Ministerul Educației Naționale

Școala Națională de Studii Politice și Administrative

Școala Doctorală de Științe Politice

Dinamica de securitate în Marea Chinei de Sud. Studiu de caz : relația China-Vietnam

-

Coordonator științific :

Prof. Univ. Dr. Mihail Ionescu

Doctorand : Cătălin Constantin BADEA1

București 2017

1 Beneficiar al proiectului „Competitivitate și excelență în cercetarea doctorală în domeniul științelor politice, științelor administrative, sociologie și științele comunicării”, proiect cofinanțat de Uniunea Europeană prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, POSDRU/187/1.5/S/155589

1

Ministerul Educației Naționale

Școala Națională de Studii Politice și Administrative

Școala Doctorală de Științe Politice

Rezumatul tezei de doctorat

Coordonator științific :

Prof. Univ. Dr. Mihail Ionescu

Doctorand : Cătălin Constantin BADEA2

București 2017

2 Beneficiar al proiectului „Competitivitate și excelență în cercetarea doctorală în domeniul științelor politice, științelor administrative, sociologie și științele comunicării”, proiect cofinanțat de Uniunea Europeană prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, POSDRU/187/1.5/S/155589

2

Capitolul I : Constructivismul și instituționalismul ca abordare teoretică a securității în Marea Chinei de Sud : modelul ASEAN...................................................................................................11

Capitolul II : ASEAN și instrumentele instituționale de analiza a disputei din Marea Chinei de Sud.......................................................33

Capitolul III : Sistemul tributar asiatic și China (regatul de mijloc).....................................................................................................53

Capitolul IV : Invazia puterilor extra asiatice- colonizarea și decolonizarea Asiei de Sud-Est............................................................94

Capitolul V : Evoluții recente din Marea Chinei de Sud – punct fierbinte al securității regionale; revendicările Chinei și reacțiile vecinilor................................................................................................152

Capitolul VI : Studiu de caz relația China-Vietnam în contextul dinamicii de securitate din Marea Chinei de Sud............................200

Concluzii..............................................................................................260

Anexe....................................................................................................269

Bibliografie..........................................................................................277

3

ACRONIME

ADMM- ASEAN Defense Ministers Meeting

AMM- ASEAN Ministerial Meeting

ARF- ASEAN Regional Forum

ASEAN- Association of Southeast Asian Nations

ASEAN+3- ASEAN plus China, Japonia și Coreea de Sud

CoC- Code of Conduct/cod de conduită

DoC- Declaration on the conduct of parties/Declarație asupra conduitei părților

EEZ- Exclusive Economic Zone/Zonă Economică Exclusivă

UNCLOS- Convenția Națiunilor Unite a Legii Mărilor și Oceanelor

4

ILUSTRATAȚII

Figura 1.

Figura 2.

5

Teza urmărește modalitatea și optica prin care ASEAN în calitate de construcție regională omogenă, care reunește statele de la Marea Chinei de Sud, se poate apleca asupra disputei din regiune. Firul analitic pleacă de la cadrul de lucru teoretic prin care se poate desena o abordare în vederea detensionării actualei situații, ulterior în vederea succesului aplicabilității teoriei, lucrarea se va concentra și va reitera statusul disputelor din cele două arhipelaguri Spratly și Paracel în relațiile cu statele direct implicate.

Lucrarea folosește vizorul constructivist pentru a analiza regiunea, alte teorii prezentate sunt aduse în prim-plan numai cu scopul de a sublinia importanța constructivismului pentru regiune. Tot constructivismul este cel care analizează interesele Chinei, strategiile adoptate de aceasta, politicile de vecinătate, externe și internaționale cât și acțiunile prin care aceste obiective sunt atinse în cadrul Mării Chinei de Sud

Tot în manieră constructivistă este observat și demersul care are ca scop final solvabilitatea disputelor din Marea Chinei de Sud, astfel principiile ASEAN pentru soluționarea a conflictelor, optica de securitate propusă, cât și eforturile concertate în colaborarea pentru implementarea unei declarații a codului de conduită și a negocierii unui cod obligatoriu de conduită la Marea Chinei de Sud, vor fi aplicate tocmai în vederea propunerii unor ipoteze pentru detensionrea regiunii.

În încercarea de a explica în profunzime rolul dinamicii Chinei pe scena relațiilor internaționale, și în mod deosebit de a înțelege modul în care această ascensiune repercutează în paradigma relațiilor internaționale, cercetarea propune drept obiective specifice:

Creionarea unui model asiatic de dezvoltare, bazat pe instituționalismul ASEAN, cât și pe instrumentele Chinei pentru implementarea unui astfel de model, precum programul Belt and Road sau Banca Asiatică pentru Investiții în Infrastructură, prin raportarea la teoria constructivistă așa cum a fost consacrată de Nicholas Onuf și de Alexander Wendt;

Furnizarea unui cadru de decriptare a percepției Chinei asupra sistemului internațional, asupra rolului și sarcinilor care revin unui hegemon, și asupra modului în care unitățile sistemice pot asimila un sistem tributar în conformitate cu realitățile secolului XXI, prin explicarea întregii dinamici regionale de securitate cu ajutorul opticii constructiviste și prin abordarea instrumentalismului instituțional;

6

Analiza istoriei regiunii, începând cu perioada evului mediu și antichității, aprofundând perioada puterilor colonizatoare și procesul de decolonizare, în vederea înțelegerii mecanismelor de interacțiune între unități la scară regională, descrierea în vederea unei mai bune percepții a sistemului tributar care era marcat de superioritatea civilizațională și culturală a Chinei, și care ancora statele membre acestui sistem oferind deplină autonomie politicii interne abordate de statele membre sistemului, influențând doar în proporție redusă politica externă a acestora;

Explicarea viziunii regatului de mijloc, și a tranzitivității acestei posturi, pentru decriptarea unei caracteristici unice de a înțelege lumea, în contextul în care China, abordează o politică de construcție, întinsă pe mii de ani, care adesea a fost grevată de relația disfuncțională cu vecinii belicoși apropiați, sau cu hegemonii istoricii, și care au împiedicat finalizarea implementării opticii asiatice;

Logica asiatică reprezentată astfel de China, va constitui miezul acestei abordări explicative în care spre deosebire de sistemul Westphalic, ce a fost concentrat în jurul teoriei realiste, și al utilizării forței cu recurență în relația cu unitățile sistemice, va decripta o abordare constructivistă și o dezvoltare armonioasă care să pună în lumină fiecare unitate sistemică;

Descrierea unui model de succes relațional așa cum este modelul relațional China-Vietnam, care are menirea de a întări viziunea constructivistă a Chinei, optica armonioasă de dezvoltare atât în relații cu statele vecine cât și cu sistemul internațional, în contextul în care cele două state analizate au cunoscut extremitățile de interacțiune cât și calea de mijloc, experimentând în prezent, calea de mijloc cea care a mai dat randament cu secole în urmă și care a revenit în actualitate fiind extrasă ca abordare de interacțiune tocmai de actuala dinamică de securitate;

