Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

30
UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE STUDII EUROPENE. DEZINTEGRAREA URSS, NEGOCIERI SI RECONSTRUCTIE IN SPATIUL SOVIETIC COORDONATOR STIINTIFIC : PROF. DR. RADU ALBU COMANESCU. STUDENT: PASZTOR ANDREI MIHALY

Transcript of Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

Page 1: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE STUDII EUROPENE.

DEZINTEGRAREA URSS,

NEGOCIERI SI RECONSTRUCTIE IN SPATIUL SOVIETIC

COORDONATOR STIINTIFIC :

PROF. DR. RADU ALBU COMANESCU.

STUDENT:

PASZTOR ANDREI MIHALY

MASTERAND GUVERNANTA EUROPEANA

ANUL 2

Page 2: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

CUPRINS:

1..................................................................................................................................................

2.....................................................................................................................................................

3....................................................................................................................................................

4.......................................................................................................................................................

5.......................................................................................................................................................

Page 3: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

Istoria Rusiei

Istoria Rusiei începe cu istoria slavilor de răsărit, grupul etnic din care s-au născut mai târziu rușii, ucrainienii și belarușii. Primul stat al slavilor de răsărit, Rusia Kieveană, a adoptat creștinismul sub influența Imperiului Bizantin în 988, începând astfel sinteza dintre culturile slavă și bizantină, care avea să definească cultura rusă pentru următoarele șapte secole. Rusia Kieveană a dispărut până în cele din urmă ca stat, lăsând în urmă mai multe state aflate în competiție pentru dreptul de a se numi moștenitori ai culturii și poziției dominante. După secolul al XIII-lea, Marele Ducat al Moscovei a ajuns să domine fostul centru cultural și politic, Kievul. În secolul al XVIII-lea, Principatul Moscovei s-a transformat în Imperiul Rus, care se întindea din Polonia și până la Oceanul Pacific. Expansiunea către vest a imperiului i-a făcut pe conducătorii țării din ce în ce mai conștienți de marea lor rămânere în urmă și a distrus izolarea țăii în care au apărut primele etape ale cuceririlor. Regimurile care s-au succedat în secolul al XIX-lea au luat în seamă aceste presiuni printr-o combinație de reforme incomplete și represiune. Iobăgia din Rusia a fost abolită în 1861, dar eliberarea țăranilor a fost făcută în condiții nefavorabile pentru aceștia și a alimentat presiunile revoluționare. Între momentul eliberării iobagilor și cel al începerii primului război mondial din 1914, reformele lui Stolîpin, prima constituție rusă și alegerile pentru prima Dumă au adus schimbări importante în viața economică și politică a Rusiei, dar țarii nu au cedat puterile autocratice.

Înfrângerile militare și lipsuile alimentare au declanșat Revoluția rusă din 1917, aducându-i la putere pe bolșevici, care în scurtă vreme aveau să se reboteze comuniști. Între 1922 și 1991, istoria Rusiei s-a confundat practic cu istoria Uniunii Sovietice. URSS-ul a fost un imperiu bazat pe ideologia comunistă, având aproximativ aceleași granițe cu cele ale Imperiului Rus, care pierise în 1917 odată cu ultimul țar, Nicolae al II-lea. Din acest moment în continuare, conducerea Uniunii Sovietice s-a bazat pe sistemul politic al unui singur partid, cel al comuniștilor, (noul nume al bolșevicilor din martie 1918). Până în cele din urmă, până la sfârșitul deceniului al nouălea al secolului trecut, cum slăbiciunea structurilor economice și politice a devenit acută, s-au petrecut schimbări în economie și clasa conducătoare a țării, care nu au fost salvate de aceste modificări, ci i-au grăbit URSS-ului dezintegrarea.

Istoria Federației Ruse este scurtă, începând cu momentul prăbușirii Uniunii Sovietice la sfârșitul anului 1991. Rusia a continuat să existe ca stat pentru mai mult de o mie de ani, în timpul secolului al XX-lea fiind chiar inima Uniunii Sovietice. Din momentul în care și-a câștigat independența, Rusia a pretins a fi succesorul de drept al URSS-ului pe scena internațională. Totuși, Rusia a pierdut statutul de superputere și face eforturi mari pentru a abandona sistemul politic și economic socialist și al proprietății de stat asupra mijloacelor de producție. Rusia face eforturi, deseori dureroase, pentru edificarea unei economii capitaliste de piață. Se poate afirma, fără mari șanse de a greși, că Rusia de azi continuă să aibă legături economice și culturale cu predecesoarele sale, Imperiul Țarist și cu Uniunea Sovietică. (Istoria rusiei, Profesor: Dr. Popa Theodor inceputul istoriei pp 2-3)

Page 4: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

RAZBOIUL RECE SI CONFRUNTARILE URSS

La mijlocul secoilului XIX si inceputul secolului XX Uniunea Sovietica infrunta conflictele Razboilui Rece, si confruntarile cu Statele Unite ale Americii.

Razboiul Rece (1947-1989) , in războiul rece s-au confruntat două grupuri de state care aveau ideologii și sisteme politice diferite. Într-un grup se aflau URSS și aliații ei, grup căruia i se spunea uzual „Blocul răsăritean” (sau oriental) (Celălalt grup cuprindea SUA și aliații săi, fiind uzual numit „Blocul apusean” (sau occidental) cele două blocuri erau reprezentate de către două alianțe internaționale.

Blocul apusean era reprezentat de către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO, North Atlantic Treaty Organization).

Blocul răsăritean de către Pactul de la Varșovia.

Confruntarea dintr e Statele Unite si U.R.S.S au fost cunoscuta ca Razboi Rece si a fost prezentata ca un conflict mondial la scară planetară. Ambele tabere se autodefineau în termeni pozitivi: statele blocului occidental își spuneau „lumea liberă” sau „societatea deschisă”, iar statele blocului oriental își spuneau „lumea anti-imperialistă” sau „democrațiile populare”.

Infruntarea dintre cele două blocuri a fost numită „Război Rece”, deoarece nu s-a ajuns la confruntări militare directe (care ar fi constituit un „Război Cald” sau „Război Fierbinte”), Războiul Rece a fost un conflict în care s-au utilizat presiunea diplomatică, militară, economică, , manevrele diplomatice, spionajul, rivalitate la evenimentele sportive, campanii masive de propagandă, asasinatul, operațiunile militare de intensitate mică.

Cele doua razboaie sunt ca o introducere in Razboiul Rece, care au scris si rescris istoria Europei si apoi a intregi lumi, in tot razboiul rece a fost vorba de o competitie pentr u mostenirea Imperiului European destramat.

Ambele parti dispun de puteri militare , Statele Unite pornesc cu un avantaj inaintea Sovieticilor si anume: URSS , este enorma dar ingradita la uscat, S.U.A. au acces usor la oceanele lumii , datorita acestei strategii S.U.A. tin pe loc Uniunea Sovietica si ai poate controla.

Dar in schimb U.R.S.S conduce Eurasia si controleaza lumea prin Europa de Est( EUROPA RUSA) are o dominatie mare asupra Heartlandului

(Cercul spaţial intracontinental (pământ central) care este "pivotul istoriei", "axa geografiei şi a istoriei"; această arie se suprapune geogrfic cu Eurasia. Centura "zonei de ţărm", numită şi "centură internă sau continentală" ).

