WordPress.com · Web viewTotul sau nimic? Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus...

TOTUL PENTRU GLORIA LUIde Oswald Chambers

1 APRILIEO inimă deschisă sau o inimă împietrită faţă de alţii?

Cristos... mijloceşte pentru noi... Duhul... mijloceşte pentru sfinţi.Romani 8:34.27

Avem oare nevoie de un argument mai puternic decât acesta pentru a deveni mijlocitori: Cristos „trăieşte pururea ca să mijlocească"; Duhul Sfânt „mijloceşte pentru sfinţi"? Trăim noi într-o asemenea relaţie cu semenii noştri, încât să facem lucrarea de mijlocire ca nişte copii ai Lui Dumnezeu învăţaţi de Duhul Său? Să începem cu împrejurările în care ne aflăm - casele noastre, afacerile noastre, ţara noastră, criza actuală care ne atinge atât pe noi, cât şi pe alţii -suntem noi copleşiţi de aceste lucruri? Ne scot ele din prezenţa lui Dumnezeu, nelăsându-ne timp pentru închinare? Dacă e aşa, haideţi să ne oprim şi să intrăm într-o astfel de relaţie vie cu Dumnezeu, încât relaţia noastră cu alţii să poată fi menţinută pe linia mijlocirii prin care Dumnezeu realizează minunile Lui.Ai grijă să nu o iei înaintea lui Dumnezeu tocmai prin dorinţa de a face voia Lui. Noi alergăm înaintea Lui implicându-ne într-o mie şi una de activităţi şi, în consecinţă, devenim atât de împovăraţi din cauza oamenilor şi a greutăţilor, încât nu ne mai închinăm Domnului, nu mai mijlocim. Dacă povara şi apăsarea vin asupra noastră şi noi nu ne aflăm într-o atitudine de închinare, ele vor produce în sufletul nostru nu numai împietrire faţă de Dumnezeu, ci şi descurajare. Dumnezeu aduce mereu în calea noastră oameni pentru care nu avem nici o afinitate şi, daca nu trăim într-o atitudine de închinare în faţa lui Dumnezeu, tendinţa naturală este să-i tratăm fără dragoste, să le oferim un verset care împunge ca o lance, să le dăm un sfat dojenitor şi să-i lăsăm. Un creştin fără inimă trebuie să fie o cumplită întristare pentru Domnul nostru.Trăim noi astfel, încât să putem mijloci împreună cu Domnul nostru şi cu Duhul Sfânt?


2 APRILIEGloria care întrece totul

„Domnul... m-a trimis ca să capeţi vederea." Fapte 9:17Când Pavel şi-a primit vederea, el a primit pe plan spiritual o revelaţie a Persoanei lui Isus Cristos şi, de atunci începând, Isus Cristos a umplut întreaga lui viaţă şi slujire: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit" (1 Corinteni 2:2). Nimic nu a mai putut atrage mintea şi sufletul lui Pavcl decât faţa lui Isus Cristos.Trebuie să învăţăm să ne menţinem un caracter integru până în cele mai mici chiar detalii revelate în viziunea dată de Isus Cristos.Trăsătura constantă a unui om spiritual este capacitatea de a

înţelege cine este Domnul Isus Cristos pentru sine, precum şi capacitatea de a explica altora scopurile lui Dumnezeu. Pasiunea arzătoare a vieţii lui este Isus Cristos. Oricând întâlneşti această calitate într-un om, simţi că el este un om după inima lui Dumnezeu.Nu lăsa niciodată ca vreun lucru să-ţi abată privirea de la Isus Cristos. Acesta este testul spiritualităţii tale. A nu fi spiritual înseamnă a fi fascinat tot mai mult de alte lucruri.

De când ochii mei au privit la Isus, Nu mă mai atrage ce-i în jurul meu; Atras de lumina primită în duhul, La Cel răstignit eu privesc mereu.


3 APRILIEDacă ai fi cunoscut!

„Dacă ai fi cunoscut..., în această zi a ta, cele care sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi."

Luca 19:42, Bucureşti 2001Isus a intrat triumfător în Ierusalim; întreaga cetate s-a pus în mişcare;

dar era acolo un dumnezeu străin: mândria fariseismului. Era un dumnezeu care părea religios şi drept, dar, în realitate, era „un mormânt văruit".Ce anume mă orbeşte pe mine în această zi a mea? Am eu vreun dumnezeu străin - nu un monstru dezgustător, ci o anumită stare sufletească ce mă domină? Mai mult decât o dată Dumnezeu m-a adus faţă în faţă cu dumnezeul străin şi am ştiut că trebuie să renunţ la acesta, dar n-am făcut-o. Am trecut prin criză ca prin urechile acului şi tot mai am acel dumnezeu străin; sunt orb faţă de lucrurile care sunt spre pacea mea. Este un lucru înspăimântător că putem fi în locul unde Duhul Lui Dumnezeu ar trebui să aibă cale liberă în noi, şi totuşi, noi facem ca vina noastră înaintea Lui Dumnezeu să crească tot mai mult.„Dacă ai fi cunoscut" - cuvintele Lui Dumnezeu pătrund direct în inimă, având în urma lor lacrimile Lui Isus. Aceste cuvinte implică responsabilitatea pentru propriile noastre greşeli. Dumnezeu ne trage la răspundere pentru ceea ce nu vedem. „Acum sunt ascunse de ochii tăi" - pentru că nu te-ai predat Lui niciodată cu adevărat. Ce tristeţe de nedescris aduc cuvintele „care puteau fi"! Dumnezeu nu mai deschide niciodată uşile care au fost închise. El deschide alte uşi, dar ne aminteşte că există uşi pe care noi le-am închis, uşi care n-ar fi trebuit niciodată închise, gânduri care n-ar fi trebuit să fie niciodată murdărite. Nu-ţi fie teamă niciodată când Dumnezeu îţi aduce în faţa ochilor trecutul. Lasă amintirea să lucreze. Ea este un slujitor al lui Dumnezeu, cu mustrările, pedepsele şi întristările ei. Dumnezeu va transforma acel „care puteau fi" într-o recoltă minunată pentru viitor.


4 APRILIEHotarele neîncrederii

„Iată, vine ceasul... când veţi fi risipiți."loan 16:32În acest pasaj Isus nu îi mustră pe ucenici; credinţa lor era reală, dar

era tulburată; ea nu se dovedea în lucrurile realităţii prezente. Ucenicii erau risipiţi în urmărirea propriilor interese, slujeau unor interese care nu erau ale lui Isus Cristos. După ce am ajuns la o relaţie perfectă cu Dumnezeu, prin lucrarea de sfinţire a Duhului Sfânt, credinţa noastră trebuie să fie pusă în practică în viaţa de fiecare zi. Vom fi risipiţi, dar nu pentru a sluji, ci pentru a trece prin pustiiri interioare şi pentru a ajunge să cunoaştem ce înseamnă moartea lăuntrică faţă de binecuvântările lui Dumnezeu. Suntem pregătiţi pentru aceasta? Nu noi alegem acesi lucru, ci Dumnezeu pregăteşte situaţiile în aşa fel, încât să ne aducă acolo. Până când nu trecem prin această experienţă, credinţa noastră se sprijină pe sentimente şi binecuvântări. Dar, o dată ce am ajuns acolo, indiferent unde ne pune Dumnezeu sau care sunt pustiirile interioare, îl putem lăuda pe El pentru că totul este bine. Aceasta înseamnă credinţa pusă în practică în viaţa de fiecare zi. „... şi pe Mine Mă veţi lăsa singur." L-am lăsat pe Isus singur în urma risipirii rânduite de providenţa Lui? Pentru că nu-L vedem pe Dumnezeu în împrejurările în care ne aflăm? Întunericul vine prin suveranitatea Lui Dumnezeu. Suntem gata să-L lăsăm pe El să facă ce vrea cu noi - să fim lipsiţi de binecuvântările Sale evidente? Până când Isus Cristos nu este Domnul nostru, toţi slujim propriilor noastre scopuri; credinţa noastră este reală, dar încă nu este statornică. Dumnezeu nu se grăbeşte niciodată; dacă suntem gata să aşteptăm, vom vedea că Dumnezeu ne arată că nu ne-a interesat propria Sa persoană, ci numai binecuvântările Sale. Sentimentul binecuvântărilor Lui este fundamental pentru noi.„îndrăzniţi. Eu am biruit lumea." Avem nevoie de tărie spirituală.