Ipoteza principală a tezei subliniază măsurile care se pot lua pentru soluționarea disputelor din Marea Chinei de Sud, vizează accentuarea importanței multilateralismului și a negocierilor în cadrul insituțional regional existent, adoptarea unei optici constructiviste în cadrul acestor instituții (ASEAN, ARF etc), promovarea dreptului internațional și a opțiunior oferite de acesta, dezvoltarea măsurilor militare de susținere a încrederii dar și promovarea unei relații China-Statele Unite ale Americii echilibrată

7

Ipoteza secundară, vizează atestarea existenței unei regiuni în jurul mării Chinei de Sud care avea propriile norme de interacțiune, desena o dinamică solidă pentru omogenitatea regională și mai ales pornește de la baze comune în ceea ce am putea numi drept sistem regional asiatic. Vor fi considerate elemente de analiză, condiția umană, credința și raportarea la divinitate, conceptele de graniță, teritoriu, națiune, instituții, economie, stat, cât și dinamica pe plan regional sau interacțiunea cu vecinii. Întregul demers comportă necesitatea extragerii unor elemente comune care vor defini ulterior ideea de omogenitate ce va sta la baza alcătuiri organizațiilor regionale precum ASEAN.

Practic ceea ce se urmărește este întărirea ideii de unicitate a continentului asiatic în maniera de organizare, de interacțiune sau de construcție instituțională regională, existentă din timpuri străvechi dinastice.Dincolo de aceste aspecte teza urmărește conferirea unor răspunsuri la întrebări care chestionează însăși existența sistemului internațional așa cum a fost el consacrat odată cu Pacea de la Westphalia, cu cele 14 puncte ale lui Wilson, cu formarea Ligi Națiunilor Unite și a Organizației ulterioare, sau cu lumea consacrată de după căderea cortinei de fier, și sfârșitul războiului rece. În fața dinamicii regionale de securitate, dar și a dinamicii Chinei pe scena internațională

La nivel conceptual, lucrarea își propune să demonstreze impactul cultural identitare asupra constructivismului asiatic, acesta repercutându-se asupra dinamicii de securitate regionale, cât și asupra ascensiunii Chinei pe scena internațională, întrebări precum: „având în vedere ascensiunea economică din ultimele trei decenii, fără precedent în istoria sistemului internațional, este posibil ca China să urmărească cel dintâi loc de la vârful sistemului internațional?” sau, „se poate China considera prin comportamentul exercitat la nivel regional, un stat revizionist care urmărește distrugerea balanței de putere internaționale în vederea ascensiunii hegemonice?” vor regăsi răspunsul care va desena cheia de înțelegere a ascensiunii Chinei pe plan internațional, a modelului chinez de reformare a paradigmei relațiilor internaționale, și aintențiilor reale pe care Beijingul le exprimă cu privire la noua ordine mondială.

În vederea confirmării sau infirmării ipotezei de cercetare, o serie de întrebări vor fi emise pentru ca pe parcursul tezei acestea să primească un răspuns care de fapt să ofere un întreg tablou asupra modului în care ascensiunea Chinei poate fi înțeleasă. Astfel, plecând de la poziția geografică, capabilitățile statelor din regiune dar și interesul crescut al statelor exogene, față de Marea Chinei de Sud, este China, noua Atenă a regiunii?

8

Este arena internațională martoră la ceea ce Graham Allison a catalogat drept capcana lui Tucidide din Marea Chinei de Sud? Prezenta lucrare trebuie parcursă precum un pod între două lumi, între două sisteme, precum o tranziție, sau precum un drum spre inițiere, deoarece există niște certitudini care sunt de necontestat și de la care nu se poate face abstracție în momentul în care teoreticienii se apleacă asupra dinamicii din Marea Chinei de Sud. Elementele centrale de la care demarează analiza sunt redate de ascensiunea economică a Chinei, poziția sa geografică, sistemul tributar asiatic creație a Chinei, sistemul internațional actual, lumea internațională liberală 3.0, evoluția lumii și tranziția spre deblocarea actualului status-quo.

Denotă demersurile Chinei care vizează Marea Chinei de Sud de inițiativa dezvoltării unui sistem care să îi asigure acesteia monopolul comercial și mai apoi aplicarea unui sistem tributar asiatic?; La nivel internațional existe paradigme diferite care au născut sisteme regionale respectiv globale, pe cale de consecință este corectă să considerăm sistemul tributar o astfel de paradigmă a istoriei relațiilor internaționale fie ele chiar și asiatice?;

Dincolo de aceste aspecte, care este actuala paradigmă a relațiilor internaționale, cât și a sistemului internațional, există o astfel de paradigmă și un astfel de sistem la nivel asiatic?; În baza teoriei structurale a sistemului a lui Kenneth Waltz, ținând cont de modul de distribuire a capabilităților între unitățile sistemului, cât și în contextul ultimelor evoluții din peninsula Coreeană, se îndreaptă regiunea extinsă a celor două Mări de Sud și Est către o înfruntare hegemonică sistemică?;

Robert Gilpin în War and Change in World Politics, Cambridge University Press, Cambridge, 1981, pune accent beneficiile produse de o schimbare în sistemul internațional și vizează acest beneficiu prin prisma relației economice cost-beneficiu, în baza unei astfel de ecuații, China fiind principalul de produse și materie primă din lume fiind deschisă capitalismului în întregime ar cu un sistem politic centralizat, poate fi socotită ca un schimbător de paradigmă economică, urmărește China satisfacerea nevoilor sale economice sau este condusă de o politică neorealistă care ajunge la autosatisfacție de îndată ce echilibrul dintre costuri și beneficii este atins?

Ciocnirea civilizațiilor se petrece odată cu avansul popoarelor cuceritoare care dispuneau de capabilități navale superioare la acea vreme. Dinamica regională este cea care comportă și elementele anarhice, lupta între unitățile regionale, dar și luptele interne sau războaiele purtate cu elemente nerecunoscute drept unități ale sistemului precum războaiele în vedere eradicării pirateriei. Lucrarea va îmbina

9

elemente de soft power cu cele de hard power, iar axul transversal va fi conturat de marea umbrelă a culturii civilizaționale și a destinului manifest civilizațional. China nu a avut menirea de a exporta un anumit model așa cum Statele Unite ale Americii au exportat democrația, însă prin avansul dovedit în epocă, modelul chinez a fost mai repede preluat decât voluntar exportat.

În privința cadrului teoretic utilizat obiectivul lucrării este de a indexa principalele paradigme ale relațiilor internaționale, realizând acest demers cu scopul de a releva abordările statelor implicate direct și indirect în disputa din regiunea Mării Chinei de Sud, cât și pentru a înțelege concursul de împrejurări și de factori care a precedat la formarea ASEAN și a unității sale, pentru a privi această reușită prin cheia de soluție pentru regiune, pentru a înțelege de fapt ce poate face ASEAN pentru regiune, ce aduce în plus comparativ cu ce s-a întreprins până în prezent. Paradigma asiatică este una cu totul aparte, în sensul în care nu mulează nici o teorie cunoscută de lumea vestică a relațiilor internaționale, din considerente care țin de complexitatea statelor angrenate din regiune, lucrarea va enunța teoriile realismului, liberalismului și constructivismului pentru a înțelege raportul exercitat de China, ASEAN, și statele din regiune, cu politicile regionale și cu evenimentele din Marea Chinei de Sud.

