ROLUL PATRIMONIULUI CULTURAL

ÎN DEZVOLTAREA ECONOMICĂ LOCALĂ

Chișinău, 2020

1

Cuprins:

Abrevieri:.......................................................................................................................................................2

INTRODUCERE...............................................................................................................................................3

1. PATRIMONIUL CULTURAL: CONCEPT ȘI TIPOLOGIE..............................................................................3

2. ROLUL PATRIMONIULUI CULTURAL ÎN DEZVOLTAREA LOCALĂ...........................................................5

3. STUDII DE CAZ........................................................................................................................................7

CONCLUZII...................................................................................................................................................10

Bibliografie de referință:.............................................................................................................................11

Abrevieri:

M4EG Primarii pentru Creștere EconomicăPDEL Plan de Dezvoltare Economică LocalăUE Uniunea EuropeanăUNESCO Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură

Elaborat de Lilian Danilov

Acest studiu a fost realizat în cadrul Inițiativei Primarii pentru Creștere Economică (M4EG) finanțat de Uniunea Europeană. Conținutul său este responsabilitatea exclusivă a autorului și nu reflectă neapărat opiniile Uniunii Europene

2

INTRODUCERE

Acest studiu a fost elaborat în cadrul inițiativei UE pentru primarii pentru creșterea economică (M4EG). Inițiativa are scopul principal de a sprijini comunitățile în crearea de parteneriate de dezvoltare economică locală, care este principala structură locală responsabilă pentru elaborarea și implementarea planurilor de dezvoltare economică locală (PDEL). În anul 2020, la solicitarea semnatarilor (comunităților) Inițiativei Primarii pentru Creștere Economică, au fost inițiate o serie activități (studii, rapoarte, seminare) în diferite domenii prioritare pentru dezvoltarea economică locală.

Una dintre aceste activități a fost dedicată patrimoniului cultural, care este o parte importantă a dezvoltării locale și în anumite cazuri un catalizator al creativității și dezvoltării economice locale.

În ultimii ani, se constată un interes tot mai mare față de valorificarea socială și economică a patrimoniului cultural. Se observă o schimbare a abordărilor de reflectare asupra patrimoniului cultural – de la abordarea tradițională de conservare la abordări mult mai dinamice și active care urmează evoluțiile din domeniile economice, sociale și spațiale ale comunităților around cultural heritage sites and objects.

Patrimoniul cultural devine tot mai important în dezvoltarea economică. Cunoștințele și creativitatea sunt tot mai recunoscute ca elemente strategice care contribuie la dezvoltarea economică. Conceptul tradițional de cultură și industrii culturale legate de artele plastice tranzitează tot mai mult către cel de industrii creative care se axează pe capacitatea productivă și inovatoare a cunoașterii și creației. De asemenea, producția culturală schimbă tot mai mult modelele de consum cultural, care oferă oportunități mai mari pentru dezvoltarea locală și regională.

Prin prezentul studiu ne propunem să analizăm rolul patrimoniului cultural în dezvoltarea economică și să punem în evidență modul în care patrimoniul cultural devine un factor important al dezvoltării economice locale.

1. PATRIMONIUL CULTURAL: CONCEPT ȘI TIPOLOGIE

Concept

Patrimoniul cultural se referă la obiecte, bunuri, practici etc. (tangibile și intangibile) care, în timp, capătă o anumită semnificație simbolică pentru comunități la diferite niveluri (local, regional, global etc.). În același timp rând, patrimoniul cultural este un bun public care aduce beneficii societății în ansamblu și care are asociate diverse costuri pentru conservare și întreținere.

Definiția și conceptualizarea patrimoniului cultural au evoluat substanțial în ultimele decenii. De-a lungul timpului, conceptul de patrimoniu cultural a devenit mult mai cuprinzător, referindu-se la o gamă largă și diversificată de evenimente, personalități, memorie populară, mitologie, obiecte fizice, precum și locuri în care acestea pot fi legate simbolic. Patrimoniul cultural oferă context și sens trecutului individual și colectiv și, prin urmare, co-determină și contopesc identități colective la diferite niveluri geografice, inspirând simultan și stimulând dezvoltarea în continuare a comunităților locale. Acest lucru duce la o înțelegere dinamică a patrimoniului cultural, fiind reinterpretat în mod constant și schimbându-se în funcție de trecerea timpului, de schimbarea contextului și de experiențele și așteptările publicului. În

3

acest sens, patrimoniul cultural este, de asemenea, din ce în ce mai mult văzut ca o sursă importantă de creativitate și bunăstare care contribuie la reziliența generală și progresul satelor, orașelor și regiunilor.