5 APRILIEAgonia Lui şi mântuirea noastră

Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit numit Ghetsimani, și a spus ucenicilor:.....Rămâneţi aici şi

vegheaţi împreună cu Mine".Matei 26:36. 38Nu putem pătrunde niciodată adâncimea agoniei Lui Cristos din

Gheisimani, dar cel puţin nu trebuie s-o înţelegem greşit. Este agonia îmbinată a Lui Dumnezeu şi a Omului faţă în faţă cu păcatul. Nu putem şti nimic despre Ghetsimani prin experienţa personală. Ghetsimani şi Calvarul reprezintă ceva unic; ele sunt pentru noi poarta către Viaţă.Nu de moartea pe cruce S-a temut Isus în Ghetsimani; El a spus foarte clar că a venit cu scopul de a muri. In Ghetsimani El S-a temut ca nu cumva să nu poată trece prin aceasta ca Fiu al Omului. El putea trece ca Fiu al lui Dumnezeu, Satan nu L-ar fi putut atinge în această privinţă; dar atacul lui Satan a fost să-L facă să pară că trece prin aceasta doar ca o Fiinţă izolată, ca Dumnezeu izolat în trup omenesc; aceasta ar fi însemnat că El n-ar mai fi

putut fi Mântuitor. Citeşte istoria agoniei Sale în lumina ispitirii din pustie: „Atunci diavolul L-a lăsat pentru o vreme”. în Ghetsimani Satan a venit din nou şi a fost din nou învins. Atacul final al lui Satan împotriva Domnului nostru ca Fiu al Omului s-a dat în Ghetsimani.Agonia din Ghetsimani a fost agonia Fiului lui Dumnezeu în împlinirea destinului Său ca Mântuitor al lumii. Perdeaua este dată la o parte pentru a revela tot ce L-a costat pe El pentru a face posibil ca noi sa devenim fii ai lui Dumnezeu. Agonia Lui este baza simplităţii mântuirii noastre. Crucea lui Cristos este un triumf pentru Fiul Omului. Ea semnifică nu numai faptul că Domnul nostru a învins, ci şi că El a învins pentru mântuirea rasei umane. Orice fiinţă umană poate veni acum în prezenţa lui Dumnezeu datorită suferinţelor prin care a trecut Fiul Omului.


6 APRILIECiocnirea dintre Dumnezeu şi păcat

El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn. 1 Petru 2:24

Crucea lui Isus este revelaţia judecăţii Lui Dumnezeu asupra păcatului. Nu asocia niciodată crucea Lui Isus Cristos cu martiriul. Crucea a fost un triumf suprem care a zdruncinat înseşi temeliile iadului. Nu există nimic mai sigur în timp sau eternitate decât ceea ce a făcut Isus Cristos pe cruce. El a repus întreaga rasă umană într-o relaţie corectă cu Dumnezeu. A făcut din răscumpărare baza vieţii umane, a deschis o cale pentru ca fiecare om să poată ajunge în comuniune cu Dumnezeu. El a venit tocmai pentru ea. EI este „Mielul jertfit de la întemeierea lumii". Întruparea Lui Cristos n-ar avea nici un sens fără Cruce. Fereşte-te să-L separi pe Dumnezeu arătat în carne de Fiul devenit păcat. Întruparea s-a făcut cu scopul răscumpărării. Dumnezeu S-a întrupat pentru a da la o parte păcatul, nu pentru a realiza ceva pentru Sine Însuşi. Crucea este evenimentul central al timpului şi al eternităţii, precum şi răspunsul la enigmele acestora.Crucea nu este crucea unui om, ci Crucea Lui Dumnezeu şi ea nu poate fi niciodată înţeleasă prin experienţa umană. Crucea este arătarea naturii Lui Dumnezeu, poarta prin care oricare om poate ajunge în unire cu Dumnezeu. Când ajungem la Cruce, noi nu trecem prin ea, ci rămânem în viaţa spre care Crucea este poarta.Centrul mântuirii este Crucea Lui Isus; mântuirea se obţine atât de uşor, deoarece ea L-a costat atât de mult pe Dumnezeu. Crucea este locul unde Dumnezeu se uneşte cu omul păcătos în urma unei lovituri puternice şi unde se deschide calea către viaţă - dar această lovitură a fost asupra inimii lui Dumnezeu.


7 APRILIE

De ce nu ni se spune desluşit?Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până

va învia Fiul Omului dintre cei morţi.Marcu 9:9Nu spune nimic până când Fiul Omului nu a înviat în tine - până când

viaţa Lui Cristos cel Înviat nu te domină, astfel încât să înţelegi ce i-a învăţat Cristos pe oameni când a trăit pe pământ. Când ajungi la o stare lăuntrică bună, cuvintele pe care le-a rostit Isus îţi sunt atât de clare, încât eşti uimit că nu le-ai înţeles mai înainte. Nu le-ai fi putut înţelege înainte pentru că nu erai matur din punct de vedere spiritual ca să le poţi purta.Domnul nostru nu ascunde de noi aceste lucruri; ele nu pot fi purtate până când nu ajungem într-o stare corespunzătoare în viaţa spirituală. ..Mai am să vă spun multe alte lucruri, dar acum nu le puteţi purta." Trebuie să avem comuniune cu viaţa Lui înviată înainte de a putea purta anumite cuvinte. Ştim noi ce înseamnă primirea vieţii înviate a Lui Isus? Dovada că ştim este faptul că putem înţelege Cuvântul Lui. Dumnezeu nu ne poate revela nimic dacă nu avem Duhul Lui. O atitudine îndărătnică Îl va împiedica efectiv pe Dumnezeu să ne reveleze ceva. Dacă ne-am format o părere fixă despre o doctrină, lumina lui Dumnezeu nu va mai veni la noi in acea direcţie, căci nu o putem primi. Acest mod îngust de a gândi se va sfârşi imediat ce viaţa Lui de înviere va putea pătrunde în noi. „Nu spuneţi nimănui..." - dar atât de mulţi spun ce au văzut pe Muntele Transfigurării. Ei au primit viziunea şi mărturisesc despre ea, dar viaţa lor nu se potriveşte cu ea, pentru că Fiul Omului n-a înviat încă in ei. Mă întreb când va lua El chip în tine şi în mine?