Metodologia de cercetare folosită se sprijină pe constructivism și pe instituționalism. Constructivismul explică abordarea regională desprinsă din partea statelor implicate în disputa din Marea Chinei de Sud, inclusiv China, în timp ce instituționalismul explică rolul pe care ASEAN îl joacă în disputa regională, procesul de management pe care trebuie să îl desfășoare în vederea detensionării regiunii. Din punct de vedere obiectiv și strict, lucrarea de față s-a dezvoltat în urma unui demers de cercetare marcat de abordarea descriptivă, bazată pe dovezile istorice. Pe lângă abordarea descriptivă, lucrarea a analizat în profunzime prin intermediul unui studiu de caz, relația China-Vietnam.

Raportarea ideilor constructiviste la arena internațională se face prin filtrul normativ și opinat, ceea ce permite o modelare a acestora în funcție de interesele emitenților în asemenea manieră încât atât mesajul cât și percepțiile să sufere o transformare consdierabilă. Având rădăcina în sociologie, constructivismul consideră că viața internațională este văzută de fapt ca o viața socială a indivizilor, iar relațiile internaționale se construiesc aidoma relațiilor inter-umane prin dialog, repsectarea normelor sau regulilor, și îndeplinirea unor practici sociale. După cum se poate lesne observa principala caracteristică a acțiunii este capacitatea sa inter-subiectivă, dimensiunea sa de a accentua capacitatea și voința oamenilor de a lua o

10

atitudine conștientă față de persoanele din jur, față de lume ca un întreg, și de a-I asigna acesteia anumite semnificații dezirabile.

Astfel în urma acestui proces iau naștere faptele sociale, care sunt marcate de principala caracteristică și anume acceptarea mutuală. Nicholas Onuf este cel care a potențat termenul de constructivism prin care a descris o teorie care pune accentul pe caracterul de construct social al relațiilor internaționale. Promotorul constructivismului în relațiile internaționale este Alexander Wendt care prin analizele sale sistemice, a descris comportamentul statelor și modul de interacțiune al acestora în mediul internațional marcat de anarhie. Spre deosebire de neoraliști, Alexander Wendt consideră ca statele de fapt ajung să își maximizeze interesele prin schimbul de idei, și numai la umbrela interacțiunii între unități se pot maximiza interesele statelor.

O a treia cale în abordarea constructivistă este aceea redată de îmbinarea dintre complexul sistemic și cel unitar în vederea maximizării intereselor statelor, într-o manieră comprehensivă. În timp ce sunt validate și analizate schimbrile la nivelul sistemului, atenția cercetătorilor se apleacă și asupra evenimentelor produse la nivel unitar. John Ruggie este cel care se apleacă în mod deosebit asupra schimbărilor majore sistemice și deopotrivă asupra dinamici interne unitare. John Ruggie, afirmând că teoria constructivistă „se referă de drept la conștiința umană și la rolul ei în viața internațională”. Barry Buzan, Ole Waver și Jaap de Wilde în Security: A New framerwork for Analysis, consacra viitoarea teorie constructivistă a școlii de la Copenhaga prin care securitatea este descrisă drept un construct social, dezvoltat prin instrumente sociale inter-umane. Abordarea capitolului asupra manierei ASEAN este de a descris acest proces ca fiind unul de continuă negociere în vederea înghețării conflictului până la o eventuală solvabilitate.

În mod cert lucrarea va extrage din maniera ASEAN ceea ce este favorabil cooperării și anume dialogul și negocierea. Abordarea generală a tezei vizează tratarea disputei din Marea Chinei de Sud în cadrul organizațiilor regionale și internaționale, multilateralismul și negocierea putând deveni numai în acest mod instrumente clare în vederea emergenței unei soluții favorabile pentru toate părțile implicate. În urma experiențelor cumulate în timp organizația ASEAN consideră că maniera ASEAN, se poate consitui drept un mecanism de succes în vederea prevenirii escaladării disputelor regionale, datorită menținerii statelor partenere într-un cadru diplomatic de discuție și negociere, în vederea managementului crizelor de la nivel regional.

11

Așa cum este consacrat și lesne de observat, această manieră reprezintă și o hibă în relația cu statele membre din cauza faptului că promovează anumite principii care adesea devin o reală piedică în calea statelor care doresc soluționarea anumitor dispute și care rețin principile respectiv ca fiind imuabile statului și care nu pot fi transferate la nivel suprastatal pentru a rezolva anumite chestiuni. Evident că principiile non-intervenției și consensului, fac din maniera ASEAN o piedică în calea diferitelor tentative de soluționare a unor probeleme stringente. Dincolo de cele două principii, prevenția în relație cu un conflict sau cu o dispută în mod cert poate fi exprimată cu ajutorul consultării și de ce nu al consensului.

Maniera ASEAN este marcată și de mesajul pe care îl transmite de fiecare dată când repercutează asupra sistemului regional. Diferitele raportări interne sunt transpuse și se transpun dincolo de fațetele organizației. Există astfel o raportare regională care denotă o singură postură în relațiile cu problemele unităților și este aceea trasată de organizație, însă există și raportarea care pleacă de jos de la unități spre instituție ca actor și transmite semnalele dorite de unități, ceea ce pune situația în dilema clasică one organisation – one voice versus one organisation multiple voices.

Pentru scena internațională disputa din Marea Chinei de Sud, reprezintă modul prin care China își maximizează interesele, își exprimă ascensiunea economică și militară, dar și regiunea în care principala instituție regională se prezintă a fi neputincioasă. Apariția Statelor Unite ale Americii, emergența și reclamarea suveranității Chinei asupra insulelor din Marea Chinei de Sud, relațiile bilaterale de deasupra Mării care practic au construit o pânză de păianjen a intereselor ce face grea întreprinderea oricărei acțiuni în regiune, dar și implicare actorilor non-statli, legea mărilor și a oceanelor în rezolvarea disputelor au creat premisele unei tensionări regionale. Dincolo de factori precum China, Statele Unite ale Americii sau ASEAN, existența unor alți factori precum UNCLOS sau cutuma dreptului internațional, raportarea bilaterală sau dreptul internațional, sunt adevărate bariere în calea exercitării manierei ASEAN.

Maniera ASEAN, bazată pe cele trei principii ale consensului, non-interferenței și consultării, denotă o poziție care îmbrățișează cooperarea regională și care reprezintă practic piatra de temelie a Asociației Statelor din Asia de Sud-Est, încă din 1967. Momentul în care maniera ASEAN a fost lansată a permis de fapt construcția sa într-o astfel de postură care subliniază coeziunea și omogenitatea, dar care pune aceste aspecte de nucleu sub mantia protectoare a non-interferenței (care putea să fie întreprinsă de marile puteri ale vremii Uniunea Sovietică, China

12

sau Statele Unite ale Americii). Această mantie protectoare nu a fost deschisă spre interior spre statele membre ci mai degrabă spre exterior spre maniera marilor puteri cunoscută încă din perioada colonială.

