Zahar Rafinat
2
1. Zaharul rafinat A. Alaturi de faina alba acest aliment alcatuieste ceea ce s-ar putea denumi fara exagerare otrava alba. Ca si in cazul fainii albe, prin rafinare, zaharul este complet saracit fiind eliminate vitaminele, mineralele si fibrele. Prin consum constant, zaharul rafinat obliga organismul sa furnizeze suplimentar vitamine (mai ales din complexul B), de asemenea crom, magneziu si zinc absolut necesare procesului de transformare a glucozei in energie. Dincolo de faptul ca incarca organismul cu noi sarcini saracindu-l de anumite elemente vitale, el nu este in intregime asimilat de catre organism favorizand aparitia obezitatii si a diferitor (alte) boli. Mai mult, zaharul rafinat afecteaza si absorbtia unor minerale (cromul si zincul) prezente in unele alimente consumate. De asemenea, fiind extrem de concentrat el lezeaza organele digestive, pe care le obliga sa prelucreze o cantitate de energie ce nu o pot suporta. Astfel, el trece imediat in sange - prin intestinul subtire - provoaca hiperglicemie, ceea ce obliga pancreasul sa produca in exces insulina si deregleaza anumite functii ale organismului; efectul fizic este invers celui asteptat, in sensul ca omul nu castiga energie (dupa cum se crede eronat datorita valorii energetice ridicate a zaharului), ci pierde energie din pricina luptelor din interiorul organismului si devine obosit sau agitat. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda eliminarea completa a zaharului rafinat din alimentatie. B. Stiindu-se efectele negative ale zaharului rafinat, industria alimentara a nascocit substituentii zaharului, pentru a oferi o alternativa celor "certati" cu zaharul. Paradoxul fenomenului il reprezinta faptul ca multi substituenti sunt mai toxici decat zaharul rafinat. Cel mai nociv dintre ele este aspartamul (E 950 si E 951), care "ajuta" la provocarea peste 70 de tipuri de boli mortale. O intrebare este iminenta: odata cu recunoastera efectelor negative ale zaharului inlocuirea lui cu ceva si mai toxic se datoreaza ignorantei producatorilor, sau unei lacomii
description
zahar rafinat
Transcript of Zahar Rafinat
1. Zaharul rafinatA. Alaturi de faina alba acest aliment alcatuieste ceea ce s-ar putea denumi faraexagerare otrava alba. Ca si in cazul fainii albe, prin rafinare, zaharul este complet saracitfiind eliminate vitaminele, mineralele si fibrele. Prin consum constant, zaharul rafinat obligaorganismul sa furnizeze suplimentar vitamine (mai ales din complexul B), de asemenea crom,magneziu si zinc absolut necesare procesului de transformare a glucozei in energie.Dincolo de faptul ca incarca organismul cu noi sarcini saracindu-l de anumiteelemente vitale, el nu este in intregime asimilat de catre organism favorizand aparitiaobezitatii si a diferitor (alte) boli. Mai mult, zaharul rafinat afecteaza si absorbtia unorminerale (cromul si zincul) prezente in unele alimente consumate.De asemenea, fiind extrem de concentrat el lezeaza organele digestive, pe care leobliga sa prelucreze o cantitate de energie ce nu o pot suporta. Astfel, el trece imediat insange - prin intestinul subtire - provoaca hiperglicemie, ceea ce obliga pancreasul sa producain exces insulina si deregleaza anumite functii ale organismului; efectul fizic este invers celuiasteptat, in sensul ca omul nu castiga energie (dupa cum se crede eronat datorita valoriienergetice ridicate a zaharului), ci pierde energie din pricina luptelor din interiorulorganismului si devine obosit sau agitat.Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda eliminarea completa a zaharului rafinat dinalimentatie.B. Stiindu-se efectele negative ale zaharului rafinat, industria alimentara a nascocitsubstituentii zaharului, pentru a oferi o alternativa celor "certati" cu zaharul. Paradoxulfenomenului il reprezinta faptul ca multi substituenti sunt mai toxici decat zaharul rafinat. Celmai nociv dintre ele este aspartamul (E 950 si E 951), care "ajuta" la provocarea peste 70 detipuri de boli mortale.O intrebare este iminenta: odata cu recunoastera efectelor negative ale zaharuluiinlocuirea lui cu ceva si mai toxic se datoreaza ignorantei producatorilor, sau unei lacomiinascute de "pragmatismul" si idealul de a creste profitul si cifra de afaceri specifice bussinessman-ului?Oricare ar fi raspunsul, el tradeaza o iresponsbilitate vicioasa.C. Mierea de albine este alternativa zaharului ce nu ridica nici o problema, nici unrisc, ci reprezinta o binecuvantare pentru organism. Termenul "inlocuitor" al zaharului esteimpropiu pentru miere deoarece mierea a fost candva inlocuita de catre zahar, producereamierii pierzand foarte mult teren odata cu importul masiv de zahar din Indiile de Vest (sec. alXVII-lea).D. Dar si in cazul mierii pot aparea probleme grave:- poate fi falsificata;- asemanatoare cu mierea de albine sunt comercializate unele produse in compozitiacarora intra variabil 20-30% miere de albine; de aceea consumatorului trebuie sa fieatent pentru a fi sigur ca a cumparat miere de albine pura si nu miere de albineamestecata cu glucoza sau alte substante ce au efecte negative asupra organismului;- pentru a pastra limpezimea pretiosului aliment ce se pierde odata cu normalacristalizare a lui, mierea poate fi incalzita periodic; unii producatori apeleaza la aceastametoda pentru ca se vinde mai usor, multa lume considerand ca mierea limpede estesuperioara celei cristalizate. Supusa unei temperaturi ridicate mierea mai pastreazaaproximativ 30% din propietatile sale, enzimele fiind distruse, in general, prin tratamenttermic. Cristalizarea mierii nu este decat un semn al faptului ca ea este naturala.
