Buletinul Clubului Român din

ChattanoogaNumărul 94 (nouăzeci și patru) August 2019

www.romclub.wordpress.com

Tema lunii:SistemulCapitalist

Motto: În Statele Unite, capitalismul a lucrat foarte bine; cei care doresc să se mute în Corea de Nord sunt liberi să o facă.

Bill Gates

1

Introducere

Tema principală a acestui număr, Sistemul Capitalist, ca și alte subiecte prezentate în numere anterioare (Banii, Visele, Inteligența, Conștiința umană, Timpul etc) au ceva în comun: sunt subiecte bine cunoscute și - la o primă privire - fiecare din noi crede că știe totul, sau cel puțin cele mai importante lucruri, despre ele.Ca multe alte lucruri și această impresie este relativă. Intenția mea este să completez informațiile cititorilor, folosind surse de mare prestigiu de la specialiști, istorici, gânditori, oameni formatori de opinie.Primul care profită din acest efort de scormonire a imensității de date existente pentru fiecare subiect sunt eu. Sper ca și cititorii mei să se bucure de adaosul de cunoștințe prezentat în buletinele noastre, multe din ele apărute la mulți ani de când a avut loc instrucția noastră principală de cultură generală.Sugestii pentru teme noi sunt binevenite.

Economiile lumii și sistemele lor politiceLumea preindustrială:

Era de vânat/cules: societatea tribală cu egalitate deplină: "egalitatea primitivă";

Revoluția agricolă din neolitic: creșterea productivității, lărgirea grupurilor sociale, apariția rolurilor sociale și a privilegilor, dezvoltarea comerțului de schimb (troc), urmată de apariția banilor;

Economiile de tip agrar, apar popoare/state și conducătorii lor; Sclavagismul: regate, imperii, republici ale orașelor-stat;

Lumea industrială: Capitalismul și variantele sale: capitalismul timpuriu cu

proprietari individuali, capitalismul de corporații, mercantilismul, capitalismul extensiv (colonialism, globalism), capitalismul limitat, capitalismul controlat de stat (capitalismul de comandă, dirijismul) dezvoltate în tipurile de stat: regate cu

2

autocrație, regate parlamentare, imperii, republici oligarhice, democrații.

Socialismul și variantele sale: socialismul de tip sovietic, nordcorean, cubanez (socialismul totalitar), socialdemocrațiile din Europa vestică, capitalism cu orientare spre "a treia cale", socialismul nordic ș.a.m.d, care au fost încercate în țările socialiste integrate în lagărul URSS, în țările socialiste "nealiniate", în țările capitaliste cu guverne de stânga, sau în grupuri sociale egalitariste izolate (comunități monahale, falanstere, kiboutzuri); un "socialism" limitat în zone unde influența religioasă domină o societate nedezvoltată economic: Arthashastra - Hindu; economiile Buddhiste, distributismul – ecnomie de tip "a treia cale" susținută de biserica catolică, economiile islamice.

Comunismul: comunismul clasic (numai teoretic), comunismul dictatorial, comunismul de perestroikă.

Sistemul mixt: capitalism controlat de stat + economie centralizată și planificată tipic pentru China contemporană.

Capitalismul de tranziție dezvoltat în țările foste membre ale lagărului socialist european după anul 1990.

Noi tipuri de economii, care s-ar putea dezvolta ca rezultat al celei de a patra revoluții industriale: economia digitală, economia "cunoașterii" (științei), economia "verde", economia virtuală, economia circulară (reduce risipa și pierderile, încurajează reciclările).

Când au apărut societățile organizate, cu populație numeroasă, economiile au trecut de la faza de "mod de economie regional" la "sisteme economice naționale".Sistemele economice pot fi definite după patru criterii fundamentale:

- tipul de proprietate;- modul de alocare a resurselor (materii prime, capital,

mijloace de producție);- modul de distribuție al bunurilor/produselor/avuției;- tipul de piață în care se fac schimburile.

Caracteristicile capitalismului originar sunt:- proprietatea privată a capitalului și a mijloacelor de

producție de către indivizi, grupuri sau corporații;- economie necentralizată, planificată exclusiv de

3

proprietari (planificare periferică), sau sistemul laissez-faire (independent, neîngrădit);

- producție organizată pe principiul profitului;- forța de muncă angajată pe principiul salariului;- piață cu adevărat liberă, reglată numai prin legea

"cerere și ofertă", sau de "mâna invizibilă" a lui Adam Smith. Acest tip de piață liberă, neinfluențată a mai fost denumită hands off market.

O importantă caracteristică a sistemului economic capitalist este aceea că, în toate formele lui de aplicare, în toate zonele lumii în care a fost activ, în toate fazele din istoria lui de peste 300 de ani, capitalismul a generat avuție. Cu atât mai multă cu cât economia a fost lăsată în pace și cu cât statul s-a amestecat mai puțin în fazele de producție, de comercializare a produselor și în alegerea de către antreprenori a soluțiilor.

O altă trăsătură a sistemului capitalist este că, prin însăși natura lui, el stimulează și susține invenția și inovațiile. Este drept că în sistemul capitalist se încurajează acele inovații care măresc productvitatea și profitabilitatea, nu și cercetarea fundamentală.Pentru a stimula industria invențiilor este nevoie atât de o conducere politică vizionară, cât și de o conducere a sectorului privat care să înțeleagă rolul uriaș pe care îl pot juca descoperirile științifice și inovațiile. După părerea lui Bill Gates, omenirea este în această fază într-un moment propice pentru mari descoperiri care pot împinge evoluția ei la nivele incredibile.

Originea și familia de cuvinte a termenului capitalism

Cuvântul capital, cu sensul de avere, avuție, are o origine ciudată. El este derivat din cuvântul latin caput, capitis, care înseamnă cap și prin care, în Europa medievală, se aprecia averea cuiva după numărul capetelor de vită pe care le deținea. În Italia, acest mod de estimare a averii a dus la termenul capitale, iar în țările anglosaxone la cel de capital.

4

De la vite s-a trecut la criteriul de a evalua averea prin bani sau echivalentul lor și - mai târziu - când se dezvoltă producția de bunuri, capital devine numele acelui segment de avere monetară care este investit într-o companie productivă.Încă de la mijlocul secolului XVII, publicații franceze, olandeze și engleze au desemnat drept capitaliști pe cei care îsi foloseau banii pentru comerț și manufactură.

David Ricardo (economist englez 1772-1823), Pierre Proudhon (politician și filozof francez 1809-1865) și Benjamin Disraeli (politician conservator englez 1804-1881) au folosit cuvântul în scrierile lor, până când el a devenit definitiv instalat în limbajul economiștilor, după ce a fost publicată lucrarea Das Kapital (primul volum scris de Karl Marx, apărut în anul 1867; volumele II-IV publicate de Frederich Engels, după notele lui Marx, după moartea acestuia).

Capital/capitală (și cuvintele înrudite derivate de la caput,itis) au și alte sensuri ca substantiv: orașul cel mai important al unei țări, sediul guvernului (capitol), extremitatea superioară decorată a unei coloane (capitel), literă majusculă (engl) și ca adjectiv: pedeapsă capitală (pedeapsa care se soldează cu execuția unui individ/luarea capului), distins, superior, de mare valoare (o idee capitală).

Familia de cuvinte a cuvântului capital: capitalism, capitalistic, a capitaliza, per capita (pe cap de locuitor),

Capitalism: Definiții și citateDefiniția Wikipedia: sistemul economic bazat pe proprietatea privată a mijloacelor de producție și operarea lor pentru profit. Sistemul are următoarele caracteristici: proprietatea privată, acumularea de capital, munca salariată, schimburi bazate pe libera alegere, un sistem de prețuri și o piață liberă competitivă. În timp ce deciziile legate de investiții și producție sunt ale proprietarilor mijloacelor de producție, prețurile și distribuția bunurilor sunt determinate de competiția piețelor.

Definiția Dex (Dicționarul Explicativ) on line: Sistem politico- economic care se întemeiază pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție și de schimb. 

5

Mod de producție bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, în care toate produsele iau forma de marfă și în care însăși forța de muncă se vinde și se cumpără ca o marfă.

Adam Smith: un sistem al libertăţii naturale care s-a instaurat cu de la sine putere.

V.I.Lenin: Capitalismul este acel stadiu de dezvoltare a producției de mărfuri în care și forța de muncă devine marfă.  Capitalismul a adus ramurile principale ale industriei în stadiul marii industrii mecanizate; socializînd în felul acesta producția, el a creat condițiile materiale ale unei noi orînduiri și în același timp a creat și o nouă forță socială: clasa muncitorilor din fabrici și uzine, proletariatul orășenesc.

IV Stalin: Capitalismul nu se poate dezvolta fără întețirea exploatării clasei muncitoare, fără ca majoritatea oamenilor muncii să ducă o existență de foame, fără întețirea asupririi țărilor coloniale și dependente, fără conflicte și ciocniri între diversele grupuri imperialiste ale burgheziei mondiale.

Asley Crossman: Capitalism is an economic system that emerged in Europe during the 16th and 17th centuries in which private companies, rather than the state, control trade and industry. Capitalism is organized around the concept of capital (the ownership and control of the means of production by those who employ workers to produce goods and services). In practical terms, this creates an economy built on the competition between private businesses that seek to make a profit and grow.

Ayn Rand: Capitalism is a social system based on the recognition of individual rights, including property rights, in which all property is privately owned.

Definiția sociologică: Sociologii văd capitalismul nu ca o entitate indepndentă, ci ca un component al unui sistem social care influențează direct cultura, ideologia, valorile, credințele, normele, relațiile dintre oameni, instituțiile sociale și politice și structurile legale.

Karl Marx: la un cap al sistemului sunt capitaliștii, care dețin mijloacele de producție și capitalul, la celălalt muncitorii, care își vând forța de muncă, devenită marfă. Sistemul se bazează pe exploatarea muncii, fiindcă cei care

6

dețin mijloacele de producție plătesc muncitorii mai puțin decât valoarea creată de ei.

Gabriel Liiceanu: ...capitalismul reprezintă ordini naturale de organizare a societății... Capitalismul are multe hibe, dar este perfectibil și permite critica din interior. Liberalismul creează sisteme de perfectibilizare a capitalismului.

Yuval Noah Harari: The capitalist and consumerist ethics are two sides of the same coin, a merger of two commandments. The supreme commandment of the rich is ‘Invest!’ The supreme commandment of the rest of us is ‘Buy!

Thomas L. Freedman: America is the greatest engine of innovation that has ever existed, and it can't be duplicated anytime soon, because it is the product of a multitude of factors: extreme freedom of thought, an emphasis on independent thinking, a steady immigration of new minds, a risk-taking culture with no stigma attached to trying and failing, a noncorrupt bureaucracy, and financial markets and a venture capital system that are unrivaled at taking new ideas and turning them into global products.

Ayn Rand: Economic power is exercised by means of a positive, by offering men a reward, an incentive, a payment, a value; political power is exercised by means of a negative, by the threat of punishment, injury, imprisonment, destruction. The businessman's tool is values; the bureaucrat's tool is fear.

John Maynard Keynes: The decadent international but individualistic capitalism in the hands of which we found ourselves after the war is not a success. It is not intelligent. It is not beautiful. It is not just. It is not virtuous. And it doesn't deliver the goods.

Dinesh D'Souza:...capitalism satisfied the Christian demand for an institution that channels selfish human desire toward the betterment of society. Some critics accuse capitalism of being a selfish system, but the selfishness is not in capitalism - it is in human nature.

Evoluția istorică a capitalismuluiCâteva elemente majore au contribuit la apariția capitalismului în Europa în

7

secolul XVI: creșterea populației a dus la un surplus de oameni în mediul rural,

unde pământul cultivabil era limitat. Mulți dintre tinerii care duceau o existență mizeră, înfometați și fără nici o speranță de îmbunătățire a vieții au luat drumul orașelor, care se dezvoltau repede, prin inflența meseriilor productive. Acești tineri au făcut mâna de lucru accesibilă, ei au fost angajați pentru o plată mică, dar decizia lor de a părăsi satele le-a salvat viața.

Ludwig von Mises și Friederich A. Hayek au desființat mitul creat de Friederich Engels și Karl Marx despre centrele industriale care au transformat muncitorii în sclavi cu o existență mizeră. Ei au arătat că situația în sate era catastrofică, cei fără pământ erau sortiți înfometării și bolilor și venirea lor la orașe, unde găseau o slujbă, a reprezentat salvarea unui mare număr de oameni (F.A.Hayek: Capitalism and the historians. Univ. of Chicago Press 1959; Ludwig von Mises: Human Acts: a treatise of economics. Chicago: Henry Regnery 1966.