A exprima acest principiu reprezintă de fapt trasarea unei granițe a toleranței. Non-intereferența nu va mai fi acceptată, nici din partea Rusiei, nici din partea Statelor Unite ale Americii cu atât mai puțin din partea Chinei, pentru că statele ASEAN cunosc efectele interferenței. Statele ASEAN, au această manieră proprie de a negocia mult, de a se consulta foarte mult, procesul dialogului este mai mult decât extensiv și de durată, este singurul care în manieră ASEAN poate da rezultate. În câteva situații această manieră, acest mecanism a dat rezultate foarte bune, însă dinamica regională nu era marcată nici de ascendența Chinei, și nici de reimplicarea Statelor Unite ale Americii în regiune.

Spre deosebire de Uniunea Europeană sau NATO, ASEAN a rămas fidelă principiilor de bază care au constituit piatra de temelie a organizației, în timp ce anterior menționatele instituții au trecut prin mai multe etape de adaptare și metamorfoză. NATO însă, rămâne de departe un exemplu de luat în considerare, dat fiind că după ce amenințarea primordială URSS a pierit alianța militară a Atlanticului de Nord, a ales să continue drumul și să se adapteze, ceea ce ASEAN nu înțelege în contextul în care Rusia, și Statele Unite ale Americii sunt extrem de interesate de regiune iar China este într-o continuă dezvoltare economică și militară, ceea ce ar impune o readaptare a organizației și reașezare a politicii sale la nivelul regional.

Dinamica regională dar și politica Chinei de dezbinare și cucerire instituie de fapt un blocaj pentru maniera ASEAN și pentru soluționarea disputei din Marea Chinei de Sud. Tot dinamica regională este cea care obligă statele din membre ASEAN să adopte o poziție comună, unitară și omogenă și nu una de aliniere sau balansare (între USA sau China) în fața politici de la Beijing. Non-intereferența face ASEAN să funcționeze și maniera sa de lucru să de randament asupra politici regionale aparent, și nu în cazul asupra politici domestice, însă întrebarea care se ridică este:

Cum poate ASEAN și maniera sa, să rezolve o anumită dispută dacă aceasta este o exprimare externă a unei politici interne care ține de interesul național? Amitav Acharya și Alstair Johnston, folosesc instituționalismul pentru a trata problemele care apar la nivel regional, cei doi considerând instituția drept unitatea sistemică a regiunii, având ascendența în perioada de după cel de-al doilea război mondial. Astfel aceștia au analizat Uniunea Europeană alături de Asia sau Africa, de unde au desprins o diferență ce ține de o mai solidă și riguroasă birocratizare, dar și mai

13

intruzivă sau mai integrată cooperare la nivelul statelor membre. În urma comparării mai multor organizații internaționale, cei doi au identificat că în cadrul Asiei de Sud-Est, independența unui actor este foarte mare, iar ASEAN datorită non-interferenței, nu poate interveni decât în situația în care problema vizează înalte aspecte de securitate, politice sau economice. Însă dincolo de aceste probleme, dialogul și comunicare rămân sustenabile. În primul rând ASEAN la aniversarea unui jumătate de secol de existență trăiește un adevărat miraj, în contextul în care este marcat de o dinamică de securitate regioală, intensă, se află sub lumina analiștilor relațiilor internaționale, și sub atentul studiu al realiștilor și constructiviștilor. În privința celor de pe urmă, teoria consacrată lor, o vom folosi în continuare în demersul nostru.

Practic dinamica regională este marcată de un cerc vicios dezvoltat pe baza capabilităților statelor din regiune, în care China fiind statul mai puternic profită de fiecare ocazie pentru a-și restatua poziția și revalida clamările, în timp ce statele mai mici care sunt practic agasate de cererile și dezvoltarea Chinei, nu pot decât să ia act de acțiunile Beijingului. China în calitate de hegemon al regiuni nu va avea altceva de făcut decât să se comporte ca atare în timp ce statele mai mici nu vor lupta decât pentru conservarea poziții regionale. Așa cum spunea Brantly Womack în cartea sa “asimetria și relațiile internaționale”, într-o astfel de relație, statul cel mare nu respectă autonomia statului mai mic, în timp ce statul mai mic apare ca agresor la adresa leadership-ului statului mai mare și mai puternic.

Într-o astfel de situație care poate fi citită doar într-o cheie realistă în care statele încearcă să își maximizeze interesele, cel puternic sau hegemonul urmărindu-și satisfacerea agendei proprii, în timp ce statului mai puțin puternic nu îi rămâne altceva decât să balanseze în fața hegemonului și să încerce cooptarea unor aliați externi și atragerea acestora în regiune sau creșterea cheltuielilor militarea și securitizarea sa. Dincolo de această dinamică realistă China în calitate de stat formator al agendei politice regionale, și-a arătat tot interesul pentru negociere, în momentul în care și-a moderat reacția la decizia curții din 12 iulie. Având în vedere că orice semnal al statului hegemon care contravine liniei obișnuite până la acel moment poate fi interpretat drept un semn de slăbiciune, negocierile sunt demne de a fi luate în considerare atât timp cât s-a deschis această fereastră de oportunitate prilejuită de acordul asupra cadrului de lucru pentru semnarea codului de conduită din Marea Chinei de Sud.

Ceea ce statele mai mici au și înțeles, astfel că Filipine prin președintele Duterte a ales să lanseze o invitație oficială către investitorii chinzei. Însă dincolo de acest pas semnalul este altul, în fapt ceea ce se înțelege este că statul mai mic își

14

recunoaște poziția inferioară în relația cu statul mai mare, și arată deschidere către dialog imediat după o victorie simbolică dar de substanță. Pe cale de consecință, o astfel de relație asimetrică trebuie administrată într-o astfel de manieră, prin câștigarea dreptului de a negocia benefic mutual. Este important ca această manieră de raportare să se extindă la toate statele din regiune, ambele tabere trebuie să își recunoască propriul statut, în timp ce ambele tabere trebuie să găsească cheia potrivită prin care pot fi abordate dosarele dintre bilaterale și multilaterale. Un prim semnal de voință vine din partea Chinei, care deși ar putea să refuze orice manieră internațională propusă de ASEAN, hegemonul regional a acceptat să facă un compromis care vizează lansarea unui cadru de lucru pentru semnarea codului de conduită din Marea Chinei de Sud.