8 APRILIEMenirea învierii Lui

„Nu trebuia să pătimească Cristosul acestea și să intre in gloria Sa?"Luca 24:26. Bucureşti 2001

Crucea Domnului nostru este poarta de intrare în viaţa Lui. Învierea Lui înseamnă că El are acum putere să-mi dea viaţa Sa. Când sunt născut din nou, de sus, primesc de la Domnul cel înviat însăşi viaţa Sa.Menirea învierii Domnului nostru este aceea de a-i duce pe ..mulţi fii la slavă". Împlinirea menirii Lui Îi dă dreptul să ne facă fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Noi nu suntem niciodată într-o relaţie cu Dumnezeu ca aceea în care este Fiul Lui Dumnezeu, dar suntem aduşi de către Fiul în relaţia de fii. Atunci când Domnul nostru a înviat din morţi, a înviat la o viaţă absolut nouă, la o viaţă pe care El n-a mai trăit-o înainte de întrupare. A înviat la o viaţă care n-a existat înainte. Iar pentru noi învierea Lui înseamnă că am înviat la viaţa Lui de înviere, nu la viaţa noastră veche. Intr-o zi vom avea un trup de slavă ca al Lui, dar putem să cunoaştem de pe acum eficacitatea învierii Lui şi să umblăm în înnoirea vieţii. „Să-L cunosc pe El în puterea învierii Lui".„...după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care I I-ai dat Tu". ..Duhul Sfânt" este numele practic pentru Viaţa veşnică ce lucrează aici şi acum in fiinţele

umane. Duhul Sfânt este divinitatea ca putere activă, care aplică Ispăşirea la experienţa noastră. Mulţumim Lui Dumnezeu pentru adevărul glorios și măreţ că Duhul Sfânt poate lucra în noi însăşi natura lui Isus dacă ne supunem Lui.


9 APRILIEL-am văzut eu pe El?

După aceea, S-a arătat într-un alt chip la doi dintre ei. Marcu 16:12

A fi mântuit şi a-L vedea pe Isus nu este acelaşi lucru. Mulţi sunt părtaşi ai harului Lui Dumnezeu, dar nu L-au văzut niciodată pe Isus. O dată ce L-ai văzut pe Isus, nu mai poţi fi niciodată acelaşi, lucrurile nu te mai atrag aşa cum te atrăgeau înainte.Trebuie să faci întotdeauna distincţie între ceea ce vezi tu că este Isus şi ceea ce a făcut El pentru tine. Dacă ştii doar ce a făcut El pentru tine, nu ai un Dumnezeu destul de mare; dar dacă L-ai văzut pe Isus aşa cum este El, experienţele pot veni şi trece, dar tu vei rămâne neclintit, întrucât L-ai văzut „pe Cel care este nevăzut". Orbul din naştere n-a ştiut cine era Isus până când n-a apărut El şi i S-a arătat. Isus Se arată celor pentru care EI a făcut ceva, dar noi nu-I putem dicta când să vină. El poate veni deodată, în orice moment..„Acum îl văd!"Isus trebuie să Se arate personal atât prietenilor tăi, cât şi ţie; nimeni nu-L poate vedea pe Isus prin ochii tăi. Când unul L-a văzut pe Isus şi celălalt nu, se produce o despărţire. Tu nu-l poţi aduce pe prietenul tău la Isus dacă Dumnezeu nu-l atrage la El. L-ai văzut pe Isus? Atunci vei vrea ca şi alţii să-L vadă. .Atunci s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut." Trebuie să le spui şi altora, chiar dacă nu te vor crede.

„O, dac-aş putea să-ţi spun, cu siguranţă ai crede! O, dac-aş putea doar să-ţi spun ce am văzut! Cum să-ţi spun şi cum ai putea să primeşti, Cum, până când El nu te aduce acolo unde sunt eu?"


10 APRILIEDecizia morală cu privire la păcat

Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie

dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului.Romani 6:6

Răstignirea împreună cu El. Ai luat această decizie cu privire la păcat, că trebuie răstignit imediat în tine? E nevoie de mult timp ca să ajungi la o decizie morală cu privire la păcat, dar cel mai mare moment din viaţa ta

este atunci când decizi că, aşa cum Isus Cristos a murit pentru păcatul lumii, la fel păcatul trebuie să moară în tine - nu să fie înfrânat, suprimat sau împiedicat, ci răstignit. Nimeni nu poate determina pe cineva să ia această decizie. Noi putem fi sincer convinşi - putem să avem o convingere religioasă -, dar ceea ce trebuie să facem e să luăm decizia pe care Pavel ne îndeamnă s-o luăm.Reculege-te, petrece un timp singur cu Dumnezeu, ia decizia morală şi spune-I: „Doamne, fă-mă una cu moartea Ta până când voi şti că păcatul este mort în mine". Ia această decizie morală că păcatul din tine trebuie să fie dat morţii.În cazul Iui Pavel, aceasta nu a fost o aşteptare divină legată de viitor, ci o experienţă radicală şi definitivă din viaţa lui. Sunt eu gata să-L las pe Duhul lui Dumnezeu să mă cerceteze până când voi şti care este natura păcatului din viaţa mea - lucrul care pofteşte împotriva Duhului lui Dumnezeu în mine? Dacă da, voi fi de acord cu verdictul lui Dumnezeu împotriva naturii păcatului: că trebuie să fie identificat cu moartea lui Isus? Nu mă pot socoti „mort faţă de păcat" dacă n-am trecut prin această chestiune radicală a voinţei înaintea Lui Dumnezeu.Mi-am însuşit eu marele privilegiu de a fi răstignit împreună cu Cristos până când nu mai rămâne în carnea şi în sângele meu decât viaţa lui Cristos? „Am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc; dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine."


11 APRILIESfinţenia morală

Dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o

înviere asemănătoare cu a Lui.Romani 6:5Învierea împreună cu El. Dovada că am fost răstignii împreună cu

Isus este aceea că am o asemănare clară cu El. Venirea Duhului Lui Isus în mine schimbă viaţa mea personală înaintea Lui Dumnezeu, învierea Lui Isus I-a dat autoritatea de a-mi dărui viaţa Lui Dumnezeu; viaţa mea practică trebuie să fie zidită pe temelia vieţii Lui. Pot avea acum viaţa de înviere a Lui Isus, viaţă care se va arăta prin sfinţenie.Ideia care străbate toate scrierile apostolului Pavel este aceea că, după ce am luat decizia să mă identific cu Isus în moartea Lui, viaţa de înviere a lui Isus pătrunde în fiecare părticică a naturii mele umane. Este nevoie de atotputernicie pentru a trăi viaţa Fiului Lui Dumnezeu în trupul muritor. Duhul Sfânt nu poate fi primit ca un musafir în casă. El invadează totul. După ce am decis că „omul meu vechi" (adică ereditatea păcatului) trebuie să fie identificat cu moartea Lui Isus, Duhul Sfânt mă invadează. El preia controlul asupra tuturor lucrurilor. Partea mea este să umblu în lumină si să ascult de tot ce-mi descoperă El. După ce am luat decizia morală cu privire la păcat, este uşor să mă socotesc în realitate ca fiind mort faţă de păcat, deoarece găsesc tot timpul în mine viaţa Lui Isus. Aşa cum există un singur gen de umanitate, la fel există un singur gen de sfinţenie, sfinţenia Lui Isus, şi

tocmai această sfinţenie mi s-a dat mie. Dumnezeu pune sfinţenia Fiului Său în mine şi acum aparţin unui nou ordin din punct de vedere spiritual.


