DETERMINAREA POTENŢIALULUI REDOX (rH)

Generalităţi: Potenţialul de oxido-reducere exprimat în rH este logaritmul cu semn schimbat al presiunii hidrogenului gazos (în atmosferă) în echilibru cu hidrogenul molecular dizolvat în soluţie. Puterea reducătoare a unei ape va fi cu atât mai mare cu cât valoarea rH-ului va fi mai mică. Astfel la valorile rH-ului între 0—27 apa este considerată ca redu- cătoare iar la valorile rH-ului între 28—54 apa este considerată ca oxidantă.

Principiul metodei: determinarea presiunii „P" se face prin calcul în urma măsurătorii diferenţei de potenţial între un electrod normal de hidrogen şi un electrod de platină introduşi în apă. Diferenţa de potenţial V-V’ este legată de presiunea P prin relaţia:

V−V '=RTF

lg [ H ]√ P

unde : P = presiuneaîn atmosfere,

F = constanta lui Faraday, 96 500 coulombi,

R = constanta gazelor perfecte,

T = temperatura absolută.

LA temperatura de 18°, relaţia devine:

V- V’ = E = 0,029 rH - 0,058 pH

Materiale necesare:

- electrod da platină,- electrod normal de hidrogen,- dispozitiv potenţiometric.

Modul de lucru:

- se ia o cantitate de apă (aprox. 1 litru) fără a se agita în prezenţa aerului - se scufundă cei doi electrozi în proba de apă, - se determină diferenţa de potenţial E pentru o anumită temperatură.

Citirea se face după 20' — 30'. Totodată se face măsurarea pH-nlui în aceeaşi apă şi acelaşi condiţii.

Calcul: rH=E+0,058 pH0,029

E = diferenţa de potenţial.

Rezultatele analizelor se trec în următorul tabel:

Proveniența apei

pH-ul apei E (diferența de potențial)

rH (potențialul redox al apei)

Tipul apei

DETERMINAREA REZIDUULUI FIX

Generalităţi : reziduul fix reprezintă totalitatea substanţelor organice şi anorganice dizolvate în apă şi care nu sunt volatile la temperatura de 105 °C.

Principiul metodei: substanţele organice şi anorganice dizolvate în apă se separă prin evaporare şi apoi se cântăresc.

Materiale necesare:

- capsulă de platină,- baie de apă,- etuvă termoreglabilă,- balanţa analitică.

Modul de lucru:

- se ia o probă din apa de analizat (50—500 ml) filtrată în prealabil dacă nu este perfect limpede;

- se introduce într-o capsulă de platină tarată;- se evaporă pe baia de apă până la sec;

Observație: Apa se introduce în capsulă în cantităţi mici (să nu se umple capsula mai mult de jumătate) iar balonul cu care s-a măsurat apa se clăteşte de 2—3 ori cu apă bidistilată care se adaugă de asemenea în capsulă.

- după evaporare, reziduul se usucă la etuvă la 105 °C timp de 2 ore şi după răcire în exsicator;

- se cântăreşte; - operaţia de uscare şi cântărire se repetă până la greutate constantă.

Calcul: mg reziduu fix/dm3 = G1−G2

Vx 1000

G1 = greutatea capsulei cu reziduu uscat la 105 °C, în mg G2 = greutatea capsulei goală, în mgV = cantitatea de apă luată în lucru, în ml.