În contrapartidă realiștii ar fi susținut poziția superioară în orice misiune de negociere, în timp ce China deja a adoptat poziția constructivistă a inițiat dialogul și chiar a și propus următorii pași în vederea finalizării actului memborabil care va valida codul de conduită. Statele Unite ale Americii, sunt reprezentantele de seama ale realismului în sfera relațiilor internaționale. În acest sens, acestea au acționat în termeni presanți pentru ca China să recunoască UNCLOS deși Washingtonul nu este parte la această convenție, să sprijine militar și financiar statele din regiune, facilitând astfel declanșarea unui comportament agresiv și lipsi de necesitate în cazul de față. Disputa din Marea Chinei de Sud poate fi rezolvată printr-o suma de măsuri aflate la dispoziția tuturor statelor din regiune. Fie că vorbim de o soluție în termenii dreptului internațional la care adera toate statele implicate în dispută și care ar fi oferită de Curtea Internațională de la Haga, sau o soluție politică poate fi de asemenea adoptată, care însă ar genera un blocaj al negocierilor deoarece concretețea discuțiilor s-ar dilua în ocaziile sau prilejurile de dialog bi sau multilateral.

O altă soluție vehiculată adesea în spațiul relațiilor internaționale este cea care vizează aplicarea unor măsuri de construire a încrederii (CBM), în vederea evitării unui eventual conflict într statele din regiune. Modul de aplicare al măsurilor comportă diferite grade de acțiune fie că vorbim abordarea pe etape unde la prima etapă se analizează psobilitatea unor evenimente și proiecte comune cu rolul de a spori încrederea între actori și mai ales de a omogeniza relațiile, în timp etapa a două vizează efectiv desfășurarea unor întâlniri informale și dezvoltarea unor proiecte de cooperare, aceste demersuri având în finalul rolul de a spori încrederea între statele din regiune.

În cazul de față datorită atipicului regiunii, instrumentele de mai sus relativ greu de utilizat în vederea identificării unei soluții universal benefică. Mai degrabă starea

15

latentă este poate cel fezabil deziderat având în vedere că evenimentele recente nu denotată acțiuni negative sau care pot constituii un pericol pentru actorii regionali. În primul rând este foarte important ca regiune să mențină un climat stabil și favorabil dezvoltării economice tuturor statelor din regiune. În cel de-al doilea rând, precedentele acțiuni întreprinse în favoarea rezolvării disputei, au vizat acțiuni ce au presupus negociere și cooperare, pe anumite domenii care nu tratatu aspectele ce țineau de disputa teritorială.

Profesorul Giovanni Andornino, a declarat recent că negocierile reprezintă cea mai efectivă soluție pentru rezolvarea disputei. În acest sens relevant pentru regiune este acordul dintre China și Filipine din anii “90, când au stabilit ca principala maniera de abordare a disputelor bilaterale să fie negocierea, ceea ce va fi reiterat cu fiecare prilej, inclusiv prin intermediul declarației comune oferite în septembrie 2011. Doi ani mai târziu Filipine a ales să rezolve disputa cu China unilateral prin apelul la Curte de Arbitraj de la Haga, acțiune la care China a răspuns prin nerecunoașterea atribuțiilor legale și juridice ale tribunalului de la Haga asupra procedurilor de arbitraj într-un astfel de caz de delimitare maritimă și suveranitate teritorială.

Mai mult decât atât, adoptarea pe 6 august 2017, a cadrului de lucru asupra codului de conduită în Marea Chinei de Sud de către părțile China-ASEAN, întărește de fapt dorința Chinei de a veni în prim planul siajului multilateral oferit de cadrul de dialog și negociere al ASEAN, care va fi activat în cadrul următorului summit din luna noiembrie, 2017. Această reușită este de fapt o atestare a faptului că maniera ASEAN dar și consensul pot exista în continuare și pot fi de succes. Cele patru principii care prevăd asumarea interdicției de a ocupa și locui caractersticile (care în fapt reprezintă forme preinsulare din Marea Chinei de Sud) din Marea Chinei de Sud, de a respecta regiunea de aplicabilitate a codului, de a respecta obligativitatea juridică a acordului, cțt și rolul ASEAN. Cadrul de lucru adoptat la 6 august 2017, prevede o foaie de parcurs în trei etape și anume: anunțarea adoptării cadrului de lucru, agrearea unei întâlniri la finalul lunii august 2017 pentru a discuta modalitățile de negociere a codului și de anunțare a demarării negoicerii codului de către liderii ASEAN și China în cadrul următorului summit din noiembrie.

Lucrarea este structurată în șase capitole, care au menirea de a analiza în profunzime parcursul istoric evolutiv al Chinei și perioadele sistemice de încercare resimțite de acest stat, de a analiza rolul culturii și impactul acesteia și al istoriei în formarea politicii externe chineze, sau impactul pe care cele de două procese de colonziare respectiv decolonizare l-au avut asupra unităților regionale.

16

Introducerea reprezintă în primul rând cheia prin care întreaga teză trebuie parcursă, are rolul de a itera obiectivele cercetării, ipotezele și principalele întrebări, și însăși motivația alegerii subiectului, accentuând pe câteva carcateristicii vitale în acest sens precum creșterea economică extrordinară resimțităăn China, avansul acesteia comparativ cu regiunea, decăderea Statelor Unite ale Americii pe plan mondial, ascensiunea continuă a puterilor regionale în defavoarea superputerilor.

Primul capitol, reprezintă modul de aplecare asupra întregii teze, asupra dinamicii regionale, și extrapolând asupra asceniunii Chinei la nivel internațional. Cadrul teoretic oferit de abordările constructiviste și instituționaliste, și utilizarea negocierii ca instrument de analiză a disputei din Marea Chineide Sud, reprezintă axul central al abordării subiectului ales.

Cel de-al doilea capitol, are menire aplicabilă pentru testarea teoriei alese. Astfel prin prisma instituționalismului, ASEAN va fi modelul propus spre cercetare, iar instrumentul instituțional de revăzut, va fi conceptul de negociere. În profunzime matricea care precede fondarea ASEAN este cea care a catalizat alegerea acestei organizații. Prin poziția centrală în sistemul arhitectural regional, China a fost capabilă să influențeze, formarea altor state (cum au fost cazurile Coreei și Vietnam) prin dezvoltarea practicilor sociale de la limbă, și religie, până la instituțiile politice și activitatea economică așa cum a fost cazul Japoniei. În adoptarea modelului chinez de dezvoltare atât în Coreea cât și în Vietnam, procesul s-a derulat pe cale pașnică fiind unul dezirabil în mod special de către elitele academice din respectivele state.

Pe cale de consecință caracteristicile comune cunoscute de-a lungul istoriei, au relevat posibiltatea de asociere și în prezent. Motivul pentru care lucrarea coboară pe firul istoric până în antichitate este tocmai pentru a releva capacitatea statelor de a trăi și de a se dezvolta într-o continuă armonie, practic istoria nu face decât să parafrazeze atât constructivismul ASEAN cât și maniera sa actuală. Așadar validarea teoriei cosntructiviste se realizează a priori ASEAN.