Tipologie

Această extindere a conceptului de patrimoniu a însemnat, la rândul său, o extindere enormă a gamei de tipuri de structuri și locuri tratate ca patrimoniu. Convenția privind protecția patrimoniului mondial recunoaște că patrimoniul poate fi definit ca „monumente, grupuri de clădiri și situri”. În practică, s-a dezvoltat un set larg de tipologii care include: centre urbane, situri arheologice, patrimoniu industrial, peisaje culturale și trasee ale patrimoniului. Acest lucru mărește foarte mult gama de locuri și peisaje care trebuie gestionate de administratorii de patrimoniu și, astfel, extinde gama de competențe necesare.

În mod tradițional, trei categorii de patrimoniu cultural sunt identificate la nivel național și internațional:

Patrimoniul cultural tangibil (mobil), inclusiv obiecte și surse culturale, cum ar fi lucrări de artă, artefacte, obiecte istorice, cărți, arhive etc.

Patrimoniul cultural tangibil (imobil), inclusiv bunuri imobile semnificative din punct de vedere cultural sau istoric, localități istorice (sate, orașe), situri arheologice, monumente etc.

Patrimoniul cultural intangibil (imaterial), care conform UNESCO înseamnă practicile, reprezentările, expresiile, cunoștințele, abilitățile - precum și instrumentele, obiectele, artefactele și spațiile culturale asociate acestora – pe care comunitățile și grupurile le recunosc ca parte a patrimoniului cultural. De asemenea, acesta include tradiții orale și expresii, inclusiv limbajul ca vehicul al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practicile sociale, ritualurile și evenimentele festive, cunoștințele și practicile privind natura și universul sau cunoștințele și abilitățile pentru a produce meșteșuguri tradiționale.

Patrimoniul cultural este într-o strânsă legătură cu cel natural (biodiversitatea, inclusiv flora și fauna, ecosistemele și structurile geologice) care completează substanțial aria culturală și oferă diverse avantaje de valorificare a elementelor culturale.

În conformitate cu definiția și viziunea în evoluție a patrimoniului cultural, în prezent discuțiile se concentrează de cele mai dese ori pe:

cultura materială, care pune accentul pe funcțiile zilnice continue cu semnificație cultural-istorică, precum și obiceiurile, practicile și competențele culturale actuale (gastronomie, modă, religie etc.) ale unei comunități sau localități;

Peisajul cultural care subliniază proprietățile culturale sau valorile mediului fizic pentru o comunitate sau localitate, indiferent dacă acestea sunt naturale, urbane, industriale sau o combinație a acestora.

4

Turn de apă, Șoldănești

În comunitățile partenere ale inițiativei Primarii pentru Creștere Economică sunt prezente diverse genuri de patrimoniu cultural, în special:

Cultural tangibil: obiecte istorice, lucrări de artă, cărți etc. Cultural tangibil imobil: situri arheologice (tumuli, așezări antice), biserici, monumente, conace,

mori cu abur și de vânt, vile, mozaice, turnuri de apă, etc. Cultural intangibil: tradiții orale și meșteșugărești, evenimente festive, practici sociale etc Patrimoniu natural: parcuri, structuri geologice, flora și fauna etc.

2. ROLUL PATRIMONIULUI CULTURAL ÎN DEZVOLTAREA LOCALĂ

Peste 50% din comunitățile din Moldova, care sunt membri ai Inițiativei M4EG, abordează patrimoniul cultural ca un factor important pentru dezvoltarea economică planificând diverse intervenții la nivel local. Capacitatea de a genera venituri din bunuri culturale creează locuri de muncă, stimulează dezvoltarea afacerilor, încurajează investițiile private și generează resurse pentru conservarea mediului și a culturii la nivel local. Cele mai importante acțiuni prioritare din PDEL care abordează patrimoniul cultural ca valoare economică sunt legate de: (i) dezvoltarea turismului cultural; (ii) industriile culturale și creative; (iii) crearea întreprinderilor și (iv) revitalizarea urbană.

Cu toate acestea, din cauza lipsei de date, impactul economic al sectorului patrimoniului a fost subestimat. În acest context se impune necesitatea identificării cât mai exacte a principalelor categorii și indicatorilor.