12 APRILIEStăpânirea morală

.. moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui... prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot

aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu.Romani 6:9-11

Viaţă veşnică împreună cu El. Viaţa veşnică este viaţa pe care Cristos a arătat-o pe plan uman; aceeaşi viaţă, nu o imitaţie a se manifestă în trupul nostru muritor atunci când suntem născuţi în Dumnezeu. Viaţa veşnică nu este un dar de la Dumnezeu, ci este dăruirea de Sine a Lui Dumnezeu. Energia şi puterea care s-au manifestat în Isus se vor manifesta în noi prin harul suveran desăvârşit al Lui Dumnezeu, o dată ce am luat decizia morală cu privire la păcat.„Veţi primi puterea Duhului Sfânt" nu putere ca un dar de la Duhul Sfânt, căci puterea este Duhul Sfânt, nu ceva ce ne dă El. Viaţa care era în Isus devine a noastră prin intermediul crucii Lui. O dată ce am luat decizia să ne identificăm cu El. Dacă este greu să fim într-o relaţie corectă cu Dumnezeu, aceasta e din cauză că refuzăm să luăm o hotărâre categorică în privinţa păcatului. Imediat ce am luat hotărârea, viaţa deplină a Lui Dumnezeu vine în noi. Isus a venit ca să ne dea o sursă inepuizabilă de viaţă:.....ca să fiţi plini de toată plinătatea Lui Dumnezeu". Viaţa veşnică n-are nimic de-a face cu timpul; ea este viaţa pe care a trăit-o Isus când era aici pe pământ. Singura sursă de Viaţă este Domnul Isus Cristos.Chiar şi cel mai slab sfânt poate experimenta puterea divinităţii Fiului lui Dumnezeu, dacă este gata să se dea pe sine la o parte. Orice urmă de energie din noi înşine va umbri viaţa lui Isus din noi. Trebuie să continuăm să ne dăm pe noi înşine la o parte şi atunci încet, dar sigur, plinătatea vieţii Lui Dumnezeu ne va invada întreaga fiinţă, iar oamenii vor cunoaşte că am fost cu Isus.


13 APRILIECe să facem cu poverile?

Aruncă asupra Domnului povara ta. Psalmul 55:22, Bucureşti 2001

Trebuie să facem distincţie între poverile pe care e bine şi drept să le purtăm şi poverile pe care e rău să le purtăm. N-ar trebui niciodată să purtăm povara păcatelor sau a îndoielilor, dar există poveri puse asupra noastră de Dumnezeu, pe care El nu doreşte să ni le ia, ci vrea ca noi să le aducem înapoi la EL ..Aruncă asupra Domnului ceea ce ţi-a dat El" (RV

marg.). Dacă începem să lucrăm pentru Dumnezeu, dar pierdem legătura cu El, sentimentul responsabilităţii va fi copleşitor şi ne va doborî; dar dacă aducem înapoi la Dumnezeu ceea ce El a pus asupra noastră, El ne eliberează de sentimentul responsabilităţii făcându-ne conştienţi de prezenţa Lui.Mulţi lucrători au început să-L slujească pe Dumnezeu cu mult curaj şi cu dorinţe bune, dar fără a avea o părtăşie strânsă cu Isus Cristos; de aceea, după puţin timp s-au prăbuşit. Ei n-au ştiut ce să facă cu povara, au obosit, iar ceilalţi oameni au început să spună: ..Ce sfârşit trist după un astfel de început!"„Aruncă asupra Domnului povara ta" - ai purtat-o singur toată, dar acum pune unul din capetele ei pe umerii Lui Dumnezeu. ..Domnia va fi pe umerii Lui." Încredinţează-I lui Dumnezeu ceea ce ţi-a dat El; nu lepăda povara, n-o lăsa jos, ci pune-o asupra Lui, şi pe tine împreună cu ea, şi vei vedea că povara va fi mai uşoară când vei simţi prezenţa Lui. Nu încerca niciodată să te desparţi de povară.


14 APRILIEÎnvincibilitatea lăuntrică

„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învățați de la Mine." Matei 11:29

„Domnul îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte" (Evrei 12:6, Bucureşti 2001). Cât de jalnice sunt plângerile noastre! Domnul începe să ne aducă în locul unde putem avea părtăşie cu El, noi gemem şi spunem: ..O, Doamne, lasă-mă să fiu ca alţi oameni!" Isus ne cere să stăm alături de El şi să luăm jugul împreună cu El. „Jugul Meu este uşor, vino lângă Mine şi-l vom purta împreună". Te-ai identificat tu astfel cu Domnul Isus? Dacă da, Îi vei mulţumi Lui Dumnezeu pentru apăsarea mâinii Lui.„Celor care nu au tărie El le măreşte puterea" (Isaia 40:29, KJV). Dumnezeu vine, ne scoate din sentimentalismul nostru şi atunci plângerile noastre se transformă într-un imn de slavă. Singura cale de a cunoaşte puterea Lui Dumnezeu este aceea de a lua jugul Lui Isus asupra noastră şi de a învăţa de la El.„Bucuria Domnului va fi tăria voastră." De unde-şi iau sfinţii bucuria? Dacă nu i-am cunoaşte pe unii credincioşi, am spune: „O, el sau ea n-are nici o povară de purtat". Ridică vălul! Faptul că sunt acolo pacea, lumina şi bucuria lui Dumnezeu este o dovadă că şi povrara este acolo. Povara pe care o pune Dumnezeu striveşte strugurii din viaţa noastră şi din ei curge vinul. Însă cei mai mulţi dintre noi vedem numai vinul. Nici o putere de pe pământ sau din iad nu poate învinge Duhul Lui Dumnezeu dintr-un duh omenesc; este o invincibilitate lăuntrică.Dacă în tine sunt vaiete, scoate-le afară fără menajamente. Este o mare vină a unui creştin să fie slab când puterea Lui Dumnezeu se află în el.


15 APRILIE

Lipsa de atenţie spiritualaDar înălţimile tot n-au fost îndepărtate din Israel, măcar

că inima lui Asa a fost întru totul a Domnului în tot timpul vieţii lui.2 Cronici 15:17

Asa n-a mers până la capăt cu ascultarea lui de Domnul; în general, umblarea lui a fost dreaptă, dar nu în întregime dreaptă. Fereşte-te să spui despre vreun lucru: „O, asta nu contează prea mult!". Faptul că nu contează prea mult pentru tine poate însemna că pentru Dumnezeu contează foarte mult. Nici un lucru nu trebuie să fie lipsit de semnificaţie pentru un copil al Lui Dumnezeu. Cât Îl vom mai face pe Dumnezeu să încerce să ne înveţe ceva? El nu-Şi pierde niciodată răbdarea. Tu spui: ..Ştiu că sunt într-o stare bună înaintea Lui Dumnezeu"; si totuşi „înălţimile" rămân; există un lucru în viaţa ta în privinţa căruia n-ai ascultat. Protestezi spunând că inima ta este întru totul a Lui Dumnezeu, când în viaţa ta există încă vreun lucru în privinţa căruia El te face să-ţi pui semne de întrebare? Ori de câte ori apar semne de întrebare, opreste-te imediat, indiferent despre ce este vorba. Nimic în viaţa ta nu este doar un detaliu lipsit de importanţă.Există unele lucruri în legătură cu viaţa ta trupească sau intelectuală cărora nu le dai deloc atenţie? În general umblarea ta este bună, dar eşti neglijent; există o recidivare pe linia lipsei de atenţie. Nu ai mai multă nevoie de o pauză în concentrarea spirituală decât inima ta are nevoie de o pauză in funcţionare. Nu poţi avea o pauză morală şi totuşi să rămâi moral, nici nu poţi avea o pauză spirituală şi totuşi să rămâi spiritual. Dumnezeu vrea să fii cu totul al Lui, iar aceasta înseamnă că trebuie să ai grijă să te menţii într-o stare bună din punct de vedere spiritual. Pentru aceasta este nevoie de foarte mult timp. Unii dintre noi se aşteaptă să „îndepărteze nenumăratele înălţimi" în câteva minute.