Funcționalitatea ASEAN reprezintă de fapt rodul sistemului tributar asiatic dezvoltat de China, străduința actuală a Beijingului de a face din această organizație un construct viabil și eficient pentru întreaga regiune. Primele state care au format au fost sub influența Chinei, aceste prime state, state insulare conform lucrării de față, au fost cele care au experimentat din plin ideile care astăzi se coagulează sub teoria constructivistă. Au fost state care au resimțit în prfunzime caracteristicile și beneficiile sistemului tributar. Ușurința cu care utlerior s-au

17

omogenizat sub normele ASEAN denotă tomai validitatea acestei teorii. Testarea teoriei constructiviste, are loc în câmpul descriptiv analitic al celui de-al doilea capitol.

Cel de-al treilea capitol, are rolul de a dezvolta o paralelă pentru descrirea posibilității decriptării unei noi paradigme a relațiilor internaționale. Atragerea sistemului tributar în sfera analitică a lucrării prezente are în primul rând un rol descriptiv, în vederea desenării politicilor de interacțiune din cadrul său, de descriere a statului și a modului în care se desfășurau relațiile sub egida sa. Ideile chinezești au fost adesea impuse de sus în jos de către statele interesate în timp ce încercau centralizarea autorității și extinderea controlului asupra teritoriilor stăpânite. Relațiile cu China adesea ofereau legitimitate pe plan domestic și acces la comerț pe plan extern.

Lucrarea de față urmărește prezentarea regiuni în vederea decriptării existenței unor elemente comune precursoare ale regionalismului ASEAN și implicit ale regionalizării care va fi demarată 250 de ani mai târziu de perioada noastră de referință. Arcul temporal care va sta la baza analizei va fi împărțit în două segmente extinse care cor cuprinde perioadele premergătoare sosirii puterilor europene în regiune, și perioadele posterioare sosirii puterilor europene în regiune. Dincolo de cele două segmente, teza va înscrie în registrul ei doar elementele care vizează motricitatea unităților, actorilor și a popoarelor din regiunea extinsă a Asiei de Sud-Est, cu alte cuvinte nu va intra în detalii de nuanță deoarece în primul rând spațiul este limitat, iar în cel de-al doilea rând există un mare risc de a divaga și deraia de la subiectul central al tezei care vizează dinamica actuală de securitate.

În Coreea, Vietnam și Japonia, importarea ideilor chinezești a creat dispută sau dezbatere între mediul militar și cel academic. În cazurile Coreei și Vietnam, revoluția neo-confucianistă din sec XV s-a declanșat aproximativ în perioada în care aceste state tocmai își consolidau normele și legile. În Japonia teoreticieni au pierdut, în Vietnam și Coreea au câștigat.

Motivul pentru care firul istoric pornește aproximativ de la originea formării popoarelor asiatice, este acela că în definirea construcției regionale, elementul identitar este marcat de originea poporului, cele mai vechi percepții rezidă adesea în perioadele de formare a civilizației. Argumentul care a stat la baza includerii sistemului tributar asiatic, rezidă de fapt în capacitatea Chinei de a construii modele internaționale, de a dezvolta caracteristici unice de raportare la probelemele regionale și nu numai. Rolul iterării sistemului tributar asiatic este în primul de a răspunde la întrebarea privind autencitiatea sa, este acest

18

o creație a Chinei? și dacă sistemul tributar asiatic este o creație Chinei, putem extrapola și considera sistemul tributar drept o nou paradigmă a realțiilor internaționale? În ce termeni sistemul tributar asiatic este adoptat în prezentat și propus de China, și care sunt șansele ca lumea să adopte acest sistem?

Cel de-al patrulea capitol se concentrează pe tranziția de la sistemul tributar la perioada colonizatoare și la urmările acestei perioade, până la finalul războiului s-au constitut într-o parte a lucrării compuse din două capitole pentru a centra dubla postură a Chinei de-a lungul perioadei, astfel după ce a experimentat un sistem izolat în relație cu sistemul păcii de la Westphalia, sosirea puterilor colonizatoare avea să arunce China în afara ecuației de putere regională, China va deveni asistemică, nu va intra în jocul super puterilor care a divizat Asia din Bengal și până în peninsula Coreeană, va trece prin secolul umilinței așa cum adesea spun liderii chinezi, pentru ca după plecarea super puterilor să iarăși în prima scenă a relațiilor internaționale.

Însă acestă nouă ieșire se va face în noi termeni, sistemul asiatic tributar este redesenat, este mult mai complex, mai vast, internațional, China nu se mai raportează cum o făcea odinioară doar la monarhiile confucianiste, Chinei se raportează la globalizare, joacă global, extrapolează rolul regional, și este într-un proces dinamic la cele mai înalte turații.

Cel de-al cincilea capitol are rolul de a indexa disputa din Marea Chinei de Sud, în vederea sublinierii posibilității formării unei noi paradigme a sistemului internațional. Așa cum lucrarea a arătat în partea a patra, China este în plin proces de asalt regional-internațional-global, dosarul Mării Chinei de Sud reprezintă un mic punct în noua construcție însă unul de o importanță strategică imensă, Marea Chinei de Sud numai este un complex regional de securitate unic, Marea Chinei s-a expandat la Marea Chinei de Est și mai nou la Peninsula Coreeană. De ce este de o importanță strategică Marea Chinei de Sud pentru China?

În contextul actual, Marea Chinei de Sud, poate fi pentru China rampa globală de lansare sau începutul unui nou secol de umilire, în arhitectura marilor puteri, Marea Chinei de Est alături de Peninsula Coreeană constituie pentru China un adevărat călcâi al lui Ahile, în aceeași arhitectură politica lui Kennan este adoptată de marile puteri în jocul de putere internațional, îndiguire va fi arma utilizată de marile puteri ca răspuns la ascensiunea Chinea. Care este răspunsul Chinei la această politică a superputerilor în relație cu ea, cum își maschează China

19

vulnerabilitatea din Peninsula Coreeană, cum își acoperă călcâiul lui Ahile, pentru a continua marșul internaționa, sunt întrebări care vor primi răspunsul pe parcursul capitolului cinci.

Teza argumentează că în ciuda faptului că ASEAN nu beneficiază de instrumentele care pot ajuta la crearea unui principiu imperativ și obligatoriu de lucru în vederea soluționării disputei din Marea Chinei de Sud, organizația ocupă cel mai important rol în procesul de management al disputei, construire a încrederii, negocierii și cooperării cu China, în vederea obținerii unei soluții pe termen lung care să fie aceptabilă pentru toți actorii regionali implicați în dinamica regională de secuirtate

Capitolul al șaselea oferă un model cadru de exercitare a teoriei constructiviste. Relația China-Vietnam, are menirea de a dezvolta un cadru relațional între doi actori care au cunoscut ambele fețe ale relației, și mai ales au reușit să adopte o poziție care facilitează colaborarea și negocierea pe cele mai stringente probleme ale regiunii. Mai mult decât atât, ideea selectării acestei relații pentru analiza lucrării, are rolul de a itera istoricul bilateral, disputa dintre cele două state cât și evoluțiile recente pentru a desena un cadru colaborativ, ce poate deveni model atât pentru vecinătate cât și pentru regiunea Asia-Pacific.

