Stiati ca zaharul mai este numit si moartea alba ?

„Zaharul alb este dulce, este delicios, este bun si totusi este un drog!" 

— Dr. Llaila O. Afrika

„Zaharul nu este altceva decat o chimicala.Se ia sucul sfeclei sau trestiei(de zahar) se rafineaza pana ramane melasa apoi se obtine zaharul brun si in final rezulta doar niste ciudate cristale albe.”— William Dufty, autorul cartii Sugar Blues „Zaharul este fara indoiala ucigasul nr.1 din istoria umanitatii – mult mai letal decat opiul sau

radiatiile radioactive” —  Sakurazawa terapeut japonez

       Germanii il numeau pe buna dreptate „moartea alba”, pentru ca zaharul alb rafinat  este un produs chimic

procesat industrial, deci nenatural si nepotrivit consumului uman. De fapt datorita numeroaselor procesari

industria zaharului si a uleiului se  mai numeste si „industria grea a industriei alimentare”.

Dar inainte de a vedea de ce se numeste „moartea alba” haideti sa vedem o scurta istorie a zaharului.

1.ISTORIA DESCOPERIRII ZAHARULUI

Zaharul natural se gaseste in multe surse: miere, alune, castane,

fistic, mere, smochine, struguri, masline, mei, orz, ceapa, usturoi, ginseng si

multe altele dar sub forma de zaharoza rafinata a aparut in alimentatia

umana doar de cateva secole. Utilizarea trestiei de zahar(pe atunci era doar

mestecata) pare sa fi aparut prima oara in anul 600 i.Hr. in India de Est

sosind aici probabil din zona Polineziei. Prima intalnire a europenilor cu

zaharul a fost cu ocazia tentativei de cucerire a Indiei de catre Alexandru

cel Mare(325 i.Hr) al carui general Nearchus  a descris-o ca un fel de miere

care creste in trestie sau stuf.Grecii au importat-o  numind-o printre altele

„sarea indiana”sau „mierea fara de albine”” in cantitati mici dar la niste

preturi exorbitante fiind folosita ca medicament, ulterior persii folosind-o

chiar in epidemii(bineinteles nu este vorba de zaharul rafinat).Tot persii

sunt cei care in jurul anului 600 d.Hr la Universitatea din Djondisapour au

reusit rafinarea sucului de trestie de zahar intr-o forma solida, care se poate pastra un timp mai  indelungat fara

sa fermenteze deschizand astfel portile comertului mondial.

Scriitorul roman Dioscorides ii da un nume nou Saccharum inspirat de numele sanskrit „sharkara”

care inseamna, de asemenea si nisip.In timpul revolutiei agricole musulmane(cca. sec. VIII), arabii au adoptat

tehnicile de productie si de rafinare a zaharului din India si le-au transformat intr-o industrie pe scara larga; ei

au infiintat primele plantatii, mori, fabrici si rafinarii de zahar. Astfel zaharul s-a raspandit prin tot imperiul arab

patrunzand si in Europa de Vest prin maurii care cucerisera peninsula iberica.Mai tarziu cruciatii au adus si ei

zaharul numindu-l „noul condiment”, el ajunsese sa coste in Londra in 1319 d.Hr 2 silingi/livra echivalentul a

100$/kg in zilele noastre.Fiind un produs de lux foarte cautat, dupa pierderea Levantului, cruciatii impreuna cu

negustorii venetieni muta productia de zahar in Cipru.Dar deoarece localnicii nu erau foarte interesati sa lucreze

in manufacturile care presupuneau o munca foarte grea si extrem de laborioasa se apeleaza la sclavi adusi initial

din zona Marii Negre si apoi a Africii.

De aici istoria sclavagismului va fi strans legata de

cea a zaharului. Productia se extinde si pe alte insule:Sicilia,

Canare, Madeira, insulele Capului Verde.De la guvernatoarea

insulelor Canare, Columb(care se pare ca a avut o legatura

amoroasa cu aceasta) va primi trestie de zahar pe care acesta

o va transporta in Lumea Noua. Aici trestia de zahar va gasi

o arie foarte propice pentru dezvoltare(chiar si in zilele

noastre Brazilia este cel mai mare producator de zahar al lumii).Marile puteri europene se vor lupta continuu

pentru suprematia in productia si comertul cu zahar. Peste 20 milioane de sclavi africani vor fi adusi sa lucreze

in coloniile din Lumea Noua, zaharul ajungand in 1750 sa depaseasca comertul cu cereale reprezentand 20%

din importul de produse realizat de Europa.