16 APRILIEPoţi coborî de pe munte?

„Câtă vreme aveţi lumină, credeţi în lumină." loan 12:36Cu toţii avem momente când ne simţim cum nu se poate mai bine şi

spunem: „Mă simt apt pentru orice; ce bine-ar fi să rămân aşa tot timpul!" Dar nu suntem chemaţi să rămânem aşa tot timpul. Acele momente sunt momente de iluminare lăuntrică, pe care apoi trebuie să le trăim în practică chiar şi atunci când nu suntem deloc înclinaţi să facem asta. Mulţi dintre noi nu suntem buni pentru această lume de toate zilele atunci când nu suntem „pe vârful muntelui". Şi totuşi, trebuie să ne ridicăm viaţa obişnuită la standardele revelate în ceasurile de înălţare.Nu lăsa niciodată să dispară un sentiment care s-a trezit în tine într-un ceas de înălţare. Nu-ţi pune picioarele minţii tale să se odihnească la căldură, spunând: „Ce stare minunată!" Acţionează imediat. Fă ceva. tocmai pentru că n-ai vrea să faci nimic. Dacă, la o oră de rugăciune, Dumnezeu ţi-a arătat ceva de făcut, nu spune: „Voi face"; fă acel lucru! la-te de ceafă şi scutură lenea cuibărită în tine. Lenea se vede întotdeauna în tânjirea după ceasurile de

înălţare; vorbim despre ajungerea la momente înălţătoare. Trebuie să învăţăm ca, în zilele de întuneric, să trăim la înălţimea lucrurilor pe care le-am văzut pe munte.Nu te da bătut din cauză că nu ai reuşit odată; încearcă din nou. Distruge-ţi orice posibilitate de retragere şi rămâi predat Lui Dumnezeu printr-un act de voinţă. Nu-ţi schimba niciodată deciziile, însă ai grijă să iei fiecare decizie în lumina ceasului de înălţare!


17 APRILIETotul sau nimic?

Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins... şi s-a aruncat în mare.Ioan 21:7

Ai avut vreodată în viaţa ta o criză în care ai abandonat totul în mod deliberat, categoric şi fără rezerve? Este o criză a voinţei. În exterior poţi ajunge de multe ori până aici, dar aceasta nu valorează nimic. Criza reală şi adâncă a renunţării totale este o criză interioară, nu exterioară. Renunţarea doar la lucrurile exterioare poate fi indiciul unei robii totale.Ţi-ai predat voinţa în mod deliberat Lui Isus Cristos? E nevoie de o decizie a voinţei, nu a sentimentelor; sentimentele sunt doar „marginea aurită" a acestei decizii. Dacă dai loc prima dată sentimentelor, nu vei lua niciodată această hotărâre. Nu-L întreba pe Dumnezeu ce va cuprinde aceasta, ci ia hotărârea de a-ţi preda Lui voinţa având în vedere lucrurile pe care le vezi fie mai la suprafaţă, fie în locurile adânci şi profunde ale lăuntrului tău.Dacă ai auzit vocea Lui Isus Cristos deasupra talazurilor, lasă să se spulbere convingerile tale, lasă să dispară consecvenţa ta, dar păstrează relaţia ta cu El.


18 APRILIEFii gata!

Dumnezeu l-a chemat... şi el a răspuns: „lată-mă!" Exod 3:4

Când ne vorbeşte Dumnezeu, mulţi dintre noi suntem ca pierduţi în ceaţă; nu dăm nici un răspuns. Răspunsul lui Moise a arătat că el ştia unde se afla. A fi gata înseamnă a avea o relaţie bună cu Dumnezeu şi a şti unde ne aflăm în prezent. Suntem atât de insistenţi în a-I spune Lui Dumnezeu unde ne-ar plăcea să mergem! Omul care este gata pentru Dumnezeu şi pentru lucrarea Lui este cel care răspunde imediat când aude chemarea Lui. Noi aşteptăm cu gândul la vreo posibilitate deosebită, la ceva senzaţional, iar când se iveşte o astfel de posibilitate, ne grăbim să strigăm: „Iată-mă". Ori de câte ori Isus Cristos iese în evidenţă, suntem şi noi acolo; dar nu suntem gata pentru o lucrare obscură.A fi gata pentru Dumnezeu înseamnă a fi pregătiţi să facem lucrul cel mai mic sau cel mai

mare, fără nici o deosebire. Nu avem nici o preferinţă cu privire la ce să facem; oricare ar fi planul Lui Dumnezeu, noi suntem prezenţi, gata. Oricând apare vreo lucrare, auzim vocea Lui Dumnezeu, aşa cum Domnul nostru a auzit vocea Tatălui Său, şi suntem gata pentru ea cu toată promptitudinea dragostei noastre pentru El. Isus Cristos vrea să facă cu noi ceea ce a făcut şi Tatăl Său cu El. El poate să ne pună unde vrea. În lucrări plăcute sau neplăcute, deoarece unitatea noastră cu El este aceea dintre El şi Tatăl. „Ca ei să fie una cum şi noi suntem una."Fii întotdeauna pregătit pentru vizitele neaşteptate ale Lui Dumnezeu. O persoană care este gata nu mai trebuie să se pregătească. Gândeşte-te la timpul pe care-l pierdem încercând să ne pregătim după ce ne-a chemat Dumnezeu! Rugul în flăcări este un simbol al lucrurilor ce înconjoară sufletul care este pregătit; el este aprins de prezenţa Lui Dumnezeu.


19 APRILIEEste oare prea puţin probabil?

Ioab... luase partea lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom.2 Împăraţi 2:28

Ioab a trecut examenul cel mare: a rămas absolut loial şi sincer faţa de David şi nu s-a dus după Absalom cel ambiţios şi fascinant; totuşi, către sfârşitul vieţii sale l-a urmat pe laşul Adonia. Fii întotdeauna conştient de faptul că acolo unde a căzut un om, poate cădea oricare altul (vezi 1 Corinteni 10:13). Ai trecut învingător prin criza cea mare, acum fii atent şi la lucrurile mici; ia în calcul „sfera ascunsă a lucrurilor neînsemnate".Noi suntem în stare să spunem: „Este prea puţin probabil ca, după ce am trecut prin cea mai mare criză din viaţa mea, să mă mai întorc acum la lucrurile lumeşti". Nu încerca să prevezi de unde va veni ispita; pericol vine din partea lucrului cel mai puţin probabil. In perioada de după un mare eveniment spiritual începe să acţioneze „sfera ascunsă a lucrurilor neînsemnate". Ele nu sunt dominante, dar nu uita că sunt acolo şi, dacă nu eşti avertizat, te vor lua prin surprindere. Ai rămas credincios Lui Dumnezeu în încercări mari şi grele; acum fereşte-te de curentul „subteran". Nu manifesta o instrospecţie morbidă, privind înainte cu frică, dar fii treaz; păstrează-ţi memoria clară înaintea Lui Dumnezeu. Puterea nepăzită este o slăbiciune dublă, deoarece acolo acţionează „sfera ascunsă a lucrurilor neînsemnate". Eroii Bibliei au eşuat acolo unde erau cei mai tari, niciodată unde erau cei mai slabi.„Păziţi de puterea Lui Dumnezeu", aceasta este unica siguranţă.