Lucrarea se încheie cu concluzii, care au rolul de a releva perioada de tranziție înregistrată la nivel internațional, cumulată cu perioada de ascensiune a Chinei resimțită în mod deosebit la nivel regional prin dinamica de securitate de la Marea Chinei de Sud, cât și repercutarea la nivel internațional, cât și de a propune abordări viitoare pentru definitivarea stabilității regionale. În ceea ce privește literatura utilizată ca resursă bibliografică, datorită complexității subiectului și arealului geografic, expandarea orizontului literar de cercetare, prin abordarea de autori, din India, Singapore, China, sau Australia, a reprezentat un demers imperativ.

Anumite părți din lucrare au avut ca izvor atât corespondențe diplomatice neclasificate, note verbale, sau memorandumuri, cât și documente oficiale atât bilaterale cât și instituționale. Nota de originalitate în relație cu documentele cercetate se oprește datorită arcului temporal scurt de realizare a lucrării, la documentele aflate la dispoziția cercetătorilor europeni, altminteri hărțile invocate adesea în argumentările de poziții rămân în continuare în așteptarea demersului fizic al subsemnatului, în vederea aplecării asupra lor.

Lucrarea menținea ordinea firească academică de atingere a resurselor bibliografice și anume surse primare, literatura chineză și asiatică de specialitate,

20

lucrări ale unor sinologi consacrați care au menirea de a invalida sau întări ipoteza de cercetare, și mai ales care reflectă în mod deosebit impactul culturii pentru întregul demers analitic. Articole de presă, partituri discursive, sau documente oficiale de analiză emise de anumite centre de studiu au constituit de asemenea, surse alternative pentru o mai bună înțelegere a subiectului tratat, accesat fie din spațiul virtual fie fizic.

21

Bibliografie Selectivă

Aaron, Raymond, în „Democracy and totalitarianism, a theory of political systems”, Roy Pierce, traducere de Valence Ionescu, Ann Arbor, University of Michigan, 1990

Acharya, Amitav, Asia Rising: Who Is Leading? World Scientific, Singapore, 2008

Acharya, Amitav, Constructing a Security Community in Southeast Asia: ASEAN and the Problem of Regional Order, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2014

Acharya, Amitav, Indonesia Matters: Asia's Emerging Democratic Power, World Scientific, Singapore, 2014

Acharya, Amitav, Richard Stubbs, New Challenges for ASEAN: Emerging Policy Issues, UBC Press, Vancouver, Canada, 2011

Acharya, Amitav, The Making of Southeast Asia: international relations of a region, Cornell University Press, 2013

Arendt, Hannah, Between past and future, eight exercises in political thought ed.4, New York Penguin Books, 1983

Asselin, Pierre, Hanoi's Road to the Vietnam War, 1954-1965, University of California Press, 2015

Ba, Alice D., (Re)Negotiating East and Southeast Asia: Region, Regionalism, and the Association of Southeast Asian Nations, Stanford University Press, USA 2009

Baker, Chris, Pasuk Phongpaichit, A History of Ayutthaya, Cambridge University Press, 2017

22

Buzan, Barry, Ole Waever, Regions and Powers- the structure of international security, Cambridge Studies in International Relations, 2003

Caballero, Mely Anthony, Regional Security in Southeast Asia: Beyond the ASEAN Way, Institute of Southeast Asian Studies, Singapore, 2005

Cain, Frank, America's Vietnam War and Its French Connection, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2016

Campbell, Kurt, The Pivot: The Future of American Statecraft in Asia, Grand Central Publishing, USA, 2016

Chen, King C., Vietnam and China, 1938-1954, Princeton University Press, 2015

Chen, Lai, The Core Values of Chinese Civilization, Palgrave Macmillan, Springer, New York, 2016

Cheng, Joseph Yu shek, Japan’s policy: Adjusting to New Challenges, World Scientific Publishing, Singapore, 2015

Cheng, Joseph Yu-shek, China's Foreign Policy: Challenges and Prospects, World Scientific, Singapore, 2016Cheng, Joseph Yu-shek, China's Japan Policy: Adjusting to New Challenges, World Scientific, Singapore, 2014

Chhabra, G. S., Advance Study in the History of Modern India (Volume-2: 1803-1920), Lotus Press, India, 2005

Duka, Cecilio D., Struggle for Freedom, Ed. Rex Bookstore, Inc., 2008Dunnigan, James F., Albert A. Nofi, Dirty Little Secrets of the Vietnam War: Military Information You're Not Supposed to Know, Palgrave Macmillan, USA, 2014

23

Duong, Van Nguyen, The Tragedy of the Vietnam War: A South Vietnamese Officer’s Analysis, McFarland & Jefferson, USA, 2017

Durand, Frédéric, Richard Curtis, Maps of Malaysia and Borneo: Discovery, Statehood and Progress, Editions Didier Millet, 2014

Dutt, Ashok K., Southeast Asia: A Ten Nation Regior, Palgrave Macmillan, Springer, New York, 2012

Elleman, Bruce A., S.C.M. Paine, Naval Power and Expeditionary Wars: Peripheral Campaigns and New Theatres of Naval Warfare, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2010

Elleman, Bruce A., Stephen Kotkin, Clive Schofield, Beijing's Power and China's Borders: Twenty Neighbors in Asia, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2014

Elleman, Bruce A., Taiwan Straits: Crisis in Asia and the Role of the U.S. Navy, Rowman & Littlefield, USA, 2014

Elleman, Bruce, Stephen Kotkin, Clive Schofield, Beijing's Power and China's Borders: Twenty Neighbors in Asia, M.E. Sharpe, USA, 2015

Elliott, David W.P., Changing Worlds: Vietnam's Transition from Cold War to Globalization, Oxford University Press, 2012Elliott, Mark C., The Manchu Way: The Eight Banners and Ethnic Identity in Late Imperial China, Stanford University Press, 2001

Elman, Benjamin A., A Cultural History of Civil Examinations in Late Imperial China, University of California Press, 2000

Epstein, Mortimer, The Statesman's Year-Book: Statistical and Historical Annual of the States of the World for the Year 1941, Springer, Palgrave Macmillan, USA, 2016

24

Foster, Sir William, The Voyages of Sir James Lancaster to Brazil and the East Indies, 1591-1603 Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2017

Fravel, M. Taylor, Strong borders, secure nation: cooperation and conflict in China’s territorial disputes, Princeton University Press, 2008

Frederic, Louis, Japan Encyclopedia, Harvard University Press, 2002

French, Howard W., Everything Under the Heavens: How the Past Helps Shape China's Push for Global Power, Knopf Doubleday Publishing Group, New York, 2017

Frey, Marc, Ronald W. Pruessen, Tai Yong Tan, The Transformation of Southeast Asia, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2015

Giddens, Anthony, A Contemporary Critique of Historical Materialism: The nation-state and violence, University of California press, 1987

Gillespie, Alexander, The Causes of War: Volume III: 1400 CE to 1650 CE, Bloomsbury Publishing, United Kingdom, 2017

Gin, Ooi Keat, Brunei – History, Islam, Society and Contemporary Issues, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2015

Gin, Ooi Keat, Hoang Anh Tuan, Early Modern Southeast Asia, 1350-1800, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2015