Modelul comercial a fost - după opinia autorilor liberali - un factor major în apariția capitalismului. Prin spiritul de antreprenoriat spontan al oamenilor, micul comerț a dus la generarea primelor economii, din care a apărut capitalul.

Un credit special este acordat regiunilor unde se vorbea limba olandeză: Olanda și Flandra. Acolo au înflorit manufactura, întreprinderile industriale (morărit, construcții navale, prelucrarea metalelor, industria țesăturilor, a armelor, a podoabelor, etc), acolo au fost inventate primele burse de mărfuri, acolo s-au format primele companii comerciale puternice, care au dezvoltat comerțul european și comerțul la mari distanțe.

Dezvoltarea capitalismului a fost un fenomen european, care a apărut în secolul XVI în țările protestante din nord-vestul continentului, la început Țările de Jos, apoi Anglia.

Etica muncii, modestia, spiritul economic, respectul pentru alții, puternicele concepte religioase au caracterizat comunitățile

8

protestante și tocmai acolo s-au născut primele întreprinderi industriale și comerciale de mare succes (Max Weber: Etica protestantă și spiritul capitalismului 1905)

Un rol ajutător l-au jucat orașele republici, Veneția, Genova, Pisa, care au dezvoltat mercantilismul (capitalismul neguțătorilor), din care au rezultat averi semnificative, multe folosite pentru scopuri culturale.

Pe măsura dezvoltării flotelor comerciale ale Țărilor de Jos și ale Angliei, s-a dezvoltat comerțul exterior, sprijinit de marile companii de comerț și transport, cum au fost East India Company (1600), Dutch East India Company (1602) și mai târziu West India Company, care a promovat emigrarea în America de Nord.

Marea schimbare care a dus la dezvoltarea explozivă a capitalismului a fost Revoluția Industrială, care a debutat în Anglia la sfârșitul secolului XVIII (1760) și s-a răspândit rapid în Europa și America de Nord. Mașinismul a făcut ca producția de bunuri să atingă nivele nemaivăzute și prin aceasta comerțul a luat o mare dezvoltare.

O a doua accelerare a producției industriale a venit după 1900, prin introducerea producției și comerțului de masă.

Familia Rotschild a revoluționat lumea banilor, a creat o industrie financiară eficace, a inventat instrumentele prin care banii au putut circula cu repeziciune (conturi, cecuri, credite, transferuri), oferind antreprenorilor banii ca "materie primă" pentru noile investiții.

Dezvoltarea pieței a fost unul din pilonii apariției și progresului capitalist.

În capitalismul originar (țările europene secolele XVI-XVIII) proprietarii erau indivizi independenți, dimensiunea întreprinderilor era redusă, numărul de salariați era de ordinul zecilor, singurul organism de supraveghere și control erau breslele (asociațile proprietarilor).

9

Capitalismul de corporație a schimbat lucrurile. Întreprinderile au crescut, numărul de salariați a ajuns la sute și mii, proprietarii au devenit deținătorii de acțiuni, care generau capitalul, corporațiile au devenit conduse de tehnocrați și birocrați, a apărut bursa de valori, proprietarii au dezvoltat o relație permanentă cu băncile, care s-au implicat în procesul economic.Muncitorii s-au organizat în uniuni și sindicate și relația patroni-salariați a devenit mult mai complexă.

Mercantilismul (capitalismul neguțătorilor) a dominat Europa de Vest și a dus la colonialism și imperialism, dar și la descoperiri geografice, importuri de materii prime, deschiderea de piețe noi, progrese în transporturi și extinderea organizațiilor comerciale practic în întreaga lume. După ce schimbările politice au desființat coloniile (secolul XX), corporațiile au inventat neo-colonialismul, extensia transnațională și - mai recent - globalismul. Capitalismul colonialist a determinat o competiție agresivă între statele colonialiste și a generat conflicte diplomatice și militare.

Capitalismul industrial a înlocuit capitalismul de primă generație și a introdus în unitățile de producție mașini grele, de dimensiuni mari, foarte eficace. Asta a schimbat industria minieră, cea de construcții și industria de materiale militare.

10

A condus la producția de masă, care - la rândul ei - a crescut nivelul de trai al tuturor și a generat "consumerismul".

Capitalismul monopolist: În ultima parte a secolului XIX și la începutul secolului XX, în economie au apărut monopolurile, prin companii gigant care dominau producția și piața și făceau imposibilă concurența. "Regii" diferitelor produse au creat elite de familii suprabogate, dintre care unele au și azi descendenți cunoscuți.Legi antitrust au fost votate în Statele Unite (legile Sherman 1890, Clayton 1914, Robinson-Patman 1936), iar în Europa legislația care a făcut ilegală existența monopolurile a apărut după al doilea război mondial. Prin acordul de la Roma din 1957, monopolurile sunt interzise în Uniunea Europeană.

Capitalismul controlat parțial de către stat (guvern):Inevitabil, statul - prin intermediul guvernulelor și al parlamentelor - s-a amestecat în mersul economiei.Latura bună a acestui fenomen este acea că a făcut posibile asistența socială, combaterea sărăciei, planurile de conservare a mediului, dezvoltarea educației și planurile de dezvoltare științifică a societății.Cel mai de succes model de acțiune politică prin care s-au obținut progrese sociale în sistemul capitalist a fost social-democrația. Ideologia socialdemocraților este că prin taxare, reglementări și programe sociale se pot corecta defectele capitalismului și se poate imprima cea mai bună evoluție posibilă a societății, cu conservarea vitalității în economia capitalistă. Adevărații social democrați resping revoluția socialistă, naționalizările și economia planificată.În Statele Unite, echivalentul socialdemocraților sunt politicienii democrați moderați. (Harry Truman, Franklin Delano Roosevelt, Jimmy Carter, Lyndon Johnson).

Capitalismul de stat:Statul deține o parte importantă din corporațiile economice, controlează strict capitalul și comerțul, menține un control sever asupra corporațiilor particulare, limitând veniturile lor.Exemple: componenta nesocialistă a economiei din China de azi, Taiwan, Norvegia, Singapore.

11

Corporatismul:Se referă la condiția în care corporațiile particulare controlează guvernul și legislația.Neocorporatismul liberal este prezent în formele de economie din Elveția, Irlanda, țările Benelux și Scandinavia.

Crony capitalism (capitalismul de cumetrie, capitalismul pe pile):Se referă la situația în care anumite corporații sunt favorizate de guvern, primesc comenzi de la el, stabilesc control monopolist în diferite ramuri și organizează suport politic și insituțional (parlament, poliție, media) care le fac invulnerabile.Competiția liberă este desființată, firmele favorizate mituiesc funcționarii guvernamentali.Cel mai bun exemplu: România.

Capitalismul de asistență socială (welfare capitalism):Programee sociale sunt extrem de extinse și sunt făcute cu tendința de a rezolva toate nevoile societății.Pentru acoperirea costului lor, taxele pe venit individual și pe profit de companie sunt maxime.Incurajează parazitismul social și abandonarea oricărei activitate de către indivizii valizi (generational welfare).

Sistemul economic mixt/ dual pathway:China de azi, care - după introducerea parțială a sistemului capitalist - a devenit a doua putere economică a lumii. a devenit un mare investitor mondial și a putut rezolva enormele ei probleme sociale (foamete, analfabetism, înapoiere). Capitalismul crează avuție.

Cpitalismul financiar/ capitalismul de cazino:Este vorba de afacerile limitate la sectorul financiar, care fac profit din tranzacții, fără generarea niciunui produs fizic sau util.Profitul se răsfrânge asupra celor care investesc, dar mai ales asupra managerilor de fonduri speciale (hedge funds, mutual funds), dintre care mulți devin multimiliardari peste noapte.

12

Capitalismul creator (filantropist):Există o veche tradiție a marilor capitaliști care au fost și mari donatori pentru acțiuni de caritate și de interes general (educație, cultură, sănătate).Bill Gates merge un pas mai departe.El vrea să combine puterea extraordinară a capitalismului cu imensele nevoi ale populației lumii. Dacă motorul capitalismului claasic este interesul propriu, Gates vrea să combine acest motor cu un al doilea: interesul general.El atrage atenția asupra unor schimbări majore ale timpului prezent:- creșterea populației lumii, care poate deveni o creștere masivă (de

miliarde) a masei de consumatori;- nivelul de dezvoltare rapidă a tehnologiei;- posibilitatea de a genera din business venituri enorme, dintre care o parte

pot fi direcționate spre marile nevoi ale lumii: ridicarea nivelului de trai, progrese în agricultura țărilor sărace (genetica plantelor, marile ferme piscicole, produse alimentare modificate genetic, carnea artificială, etc), desființarea prăpastiei digitale (donații de computere și alte forme de tehnologie țărilor sărace, ridicarea nivelului educației), investiții în țările sărace;- această strategie va duce la apariția unei noi lumi afluente, care va fi o

mare piață viitoare.

Evenimentele istorice care au dus la modificarea capitalismului

În secolul XX, o serie de evenimente au dus la schimbări în sistemul capitalist:

revoluțiile sociale, începând cu revoluția comunistă din Rusia 1917; progresele de producție realizate de capitaliști inventivi și vizionari:

Henry Ford, producția de masă, Thomas Edison, aplicarea rapidă a invențiilor, dezvoltatorii tehnologiei digitale;

cele două războaie mondiale; prăbușirea colonialismului;

13

noile doctrine economice: doctrina socialistă, doctrinele fasciste și naziste, doctrina Keynes (a modificat sistemul de guvernare economică), schimbarea sistemului monetar, modificarea piețelor (reglementări), expansiunea guvernelor în majoritatea țărilor, școala austriacă, neomarxismul, revizionismul, socialdemocrația europeană ulterior răspândită în Asia, Australia, USA, căderea comunismului european, sistemele mixte, capitalismul de asistență socială, crizele economice, globalizarea, dezvoltarea tehnologiilor digitale, diminuarea importanței capitalului au avut, fiecare, influențele lor asupra sistemului capitalist, mult modificat față de începuturi.

Meritele capitalismuluiCa orice lucru, sistemul capitalist nu e perfect, dar este cel mai eficace sistem economic inventat de societățile umane. Pentru a caracteriza meritele (mari, dar limitate) ale sistemului se face adeseori comparația cu definirea democrației în spirituala formulare a lui Winston Churchill: Democrația este cea mai proastă formă de guvernământ, cu excepția tutror celor care au precedat-o.

1. Capitalismul crează avuție.

În lucrarea sa O investigație despre natuura și cauzele avuției națiunilor (1776), Adam Smith arată că, într-un sistem stabil de comerț și prețuri, indivizii vor răspunde la stimulul de a câștiga mai mult prin specializarea producției lor de bunuri. Ei vor face asta într-un mod "natural", fără intervenția statului, direct, iar economia va genera astfel produse de valoare mai mare și va deveni mai bogată - Adam Smith

So that the record of history is absolutely crystal clear, that there is no alternative way so far discovered of improving the lot of the ordinary people that can hold a candle to the productive activities that are unleashed by the free-enterprise system. Milton Freedman

14

America’s abundance was created not by public sacrifices to ‘the common good,’ but by the productive genius of free men who pursued their own personal interests and the making of their own private fortunes. Ayn Rand

Capital is money, capital is commodities. By virtue of it being value, it has acquired the occult ability to add value to itself. It brings forth living

offspring, or, at the least, lays golden eggs. Karl Marx

Capitalism has brought with it progress, not merely in production but also in knowledge. Albert Einstein    

Capitalism has given people both the liberty and the incentive to create, produce, and trade, thereby generating prosperity. Johan Norberg

Instrumentul de evaluare a valorii unei economii este PIB (Produsul Intern Brut anual) și el poate fi aplicat la economii regionale sau naționale.Indicele PIB a fost introdus de economistul american Simon Kuznets în anul 1930 și se calculează după formula:

PIB= C + G + I + (X-M) = C consumul particular + G investițiile globale + investițiile guvernamentale + I cheltuielile guvernamentale + (Exporturi - Importuri)

Statele Unite sunt țara cu cel mai ridicat PIB (GDP), care a fost - în anul 2018 - de peste 20 de trilioane de dolari.Urmează Uniunea Europeană și China, fiecare cu peste 13 trilioane.