Legătura dintre patrimoniul cultural și turism este cel mai vizibil aspect al contribuției culturii la dezvoltarea economică: 37% din turismul global are o motivație culturală. Vizitatorii patrimoniului stau mai mult, vizitează de două ori mai multe locuri și cheltuiesc de 2,5 ori mai mult decât ceilalți vizitatori. Prin urmare, acestea au un impact economic pe călătorie semnificativ mai mare. În unele locuri, turismul cultural este unul dintre principalii factori economici. Sectorul turistic folosește patrimoniul cultural în cea mai mare măsură ca suport pentru activitățile sale cum ar fi cazare la hotel, transport și servicii. Datorită exploatării patrimoniului, sunt generate multe noi locuri de muncă în sectorul turistic.

În mod tradițional, până la declanșarea pandemiei de Covid-19, pentru turismul internațional cel mai mare interes îl reprezentau țările în care sânt monumente de arhitectură vechi, litoral, stațiuni montane și numeroase izvoare termale. Restricțiile de circulație au determinat o creștere a atenției călătorilor față de locurile și destinațiile interne. În Republica Moldova, călătorii și turiștii au pus în evidență zeci de locații și obiecte de patrimoniu cultural și natural puțin cunoscute publicului până în acest moment. În același timp, s-a evidențiat necesitatea dezvoltării serviciilor asociate acestor locații și a investițiilor în infrastructură ca condiții care pot să asigure o valorificare durabilă a patrimoniului cultural. Turismul vitivinicol și rural au un potențial mare de creștere în țara noastră.

5

Râul Nistu, Lalova

Beneficiile turismului nu se limitează doar la efecte directe, dar și la potențialul pentru activități economice profitabile - hoteluri, restaurante, transport, artizanat și servicii de ghidare. Evident, contează să analizăm cum veniturile generate pot fi returnate economiilor locale pentru a avea un efect multiplicator cât mai mare în dezvoltarea comunităților.

Un alt aspect vizibil al contribuției culturii la dezvoltarea economică îl reprezintă industriile culturale/creative. Industriile culturale se referă la industriile care creează, produc și comercializează materiale de natură culturală. Astfel de industrii sunt numite și „industrii creative”, sau „industrii orientate spre viitor” sau „industrii de conținut”. Industriile culturale necesită cunoaștere și muncă intensă, creează locuri de muncă și bunăstare, cultivă creativitatea și promovează, atât inovarea în procesele de producție, cât și de comercializare. Astăzi, industriile culturale și creative sunt printre cele mai dinamice sectoare ale comerțului mondial. La nivel global, industriile creative generează venituri de 2.250 miliarde de dolari SUA și oferă aproximativ 30 de milioane de locuri de muncă. La nivel european, cu venituri de 550 miliarde de dolari SUA, industriile creative contribuie cu 4,2% la PIB-ul UE.

Industriile culturale promovează, de asemenea, valorile antreprenoriale și, datorită cerințelor lor modeste de capital și infrastructură, cresc rapid, ceea ce contribuie la echilibrul structural și geografic al activităților economice. În plus, datorită dependenței lor mare de materialele locale, industriile culturale ca opțiune de dezvoltare sunt deosebit de potrivite pentru mediul rural. Bunurile și serviciile culturale transmit și construiesc valori culturale, produc și reproduc identitatea culturală și contribuie la coeziunea socială.

Industriile culturale pot fi clasificate în trei categorii principale: (i) industrii culturale din aval, inclusiv meșteșuguri, design și publicare; (ii) industrii culturale din amonte care oferă servicii de sprijin muzeelor și siturilor, inclusiv proiectarea și construcția muzeelor, proiectarea expozițiilor, iluminatul, strângerea de fonduri și organizarea de expoziții itinerante; (iii) instrumente comerciale utilizate de muzee și situri arheologice care măresc veniturile și diseminează informații, inclusiv licențierea imaginilor și închirierea spațiilor.

Moldova se poziționează ca fiind o destinație pentru serviciile creative datorită diversității lingvistice, a interconectivității favorabile dintre Vest și Est, a talentelor și a resurselor umane formate în special din tineri, a accesului la tehnologiile de ultimă oră și a stimulentelor comerciale și fiscale. Atractivitatea acestui domeniu este confirmată de datele statistice care arată că între anii 2017-2018, companiile din industrie au generat vânzări de 186 de milioane de dolari, iar exporturile de servicii creative au fost de 61 de milioane de dolari, pe când cele de bunuri creative – de 75 de milioane de dolari.