Glenn, John G., China's Challenge to US Supremacy: Economic Superpower versus Rising Star, Springer, Palgrave Macmillan, United Kingdom, 2017

Goh, Evelyn, Rising China's Influence in Developing Asia, Oxford University Press, United Kingdom, 2016

25

Goh, Evelyn, The Struggle for Order: Hegemony, Hierarchy, and Transition in Post-Cold War East Asia, Oxford University Press, United Kingdom, 2013

Goldstein, Erik, Wars and Peace Treaties: 1816 to 1991, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2005

Gordon, Andrew, A Modern History of Japan: From Tokugawa Times to the Present, Oxford University Press, USA, 2003

Goscha, Christopher E., Thailand and the Southeast Asian Networks of The Vietnamese Revolution, 1885-1954, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2013

Gourevitch, Peter A., James Shinn, Political Power and Corporate Control: The New Global Politics of Corporate Governance, Princeton University Press, 2010

Grbec, Mitja, Extension of Coastal State Jurisdiction in Enclosed and Semienclosed Sea, Routledge Taylor and Francis Group London and New York, 2010

Green, Michael, Kathleen Hicks, Zack Cooper, John Schaus, Jake Douglas, Countering Coercion in Maritime Asia: The Theory and Practice of Gray Zone Deterrence, Rowman & Littlefield, 2017

Haijian, Mao, The Qing Empire and the Opium War, Cambridge University Press, 2016

Hailong Ju, China’s Maritime Power and Strategy- history, national security and geopolitics, World Scientific Publishing, Singapore, 2015

Hall, John Whitney, Jeffrey P. Mass, Medieval Japan: Essays in Institutional History, Stanford University Press, USA, 1988

26

Hall, Kenneth R., A History of Early Southeast Asia: Maritime Trade and Societal Development, 100–1500, Rowman & Littlefield Publishers, 2010

Haller-Trost R., Historical Legal Claims: A Study of Disputed Sovereignty Over Pulau Batu Puteh (Pedra Branca), International Boundaries Research Unit, Singapore, 1993

Haller-Trost, R., The Contested Maritime and Territorial Boundaries of Malaysia: An International Law Perspective, Kluwer Law International, London, 1998

Hamashita, Takeshi, China, East Asia and the Global Economy: Regional and Historical Perspectives, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2013

He, Kai, Institutional Balancing in the Asia Pacific: Economic Interdependence and China's Rise, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2008

He, Xi, David Faure, The Fisher Folk of Late Imperial and Modern China: An Historical Anthropology of Boat-and-Shed Living, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2016

Heenan, Patrick, Monique Lamontagne, The Southeast Asia Handbook, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2001

Hensengerth, Oliver, Regionalism in China-Vietnam Relations: Institution-Building in the Greater Mekong Subregion, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2009

Herbert Yee, Ian Storey, China Threat: Perceptions Myths, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2013

27

Herrick, Christopher, Zheya Gai, Surain Subramaniam, China's Peaceful Rise: Perceptions, Policy and Misperceptions, Oxford University Press, United Kingdom, 2016

Herzog, Tamar, Frontiers of Possession: Spain and Portugal in Europe and the Americas, Harvard University Press, 2015

Hiebert, Murray, Examining the South China Sea Disputes: Papers from the Fifth Annual CSIS South China Sea Conference, Rowman & Littlefield, 2015

Hiebert, Murray, Gregory B. Poling, Conor Cronin, In the Wake of Arbitration: Papers from the Sixth Annual CSIS South China Sea Conference, Rowman & Littlefield, USA, 2017

Hiebert, Murray, Phuong Nguyen, Gregory B. Poling, A New Era in U.S.-Vietnam Relations: Deepening Ties Two Decades after Normalization, Rowman & Littlefield, USA, 2014

Hiebert, Murray, Phuong Nguyen, Gregory B. Poling, Building a More Robust U.S.-Philippines Alliance, Rowman & Littlefield, USA, 2015

Hiebert, Murray, Phuong Nguyen, Gregory B. Poling, Perspectives on the South China Sea: Diplomatic, Legal, and Security Dimensions of the Dispute, Rowman & Littlefield, USA, 2014

Yew, Lee Kuan, The Singapore Story (Student Edition): Memoirs of Lee Kuan Yew, Marshall Cavendish International Asia Pte Ltd, Singapore, 2015

Yewdall, Robert Jennings, The Acquisition of Territory in International Law, Manchester University Press, 1963

28

Yiengpruksawan, Mimi Hall, Hiraizumi: Buddhist Art and Regional Politics in Twelfth-century Japan, Harvard University Center, Asia, 1998

Ying, Ma, Hans-Michael Trautwein, Thoughts on Economic Development in China, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2013

Yong Leng Lee, Southeast Asia: Essays in Political Geography, National University of Singapore, 1982Yong, Heming; Peng, Jing Chinese Lexicography: A History from 1046 BC to AD 1911, Oxford University Press, 2008

Yongxiang Lu, A History of Chinese Science and Technology, Volumul 3, Shanghai Jiao Tong, University Press, Palgrave Macmillan, Springer, New York, 2015

Young Jeh Kim, The New Pacific Community in the 1990s, Routledge Taylor and Francis Group, London & New York, 2016

Young-Hoon Lee, The Holy Spirit Movement in Korea: Its Historical and Theological Development, Regnum, Oxford center for Mission Studies, 2009

Zarrow, Peter, After Empire: The Conceptual Transformation of the Chinese State, 1885-1924, Stanford University Press, 2012

Zhang, Feng, Chinese Hegemony, grand strategy and international institutions in east Asian History, Stanford University Press, California, 2015

Zhang, Qianfan, Human Dignity in Classical Chinese Philosophy: Confucianism, Mohism, and Daoism, Springer Palgrave Macmillan, United Kingdom 2016

29

Zhang, Shu Guang, Economic Cold War: America's Embargo Against China and the Sino-Soviet Alliance, 1949-1963, Stanford University Press, 2001

Zhang, Yunling, China and Asian Regionalism, World Scientific, Singapore, 2010

Zhao, Dingxin, The Confucian-Legalist State: A New Theory of Chinese History, Oxford University Press, 2015

Zheng Yonhnian, China and international relations the chinese view and the contribution of Wang Gungwu, Routledge Taylor and Francis Group London and New York, 2006

Zheng, Yongnian, Liang Fook Lye, Singapore-China Relations: 50 Years, World Scientific, Singapore, 2015

Zhiguo, Gao, Yu Jia, Haiwen Zhang, Jilu Wu, Cooperation and Development in the South China Sea（Volume I), China and Legal System Publishing House, Beijing, 2013

Zhiqun Zhu, US-China in the 21st century, power transition and peace, Routledge Taylor and Francis Group London and New York, 2006

Zhiyu Shi, China's Just World: The Morality of Chinese Foreign Policy, Lynne Rienner Publishers, United States of America, 1993

Zinoman, Peter, The Colonial Bastille: A History of Imprisonment in Vietnam, 1862-1940, University of California Press, 2001

30

31