PIB-ul României a fost în anul 1989 de 42,11 miliarde și - după 30 de ani de economie de piață - a crescut la 239,55 miliarde.

În anul 1992, Deng Xiaoping a anunțat la Congresul Partidului Comunist Chinez că sistemul socialist este numai un stadiu timpuriu al comunismului și că prioritatea Chinei va fi creșterea economică prin aplicarea sistemului economic mixt: economie planificată + economie capitalistă controlată de stat. GDP-ul Chinei a crescut de la 413,8 miliarde de dolar (1990) la 13,6 trilioane (2018).

15

După unificare, în anii '80, Vietnamul a aplicat reforma Doi Moi (trecerea la economia de piață) și GDP-ul a crescut de la 23,6 miliarde de dolari US la 648 de miliarde (2018).

Venezuela a trecut de la o economie liberă la una de tip socialist și a înregistrat o continuă scădere a GDP de la 400 de miliarde de dolari (2010) la 100 de miliarde (2018).

2. Prin mecanismul său intrinsec, capitalismul (cel ideal) rezultă în cele mai bune produse, pentru cele mai bune prețuri. Aceasta este singura condiție pentru a supraviețui și a progresa în sânul competiției permanente.Totodată, produsele cele mai bune și prețurile cele mai mici sunt impuse de alegerea cumpărătorului.Piața este dominată de dorințele, nevoile și alegerile cumpărătorilor.

3. O altă calitate a sisemului capitalist este răsplata pentru inovație a produselor curente sau inovarea unor metode de producție mai eficiente și mai ieftine. Răsplata pentru inovație este creșterea profitului și dominarea concurenței.

4. Capitalismul aduce libertatea economică a unui mare număr de oameni. Libertatea economică este o condiție esențială a libertății adevărate.

Libertatea economică este un mijloc indispensabil de a obține libertatea politică...Libertatea economică este un component al libertății totale. Milton Friedman.

Primul element de care depinde libertatea economică este garantarea dreptului la proprietate. Toate statele care au ales drumul socialismului au început reformele sociale prin desființarea proprietății private și naționalizarea principalelor mijloace de producție, a pământului, a atelierelor, a comerțului, a instituțiilor de cultură.Întreaga populație validă a devenit salariata unicului angajator: statul, iar veniturile au fost deliberat stabilite la un nivel minim, suficient doar pentru asigurarea existenței pe termen limitat.

16

Atunci când libertatea economică este desființată, se pierd toate drepturile politice, iar oamenii nu au alternative la singura cale existentă: supunerea.

5. Prosperitatea și soluțiileCapitalismul a făcut posibilă, pentru prima dată în istorie, bunăstarea la scară de masă.Pe măsura dezvoltării economice, largi grupuri de oameni cu venit constant devin proprietari ai propriilor locuințe, sunt capabili să asigure o viață comfortabilă familiei, să asigure educația copiilor, să cumpere tot felul de lucruri care le asigură nevoile zilnice și soluțiile pentru rezolvarea problemelor.Este vorba de a avea în casă toate accesoriile pentru a ușura treburile casnice, de a avea la dispoziție cel puțin un automobil pentru familie, de a avea obiectele de îmbrăcăminte necesare, de a putea cumpăra toate lucrurile dorite pentru amuzament și distracție, de a avea acces la îngrijire medicală imediată la nevoie, de a putea fi creditat pentru lucruri noi (casă de vacanță, călătorii, baza materială pentru căsătoria celor tineri, etc).În acest sens, prosperitatea nu înseamnă un venit peste o anumită limită, ci venitul care asigură soluțiile pentru toate problemele vieții.Ca un mare număr de oameni să poată trăi o viață cu siguranța că au soluții pentru orice probleme a fost nevoie de conlucrarea unui capitalism eficace, care asigură venituri mai mari decât cele limitate la simpla supaviețuire, cu producția și comerțul de masă, cu marketingul societăților avansate, cu industria de credit dezvoltată și cu asigurările sociale care acoperă nevoile tuturor.

6. Capitalismul stimulează comerțul.

Comerțul activ menține un PIB ridcat, crește prosperitatea generală și multiplică opțiunile consumatorilor.Unul din mijloacele cele mai rapide de reducere a șomajului este stimularea comerțului.

7. Capitalismul crează și menține competiția.Competiția selectează cei mai buni producători, elimină producătorii ineficienți, reduce prețurile și stimulează inovația și progresul tehnologic.Până și fostul președinte Barack Hussein Obama, binecunoscut pentru simpatiile sale socialiste, a recunoscut într-un interviu dat revistei The Economist: Este important să ne reamintim că sistemul capitalist a fost cel

17

mai mare promotor al prosperității pe care l-a cunoscut lumea.

8. Capitalismul promovează interesul general.

Geniul capitalismului constă în puterea lui de a face interesul propriu să slujească interesul general. Un sistem ghidat de interesul propriu este responsabil pentru invenții extraordinare și a îmbunătățit atât de multe vieți. Bill Gates

Creșterea prosperității individuale duce la creșterea avuției naționale.

Prin activarea producției și comerțului, scad prețurile, se promovează produsele cele mai bune și se reduce șomajul. Reducerea prețurilor scade riscul de inflație. Din toate acestea, crește bunăstarea generală.

Statele Unite ale Americii sunt un stat în cea mai mare parte capitalist (79%). Guvernul USA nu deține companii productive, ca guvernele țărilor din Europa.Diferența de 21% față de un stat capitalist integral a rezultat din acțiunile politice repetate care au dus la introducerea de măsuri care compensează defectele capitalismului integral și au fost rezultatul intervențiilor politicienilor de ideologie social democrată:

- Social Security: pensii, ajutor social- Medicare/ Medicaid- Programul "The Great Society"/ Welfare- Programul de sprijin a celor cu infirmități- Programul de pensii și asistență medicală gratuită a veteranilor- Programul de învățământ gratuit plus transportul gratuit al

copiilor, mesele gratuite în școlile publice- Programul de ajutor social pentru cei cu venituri mici sau

subliminale- Legile pentru venit minim obligatoriu

Constituția americană protejează proprietatea privată, dreptul la inițiativă economică și piața de bunuri:

- Art 1, secținea 8: protejează drepturile intelectuale și invențiile prin copy rights;

- Art 1, secțiunile 9 și 10: protejează libertatea întreprinderilor; interzice statelor să taxeze produsele din alt stat;

- Amendamentul IV interzice forțelor guvernamentale să

18

percheziționeze sau să confiște proprietățile private;- Amendamentul V protejează proprietatea privată;- Amendamentele IX, X și XIV limitează posibilitatea guvernului de a

se amesteca în proprietatea și gestiunea întreprinderilor particulare.

În introducerea constituție americane sunt menționate cele trei drepturi fundamentale: viața, libertatea și dreptul de a-ți făuri propria fericire, ca și idea că statul trebuie să urmărească să se obțină binele general.

Limitele și defectele capitalismului

1. Capitalismul nu îmbunătățește condiția celor mai slabi membri ai societății.

Defectul intrinsec al capitalismului este distribuția inegală a avantajelor lui, dar "calitatea" intrinsecă a socialismului este că distribuie egal mizeria lui. Winston Churchill

Membrii societății care nu au talente competitive rămân la periferia vieții economice. Ei nu pot fi protejați decât de intervenția activă a unor mecanisme compensatoare, care atenuează efectele capitalismului indiferent: taxare, acțiuni de caritate, planurile naționale de asistență socială, politica de welfare.

2. Capitalismul nu stimulează decât invențiile care se adresează direct productivității și creșterii profitului.

Capitalismul are lipsuri: nu se preocupă de săraci și nu face destul pentru invenții. Dar noi putem compensa acest lucru...Capitalismul creator este acea formă de capitalism care se preocupă de interesele altora. Este un mecanism hibrid, care ne servește propriul interes, dar care se poate ocupa și de nevoile unui mare număr de oameni. Bill Gates

3. Capitalismul duce la concentrarea din ce în ce mai mare a capitalului

19

în mâinile unei minorități.Acumularea de capital a fost desrisă de Marx ca un element foarte negativ, care duce la sărăcirea maselor și la îmbogățirea excesivă a capitaliștilor.În sistemul socialist, conducerea întreprinderilor și instituților a fost dată unor manageri aleși pe criteriul loialității politice. Rezultatul a fost dezastruos și ineficiența unui astfel de sistem s-a datorat unei combinații de incompetență, indiferență, lipsă de spirit antreprenorial, crearea unei birocrații stufoase în administrație, lipsa de motivație.Numai socialiștii privesc îmbogățirea ca o vină din societatea modernă.

4. Capitalismul stimulează antreprenorii să mențină cea mai redusă salarizare a muncitorilor.În perioada capitalismului englez timpuriu, cel analizat de Engels (Marx nu a pus niciodată piciorul într-o fabrică- Paul Johnson), au fost multe elemente foarte negative: salarii foarte mici, condiții de lucru proaste, exploatarea copiilor, accidente, lipsa oricăror asigurări medicale, lipsa pensiilor, cartiere muncitorești cu locuințe insalubre.Prin dezvoltarea capitalismului modern, aceste racile au dispărut.Toate statele au legi pentru asigurarea medicală, planuri de pensie și salarii minime obligatorii.În prezent, salariu minim obligatoriu în USA este de $ 7.50 pe oră, dar congresul a votat deja creșterea la $ 15.00 pe oră.

5. Capitalismul duce la crize economice și inflație.Acest efect a fost considerat de Marx ca absolut, determinat de "legile obiective" pe care el le-a formulat în cadrul teoriei "socialismului științific".Evoluția economiei în capitalism este ciclică, cu suișuri și coborâșuri inevitabile.Cele mai mari crize din istoria societății moderne au fost cea din 1929-33, care a afectat în primul rând Statele Unite și cea din 2007-2008 (mai mult o criză financiară decât una de producție), ale cărei efecte au fost corectate în USA în 2-3 ani, în Europa într-un timp mai îndelungat.Prima dintre ele a evoluat mai mult spontan, cu toată intervenția New-Deal-ului, cea de a doua a fost contracarată prin intervenții ale guvernelor, cu pompare de capital în băncile și întreprinderile amenințate, după sugestiile lui John Maynard Keynes.Inflația este în prezent mult mai controlată decât în trecut, prin manevrarea dobânzii de referință (prime rate) de către băncile centrale.

20

6. Capitalismul crează o continuă inegalitate de avere și venit.Este drept, dar inegalitatea oamenilor este o realitate și ideile egalitariste sunt o utopie amăgitoare.Mai mult, reprezentanții școlii economice de la Viena, în special Ludwig von Mises și Fiederik A. Hayek au arătat că inegalitatea de venit este un factor de stimulare a economiei.Inegalitatea de avere și de venit este un factor esențial al economiei de piață. Îi obligă pe producători să facă toate eforturile pentru a se angaja în producția acelor bunuri pe care le cer consumatorii și stimulează competiția.

7. Prin concurența pentru piețe, capitalismul duce la războaie.In zilele noastre principalele cauze ale războaielor sunt ideologice, religioase, de apărare și pentru motive etnice. Războaiele "comerciale" și pentru "noi piețe" aparțin trecutului.

PiațaAdam Smith a clasificat munca în două mari categorii:

- productivă, care are efecte vizibile, măsurabile (dintr-o bucată de lemn, tâmplarul face un baston. Valoarea bastonului este mai mare decât cea lemnului din care este făcut) și

- neproductivă (munca unei gospodine, a unui servitor, deși utilă, nu duce la apariția unui produs nou, vizibil, măsurabil).Prin diviziunea muncii, se face un mare progres în calitatea produsului rezultat, se formează îndemânări și calificări noi la muncitorii specializați, se ajunge la producția unor bunuri de calitate superioară, în timp mai scurt, cu mai puține rebuturi și de valoare mai mare.Rezultatele muncii productive au fost și mai mult îmbunătățite de perfecționarea uneltelor, apoi de mașinism.Un alt rezultat al diviziunii muncii este piața de bunuri.

Piața este un fenomen social, rezultat al diviziunii muncii, care a schimbat mersul istoriei.Prin progresul pieții, prin caracterul din ce în ce mai bun al produselor, prin creșterea cererii din partea consumatorilor, piața a generat capitaluri și a

21

dus la apariția primelor faze ale capitalismului.

Un sistem în care două sau mai multe părți schimbă (cumpără și vând) între ele bunuri, servicii sau informații se numește piață.