O altă tendință interesantă, este cea a comunităților creative și inteligente, care pun în valoare „autenticitatea”, „unicitatea” și identitatea locală. Aceste comunități valorifică diversitatea patrimoniului cultural, istoria și tradițiilor de creativitate și inovație, dezvoltând o infrastructură inteligentă fiind deschise la idei noi și stiluri de viață. În Moldova, chiar dacă suntem la o etapă incipientă, unele

6

Atelier de lucru, Lozova (Ludmila Creciun)

comunități depun eforturi considerabile (programe și proiecte) de ași dezvolta și promova identitatea locală.

Autenticitatea provine din mai multe aspecte ale unei comunități - clădiri istorice, vecinătate stabilită sau atribute culturale specifice și o destinație autentică care oferă experiențe unice și originale. În acest moment, identitatea dezvoltată istoric, autenticitatea și unicitatea comunităților, cu alte cuvinte, moștenirea sa culturală și imaginea urbană devin identitatea locală. Patrimoniul cultural nu numai că determină imaginea comunităților, ci reflectă „sufletul” acestora și este un ingredient esențial în stabilirea contextului care stimulează creativitatea. În ultimii ani, clădirile de patrimoniu (case tradiționale și spații industriale, inclusiv ateliere abandonate, depozite și alte clădiri comerciale sau rezidențiale vechi) au devenit spațiile ideale pentru mici afaceri sau persoane creative. Prin urmare, patrimoniul cultural joacă un rol crucial în transformarea urbană recentă către o dezvoltare creativă a comunităților. Comunitățile sunt în căutarea acestor resurse și valorificarea lor (conace, case rurale, clădiri istorice etc.)

Abordarea creativă și inteligentă a dezvoltării locale contribuie la o creștere a calității locului (calitatea locuirii) acolo unde cultura și creativitatea joacă un rol crucial în revitalizarea spațiilor publice. Cultura poate fi un factor catalizator în procesele de regenerare și reînnoire, care pot fi rezumate în trei grupuri principale: (i) contribuția culturii la dezvoltarea durabilă (regenerare fizică), (ii) contribuția culturii la competitivitate și creștere (regenerare economică) și ( iii) contribuția culturii la incluziune socială (regenerare socială). Cu alte cuvinte, valorificarea durabilă a patrimoniului cultural este o modalitate de a contribui la revitalizarea zonelor centrale. Revitalizarea nu se limitează doar la un monument, ci la o gamă mai largă de clădiri vechi și spații publice (parcuri) care pot fi renovate/amenajate și refolosite în alte scopuri neprevăzute anterior. Activitățile de revitalizare reprezintă acțiuni prioritare pentru mai multe comunități din cadrul Inițiativei Primarii pentru Creștere Economică cu scopul creșterii atractivității turistice și îmbunătățirii condițiilor de viață în comunitate (odihnă, agrement, afaceri).

În ultimii ani un interes aparte din partea autorităților locale și antreprenorilor din anumite sectoare (ex. vinăriile) îl reprezintă patrimoniului cultural care este compus din clădiri și alte produse din industria construcțiilor (ex: drumuri, podețe). Revitalizarea unor astfel de spații construite constituie deja o activitate economică importantă, cu consecințe asupra creării de locuri de muncă. În plus, conduce la dezvoltarea industriilor culturale și a sectoarelor de sprijin. Restaurarea clădirilor, drumurilor și a altor elemente ale mediului construit cu valoare de patrimoniu este un tip de activitate intensivă în muncă, contribuind la crearea locurilor de muncă. În timp ce proiectele obișnuite de infrastructură se bazează pe 70% materiale și 30% forță de muncă, patrimoniul cultural și proiectele de turism durabil se bazează pe 30% materiale și 70% muncă.

3. STUDII DE CAZ

Precizări metodologice

7

Conacul Mimi, Bulboaca (Anenii Noi)

Dorința de a crea valori economice prin patrimoniul culturală este, prin urmare, întotdeauna un act de echilibrare cu menținerea și conservarea valorii sale patrimoniale. Pentru a asigura o mai bună înțelegere a modului în care patrimoniul cultural poate fi exploatat, inclusiv în scopuri economice, este important să integram înțelegerea ciclului de viață cultural al produsului și modalitățile de exploatare economică a acestuia (lanțul valoric).