 Acesta se datoreaza si faptului ca europenii incep sa-si

modifice obisnuintele alimentare, ei incep sa consume produse

ca: gemuri, bomboane, ceai, cafea, cacao,diverse alimente tot

mai prelucrate, precum si alte produse dulci intr-o cantitate tot

mai mare.In 1747 un chimist german va descoperi zaharoza in

sfecla de zahar, procedeul de obtinere al ei fiind ineficient

ramane o curiozitate aproape un secol pana in timpul razboaielor

napoleoniene cand datorita blocadei impuse de britanici

Napoleon decide folosirea sfeclei ca sursa alternativa pentru

zaharul mult cautat.De atunci productia de zahar de sfecla va lua un deosebit avant ajungand sa reprezinte

cca.30% din productia mondiala de zahar a zilelor noastre.Fiind numit si „aurul alb” acest produs ajunge sa fie

taxat  cu sume astronomice avand in vedere cererea tot mai crescuta pentru el. Abia prin 1874 britanicii

„democratizeaza” consumul de zahar prin eliminarea taxelor. Cu timpul taxarea se va transforma in

subventionarea industriei zaharului dupa cum ea are loc in zilele noastre.

2. Efecte negative ale zaharului asupra organismului uman

Dupa cum am vazut mai sus zaharul a fost pe rand o ciudatenie, un inlocuitor

al mierii, un medicament un condiment, un mijloc de dominare,un produs de lux

ajungand azi un produs de larg consum. Datorita necesitatii de a-l putea pastra si

transporta pentru a putea fi comercializat sucul dulce al trestiei de zahar ajunge sa fie

transformat in cristale de zahar iar mai apoi in zilele noastre datorita avansului

tehnologic aceste cristale sunt rafinate pana ajung la o puritate de 99,99%

zaharoza(C12H22O11), acesta fiind zaharul tos pe care-l consumam in mod obisnuit. Daca

in 1880 consumul de zahar pentru o persoana era de 8 kg pe an, in prezent acesta a ajuns la 80 kg pe an si isi

continua cresterea. In crestere este si cantitatea de zahar ascuns, pe care o ingeram din produse considerate in

mod obisnuit a fi sarate, cum ar fi ketch-up-ul (23% zahar), fulgii de porumb (8% zahar), painea sau majoritatea

produselor conservate.

Zaharul este unul dintre alimentele cele mai studiate si mai contestate de medicina, fie ea clasica ori naturista. Fiind un aliment foarte concentrat(99,99% zaharoza fata de doar 14-22% continutul de zaharoza al sfeclei sau trestiei de zahar), el uzeaza

pur si simplu anumite organe. Pentru un organism adaptat de milioane de ani sa se hraneasca cu zaharuri complexe din fructe, miere, cereale si legume, ingerarea unei ciocolate sau a altor dulciuri concentrate este un adevarat soc, care produce dezechilibre in lant :- zaharul strabate cu usurinta intestinul subtire ajungand in sange, unde provoaca o stare de hiperglicemie;- aceasta va determina o stare de excitare fizica si nervoasa;- pancreasul alertat peste masura, secreta mai multa insulina decat normal, ceea ce are ca rezultat scaderea zaharului din sange sub medie, asa incat in scurt timp se instaleaza o stare de hipoglicemie;- ficatul isi face datoria si transfera o parte din rezervele sale de glucide in sange.Aceste alternante deregleaza intreg metabolismul si, in timp, obosesc si uzeaza organismul (mai ales pancreasul), epuizand in acelasi timp sistemul nervos. Chiar daca organismul uman are o mare capacitate de adaptare, si suporta o vreme aceste fenomene, mai tarziu insa,  apar probleme de sanatate. Iata care sunt principalele tulburari:- pancreasul suprasolicitat se deregleaza, normalizand tot mai greu glicemia, ceea ce duce la diabetul zaharat, cu toate consecintele sale cumplite: de la orbire la tulburari circulatorii majore ori boli cardiace fatale. In Romania se estimeaza ca peste sase sute de mii de oameni sufera, in diferite stadii, de diabet.- sistemul imunitar este partial inactivat vreme de cateva ore dupa ingerarea zaharului printr-un lant de procese hormonale prea complexe pentru a fi descrise aici. Aceasta duce la o expunere periculoasa si inutila la gripa, boli de plamani, rinita, sinuzita infectii urinare si intestinale, etc.- o serie de alte boli cum ar fi: reumatismul, anemia, astenia, degenerescenta osoasa, cancerul, scleroza multipla, sinuzita, tulburarile hormonale se agraveaza ca o consecinta

a consumului de zahar si se retrag ca prin farmec o data ce am renuntat la el.Majoritatea oamenilor nu considera dependenta de zahar la fel de grava ca si cea de tutun, de alcool sau droguri. La urma urmei, cat de periculos poate fi un pahar de suc sau o ciocolata, isi spun ei... Ar trebui insa sa aiba toate motivele de ingrijorare deoarece zaharul actioneaza exact ca si stupefiantele. El declanseaza in creier eliberarea unor substante cunoscute ca si opioide care creeaza o senzatie de placere. Zonele din creier care se activeaza atunci cand ne dorim ceva dulce sunt

aceleasi cu cele care se activeaza in cazul dependentilor cand acestia au nevoie de drog. Pentru a demonstra ca zaharul este un drog similar cu opiumul, morfina sau heroina, oamenii de stiinta au administrat unor iubitori de dulce un medicament care blocheaza eliberarea opioidelor. La scurt timp dupa acest tratament subiectii nu au mai aratat nici un interes fata de dulciuri.