Tipurile de piață: - fizică: marfa se schimbă direct;- virtuală: marfa se schimbă prin intermediari: agenți, bănci, societăți,

internet;- de licitație- de materii prime- piața clandestină (black market): comercializează produse

interzise, sau vinde marfă obișnuită printr-un comerț nedeclarat, secret;- piața de cunoștințe/informații/patente- piața financiară: de acțiuni, de bonuri de tezaur sau de stat, de

schimb al monedelor străine.

După structura pieții, acestea pot fi:- piețe de competiție perfectă, cinstită, la vedere;- monopoly: un singur vânzător și mai mulți cumpărători;- oligoply: mai mulți cumpărători și un număr restrâns de vânzători,

care colaborează și care controlează piața;- competiția monopolurilor care concurează unele cu altele;- monopsony: un singur cumpărător și mai mulți vânzători;

Termenul de marketing vine de la market (piață), care derivă din latinul mercatus (negustor).Marketing este sistemul prin care se face transferul produselor de la producători la cumpărători. Cuvântul a apărut în Europa în secolele XVI-XVII.Primul curs universitar de marketing a fost oferit de University of Pennsylvania în anul 1902.

Un sistem capitalist "sănătos" nu se poate dezvolta decât în condițiile unei piețe libere.Dar piața cu adevărat liberă nu mai există în nici o țară. Licențele, reglementările, controlul, taxările sunt intervenții ale guvernului din fiecare țară care controlează și influențează piața națională, iar schimburile internaționale sunt controlate prin sistemul de tarife și prin

22

asocierile dintre state.

Partizanii capitalismului

Jean Calvin (1509-1564, preot și teolog francez, pionier al Reformei religioase).

După Max Weber, autorul celebrei lucrări Etica protestantă și spiritul capitalismului (1930), creștinii reformați, dar în special discipolii lui Jean Calvin, sunt cei care au deschis calea capitalismului în Europa Medievală.Aceștia nu numai că nu condamnau îmbogățirea, dar vedeau în ea o formă a răsplății dumnezeiești pentru viața celor buni și cinstiți. Fără avere cum s-ar putea face bine prin acte de caritate, cum ar putea fi ajutați cei săraci și lipsiți?Protestanții susțineau munca intensă, frugalitatea și economiile și condamnau luxul și cheltuielile exagerate pentru propriile plăceri.Mii de oameni, ascultând îndemnurile bisericii lor, au deschis ateliere de toate felurile și au participat la producție și comerț.

Creștinii protestanți: Principiile eticii protestante, ale muncii, efortului, economiei și frugalității, au fost îmbrățișate de cei mai mulți creștini reformați (puritani, metodiști, baptiști), nu numai de calviniști.John Wesley, întemeietorul bisericii metodiste a scris: câștigă cât poți, economisește cât poți, dăruiește cât poți!

Adam Smith (1723-1790, economist, filozof, autor scoțian, părintele științelor economice)Opera de pionierat a lui Adam Smith, The wealth of the nations (1776) a fost prima explicație a mecanismului economic bazat pe propriul interes (greșit blamat de egoism și răutate, în realitate motorul economiei, al generării de capital, al progresului), a descris cel mai bine funcționarea pieței bunurilor și a explicat felul în care se acumulează capitalul, raportul capitalului cu producția și cu averea națională.De la el a rămas prima explicație a modului de control a pieței de schimburi libere, reglată de mâna invizibilă. De fapt, aceasta este relația cerere-ofertă,

23

din care derivă prețurile, nivelul de schimburi, nivelul producției manufacturiere/industriale...Lucrarea lui Smith a influențat pe David Ricardo, pe Karl Marx și pe toți economiștii moderni.

Someone earning money by his own labor benefits himself. Unknowingly, he also benefits society, because to earn income on his labor in a competitive market, he must produce something others value.

By directing that industry in such a manner as its produce may be of greatest value, he intends only his own gain, and he is in this, as in many other cases, led by an invisible hand to promote an end which was no part of his intention.

It is not from the benevolence of the butcher, the brewer, or the baker that we expect our dinner, but from their regard to their own interest.

No society can surely be flourishing and happy, of which the far greater part of the members are poor and miserable.

Ludwig von Mises (1881-1973; economist din școala austrică) A scris o splendidă analiză a liberalismului (Liberalism 1950), a fost un inamic argumentat al economiilor planificate (Socialism) și a susținut rolul important al neintervenționismului economic și al pieții libere.O serie de conferințe ținute în Argentina, în anul 1958, adunate într-un volum (Capitalismul și dușmanii săi. Nemira 1998) au prezentat ideile limpezi ale lui von Mises despre superioritatea modelului economic capitalst, defectele intrinseci ale socialismului și rolul politicilor economice.

Ura față de capitalism nu s-a născut în mijlocul maselor, nici al muncitorilor înșiși, ci în rândurile claselor superioare, nobilimea britanică și cea continentală.

Istoricii capitalismului timpuriu au falsificat istoria, pentru a folosi un cuvânt cât se poate de blând.

Teza lui Marx, cu privire la ivirea socialismului, se baza pe ipoteza că muncitorii deveneau tot mai săraci. ...Marx s-a înșelat. Nu există nici o țară capitalistă occidentală în care condițiile de viață ale maselor să nu fi

24

cunoscut îmbunătățiri fără precedent...în ciuda pronosticurilor lui Karl Marx.

Prosperitatea unei țări este direct proporțională cu volumul de capital investit pe individ.

Adevărații patroni ai sistemului economic capitalist sunt consumatorii.

In lucrarea sa The anti-capitalistic mentality, von Mises scrie: O trăsătură caracteristică a capitalismului este producția de masă a bunurilor, destinată consumului maselor. Capitalismul deproletarizează pe omul obișnuit și îl ridică la nivelul burgheziei.

Frederich Hayek (1899-1992; economist și political filozof, membru al școlii austriece, care - de la venirea la putere a național-socialiștilor - a trăit în Anglia, USA și Germania).Adept al liberalismului clasic, s-a opus colectivismului, socialismului și egalitarismului.Cea mai cunoscută carte a sa este Drumul către servitute (1944).

If socialists understood economics they wouldn't be socialists.

There is all the difference in the world between treating people equally and attempting to make them equal. While the first is the condition of a free society, the second means, as De Tocqueville describes it, a new form of servitude.

The principle that the end justifies the means is in individualist ethics regarded as the denial of all morals. In collectivist ethics it becomes necessarily the supreme rule. 

The fact that German anti-Semitism and anticapitalism spring from the same root is of great importance for the understanding of what has happened there, but this is rarely grasped by foreign observers.

The creation of wealth is not simply a physical process and cannot be explained by a chain of cause and effect. It is determined not by objective physical facts known to any one mind but by the separate, differing,

25

information of millions, which is precipitated in prices that serve to guide further decisions.

Unlike the rationalism of the French Revolution, true liberalism has no quarrel with religion.

In this sense socialism means the abolition of private enterprise, of private ownership of the means of production, and the creation of a system of “planned economy” in which the entrepreneur working for profit is replaced by a central planning body.

The curious task of economics is to demonstrate to men how little they really know about what they imagine the can design.

What our generation has forgotten is that the system of private property is the most important guarantee of freedom, not only for those who own property, but scarcely less for those who do not. It is only because the control of the means of production is divided among many people acting independently that nobody has complete power over us, that we as individuals can decide what to do with ourselves.

Capitalism is not only a better form of organizing human activity than any deliberate design, any attempt to organize it to satisfy particular preferences, to aim at what people regard as beautiful or pleasant order, but it is also the indispensable condition for just keeping that population alive which exists already in the world.

Milton Friedman (1912-2006, economist american, premiul Nobel 1976)

A fundamentat rolul pozitiv al economiei de consum (A Theory of Consumption 1957) și a contrazis teoria manipulării banilor de către guvern (Keynes) în lucrarea Studies in the quantity of money 1956.

A formulat pentru prima dată corelația dintre economie și politică, cu afirmația că nu există libertate politică fără una economică.

O societate care așează egalitatea în fața libertății nu va avea niciuna din ele. O societate care așează libertatea în fața egalității va avea parte de o de amândouă.

26

Una din marile calități ale pieței libere este acea că nu îi pasă de culoarea oamenilor, nici de religia lor; îi pasă numai de capacitatea lor de a produce lucruri care se pot vinde.

Sunt pentru redcerea taxelor în orice circumstanțe, pentru orice motiv, de câte ori este posibil.

Mulți oameni doresc ca guvernul să protejeze consumatorii. O problemă mult mai urgentă este ca toți consumatorii să fie protejați de guvern.

Guvernele nu învață niciodată; numai oamenii învață.

Joseph Schumpeter (1883-1950, economist din școala austriacă, emigrat în USA, profesor la Harvard):Autorul celebrei teorii a distrugerii creatoare, Schumpeter a emis teoria ciclurilor economice. El a admis idea distrugerii finale a capitalismului, dar nu prin revoluția proletară (Marx), ci prin intervenția intelectualilor și a forțelor politice de stânga.În lucrarea sa Capitalism, socialism and democracy (Harper and Brothers 1942) Joseph A. Schumpeter face o analiză critică a teoriei marxiste și preconizează că intelectualii privilegiați și descendenții burgheziei care a dezvoltat capitalismul, arborând o superioritate morală față de cultura materialistă care i-a creat, vor impune o formă de socialism.

Ayn Rand (scriitoare și filozof ruso-american 1905-1982) Capitalismul este un sistem social bazat pe recunoașterea

drepturilor individuale, inclusiv drepturile la proprietate. Capitalismul este bazat pe proprietatea privată.

Sistemul social capitalist este etic, el lasă libertatea fiecăruia de a-și căuta satisfacerea propriului interes.

Capitalismul este un sistem social bazat pe puterea legii, puse în slujba garantării drepturilor individiale.

Capitalismul se bazează pe o piață liberă a bunurilor, serviciilor și ideilor.

27

Paul Johnson (istoric, Dușmanii societății. Humanitas 2013):

Marxismul este un exemplu a ceea ce Popper numește "istorism", adică o concepție despre științele sociale care presupune că predicția istorică este scopul lor principal.

În ciuda unei poleieli științifice, teoria marxistă și derivatele ei nu sunt mai științifice decât textele apocalipticilor evrei, sau a Apocalipsei Sfântului Ioan...

Practic, toate predicțiile lui Marx despre ceea ce trebuie să se întâmple (n.a. revoluțiile socialiste inițiate de proletariat, căderea capitalismului) pe baza legilor care au "o necesitate implacabilă" a fost infirmate de evenimente.

În Anglia secolului XIX...producția industrială a crescut cu 1600%, numărul celor care lucrau a crescut de patru ori, salariile reale s-au dublat......nu există altă cale decât capitalismul industrial pentru a hrăni milioanele de oameni...

Criticii capitalismuluiCreștinii neprotestanți:În textele Noului Testament apare parabola despre Iisus gonind cu mânie și violență pe negustori și zarafi din Templul lui Solomon (Matei 21:12; Ioan 2:13). Acest text, ca și alte comentarii, plasează dorința de îmbogățire în zona păcatelor și condamnă pe cei înclinați să adune "averi lumești".De aici, autorii de texte creștine au exprimat în mod repetat idea că îmbogățirea este un act care îndepărtează pe cel avut de Dumnezeu, este un act condamnabil.Lucrurile nu stau la fel cu Vechiul Testament, în care sunt relatate numeroase situații în care Dumnezeu răsplătește cu recolte bogate și animale multe pe cei care trăiesc o viață cinstită și fac bine altora.Deasemeni, creștinii protestanți au modificat punctul de vedere asupra avuției: dacă este câștigată prin muncă cinstită și dacă cel avut este modest, frugal, cumpătat, econom, înclinat spre binefaceri, atunci adunarea de avere este un lucru pozitiv, o răsplată a lui Dumnezeu.

28

Aristocrația, castele și clasele superioare din feudalism: Dezvoltarea înfloritoare rapidă a capitalismului, cu îmbogățirea noii clase de antreprenori, negustori și bancheri a declanșat invidia nobililor, a moșierilor, a membrilor castelor aristocratice, a proprietarilor de latifundii care, deși dețineau imense suprafețe productive, nu aveau cunoștințele, râvna, dorința de efort, chibzuința și mai ales spiritul de economie pentru a concura cu noii burghezi.