Un lanț valoric creativ / cultural cuprinde mai multe faze ale creării, producției și diseminării patrimoniului cultural. În cadrul acestei abordări, a lanțului valoric, patrimoniul cultura este analizată ca rezultat din seturi asociate de procese. Lanțul valoric poate fi utilizat pentru a planifica politici publice, a dezvolta programe și proiecte și a răspunde nevoilor antreprenoriale. Lanțul valoric include câteva etape:

Crearea: generarea de idei și conținut (de exemplu, sculptori, scriitori, design companii) și realizarea unor producții unice (de ex. meșteșuguri, arte plastice).

Producția: formele culturale reproductibile, precum și instrumentele de specialitate, infrastructura și procesele utilizate în cadrul acestora realizarea (de exemplu, confecționarea de instrumente muzicale).

Diseminarea: promovarea produselor culturale către consumatori și expozanți. Cu distribuția digitală, unele bunuri și serviciile merg direct de la creator la consumator.

Expoziții / participare, care presupune transfer de cunoștințe și abilități prin participarea la activități culturale și diverse experiențe (festivaluri, dans, expoziții etc.)

3.1 Muzeul de Istorie și Etnografie Călărași

Muzeul de Istorie și Etnografie din orașul Călărași, creat în anul 2015, este o instituție publică în serviciul comunității și deschisă publicului. Muzeul achiziționează, conservă, cercetează, comunică și expune patrimoniul tangibil și intangibil în scopuri de educație, studiu și agrement.

La etapa inițială a fost inițiat un proces intens de colectare a materialelor culturale relevante (donații private și publice). Muzeul are colecții importante dedicate istoriei, culturii, ocupațiilor, diversității etnice și religioase.

Muzeul realizează diverse acțiuni de conservare și restaurare a obiectelor de patrimoniu colaborând cu instituții de cercetare, iar mai recent a lansat procesul de elaborare a registrului electronic automatizat privind patrimoniul cultural mobil.

În cadrul muzeului sunt organizate activități și evenimente (expoziții, seminare, ateliere de lucru etc.) care au ca scop să asigure o promovarea a patrimoniului cultural și să ofere diverse experiențe participanților (copii, adulți etc.). Muzeul este foarte activ în media socială.

Muzeul dezvoltă un sistem de management orientat spre vizitatori care asigură accesibilitatea serviciilor, participarea beneficiarilor, efort de creare a propriei identități și relaționare cu diverse persoane și instituții.

Recomandări:

Integrarea muzeului în strategia de dezvoltare a turismului local și regional;

8

Muzeul de Istorie și Etnografie, Călărași

Conectarea muzeului la procese de creare a produselor și serviciilor noi; Colaborarea cu instituții publice (educaționale) și culturale locale pentru a ajunge la diverse

grupuri de persoane și pentru a atrage noi vizitatori; Cooperarea activă cu mediul academic/educație și antreprenorii pentru promovarea inovării.

3.2 Gaidar – covorul tradițional

Gaidar, în găgăuză Haydar, este o localitate în UTA Găgăuzia, situate la circa 135 km de mun. Chișinău cu o populație de circa 4500 de locuitori. Satul este locuit majoritar de găgăuzi, grup etnic minoritar în Republica Moldova. Gaidar, fiind localizat în zona Stepa Bugeacului, se evidențiază prin terenurile de stepă line, care formează un peisaj deosebit la intrare în sat.

Locuitorii au un spirit antreprenorial deosebit realizând diverse activități economice (producerea lactatelor, cultivarea cânepei, producerea făinii). În anii 60-70 satul a devenit un adevărat centru al producerii covorului tradițional, care a reprezentat o sursă importantă de venit și bunăstare.

Gaidar se identifică în mare parte ca o destinație culturală, evidențiată de evenimente (Festivalul covorului) și activități (Muzeul covorului), conexe la serviciile și produsele turistice.

Unul din evenimentele care aduce faimă satului Gaidar este festivalul de covoare tradiționale „Gagauz kilimneri”, care se desfășoară anual din 2013. Începând cu expoziția covoarelor de diferite dimensiune, tipuri de producere, din perioade diferite, continuând cu gastronomia locală și program cultural artistic.Anual sunt peste 500 de participanți, inclusiv vizitatori internaționali din Rusia, Ucraina, Belarus, Polonia, Bulgaria, Turcia etc. Evenimentul este organizat în mare parte de către autoritate locală care mobilizează și alți actori locali și regionali.

Pe lângă funcțiile de bază (conservare și producere) este important de dezvoltat servicii complimentare care să asigure o mai bună accesibilitate a serviciilor și produselor (cazare, catering, ghid, punct de vânzare a produselor). Este necesar de creat cât mai multe condiții pentru interacțiunea activă a producătorilor și consumatorilor.