20 APRILIE

Poate un sfânt să-L defăimeze pe Dumnezeu?Căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu. în El sunt da şi în

El sunt Amin.2 Corinteni 1:20. KJVIsus a spus pilda talanţilor, consemnată în Matei 25:14-30, pentru a ne

avertiza că este posibil să ne judecăm greşit capacitatea pe care o avem. Această pildă n-are de-a face cu darurile naturale, ci cu darul de la Rusalii al Duhului Sfânt. Nu trebuie să ne măsurăm capacitatea spirituală în funcţie de educaţia sau de intelectul nostru; capacitatea noastră în lucrurile spirituale se măsoară pe baza promisiunilor lui Dumnezeu. Dacă primim mai puţin decât vrea Dumnezeu să avem, în curând Îl vom defăima, aşa cum l-a defăimat robul pe stăpânul său: „Aştepţi de la mine mai mult decât îmi dai puterea să fac; ceri prea mult de la mine, nu pot să-ţi fiu loial acolo unde m-ai pus". Când este vorba de Duhul Atotputernic al lui Dumnezeu, nu spune niciodată „Nu pot". Nu permite niciodată limitărilor capacităţilor tale naturale să intre în discuţie aici. Dacă am primit Duhul Sfânt, Dumnezeu Se aşteaptă ca lucrările Duhului Sfânt să se manifeste în noi.Robul s-a justificat în tot ce a făcut şi l-a condamnat pe stăpânul lui în toate privinţele - „Cererea ta este cu totul disproporţionată faţă de ceea ce mi-ai dat". L-am defăimat noi pe Dumnezeu îndrăznind să ne îngrijorăm după ce El a spus: „Căutaţi mai întâi împărăţia Lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra"? Îngrijorarea înseamnă exact ceea ce a vrut să spună acel rob: „Ştiu că vrei să mă laşi în încurcătură". Persoana care este în mod natural leneşă este întotdeauna nemulţumitoare - „N-am avut o şansă bună"; cel care este leneş din punct de vedere spiritual este nemulţumitor la adresa Lui Dumnezeu. Oamenii leneşi născocesc întotdeauna o cale independentă.Nu uita niciodată că, în problemele spirituale, capacitatea noastră se măsoară pe baza promisiunilor Lui Dumnezeu. Este Dumnezeu în stare să-Şi împlinească promisiunile? Răspunsul nostru depinde de faptul dacă am primit sau nu Duhul Sfânt.


21 APRILIENu-L răni pe Domnul!

„De atâta vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe?" loan 14:9

Domnul nostru este probabil de multe ori uluit de noi, uluit de cât suntem de lipsiţi de umilinţă. Propriile noastre opinii ne fac atât de ..grei de cap"; când suntem umili, nu suntem niciodată grei de cap, ci avem întotdeauna discernământ. Filip s-a aşteptat la revelarea unei taine deosebite, dar nu în Isus, Persoana pe care el credea că o cunoaşte. Taina Lui Dumnezeu nu este în ceea ce urmează să fie, ci ea este în ceea ce există acum; noi o căutăm undeva în viitor, într-un eveniment cataclismic. Ascultăm de Isus fără nici o reţinere, dar probabil că-L rănim prin întrebările pe care I le punem. „Doamne, arată-ne pe Tatăl.” Răspunsul Lui vine direct: „iată-L, sau este întotdeauna aici, sau nu este nicăieri". Noi

vrem să-L vedem pe Dumnezeu arătându-Se copiilor Săi; Dumnezeu Se arată întotdeauna numai în copiii Săi. Alţi oameni văd această manifestare a Lui, dar copilul Lui Dumnezeu n-o vede. Noi vrem să avem conştiența Lui Dumnezeu; dar nu putem fi conştienţi de propria noastră conştiență şi totuşi să rămânem echilibraţi. Dacă Îi cerem lui Dumnezeu să ne dea experienţe sau dacă ne bazăm pe experienţe în drumul nostru, Îl rănim pe Domnul. Chiar şi întrebările pe care I le punem Îl rănesc pe Isus, deoarece ele nu sunt întrebările unui copil.„Să nu vi se tulbure inima" - atunci nu-L rănesc oare pe Isus prin faptul că îi permit inimii mele să se tulbure? Dacă am credinţă în caracterul Lui Isus, trăiesc eu la înălţimea credinţei mele? Permit eu vreunui lucru să-mi tulbure inima, las eu să intre în inima mea vreo întrebare bolnăvicioasă? Eu trebuie să ajung la acea relaţie implicită care ia totul exact aşa cum vine de la El. Dumnezeu nu ne va călăuzi în curând, ci întotdeauna acum. Înţelege că Domnul este aici acum şi vei primi imediat eliberarea.


22 APRILIELumina care se stinge

Iar noi toţi, privind... cu faţa descoperită, gloria Domnului. 2 Corinteni 3:18, București 2001

Un slujitor al Domnului trebuie să stea atât de mult singur, încât să nu observe niciodată că este singur. In primele faze ale vieţii de creştin apar adesea descurajări; oamenii care erau lumină se sting şi cei care obişnuiau să stea alături de noi mor. Trebuie să ne obişnuim atât de mult cu aceasta, încât nici să nu mai observăm că suntem singuri. Pavel a spus: „Toţi m-au părăsit... dar Domnul a fost cu mine" (2 Timotei 4:16-17). Trebuie să ne zidim credinţa nu pe lumina care se stinge, ci pe lumina care nu se stinge niciodată. Când oamenii „mari" se duc, ne întristăm, până când vedem că ei trebuie să plece; singurul lucru care rămâne este să privim noi înşine la Faţa Lui Dumnezeu.Nu permite ca vreun lucru să te împiedice să-L priveşti pe Dumnezeu drept în faţă căutând răspunsul Lui cu privire la tine însuţi şi la doctrina ta; de fiecare dată când predici, ai grijă să priveşti mai întâi la Dumnezeu în legătură cu mesajul lău şi atunci gloria Lui va rămâne peste tine tot timpul. Un lucrător creştin este un om care priveşte mereu la faţa Lui Dumnezeu şi apoi merge să le vorbească oamenilor. Caracteristica lucrării Lui Cristos este faptul că o însoţeşte permanent o glorie de care lucrătorul nu, este deloc conştient. „Moise nu ştia că pielea feţei lui strălucea pentru că vorbise cu Domnul".Niciodată nu suntem chemaţi să ne arătăm deschis îndoielile sau să ne exprimăm bucuriile ascunse ale vieţii noastre cu Dumnezeu. Secretul vieţii lucrătorului este acela că el se află tot timpul în armonie cu Dumnezeu.


23 APRILIEÎnchinare in faţa lucrării

„împreună lucrători cu Dumnezeu.” 1 Corinteni 3:9Fereşte-te de orice lucrare pentru Dumnezeu care te poate face să nu

te mai concentrezi asupra persoanei Lui. Foarte mulţi lucrători creştini se închină lucrării lor. Singura grijă a unui lucrător ar trebui să fie concentrarea asupra Lui Dumnezeu; aceasta înseamnă că toate celelalte laturi ale vieţii - cea mentală, morală sau spirituală - sunt libere, având libertatea pe care o are un copil - un copil care se închină, nu un copil neascultător. Un lucrător care nu are aceasta notă solemnă şi dominantă a concentrării asupra Lui Dumnezeu poate ajunge să fie copleşit de munca lui: nu mai există nici o parte a trupului, a minţii sau a spiritului său care să fie liberă, de aceea el este epuizat şi zdrobit. Nu are nici o libertate, nici o plăcere în viaţă; nervii, mintea şi inima îi sunt atâi de apăsate, încât binecuvântările Lui Dumnezeu nu pot fi asupra lui. Dar şi cealaltă latură este la fel de adevărată - o dată ce ne concentrăm asupra Lui Dumnezeu, toate aspectele vieţii noastre sunt libere şi se află sub o singură stăpânire: a Lui Dumnezeu. Responsabilitatea pentru lucrare nu este a ta; singura responsabilitate pe care o ai este să rămâi într-o legătură vie şi constantă cu Dumnezeu şi să ai grijă să nu laşi nimic care să te împiedice să lucrezi împreună cu El. Libertatea care vine după sfinţire este libertatea unui copil; lucrurile care obişnuiau să-ţi ţină viaţa ţintuită au dispărut. Dar ai grijă să nu uiţi că ai fost eliberat cu un singur scop: să-I fii devotat în mod absolut Celui cu care lucrezi.N-avem nici un drept să hotărâm unde-ar trebui să fim puşi sau să avem idei preconcepute despre lucrul pentru care ne pregăteşte Dumnezeu. El este Cel care face totul şi, oriunde ne-ar pune, dorinţa noastră supremă trebuie să fie aceea de a-I fi cu totul devotaţi în acea lucrare. ..Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta."