Charles Dickens, Emile Zola, Upton Sinclair, Maxim Gorki au fost printre cei mai cunoscuți scriitori care au descris exploatarea "inumană" a clasei muncitoare în sistemul capitalist. În epoca modernă urmează o pleiadă de scriitori politici care descriu sistemul capitalist ca fiind inuman, destructiv, cinic.O serie de scriitori moderni au virat de la atașamentul pentru ideile comuniste la anticomunism, după ce au devenit informați despre crimele sistemelor comuniste din diferite țări: Bernad Shaw, Panait Istrati, George Orwell, Raymond Aron, Alain Besançon, Mario Vargas Llosa, etc, în timp ce alți intelectuali de marcă au rămas fideli comunismului, indiferenți la dovezile de necontestat ale crimelor lui: Howard Fast, Louis Aragon, Elsa Triolet, Jean Paul Sartre, Alain Badiou, Heinrich Boll, etc.

Liderii socialismului și comunismului: Karl Marx, Frederich Engels, VI Lenin, IV Stalin, Mao Tze Dung, Fidel Castro, Neomarxiștii:Pentru toți adepții socialismului, sistemul economic capitalist este un dezastru, un flagel istoric aducător de nenorociri, mizerie și exploatare.Bazat pe aceste convingeri, socialiștii "științifici" au promovat teoria necesității "legice" ca revoluția socialistă să elimine complet capitalismul și să aducă societatea "fericirii universale", aceea a socalismului, urmat de comunism.Dar în teoria marxist-leninistă despre evoluția sistemelor economice există o contradicție: toate sistemele economice pre-socialiste (economia primitivă, sclavagisml, feudalismul, capitalismul) s-au dezvoltat spontan, treptat, prin modificări sociale și economice care nu au avut un autor, sau mai mulți.Socialismul, în schimb, nu apare spontan, ci prin revoluție, prin uzurpare. Promotorii lui au fost peste tot grupuri restrânse de agitatori, majoritatea intelectuali, majoritatea din clasa burgheză.În toate țările în care s-a instaurat socialismul, aceasta s-a făcut prin

29

exterminare, arestări, internări în lagăre, confiscări, naționalizări, deplasări forțate de populație, legi drastice. Nimic spontan. Nimic de la sine. Nimic prin aderare voluntară.După momentul inițial (insurecție), teoreticienii socialismului au arătat limpede că trebuie continuată lupta de clasă și exterminați "dușmanii".Socialismul/comunismul nu au putut fi nicăieri menținute decât prin teroare, control al populației și crimă (comunismul autoritar).Mai mult, acolo unde socialismul/comunismul au fost îndepărtate, modelul economic la care s-au întors acele națiuni a fost capitalismul, iar singura cale de a scăpa de sărăcie a unor țări cum sunt China și Vietnamul comuniste a fost de a "modifica" sistemul, de fapt de a adăuga economia de tip capitalist.Cu toate acestea, socialismul este încă foarte popular și atrage constant tineretul.O explicație este ignoranța istorică a noii generații, a doua promovarea ideii că, de fapt, instaurarea regimurilor socialist-comuniste nu a fost aplicarea adevăratului socialism, deci eșecul înregistrat nu este al conceptului, ci al metodei de aplicare.

Uniunile sindicale:În perioada capitalismului dinainte de cel de al doilea război mondial, sindicatele au fost în mod constant în conflict cu patronii întreprinderilor.Dar rolul lor a fost important în reglementarea legii muncii, a protecției copiilor, a ajutorului pentru victimele accidentelor, al îmbunătățirii salariilor și al condițiilor de muncă, de unde s-a tras prestigiul sindicatelor în sânul comunităților de muncitori și fermieri.În lumea vestică de azi, în multe țări s-a format o strânsă colaborare între patronat și sindicate, cu scopul de a crește eficacitatea întreprinderilor.Conflictul antagonic sindicate/capitaliști a fost uitat.În Statele Unite, după cel de al doilea război mondial, sindicatele au evoluat negativ: corupție, segregarea muncitorilor, amestec în politică, legături cu crima organizată.Sunt astăzi multe întreprinderi care, de la debut, fac limpede faptul că nu vor permite prezența sindicatelor în grupul salariaților.

Fasciștii și naziștii:O bună parte din simpli cetățeni, dar și un procent semnificativ din profesioniștii mediilor, continuă să numească grupările politice fascist și nazist, care au produs marile tragedii de la mijlocul secolului trecut, forțe politice de dreapta.

30

Confuzia vine de la faptul că atât fasciștii italieni (proveniți di partidul socialist italian), cât și naziștii geermani și austrieci (proveniți din partidele național socialiste) au fost adversarii comuniștilor din țările lor.În realitate, naziștii ș fasciștii au fost anticapitaliști, au introdus controlul strict al întreprinderilor și companiilor particulare prin guvern și aparatul politic și au avut concepții despre sistemul economic aproape identice cu cele ale socialiștilor clasici.

Capitalism Socialism/Comunism Fascism_____________________________________________________________

Proprietatea factorilor particulară colectivă colectivăde producție

Distribuția beneficiului profit comunitate comunitateeconomic

Plan/decizie cerere/ofertă plan plan centralizat centralizat

Contribuția legea pieții capacitatea capacitatea

fiecăruia individuală individuală

Fiecare primește după efort după nevoi după și rezultate valoarea

pentru

națiune_____________________________________________________________

Asistații:În toate țările dezvoltate este întâlnit fenomenul parazitismului social, care constă în permanentizarea ajutorului social primit de indivizi valizi, care nu vor să muncească.Sunt cartiere în marile orașe în care majoritatea locuitorilor trăiesc din ajutorul social și din venituri ilicite și sunt familii în care practica veniturilor prin asistența socială este o tradiție de 2-3 generații.

31

Verzii, Antiglobaliștii, Anarho-socialiștii, Adepții politicii identitare:Aceste organizații de activiști sunt adeseori implicate în proteste agresive, unele acțiuni violente de vandalizare și de opoziție față de grupurile conservatoare și pro-capitaliste.Nemaiputând folosi vechile clișee propagandistice despre lipsa de umanitate a capitalismului care distruge clasa muncitoare, activiștii ecologiști au abordat "protecția mediului" ca justificare pentru ideologia lor anticapitalistă.

Miliardarii anticapitaliști:Unii dintre mogulii lumii financiare, ai afacerilor imobiliare sau ai comerțului internațional, care s-au îmbogățit monstruos datorită profitului capitalist, au alunecat pe panta iluziilor de a "salva lumea" și finanțează organizațiile anti-capitaliste, uneori chiar teroriste.Unul dintre cei mai cunoscuți magnați anticapitaliști, George Soros, oferă prin fundațiile pentru o societate deschisă fonduri multor organizații de stânga din Statele Unite (estimate la 206 în anul 2017), mediilor prosocialiste și politicienilor de extremă stângă, pe lângă intervențiile în politica altor țări.

Economiștii anticapitaliști: Paul Krugman, Joseph Stiglitz, Thomas Piketty și alții:Economiști de mare prestigiu din lume, așa cum sunt Krugman și Stiglitz (amândoi cu premiul Nobel) sunt anticapitaliști și adepți ai rolului dominant al statului.Apărută în 2015, cartea lui Thomas Picketty Capitalul în secolul XXI a făcut multă vâlvă. Analiza istorică a economiei este valoroasă, dar - când vine rândul soluțiilor - autorul se dovedește un neomarxist a cărui concepție despre soluționarea problemelor capitalismului este o "taxă pe bogăție". Taxările ridicate s-au dovedit mereu ca nu sunt decât frâne în mersul economiei, chiar dacă apar ca soluții imediate a unor dezechilibre acute.

Starurile din industria divertismentului și din sport, cei mai mari beneficiari ai sistemului capitalist:Într-o lume în care cultul celebrităților este foarte puternic, intervențiile

32

starurilor ultrabogate în politică, în probleme sociale și în competițiile electorale are un mare efect, nu întotdeauna bun.Sunt nenumărate exemple de intervenții ale starurilor care au dăunat campaniei militare din Vietnam, luptei pentru drepturile civile, atitudinii patriotice, evoluției unor procese celebre, problemei deținerii de arme, alegerii candidaților nepotriviți și în multe alte situații.

Viitorul capitalismului în secolul 21Începuturile capitalismului sunt legate de două evenimente istorice:

Revoluția Industrială din Europa; Introducerea modelului capitalist în noile State Unite, unde

acesta a găsit o populație muncitoare, o mare bogăție de resurse și o societate fără clase.

În ziua de azi capitalismul este prezent, într-o formă sau alta, în majoritatea țărilor lumii și este modelul economic dominant.

Ce direcție va lua capitalismul în viitor?

Scenariul Karl Marx (1818-1883):După prezicerile lui Marx, capitalismul urma să devină din ce în ce mai agresiv, proletariatul din ce în ce mai sărac și conflictele sociale din ce în ce mai acute, ducând la revoluțiile socialiste, care urmau să înceapă în cele mai dezvoltate țări capitaliste.Nimic din acest scenariu nu s-a întâmplat: comunismul a apărut în cea mai puțin dezvoltată țară capitalistă și a fost urmarea unui puci instigat de un grup de revoluționari proveniți din burghezie, apoi s-a instalat în Europa de Est prin intervenția armată a URSS, nu prin revoluții, alte țări din America de Sud și Asia au aderat la comunism, dar au renunțat la el (Vietnam, Chile), sau l-au modificat (China) și sistemul economiei planificate a eșuat peste tot unde a fost introdus (ultimul exemplu Venezuela).Ce nu a anticipat Marx?

- producția de masă, care a dus la reducerea șomajului, la scăderea prețurilor și la ridicarea salariilor: este contribuția capitalismului american,

33

care a înțeles că producției de masă îi trebuie asociată o masă corespunzătoare de cumpărători;

- prosperitatea crescândă nu pauperizarea clasei de mijloc;- noile ramuri economice generatoare de mari profituri: industria

turismului, cea de divertisment, serviciile.- eșecul economiei centralizate; falimentul economic al socialismului

legat de nerealismul planificării, incompetența liderilor (selecția inversată), generațiile de manageri inferiori, incapacitatea de a menține exporturile de produse din cauza calității inferioare, degradarea agriculturii după colectivizare, ș.a.m.d

- evoluția istorică opusă previziunilor lui Marx: țările socialiste au trecut la sistemul capitalist după experiențele nereușite în economie (naționalizare, control central, dezvoltarea industriei grele cu precădere a industriei constructoare de mașini...), nu la comunism.

Scenariul V.I.Lenin (1870-1924):După Lenin, continuatorul teoriei marxiste despre economie și istorie, comunismul urma să se răspândească în toată lumea, revoluțiile socialiste urmau să reușească atât în țările capitaliste, cât și în cele coloniale, totul culminând în revoluția mondială. Pe această cale urma să fie înfrânt capitalismul.Urmașii lui Lenin au depus mari eforturi pentru a atrage în lagărul socialist țările din America Latină, Asia și Africa: numai Corea de Nord a rămas o țară cu adevărat comunistă în Asia, masiv sprijinită de China care a "modificat" strategia economică prin modelul "două sisteme".Nu există țară comunistă în Africa.În America Latină, Cuba și Venezuela se zbat în mari dificultăți economice.

Scenariul N.S.Hrușciov (1894-1971):În perioada "coexistenței pașnice", Nichita Sergheievici Hrușciov a prezis că în anii următori țările lagărului socialist vor întrece economic USA și țările capitaliste europene.Istoria a contrazis drastic acest prognostic.

Scenariul Schumpeter (1883-1950, premiul Nobel pentru economie):Renumitul analist, care a descris ciclurile economice, a prezis că dispariția capitalismului va fi legată de un număr de factori, prezenți deja în secolul XX, fără nici o legătură cu revoluția socialistă și insurecțiile armate profețite de Marx și Lenin.După Schumpeter, orice sistem se modifică și în final dispare prin

34

fenomenul "distrugerii creatoare": schimbările interne cu evoluție lentă determină efecte care vor transforma sistemul într-unul nou.Factorii care vor duce la dispariția capitalismului sunt, după Schumpeter:

- intelectualii, care au o ură constantă pentru capitalism;- democratizarea progresivă a parlamentelor;- modificarea conducerii companiilor prin apariția unei combinații

manageri-muncitori: laborism;- modificările politice cu schimbarea legislației economice, financiare

și a muncii.Se poate remarca o mare asemănare între teoria lui Schumpeter și programul partidului Democrații Socialiști ai Americii din zilele noastre, care vizează introducerea socialismului pe cale parlamentară.

Scenariul socialiștilor contemporani:Adepții contemporani ai socialismului (neomarxiști, democrați socialiști, socialiștii liberali, socialiștii etici, eco-socialiștii, socialiștii creștini, socialiștii islamici, anarhiștii creștini) continuă să fie devotați ideii de a înlocui capitalismul cu un nou tip de societate.

Scenariul Paul Johnson:Celebrul istoric britanic vede cinci mari pericole care amenință sistemul economic capitalist:

- educația ideologizantă a tinerilor în universitățile dominate de intelectuali de stânga/neomarxiști;

- obsesia viitorului ecologic al planetei, fără nici o considerație pentru costurile sociale;

- creșterea necontrolată a guvernelor;- unionismul;- pericolul permanent al Rusiei expansioniste.

Scenariul Bill Gates:Celebrul inventator/miliardar/filantropist recunoaște meritele sistemului capitalist, dar și imperfecțiunile lui, dintre care subliniază două: neglijarea membrilor "neajutorați" ai societății și sprijinirea numai a acelor invenții care promit creșterea profitului.Gates propune "corectarea" sistemului prin:

- acțiuni filantropice masive;- investiții în țările nedezvoltate;

35

- alocarea de sume mari pentru cercetarea științifică;- creșterea preocupării pentru problemele sociale ale companiilor;- eforturi pentru micșorarea diferențelor dintre țările bogate și cele

sărace.Prin aceste măsuri, noul capitalism "creator" va asigura un viitor stabil al economiei mondiale.

Scenariul Mark Fisher:În anul 2010, Fisher a publicat volumul Realismul Capitalist, care - spre deosebire de Realismul Socialist - nu este limitat la domeniul artistic și propagandistic.Fisher enunță idea că sistemul capitalist este cel mai viabil sistem economic din istorie și - chiar dacă modificat - va supraviețui, fiindcă nu există o alternativă mai bună.

Scenariul chinez:Cu sistemul ei mixt (capitalism strict controlat de stat + economie planificată de tip comunist), China ar fi cel mai bine definită ca având un sistem economic de tip "nici una, nici alta". Pentru comuniștii puriști, compromisurile făcute de guvernele chineze contemporane sunt "trădări", pentru adepții capitalismului liber, reglementările și controlul oficialităților chineze este un abuz permanent. Nemaivorbind de corupția de proporții gigante.Numai că sistemul chinez lucrează, a rezolvat multe probleme interne (deși a și adăugat unele noi probleme, ca poluarea) și generează enorme sume de bani care sunt la dispoziția guvernului comunist.China s-a impus lumii ca a doua putere economică, împrumută pe toată lumea (deține peste 10% din datoriile americane), își dezvoltă cu rapiditate forțele militare, face contracte de construcții și investiții în țări cu mari resurse naturale pe care le îndatorează pe termen lung și militează pentru reforma sistemului monetar, atacând supremația dolarului american.La mitingul legat de a 95-a aniversare a partidului comunist chinez, președintele Xi a spus că țara lui are mare încredere că poate oferi altor state din lume ajutor pentru alegerea "modelului economic chinez" ca o soluție mai bună decât toate celelalte.

Scenariul legat de inteligența artificială:Deja este vizibilă schimbarea care se petrece în economie, cea indusă de automatizare și robotică. Aplicarea pe scară largă a inteligenței artificiale este doar la început.

36

Adevărata reducere masivă a slujbelor, mai ales a celor de calificare inferioară, va fi atinsă peste 50-100 de ani.Acest lucru va pune în pericol sistemele economice din toate țările. Numărul celor care trebuie asistați social va fi atât de mare, încât serviciile sociale vor fi copleșite și nu vor avea destule fonduri ca să facă față.

Alte scenarii posibile:

Scenariul Leste Thurow:Ca mulți alți analiști, Thurow crede că slăbiciunile intrinseci ale

capitalismului nu vor dispare cu timpul, ba chiar se vor amplifica. Între aceste slăbiciuni el plasează inegalitatea dintre cei avuți și cei lipsiți și crede că acest fenomen social va persista și se va amplifica.

În viitor, capitalismul va supraviețui, dar va intra într-o stagnare de lungă durată. La fel cu socialismul - spune Thurow - ce va ucide capitalismul va fi stagnarea din care nu poate ieși.

Scenariul Fernando Alcoforado:Sfârșitul capitalismului a început deja.Deja se poate observa că ritmurile de creștere ale GDP-ului s-au redus

în toată lumea.Introducerea pe scară largă a tehnologiei moderne va crea probleme

cărora sistemele de asigurări sociale nu le vor putea face față.

O relație puțin cunoscută: Karl Marx și Abraham LincolnCei doi au fost contemporani și Abraham Lincoln a citit adeseori articolele lui Marx reproduse în presa americană între anii 1852 și 1865.

La realegerea pentru al doilea termen de președinte, Lincoln a fost felicitat de Karl Marx și Asociația Internațioală a Muncitorilor printr-o scrisoare reprodusă în Nr. 169 a publicației The Bee-Hive Newspaper din 7 noiembrie 1865.

We congratulate the American people upon your re-election by a large majority. If

37

resistance to the Slave Power was the reserved watchword of your first election, the triumphant war cry of your re-election is Death to Slavery.

....

The workingmen of Europe feel sure that, as the American War of Independence initiated a new era of ascendancy for the middle class, so the American Antislavery War will do for the working classes. They consider it an earnest of the epoch to come that it fell to the lot of Abraham Lincoln, the single-minded son of the working class, to lead his country through the matchless struggle for the rescue of an enchained race and the reconstruction of a social world. 

Nu capitalismul crează sărăcia, ci lipsa lui (Steve Forbes).

Contrary to academic social science, capitalism, properly regulated, is still the best and most moral system for creating wealth and prosperity for the many as well as adequately protecting nature (William H Young. Capitalism and western civlization. www.nas.org).

38

...în ciuda aparențelor, socialismul este în mult mai mare măsură incompatibil cu creștinismul decât capitalismul. Mai mult, epistemologia capitalismului implică o bogăție de distincții extrem de fertile cognitiv, pe care epistemologia socialistă le expulzează din orice ontologie a existenței sociale...(Horia Roman Patapievici. Prefață la volumul Capitalismul și dușmanii săi de Ludwig von Mises. Nemira.1998)

Nici o altă invenție umană nu a avut un impact pozitiv mai mare, exercitat pe milioane de oameni, într-un mod mai rapid decât capitalismul cu întreprinderi libere (John Mackey & Raj Sisodia. Conscious capitalism. 2014)

XX X

Apollo 11 - o jumătate de secol de la prima alunizare a oamenilorPe 12 septembrie 1962, într-un discurs ținut în fața a 40 de mii de persoane adunate pe terenul de fotbal al Universității Rice din Houston, președintele american John F. Kennedy spunea că „we choose to go to the moon” și anunța că Statele Unite erau decise să pună un om pe Lună până la sfârșitul deceniului și să îl aducă în siguranță înapoi pe Pământ.Alegem să facem asta nu pentru că este ușor, ci pentru că este greu a spus tânărul președinte, omul care a inspirat o întreagă națiune cu ideea de a merge spre Noua Frontieră.

39

Pe 20 iulie anul acesta s-au împlinit cincizeci de ani de la misiunea de succes Apolo 11, prin care NASA a pus doi oameni pe Lună

Apollo 11 astronaut Buzz Aldrin salutes the American flag on the surface of the moon, July 20, 1969. (NASA)

Apollo 11: - durata misiunii: 8 zile, 3 ore, 18 minute, 35 de secunde; - membrii echipei: Neil A. Armstrong, Michael Collins,

Edwin E. Aldrin Jr.

- Locul lansării: Centrul Spațial Kennedy - Locul alunizării: Marea Liniștii - Locul amerizării: Oceanul Pacific de nord - Racheta: Saturn V SA-506 - Modulul lunar: Apollo LM-5 - Modulul de reîntoarcere: Apollo CSM - 4039 - Greutatea la plecare: 45.702 kg. - Greutatea la întoarcere: 4,932 kg. - Distanța totală parcursă de echipaj: 1.533.791 km - Nava cosmică a făcut 30 de revoluții în jurul Pământului - Altitudinea maximă: 191 km.

Recent, președintele Donald J. Trump a anunțat reluarea misiunilor NASA pentru stabilirea unei baze pe Lună, de la care să poată fi lansată o navă

40

spațială cu destinația planeta Marte.

Poeta lunii: Florența Albu

Florența Albu (1934-2000) s-a născut în Floroaica, comuna Vâlcelele, județul Călărași, pe 1 decembrie 1934. Fiică de țărani înstăriți, „chiaburi” (după terminologia preluată de la sovietici începând cu 1948), fiica lui Ion și a Mariei Albu a avut de suferit de pe urma etichetei incriminatoare: tatăl său a fost trimis la Canal, iar tânăra Florența a trebuit să depășească piedicile pe care sistemul comunist i le pune în cale: după absolvirea cursurilor liceale în București, la „Gheorghe Șincai” (1952), este exclusă din Uniunea Tineretului Muncitoresc și nu-și poate da examenul de intrare la Facultatea de Istorie.

Lucrează la Fabrica Adesgo ca „ucenică spre calificare”, dar reușește în cele din urmă să se înscrie la Facultatea de Filologie, urmând în paralel cursurile Institutului „Mihai Eminescu”, unde ajunge în primul an de după desființarea Școlii de Literatură. Absolventă în 1957, i se refuză debutul în volum și este, vreme de șase ani, șomeră (din cauza „originii sociale nesănătoase”), având sporadice colaborări gazetărești.

Debutează în 1961 în colecția „Luceafărul” a Editurii pentru Literatură cu volumul Fără popas (cu o prefață de Maria Banuș), urmat de o carte de reportaje (1962) ce îi facilitează intrarea în sistemul oficial al revistelor

literare – lucrează la „Scânteia Tineretului” și apoi, vreme de treizeci de ani (1965-1995), la „Viața Românească”. 

„A trebuit ca Florența Albu să publice vreo cinci volume de versuri înainte de a-și găsi voce proprie”, își începe Ion Pop capitolul despre poetă în Poezia românească neomodernistă – acestea ar fi, pe lângă debutul deja amintit, Intrare în anotimp (1964), Fata Morgana (1966), Măști de priveghi (1968) și Himera nisipurilor (1969). În poezia acestei perioade se

ghicesc temele și locurile comune ale literaturii cultivate de primul val 60-ist, în special de personalitățile feminine cele mai vizibile ale perioadei, Ana Blandiana și Gabriela Melinescu. Atmosferă elegiacă, regim himeric al

41

viziunii, naivități și candori specifice vârstei, dar și momentului istoric și literar (Claudiu Komartin).

Pas pe locAceeași muzicăaceeași mahalade Orient – de Occidentacelași Nastratin plimbându-șifală și mizerielehamite și foame laolaltăacelași spirit dedulcit la leneori bășcălie vecheacelași joc pe loc –nisip istorichulă măcinareacelași pas pe loc pe loc pe loc…

CaiiÎn zori treceau caii,frații mei drepți din os de zei.Austrul le încetinea mișcările,le subția în aer mușchii, coameleși gleznele - iar când se încheiagalopul tot, din coapsă la copită,în aer mai vibra flacăra trupului,lumina trapului,văzduhul zvelt.

Treceau și-i mai visam,și-i mai vedeam,reluam mișcareade unde rămăsese-n aer,încercam să-mi potrivesccoama-n lumină, glezna,

arcuirea șirei spinării,vibrarea mușchilor.

Și doar în mintea mea,în trapul visului prin insomnii- și numai gândul, numai cuvintele,din când în când,simțeau o clipă dobândită,desăvârșirea lorori o aducere amintedin alt timp,când gânditorii cai, poeții caipășeau în armoniecu aerul, cu apa și cu focul.

Mâinile

42

Mâinile repetau gesturile,- tata semăna, săpa,aprindea focul,prefira sămânța dintr-o mână în alta,strângea, risipea,mângâia - niciodată n-am să știuce mângâia, plecând -închidea poartași nu întorcea nici un semnpentru noi, rămașii în prag.

Cuvintele muriseră întâi,mai trăiau gesturile,

mâinile repetându-le până la istovire,îndreptându-le încă,încet, cu grijă, cu sfințenie -așa se taie pâinea, așa se seamănă,așa se aprinde focul;până la grație și abstract,până la sensul definitiv:Semănatul,Mângâierea,Închinăciunea,Închisul porții.