Recomandări:

Modernizarea muzeului și atelierelor de lucru; Crearea elementelor de identitate și promovarea activă a ofertei de servicii și produse; Elaborarea catalogului de produse și servicii culturale; Dezvoltarea turismului cultural experiențial pentru călători și turiști; Încurajarea activităților antreprenoriale în sectorul serviciilor și artizanatului.

3.3 Vorniceni – Vatra Dumeniului

Vatra Dumeniului este un loc natural pitoresc în zona rezidențială a satului Vorniceni, situat în preajma unei biserici de lemn care este un monument istoric, cu diverse roluri culturale, sociale și economice.

9

Covorul traditional mural, Gaidar

Vorniceni (localitate menționată pentru prima dată pe vremea lui Alexandru cel Bun (începutul sec.XV) și care a fost întemeiat de un vornic. Locul este situat în apropierea șleahului/drumului care duce spre Mănăstirea Căpriana.

În anul 2018, un activist local a inițiat revitalizarea acestei zone prin inițierea și organizarea activităților specifice zonei (evenimente culturale). De asemenea, în anul 2019 a creat un muzeu al satului, care deține multiple obiecte de patrimoniu cultural mobil (instrumente de muncă, elemente de port popular, obiecte tradiționale etc.). Astfel, ”Vatra Dumeniului” a devenit locul în care sunt păstrate cultura și tradițiile satului Vorniceni.

Pentru promovarea locației sunt organizate evenimente culturale și sociale, drumeții, participarea la expoziții și târguri locale.

Recent a fost achiziționată o imprimantă 3D cu lazer, cu ajutorul căreia sunt confecționate suvenire – mici bucăți de placaj cu diverse ornamente, pe care vizitatorii le pot cumpăra.

Administratorii urmăresc scopul de a transforma locația într-un complex socio-cultural și o destinație turistică.

Recomandări:

Stabilirea genericului muzeului și organizarea unei oferte de servicii;

Crearea și amenajarea traseului de drumeție; Organizarea și amenajarea unor locuri panoramice ”bellvedere”; Elaborarea unui catalog al produselor și serviciilor culturale; Digitalizarea și promovarea în media socială.

CONCLUZII

Patrimoniul cultural reprezintă o valoare socială și economică clară și contribuie în mod substanțial la performanța și dezvoltarea diverselor sectoare, în mod special turismul. Odată cu percepția în schimbare a patrimoniului cultural și recunoașterea tot mai mare a naturii și rolului său cuprinzător ca activ și resursă continuă pentru orice societate, moștenirea culturală este din ce în ce mai prezentată ca un motor pentru dezvoltarea durabilă (economică).

Comunitățile încearcă să exploateze aceste beneficii potențiale în termeni economici în diverse sectoare:

(i) turism, datorită patrimoniului istoric și cultural bogat și divers; (ii) cultură (muzeele, festivalurile, filmele, teatrul, muzica, meșteșugurile, precum și bucătăria

(gastronomia) beneficiază toate de avantajele patrimoniului cultural: fluxurile de turiști, exportul de servicii, produse de artizanat etc.;

(iii) regenerarea și revitalizarea comunităților; (iv) industrii culturale și creative, (v) sectorul imobiliar (valoarea proprietăților).

10

Muzeul Vatra Dumeniului, Vorniceni

Autoritățile locale și regionale, fiind cele mai apropiate de cetățeni, ar trebui să joace un rol de lider în promovarea patrimoniului cultural pentru a susține lanțul valoric local și dezvoltarea valorificând bunurile culturale locale, cum ar fi situri istorice, monument, peisaje, locuri pitorești, în special:

(i) crearea de parteneriate cu actori sociali și antreprenori pentru o mai bună integrare a bunurilor culturale în activitățile sociale și economice și pentru a spori impactul instituțiilor culturale (ex: muzee);

(ii) promovarea atractivității comunităților și a antreprenoriatului creativ;(iii) revitalizarea culturală a zonelor rurale și urbane.

Bibliografie de referință:

1. Culture and Local Development, OECD 20182. Cultural Heritage as Economic Value: Economic Benefits, Social Opportunities and Challenges of

Cultural Heritage for Sutainable Development, Athenns, 20173. Introduction to the Value Chain / https://en.unesco.org/creativity/sites/creativity/files/digital-

library/Introduction%20to%20Value%20Chain.pdf 4. Mapping the Creative Value Chains. A study on the economy of culture in the digital age,

European Commision, Brussels, 2017

11