24 APRILIEAvertizare împotriva uşurătăţii spirituale

„Totuşi, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse."Luca 10:20

Ca lucrători creştini, capcana cea mai periculoasă care ne pândeşte nu este lumea, nici păcatul, ci uşurătatea spirituală, adică adoptarea modelului şi a formei veacului religios în care trăim, curtarea succesului spiritual. Nu căuta niciodată nimic altceva decât aprobarea Lui Dumnezeu şi fii gata întotdeauna să mergi ..afară din tabără, la El, şi să porţi ocara Lui". Isus le-a spus ucenicilor Lui să nu se bucure de succes în lucrare; totuşi, acesta pare să fie lucrul de care ne bucurăm cei mai mulţi dintre noi. Facem bilanţul: atâtea suflete mântuite şi sfinţite; slavă Lui Dumnezeu, acum totul este bine. Lucrarea noastră începe acolo unde harul Lui Dumnezeu a aşezat temelia: noi nu trebuie să mântuim suflete, ci să facem ucenici. Mântuirea şi sfinţirea sunt lucrarea harului suveran al

Lui Dumnezeu; lucrarea noastră, ca ucenici ai Lui, este de a educa vieţile altora până când ele sunt cu totul predate Lui Dumnezeu. O viaţă predată cu totul Lui Dumnezeu este mai valoroasă înaintea Lui decât o sută de vieţi care sunt doar trezite de Duhul Lui. Ca lucrători ai Lui Dumnezeu noi trebuie să ne ..reproducem" spiritual - aceasta va fi mărturia Lui Dumnezeu pentru noi ca lucrători. Dumnezeu ne aduce la un standard de viaţă, prin harul Lui, iar noi suntem răspunzători pentru reproducerea" acelui standard în alţii.Dacă un lucrător nu trăieşte o viaţă ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, el poate să devină pentru alţii un dictator iritant, în loc să fie un ucenic plin de Duhul. Mulţi dintre noi suntem dictatori; le dictăm oamenilor şi adunărilor dorinţele noastre. Isus nu ne dictează niciodată în felul acesta. De fiecare dată când Domnul nostru a vorbit despre ucenicie. El a început cu un „dacă", niciodată cu o afirmaţie categorică - „Trebuie". Ucenicia poartă cu sine o opţiune.


25 APRILIE„Stăruie la timp"

„Stăruie la timp şi nelatimp.”2 Timotei 4:2Mulţi dintre noi suferă de tendinţa nesănătoasă de a stărui doar

„nelatimp". Acest „nelatimp" nu se referă la timp, ci la noi. „Stăruie la timp şi nelatimp", fie că dorim aceasta, fie că nu. Dacă am face numai ceea ce ne simţim înclinaţi să facem, unii dintre noi n-am face niciodată nimic. Sunt oameni care nu se pot angaja deloc în domeniul spiritual, oameni neputincioşi din punct de vedere spiritual, care refuză să facă ceva dacă nu sunt inspiraţi în mod supranatural. Dovada că avem o relaţie bună cu Dumnezeu este faptul că facem tot ce putem, indiferent dacă ne simţim inspiraţi sau nu.Una dintre marile capcane care-l pândesc pe un lucrător creştin este aceea de a face un fetiş din momentele lui deosebite de inspiraţie. Când Duhul Lui Dumnezeu îţi dă inspiraţie şi revelaţie, eşti înclinat să spui: „Voi fi întotdeauna aşa pentru Dumnezeu de acum înainte". Nu, nu vei fi, şi Dumnezeu va avea grijă să nu fii. Acele momente sunt în întregime darul Lui Dumnezeu. Tu nu ţi le poţi oferi ţie însuţi când vrei. Dacă spui că vei fi întotdeauna în acea stare de inspiraţie excepţională, devii o piedică intolerabilă pentru Dumnezeu; nu vei face niciodată nimic dacă Dumnezeu nu te va păstra mereu conştient de inspiraţia Sa. Dacă faci un zeu din momentele tale cele bune, vei descoperi că Dumnezeu va dispărea din viaţa ta şi nu va reveni până când nu îţi vei împlini sarcina ce-ţi stă în preajmă şi până când nu vei fi învăţat să nu faci un fetiş din momentele deosebite pe care El ţi le-a dat.


26 APRILIEAscensiunea supremă

„la pe fiul tău... şi adu-l ardere de tot pe un munte pe care ţi-l voi spune."Genesa 22:2

Caracterul unui om determină felul în care el interpretează voia Lui Dumnezeu (vezi Psalmul 18:25-26). Avraam a interpretat porunca Lui Dumnezeu ca însemnând că trebuia să-şi ucidă fiul; el a putut să scape de această convingere tradiţională doar prin intermediul unei încercări foarte grele. Dumnezeu nu-i putea purifica credinţa în nici un alt fel. Dacă ascultăm de ceea ce ne spune Dumnezeu conform credinţei noastre sin-cere, Dumnezeu va distruge în noi acele convingeri tradiţionale careÎl prezintă într-o lumină falsă. Sunt multe astfel de credinţe de care trebuie să scăpăm; de exemplu, aceea că Dumnezeu va lua un copil, deoarece mama lui îl iubeşte prea mult - o minciună a diavolului! şi o denaturare a naturii adevărate a Lui Dumnezeu. Dacă diavolul ne poate opri să efectuăm ascensiunea supremă şi să scăpăm de concepţiile greşite despre Dumnezeu, el va face aceasta; dar dacă Îi rămânem credincioşi Lui Dumnezeu, El ne va trece printr-o încercare ce ne va duce la o şi mai bună cunoaştere a Lui.Marea lecţie pe care ne-o dă credinţa lui Avraam în Dumnezeu este aceea că el era pregătit să facă totul pentru Dumnezeu. El era acolo ca să asculte de Dumnezeu, indiferent împotriva cărei convingeri tradiţionale mergea. Avraam n-a fost devotat propriilor lui convingeri, căci altfel l-ar fi jertfit pe Isaac şi ar fi spus că vocea îngerului era de fapt vocea diavolului. Aceasta este atitudinea unui fanatic. Dacă Îi vei rămâne credincios Lui Dumnezeu. El te va conduce prin orice obstacol până în cămăruţa ascunsă a cunoaşterii Lui; dar trebuie să fii întotdeauna gata să ajungi la acest punct al renunţării la convingerile şi credinţele tradiţionale. Nu-I cere lui Dumnezeu să te încerce. Să nu declari niciodată aşa cum a făcut Petru: Cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte". Avraam n-a făcut nici o declaraţie de felul acesta; el a rămas credincios Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a purificat credinţa.