In timpul razboiului rece, politica globala a devenit bipolara.

Page 5: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

Cel de –al doile-a Razboi Rece aduce aduce in lumina reflectoarelor Republica Populara Chineza care se prezice ca va fi urmatorul adversar al Statelor Unite si nu a Rusiei.

In ultimele decenii ale razboiului rece China a jucat cartea sa impotriva URSS si SUA, Rusia are si ea o carte Ruseasca de jucat, Rusia si China unite ar inclina decisiv valoarea in defavoarea Statelor Unite , exista o legatura de relatii Chino- Sovietice in perioada imediat urmatoare a razboiului rece. Relatiile Ruso- Chineze au devenit tot mai cooperante, disputele la granita au fost rezolvate , Rusia a gasit in China un dornic si substantial cumparator de echipamente si tehnologie miliatara, conexiunea Ruso-Chineza este la fel ca si conexiunea confucianisto- Islamica.

Relatiile intre Statele Unite si China pe de-o parte, pe de alta parte cu Japonia s au alte tari Asiatice vor fi extrem de conflictuale in cazul in care Statele Unite contesta afirmarea Chinei ca si putere hegeminica.

Rusia a incercat sa-si mentina influenta politica, economica, si militara in republicile din interiorul Rusiei implicindu se intr o serie de razboaie: in Caucazul de Nord, in Cecenia, in Tadjikistan. Aceste ingrijorari de securitate produc pe mai departe stimulente pentr u cooperarea cu China in legatura cu amenintarea Islamica din Asia Centrala si ele reprezinta stfel un motiv major al apropierii Rusiei de Iran. Rusia a vindut Iranului submarine, avioane de razboi sofisticate bombe, rachete, echipamente de recunoastere si protectie electronica, dealtfel Rusia a fost deacord sa construiasca reactoare nucleare in Iran, si sa inzestre ze Iranul cu echipamente de imbogatire a Uraniului.

Interactiunile crescute intre Statele Unite si tarile Asiatice, precum si cresterea puterii Uniunii Sovietice au dus la stabilirea relatiilor diplomatice intre S.U.A. si China . Conflictele crescute intre Asia si America precum si declinul puterii Americane au adus la suprafata ciocnirea culturilor intr e Statele Unite si Japonia , si alte puteri asiatice si le au imputernicit sa reziste impotriva presiunii Americane.

Statele Unite incheie o alianta cu China, datorita infringerii a SUA de catre Vietnamul de nord in razboiul de 7 ani dintre SUA si Vietnamul de nord , si pentru a putea infrunta U.R.S.S.

Afirmarea Chinei constituie o provocare pentru Statele Unite. Conflictele S.U.A- China acoopera mai multe domenii decit cele cu Japonia , incluzind chestiuni economice ,drepturile omului, Tibet, Taiwan, Marea Chinei de Sud si proliferarea armelor , insa China nu doreste sa accepte conducerea s au hegemonia Americana in lume , cum nu doresc nici Statele Unite conducerea sau hegemonia Chineza in Asia.

Odata cu sfirsitul Razboiului Rece China stabileste relatii prietenoase cu vecinii, se va extinde pina in India astfel tensiunile dusmanoase vor disparea. Exista o serie de relatii : China –India ,India- Rusia.

India al treilea stat nuclear balansat a fost un aliat al Uniunii Sovietice si a purtat un razboi cu China si mai multe cu Pakistanul . Reltiile India-Pakistan, au fost atit distante cit si dusmanoase pe tema Casmirului .

Page 6: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

Relatile S.U.A. –Pakistan si a intereselor comune de a tine China pe loc si de a apropia India de Stalele Unite , pentr-u extinderea puterii Indiei in sud-estul Asiei. Indonezia si Vietnamul sunt cele mai inclinate tari din Asia de sud-est pentr u contrabalansarea si tinerea pe loc a Chinei.

La sfirsitul anilor 80 lumea comunista intra in colaps iar sistemul international al razboiului rece incepe sa devina istorie.

In lumea posterioara a Razbolui Rece, cele mai importante distinctii intr-e popoare nu sunt ideologice, poltice sau economice ci sunt culturale popoarele natiunii incearca sa raspunda la intrebarea : cine suntem?. Popoarele se definesc pe ele insele in termeni de: vechime, religie, limba, istorie, valori, obiceiuri si institutii. Ele se identifica cu grupuri culturale: triburi, grupuri etnice, comunitati religioase, natiuni si la nivelul cel mai general civilizatii.

Rivalitatea dintr e superputeri este inlocuita cu: ciocnirea civilizatiilor.( samuel huntigton ciocnirea civilizatiilorp.36)

Multe evenimente importante petrecute dupa sfirsitul razboiului rece erau compatibile cu paradigma civilizationala si puteau fi prezise pornind de la aceasta . printr-e ele se numara si scindarea Uniunii Sovietice, razboaiele ce au loc in fostele teritorii,accentuarea fundamentalismului religios, luptele dinauntru Rusiei.

Sfirsitul razbooilui rece aduce prabusirea brusca a imperiului sovietic . Imperiul Sovietic sa prbusit mai brusc decit izbucnise intre granitele sale.

La aproape doua decenii si jumatate de la incheiere razboiului rece Moscova refuza sa inteleaga ca nu ai mai este recunoscut dreptul la sfera de influenta in Estul Europei, ceea ce Churchill si Rooswelt i-au acceptat lui Stalin in 1945, a fost anulat in 1989, prin vointa clar exprimarta a Est-Europenilor si totodata prin desfiintarea Uniunii Sovietice , a Tratatului de la Varsovia.

Aceea ordine mondiala postbelica nu mai exista, doar paradigma gindirii politice Ruse a ramas aceeasi , fapt pentru care incearca sa reintre in sfera Politicilor Internationale, aceste regrete ale estabilishment-ului politic militar,industrial de inteligenta sau clerical rusesc se refera la : disparitia Uniunii Sovietice ,( actula C.S.I.),dupa incheierea Razboiului Rece ,care conferea prin paradigma Balance of Power, statutul de superputere mondiala si baze paritate de discutie pe teme globale si regionale cu Statele Unite.

Oficialii Rusi regreta dizolvarea uniunii Sovietice, dar inca pastreaza nostalgia razboiului rece si implicit a sferei de influenta obtinute cu acoordul Americanilor si Britanicilor la Yalta in februarie 1945, dar pierduta ulterior in Decembrie 1989, la o celebra intilnire : Bush-Gorbaciov. Imperiul Sovietic a esuat in mare parte deoarece propria-i istorie al atrasese implacabil spre supraextindere, supraestimind abilitatea sistemului Sovietic de a-si controla cuceririle.

Page 7: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

DEZINTEGRAREA UNIUNII SOVIETICE .

Rusia este succesorului imperiilor tarist si comunist este un bloc civilizational, asemanator in multe privinte cu cel al Occidentului in Europa, in nucleu Rusia, echivalentul a Frantei si a Germaniei este strins legata de un crec interior ce include doua republici preponderent ortodoxe : Belarus si Moldova. Kazahstan a carei polpulatie este musulmana in proportie de 40% si Armenia, un alt aliat istoric al Rusiei. La jumatataea anilor 90 toate aceste tari aveau guverne pro-ruse, care au venit la puutere, in general prin alegeri . Relatii strinse insa intr-o masura mai redusa exista intre Rusia si Georgia( majoritar ortodoxe) si Ucraina ( in mare parte ortodoxa ); insa acestea au puternice percepti ale identitatii nationale si a trecutului de independenta.In Balcanii ortodocsi Rusia are relatii strinse cu: Grecia Serbia si Cipru si unele relatii mai putin strinse cu Romania . Republicile musulmane din fosta Uniune Sovietica raman extrem de dependente fata de Rusia, deootriva in domeniul economic si in cel de securitate. Dimpotriva republicile baltice raspund miscarii gravitationale ale Europei, retragindu se efectiv in sfera de influenta Ruseasca.

Rusia a fost o tara sfisiata timp de de citeva secole .Colapsul Uniunii Sovietice sa aprins in randul Rusilor dezbaterea asupra principalei chestiuni: Rusia si Occidentul.

Pretutindeni Rusia creeaza un bloc, avind centrul ortodox sub conducere sa si un tampon abandonat de state islamice relativ slabe. Rusia va incerca sa excluda influenta altor puteri, si asteapta ca lumea sa accepte si sa aprobe acest sistem. Guvernele straine si Organizatiile Internationale dupa cum afirma Ieltin, trebuie sa acorde Rusiei puteri speciale in calitate de garant al pacii si stabilitatii in fostele regiuni ale URSS .

In timp ce Uniunea Sovietica era o superputere cu interese globale, Rusia este o mare putere cu interese regionale si civilizationale.

Secolul XXI este marcat de o serie de confruntari de puteri mai mici care vor incerca sa creeze coalitii, aceste confruntari aduc o serie de schimbari (Razboiul Americano-Islamist)care este pe sfirsite.

Rusia isi reorganizeaza vechea influenta , si i-si va recladi puterea deplasindu-se catre vest in cimpia Eurpeana de Nord tinind piept celor 3 tari baltice dominate de N.A.T.O. Estonia, Letonia , Lituania.

Rusii nu pot rezista tentatiei de a-si reinstaura puterea , dar incercarile Rusiei de a supravietui pe termen lung sunt tot mai slabe datorita problemelor interne ale Rusiei : declinul masiv al populatiei si infrastructura slaba.

Tarile ortodoxe ale fostei Uniuni Sovietice joaca un rol central in dezvoltarea unui coerent bloc Rus in afacerile mondiale si euroasiatice . In timpul destramarii Uniunii Sovietice , toate aceste cinci tari s-au miscat intr-o directie extrem de nationalista subliniind noua lor independenta si

Page 8: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

distantindu-se fata de Moscova. Popoarele acestei tari isi indreapta privirile catre Rusia pentru sprijin si protectie.

Armenia- si-a identificat din punct de vedere istoric interesele cu Rusia si Rusia sa mandrit ca fiind aparatorul Armeniei impotriva vecinilor sai musulmani. Aceasta relatie a fost reintarita in anii post-sovietici. Armenii au fost dependenti de sprijinul economic si militar rus si au sustinut Rusia in chestiunile privind relatiile dintre fostele republici sovietice.

Belarus -spre deosebire de Armenia, are o mai redusa perceptie a identitatii nationale. Ea afost mult mai dependenta de sprijinul Rusiei. Multi dintre rezidentii sai pare a se identificamai mult cu Rusia decit cu propria lor tara . Belarus se alatura mai devreme Comunitatii Statelor Independente(C.S.I.), a fost un membru al uniunii economice create in 1993 cu Rusia si Ucraina, a incheiat o uniune monetara cu Rusia, a cedat armele sale nucleare Rusiei si a fost deacord cu stationarea trupelor ruse pe teritoriul sau pina la sfirsitul secolului. In 1995 Bielarus era parte a Rusiei sub toate aspectele in afara de nume.

Moldova- a devenit independenta , odata cu colapsul uniunii sovietice, multi se gindeau la o eventuala unificare a sa cu Romania, teama ca se va putea intimpla a stimulat o miscare secesionista a estului unificat al republicii, care a avut sprijinul tacit al Moscovei si pe cel activ ala armatei a14 aruse, ceea ce adus la creerea unei Republici Transnistriene. Sentimentul moldovenesc de unire cu Romania a intrat in declin datorita problemelor economice a ambelor tari si a presiunii economica Rusa. Moldova sa alaturat C.S.I. si legaturile comerciale cu Rusia s-au extins . In aceste trei state opinia publica a reactionat la unele combinatii de interese strategice economice, dind nastere la guverne favorabile unei aliante strinse cu Rusia. Un model similar sa intimplat si in Ucraina

Georgia -cursul evenimentelor a fost diferit, Georgia a fost o tara independenta pina in 1801, cind conducatorul ei regele George al XIII-lea, acerut protectie ruseasca impotriva turcilor. Timp de 3 ani dupa revolutia Rusa, Georgia a fost din nou independenta, insa bolsevicii au incorporat-o cu forta in Uniunea Sovietica. Atunci cind Uniunea Sovietica sa destramat Georgia si-a declarat din nou independenta.

Ucraina – este cea mai populata si cea mai importanta republica fosta sovietica, in diferitele perioade din istoria sa Ucraina a fost independenta . Pina in anul 1654 cind jura supunere Tarului Rusiei, de atunci pina in 1991 , cu exceptia unei scurte perioade a republicii independente intre 1917-1920 , ceea ce este acum Ucraina este datorita faptului ca a fost controlata politic de catre Moscova .

Dupa cadeerea comunismului Ucraina devine o tara independenta, incepinad cu anul 1991

Ucraina este o tara cu doua culturi diferite . Linia de falie civilizationala intre Occident si Ortodoxie.

Page 9: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

In trecut Ucraina de vest era parte a Poloniei, Lituaniei si imperiului Austtro-Ungar, o buna parte a bisericii sale a fost aderenta a Bisericii Unite ( greco- catolice ) care practica rituri ortodoxe, dar recunoaste autoritatea Papei, vorbeau limba Ucraineana si erau puternic nationalisti Cei din Ucraina de est au fost majoritar ortodocsi, si vorbeau in mare parte limba rusa. La inceputul anilor 1990 rusii formau 22% din vorbitorii de limba rusa, si 31% di popilatia ucrainei, majoritatea elevilor din scolile elementare invatau in limba rusa .

Diferentele intre estul si vestul Ucrainei se manifesta in atitudinile locuitorilor, o treime a rusilor din vestul Ucrainei.in comparatie cu numai 10 % in Kiev afirmau, afirmau ca sufera di pricina animozitatii anti-ruse.

Crimeea este majoritar rusa si a fost parte a Federatiei Ruse pina in anul 1954 cind Hrusciov a transferat-o Ucrainei, in aparenta o recunoastere a deciziei lui Hmelnitkidin urma cu trei sute de ani

Relatiile dintr e Ucraina si Rusia. La inceputul anuilor 90 existau probleme critice impoartante intre cele doua tari in legatura cu : armele nucleare, Crimeea drepturile Rusilor din Ucraina, flota Marii Negre, si relatiile economice.

Prabusirea ca si nasterea comunismului ca forma de organizare politica a unei societati au fost în opinia politologilor, istoricilor dar si a opiniei publice evenimentele care au marcat în mod deosebit istoria secolului al XX-lea. Artizanul uneia dintre cele mai semnificative revolutii ale timpului sau a fost Mihail S.Gorbaciov

Spre deosebire de majoritatea liderilor sovietici, Gorbaciov călătorise în străinătate (Franţa, 1966; Italia, 1967; Canada, 1983; Anglia, 1984), înainte să devină conducătorul partidului comunist. De aceea, la alegerea lui mulţi occidentali sperau că Gorbaciov va fi un lider liberal şi mai modern decât predecesorii săi. Speranţele lor s-au dovedit îndreptăţite, dar nimeni nu a anticipat viteza şi amploarea reformelor sale.Uniunea Sovietică se confrunta cu probleme grave în momentul în care Gorbaciov a preluat conducerea, dar toate erau exacerbate de cuantumul uriaş al cheltuielilor pentru înarmare. Sperând să pună capăt cursei înarmării, Gorbaciov a acceptat imediat propunerea preşedintelui american Ronald Reagan, care l-a invitat la un summit. Cei doi şefi de stat s-au întâlnit de patru ori: la Geneva (1985), Reykijavik (1986), Washington (1987) şi Moscova (1988). Cel mai spectaculos rezultat l-a constituit tratatul de limitare a înarmărilor, semnat în decembrie 1987. Era primul tratat care reducea practic numărul armelor nucleare deţinute de marile puteri. Ca urmare, a fost eliminată o întreagă categorie de rachete cu rază medie de acţiune.O altă acţiune care a contribuit la detensionarea atmosferei pe plan internaţional s-a concretizat în decizia lui Gorbaciov de a retrage trupele sovietice din Afghanistan. Armata sovietică invadase Afghanistanul în 1979, în timpul conducerii lui Brejnev, şi la început fusese o operaţiune militară încununată de succes. Dar, după ce Reagan dispusese înarmarea gherilelor afgane cu rachete Stinger (care contracarau în mare măsură eficienţa forţei aeriene sovietice), raportul de forţe s-a schimbat şi sovieticii s-au văzut prinşi într-un război lung, lipsit de perspectivă. Opinia publică internaţională criticase de la bun început invazia sovietică în Afghanistan; şi din punctul de vedere al U.R.S.S., războiul era nepopular şi costisitor. Dar Brejnev, Andropov, Cernenko şi chiar Gorbaciov refuzaseră iniţial să-ţi pună capăt de teamă să nu le fie ştirbit prestigiul. În cele din urmă însă, Gorbaciov a semnat la începutul lui 1988 un

Page 10: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

acord care prevedea retragerea tuturor forţelor sovietice. (Această retragere s-a încheiat la data stabilită, în februarie 1989.)Concomitent cu schimbările radicale operate în politica externă, Gorbaciov s-a preocupat de rezolvarea problemelor interne. Încă de la început şi-a dat seama de necesitatea unui program susţinut de perestroika („restructurare"), pentru a mări performanţele economiei sovietice. Această restructurare avea să contribuie la reducerea masivă a puterii partidului comunist (care exercitase până atunci un control absolut asupra guvernului sovietic). La nivel economic, restructurarea a presupus legalizarea iniţiativei private în anumite domenii.Pe de altă parte, Gorbaciov s-a considerat întotdeauna un adept loial al marxism-leninismului, profund devotat cauzei socialismului. Scopul lui declarat era doar să reformeze sistemul comunist, ca să poată funcţiona mai bine.Poate că cea mai revoluţionară dintre reformele sale a fost glasnost-ul sau „deschiderea", instituită de Gorbaciov în 1986. Aceasta presupunea, printre altele, transparenţă din partea guvernului în privinţa activităţilor sale şi a evenimentelor de interes public. Alt aspect al glasnost-ului l-a constituit faptul că a permis oamenilor sau ziariştilor să discute deschis despre problemele politice. Libertatea acordată unei persoane de a-şi exprima făţiş un punct de vedere care, cu numai câţiva ani înainte, i-ar fi atras deportarea în gulaguri (sau chiar condamnarea la moarte, pe vremea lui Stalin!), a devenit ceva obişnuit datorită glasnost-ului. Ziarele sovietice puteau să critice politica guvernamentală, partidul comunist şi chiar pe Gorbaciov însuşi!Un alt pas important în democratizarea U.R.S.S. s-a făcut în 1989, când au avut loc alegeri populare pentru noul parlament sovietic, Consiliul Deputaţilor Poporului. Desigur, nu au fost alegeri libere în sensul celor din vest, în condiţiile în care 90% din candidaţi erau membri ai partidului comunist şi nu se permitea existenţa altor partide politice. Dar acestea au oferit populaţiei posibilitatea să-şi aleagă candidaţii, iar numărarea voturilor s-a făcut corect. Au fost cu siguranţă alegerile cele mai apropiate de modelul vestic, din momentul în care comuniştii preluaseră puterea în 1917.Puţin a lipsit ca alegerile - în măsura admisă de legile în vigoare - să nu ducă la un vot „de neîncredere" în partidul comunist. Mulţi membri de partid vechi (inclusiv câţiva care candidaseră fară opozanţi!) au fost nevoiţi să părăsească scena politică, în locul lor fiind aleşi disidenţi declaraţi.În ciuda acestor reforme radicale adoptate în U.R.S.S., nimeni nu a anticipat schimbările fundamentale care s-au produs în Europa de Est în perioada 1989-1990. Acea zonă fusese ocupată în întregime de trupele ruseşti la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, şi în anii 1940, regimurile comuniste - aservite Uniunii Sovietice - se instauraseră în şase ţări: Bulgaria, România, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia şi Germania de Est.Aceste regimuri erau extrem de nepopulare, dar liderii lor, susţinuţi de poliţia secretă şi de armată, au rezistat mai bine de patruzeci de ani. Chiar şi în cazul în care o revoltă populară a reuşit să alunge de la conducere unul din tiranii comunişti - aşa cum s-a întâmplat în Ungaria, în 1956 - trupele sovietice au instaurat imediat comuniştii la putere. Deşi alegerile din Polonia, din iunie 1989, au demonstrat cât se poate de clar lipsa de popularitate a comuniştilor, la sfârşitul lui septembrie 1989 se credea că regimul comunist şi dominaţia rusă din zonă erau de nezdruncinat. Însă, la sfârşitul anului, întregul sistem s-a prăbuşit ca un castel de cărţi de joc, spulberat de uragan.Frământările au început în Germania de Est. De la înălţarea cumplitului Zid din Berlin în 1961, mulţi est-germani dornici să fugă în Vest au fost împuşcaţi în timp ce încercau zadarnic să-1 escaladeze. Ani de zile, Zidul a reprezentat un simbol sinistru, care sugera că Germania de Est - ca, de altfel, toate celelalte ţări aflate sub regimuri comuniste - nu era altceva decât un enorm lagăr de concentrare. Est-germanii n-ar fi putut să se refugieze în Vest nici prin alte puncte de trecere, pentru că guvernul lor înconjurase întreaga frontieră cu garduri de sârmă ghimpată, sisteme de alarmă, patrule militare şi câmpuri minate. Totuşi, între 1988 şi 1989, mulţi est-germani au reuşit evadeze ducându-se mai întâi în altă ţară est-europeană (ceea ce era permis) şi

Page 11: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

de acolo în Vest.În octombrie 1989, Erich Honecker - liderul comunist dur care conducea Germania de Est de mulţi ani - a încercat să blocheze şi această rută alternativă. Peste câteva zile, au izbucnit mari demonstraţii în Berlinul de Est, ca urmare a acestei măsuri. Gorbaciov a vizitat Berlinul, l-a îndemnat pe Honecker să iniţieze un program de reforme şi i-a atras atenţia să nu reprime demonstraţiile prin forţă, precizându-i foarte clar că trupele sovietice (în număr de 380000 în Germania de Est, la vremea aceea) nu vor folosi armele împotriva populaţiei est-germane.Prin atitudinea sa, Gorbaciov a împiedicat poliţia est-germană şi armata să reprime sângeros demonstraţiile, insuflând încredere protestatarilor. Peste câteva săptămâni, Honecker a fost nevoit să demisioneze. Dar pentru că înlocuitorul său (Egon Krenz) era tot comunist şi graniţele se menţineau închise, demonstraţiile au continuat. În cele din urmă, pe 9 noiembrie, Krenz a anunţat că Zidul Berlinului va fi dărâmat şi est-germanii vor avea voie să călătorească liber în Vest.Puţine hotărâri au stârnit vreodată asemenea entuziasm şi s-au soldat cu consecinţe atât de profunde. În numai câteva zile, milioane de est-germani au trecut frontiera să vadă cu ochii lor cum se trăia în Vest. Ei au avut posibilitatea să se convingă că în cei patruzeci şi patru de ani, comunismul îi privase în egală măsură de libertate şi prosperitate.Căderea Zidului Berlinului a confirmat dictonul filozofic potrivit căruia nu faptele contează, ci felul în care le văd oamenii. În primele zile după anunţul lui Krenz, zidul era încă intact şi, în principiu, guvernul est-german ar fi putut să închidă oricând frontierele. Dar oamenii s-au comportat ca şi când graniţa s-ar fi deschis o dată pentru totdeauna; şi, fiindcă toţi au reacţionat aşa, aveau senzaţia că Zidul fusese practic îndepărtat!Populaţia Europei de Est a reacţionat faţă de desfiinţarea Zidului cam la fel ca francezii cu două secole în urmă, la căderea Bastiliei. Din întreaga lor atitudine reiese clar că tiranii îşi pierduseră puterea. Pe rând, în fiecare ţară, oamenii s-au ridicat împotriva stăpânilor lor, înlăturând regimurile comuniste care-i oprimaseră atâţia ani.În Bulgaria, Todor Jivkov, care conducea ţara cu o mână de fier de treizeci şi cinci de ani, a fost forţat să demisioneze (pe 10 noiembrie 1989).Peste o săptămână, au izbucnit demonstraţii masive la Praga, capitala Cehoslovaciei. În ziua de 10 decembrie, preşedintele Gustav Husak îşi dădea demisia şi partidul comunist era înlăturat de la putere. Husak a fost înlocuit de preşedintele Vaclav Havel, un cunoscut disident, care îşi petrecuse primele luni ale anului în închisoare, ca deţinut politic!Schimbările au survenit foarte rapid şi în Ungaria. Acolo, guvernul a legalizat partidele de opoziţie în octombrie 1989. După aceea, la alegerile libere din 26 noiembrie, noile partide i-au înlăturat definitiv pe comunişti, care au renunţat la putere fară vărsare de sânge.În Polonia, evenimentele s-au precipitat parcă şi mai tare, iar la sfârşitul anului, anticomuniştii victorioşi hotărâseră să abolească socialismul şi să pună bazele economiei de piaţă, începând cu 1 ianuarie 1990.Egon Krenz, în Germania de Est, a sperat probabil că deschiderea frontierei va linişti spiritele şi va pune capăt protestelor. Dar evoluţia evenimentelor a fost cu totul alta. Sub presiunea protestatarilor şi Krenz şi-a dat demisia pe 3 decembrie 1989. Peste patru zile, guvernul a fost de acord să organizeze alegeri libere (la care comuniştii au fost înfrânţi categoric).Ultima redută a fost România, unde durul Nicolae Ceauşescu era hotărât să nu renunţe la putere. Când au început demonstraţiile la Timişoara, pe 15 decembrie, el a ordonat armatei să tragă în mulţime. Dar populaţia furioasă nu mai putea fi oprită. Demonstraţii asemănătoare au avut loc şi în celelalte oraşe. Pe 25 decembrie, Ceauşescu a fost înlăturat de la conducere, prins şi executat. În felul acesta dispărea şi ultimul regim comunist din Europa de Est.Aceste evenimente - deosebit de importante - au dus în scurt timp la:1. retragerea trupelor sovietice din Cehoslovacia şi Ungaria;2. alegeri democratice în statele eliberate de curând de sub dominaţia comunistă (în general, partidele comuniste au fost slab reprezentate);3. renunţarea la marxism în alte ţări care fuseseră state-satelit ale Uniunii Sovietice (de exemplu, Mongolia şi Estonia);4.

Page 12: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

reunificarea Germaniei (definitivată în octombrie 1990).Dar cea mai importantă dintre toate aceste schimbări a constituit-o intensificarea mişcărilor naţionaliste din interiorul U.R.S.S. În ciuda numelui său, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice n-a reprezentat niciodată o comunitate de ţări care au acceptat de bunăvoie unificarea. A fost mai degrabă succesoarea vechiului imperiu ţarist: un conglomerat de popoare anexate prin cuceriri. (Vesticii caracterizau imperiul ţarist drept „închisoarea naţiunilor".)Multe din aceste popoare au continuat să aspire la independenţă, la fel cum locuitorii vechilor imperii coloniale britanice, franceze şi olandeze militaseră pentru libertate. Sub conducerea neîndurătoare a lui Stalin sau a succesorilor săi mai puţin brutali, dar la fel de fermi, popoarelor li se interzisese să-şi exprime liber aceste năzuinţe. Dar glasnost-ul lui Gorbaciov a permis exprimarea năzuinţelor naţionaliste şi, peste puţin timp, aveau să apară mişcări organizate. S-au produs tulburări în Estonia, Letonia, Moldova şi alte republici sovietice; dar tonul a fost dat de mica Lituanie. În ziua de 11 martie 1990, după alegerile generale la care s-a discutat în primul rând problema secesiunii, Parlamentul lituanian a avut îndrăzneala să declare independenţa ţării faţă de U.R.S.S.Din punct de vedere legal, lituanienii erau îndreptăţiţi să adopte o asemenea hotărâre. Constituţia sovietică consfinţea dreptul fiecărei republici de a se desprinde de U.R.S.S. Însă, înaintea lui Gorbaciov, se ştia că orice încercare de exercitare a acestui drept ar fi fost reprimată imediat şi s-ar fi soldat cu consecinţe grave pentru iniţiatorii săi.Reacţia lui Gorbaciov a fost foarte interesantă. A denunţat imediat acţiunea lituaniană drept ilegală, i-a ameniţat pe lituanieni cu represalii dacă nu renunţă la hotărârea lor, a impus un embargo şi a cerut trupelor sovietice să defileze prin capitală, într-o înfricoşătoare demonstraţie de forţă. Dar nu a folosit armata pentru a zdrobi rezistenţa provinciei secesioniste şi nici nu i-a împuşcat sau arestat pe liderii lituanieni (aşa cum ar fi făcut în mod sigur Stalin).Lituania este o ţară mică şi lipsită de însemnătate pentru Uniunea Sovietică, atât din punct de vedere economic, cât şi militar. Însă, exemplul dat de Lituania era foarte important. Văzând că încercarea Lituaniei nu a fost reprimată în sânge, naţionaliştii din toate republicile sovietice au prins curaj. În două luni, Parlamentul Letoniei a emis şi el o declaraţie de independenţă. După aceea, pe 12 iunie 1990, Republica Rusă (cea mai mare din Uniunea Sovietică) şi-a proclamat „suveranitatea" - ceea ce nu era chiar o declaraţie de independenţă, dar nici departe de aceasta. Până la sfârşitul anului, fiecare din cele cincisprezece republici s-a declarat independentă sau suverană.Evident, aceste schimbări enorme declanşate de acţiunile lui Gorbaciov (sau de lipsa de reacţie în momentele decisive) nu au fost privite cu ochi buni de majoritatea liderilor conservatori ai partidului comunist şi de armata sovietică. În august 1991, unii din ei au pus la cale o lovitură de stat. Gorbaciov a fost arestat şi se părea că iniţiatorii complotului vor reuşi să anuleze multe din reformele sale. Însă alţi lideri marcanţi ai Uniunii Sovietice - în primul rând Boris Elţîn - s-au opus loviturii de stat, alături de marea masă a populaţiei ruse, şi astfel atentatul a eşuat în câteva zile.După eşecul acestei încercări, evenimentele au evoluat cu o viteză uluitoare. Partidul comunist a fost îndepărtat de la putere, i s-a interzis să mai desfăşoare vreo activitate şi i s-au confiscat toate bunurile. Până la sfârşitul anului, toate republicile s-au desprins de U.R.S.S. şi Uniunea Sovietică a încetat să mai existe din punct de vedere formal. Acei conducători care doreau numai să reformeze partidul comunist au fost îndepărtaţi imediat de cei ca Elţîn, care voiau să-l elimine definitiv de pe scena politică. Gorbaciov însuşi şi-a dat demisia în decembrie 1991.Apare firească întrebarea: în ce măsură a contribuit Gorbaciov la schimbările care s-au produs în timpul guvernării sale? Nu-i revine un merit prea mare în această privinţă. În general, reformele i-au fost impuse de eşecul sistemului sovietic şi s-au dovedit insuficiente şi prea târzii. De fapt, rezultatele slabe ale economiei sovietice au constituit cauza principală a înlăturării lui Gorbaciov.Pe de altă parte, Gorbaciov a

Page 13: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

fost cel care a contribuit la eliberarea Europei de Est. Şase ţări s-au desprins din sfera de influenţă sovietică şi această schimbare este ireversibilă. Şi nu se poate nega influenţa personală a lui Gorbaciov în derularea acestor evenimente. Acţiunile reformatoare din Europa de Est fuseseră stimulate de liberalizarea din Rusia şi de declaraţiile sale. El îşi afirmase în repetate rânduri intenţia de a lăsa ţările est-europene să meargă pe propriul lor drum. În plus, în momente cruciale - ca cel din octombrie 1989, când în Germania de Est izbucniseră demonstraţii de masă - Gorbaciov a intervenit personal.În situaţii asemănătoare, ceilalţi lideri sovietici reprimaseră rebelii prin forţa armată. În schimb, în octombrie 1989, Gorbaciov i-a atras atenţia lui Honecker să nu recurgă la forţă. Am văzut consecinţele hotărârii sale. De asemenea, refuzul lui Gorbaciov de a folosi armata pentru a zdrobi revolta lituaniană a grăbit desprinderea celorlalte republici sovietice din U.R.S.S.La fel de importantă a fost şi contribuţia lui Gorbaciov la limitarea înarmărilor şi încheierea războiului rece. Mulţi au sugerat că nici meritul lui Ronald Reagan nu este de neglijat. În primul rând, demonstrând că Statele Unite puteau să suporte mai uşor decât U.R.S.S. costurile unei curse a înarmărilor, Gorbaciov a reuşit să convingă liderii sovietici de necesitatea încheierii războiului rece. Alt argument era acela că e nevoie de două părţi pentru a se ajunge la un acord, aşa că meritul pentru limitarea înarmărilor i-ar reveni în egală măsură atât lui Gorbaciov, cât şi lui Reagan.Acest punct de vedere ar fi corect dacă războiul rece ar fi fost declanşat şi de Statele Unite, şi de Uniunea Sovietică. Dar nu este deloc adevărat. Războiul rece a izbucnit din cauza expansionismului militar al lui Stalin şi al succesorilor săi, iar americanii n-au făcut altceva decât să se apere. Atâta timp cât liderii comunişti nu renunţau la visul lor de a impune comunismul în lume, Vestul nu avea de ales. De aceea, când a apărut un lider sovietic dornic să renunţe la acest deziderat, s-a pus imediat capăt interminabilului război rece.Lui Gorbaciov îi revine un merit şi mai mare pentru schimbările politice declanşate în Uniunea Sovietică. Slăbirea puterii partidului comunist, extinderea glasnost-ului, libertatea presei şi a cuvântului, democratizarea generală a ţării, toate aceste măsuri ar fi fost de neconceput înainte de Gorbaciov. Glasnost-ul nu s-a impus sub presiunea maselor şi nici la insistenţele Biroului Politic. A fost ideea lui Gorbaciov, pe care a promovat-o şi a continuat s-o susţină, în ciuda unei opoziţii înverşunate din partea liderilor conservatori.Poate că tocmai glasnost-ul, mai mult decât orice, a făcut posibilă înlăturarea definitivă a sistemului sovietic. Iar faptul că această schimbare revoluţionară s-a produs fară violenţă în general (cel puţin până în prezent), se datorează în mare măsură politicii şi atitudinii lui Gorbaciov.S-a obiectat că Gorbaciov n-a avut în vedere unele dintre cele mai importante rezultate ale acţiunilor sale (cum ar fi reunificarea Germaniei, destrămarea Uniunii Sovietice şi înlăturarea comunismului). Poate că aşa a fost, dar acest fapt nu-i ştirbeşte cu nimic importanţa.Influenţa unui lider politic - de fapt a oricui - este determinată de efectul acţiunilor sale, nu de intenţii. Bineînţeles, multe alte persoane (majoritatea anticomunişti înfocaţi) au contribuit la compromiterea marxismului: foşti comunişti ca Arthur Koestler şi Whittaker Chambers, care au atras atenţia Vestului asupra adevăratei feţe a sistemului comunist; disidenţi sovietici, ca Andrei Zaharov şi Alexandr Soljeniţîn, care şi-au riscat viaţa denunţând regimul totalitar chiar la ei în ţară; luptători de gherilă, ca rebelii din Afghanistan, Angola şi Nicaragua, care au luptat cu curaj pentru a împiedica accederea comunismului la putere în aceste ţări; lideri politici din Statele Unite, ca Harry Truman şi Ronald Reagan, care au apelat la armată, resurse financiare şi exemplul libertăţii şi prosperităţii americane pentru a se opune expansiunii comunismului şi, în final, pentru a-l înfrânge.Totuşi, în ciuda eforturilor atâtor oameni (au fost chiar mai mulţi decât cei enumeraţi), când Gorbaciov a preluat puterea în 1985, nimeni nu a anticipat că prăbuşirea imperiului comunist era atât de aproape. Într-adevăr, dacă în 1985 ar fi fost ales din nou un preşedinte de. genul lui Lenin sau Stalin în fruntea statului

Page 14: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

sovietic, acel guvern represiv s-ar fi menţinut şi azi, iar războiul rece ar fi continuat.Iată însă că la conducerea Uniunii Sovietice a venit Mihail Gorbaciov, nu un Stalin. Şi cu toate că nu a urmărit nici dezmembrarea Uniunii Sovietice, nici desfiinţarea partidului comunist care guverna ţara încă de la crearea sa, politica adoptată şi forţele puse în mişcare au dus la acest rezultat. Indiferent de intenţiile lui, Gorbaciov a schimbat lumea noastră în mod irevocabil. - See more at: http://www.sanatatea.com/pub/personalitati/929-mihail-gorbaciov-dezintegrarea-uniunii-sovietice-si-prabusirea-comunismului.html#sthash.TUHbz2je.dpuf

UNIUNEA SOVIETICA SI NOUA PUTERE RUSIA .

Statul Sovietic sa nascut impotriva oricarei probabilitati si areusit apoi sa supravietuiasca razboiului civil, izolarii si uni sir de conducatori ticalosi. Slabiciunea fatala a acestui imperialism nesatios a fost aceea ca liderii sovietici si au pierdut pe drum simtul masurii , supraestimand abilitatea sistemului sovietic de a-si controla cuceririle atit militare cit si economice , si uitand ca provocau practic toate celelalte mari puteri, liderii sovietici nu afi putut admite ca sistemul lor avea deficiente fatale in privinta capacitatii de a genera initiativa si creativitate, decare avea

Page 15: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

nevoie societatea pentru a se dezvolta. Uniunea Sovietica nu era nici suficient de puternica nici suficient de dinamica pentr u rolul care i-l atribuise liderii sai. ( henry kissinger-diplomatia, p 666)

Două direcții au devenit dominante în deceniiile care au urmat: evidenta prăbușire a structurilor economice și politice sovietice și încercările incomplete de reforme care ar fi trebuit să stopeze procesul distructiv. După rapida succesiune la putere a lui Iuri Andropov și Constantin Cernenko, figuri de tranziție cu rădăcini adânci în tradiția breșnevistă, în fruntea statului sovietic a ajuns relativ tânărul Mihail Gorbaciov, care s-a angajat în efectuarea unor schimbări profunde în conducerea țarii și în economie. Politica de glasnost a ușurat accesul public la informații după decenii de represiuni guvernamentale. Gorbacoiv a eșuat în tentativa de redresare a sistemului sovietic. În 1991, un complot al ultraconservatorilor comuniști a încercat fără succes să-l îndepărteze pe Gorbaciov de la putere, dar a reușit să declanșeze procesul de dezintegrare a Uniunii Sovietice. ( hen

Datorită poziției dominante a Rusiei în cadrul Uniunii Sovietice, puțini făceau deosebirea dintre URSS și Rusia. Deși regimul sovietic era dominat de ruși, asta nu însemna că RSFS Rusă avea mari beneficii datorită acestui fapt. În Uniunea Sovietică, Rusiei îi lipseau chiar și acele instrumente ale statalității pe are celelalte republici unionale le aveau, așa cum erau secțiile naționale ale partidului comunist, KGB-ul, Academiile de Științe și altele asemenea. Motivul era desigur că dacă aceste organizații ar fi avut secții și la nivelul RSFS Ruse, acest fapt ar fi slăbit puterile structurilor de la nivel unional.

La sfârșitul deceniului al nouălea, Gorbaciov a subestimat importanța RSFS Ruse, care se ridica la statutul de a doua bază a puterii politice în Uniune. A apărut o mișcare naționalistă rusă care se opunea Uniunii, aceasta argumentând că Rusia a subvenționat prea multă vreme alte republici sărace cu bani, petrol și energie ieftine. Rușii cereau să aibă propriile lor instituții, inexistente datorită poziției tării, care se confunda cu cea a Uniunii Sovietice. Odată cu creșterea naționalismului rusesc au apărut tensiuni între cei care doreau menținerea unei uniuni dominate de Rusia și cei care doreau crearea unui puternic stat rusesc.

Aceste tensiuni au fost ilustrate de lupta politică dintre Gorbaciov și Boris Elțîn. Îndepărtat de Gorbaciov din marea politică unională în 1987, Elțîn, un comunist de modă veche, care numai disident nu putea fi caracterizat, a avut nevoie de o platformă politică alternativă pentru a-l învinge pe Gorbaciov. Acestă platformă politică antigorbaciovistă a fost una a naționalismului rusesc și a democratizării.

Printr-o remarcabilă întorsătură a sorților politici, Elțîn a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Sovietului Suprem al Rusiei în mai 1990, devenind astfel primul președinte ales al țării. În urmmătoarele luni au fost aprobate o serie de legi care dădeau prioritate legilor Rusiei în fața celor ale Uniunii și care stabileau cedarea numai a unei treimi a veniturilor bugetare rusești către bugetul unional.

Lovitura de stat din august 1991 condusă de comuniștii ultraconservatori a fost înfrântă rapid și datorită intervenției lui Elțîn. Complotiștii au dorit să salveze partidul comunist și Uniunea, în schimb au reușit să le grăbească dispariția.

Page 16: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

Uniunea Sovietică a încetat să existe în mod oficial pe 25 decembrie 1991. Ultimul act al transferului de putere de la URSS la Rusia a fost făcut în momentul predării de către Gorbaciov a servietei cu codurile pentru lansare rachetelor nucleare către noul președinte rus, Boris Elțîn. ( istoria Rusiei)

Dezintegrarea comunista a devenit vizibila in timpul celui de al doilea mandat a lui Ronald Regan, si mandatul lui Gorbaciov. Regan si Gorbaciov au crezut fiecare in victoria finala a propriei tabere . Regan intelegea resorturile intime ale societatii sale , in vreme ce Gorbaciov pierduse complet legatura cu cele ale proriei societati. Dar in timp ce Regan elibereaza spiritul poporului sau ,deschizindu le initiativa si increderea in sine, Gorbaciov a grabit decesul sistemului pe care il reprezenta, cerindu i o reforma de care acesta sa dovedit incapabil.

In momentul in care Imperiul Sovietic sa prabusit America si a schimbat coplet atitudinea sa fata de Rusia trecind in numai citeva luni de la ostilitate la pritenie. Regan credea ca relatiile cu Uniunea Sovietica averau sa se imbunatateasca, daca reusea sa o faca sa i impartaseasac teama referitoare la un Armagedon Nuclear. El era hotarit sa faca Moscova constienta de riscurile continuarii expansionismului.( henry kissinger 668)

Page 17: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

NEGOCIERI .SI RECONSTRUCTIE IN SPATIUL SOVIETIC

Intilnirea presedintilor Obama si Nedved din martie 2012 , in care Barack Obama ai transmite lui Vladimir Putin, prin intermediul lui Pavel Nedved, ca dupa alegeri va da dovada de mai multa flexibilitate in chestiune scutului Antiracheta din Eurpa Centrala si de Est , : scutul antiracheta din Europa Centrala si de Est.

Lipsa progreselor vizibile sa datorat dezacordurilor Ruso- Americane pe dosare complicate , cum ar fi: scutul antiracheta din Europa Centrala si de Est,,Rusia este tipul de economie in care factorul politc joaca in continuare un rol major ; si nu poti dezvolta o colaborare economica pragmatica daca ai blocata relatia politica.- Scutul American de aparare Antiracheta poate deveni tinta Rusiei daca Rusia considera ca este tinta scutului Antiracheta, ceea ce nu convine Rusiei este diminuarea potentialului strategic de intimidare politico-militara a Moscovei .- Rusia are tehnologia si capacitatea militara de de a penetra scutul American prin urmare este greu de inteles ca relatia Washinghton – Moscova , va cunoaste curind o imbunatatire spectaculoasa si stingerea tuturor divergentelor avind in vedere interesul ambelor puteri concentrate pe anumite zone strategice cum ar fi :

Zona geo-strategica a Asiei avind o importanta foarte mare in doctrina lui Vladimir Putin, DOCTRINA bazata pe dorinta de a mentine in atentia lumii interesele specifice a unei Rusii cu o identitate puternica, din aceasta perspectiva existenta unor negocieri Ruso- Americane cu acooperire globala s au regionala, a unor mega proiecte strategice ale Statelor Unite pentru care este necesar o consultare si un acord a Rusiei, acord ce nu dezavantajeaza deloc Moscova si pe liderul de la Kremlin.

Vecinatatea vestica a Rusiei : periferia continentului Europeana a devenit in ultimii doi ani poligonul simbolic al competitiei strategice cu Uniunea Europeana . –Esecul proiectului Nabuco West, destinat Coridorului European Sudic determinat de un truc Ruso-Azer( retragerea Gazprom in fata lui Socar la licitatia pentru achizitionarea companiei Grecesti DESFA), un deal acceptat de Statele Unite pentru stimularea interesului gazelor de sist , a fost o prima mare confirmare a politicii liderului de la kremlin care ironizeaza proiectul Uniunii Europene si ingroapa teava in pamint atiata timp cit prin Nabucco n-o sa curga niciodata gaz.

Bruxellesul incearca acum pe final de mandat o victorie internationala si sa transforme sumitul de la Vilnius intr o poveste de succes , care este Ucraina miza cea mare a parteneriatului Estic, nu va semna acoordul de asociere de la Vilnius si va fi un essec total .

Page 18: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

Bielarus, Armenia si Azerbaidjeanul lipsite de atentia politica a Statelor Unite sunt indiicile unui semiesec al politicii de vecinatate a Bruxellesului la care adaugarea Ucrainei pe lista nefrecventabila ar da imaginea devastatoare a incertitudinii regionale si a umbrei grele a Rusiei.

Lispsa de interes si retragerea discreta a Americii din zona nu pot fi deocamdata compensate de o Europa esentialmente divizata politic, Trupele Americane servesc intereselor strategice Statelor Unite si contribuabililor americani, reteragerea Americii din rolul de politist Global cu care ne obisnuisem in perioada unipolarismului de dupa razboiul rece lasa ecuatia de securitate a lumii intr o incertitudine.-Exista de asemenea un interes cert al statelor unite pentru stabilitatea pe cale diplomatica a regiunii Iranului, pentru atragerea, responsabilizarea credibilizarea treptata si reincluderea Iranului in ecuatia complicata a Orientului Mijlociu.

Administratia Obama doreste dezangajarea strategica din conflictele vechi sau noi ale Orientului Mijlociu si retragerea din afganistan pentr u fi evitata paradigma razboinica a deceniului trecut, si din perspectiva raporturilor de forta dintr e Siti si Suniti, din aceste contexte Statele Unite doresc realizarea unei balante de putere ajungind la concluzia ca nu pot sa lupte simultan cu insurgenta Sunita din tarile cu populatie majoritara musulmana , si cu militiile Siite finantate de Iran.

Israelul si Arabia Saudita aliati traditionali ai Statelor Unite se vor opune reabilitarii regimului de la Teheran.

Rusia lui Putin ar dori mai degraba prelungirea impasului actual in dosarul Nuclear Iranian si aminarea oricarei rezolutii pentru a fragiliza mai mult unitatea, forta si capacitatea Occidentului de a reglementa crizele Internationale , pe de alta parte o retragere negociata a Americii in sprijinul Iranului pentru gruparea Hezbollah si pentr u regimul alawitilor de la Damasc ar putea precipita caderea lui Basshar al- assad( vechiul aliat al Moscovei), care ar insemna rezolvarea simultana a doua crize grave care macina Occidentul Mijlociu de cativa ani buni.

Prabusirea U.R.S.S. a lasat drum liber S.U.A. pentru a deveni unica putere mondiala, insa caderea URSS. a fost determinat de puterea Americii pe mare care a deschis canalele maritime pt dominarea lumii, dominatia SUA, dezvoltarea comertului international si trasarea liniilor comertului maritim international pe de o parte , si pe de alta parte introducerea unor reguli pt a bloca regulile oricarui altcuiva trasind directiile pt comertul maritim si respingind accesul altor tari la rutele comerciale internationale.

Statele Unite au modelat sistemul comercial International folosindu se de accesul la Piata Americana ca mijloc de modelare a altor tari. Statele Unite au devenenit prospere datorita puterii maritime .

Statele Unite si URSS, in relatiile lor bileterale, sa u multilaterale cu alte tari pot oferi:

S.UA. ofera : acces la reteaua internationala comerciala si drept de vinzare in cadrul economiei Americane .

URSS, ofera armament sprijin politic,tehnologie nucleara , gaze naturale , petrol.

Page 19: Dezintegrarea Urss Si Negocieri Pentr u Reconstructia in Spatiul Sovietic.

Prabusirea URSS. a avut efect asupra sistemului international, o Rusie si o America ce stabilizasera echilibru intre superputeri , o lume bipolara transformindu se intr o lume unipolara , puterea Europeana sa destramat la sfirsitul sec xx, odata cu Imperiile Europene, acest fapt a dus la creerea unui gol care a fost umplut de catre SUA(puterea dominanta din America de nord singura mare putere cu iesire la Oceanul Atlantic si Pacific ) America de nord a luat locul Europei devenind centrul gravitational al Sistemului International.

Acesta era a inceput cu incercare unor tari musulmane de a recrea ,,Califatul’’(imperiul Islamic) care se intindea de la Pacific la Atlantic, datorita acestui lucru a fost inevitabil in lovirea Statelor Unite a terorismului Islamic.