Îngeri drogați

Copii drogații străzii- ce ochi de îngerfără paradis!

Nici duhul de aurolacaură - lac și aur -nimb fără aurănici plânsul de copilne-maculat.Ce să visezi - de unde vise?Guri de canalizare șobolani

burtă gravidă - urbea săracăleapădă străziicopiii damnați -

îngeri scuipațide gura lumiila Gura Gheenei -

„piciorul de plaigura de rai...”

Iulie

Iulie. Pace pământului.Pace apelor. Pace ierbiiși bălăriei. Nesomnul meucu o cicoare în zori.

Puțina omenire a satelortrecând peste matca secată,peste viiturile vremii.Singurătatea lor, singurătateamea în poezie.

43

Urcă fata morgana, strălucităcapcană. Târziu din toate părțile.

Noi vom muri aici,închiși din toate părțilede libertate. Câmpie,

exil deschis în patru vânturi...

Pace pământului, pace ierbii,nălucirilor. Setea, mersul în cerc,aria de rotitde măcinat stele

44

Istorie prezidențială americană: Religia președinților

1. George Washington – Episcopalian and Deist 2. John Adams – Unitarian3. Thomas Jefferson – likely Deist  4. James Madison – Episcopalian and Deist 5. James Monroe – Episcopalian6. John Quincy Adams – Unitarian7. Andrew Jackson – Presbyterian8. Martin Van Buren – Dutch Reformed9. William Henry Harrison – Episcopalian10. John Tyler – Episcopalian11. James K. Polk – Methodist12. Zachary Taylor – Episcopalian13. Millard Fillmore – Unitarian14. Franklin Pierce – Episcopalian15. James Buchanan – Presbyterian16. Abraham Lincoln – None specified, possible Deist17. Andrew Johnson – No formal affiliation, he accompanied his wife Eliza

McCardle Johnson to Methodist services sometimes, belonged to no church himself, and sometimes attended Catholic services—remarking favorably that there was no reserved seating.

18. Ulysses S. Grant – Methodist19. Rutherford B. Hayes – Unspecified Protestant20. James Garfield – Disciples of Christ21. Chester A. Arthur – Episcopalian22. Grover Cleveland – Presbyterian[88]

23. Benjamin Harrison – Presbyterian[89]

24. Grover Cleveland – Presbyterian25. William McKinley – Methodist26. Theodore Roosevelt – Dutch Reformed27. William Howard Taft – Unitarian[

28. Woodrow Wilson – Presbyterian29. Warren G. Harding – Baptist 30. Calvin Coolidge – Congregationalist

45

31. Herbert Hoover – Quaker32. Franklin D. Roosevelt – Episcopalian33. Harry S. Truman – Baptist34. Dwight D. Eisenhower – Presbyterian35. John F. Kennedy – Roman Catholic36. Lyndon Johnson – Disciples of Christ37. Richard Nixon – Quaker38. Gerald R. Ford – Episcopalian39. Jimmy Carter – Baptist40. Ronald Reagan – Presbyterian41. George H. W. Bush – Episcopalian42. Bill Clinton – Baptist43. George W. Bush – Methodist44. Barack Obama –Protestant , Musulman

45. Donald Trump - Presbyterian

Religiile președinților americani:

Creștină - 40:

Catolică (Romano-catolică) - 1: religia creștină a Europei de Vest cu înccepere de la Marea Schismă din anul 1054.

Protestantă - 37:

Baptistă- 4. Religie neoprotestantă care cere botezarea tuturor adulților care recunosc existența lui Dumnezeu. Este foarte răspândită în USA, mai ales în statele sudice și numărăr peste 50 de milioane de credincioși.

Episcopaliană - 11. Religie derivată din biserica anglicană, foarte asemănătoare cu religia catolică.

Presbiteriană - 3. Religie protestantă veche, originară din Scoția.

Metodistă - 3. Religie protestantă veche, derivată din teologia lui John Wesley.

46

Quaker - 2. Religie protestantă veche, originară în Anglia. Imigranții Quaker au fondat orașul Philadelphia. Pacifiști, interzic participarea la serviciul militar și la război.

Congregaționalistă - 1. Religie protestantă născută în Anglia, având la bază puritanismul.

Discipolii lui Christos - 1. Religie neoprotestantă din USA s1i Canada.

Unitariană - 4. Religie protestantă care neagă Treimea Sfântă (Dumnezeu, Iisus Christos, Duhul Sfânt "Trei în Unul) și concepe pe Dumnezeu ca Unic.

Reformații olandezi - 2. Principala biserică protestantă din Tările de Jos la începuturile Reformei.

Protestanți nespecificați - 3

Deism - 2. Deismul este conceptul care admite existența lui Dumnezeu și Creația universului de către el, dar consideră că, după ce a făcut universul, Dumnezeu l-a lăsat să evolueze după legile naturale. Nu admite existența miracolelor și nici intervențiile divine.

Musulmană - 1. Una dintre cele trei religii abrahamice născute în Orientul Mijlociu, care are multe elemente din religia mozaică și creștină, dar este strict monoteistă, nu admite existența sfinților, nu admite încercarea de a reproduce imaginea lui Dumnezeu și impune reguli stricte de morală.

47

Sfânta Maria Mare : Adormirea Maicii DomnuluiÎn limba ebraică, Maria (Miriam) înseamnă cea iubită.

Fra Angelico: Adormirea Maicii Domnului (1431)

Una dintre cele mai mari sărbători ale religiei creștine este ziua de 15 august, data morții Sfintei Marii. Ziua mai este numită și Paștele verii. Ziua nașterii Sfintei se sărbătorește la 8 septembrie și este numită Sfânta Maria Mică.De Sfânta Maria Mare se fac pomeni cu colivă, fructe și miere, se împarte mâncare și colivă la cimitir, se țin hramurile bisericilor cu numele Sfintei și se sărbătorește ziua onomastică a fetelor și femeilor cu numele Maria, Mioara, Mara, Marieta, Marina, Mariana, Marinela, Mary, Miriam, Mia, Anamaria, Marilena și cele de bărbați Marin, Marian, Mario, Marius.

48

Membrii Clubului Român din ChattanoogaNathan Toporan

In ziua de 3 august vom sărbători împlinirea primului an de viață al celui mai tânăr membru al clubului nostru Nathaniel Toporan.El participă frecvent la întâlnirile clubului, este foarte sociabil și arată că are o puternică personalitate.La Mulți Ani!

Maria Elena Tudor, DO

Maria Elena "Nono" Tudor s-a născut în București, în anul 1967.A venit în Statele Unite la vârsta de 21 de ani și a parcurs toate etapele de învățământ: echivalarea liceului, colegiul la Universitatea statului Carolina de Nord din Greensboro, Facultatea de Medicină din Des Moines, statul Iowa, rezidența de medicină internă la Chattanooga, statul Tennessee.A lucrat ca specialist de medicină internă la spitalul Memorial din Chattanooga, apoi a intrat în învățământul medical postuniversitar, devenind Assistent Professor la Colegiul de Medicină din

Chattanooga, afiliat Universității din Memphis, statul Tennessee.În urmă cu câteva zile a fost promovată în poziția de Associate Professor, care este echivalentă cu acea de conferențiar din ierarhia universitară din România.

49

Felicitări și urări de viitoare succese în cariera universitară!

Geopolitică: What’s on the Table in Upcoming Russia-Ukraine Negotiations? - By Nikola Mikovicwww.geopoliticalmonitor.com; July 17, 2019

Russia seems to be ready to negotiate the status of Crimea. It is definitely prepared to discuss the future of the self-proclaimed Donetsk People’s Republic and Lugansk People’s Republic, but first of all it will go into the prisoner swap with Ukraine.Recently, Ukraine’s new President Volodymyr Zelensky called on Russian President Vladimir Putin to talk.“Let us discuss who Crimea belongs to and who is not there in the Donbass,” Zelensky said, adding that he wanted the leaders of the United States, Germany, France, and the United Kingdom present at the talks.Shortly after the invitation, leaders of Russia and Ukraine held their first telephone conversation. According to the press service of Ukrainian President Zelensky, the primary issue of the conversation was the release of Ukrainian sailors detained by Russia after the incident in the Kerch Strait in November 2018. Another topic for the discussion was the return of other Ukrainian citizens who are imprisoned in the Russian Federation.According to unofficial sources, Russia is willing to exchange Ukrainian sailors for captured Russian soldiers and other citizens of the Russian Federation being held imprisoned in Ukraine. Recently, the authorities of the

50

Russia backed Donetsk People’s Republic took the first step in that direction by releasing three Ukrainian soldiers and a civilian. Since the mediator in the war prisoner exchange was Viktor Medvedchuk, the head of Ukraine’s allegedly pro-Kremlin Opposition Platform, this move can also be interpreted as part of the election campaign ahead of the Ukrainian parliamentary elections scheduled for July 21st.Zelensky’s invitation to Putin, and the phone conversation that they had, can also be seen in that light. However, the very fact that Putin didn’t reject the proposal to discuss the status of Crimea can be interpreted as another sign of Russian weakness.“Russia is ready for negotiations on Ukraine in any format, but the meeting should be well-prepared, and a government should be formed in Kiev,” the Russian President said.In other words, Russia doesn’t mind negotiating its sovereignty, as long as the meeting is well prepared and the government in Kiev is formed. Even though the Kremlin officials repeated on several occasions that the status of Crimea “cannot” and “will never” be discussed during international negotiations, it’s hard to believe that Russia will be able to reject strong pressure from the West when the Crimean topic comes to the table.If the US President Donald Trump, the Prime Minister of Great Britain Theresa May, German Chancellor Angela Merkel, and President of France Emmanuel Macron really take part in a discussion on “Who Crimea belongs to and who is not there in the Donbass,” as Zelensky suggested, Russia will definitely have to make some concessions. It remains to be seen how far Putin is ready to go and if the Kremlin has any red lines at all when it comes to the Donbass and Crimea.Some voices close to the Kremlin suggest that Russia should return the Donbass to Ukraine in exchange for a de facto Ukrainian recognition of Crimea as part of the Russian Federation. Such an option, at least at this point, doesn’t seem realistic. Even if the Kremlin stops supporting the self-proclaimed Donbass republic, there’s absolutely no guarantee that Ukraine, backed by the West, won’t try to reestablish control over Crimea, once the conflict in the Donbass is resolved. Therefore, any form of reintegration of the Donbass into Ukraine would be seen as a clear sign of Russian weakness, and would be a start of another conflict, but this time on de-facto Russian soil.

51

Un punct de vedere: 23 august 1944 - şapte idei şi o propunere de concluzie de Adrian Cioroianu

www.adevarul.ro; 23 august 2016

Dragi prieteni reali sau virtuali într-ale Istoriei, chiar dacă nu veţi fi cu toţii de acord cu ceea ce urmează, vă propun un punct de vedere. Din acest motiv e frumoasă Istoria - pentru că putem schimba idei, cheia adevărului absolut nefiind la cineva anume.

Aşadar: 1. Nu, nu a existat nici o "telegramă de la sovietici" pe care ar fi aşteptat-o Mareşalul Antonescu pe 23 august 1944. Aceasta este o pură legendă, deloc inocentă. Nimeni nu a văzut-o, nici la Bucureşti, nici la Moscova, nici în vreun alt loc. Întrebaţi-vă mai bine „cui prodest” această legendă. 2. Tot ce doreau sovieticii în legătură cu România era să tragă de timp (prioritatea lor era să ajungă la Berlin). Stalin nu avea atunci nici un interes să-i ofere lui Antonescu / României presupusele „condiţii mai bune de armistiţiu”. Dimpotrivă, interesul URSS era să intre luptând într-o Românie inamică. 3. Stalin NU era interesat ca regimul de la Bucureşti să se schimbe. Pentru Stalin era mai bine dacă Mareşalul Antonescu ar fi condus România în timp ce Armata Roşie ar fi ajuns, cu baioneta la armă, în Bucureşti. Evident, sfârşitul lui Ion Antonescu ar fi fost acelaşi, dacă nu chiar mai rău. Dar ar fi fost cert mai rău pentru România. 4. Ideea că armata română i-ar fi putut ţine în loc pe sovietici pe linia Focşani - Nămoloasa - Galaţi este pură supoziţie. În cel mai bun caz, era o simplă problemă de timp - adică se mai amâna puţin deznodământul. Ne place sau nu ne place, în acel moment înaintarea sovieticilor spre inima Europei era implacabilă. 5. Înlăturarea Mareşalului Antonescu, în acel moment, a fost singura soluţie raţională la o problemă care oricum era complicată. Din păcate, I.A. nu avea nici viziunea si nici viteza de reacţie tactică pe care momentul concret o cerea. Pentru binele ţării (sau ce mai rămânea din el), Mareşalul ar fi trebuit să întoarcă armele - sau trebuia eliminat el însuşi. Asta a fost, pe scurt, miza zilei de 23 august 1944. 

52

6. În realitate, sovieticii au fost politic-frustraţi de evenimentele de la Bucureşti. Ei nu au mai venit ca „eliberatori” - pentru că Bucureştiul era deja eliberat, când au ajuns sovieticii, la final de august. Desigur, propaganda ulterioară a spus altceva - dar adevărul e unul singur: NU Armata Roşie a eliberat Capitala, ci tocmai acel eveniment din 23 august. 7. Chiar şi cu sovieticii în plin avânt, nimeni nu putea intui în acel moment că vor urma 45 de ani de comunism peste Estul Europei. E nedrept să acuzi pe cei care l-au înlăturat pe Ion Antonescu de faptul că ar fi „pregătit” comunizarea ţării. A cere acelei generaţii să aibă premoniţii sau previziuni e exagerat - e ca şi cum, peste ani, nepoţii nepoţilor noştri ne-ar acuza că nu am prevăzut toate problemele a căror sămânţă (deseori insesizabilă) se află în chiar zilele noastre de azi. (Desigur, e foarte posibil ca nepoţii să o facă!) Şi propunerea de concluzie: nu-i încurajez pe cei care se lamentează că noi am fi trădat Germania în acel 23 august. Unu la mână, îi rog pe cei care cred aceasta să citească mai multă istorie: eventual, să vadă pe câţi aliaţi a trădat şi câte alianţe a schimbat în plan extern Otto von Bismark în cariera lui de cancelar. SINGURA MIZĂ REALĂ A POLITICII EXTERNE E INTERESUL NAŢIONAL - restul e retorică. Şi doi: la 23 august, România nu a trădat Germania, ci pe un Hitler pe care chiar şi nişte eroi germani încercaseră deja să-l omoare, în cateva rânduri. Un Hitler care transformase Germania într-un stat zombificat şi mancurtizat. Aşadar, să nu vă surprindă dacă vă voi propune următoarea cheie de lectură: prin faptul că i-a întors spatele lui Hitler, România i-a făcut Germaniei un mare bine! Să nu ne mai punem cenuşă în cap, că nu e cazul - dimpotrivă, orice german raţional ar trebui să mulţumească în sinea sa Regelui Mihai şi românilor de atunci pentru că aceştia au grăbit căderea oribilului Reich. Aşa cum, desigur, orice maghiar raţional îşi dă seama că intervenţia României din 1919, împotriva fantasmelor lui Bela Kun, a scăpat Ungaria de la a deveni, anticipat, o republică sovietică.

53

Un sumbru articol al lunii: De ce fug Românii de România? - de George Damianwww.adevarul.ro; 25 iulie 2019

Anunţul ministrei Natalia Intotero detaliază cifrele: din 9,7 milioane români trăitori în afara ţării, 4,1 milioane sunt în comunităţi istorice (Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Ungaria), restul de 5,6 milioane sunt emigranţi care şi-au părăsit ţara în mai multe valuri din 1945 încoace, majoritatea covârşitoare fiind cei plecaţi după 1990.

Şi nu doar că sunt foarte mulţi români plecaţi din ţară – nici nu vor să se mai întoarcă. Motivele? „Motivele cele mai des invocate când vine vorba de România sunt neajunsurile materiale cotidiene, veniturile mici, lipsa unui loc de muncă decent, stabilitatea, calitatea slabă a clasei politice de-a lungul timpului, corupţia”, o spune chiar ministra.

Clasa politică din 1945 încoace i-a făcut pe 5,6 milioane de români să-şi ia lumea în cap. Fascinantă este renunţarea la identitatea românească. Unele diaspore – precum cea evreiască – reuşesc să-şi păstreze identitatea la nivel de secole, pentru alte diaspore este nevoie de 3-4 generaţii pentru a se produce asimilarea. Însă în cazul românilor emigranţii renunţă să se mai considere români de la a doua generaţie, dacă nu chiar de la prima. Majoritatea pur şi simplu vor să uite că s-au născut români. Bătaia de joc numită dreptul de vot în străinătate este un alt indicator al ruperii de România: din 5,6 milioane de români abia câteva sute de mii reuşesc să voteze.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în comunităţile istorice. Unul din principalele motive pentru care Republica Moldova nu s-a unit cu România (dincolo de prezenţa militară rusă) este şi faptul că pentru o mare parte dintre cei de dincolo de Prut pur şi simplu România nu s-a dovedit un pol de atracţie.

54

Asimilarea etnică accelerată din ultimii 30 de ani a românilor din Ucraina, Bulgaria, Serbia şi Ungaria – dincolo de intervenţia directă şi brutală a autorităţilor statale – se datorează şi lipsei de atracţie a culturii române, a societăţii în general.

Un exemplu cât se poate de grăitor: televiziunea publică de la Bucureşti nu poate produce şi oferi românilor din afara ţării decât reluări ale filmelor şi emisiunilor de divertisment de acum 50 de ani. Vârful culturii româneşti televizate este vechi de jumătate de secol, asta spune tot.

Proiecţiile demografice sunt catastrofale pentru România în următoarea generaţie: până în anul 2050 vom fi între 14-15 milioane de români în ţară cu un procent de aproape 30% persoane peste 65 de ani.  Între timp fuga din România va continua: undeva spre 4,5 milioane de români vor pleca din ţară în următorii ani. Pe lângă cei 5,6 milioane deja plecaţi. Vestea bună este că s-ar putea să se ”rezolve” problema educaţiei: numărul copiilor de vârstă şcolară va scădea la aproape jumătate faţă de cel de acum, număr care deja este înjumătăţit faţă de cel din urmă cu 30 de ani.

Pentru Ministerul românilor de pretutindeni continuarea emigraţiei românilor în următoarea generaţie este tot o veste bună, va fi motivată existenţa instituţiei. (mai multe detalii despre viitorul demografic al românilor aici) De 30 de ani românii fug din România şi vor continua să mai fugă încă 30 de ani. La nivel personal asta nu va duce decât la întărirea individualismului şi a structurilor de clan deja extrem de manifeste - ca român în România nu te poţi baza pe sistemele publice de educaţie, sănătate, pensii, protecţie socială; toate sunt falimentare şi inutile. Toţi românii caută soluţii paralele, fug cât pot de sistemele publice, îşi caută protecţia în individualism şi clanuri. La nivel public golul demografic în plină extindere produce un colaps lent şi sigur a ceea ce înseamnă administraţia publică. Statul român suferă o disoluţie constantă, din ce în ce mai puţini oameni i se supun, din ce în ce mai puţini oameni vor să ştie de existenţa lui.

Cei plecaţi vor continua să trimită bani câtă vreme mai au rude în ţară, iar pe termen lung aceste remitenţe vor scădea.

55

Ceea ce se mai numeşte stat român a fost preluat după 1989 de o serie de structuri de clan care au forma mandarinatului chinezesc medieval, un feudalism ereditar al funcţiilor publice.

Sistemul este falimentar pe termen lung, corupţia îl face să fie ineficient şi instabil, ca un parazit care ucide organismul gazdă iar apoi moare şi el. Proiecţia României peste 30 de ani este cea unui teritoriu depopulat sub o administraţie lipsită de orice coerenţă, cu o populaţie îmbătrânită şi individualistă.

Share82K

Strigătul Alexandrei în noapte - de Florin Negruțiuwww.republica.ro; 2019-07-26

1. În noaptea românească, un copil strigă după ajutor. „Oamenii legii” aud strigătele, dar așteaptă ora 6,00, să intre după proceduri. Vecinii aud strigătele, dar niciunul nu dărâmă ușa, având încredere în „oamenii legi”. Suntem un stat eșuat, condus de unii pe care-i numim „hoți și proști”, dar se vede treaba că ei sunt mult mai deștepți decât restul societății devreme ce sunt puși acolo să ne conducă. O societate cu vocație de victimă, care constată mioritic acum că, în noaptea românească, fata a murit cu zile.2. 19 ore! Atât a trecut de la primul apel la 112 al fetei răpite și sechestrate până când polițiștii au intrat în curtea bărbatului suspectat de crime în serie. Ore în care o fată singură și înspăimântată a strigat după ajutor și a sperat că autoritățile statului o vor salva. Ore în care criminalul a avut timp să-și facă treaba, nederanjat de polițiștii care stăteau la gard, așteptând mandat de percheziție. Ce vom vedea în următoarele zile ne va îngrozi: dincolo de detaliile sordide ale cazului, va fi un război al instituțiilor, o aruncare a vinovățiilor peste gard, o luptă surdă între Poliție, STS, ministere de forță, servicii, cu politicienii drept chibiți. Rețineți esențialul: 19 ore! Se va dovedi probabil că Alexandra, fata de 15 ani din Olt, a fost ucisă de un scelerat, însă nu putem să ne facem că nu vedem complicitatea și incompetența criminală a autorităților care ar trebuit să ofere ordine și siguranță cetățenilor acestei țări. Ceva este profund greșit în țara asta!

56

Tragedia de la Caracal şi reîntemeierea statului - de Ioan Stanomir www.contributors.ro; iulie 29, 2019 Tragedia de la Caracal este o hârtie de turnesol ce indică starea unui stat român care a încetat să mai privească demnitatea şi siguranţa cetăţenilor săi ca pe valorile destinate a fi protejate prin acţiunea sa. După ani de la

57

cataliclismul de la Colectiv, atrocitatea de acum este o nouă fotografie de grup în care regăsim aceeaşi combinaţie de incompetenţă criminală şi de degradare instituţională: nimic nu pare să se schimbe, cu adevărat, în România.

Tragedia de la Caracal nu poate fi separată de analiza lucidă pe care suntem chemaţi să o facem, spre a întrevedea rădăcinile răului care ne macină, dar şi calea viitoare de urmat. Cei şapte ani de guvernare USL şi PSD ALDE îşi arată bilanţul. Mutilarea legislaţiei penale, lichidarea instituţiilor menite să garanteze egalitatea în faţa legii, intimidarea magistraţilor, transformarea inspectoratelor de poliţie în feude alocate politic, toate acestea au condus la drama de acum.

În şapte ani, cabinetele USL şi PSD ALDE au reuşit să distrugă rudimentul de modernizare anterior. Patronajul, clientelismul, incompetenţa, mediocritatea sunt criteriile în funcţie de care se construiesc carierele în România de astăzi.

Între acţiunea, sistematică, de apărarea legislativă a infractorilor şi moartea celor două adolescente relaţia de cauzalitate nu poate fi negată. Majoritatea care a susţinut regimul Dragnea a acţionat spre a acorda celor care încalcă legea un grad de protecţie fără precedent. Scopul de salvare al unor politicieni a fost extins spre a conduce la destructurarea statului de drept. Premierul de acum este parte din acest sistem: apelul la justiţie şi la iniţiativa referendară este, în cazul Vioricăi Dăncilă, un simptom de iresponsabilitate demagogică.

Preşedintele Republicii nu poate fi separat, la rândul său, de acest parcurs al degradării instituţionale. Ezitările din mandatul său au permis lui Liviu Dragnea şi complicilor săi să edifice reţeaua care parazitează organele puterii de stat. Inacţiunea şefului de stat a contribuit la succesul operaţiunii de distrugere politică premeditate de PSD.

Pentru toţi cetăţenii ce posedă, încă, un instinct al lucidităţii patriotice, impasul în care ne aflăm nu mai poate fi ignorat sau subestimat. Statul român se cere reîntemeiat,spre a fi redat funcţiunilor sale naturale. Revigorarea sa implică eliminarea sistemului de contraselecţie clientelară ce a permis această concentrare de incompetenţă. Revigorarea sa implică aplicarea unui program constituţional şi legislativ coerent şi metodic. 

58

Toate acestea sunt condiţiile obligatorii asigurând supravieţuirea noastră ca naţiune occidentală. Alternativa este adâncirea în marasmul complicităţii şi al neglijenţei criminale . Despărţirea de fesenism şi de cleptocraţie este necesară spre a imagina un viitor al demnităţii umane.

 

59