27 APRILIECe doreşti?

Şi tu umbli după lucruri mari? Ieremia 45:5Umbli după lucruri mari pentru tine? Poate că nu cauţi să fii cineva, dar

cauţi lucruri mari de la Dumnezeu pentru tine însuţi. Dumnezeu vrea mai mult ca tu să fii într-o relaţie strânsă cu El decât doar să primeşti darurile Lui; vrea ca tu să ajungi să-L cunoşti pe El. Un lucru mare este supus întâmplării, vine şi pleacă. Dumnezeu nu ne dă niciodată ceva la întâmplare. Nimic nu este mai uşor decât să ajungi într-o relaţie bună cu Dumnezeu, în afară de cazul în care nu-L doreşti pe Dumnezeu, ci numai ceea ce-ţi dă El.Dacă ai ajuns doar până în punctul de a-L căuta pe Dumnezeu pentru lucruri, nu ai ajuns niciodată la prima fază a predării; ai deveni creştin dintr-o perspectivă a ta proprie, „I-am cerut Lui Dumnezeu Duhul Sfant, dar El nu mi-a dat odihna şi pacea pe care le-am aşteptat." Imediat Dumnezeu pune degetul pe rană - tu nu-L cauţi deloc pe Domnul,

ci cauţi ceva pentru tine însuţi. Isus spune: „Cereţi şi vi se va da". Cere-I lui Dumnezeu ceea ce vrei; nu poţi cere dacă nu ceri un lucru bun. Când te apropii de Dumnezeu, încetezi să mai ceri lucruri. „Tatăl vostru cel ceresc ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a-l cere voi." Atunci de ce să-I ceri? Ca să ajungi să-L cunoşti pe El.Cauţi tu lucruri mari pentru tine - „O, Doamne, botează-mă cu Duhul Sfânt"? Dacă Dumnezeu nu face asta. este din cauză că nu eşti suficient de predat Lui; există ceva ce refuzi să faci. Eşti gata să te întrebi ce anume vrei de la Dumnezeu şi de ce vrei acel lucru? Dumnezeu ignoră întotdeauna perfecţiunea prezentă în favoarea perfecţiunii finale. Pe El nu-L interesează să te facă fericit şi să te binecuvânteze chiar acum; El lucrează tot timpul în vederea perfecţiunii finale - „ca ei să fie una. cum Noi suntem una".


28 APRILIECe vei primi

„Îți voi da ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile în care vei merge.” leremia 45:5

Acesta este secretul de neclintit al Domnului pentru cei care se încred în El – „Îţi voi da viaţa". Ce doreşte un om mai mult decât viaţa lui? Acesta este lucrul esenţial. „Îţi voi da ca pradă de război viaţa ta" înseamnă că oriunde ai merge, chiar şi în iad, vei scăpa cu viaţă; nimic nu-ţi poate face rău. Mulţi dintre noi suntem prinşi de dorinţa de a face paradă de lucruri, nu sub formă de proprietăţi sau posesiuni, ci de binecuvântări. Toate acestea trebuie să treacă; dar există ceva mai important care nu poate trece niciodată; viaţa care este ..ascunsă cu Cristos în Dumnezeu".Eşti gata să-L laşi pe Dumnezeu să te facă una cu El şi să nu mai dai atenţie la ceea ce tu numeşti „lucrurile mari" din viaţă? Eşti gata să te predai Lui şi să renunţi la tot? Adevăratul test al predării tale este refuzul de a spune: „Bine, dar aceasta?" Fereşte-te de supoziţii. De fiecare dată când întrebi: „Dar aceasta?", dovedeşti că nu te-ai predat cu totul, că nu te încrezi cu adevărat în Dumnezeu. De îndată ce te predai cu adevărat, nu te mai gândeşti la ce are de gând să facă Dumnezeu. Predarea înseamnă a-ţi refuza luxul de a mai pune întrebări. Dacă te predai cu totul Lui Dumnezeu. El îţi spune imediat; „Îţi voi da ca pradă de război viaţa ta". Motivul pentru care oamenii suni obosiţi de viaţă este acela că Dumnezeu nu le-a dat nimic, ei nu au primit viaţa ca pradă. Soluţia pentru ieşirea din această stare este abandonarea în mâinile Lui Dumnezeu. Când ai ajuns să I te dăruieşti cu totul Lui Dumnezeu, vei fi cea mai surprinsă şi încântată fiinţă de pe pământ; Dumnezeu este Stăpânul tău absolut şi ţi-a dat viaţa. Dacă nu ai ajuns acolo, aceasta se datorează ori neascultării din viaţa ta, ori refuzului tău de a fi îndeajuns de simplu.


29 APRILIEFrumuseţea nesiguranţei

„Şi ce vom fi nu s-a arătat încă.” I loan 3:2Înclinaţia noastră naturală este de a fi atât de riguroşi şi de calculaţi,

încât privim nesiguranţa ca pe un lucru rău. Ne imaginăm că trebuie să ajungem la un anumit sfârşit hotărât mai dinainte, dar nu aceasta este natura vieţii spirituale. Natura vieţii spirituale este aceea că suntem siguri în nesiguranţa noastră, iar urmarea este faptul că nu ne facem cuibul nicăieri. Raţiunea spune: „Dacă aş fi în acea situaţie..." Noi nu ne putem imagina pe noi înşine in nici o situaţie în care nu am fost niciodată.Siguranţa este semnul vieţii cârmuite de raţiune; nesiguranţa plină de har este semnul vieţii spirituale. A fi siguri de Dumnezeu înseamnă a fi nesiguri de toate căile noastre, a nu şti ce-ar putea aduce ziua de mâine. De obicei acest lucru este spus cu un oftat de tristeţe, deşi el ar trebui să fie mai degrabă expresia unei aşteptări cu sufletul la gură. Noi suntem nesiguri de pasul următor, dar suntem siguri de Dumnezeu. Imediat ce ne predăm Lui Dumnezeu şi facem lucrul ce ne stă înainte, El ne umple viaţa cu surprize la tot pasul. Când devenim apărătorii unui crez, ceva din noi moare; nu-L credem pe Dumnezeu, credem numai în credinţa noastră despre El. Isus a spus:.....”dacă nu vă veţi face ca nişte copilaşi...".Viaţa spirituală este viaţa unui copil. Noi nu suntem nesiguri de Dumnezeu, ci nesiguri de ceea ce va face El în continuare. Dacă suntem siguri doar de credinţele noastre, vom ajunge să fim plini de noi înşine, tăioşi şi să avem verdictul finalităţii în legătură cu convingerile noastre; dar când avem o relaţie bună cu Dumnezeu, viaţa ne este plină de o nesiguranţă şi aşteptare spontane, voioase.Isus a spus: „Şi aveţi credinţă în Mine", nu „Credeţi anumite lucruri despre Mine". Lasă totul în mâna Lui; este nesigur, într-un mod glorios, cum va lucra El, dar va lucra. Rămâi credincios Lui!


30 APRILIESpontaneitatea dragostei

Dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate... 1 Corinteni 13:4-8

Dragostea nu este premeditată, ea este spontană, apare în moduri extraordinare. Nu există nici un fel de siguranţă matematică în concepţia lui Pavel despre dragoste. Noi nu putem spune: „Nu mă voi gândi la nimic rău; voi crede toate lucrurile". Caracteristica dragostei este spontaneitatea. Nu aşezăm spusele Lui Isus ca pe un standard în faţa noastră: dar când Duhul Lui are cale liberă în noi, trăim potrivit standardului Lui fără să ne dăm măcar seama de aceasta, iar când privim înapoi suntem uimiţi de absenţa vreunui interes personal în manifestarea unui anume sentiment, ceea ce dovedeşte prezenţa spontaneităţii dragostei adevărate. Natura oricărui lucru legat de viaţa Lui Dumnezeu în noi poate fi remarcată numai după ce lucrul respectiv a trecut.Izvoarele

dragostei sunt în Dumnezeu, nu în noi. Este absurd să credem că dragostea Lui Dumnezeu se află în mod natural în inima noastră; ea este acolo numai după ce „a fost turnată în inimile noastre de către Duhul Sfânt".Dacă încercăm să-I demonstrăm Lui Dumnezeu cât de mult Îl iubim, acesta este un semn sigur că nu Îl iubim. Dovada dragostei noastre faţă de El este spontaneitatea ei absolută; ea vine în mod natural. Când privim înapoi, nu putem spune de ce am făcut anumite lucruri; le-am făcut în conformitate cu natura spontană a dragostei Lui din noi. Viaţa Lui Dumnezeu se manifestă în acest fel spontan, deoarece izvoarele dragoste.

WordPress.com · Web viewTotul sau nimic? Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus...

Documents

Transcript of WordPress.com · Web viewTotul sau nimic? Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus...