Legislatie, prevederi de baza, Legislatie, prevederi de baza, drepturi si obligatii in domeniul drepturi si obligatii in domeniul protectiei impotriva protectiei impotriva discriminarii, locuinte, discriminarii, locuinte, sanatate, munca, activitati sanatate, munca, activitati generatoare de venit, generatoare de venit, administratie publica administratie publica

Volumul I: protectia impotriva Volumul I: protectia impotriva discriminarii, locuinte, sanatatediscriminarii, locuinte, sanatate

Material pregatit si elaborat de Material pregatit si elaborat de Av. Dezideriu Gergely in cadrul Av. Dezideriu Gergely in cadrul programului Sprijin pentru strategia programului Sprijin pentru strategia nationala de imbunatatire a situatiei nationala de imbunatatire a situatiei romilorromilorPhare RO 2002/000 – 586.01.02Phare RO 2002/000 – 586.01.02

Opiniile exprimate in acest material reprezinta punctul de vedere al autorului si nu implica responsabilitatea vreunei institutii

Cuprins Vol.I Cuprins Vol.I

I. Protectia impotriva discriminarii in accesul la sanatate, activitati economice, locuinte (domiciliu), servicii si autoritati publice

Reglementare legala Prevederi de baza, drepturi si obligatii Legea 48/2002 pentru adoptarea Ordonanţei de Guvern

137/2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare

Pasii pe care victima discriminarii trebuie sa ii ia in considerare atunci cand se adreseaza CNCD

Paşii in introducerea unei plângeri la CNCD

II. Locuinte

Reglementare legala Prevederi de baza, drepturi si obligatii La ce se refera legea locuintei Accesul la locuinte a unor categorii de persoane In ce conditii beneficiaza persoanele fizice de legea locuintei Inchirierea locuintelor potrivit legii In ce conditii se poate evacua chiriasul Obligatiile proprietarului si ale chiriasului Locuinta sociala Cine are access la locuinta sociala Cum se repartizeaza locuintele sociale Chiria, drepturi si obligatii Cine nu poate beneficia de locuinta sociala Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei

romilor Prevederi privind domniul locuintelor Legea privind prevenirea si combaterea marginalizarii

sociale si accesul la locuinta

III. Sanatate

Reglementare legala Prevederi de baza, drepturi si obligatii Dreptul la sanatate, un drept fundamental Care sunt drepturile pacientului potrivit legii Dreptul pacientului la informatia medicala Consimtamantul pacientului pentru interventia mediacala

Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a pacientului

Drepturile pacientului in domeniul reproducerii Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale Importanta asigurarilor medicale Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei

romilor Prevederi privind domeniul sanatatii Legea privind prevenirea si combaterea marginalizarii

sociale si accesul la asistenta de sanatate

Anexe

Anexa 1: Ordonanţa de Guvern nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobata prin legea 48/2002 si modificata prin Ordonanta de Guvern nr.77/2003

Anexa 2: Legea nr.114 din 11 octombrie 1996, Legea locuinţei

Anexa 3: Extras din Planul de masuri privind domeniul locuintei din Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei romilor

Anexa 4: Legea Nr. 46 din 21 ianuarie 2003, Legea drepturilor pacientului

Anexa 5: Ordonanta de Urgenta Nr. 150 din 31 octombrie 2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate

Anexa 6 Extras din Planul de masuri privind domeniul Sanatatii in Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei romilor

Anexa 7 Lege nr. 116 din 15 martie 2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale

I. Protectia impotriva discriminarii in accesul laI. Protectia impotriva discriminarii in accesul la sanatate, activitati economice, locuintesanatate, activitati economice, locuinte (domiciliu), servicii si autoritati publice (domiciliu), servicii si autoritati publice

Reglementare legala

Ordonanta de Guvern nr 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in Monitorul Oficial al României nr. 431 din 2 septembrie 2000

Legea 48/2002 pentru aprobarea Ordonantei de Guverne nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, Publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 69 din 31 ianuarie 2002.

Ordonanta de Guvern nt 77/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei de Guvern nr.137/2000, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003

Prevederi de baza, drepturi si obligaţii

Legea 48/2002 pentru adoptarea Ordonanţei de Guvern 137/2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare

Intrarea provizorie in vigoare, in luna noiembrie 2000, a Ordonanţei de Guvern nr.137/20001 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare asigura Romaniei un cadru legislativ anti-discriminatoriu avansat tarilor candidate la UE. Desi adoptata in forma sa initiala ca Ordonanta de Guvern, aceasta urma a fi supusa adoptarii ca lege de catre Parlament.

Raportul Comisiei Europene din anul 2000 a apreciat adoptarea Ordonantei drept ”un pas foarte pozitiv” dar a sustinut mai departe ca “vor fi necesare atat o legislatie secundara cat si aranjamente institutionale inainte ca prevederile continute in Ordonanta 137 sa fie aplicate.”2 Ordonanta 137/2000 aprobata prin legea 48/2002 adauga Constitutiei Romaniei o garantie suplimentara privind “egalitatea fara nici un fel de discriminare” pe baza, inter alia, de rasa, nationalitate si

1 Vezi O.G.137/2000 privind prevenirea si sannctionarea tuturor formelor de discriminare a fost adoptat in 31.08.2001 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.432 din 02.09.2000 2 Vezi Raportul de progres privind tarile candidate la UE al Comisiei Europene, Romania, 2000, p.21.

origine etnica3 ca si prevederilor neaplicate ale Codului penal interzicand actele discriminatorii ale angajatilor publici”4

Legea 48/2002, în mod considerabil completează prevederile legislative internaţionale deja în vigoare în România, cu precădere Convenţia internaţională cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (CIEDR).5 Legea 48/2002 interzice discriminarea de către autorităţile publice, persoane juridice de drept privat, şi persoane fizice pe motive de rasă, naţionalitate, origine etnică, religie, limbă, sex sau orientare sexuală.

La ce refera, mai exact, Legea 48/2002?

In continutul Legii 48 sunt prezentate in primul capitol, principiile ce sunt garantate prin lege in exercitarea drepturilor care sunt exhaustiv enumerate, dupa care este definita discriminarea. Urmatorul capitol cuprinde “Dispoztii speciale” referitoare la domeniul de aplicare al legii iar cel de-al treilea capiol se refera la sanctiuni. De asemenea se face referire la membrii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii care constata si sanctioneaza discriminarea, CNCD fiind mecanismul specializat in prevenirea si combaterea discriminarii in Romania. In intelesul prezentei legi, eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizeaza si prin instituirea unor masuri speciale, in vederea protectiei persoanelor aflate in minoritate, atunci cand acestea nu se bucura de egalitatea sanselor.3 Vezi Consttitutia Roamniei art.4 4 Vezi Monitorizarea procesului de aderare la Uniunea Europeana, Protectia Minoritatilor in Romania, Open Society Institute Budapest, p. 74, 2001; vezi art.247 Codul Penal al Romaniei.5 Conform Articolului 1(1) al CIEDR, prin discriminare se înţelege "orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază pe rasă, culoare, obârşie, naţionalitate sau origine etnică care are ca scop restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în oricare alt domeniu al vieţii publice." Articolul 2 al CIEDR obligă statele membre să "urmeze, prin toate mijloacele adecvate şi fără întârziere, o politică de eliminare a discriminării rasiale, în toate formele acesteia şi să promoveze înţelegerea între toate rasele, şi în acest scop: (a) Fiecare stat semnatar se obligă să nu se angajeze în nici o acţiune sau practică de discriminare socială împotriva persoanelor, grupurilor de persoane sau instituţiilor şi să vegheze ca toate autorităţile şi instituţiile publice să acţioneze în conformitate cu această obligaţie; (b) Fiecare stat parte se obligă să nu sponsorizeze, să nu apere şi să nu sprijine discriminarea rasială de către nici o persoană sau organizaţie; (c) Fiecare stat semnatar va adopta măsuri efective pentru revizuirea politicilor guvernamentale, naţionale şi locale, şi pentru amendarea, abrogarea sau anularea oricăror legi sau reglementări care au ca efect crearea sau perpetuarea discriminării rasiale, în orice forme şi oriunde ar exista aceasta;(d) Fiecare stat parte va interzice şi va stopa, prin toate mijloacele adecvate, inclusiv legislaţie impusă de circumstanţe, discriminarea rasială exercitată de către orice persoane grupuri sau organizaţii; (e) Fiecare stat parte se obligă să încurajeze, acolo unde este cazul, organizaţii pentru integrarea rasială şi acţiuni sau alte modalităţi de eliminare a barierelor dintre rase şi pentru descurajarea oricăror acţiuni care tind la întărirea diviziunii rasiale." Romania a ratificat CIEDR în data de 15 septembrie 1970.

Care este Definitia Discriminarii in Legea 48/2002?

In prima parte a legii sunt definite doua tipuri de discriminare: Directa si in mod implicit ‘’Indirecta’’.

Prin Discriminare Directa se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex sau orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea sau inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.

Fara a include o prevedere specifica pentru discriminarea indirecta, si fara a se conforma prevederilor Directivei 43/2000 a UE, legea 48/2002 prevede ca orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le genereaza, favorizeaza sau defavorizeaza nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate, fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunitati atrage raspunderea contraventionala.

Noile modificari legislative in domeniul discriminarii-Ordonanta de Guvern nr.77/2003

Prin Ordonanta de Guvern nr.77/2003 publicata in Monitorul Oficial nr. 619 din 30 august 2003 s-a modificat Ordonanta de Guvern nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare. Prin aceast act normativ sunt aduse unelele modificari prin care se incearca aducerea prevederilor legislative interne in armonie cu standardele minimale prevazute in Directivele Uniunii Europene. Astfel, este prevazuta definitia discriminarii indirecte, introducerea unei circumstante agravante in cazul in care discriminarea se bazeaza pe doua sau mai multe criterii, victimizarea, medierea prin soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârşirii unor acte/fapte de discriminare, acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării, marirea cuantumului amenzilor si obligatia persoanelor fizice sau juridice de a depune toate diligentele necesare si cerute de CNCD in controlul efectuat. Desi reprezinta un pas inainte in armonizarea legislatiei anti-discriminare din Romania, aceasta Ordonanta nu are in vedere decat partial, standardele minimale prevazute de Directiva 43/200/EC si

78/2000/EC a Uniunii Europene. Mai mult aparitia unor concepte in ordonanta nu este este clara si explicita. De exemplu, medierea prevazuta ca atribuite a CNCD in solutionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârşirii unor acte/fapte de discriminare. In primul rand, este imperios necesar reglementarea noţiunii de „mediere” în legislaţia noastră. Pe de alta parte, este necesara crearea prin intermediul unei legi organice a unei structuri organizatorice a CNCD-ului, care să cuprindă departamente separate, cu atribuţii distincte, neconflictuale. Este inadmisibil ca aceleaşi persoane să medieze părţile, iar apoi, în caz de neînţelegere, să constate şi să sancţioneze faptele de discriminare. De asemenea se prevede si acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării. In schimb este neclar, pana in momentul actual, si in lipsa unei practici in acest sens, nu putem spune ca expresia de „asistenta de specialitate” este confroma cu prevederile Directivelor europene.

Care este domeniul de aplicare al Legii ?

Domeniul de aplicare al legii 48 vizeaza activitatea economica, servicii publice administrative si juridice, servicii de sanatate, bunuri si facilitati, educatie, libera circulatie, dreptul la libera alegere a domiciliului, accesul la locurile publice, demnitatea persoanei.

Care sunt prevederile din lege cu privire la sanatate, activitatea economica, servicii si autoritati publice?

Egalitatea în activitatea economică şi în materie de angajare şi profesie

Art. 56. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, condiţionarea participării la o activitate economică a unei persoane ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii de apartenenţa sa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială, respectiv de convingerile, de sexul sau orientarea sexuală, de vârsta sau de apartenenţa sa la o categorie defavorizată."

Art. 67. - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparţine unei anumite rase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă şi protecţie

6 Art.5 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/20027 Art.6, Lit. c este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/2002

socială, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă; b) stabilirea şi modificarea atribuţiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului; c) acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul; d) formarea, perfecţionarea, reconversia şi promovarea profesională; e) aplicarea măsurilor disciplinare; f) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta; g) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.

Art. 78. - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja în muncă o persoană pentru motivul că aceasta aparţine unei anumite rase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate ori din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.(2) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, condiţionarea ocupării unui post prin anunţ sau concurs, lansat de angajator ori de reprezentantul acestuia, de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, de vârsta, de sexul sau orientarea sexuală, respectiv de convingerile candidaţilor, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 2 alin. (4).(3) Persoanele fizice şi juridice cu atribuţii în medierea şi repartizarea în muncă vor aplica un tratament egal tuturor celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă, vor asigura tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă accesul liber şi egal la consultarea cererii şi ofertei de pe piaţa muncii, la consultanţa cu privire la posibilităţile de ocupare a unui loc de muncă şi de obţinere a unei calificări şi vor refuza sprijinirea cererilor discriminatorii ale angajaţilor. Angajatorii vor asigura confidenţialitatea datelor privitoare la rasa, naţionalitatea, etnia, religia, sexul, orientarea sexuală sau a altor date cu caracter privat care privesc persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă."

Art. 89. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea angajaţilor de către angajatori, în raport cu prestaţiile sociale acordate, din cauza apartenenţei angajaţilor la o anumită rasă, naţionalitate, origine etnică, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori pe baza vârstei, sexului, orientării sexuale sau convingerilor promovate de ei.

8 Art.7 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/20029 Art.8 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/2002

Art. 910. - Prevederile art. 5-8 nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului angajatorului de a refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerinţelor ocupaţionale în domeniul respectiv, atât timp cât refuzul nu constituie un act de discriminare în sensul prezentei ordonanţe, iar aceste măsuri sunt justificate obiectiv de un scop legitim şi metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

Accesul la serviciile publice administrative şi juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri şi facilităţi

Art. 10. - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenenţei acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză prin:a)11 refuzarea acordării serviciilor publice administrative şi juridice;b)12 refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile de sănătate publică - alegerea medicului de familie, asistenţă medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgenţă sau alte servicii de sănătate;c)13 refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinaţie de locuinţă, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;d) refuzul de a acorda un credit bancar sau de a încheia orice alt tip de contract, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;e) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de teatre, cinematografe, biblioteci, muzee şi expoziţii, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;f) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alţi prestatori de servicii, indiferent dacă sunt în proprietate privată ori publică, cu excepţia situaţiei în care această

10 Art.9 este redat astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Guvern nr.77/200311 Art.10, Lit. a este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200212 Art.10, Lit. b este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200213 Art. 10, Lit. c, d, e, f, g este redat astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Guvern nr.77/2003

restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;g) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun - prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace -, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesareh)14 refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilităţi.

Secţiunea a IV-a Libertatea de circulaţie, dreptul la libera alegere a domiciliului şi accesul în locurile publice

Art. 16. - (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice acţiuni constând în ameninţări, constrângeri, folosirea forţei sau orice alte mijloace de asimilare, strămutare sau colonizare de persoane, în scopul modificării compoziţiei etnice, rasiale sau sociale a unei zone a ţării sau a unei localităţi.(2)15 Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice comportament constând în determinarea părăsirii domiciliului, în deportare sau în îngreunarea condiţiilor de viaţă şi de trai cu scopul de a se ajunge la renunţarea la domiciliul tradiţional al unei persoane sau al unui grup de persoane aparţinând unei anumite rase, naţionalităţi, etnii sau religii, respectiv al unei comunităţi, fără acordul acestora. Constituie o încălcare a prevederilor prezentei ordonanţe atât obligarea unui grup de persoane aflate în minoritate de a părăsi localitatea, aria sau zonele în care locuieşte, cât şi obligarea unui grup de persoane aparţinând majorităţii de a se stabili în localităţi, arii sau zone locuite de o populaţie aparţinând minorităţilor naţionale. Art. 1716. - (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice comportament care are ca scop mutarea sau alungarea unei persoane sau unui grup de persoane dintr-un cartier sau dintr-un imobil din cauza apartenenţei acestuia la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.(2) Prevederea alin. (1) nu poate fi interpretată în sensul restrângerii dreptului autorităţilor de punere în aplicare a planurilor de sistematizare şi amenajare a teritoriului, atât timp cât mutarea se face în condiţiile legii, iar măsura luată nu este determinată de apartenenţa persoanei sau a grupului de persoane în cauză la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie 14 Art.10, Lit. h este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200215 Art.16, alin. 2 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200216 Art.17 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/2002

defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acestora."

Art. 1817. - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, interzicerea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane în locurile publice din cauza apartenenţei acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la oricare altă categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.

Cine raspunde pentru incalcarea prevederilor legii 48/2002?

Orice persoana fizica sau juridica are obligatia sa respecte principiile enuntate in legea 48/2002, nersepecarea prevederilor legii determinand sanctionarea acesteia.

Care este organismul competent sa soluţioneze o plângere privind discriminarea?

Orice persoana care este discriminata are posibilitatea de a se adresa printr-o plângere Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii. Potrivit legii, membrii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii constata si sanctioneaza contraventiile prevazute in capitolul II, Dispozitii Speciale, din lege. Dispozitiile legii 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare se aplica in mod corespunzator.18

Celalalte atributii ale CNCD vor fi reglemenate prin hotarare a Guvernului.19

De asemenea, potrivit legii, orice persoana discriminata se poate adresa unei instante civile pentru a obtine despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, restabilirea situatiei anterioare sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.

La cerere, instanta poate dispune retragerea, de catre autoritatile emitente, a autorizatiei de functionare a persoanelor juridice care, printr-o actiune discriminatorie, cauzeaza un prejudiciu semnificativ sau care, desi cauzeaza un prejudiciu redus, incalca in mod repetat prevederile legii.

17 Art. 18 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200218 Legea 32 din 1968 a fost modificata prin Ordonanţa de Guvern nr.2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aceasta din urma aprobată cu modificări de Legea 180/2002.19 Vezi Art. 23 aliniat 2 din O.G. 137/2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Care sunt Atributiile Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii ?

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii, constituit in conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare, se organizează si functioneaza ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului. Consiliul are rolul de a implementa principiul egalitatii intre cetateni, prevăzut in Constituţia României, in legislatia interna in vigoare si in documentele internationale la care Romania este parte. In exercitarea atribuţiilor sale, potrivit Hotărârii de Guvern privind organizarea si funcţionarea CNCD, Consiliul isi desfasoara activitatea in mod independent, fara ca aceasta sa fie îngrădita sau influenţata de catre alte instituţii sau autoritati publice.

CNCD: - propune instituirea, in conditiile legii, a unor acţiuni sau a unor masuri speciale pentru protectia persoanelor sau categoriilor defavorizate care se afla pe o poziţie de inegalitate in raport cu majoritatea cetatenilor datorita originii sociale ori a unui handicap, fie ca se confrunta cu un comportament de respingere si marginalizare atunci când acestea nu se bucura de egalitatea şanselor:- propune Guvernului proiecte de acte normative in domeniul sau de activitate; avizează proiectele de acte normative care au ca obiect exercitarea drepturilor si a libertatilor, in condiţii de egalitate si nediscriminare; colaboreaza cu autoritatile publice competente in vederea armonizării legislaţiei interne cu normele internationale in materia nediscriminarii; colaboreaza cu autoritatile publice, persoanele juridice si persoanele fizice pentru asigurarea prevenirii sanctionarii si eliminării tuturor formelor de discriminare ; urmareste aplicarea si respectarea, de catre autoritati publice, persoanele fizice si juridice, a dispozitiilor normative ce privesc prevenirea sanctionarii si eliminarii tuturor formelor de discriminare; primeste petitii si sesizari privind incalcarea drepturilor omului, dispozitiilor normative referitoare la principiul egalitatii si nediscriminarii, de la persoanele fizice, organizatii neguvernamentale care au ca scop protectia drepturilor omului, alte persoane juridice, institutii publice, le analizeaza, adopta masurile corespunzatoare si comunica raspunsul in termenul prevazut de lege.

De asemenea CNCD colaboreaza cu organizatiile neguvernamentale, care au ca scop protectia drepturilor omului; elaboreaza studii si cercetari privind respectarea principiului egalitatii si nediscriminarii, pe care le prezinta Guvernului si le da publicitatii ; editeaza publicatii in materie ;constata si sanctioneaza contraventiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr.137/2000, colaboreaza cu organizatiile similare si cu organizatii neguvernamentale din domeniul

drepturilor omului, din alte state, precum si cu organizatiile internationale in materie.20

Ce rol joaca organizatiile non-guvernamentale, potrivit legii 48/2002?

Organizatiile neguvernamentale care au ca scop protectia drepturilor omului au calitate procesuala activa in cazul in care discriminarea se manifesta in domeniul lor de activitate si aduce atingere unei comunitati sau grup de persoane. Aceste organizatii au calitate procesuala activa si in cazul in care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, daca aceasta din urma mandatează organizaţia in acest sens.

Pasii pe care victima discriminarii trebuie sa ii ia in considerare atunci cand se adreseaza CNCD21

Asistenta din partea CNCD

Orice persoana care se considera discriminata in conditiile legii 48/2002 se poate adresa CNCD printr-o sesizare scrisa. CNCD primeste petitii si sesizari, le analizeaza, adopta masurile corespunzatoare si comunica raspunsul in termenul prevazut de lege.22 Astfel CNCD, constata si sanctioneaza contraventiile prevazute in actul normativ, limitandu-se insa la prevederile legii 48/2002.

Referitor la organismele specializate in combaterea discriminarii, Directiva 43 a Uniunii Europene in Articolul 13 face unele precizari pe care statele membre si implicit tarile candidate trebuie sa le ia in considerare. Intre altele: ”Statele membre trebuie sa se asigure ca competenta acestor organisme incude: - oferirea de asistenta independenta victimelor discriminarii în depunerea plîngerilor lor cu privire la cazurile de discriminare, fara a prejudicia drepturile victimelor si ale asociatiilor, organizatiilor sau altor entitati legale despre care se face vorbire în Articolul 7(2)”

In hotararea de Guvern nr. 1.194 din 27 noiembrie 2002 privind organizarea si functionarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii nu se face nici o referire explicita la acordarea de 20 Citat din Hotărârea de Guvern nr.1. 194/2001, privind Constituirea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii, M.Of. Nr.792 din 12.12.200121 Aceasta sectiune este citata din lucrarea “Practici Pozitive: mecanisme specilizate in combaterea discriminarii: Marea Brianie si Romania”, Romani CRISS, Av. Dezideriu Gergely, 2003. 22 Termenul legal pentru a emite raspunsul oficial referitor la o sesizare adresata unei institutii publice este de 30 de zile, potrivit legii contenciosului administrativ din Romania, Legea 29/1990.

asistenta independenta victimelor discriminarii in depunerea plangerilor cu privire la cazurile de discriminare .

Prin Ordonanta de Guvern nr.77/2003, care a modificat Ordonanta de Guvern nr.137/2000 se prevede acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării. In schimb este neclar in ce consta expresia de „asistenta de specialitate”. Include acest termen si asistentja juridica si financiara? Ramane de vazut pe viitor.

Ajuta CNCD pe oricine?

Atributiile CNCD vizeaza prevenirea si combaterea discriminarii in formele prevazute de lege, astfel incat doar persoanele a caror drepturi au fost incalcate in relatie direca sau indirecta cu prevederile legii 48/2002 se pot adresa acestui organism institutional. Orice persoana care a fost discriminata poate sesiza CNCD cu privire la incalcarea dispozitiilor contraventionale prevazute in actul normativ.

Cum trebuie sa ma adresez CNCD?

O persoana trebuie sa se adreseze in scris CNCD, a carui sediu se afla in Bucuresti. In prezent nu exista un formular tip in ceea ce priveste plangerea, necesar a fi completat de victima discriminarii.

Exista un termen limita care trebuie respectat?

Referitor la plangerea privind discriminarea, deoarece potrivit legii, faptele prevazute sunt contraventii, aceasta trebuie introdusa in termenul prevazut de lege. Ordonanta 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor in art.13 al.1 prevede ca: ”aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei”. Astfel, nedepunerea plangerii in termenul prevazut de lege atrage dupa sine imposibilitatea sactionarii contraventiei. Victima discriminarii este responsabilia a introduce plangerea in termenul legal.

Ce se intampla ulterior ?

Legea 48/2002 referindu-se la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, mentioneaza ca membrii CNCD constata si sanctioneaza contraventiile prevazute in lege. Membrii Consiliului pot delega personalului de specialitate al Consiliului calitatea de agent constatator si de organ care aplica sanctiunile pentru contraventiile stabilite, avand competentele prevazute in Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Potrivit ordonantei 2/2001, Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori.

Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Cand voi stii daca CNCD a solutionat cazul meu?

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii primeste petitii si sesizari privind incalcarea drepturilor omului, dispozitiilor normative referitoare la principiul egalitatii si nediscriminarii, de la persoanele fizice, organizatii neguvernamentale care au ca scop protectia drepturilor omului, alte persoane juridice, institutii publice, le analizeaza, adopta masurile corespunzatoare si comunica raspunsul in termenul prevazut de lege.

Astfel cu privire la toate petitiile si sesizarile depuse, CNCD va comunica petentului sau victimei, ori organizatiei care a depus o plangere, masura dispusa, in speta sanctionarea sau nesanctionarea faptei care face obiectul pangerii.

Paşii in introducerea unei plângeri la CNCD23

Plangerea privind discriminarea

Daca tu crezi ca ai fost discriminat, este foarte important sa actionezi rapid. Exista anumite termene care trebuie respectate in depunerea unei plangeri atat in fata CNCD cat si a instantelor de judecata. Discriminarea nu este o chestiune usor de probat, uneori fiind foarte dificil chiar imposibil. Cea mai buna cale in solutionarea unei astfel de plangeri este sa aduci cat mai multe dovezi posibile. Fie ca este vorba de martori, acte sau alte probe este deosebit de important sa le poti folosi in argumentarea cazului tau. Cu cat sunt mai multe dovezi, cu atat cazul poate fi mai usor probat si solutionat.24

Cum trebuie sa procedez ?

In primul rand trebuie a faci o descriere detailata a incidentului prin care tu consideri ca ai fost discriminat. Ideal este sa notezi numele persoanelor care au vazut sau auzit incidentul deci a martorilor si incearca sa ii convingi sa scrie o declaratie referitor la faptul pe care vrei sa il reclami. Deasemenea descrierea in detaliu a faptelor de catre tine este relevanta.

Plangerea in general trebuie sa contina anumite elemente precum: numele, prenumele, datele personale din actul de identitate ale victimei, descrierea faptei cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Precizarea numelui martorilor si al altor probe sunt relevante in argumentarea cazului. Precizarea, si in cel mai bun caz indicarea numelui contravenientului sau contravenientilor este un alt element esential. Sub aspect legal, indicarea actului normativ si a articolelor din act sunt importante dar acest aspect va fi apreciat de catre membrii CNCD.

Unde pot obtine consultanta?

23 Aceasta sectiune este citata din lucrarea “Practici Pozitive in utilizarea mecanismelor specilizate in combaterea discriminarii: Marea Brianie si Romania”, scrisa de Av. Dezideriu Gergely, Romani CRISS, 2003. 24 Plangerea privind discriminarea se adreseaza Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii la adresa: B-dul Nicolae Balcescu, nr.35, Sc. A, Et.5, Ap.10, cod.7000, Bucuresti, Sector 1, tel.021 3126579, Fax. 0213126578, e-mail: cncd@b.astral.ro.

Exista anumite organizatii care te pot ajuta si iti pot acorda consultanta in ceea ce priveste plangerea ta. In general organizatiile de aparare a drepturilor omului pot sa-ti ofere sprijin in acest sens:

- Poti lua legatura cu organizatii non-guvernamentale din orasul tau- In Baroul de Avocati din orasul in care te afli poti gasi un avocat care sa iti ofere consultanta juridica- Daca esti rom, o organiztie a romilor iti poate oferi sprijin in acest sens - Sindicatul de la locul tau de munca te poate ajuta (daca incidentul are legatura cu locul de munca, exista un sindicat si esti membru)

Unde sunt solutionate cazuri de discriminare ?

Deoarece legea se refera la elimininarea tuturor formelor de discriminare, cazurile privind diferite forme de discriminare sunt in general solutionate de catre membrii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Deasemenea, cazuri de discriminare pot fi audiate si in fata instantelor civile de judecata si vizeaza cereri de acordare a despagubirilor in care sunt implicate victime ale discriminarii. In prima instanta, CNCD poate acorda o sanctiune contraventionala intr-un caz de discriminare iar o instanta de judecata poate acorda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit de victima discriminarii.

Exista termene limita pentru a depune o plangere care vizeaza un caz de discriminare?

Da. Exista diferite termene limita care trebuie respectate. Deoarece potrivit legii, faptele prevazute in legea 48/2002 sunt contraventii, plangerea trebuie introdusa in termenul prevazut de lege. Ordonanta 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor in art.13 al.1 prevede ca :”aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei”. Astfel, nedepunerea plangerii in termenul prevazut de lege, adica cel de 6 luni atrage dupa sine imposibilitatea sactionarii contraventiei, deoarece termenul in care trebuia depusa plangerea nu s-a respectat. Victima discriminarii este responsabilia a introduce plangerea in termenul legal.

Atunci cand victima se adreseaza instantei de judecata plangerea privind acordarea de despagubiri trebuie introdusa, deasemenea in termenul prevazut de lege. Acest termen in fata instantelor de judecata este de 3 ani de la data savarsirii faptei care a produs un prejudiciu.25 25 Vezi Decret nr.167 din 1958 si Codul Civil al Romaniei

Este usor sa introduci un caz de discriminare?

Nu. Sa demonstrezi ca ai fost discriminat, in cele mai multe cazuri nu este usor, deoarece: - Persoana care invoca discriminarea trebuie sa o si dovedeasca - A gasi probe care sa demonstreze discriminarea este deseori dificil, iar martorii pot fi reticenti in a continua un proces civil indelungat - Legea in sine privind discriminarea este complexa, o persoana avand nevoie de consultarea unui spcialist sau asistenta pentru pregatirea cazului - In fata instantelor civile un caz poate dura ani pana la finallizarea spetei - Reprezentarea legala gratuita este acordata doar in circumstante speciale - Litigiul in fata instantei civile ar trebui sa constituie “o ultima solutie”. Este deosebit de important ca victima discriminarii sa fie hotarata sa depuna plangere, sa caute asistenta pentru depunerea plangerii in cel mai scurt timp, si sa aiba in vedere termenele in interiourul carora trebuie depusa plangerea.

Poate fi cazul meu solutionat prin mediere, in afara unei instante de judecata?

Legea 48/2002 si Hotararea de Guvern 1194/2001 nu confera atributii de mediere Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Totusi cazuri de discriminare solutionate prin mediere au fost inregistrate in Romania dar in afara unui cadru legal si prin intermediul unui mecanism institutional. Romani CRISS inca din anul 2000 pana in prezent a monitorizat si intervenit in diverse cazuri de discriminare in care solutiile pe care organizatia le-a optat, au diferit de la un caz la altul, de la plangeri adresate diverselor institutii precum Politie, Avocatul Poporului si Instante civile de judecata, pana la mediere. In astfel de cazuri, scuzele publice au constituit o solutie de compromis prin care s-a evitat introducerea unei actiuni civile in instanta.26

Totusi o “mediere” sau intelegere intre parti este posibila si in fata instantei de judecata si poate lua forma juridica a “tranzactiei judiciare”. Aceasta solutie insa este esentialmente de natura civila si utilizata in fata instantei de judecata.

Prin Ordonanta de Guvern nr.77/2003 care a modificat Ordonanta de Guvern nr.137/2000 medierea este prevazuta ca 26 Vezi Romani CRISS, Raport Anual 2000, Raport anual 2001-Departamentul Drepturile Omului; cazuri disponibile si pe pagina de web a Romani CRISS al adresa http:// www.romanicriss.ro

atribuite a CNCD in solutionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârşirii unor acte/fapte de discriminare. Cel putin pana in prezent, este neclar cum se va realiza. In primul rand, este imperios necesar reglementarea noţiunii de „mediere” în legislaţia noastră. Pe de alta parte, este necesara crearea prin intermediul unei legi organice a unei structuri organizatorice a CNCD-ului, care să cuprindă departamente separate, cu atribuţii distincte, neconflictuale. Este inadmisibil ca aceleaşi persoane să medieze părţile, iar apoi, în caz de neînţelegere, să constate şi să sancţioneze faptele de discriminare. 27

Strict in condiţiile prezentate anterior, este necesara reflectarea la posibilitatea introducerii pe langa termenul de „mediere” si pe acela de „conciliere,” datorita înţelesurilor lor complementare. Astfel, într-o accepţiune tradiţionala, medierea se refera la intervenţia imparţiala a unei persoane oficiale pentru rezolvarea unui conflict, asistând la negocieri şi formulând uneori propuneri. Medierea nu are valoare juridica. Pe de alta parte, concilierea se refera la procedura de împăcare a parţilor într-un conflict luând in final forma unei înţelegeri care are valoare juridica, fiind asemănătoare unei tranzacţii făcute în fata judecătorului, din dreptul civil.28

Care sunt posibilele remedii ce pot fi obtinute intr-un caz de discriminare?

In conditiile in care sunt intrunite elementele constitutive ale uneia dintre contraventiile prevazute in legea 48/2002, CNCD poate sanctiona cu amendă între 1.000.000 lei şi 10.000.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă între 2.000.000 lei şi 20.000.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane." Prin Ordonanta de guvern nr.77/2003 a fost modificat cuantumul amenzilor, astfel ca CNCD poate sanctiona cu amendă între 2.000.000 lei şi 20.000.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă între 4.000.000 lei şi 40.000.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate.

De asemenea, potrivit legii, orice persoana discriminata se poate adresa unei instante civile pentru a obtine despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, restabilirea situatiei anterioare sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea de despagubire este scutita de taxa judiciara de timbru. La cerere,instanta poate dispune retragerea, de catre autoritatile emitente, a autorizatiei de functionare a persoanelor juridice care, printr-o actiune discriminatorie, cauzeaza un prejudiciu semnificativ 27 Vezi in acest sens “Document de pozitie” privind propunerea CNCD de modificare a O.G. 137/2000, document realizat de Centrul de Resurse Juridice, Fundaţia pentru o Societate Deschisă, ACCEPT, APADOR-Comitetul Helsinki, Romani-Criss, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Liga Pro Europa, Institutul pentru Politici Publice adresat CNCD in 31 iulie 2003. 28 Idem

sau care, desi cauzeaza un prejudiciu redus, incalca in mod repetat prevederile legii.

Pot obtine asistenta juridica/reprezentare legala ?

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii nu acorda asistenta judiciara si reprezentare victimelor discriminarii in fata instantelor de judecata. Persoanele–victime ale discriminarii se pot adresa organizatiilor nonguvernamentale de aparare a drepturilor omului, organizatii ale minoritatilor in general si unor organizatii ale romilor ce acorda victimelor discriminarii asistenta judiciara si reprezentare prin intermediul avocatilor ce sunt angajati de aceste organizatii. Desi prin Ordonanta de Guvern nr.77/2003 s-a introdus ca atributie a CNCD asistenta de specialitate, este neclar daca aceasta include asistenta juridica si financiara.

Cel putin, in prezent, in cazul in care o persoana este victima a discriminarii si are posibilitati materiale, poate sa isi angajeze ca aparator, un avocat privat.

Romani CRISS-Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii este una dintre organizatiile non-guvernamentale de aparare a drepturilor omului care acorda asistenta juridica independenta victimelor discriminarii. Acesta insa se acorda victimelor discriminarii etnice si in special romilor. Pentru informatii in acest sens, se poate contacta organizatia telefonic, in scris sau prin e-mail.29

29 Adresa la care se pot oferi informatii privind acordarea de asistenta independenta in cazurile de discriminare etnica este: Romani CRISS-Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii, Bucuresti, Sector 1, Str. Buzesti, Nr. 19, tel. 021 231 41 44 sau 021 212 56 05, sau prin e-mail la adresa criss@dnt.ro si humanrights@romanicriss.ro , pentru informatii despre Romani CRISS vezi si www.romanicriss.ro

II. LocuinţeII. Locuinţe

Reglementare legala

Legea nr.114 din 11 octombrie 1996 republicata in Monitoul Oficial nr. 393 din 31 decembrie 1997

Legea nr.145 din 27 iulie 1999 pentru modificarea şi completarea Legii locuinţei nr.114/1996, publicata în Monitorul Oficial nr. 439/9 sep. 1999

Ordonanta de Urgenta nr.22 din 23 martie 2000 pentru modificarea şi completarea Legii locuinţei nr.114/1996, publicata în Monitorul Oficial nr. 129/28 mar. 2000

Hotarare de Guvern nr. 1275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea in aplicare a prevederilorlegii locuintei nr. 114/1996

Hotarare de Guvern nr 366/2001 pentru punerea in aplicare a prevederilor Legii locuintei nr. 114/1996, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1275/2000

Hotarare de Guvern nr.430/2001 privind Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei romilor din Romania

Prevederi de baza, drepturi si obligaţii

La ce se refera legea locuinţei?

Reglementarea cadrului general de realizare, exploatare şi administrare a locuinţelor are la bază următoarele principii: Accesul liber şi neîngrădit la locuinţă este un drept al fiecărui cetăţean. Realizarea locuinţelor constituie un obiectiv major, de interes naţional, pe termen lung, al administraţiei publice centrale şi locale. Legea locuintei reglementează aspectele sociale, economice, tehnice şi juridice ale construcţiei şi folosinţei locuinţelor. Termenii utilizaţi în cuprinsul legii au următorul înţeles: a) Locuinţă Construcţie alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii.

b) Locuinţă convenabilă Locuinţă care, prin gradul de satisfacere a raportului dintre cerinţa utilizatorului şi caracteristicile locuinţei, la un moment dat, acoperă necesităţile esenţiale de odihnă, preparare a hranei, educaţie şi igienă, asigurând exigenţele minimale prezentate în anexa nr. 1 la prezenta lege.

c) Locuinţă socială Locuinţă care se atribuie cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii, a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.

d) Locuinţă de serviciu

Locuinţă destinată funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă, potrivit prevederilor legale.

e) Locuinţă de intervenţie Locuinţă destinată cazării personalului unităţilor economice sau bugetare, care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită prezenţa permanentă sau în caz de urgenţă în cadrul unităţilor economice.

f) Locuinţă de necesitate

Locuinţă destinată cazării temporare a persoanelor şi familiilor ale căror locuinţe au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale sau accidente sau ale căror locuinţe sunt supuse demolării în vederea

realizării de lucrări de utilitate publică, precum şi lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în clădiri ocupate de locatari.

g) Locuinţă de protocol Locuinţă destinată utilizării de către persoanele care sunt alese sau numite în unele funcţii ori demnităţi publice, exclusiv pe durata exercitării acestora.

h) Casă de vacanţă Locuinţă ocupată temporar, ca reşedinţă secundară, destinată odihnei şi recreerii.

Autoritatile locale pot construi locuinte in vederea inlesnirii accesului la proprietate pentru unele categorii de persoane. Despre ce categorii este vorba ?

Art.7 Consiliile locale pot realiza din depozitele special constituite locuinţe cu suprafeţele construite prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege, exercitând controlul asupra preţului de vânzare, în vederea înlesnirii accesului la proprietate pentru unele categorii de persoane, în următoarea ordine de prioritate: a) tinerii căsătoriţi care, la data contractării locuinţei, au, fiecare, vârsta de până la 35 de ani; b) persoanele care beneficiază de facilităţi la cumpărarea sau construirea unei locuinţe, potrivit prevederilor Legii nr. 42/1990, republicată; c) persoanele calificate din agricultură, învăţământ, sănătate, administraţie publică şi culte, care îşi stabilesc domiciliul în mediul rural; d) alte categorii de persoane stabilite de consiliile locale. Persoanele din categoriile menţionate la lit. a)-c) beneficiază de o subvenţie de la bugetul de stat, în limitele prevederilor bugetare anuale, în raport cu venitul, de până la 30% din valoarea locuinţei, la data contractării, precum şi de plata în rate lunare, pe termen de 20 de ani, a diferenţei faţă de preţul final al locuinţei, după ce s-au scăzut subvenţia şi avansul minim obligatoriu de 10% din valoarea locuinţelor la data contractării, achitat de contractant. Persoanele prevăzute la lit. d) beneficiază de plata în rate lunare, în termen de 20 de ani, a diferenţei faţă de preţul final al locuinţei, după ce s-a scăzut avansul minim obligatoriu de 30% din valoarea locuinţei la data contractării, achitat de contractant. Dobânda la suma avansată din depozitul special, care se restituie în rate, este de 5% anual. În cazul nerestituirii la termenele stabilite a ratelor scadente, se va plăti o dobândă de 10% anual asupra acestor rate.

Autorităţile publice locale, prin administratori delegaţi de acestea, vor încheia cu persoanele fizice prevăzute în prezentul articol contracte de împrumut pentru sumele avansate din depozitul special, potrivit normelor legale în vigoare. Art. 8. - Persoanele fizice prevăzute la art. 7 se vor adresa consiliilor locale, care vor analiza şi vor aproba, după caz, cererile respective, stabilind, totodată, şi ordinea de prioritate. Cuantumul subvenţiei se stabileşte în raport cu venitul mediu net lunar pe membru de familie, potrivit normelor aprobate anual de Guvern. Art. 9. - Depozitele special constituite pe seama consiliilor locale se alimentează din următoarele surse: a) sumele aprobate anual în bugetele locale, destinate realizării locuinţelor; b) încasările realizate din vânzarea locuinţelor şi a spaţiilor cu altă destinaţie din clădirile de locuit, cu excepţia celor care se fac venituri la bugetele locale, potrivit prevederilor legale în vigoare, precum şi sumele încasate potrivit prevederilor art. 7. c) alocaţiile din bugetul de stat, în limita prevederilor aprobate anual cu această destinaţie; d) alte surse constituite potrivit legii.

In ce conditii beneficiaza persoanele fizice de legea locuintei ? Art. 10. - De prevederile art. 7 din prezenta lege beneficiază, o singură dată, persoanele fizice care, împreună cu familia, nu au deţinut şi nu au în proprietate o locuinţă, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 7 lit. c), sau dacă locuinţa în care gospodăresc împreună nu satisface exigenţele minimale de suprafaţă, prevăzute în anexa nr. 1, corespunzător numărului de persoane din familie. Proprietarii locuinţelor noi, persoane fizice, sunt scutiţi de plata impozitului pe clădire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinţei. În cazul înstrăinării locuinţei în condiţiile prezentei legi, noul proprietar nu mai beneficiază de scutirea de impozit. Art. 11. - Locuinţele care se realizează în condiţiile art. 7-9 din prezenta lege se vor amplasa, prin grija consiliilor locale, pe terenurile aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale sau pe terenurile aparţinând persoanelor fizice beneficiare, în condiţiile prevederilor Codului civil, cu respectarea documentaţiilor de urbanism legal aprobate şi cu asigurarea utilităţilor şi dotărilor edilitare necesare condiţiilor de locuit.

Închirierea locuinţelor potrivit legii locuintei

Art. 21. - Închirierea locuinţelor se face pe baza acordului dintre proprietar şi chiriaş, consemnat prin contract scris, care se va înregistra la organele fiscale teritoriale Art. 22. - Sunt nule de drept orice clauze cuprinse în contractul de închiriere, care: a) obligă chiriaşul să recunoască sau să plătească în avans proprietarului orice sumă cu titlu de reparaţie în sarcina proprietarului; b) prevăd responsabilitatea colectivă a chiriaşilor în caz de degradare a elementelor de construcţii şi a instalaţiilor, a obiectelor şi dotărilor aferente spaţiilor comune; c) impun chiriaşilor să facă asigurări de daune; d) exonerează proprietarul de obligaţiile ce îi revin potrivit prevederilor legale; e) autorizează pe proprietar să obţină venituri din nerespectarea clauzelor contractului de închiriere. Art. 23. - În cazul în care părţile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriaşul este obligat să părăsească locuinţa la expirarea termenului contractual. Art. 24. - Rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face în următoarele condiţii: a) la cererea chiriaşului, cu condiţia notificării prealabile într-un termen de minimum 60 de zile; b) la cererea proprietarului, atunci când: - chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutiv; - chiriaşul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei, clădirii în care este situată aceasta, instalaţiilor, precum şi oricăror alte bunuri aferente lor, sau dacă înstrăinează fără drept părţi ale acestora; - chiriaşul are un comportament care face imposibilă convieţuirea sau împiedică folosirea normală a locuinţei; - chiriaşul nu a respectat clauzele contractuale; c) la cererea asociaţiei de proprietari, atunci când chiriaşul nu şi-a achitat obligaţiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioadă de 3 luni, dacă au fost stabilite, prin contractul de închiriere, în sarcina chiriaşului.

In ce conditii se poate evacua chiriasul?

Art. 25. - Evacuarea chiriaşului se face numai pe baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Chiriaşul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, până la data executării efective a hotărârii de evacuare.

Obligatiile proprietarului si ale chiriasului

Art. 28. - Proprietarul are următoarele obligaţii:

a) să predea chiriaşului locuinţa în stare normală de folosinţă; b) să ia măsuri pentru repararea şi menţinerea în stare de siguranţă în exploatare şi de funcţionalitate a clădirii pe toată durata închirierii locuinţei; c) să întreţină în bune condiţii elementele structurii de rezistenţă a clădirii, elementele de construcţie exterioare ale clădirii (acoperiş, faţadă, împrejmuiri, pavimente), curţile şi grădinile, precum şi spaţiile comune din interiorul clădirii (casa scării, casa ascensorului, holuri, coridoare, subsoluri, scări exterioare); d) să întreţină în bune condiţii instalaţiile comune proprii clădirii (ascensor, hidrofor, instalaţii de alimentare cu apă, de canalizare, instalaţii de încălzire centrală şi de preparare a apei calde, instalaţii electrice şi de gaze, centrale termice, crematorii, instalaţii de colectare a deşeurilor, instalaţii de antenă colectivă, telefonice etc.). Art. 29. - Chiriaşul are următoarele obligaţii: a) să efectueze lucrările de întreţinere, reparaţii sau înlocuire a elementelor de construcţii şi instalaţii din folosinţa exclusivă; b) să repare sau să înlocuiască elementele de construcţii şi de instalaţii deteriorate din folosinţa comună, ca urmare a folosirii lor necorespunzătoare, indiferent dacă acestea sunt în interiorul sau în exteriorul clădirii; dacă persoanele care au produs degradarea nu sunt identificate, cheltuielile de reparaţii vor fi suportate de cei care au acces sau folosesc în comun elementele de construcţii, de instalaţii, obiectele şi dotările aferente; c) să asigure curăţenia şi igienizarea în interiorul locuinţei şi la părţile de folosinţă comună pe toată durata contractului de închiriere; d) să predea proprietarului locuinţa în stare normală de folosinţă, la eliberarea acesteia. Obligaţiile chiriaşului cu privire la întreţinerea şi repararea spaţiului închiriat se păstrează şi în cazul subînchirierii locuinţei. Art. 30. - În cazul neîndeplinirii de către proprietar a obligaţiilor care îi revin cu privire la întreţinerea şi repararea locuinţei închiriate, lucrările pot fi executate de către chiriaşi în contul proprietarului, reţinând contravaloarea acestora din chirie. Chiriaşul va putea executa aceste lucrări, dacă degradarea produsă este de natură să afecteze folosinţa normală a clădirii sau a locuinţei şi numai atunci când proprietarul, la sesizarea scrisă a chiriaşului, nu a luat măsuri de executare a lucrării, în termen de 30 de zile de la data sesizării.

Locuinţa socială

Art. 38. - Construcţiile de locuinţe sociale se pot realiza, în orice localitate, pe amplasamentele prevăzute în documentaţiile de urbanism şi în condiţiile prezentei legi. Constituirea fondului de

locuinţe sociale se face prin realizarea de construcţii noi şi prin reabilitarea unor construcţii existente. Consiliile locale controlează şi răspund de fondul de locuinţe sociale situate pe teritoriul unităţilor administrativteritoriale respective. Art. 39. - Locuinţele sociale aparţin domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale. Art. 40. - Locuinţele sociale se vor amplasa numai pe terenurile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art. 11. Art. 41. - Locuinţa socială se realizează cu respectarea suprafeţei utile şi a dotărilor stabilite în limita suprafeţei construite, potrivit anexei nr. 1 la prezenta lege. Pentru locuinţele care se realizează prin reabilitarea construcţiilor existente se consideră obligatorii numai prevederile legate de dotarea minimă.

Cine are acces la locuinta sociala?

Art. 42. - Au acces la locuinţă socială, în vederea închirierii, familiile cu un venit mediu net lunar realizat în ultimele 12 luni sub nivelul venitului net lunar pe familie, pentru care se acordă ajutor social potrivit legii, majorat cu 10%.30 Nivelul minim astfel calculat va fi corectat periodic de Guvern, în funcţie de evoluţia situaţiei economice şi sociale, începând cu anul 1996. Venitul net lunar pe familie se stabileşte pe baza declaraţiei de venit şi a actelor doveditoare, potrivit prevederilor legale. Declaraţiile de venit, făcute cu nesinceritate, atrag răspunderea materială sau penală, după caz.

Cum se repartizeaza locuintele sociale?

Art. 43. - Locuinţele sociale se repartizează de către consiliile locale pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condiţiile prevederilor prezentului capitol, şi de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită de consiliile locale, următoarele categorii de persoane: tinerii căsătoriţi care au fiecare vârsta de până la 35 de ani, tinerii proveniţi din instituţii de ocrotire socială şi care au împlinit vârsta de 18 ani, invalizii de gradul I şi II, persoanele handicapate, pensionarii, veteranii şi văduvele de război, beneficiarii prevederilor Legii nr. 42/1990, republicată, şi ai Decretului-lege nr.118/1990, republicat, alte persoane sau familii îndreptăţite. 30 Art 42 al.1 a fost modificat prin Legea nr.145/1999 astfel: "Au acces la locuinta sociala, in vederea inchirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar, realizat in ultimele 12 luni, cu cel putin 20% sub nivelul venitului net lunar pe membru de familie sau, dupa caz, pe persoana, stabilit conform prevederilor art. 8 alin. 2."

Chiria, drepturi si oblgatii

Art. 44. - Contractul de închiriere se încheie de către primar sau de către o persoană împuternicită de acesta cu beneficiarii stabiliţi de consiliul local, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire pe baza declaraţiei de venituri şi a actelor doveditoare necesare conform prevederilor legale. Nivelul chiriei nu va depăşi 10% din venitul net lunar, calculat pe ultimele 12 luni, pe familie. Diferenţa până la valoarea nominală a chiriei, calculată potrivit art. 31, va fi subvenţionată de la bugetul local al unităţii administrativteritoriale unde este situată locuinţa socială. Art. 45. - Titularul contractului de închiriere este obligat să comunice primarului, în termen de 30 de zile, orice modificare produsă în venitul net lunar al familiei acestuia, sub sancţiunea rezilierii contractului de închiriere. În cazurile în care venitul net lunar pe familie s-a modificat, autoritatea administraţiei publice locale va opera modificarea chiriei şi a subvenţiei acordate, cuvenite proprietarului. Art. 46. - Contractul de închiriere se poate rezilia: a) în condiţiile prevăzute la art. 24 din prezenta lege; b) în cazul în care venitul mediu net lunar pe familie, realizat în 2 ani fiscali consecutivi, depăşeşte cu peste 20% nivelul minim prevăzut la art. 42 din prezenta lege, iar titularul contractului de închiriere nu a achitat valoarea nominală a chiriei în termen de 90 de zile de la comunicare. Art. 47. - Locuinţele sociale realizate potrivit prezentei legi nu pot fi vândute.

Cine nu poate beneficia de locuinta sociala?

Art. 48. - Nu pot beneficia de locuinţe sociale, potrivit prezentei legi, persoanele sau familiile care: a) deţin în proprietate o locuinţă; b) au înstrăinat o locuinţă după data de 1 ianuarie 1990; c) au beneficiat de sprijinul statului în credite şi execuţie pentru realizarea unei locuinţe; d) deţin, în calitate de chiriaş, o altă locuinţă. Art. 49. - Beneficiarii locuinţelor sociale nu au dreptul să subînchirieze, să transmită dreptul de locuire sau să schimbe destinaţia spaţiului închiriat, sub sancţiunea rezilierii contractului de închiriere şi a suportării eventualelor daune aduse locuinţei şi clădirii, după caz.

Strategia Guvernului romaniei de imbunatatire a situatiei romilor

Prevederi privind domeniul Locuinţelor

Rezolvarea problemelor legate de dreptul de proprietate asupra terenurilor şi locuinţelor deţinute de romi, a problemelor legate de aplicarea actelor normative privind constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate funciară, inclusiv prin promovarea unor iniţiative legislative în domeniu.

Conceperea şi implementarea unor programe de reabilitare a locuinţelor şi mediului înconjurător în zonele locuite de romi.

Dezvoltarea unor programe de finanţare guvernamentala sau în parteneriat, pentru asigurarea condiţiilor minime de locuit în comunităţile de romi (energie electrică, apă potabilă, canalizare, gaz metan, salubrizare).

Dezvoltarea programului de locuinţe sociale pentru familiile numeroase şi lipsite de mijloace de subzistenţă.

Implicarea directă a etnicilor romi în programele guvernamentale de construire şi reabilitare a locuinţelor.

Legea privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale si accesul la locuinta

Art. 13. - (1) In scopul facilitarii accesului la o locuinta al persoanelor in varsta de pana la 35 de ani, aflate in imposibilitatea cumpararii unei locuinte numai cu forte proprii, la nivelul consiliilor judetenesi al Consiliului General al Municipiului Bucuresti se pot constitui sume din urmatoarele surse:a) sume sau cote defalcate din veniturile ce se cuvin bugetului de stat, stabilite anual prin legea bugetului de stat;b) o cota-parte stabilita anual din bugetul propriu al consiliului judetean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucuresti;c) o taxa stabilita anual, prin lege, pentru persoanele fizice detinatoare de locuinte neinchiriate, altele decat cele de domiciliu;d) donatii, sponsorizari sau alte asemenea surse, acceptate conform prevederilor legale.(2) Sumele prevazute la alin. (1) se administreaza de consiliul judetean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucuresti.Art. 14. - (1) Din sumele prevazute la art. 13 consiliul judetean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, va acoperi integral valoarea estimata a avansului ce urmeaza sa fie platit pentru dobandirea unei locuinte sau chiria pe o perioada de pana la 3 ani pentru o locuinta inchiriata.

(2) Modalitatea de acoperire a avansului, respectiv a chiriei suportate de consiliul judetean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, va fi stabilita prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.(3) Valoarea avansului prevazut la alin. (1) se stabileste la inceputul fiecarui an de catre consiliul judetean, respectiv de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti, in functie de prevederile actelor normative care reglementeaza constructia de locuinte, si poate fi ajustata periodic in raport cu evolutia preturilor de consum sau, dupa caz, a costurilor unei locuinte.(4) In sensul prezentei legi, prin dobandirea unei locuinte se intelege atat construirea unei locuinte noi, cat si cumpararea unei locuinte de pe piata libera, caz in care suma prevazuta la alin. (3) trebuie sa reprezinte cel putin o treime din valoarea contractului de vanzare-cumparare.(5) Persoanele care au beneficiat de avans potrivit prevederilor alin. (1) si (2) pot beneficia si de celelalte prevederi legale referitoare la subventionarea dobanzii in cazul cumpararii unei locuinte.Art. 15. - Consiliul judetean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, va stabili criteriile de acordare a sumelor prevazute la art. 13, tinand seama de urmatoarele prioritati:a) tineri proveniti din centrele de plasament si centrele de primire a copilului din cadrul serviciilorpublice specializate si al organismelor private autorizate in domeniul protectiei copiilor;b) familisti in varsta de pana la 35 de ani cu copii in intretinere;c) familisti in varsta de pana la 35 de ani fara copii in intretinere;d) alte persoane in varsta de pana la 35 de ani.

II. Sanatate II. Sanatate

Reglementare legala

Legea asigurarilor sociale de sanatate nr.145 din 24 iulie 1997, publicata in Monitorul Oficial, nr.178 din 31 iulie 1997

Legea privind asistenta de sanatate publica nr. 100 din 26 mai 1998, publicata in Monitorul Oficial, nr.204 din 1 iunie 1998

Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice, Nr. 487 din 11 iulie 2002, publicata in Monitorul Oficial nr. 589 din 8 august 2002

Ordonanta de Urgenta nr. 150 din 31 octombrie 2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicata in Monitorul Oficial nr. 838 din 20 noiembrie 2002

Ordinul Ministerului Sanatatii, nr. 619 din 14 august 2002 pentru aprobarea funcţionării ocupaţiei de mediator sanitar şi a Normelor tehnice privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea activităţii mediatorilor sanitari în anul 2002, publicat in Monitorul Oficial nr. 655 din 3 septembrie 2002

Legea spitalelor nr. 270 din 18 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial nr. 438 din 20 iunie 2003

Legea privind drepturile pacientului, nr. 46 din 21 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial nr. 51 din 29 ianuarie 2003

Constitutia Romaniei Codul Muncii Hotararea de Guvern nr.430/2001 privind Strategia Guvernului

Romaniei de imbunatatire a situatiei romilor

Prevederi de baza, drepturi si obligaţii

Dreptul la sanatate, un drept fundamental

Dreptul la sanatate in Romania este garantat prin lege, conform Legii nr. 100 din 26 mai 1998 privind asistenţa de sănătate publică Asistenţa de sănătate publică cuprinde activităţi care se adresează comunităţii sau individului în vederea protecţiei comunitare, cu scopul păstrării şi promovării stării de sănătate a populaţiei.Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată din bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurărilor sociale de sănătate sau din contributiile directe ale beneficiarilor, după caz, potrivit legii.

Asistenţa de sănătate publică cuprinde activităţile care se desfăşoară în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, promovării şi asigurării sănătăţii populaţiei, precum şi al controlului aplicării normelor de igienă, antiepidemice şi de sănătate publică.Asistenţa de sănătate publică este asigurată de Ministerul Sănătăţii prin unităţi specializate proprii sau private, conform legii.

Care sunt drepturile pacientului potrivit legii?

Legea privind drepturile pacientului prevede ca prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate;

Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale.Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare.

Dreptul pacientului la informaţia medicală

Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza.

Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate.

Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării.

Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.

Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă.

Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare.

Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său.

Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul pacientului.

Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală.

Pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.

Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală

Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.

Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţei acestuia.

În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă, consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar.

În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere.

În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate.

Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator.

Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.

Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa, cu excepţia obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este făcută şi în interesul pacientului.

Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său, cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale.

Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului

Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele

investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.

Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu mai este obligatorie.

Pacientul are acces la datele medicale personale. Orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este interzis,

cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului.

Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.

Drepturile pacientului în domeniul reproducerii

Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa mamei.

Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii reproducerii, fără nici o discriminare.

Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat, cu excepţia cazului prevăzut la art. 26.

Pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii.

Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de riscuri.

Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale

Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condiţiile de dotare necesare şi personal acreditat.

Se exceptează de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenţă apărute în situaţii extreme.

Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.

Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităţilor, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.

Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului.

Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi

suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii. Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la

ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare. Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi parteneriatul

dintre diferitele unităţi medicale publice şi nepublice, spitaliceşti şi ambulatorii, de specialitate sau de medicină generală, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. După externare pacienţii au dreptul la serviciile comunitare disponibile.

Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă, de asistenţă stomatologică de urgenţă şi de servicii farmaceutice, în program continuu.

Importanta asigurarilor medicale

De ce trebuie sa fi asiguarat medical?31

Trebuie să fi asigurat pentru că poţi oricând să te îmbolnăveşti. Şi atunci, dacă nu eşti asigurat, va trebui să plăteşti din propriul buzunar consultaţia, care costă mai mult de 90 000 de lei, medicamentele, care pot costa sute de mii de lei şi poate va fi chiar nevoie să fi internat în spital, iar pentru o singură zi va trebui să plăteşti vreo 300 000 de lei. Pentru mai multe zile… Mai bine, să nu ne mai gândim!…

Mai rău, poţi face o boală cronică, din cele care ţin toată viaţa, cum ar fi, de exemplu, Hipertensiunea Arterială, sau Diabetul, sau vreo boală de inimă. Atunci, va trebui să plăteşti medici, medicamente şi spitale o viaţă întreagă şi nu cred că o să-ţi fie uşor.

Pe când, dacă eşti asigurat, înseamnă că va trebui să plăteşti în fiecare lună, chiar dacă nu eşti bolnav, o sumă mică de bani (7% din ceea ce câştigi), iar toate cheltuielile cu boala ta (medic, medicamente, spital, proteze) le va plăti Casa de Asigurări de Sănătate. Dacă eşti salariat, patronul tău va plăti şi el pentru tine încă 7%, iar dacă eşti şomer, va plăti pentru tine instituţia care îţi acordă ajutorul de somaj. Dacă eşti pensionar, Fondul de Pensii plăteşte pentru tine o sumă care apare pe talonul tău de pensii. Dacă eşti foarte sărac, nu ai de loc venituri, trebuie să mergi la Primărie şi să soliciţi să fi trecut pe lista celor care primesc ajutor social. Atunci, statul va plăti pentru tine, iar tu vei fi asigurat.

Sigur că banii pe care îi plăteşti tu nu acoperă nici pe departe cheltuielile pentru propria ta sănătate, mai ales dacă eşti bătrân, bolnav şi ai pensia mică. Asta înseamnă că din banii unora mai tineri, 31 Aceasta sectiune este citata din Ghidul mediatorului sanitar, Romani CRISS, Partea II, Ghidul asiguratului, Dr. Andi Rosini, 2002, pag. 47-52.

cu venituri mai mari şi mai sănătoşi (poate chiar copiii sau nepoţii tăi) ţi se plătesc ţie medicamentele, consultaţiile şi spitalizarea.

Cum poţi deveni asigurat ? Nimic mai simplu!

Odată cu prima plată a contribuţiei pentru Asigurările Sociale de Sănătate, devi asigurat. Dacă lucrezi, odată cu plata salariului, patronul este obligat să vireze Casei de Asigurări de Sănătate la care te-ai hotărât să te arondezi, banii pentru asigurarea ta. În acest caz, soţia ta, chiar dacă nu lucrează, va fi asigurată. Totul e să fi căsătorit cu acte!

Dacă nu lucrezi, lucrurile se complică puţin, dar Legea te protejează şi în acest caz. S-o luăm pe îndelete:Poate că lucrează soţia ta (sau soţul tău, dacă eşti femeie); în acest caz, te bucuri şi tu de asigurarea sa, în calitate de coasigurat.Dacă eşti şomer, odată cu ajutorul de şomaj, ţi se plăteşte şi asigurarea, aşa că de ea poate beneficia şi celălalt membru al familiei.Dacă eşti pensionar, e simplu: ai să vezi pe talonul de pensie că asigurarea ta a fost plătită.Dacă nu ai nici un venit, nici tu, nici alt membru al familiei, atunci trebuie să te duci la Primărie şi să soliciţi să fi înscris pe lista de Ajutor Social. Ţi se va deschide un dosar, se va face o anchetă socială (care va demonstra că nu ai venituri) şi ţi se va elibera o adeverinţă pentru Casa de Asigurări de Sănătate. Aşa vei obţine calitatea de asigurat.Dacă nu eşti nici salariat, nici şomer, nici pensionar, dar ai totuşi venituri (dintr-o meserie pe care o practici independent), va trebui să plăteşti 7% din ceea ce caştigi Casei de Asigurări de Sănătate. Gândeşte-te că, fără să plăteşti nimic în plus, va fi asigurată şi soţia ta!Următorul pas este acela de a te duce la un medic de familie şi de a te înscrie pe lista lui de pacienţi, prezentându-i dovada că ţi s-a achitat contribuţia la Casa de Asigurări de Sănătate. Dovada constă în adeverinţa de la locul de muncă, în carnetul de şomer, talonul de pensie, adeverinţa de la primărie sau chitanţa că ai plătit contribuţia. Dacă nu ai o astfel de dovadă, dar are soţia, prezinţi dovada ei şi certificatul de căsătorie. Nu am uitat că ai şi copii. Până la vârsta de 18 ani (sau chiar până la 26, dacă urmează o şcoală sau facultate), ei sunt asiguraţi în mod automat şi gratuit prin efectul Legii. Gata! Eşti asigurat !!!

Ce drepturi ai în calitate de asigurat?

Ai foarte multe drepturi, numai că s-ar putea să nu le cunoşti. ezi, acesta este primul drept de care trebuie să beneficiezi: dreptul de a fi informat ! Vom încerca să facem acest lucru chiar acum, în rândurile ce urmează.

În primul rând, ai dreptul să îţi alegi, după bunul tău plac, medicul de familie la care să te înscri. E foarte important să îţi alegi un medic de familie cu care să te înţelegi bine, pentru că lui i te vei adresa de oricâteori nu te vei simţi bine.Ai dreptul să fi consultat de către el, în mod gratuit întotdeauna când eşti bolnav, iar dacă, din cauza bolii, nu te poţi deplasa la dispensar, îl poţi solicita, tot gratuit, la domiciliu. Nu abuza, însă, de solicitările la domiciliu! Gândeşte-te că îi consumi foarte mult timp şi că îl aşteaptă şi alţi bolnavi!Ai dreptul să fi consultat în mod gratuit de către medicul specialist, dar asta numai în cazul în care ai fost trimis la el de către medicul de familie.Ai dreptul să faci în mod gratuit toate analizele pe care ţi le-au prescris medicul de familie sau specialistul.Ai dreptul să primeşti medicamente (nu chiar toate) compensate. Asta înseamnă că tu plăteşti numai o mică parte din preţul medicamentului (20%), restul îl plăteşte Casa de Asigurări de Sănătate. Dreptul la medicamente îl ai chiar şi atunci când, dintr-un motiv sau altul, casa de asigurări de sănătate de care aparţi nu mai plăteşte farmaciile. E dreptul tău! Nu renunţa la el!Ai dreptul să fi internat în spital în mod gratuit şi să baneficiezi – tot gratuit – de toate medicamentele care ţi se dau acolo şi de toate analizele care ţi se fac. Iar dacă, în timp ce eşti internat, medicul care te tratează îţi prescrie o consultaţie sau o analiză în afara spitalului, şi aceasta şi transportul dus-întors sunt gratuite. Cere să îţi fie respectate drepturile!Ai dreptul (şi e chiar bine să profiţi de el) să fi controlat odată pe an, chiar dacă nu eşti bolnav.Ai dreptul să mergi la tratament balnear. Acolo, s-ar putea să trebuiască să plăteşti, dar oricum mult mai puţin decât dacă nu ai avea recomandare de la medic.Mai ai dreptul, in caz de nevoie la proteze gratuite, sau la alte dispozitive care te pot ajuta sau iti pot reda sanatatea. Acestea trebuie sa iti fie prescrise de catre medicul specialist.In sfarsit, mai ai dreptul sa soliciti serviciul de Ambulanta. Va veni la locul in care te afli un echipaj din care va face parte un medic sau o asistenta. Ei vor avea grija sa iti usureze suferinta, sa iti salveze chiar viata si, daca este nevoie, te vor transporta la spital. Trebuie, insa, sa sti ca, serviciul de Ambulanta iti sta la dispozitie numai pentru afectiuni foarte grave. Pentru boli mai usoare, cheama medicul de familie! Solicitarea nejustificata a Ambulantei se poate solda cu o amenda usturatoare! Nu chema degeaba Ambulanta! Nu o confunda cu un taxi gratuit!

Cine te poate ajuta in cazul in care drepturile tale nu sunt respectate?

In primul rand conducatorul unitatii medicale in care nu ai fost tratat corespunzator. Reclama acestuia ce ti s-a intamplat!

Daca astfel nu obtii satisfactie, trebuie sa stii ca este obligatia casei de asigurari de sanatate la care ai ales sa fi inscris, sa iti apere interesele. Ea are si mijloacele si personalul prin care sa iti faca dreptate.

Daca nici acolo nu esti bagat in seama (se mai intampla), te poti adresa in mod gratuit ASOCIATIEI NATIONALE PENTRU APARAREA DREPTULUI LA SANATATE. Aceasta va face toate demersurile necesare, repet, in mod gratuit, pentru ca tu sa poti beneficia de drepturile tale. Va merge pana acolo, daca este cazul, incat va actiona vinovatii in instanta. Trebuie sa sti ca, tocmai pentru astfel de cazuri, toti cei care ar trebui sa iti presteze servicii medicale, sunt asigurati. Daca, dintr-un motiv sau altul, cineva a gresit in ceea ce te priveste, vei fi despagubit!

Strategia Guvernului romaniei de imbunatatire a situatiei romilor

Prevederi privind domeniul Sanatatii

Îmbunătăţirea accesului romilor la serviciile medicale publice preventive şi curative prin instituţionalizarea sistemului de mediatori sanitari, conceperea şi implementarea unor programe specifice de profilaxie şi tratament.

Formarea de mediatori sanitari, asistenţi medicali şi medici, din cadrul comunităţilor de romi.

Identificarea soluţiilor pentru includerea romilor în sistemul asigurărilor de sănătate, înscrierea la medicul de familie, medicaţie compensată etc.

Conceperea şi implementarea unor programe de informare sanitară, consultanţă medicală şi planning familial pentru femei, în comunităţile de romi, cu accent pe protecţia mamei şi copilului.

Campanii de vaccinare în comunităţile de romi prin comisii mixte formate din cadre medicale locale şi de la nivelul DSP (Compartimentul Epidemiologie Boli Transmisibile) şi reprezentanţi ai comunităţilor de romi.

Campanii de depistare TBC, infecţii HIV/SIDA, afecţiuni dermatologice, boli cu transmitere sexuală etc.

Efectuarea unor studii epidemiologie privind starea de sănătate. Creşterea numărului de cadre medicale provenite din etnici romi,

prin alocarea de locuri speciale pentru studenţii romi în învăţământul medical de stat.

Legea privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale si accesul la asistenta de sanatate

Art. 16. - Accesul la asistenta de sanatate pentru persoanele care au dreptul la venitul minim garantat se confirma de catre consiliile locale si se asigura in conditiile stabilite de legislatia privitoare la asigurarile sociale de sanatate pentru persoanele care au calitatea de asigurat, fara plata contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate.Art. 17. - (1) Personalul medical din unitatile de asistenta de sanatate publica este obligat sa asigure pentru persoanele prevazute la art. 16 asistenta medicala de urgenta si curativa, pentru cazurile stabilite in normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.(2) Cheltuielile pentru serviciile prevazute la alin. (1) se suporta de la bugetul asigurarilor sociale de sanatate.(3) Pentru persoanele prevazute la art. 16 consiliile locale au obligatia sa asigure conditii pentru accesul acestora la toate formele de asistenta de sanatate, inclusiv prin organizarea unor unitati de asistenta sociala in care sa fie ingrijite pana la reinsertia lor sociala.Art. 18. - Masurile suplimentare si cu specific local privind accesul persoanelor defavorizate la asistenta medicala se stabilesc prin hotarari ale consiliilor locale. ANEXEAnexa 1: Ordonanţa de Guvern nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare32, aprobata prin legea 48/200233

si modificata prin Ordonanta de Guvern nr.77/200334

CAPITOLUL IPrincipii şi definiţii

Art. 135. - (1) În România, stat de drept, democratic şi social, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane reprezintă valori supreme şi sunt garantate lege.2) Principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:a) dreptul la un tratament egal în faţa instanţelor judecătoreşti şi a oricărui alt organ jurisdicţional;

32 Ordonanţa de Guvern nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, Publicata în Monitorul Oficial al României nr. 431 din 2 septembrie 2000. 33 Legea nr. 48 din 16 ianuarie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, Publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 69 din 31 ianuarie 2002. 34 Ordonanta de Guvern nr.77/2003 din 28 august 2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei de Guvern nr.137/2000, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003. 35 Art.1 este redat astfel cum a fost modificata prin Legea 48/2002

b) dreptul la securitatea persoanei şi la obţinerea protecţiei statului împotriva violenţelor sau maltratărilor din partea oricărui individ, grup sau instituţie;c) drepturile politice, şi anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viaţa publică şi de a avea acces la funcţii şi demnităţi publice;d) drepturile civile, în special:(i) dreptul la libera circulaţie şi la alegerea reşedinţei;(ii) dreptul de a părăsi ţara şi de a se întoarce în ţară;(iii) dreptul de a obţine şi de a renunţa la cetăţenia română;(iv) dreptul de a se căsători şi de a-şi alege partenerul;(v) dreptul de proprietate;(vi) dreptul la moştenire;(vii) dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie;(viii) dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare;(ix) dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere;(x) dreptul de petiţionare;e) drepturile economice, sociale şi culturale, în special:(i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare;(ii) dreptul de a înfiinţa sindicate şi de a se afilia unor sindicate;(iii) dreptul la locuinţă;(iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială şi la servicii sociale;(v) dreptul la educaţie şi la pregătire profesională;(vi) dreptul de a lua parte, în condiţii de egalitate, la activităţi culturale şi sportive;f) dreptul de acces la toate locurile şi serviciile destinate folosinţei publice.(3) Exercitarea drepturilor enunţate în cuprinsul prezentului articol priveşte persoanele aflate în situaţii comparabile.(4) Orice persoană fizică sau juridică are obligaţia să respecte principiile enunţate la alin. (2)."

Art. 236. - (1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectarea HIV ori apartenenţă la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.(2) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.(3) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.(4) Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstanţă agravantă la stabilirea răspunderii contravenţionale dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidenţa legii penale.(5) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice tratament advers venit ca reacţie la o plângere cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.36 Art.2 este redat astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Guvern nr.77/2003

(6) Prevederile prezentei ordonanţe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie şi a dreptului la informaţie.(7) Măsurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive ce vizează protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanţe.(8) În înţelesul prezentei ordonanţe eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin:a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor acţiuni afirmative, în vederea protecţiei persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea şanselor;b) mediere prin soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârşirii unor acte/fapte de discriminare;c) sancţionarea comportamentului discriminatoriu prevăzut în dispoziţiile alin. (1)-(5)."

Art. 3. - Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte:a)37 condiţiile de încadrare în muncă, criteriile şi condiţiile de recrutare, selectare şi promovare, accesul la toate formele şi nivelurile de orientare, formare şi perfecţionare profesională;b)38 protecţia şi securitatea socială;c) serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri şi facilităţi;d) sistemul educaţional;e) asigurarea libertăţii de circulaţie;f) asigurarea liniştii şi ordinii publice.g)39 alte domenii ale vieţii sociale.

Art. 440. -.În înţelesul prezentei ordonanţe, categorie defavorizată este acea categorie de persoane care fie se află pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor datorită diferenţelor identitare faţă de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere şi marginalizare

CAPITOLUL II

Secţiunea I Egalitatea în activitatea economică şi în materie de angajare şi profesie

Art. 541. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, condiţionarea participării la o activitate economică a unei persoane ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii de apartenenţa sa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială, respectiv de convingerile, de sexul sau orientarea sexuală, de vârsta sau de apartenenţa sa la o categorie defavorizată."

Art. 642. - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparţine unei anumite rase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă şi protecţie socială, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă; b) stabilirea şi modificarea atribuţiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului;

37 Art.3, Lit. a este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/2002 38 Art.3, Lit. b este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200239 Art.3, Lit. g este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/2002 40 Art.4 este redat astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Guvern nr.77/200341 Art.5 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200242 Art.6, Lit. c este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/2002

c) acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul; d) formarea, perfecţionarea, reconversia şi promovarea profesională; e) aplicarea măsurilor disciplinare; f) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta; g) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.

Art. 743. - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja în muncă o persoană pentru motivul că aceasta aparţine unei anumite rase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate ori din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.(2) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, condiţionarea ocupării unui post prin anunţ sau concurs, lansat de angajator ori de reprezentantul acestuia, de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, de vârsta, de sexul sau orientarea sexuală, respectiv de convingerile candidaţilor, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 2 alin. (4).(3) Persoanele fizice şi juridice cu atribuţii în medierea şi repartizarea în muncă vor aplica un tratament egal tuturor celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă, vor asigura tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă accesul liber şi egal la consultarea cererii şi ofertei de pe piaţa muncii, la consultanţa cu privire la posibilităţile de ocupare a unui loc de muncă şi de obţinere a unei calificări şi vor refuza sprijinirea cererilor discriminatorii ale angajaţilor. Angajatorii vor asigura confidenţialitatea datelor privitoare la rasa, naţionalitatea, etnia, religia, sexul, orientarea sexuală sau a altor date cu caracter privat care privesc persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă."

Art. 844. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea angajaţilor de către angajatori, în raport cu prestaţiile sociale acordate, din cauza apartenenţei angajaţilor la o anumită rasă, naţionalitate, origine etnică, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori pe baza vârstei, sexului, orientării sexuale sau convingerilor promovate de ei.

Art. 945. - Prevederile art. 5-8 nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului angajatorului de a refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerinţelor ocupaţionale în domeniul respectiv, atât timp cât refuzul nu constituie un act de discriminare în sensul prezentei ordonanţe, iar aceste măsuri sunt justificate obiectiv de un scop legitim şi metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

Secţiunea a II-a Accesul la serviciile publice administrative şi juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri şi facilităţi

Art. 10. - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenenţei acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză prin:a)46 refuzarea acordării serviciilor publice administrative şi juridice;b)47 refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile de sănătate publică - alegerea medicului de familie, asistenţă medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgenţă sau alte servicii de sănătate;

43 Art.7 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200244 Art.8 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200245 Art.9 este redat astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Guvern nr.77/200346 Art.10, Lit. a este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200247 Art.10, Lit. b este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/2002

c)48 refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinaţie de locuinţă, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;d) refuzul de a acorda un credit bancar sau de a încheia orice alt tip de contract, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;e) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de teatre, cinematografe, biblioteci, muzee şi expoziţii, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;f) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alţi prestatori de servicii, indiferent dacă sunt în proprietate privată ori publică, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;g) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun - prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace -, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesareh)49 refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilităţi.

Art. 11-14 se abroga Secţiunea a III-a Accesul la educaţie

Art. 1550. - (1). Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educaţie de stat sau privat, la orice formă, grad şi nivel, din cauza apartenenţei acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză. (2) Prevederile alineatului precedent se aplică tuturor fazelor sau la etapelor din sistemul educaţional, inclusiv la admiterea sau la înscrierea în unităţile ori instituţiile de învăţământ şi la evaluarea ori examinarea cunoştinţelor.(3) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, solicitarea unor declaraţii doveditoare a apartenenţei acelei persoane sau acelui grup la o anumită etnie, care să condiţioneze accesul unei persoane sau unui grup de persoane la educaţie în limba maternă. Excepţie face situaţia în care în învăţământul liceal şi universitar candidaţii concurează pe locuri special acordate pentru o anumită minoritate şi se impune dovedirea, printr-un act din partea unei organizaţii legal constituite a minorităţii respective, a apartenenţei la această minoritate. (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului unităţii ori instituţiei de învăţământ de a refuza înscrierea sau admiterea unei persoane ale cărei cunoştinţe ori rezultate anterioare nu corespund standardelor sau condiţiilor de înscriere cerute pentru accesul în instituţia respectivă, atât timp cât refuzul nu este determinat de apartenenţa persoanei în cauză la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia.(5) Prevederile alin. (1) şi (2) nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului unităţii ori instituţiei de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult de a refuza înscrierea unei persoane al cărei statut confesional nu corespunde condiţiilor stabilite pentru accesul în instituţia respectivă.(6) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice îngrădiri pe criterii de apartenenţă la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată în 48 Art. 10, Lit. c, d, e, f, g este redat astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Guvern nr.77/200349 Art.10, Lit. h este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200250 Art.15, alin. 1,3,4 si 6 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/2002

procesul de înfiinţare şi de acreditare a instituţiilor de învăţământ înfiinţate în cadrul legislativ în vigoare.

Secţiunea a IV-a Libertatea de circulaţie, dreptul la libera alegere a domiciliuluişi accesul în locurile publice

Art. 16. - (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice acţiuni constând în ameninţări, constrângeri, folosirea forţei sau orice alte mijloace de asimilare, strămutare sau colonizare de persoane, în scopul modificării compoziţiei etnice, rasiale sau sociale a unei zone a ţării sau a unei localităţi.(2)51 Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice comportament constând în determinarea părăsirii domiciliului, în deportare sau în îngreunarea condiţiilor de viaţă şi de trai cu scopul de a se ajunge la renunţarea la domiciliul tradiţional al unei persoane sau al unui grup de persoane aparţinând unei anumite rase, naţionalităţi, etnii sau religii, respectiv al unei comunităţi, fără acordul acestora. Constituie o încălcare a prevederilor prezentei ordonanţe atât obligarea unui grup de persoane aflate în minoritate de a părăsi localitatea, aria sau zonele în care locuieşte, cât şi obligarea unui grup de persoane aparţinând majorităţii de a se stabili în localităţi, arii sau zone locuite de o populaţie aparţinând minorităţilor naţionale. Art. 1752. - (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice comportament care are ca scop mutarea sau alungarea unei persoane sau unui grup de persoane dintr-un cartier sau dintr-un imobil din cauza apartenenţei acestuia la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.(2) Prevederea alin. (1) nu poate fi interpretată în sensul restrângerii dreptului autorităţilor de punere în aplicare a planurilor de sistematizare şi amenajare a teritoriului, atât timp cât mutarea se face în condiţiile legii, iar măsura luată nu este determinată de apartenenţa persoanei sau a grupului de persoane în cauză la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acestora."

Art. 1853. - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, interzicerea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane în locurile publice din cauza apartenenţei acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la oricare altă categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.

Secţiunea a V-a Dreptul la demnitatea personală

Art. 1954. - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

Secţiunea a VI-a "Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării"51 Art.16, alin. 2 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200252 Art.17 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200253 Art. 18 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/200254 Art. 19 este redat astfel cum a fost modificat prin Legea 48/2002

Art. 19155. - Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este autoritatea naţională care investighează şi sancţionează contravenţional faptele sau actele de discriminare prevăzute în prezenta ordonanţă.Art. 192. - În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării îşi desfăşoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influenţată de către alte instituţii ori autorităţi publice.Art. 193. - Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este responsabil cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei ordonanţe în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.Art. 194. - În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării îşi exercită atribuţiile în următoarele domenii:a) prevenirea faptelor de discriminare;b) medierea faptelor de discriminare;c) investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare;d) monitorizarea cazurilor de discriminare;e) acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării.

CAPITOLUL III Sancţiuni

Art. 2056. – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 5-8, 10, art. 15 alin. (1), (3) şi (6), art. 16, art. 17 alin. (1), art. 18 şi 19 se sancţionează cu amendă între 2.000.000 lei şi 20.000.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă între 4.000.000 lei şi 40.000.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate (2) Sancţiunile se aplică şi persoanelor juridice.(3) Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002."(4) Actualizarea cuantumului amenzilor prevăzute în prezenta ordonanţă se va face prin hotărâri ale Guvernului(5) La cererea agenţilor constatatori, reprezentanţii legali ai autorităţilor şi instituţiilor publice şi ai agenţilor economici supuşi controlului, precum şi persoanele fizice au obligaţia, în condiţiile legii:a) să pună la dispoziţie orice act care ar putea ajuta la clarificarea obiectivului controlului;b) să dea informaţii şi explicaţii verbale şi în scris, după caz, în legătură cu problemele care formează obiectul controlului;c) să elibereze copiile documentelor solicitate;d) să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfăşurări a controlului şi să-şi dea concursul pentru clarificarea constatărilor.(6) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (5) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 2.000.000 lei şi 10.000.000 lei." Art. 21. - (1) În toate cazurile de discriminare prevăzute în prezenta ordonanţă persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporţional cu prejudiciul suferit, precum şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.(2) Cererea de despăgubire este scutită de taxă judiciară de timbru.

55 Art. 191, 192, 193, 194 este redat astfel cum a fost modificat prinOrdonanta de Guvern nr. 77/200356 Art.20, alin.1 si 3,4,5,6 este redat astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Guvern nr.77/2003

(3) La cerere, instanţa poate dispune retragerea, de către autorităţile emitente, a autorizaţiei de funcţionare a persoanelor juridice care, printr-o acţiune discriminatorie, cauzează un prejudiciu semnificativ sau care, deşi cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat prevederile prezentei ordonanţe. Art. 22. - (1) Organizaţiile neguvernamentale care au ca scop protecţia drepturilor omului au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate şi aduce atingere unei comunităţi sau unui grup de persoane.(2) Organizaţiile prevăzute la alin. (1) au calitate procesuală activă şi în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, dacă aceasta din urmă mandatează organizaţia în acest sens.

CAPITOLUL IVDispoziţii finale

Art. 23. - (1) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, se constituie Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului.(2) Structura organizatorică şi celelalte atribuţii ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării vor fi reglementate prin hotărâre a Guvernului. Art. 24. - Prezenta ordonanţă intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 2557. - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă orice alte dispoziţii contrare.

Anexa 2 LEGE nr.114 din 11 octombrie 1996Legea locuinţei

57 Art.25 este redat astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Guvern nr.77/2003

Textul actului republicat în M.Of. nr. 393/31 dec. 1997

Reglementarea cadrului general de realizare, exploatare şi administrare a locuinţelor are la bază următoarele principii: Accesul liber şi neîngrădit la locuinţă este un drept al fiecărui cetăţean. Realizarea locuinţelor constituie un obiectiv major, de interes naţional, pe termen lung, al administraţiei publice centrale şi locale.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. - Prezenta lege reglementează aspectele sociale, economice, tehnice şi juridice ale construcţiei şi folosinţei locuinţelor. Art. 2. - Termenii utilizaţi în cuprinsul prezentei legi au următorul înţeles: a) Locuinţă b) Construcţie alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi

utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii. c) Locuinţă convenabilă Locuinţă care, prin gradul de satisfacere a raportului dintre cerinţa utilizatorului şi caracteristicile locuinţei, la un moment dat, acoperă necesităţile esenţiale de odihnă, preparare a hranei, educaţie şi igienă, asigurând exigenţele minimale prezentate în anexa nr. 1 la prezenta lege. d) Locuinţă socială Locuinţă care se atribuie cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii, a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei. e) Locuinţă de serviciu Locuinţă destinată funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă, potrivit prevederilor legale. f) Locuinţă de intervenţie Locuinţă destinată cazării personalului unităţilor economice sau bugetare, care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită prezenţa permanentă sau în caz de urgenţă în cadrul unităţilor economice. g) Locuinţă de necesitate Locuinţă destinată cazării temporare a persoanelor şi familiilor ale căror locuinţe au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale sau accidente sau ale căror locuinţe sunt supuse demolării în vederea realizării de lucrări de utilitate publică, precum şi lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în clădiri ocupate de locatari. h) Locuinţă de protocol Locuinţă destinată utilizării de către persoanele care sunt alese sau numite în unele funcţii ori demnităţi publice, exclusiv pe durata exercitării acestora. i) Casă de vacanţă Locuinţă ocupată temporar, ca reşedinţă secundară, destinată odihnei şi recreerii.

Art. 3. - Autorizarea executării construcţiilor de locuinţe noi, indiferent de natura proprietăţii sau a amplasamentului, se face pe baza satisfacerii exigenţelor minimale, prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege. Consiliile judeţene şi locale, potrivit competenţelor stabilite prin lege, pot autoriza executarea etapizată a construcţiilor de locuinţe.

CAPITOLUL II Dezvoltarea construcţiei de locuinţe

Art. 4. - Persoanele fizice sau juridice române pot realiza, cu respectarea prevederilor legale, construcţii de locuinţe pentru folosinţă proprie sau în scopul valorificării acestora. Art. 5. - Persoanele juridice române care investesc din profit pentru realizarea de locuinţe, având ca suprafeţe construite cele prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege, beneficiază de scutirea de impozit pe profitul investit cu această destinaţie, în anul fiscal respectiv. Locuinţele care se realizează în condiţiile prezentului articol, precum şi ale art. 7 şi 20 din prezenta lege, se pot amplasa pe terenurile aparţinând persoanelor fizice beneficiare de locuinţe, ale persoanelor juridice investitoare sau pe terenuri concesionate în acest scop de către consiliile locale persoanelor juridice sau fizice, conform prevederilor legale, fără licitaţie publică, cu reducerea taxei de concesiune până la 95%. Art. 6. - Persoanele juridice române care investesc din profit în lucrări de consolidare la locuinţele avariate de seisme, precum şi de reabilitare a locuinţelor existente, de categoria a III-a, a IV-a şi garsoniere, realizate în condiţiile H.C.M. nr.1.650/1968, ale H.C.M. nr.1.669/1969 şi ale H.C.M. nr.585/1971, beneficiază de scutirea de impozit pe profit, conform prevederilor art. 5 din prezenta lege. Art. 7. - Consiliile locale pot realiza din depozitele special constituite locuinţe cu suprafeţele construite prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege, exercitând controlul asupra preţului de vânzare, în vederea înlesnirii accesului la proprietate pentru unele categorii de persoane, în următoarea ordine de prioritate: a) tinerii căsătoriţi care, la data contractării locuinţei, au, fiecare, vârsta de până la 35 de ani; b) persoanele care beneficiază de facilităţi la cumpărarea sau construirea unei locuinţe, potrivit prevederilor Legii nr. 42/1990, republicată; c) persoanele calificate din agricultură, învăţământ, sănătate, administraţie publică şi culte, care îşi stabilesc domiciliul în mediul rural; d) alte categorii de persoane stabilite de consiliile locale. Persoanele din categoriile menţionate la lit. a)-c) beneficiază de o subvenţie de la bugetul de stat, în limitele prevederilor bugetare anuale, în raport cu venitul, de până la 30% din valoarea locuinţei, la data contractării, precum şi de plata în rate lunare, pe termen de 20 de ani, a diferenţei faţă de preţul final al locuinţei, după ce s-au scăzut subvenţia şi avansul minim obligatoriu de 10% din valoarea locuinţelor la data contractării, achitat de contractant. Persoanele prevăzute la lit. d) beneficiază de plata în rate lunare, în termen de 20 de ani, a diferenţei faţă de preţul final al locuinţei, după ce s-a scăzut avansul minim obligatoriu de 30% din valoarea locuinţei la data contractării, achitat de contractant. Dobânda la suma avansată din depozitul special, care se restituie în rate, este de 5% anual. În cazul nerestituirii la termenele stabilite a ratelor scadente, se va plăti o dobândă de 10% anual asupra acestor rate. Autorităţile publice locale, prin administratori delegaţi de acestea, vor încheia cu persoanele fizice prevăzute în prezentul articol contracte de împrumut pentru sumele avansate din depozitul special, potrivit normelor legale în vigoare. Art. 8. - Persoanele fizice prevăzute la art. 7 se vor adresa consiliilor locale, care vor analiza şi vor aproba, după caz, cererile respective, stabilind, totodată, şi ordinea de prioritate. Cuantumul subvenţiei se stabileşte în raport cu venitul mediu net lunar pe membru de familie, potrivit normelor aprobate anual de Guvern. Art. 9. - Depozitele special constituite pe seama consiliilor locale se alimentează din următoarele surse: a) sumele aprobate anual în bugetele locale, destinate realizării locuinţelor; b) încasările realizate din vânzarea locuinţelor şi a spaţiilor cu altă destinaţie din clădirile de locuit, cu excepţia celor care se fac venituri la bugetele locale, potrivit prevederilor legale în vigoare, precum şi sumele încasate potrivit prevederilor art. 7. c) alocaţiile din bugetul de stat, în limita prevederilor aprobate anual cu această destinaţie;

d) alte surse constituite potrivit legii. Art. 10. - De prevederile art. 7 din prezenta lege beneficiază, o singură dată, persoanele fizice care, împreună cu familia, nu au deţinut şi nu au în proprietate o locuinţă, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 7 lit. c), sau dacă locuinţa în care gospodăresc împreună nu satisface exigenţele minimale de suprafaţă, prevăzute în anexa nr. 1, corespunzător numărului de persoane din familie. Proprietarii locuinţelor noi, persoane fizice, sunt scutiţi de plata impozitului pe clădire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinţei. În cazul înstrăinării locuinţei în condiţiile prezentei legi, noul proprietar nu mai beneficiază de scutirea de impozit. Art. 11. - Locuinţele care se realizează în condiţiile art. 7-9 din prezenta lege se vor amplasa, prin grija consiliilor locale, pe terenurile aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale sau pe terenurile aparţinând persoanelor fizice beneficiare, în condiţiile prevederilor Codului civil, cu respectarea documentaţiilor de urbanism legal aprobate şi cu asigurarea utilităţilor şi dotărilor edilitare necesare condiţiilor de locuit. Art. 12. - Lucrările de viabilizare a terenurilor destinate construcţiilor de locuinţe, care constau în: drumuri publice, reţele de alimentare cu apă şi canalizare, reţele electrice şi, după caz, reţele de gaze, telefonice şi de termoficare se finanţează după cum urmează: a) drumurile publice, reţelele de alimentare cu apă şi canalizare şi, după caz, reţelele de termoficare, din bugetele locale şi din alte fonduri legal constituite cu această destinaţie; b) reţelele electrice stradale, inclusiv posturile de transformare aferente şi, după caz, de gaze şi telefonice stradale, din bugetele de venituri şi cheltuieli ale regiilor autonome de profil, din credite bancare contractate de acestea, precum şi din alte fonduri constituite cu această destinaţie. Persoanele juridice române care investesc din profit în lucrări de viabilizare a terenurilor destinate construcţiilor de locuinţe beneficiază de scutirea de impozit pe profit, conform prevederilor art. 5 din prezenta lege. Art. 13. - Deschiderea finanţării şi începerea lucrărilor din fonduri publice se efectuează după contractarea cu viitorii beneficiari a cel puţin 70% din numărul locuinţelor prevăzute a fi începute. Art. 14. - Folosirea sumelor existente în depozitele constituite la nivelul consiliilor locale este de competenţa şi în răspunderea acestora. Art. 15. - Alocaţiile de la bugetul de stat se fundamentează de către consiliile locale, cu ocazia elaborării bugetului de stat, distinct pentru terminarea locuinţelor şi pentru realizarea de noi locuinţe, şi se transmit consiliului judeţean şi, respectiv, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz. Propunerile de alocaţii din bugetul de stat ale consiliilor locale, centralizate pe fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti, se transmit Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului de către consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Pentru alocaţiile de la bugetul de stat privind sprijinul statului pentru finanţarea construcţiilor de locuinţe potrivit prevederilor prezentei legi, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului îndeplineşte atribuţiile ordonatorului principal de credite, prevăzute în Legea privind finanţele publice. În execuţia bugetului de stat, alocaţiile pentru construcţii de locuinţe se repartizează şi se acordă consiliilor locale beneficiare de către Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, prin intermediul consiliilor judeţene şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, potrivit normelor metodologice. Art. 16 - Lista cuprinzând numărul, structura pe numărul de camere şi amplasamentul locuinţelor, precum şi lista persoanelor care vor beneficia de locuinţe, în ordinea de prioritate stabilită conform art. 7 de către consiliile locale, se afişează la sediul acestora. Art. 17. - Prin familie, în sensul prezentei legi, se înţelege soţul, soţia, copiii şi părinţii soţilor, care locuiesc şi gospodăresc împreună.

Art. 18. - Până la restituirea sumelor datorate de către beneficiarii locuinţelor, se instituie ipoteca legală asupra locuinţei. Art. 19. - Înstrăinarea, prin acte între vii, a locuinţelor pentru realizarea cărora s-au acordat subvenţii se poate face numai după restituirea integrală a sumelor actualizate datorate şi pe baza dovezii depunerii integrale a contravalorii sumelor actualizate, obţinute ca subvenţii de la bugetul de stat, potrivit prevederilor art. 7, în depozitul constituit pentru realizarea locuinţelor, în condiţiile prezentei legi. Art. 20. - Casa de Economii şi Consemnaţiuni va acorda credite persoanelor fizice române, pentru construirea, cumpărarea, reabilitarea şi repararea capitală a locuinţelor proprietate personală, ale căror suprafeţe nu depăşesc pe cele cuprinse în anexa nr. 1 la prezenta lege, pe maximum 20 de ani. Creditele se acordă cu o dobândă egală cu cea acordată de Casa de Economii şi Consemnaţiuni la depunerile pe termen ale populaţiei, la care se adaugă o marjă de 5 puncte procentuale, şi se suportă: a) 15%, de către beneficiarul creditului; b) diferenţa, până la nivelul total al dobânzii, inclusiv marja de dobândă, de la bugetul de stat, în limita prevederilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului. Casa de Economii şi Consemnaţiuni nu va percepe nici un comision pentru creditele acordate. Creditele pentru construirea sau cumpărarea de locuinţe se acordă o singură dată persoanelor fizice cu cetăţenie română, care nu au deţinut şi nu au în proprietate o locuinţă. De aceste credite mai beneficiază, prin excepţie, persoanele calificate din agricultură, învăţământ, sănătate, administraţie publică şi culte, care îşi stabilesc domiciliul în mediul rural, precum şi cele care gospodăresc împreună cu familia în locuinţe care nu satisfac exigenţele minimale de suprafaţă, corespunzător numărului de persoane din familie, prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege. La primirea creditului, beneficiarul trebuie să aibă constituit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni un depozit reprezentând până la 10% din valoarea creditului solicitat. La depozitul constituit, Casa de Economii şi Consemnaţiuni va bonifica o dobândă egală cu cea suportată direct de către beneficiar. Depozitul nu va fi restituit înainte de rambursarea integrală a creditului şi poate fi utilizat pentru restituirea ultimelor tranşe ale creditului, în limita cuantumului depozitului constituit. Neplata, consecutiv, a 6 rate lunare de credit şi a dobânzii aferente atrage executarea silită asupra bunului dobândit. Bunul dobândit prin astfel de credite nu poate fi înstrăinat decât după restituirea creditului. Modul de plată şi cuantumul subvenţiilor se stabilesc prin convenţie între Casa de Economii şi Consemnaţiuni şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, cu avizul Ministerului Finanţelor. În execuţia bugetului de stat, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului va repartiza Casei de Economii şi Consemnaţiuni, potrivit celor stabilite prin convenţie, sumele aferente subvenţiilor la dobândă pentru creditele acordate şi care urmează a fi acordate în anul respectiv.

CAPITOLUL III Închirierea locuinţelor

Art. 21. - Închirierea locuinţelor se face pe baza acordului dintre proprietar şi chiriaş, consemnat prin contract scris, care se va înregistra la organele fiscale teritoriale şi va cuprinde: a) adresa locuinţei care face obiectul închirierii; b) suprafaţa locativă şi dotările folosite în exclusivitate şi în comun; c) suprafaţa curţilor şi a grădinilor folosite în exclusivitate sau în comun; d) valoarea chiriei lunare, regulile de modificare a acesteia şi modul de plată; e) suma plătită în avans în contul chiriei;

f) locul şi condiţiile în care se realizează primirea şi restituirea cheilor; g) obligaţiile părţilor privind folosirea şi întreţinerea spaţiilor care fac obiectul contractului; h) inventarul obiectelor şi al dotărilor aferente; i) data intrării în vigoare şi durata; j) condiţiile privind folosinţa exclusivă şi în comun a părţilor aflate în coproprietate; k) persoanele care vor locui împreună cu titularul contractului; l) alte clauze convenite între părţi. Art. 22. - Sunt nule de drept orice clauze cuprinse în contractul de închiriere, care: a) obligă chiriaşul să recunoască sau să plătească în avans proprietarului orice sumă cu titlu de reparaţie în sarcina proprietarului; b) prevăd responsabilitatea colectivă a chiriaşilor în caz de degradare a elementelor de construcţii şi a instalaţiilor, a obiectelor şi dotărilor aferente spaţiilor comune; c) impun chiriaşilor să facă asigurări de daune; d) exonerează proprietarul de obligaţiile ce îi revin potrivit prevederilor legale; e) autorizează pe proprietar să obţină venituri din nerespectarea clauzelor contractului de închiriere. Art. 23. - În cazul în care părţile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriaşul este obligat să părăsească locuinţa la expirarea termenului contractual. Art. 24. - Rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face în următoarele condiţii: a) la cererea chiriaşului, cu condiţia notificării prealabile într-un termen de minimum 60 de zile; b) la cererea proprietarului, atunci când: - chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutiv; - chiriaşul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei, clădirii în care este situată aceasta, instalaţiilor, precum şi oricăror alte bunuri aferente lor, sau dacă înstrăinează fără drept părţi ale acestora; - chiriaşul are un comportament care face imposibilă convieţuirea sau împiedică folosirea normală a locuinţei; - chiriaşul nu a respectat clauzele contractuale; c) la cererea asociaţiei de proprietari, atunci când chiriaşul nu şi-a achitat obligaţiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioadă de 3 luni, dacă au fost stabilite, prin contractul de închiriere, în sarcina chiriaşului. Art. 25. - Evacuarea chiriaşului se face numai pe baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Chiriaşul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, până la data executării efective a hotărârii de evacuare. Art. 26. - Chiriaşul poate subînchiria, modifica sau îmbunătăţi locuinţa deţinută, numai cu acordul prealabil scris şi în condiţiile stabilite de proprietar, dacă acestea nu sunt interzise prin contractul de închiriere principal. Beneficiarul contractului de subînchiriere nu se poate prevala de nici un drept împotriva proprietarului şi nici asupra oricărui titlu de ocupare. Contractul de subînchiriere, încheiat cu respectarea prevederilor legale, se înregistrează la organele fiscale teritoriale. Art. 27. - În cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, închirierea continuă, după caz: a) în beneficiul soţului sau al soţiei, dacă a locuit împreună cu titularul; b) în beneficiul descendenţilor sau al ascendenţilor, dacă au locuit împreună cu acesta; c) în beneficiul altor persoane care au avut acelaşi domiciliu cu titularul cel puţin un an şi care au fost înscrise în contractul de închiriere. În cazul mai multor cereri, contractul de închiriere se transferă prin hotărâre judecătorească. În lipsa persoanelor care pot solicita locuinţa, potrivit celor de mai sus, contractul de închiriere

încetează în termen de 30 de zile de la data părăsirii domiciliului de către titularul contractului sau de la data înregistrării decesului. Art. 28. - Proprietarul are următoarele obligaţii: a) să predea chiriaşului locuinţa în stare normală de folosinţă; b) să ia măsuri pentru repararea şi menţinerea în stare de siguranţă în exploatare şi de funcţionalitate a clădirii pe toată durata închirierii locuinţei; c) să întreţină în bune condiţii elementele structurii de rezistenţă a clădirii, elementele de construcţie exterioare ale clădirii (acoperiş, faţadă, împrejmuiri, pavimente), curţile şi grădinile, precum şi spaţiile comune din interiorul clădirii (casa scării, casa ascensorului, holuri, coridoare, subsoluri, scări exterioare); d) să întreţină în bune condiţii instalaţiile comune proprii clădirii (ascensor, hidrofor, instalaţii de alimentare cu apă, de canalizare, instalaţii de încălzire centrală şi de preparare a apei calde, instalaţii electrice şi de gaze, centrale termice, crematorii, instalaţii de colectare a deşeurilor, instalaţii de antenă colectivă, telefonice etc.). Art. 29. - Chiriaşul are următoarele obligaţii: a) să efectueze lucrările de întreţinere, reparaţii sau înlocuire a elementelor de construcţii şi instalaţii din folosinţa exclusivă; b) să repare sau să înlocuiască elementele de construcţii şi de instalaţii deteriorate din folosinţa comună, ca urmare a folosirii lor necorespunzătoare, indiferent dacă acestea sunt în interiorul sau în exteriorul clădirii; dacă persoanele care au produs degradarea nu sunt identificate, cheltuielile de reparaţii vor fi suportate de cei care au acces sau folosesc în comun elementele de construcţii, de instalaţii, obiectele şi dotările aferente; c) să asigure curăţenia şi igienizarea în interiorul locuinţei şi la părţile de folosinţă comună pe toată durata contractului de închiriere; d) să predea proprietarului locuinţa în stare normală de folosinţă, la eliberarea acesteia. Obligaţiile chiriaşului cu privire la întreţinerea şi repararea spaţiului închiriat se păstrează şi în cazul subînchirierii locuinţei. Art. 30. - În cazul neîndeplinirii de către proprietar a obligaţiilor care îi revin cu privire la întreţinerea şi repararea locuinţei închiriate, lucrările pot fi executate de către chiriaşi în contul proprietarului, reţinând contravaloarea acestora din chirie. Chiriaşul va putea executa aceste lucrări, dacă degradarea produsă este de natură să afecteze folosinţa normală a clădirii sau a locuinţei şi numai atunci când proprietarul, la sesizarea scrisă a chiriaşului, nu a luat măsuri de executare a lucrării, în termen de 30 de zile de la data sesizării. Art. 31. - Chiria practicată pentru locuinţe va acoperi cheltuielile de administrare, întreţinere şi reparaţii, impozitele pe clădiri şi pe teren, precum şi recuperarea investiţiei, în funcţie de durata normată stabilită potrivit prevederilor legale, precum şi un profit supus negocierii între părţi. Art. 32. - Nivelul maxim al chiriei pentru locuinţele aflate în proprietatea statului se stabileşte prin lege specială. Chiria maximă pentru aceste locuinţe se diferenţiază pe categorii de localităţi şi pe zone de către consiliile locale, după criteriile avute în vedere la stabilirea impozitelor şi a taxelor locale pentru terenuri. Art. 33. - Titularii de contracte de închiriere pot face între ei schimb de locuinţe, cu avizul autorităţii care a aprobat închirierea sau, după caz, al proprietarului locuinţei.

CAPITOLUL IV Administrarea clădirilor de locuit

Art. 34. - Clădirile de locuit pot fi date de proprietar în administrarea unor persoane fizice sau juridice, asociaţii, servicii publice sau agenţi economici specializaţi, după caz. Obligaţiile celor care administrează sunt, în principal, următoarele: a) gestionarea bunurilor şi a fondurilor băneşti;

b) angajarea contractelor cu furnizorii serviciilor necesare şi urmărirea realizării acestora, în vederea funcţionării corespunzătoare a clădirii; c) asigurarea cunoaşterii şi respectării regulilor de locuit în comun; d) reprezentarea intereselor proprietarului în raport cu autorităţile publice; e) îndeplinirea oricăror alte obligaţii prevăzute de lege. Art. 35. - În clădirile de locuit cu mai multe locuinţe, proprietarul răspunde de asigurarea condiţiilor de funcţionare normală a locuinţei aflate în proprietate exclusivă şi a spaţiilor aflate în proprietate indiviză. În acest scop, proprietarii se vor constitui în asociaţii cu personalitate juridică. Modul de înfiinţare, organizare şi funcţionare a asociaţiilor de proprietari se reglementează potrivit regulamentuluicadru cuprins în anexa nr. 2 la prezenta lege. Art. 36. - În cazurile în care, în clădirile de locuinţe, unul dintre proprietari sau chiriaşi împiedică cu bună ştiinţă şi sub orice formă folosirea normală a imobilului de locuit, creând prejudicii celorlalţi proprietari sau chiriaşi, după caz, la solicitarea proprietarilor clădirilor sau a reprezentantului legal al acestora, instanţa va hotărî măsurile pentru folosirea normală a imobilului. Art. 37. - Chiriaşii clădirilor cu mai multe locuinţe se pot asocia, potrivit legii, în scopul reprezentării intereselor lor în raporturile cu proprietarii, precum şi cu alte persoane juridice sau persoane fizice. În acelaşi scop, în cazul neconstituirii asociaţiei, chiriaşii pot mandata un reprezentant.

CAPITOLUL V Locuinţa socială

Art. 38. - Construcţiile de locuinţe sociale se pot realiza, în orice localitate, pe amplasamentele prevăzute în documentaţiile de urbanism şi în condiţiile prezentei legi. Constituirea fondului de locuinţe sociale se face prin realizarea de construcţii noi şi prin reabilitarea unor construcţii existente. Consiliile locale controlează şi răspund de fondul de locuinţe sociale situate pe teritoriul unităţilor administrativteritoriale respective. Art. 39. - Locuinţele sociale aparţin domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale. Art. 40. - Locuinţele sociale se vor amplasa numai pe terenurile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art. 11. Art. 41. - Locuinţa socială se realizează cu respectarea suprafeţei utile şi a dotărilor stabilite în limita suprafeţei construite, potrivit anexei nr. 1 la prezenta lege. Pentru locuinţele care se realizează prin reabilitarea construcţiilor existente se consideră obligatorii numai prevederile legate de dotarea minimă. Art. 42. - Au acces la locuinţă socială, în vederea închirierii, familiile cu un venit mediu net lunar realizat în ultimele 12 luni sub nivelul venitului net lunar pe familie, pentru care se acordă ajutor social potrivit legii, majorat cu 10%. Nivelul minim astfel calculat va fi corectat periodic de Guvern, în funcţie de evoluţia situaţiei economice şi sociale, începând cu anul 1996. Venitul net lunar pe familie se stabileşte pe baza declaraţiei de venit şi a actelor doveditoare, potrivit prevederilor legale. Declaraţiile de venit, făcute cu nesinceritate, atrag răspunderea materială sau penală, după caz. Art. 43. - Locuinţele sociale se repartizează de către consiliile locale pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condiţiile prevederilor prezentului capitol, şi de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită de consiliile locale, următoarele categorii de persoane: tinerii căsătoriţi care au fiecare vârsta de până la 35 de ani, tinerii proveniţi din instituţii de ocrotire socială şi care au împlinit vârsta de 18 ani, invalizii de gradul I şi II, persoanele handicapate, pensionarii, veteranii şi văduvele de război, beneficiarii prevederilor Legii nr. 42/1990, republicată, şi ai Decretului-lege nr.118/1990, republicat, alte persoane sau familii îndreptăţite.

Art. 44. - Contractul de închiriere se încheie de către primar sau de către o persoană împuternicită de acesta cu beneficiarii stabiliţi de consiliul local, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire pe baza declaraţiei de venituri şi a actelor doveditoare necesare conform prevederilor legale. Nivelul chiriei nu va depăşi 10% din venitul net lunar, calculat pe ultimele 12 luni, pe familie. Diferenţa până la valoarea nominală a chiriei, calculată potrivit art. 31, va fi subvenţionată de la bugetul local al unităţii administrativteritoriale unde este situată locuinţa socială. Art. 45. - Titularul contractului de închiriere este obligat să comunice primarului, în termen de 30 de zile, orice modificare produsă în venitul net lunar al familiei acestuia, sub sancţiunea rezilierii contractului de închiriere. În cazurile în care venitul net lunar pe familie s-a modificat, autoritatea administraţiei publice locale va opera modificarea chiriei şi a subvenţiei acordate, cuvenite proprietarului. Art. 46. - Contractul de închiriere se poate rezilia: a) în condiţiile prevăzute la art. 24 din prezenta lege; b) în cazul în care venitul mediu net lunar pe familie, realizat în 2 ani fiscali consecutivi, depăşeşte cu peste 20% nivelul minim prevăzut la art. 42 din prezenta lege, iar titularul contractului de închiriere nu a achitat valoarea nominală a chiriei în termen de 90 de zile de la comunicare. Art. 47. - Locuinţele sociale realizate potrivit prezentei legi nu pot fi vândute. Art. 48. - Nu pot beneficia de locuinţe sociale, potrivit prezentei legi, persoanele sau familiile care: a) deţin în proprietate o locuinţă; b) au înstrăinat o locuinţă după data de 1 ianuarie 1990; c) au beneficiat de sprijinul statului în credite şi execuţie pentru realizarea unei locuinţe; d) deţin, în calitate de chiriaş, o altă locuinţă. Art. 49. - Beneficiarii locuinţelor sociale nu au dreptul să subînchirieze, să transmită dreptul de locuire sau să schimbe destinaţia spaţiului închiriat, sub sancţiunea rezilierii contractului de închiriere şi a suportării eventualelor daune aduse locuinţei şi clădirii, după caz. Art. 50. - Finanţarea locuinţelor sociale se asigură din bugetele locale, în limitele prevederilor bugetare aprobate anual, ale consiliilor locale, în care scop se instituie o subdiviziune de cheltuieli distinctă în aceste bugete. Statul sprijină construcţia de locuinţe sociale prin transferuri de la bugetul de stat, stabilite anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, prin legea bugetului de stat. Persoanele fizice şi agenţii economici pot sprijini prin donaţii sau contribuţii construcţia de locuinţe sociale.

CAPITOLUL VI Locuinţa de serviciu şi locuinţa de intervenţie

Art. 51. - Fondul de locuinţe de serviciu se compune din: a) locuinţe existente, care, potrivit prevederilor legale, rămân cu destinaţia de locuinţe de serviciu la data intrării în vigoare a prezentei legi; b) locuinţe noi. Condiţiile şi durata de închiriere vor fi stipulate în contractul de închiriere încheiat între părţile contractante, accesoriu la contractul de muncă. Art. 52. - Locuinţele noi se finanţează, în condiţiile legii, din: a) bugetul de stat şi bugetele locale, în limitele prevederilor bugetare aprobate anual cu această destinaţie; b) bugetele agenţilor economici, pentru salariaţii acestora.

Art. 53. - Locuinţele de serviciu finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale se realizează cu respectarea suprafeţei utile şi a dotărilor, în limita suprafeţei construite pe apartament, potrivit anexei nr. 1. Locuinţele de serviciu se vor amplasa după cum urmează: a) pe terenurile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, pentru locuinţele finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, cu asigurarea viabilizării terenurilor, potrivit prevederilor art. 12; b) pe terenurile aparţinând agenţilor economici, pentru locuinţele şi lucrările de viabilizare a terenurilor, finanţate din bugetele acestora. În situaţii deosebite, determinate de natura amplasamentului şi de caracterul zonei, cu aprobarea ordonatorilor de credite, locuinţele prevăzute la alin. 1 se pot construi cu suprafeţe majorate cu până la 20% faţă de cele prevăzute în anexa nr. 1, iar peste această limită, cu aprobarea Guvernului. Locuinţele de serviciu realizate în condiţiile prezentei legi, finanţate din bugetul de stat şi din bugetele locale, pot fi vândute în condiţiile legii, cu aprobarea Guvernului, în situaţia în care activitatea care a generat realizarea locuinţelor respective s-a restrâns sau a încetat. Art. 54. - Locuinţa de intervenţie urmează regimul locuinţei de serviciu. Locuinţele de intervenţie se realizează o dată cu obiectivul de investiţie şi se amplasează în incinta acestuia sau în imediata apropiere. Locuinţele de intervenţie nu pot fi vândute chiriaşilor.

CAPITOLUL VII Locuinţa de necesitate

Art. 55. - Locuinţa de necesitate se finanţează şi se realizează în condiţiile stabilite pentru locuinţa socială. Locuinţa de necesitate se închiriază temporar persoanelor şi familiilor ale căror locuinţe au devenit inutilizabile potrivit prevederilor art. 2 lit. f). Contractul de închiriere se încheie de către primarul localităţii sau de către o persoană împuternicită de acesta, pe baza hotărârii consiliului local, până la înlăturarea efectelor care au făcut inutilizabile locuinţele. Art. 56. - Consiliile locale pot declara, în cazuri de extremă urgenţă, drept locuinţe de necesitate, locuinţele libere aflate în fondul de locuinţe sociale.

CAPITOLUL VIII

Locuinţa de protocol Art. 57. - Locuinţele de protocol sunt proprietate publică a statului. Administrarea fondului locativ de protocol se face de către Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", care asigură evidenţa, întreţinerea, repararea şi conservarea acestuia, precum şi încasarea chiriei. Atribuirea, ocuparea şi folosirea locuinţelor de protocol se fac în condiţiile prezentei legi. Art. 58. - Preşedintele României, preşedintele Senatului, preşedintele Camerei Deputaţilor şi primul-ministru beneficiază, în condiţiile prezentei legi, de câte o locuinţă de protocol, ca reşedinţă oficială. Reşedinţele oficiale ale persoanelor prevăzute la alin. 1 se atribuie de către Guvern şi sunt puse la dispoziţia lor, împreună cu dotările aferente, pe întreaga perioadă a exercitării funcţiei, de către Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat". Lista imobilelor cu destinaţie de reşedinţă oficială, precum şi a celorlalte locuinţe de protocol, şi condiţiile pe care acestea trebuie să le îndeplinească se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 59. - Pot beneficia de locuinţă de protocol, la cerere, cu plata chiriei prevăzute de lege, persoanele care îndeplinesc următoarele funcţii publice: vicepreşedinţi ai Senatului şi ai Camerei Deputaţilor, miniştri de stat, miniştrii şi asimilaţii acestora, precum şi preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, preşedintele Curţii Constituţionale, preşedintele Curţii de Conturi, preşedintele Consiliului Legislativ şi avocatul poporului, pe durata exercitării funcţiei sau a mandatului. Pentru persoanele prevăzute la alin. 1, atribuirea locuinţei de protocol se face prin decizie a primului-ministru şi se pune la dispoziţia lor de către Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat". Atribuirea locuinţelor de protocol se poate face numai dacă persoanele prevăzute la alin. 1 nu deţin, în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea, o altă locuinţă care să corespundă condiţiilor stabilite potrivit art. 58 alin. 3. Art. 60. - Pentru reşedinţele oficiale, Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" va încheia contracte de închiriere cu serviciile de specialitate ale instituţiilor în care îşi desfăşoară activitatea persoanele beneficiare. Pentru locuinţele de protocol, contractele de închiriere se încheie de către Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" cu beneficiarii direcţi, care, pe această bază, vor putea ocupa locuinţa respectivă împreună cu membrii familiei. Contractul de închiriere a locuinţelor de protocol şi a celor cu destinaţie de reşedinţă oficială încetează de drept în termen de 60 de zile de la data eliberării din funcţie a beneficiarului. Atribuirea, în condiţiile prezentei legi, a unei reşedinţe oficiale, respectiv a unei locuinţe de protocol, nu afectează drepturile locative deţinute de persoanele prevăzute la art. 58 şi 59.

CAPITOLUL IX Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. 61. - Orice litigiu în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi se soluţionează de către instanţele judecătoreşti. Art. 62. - Prevederile Ordonanţei Guvernului nr.19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări publice şi construcţii de locuinţe, aprobată şi modificată prin Legea nr. 82/1995, se aplică în continuare până la terminarea locuinţelor începute. De drepturile prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr.19/1994 vor beneficia, de la data intrării în vigoare a legii, şi tinerii căsătoriţi care au, fiecare, vârsta până la 35 de ani, împliniţi până la finele anului calendaristic în care are loc contractarea. După finalizarea blocurilor de locuinţe, sursele de constituire a depozitului special, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.19/1994 şi ale normelor metodologice, se preiau ca venituri la depozitul special constituit în conformitate cu prevederile art. 9. Art. 63. - În termen de 60 de zile de la data introducerii sistemului de determinare şi impozitare a venitului global pentru persoane fizice, Guvernul va reglementa facilităţile prevăzute la cap. II din prezenta lege, de care să poată beneficia şi persoanele fizice care investesc în construcţia de locuinţe şi pentru punerea în siguranţă a locuinţelor avariate de seisme. Persoanele juridice române care investesc din profit pentru lucrările prevăzute la art. 5, 6 şi 12, separat sau cumulativ, beneficiază de scutirea de impozit pe profitul investit, conform prevederilor art. 5 din prezenta lege. Art. 64. - Schimbarea destinaţiei locuinţelor, precum şi a spaţiilor cu altă destinaţie situate în clădiri colective se poate face numai cu acordul proprietarului sau al asociaţiei de proprietari. În vederea efectuării acestei schimbări, este necesar avizul favorabil al proprietarilor şi, după caz, al titularilor contractelor de închiriere din locuinţele cu care se învecinează, pe plan orizontal şi vertical, spaţiul supus schimbării. Art. 65. - Construirea caselor de vacanţă se autorizează, la cererea persoanelor fizice şi a agenţilor economici, numai pe terenurile aflate în proprietatea acestora sau concesionate în

condiţiile legii, în zonele stabilite prin documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii. Art. 66. - Plata chiriei pentru reşedinţele oficiale se face din bugetele Preşedinţiei României, Senatului, Camerei Deputaţilor şi Secretariatului General al Guvernului, în limitele prevederilor bugetare aprobate anual. Art. 67. - Guvernul răspunde de aplicarea unitară, pe întreg teritoriul ţării, a politicii de dezvoltare a construcţiei de locuinţe. Programul de dezvoltare a construcţiei de locuinţe se elaborează de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, pe baza fundamentării organelor administraţiei publice centrale interesate, a consiliilor judeţene şi locale, în acord cu documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului, aprobate conform legii. Art. 68. - Pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor prezentei legi, Guvernul va adopta norme metodologice de aplicare. Art. 69. - În termen de 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, proprietarii din clădirile cu mai multe locuinţe în proprietate privată sau mixtă se vor constitui în asociaţii de proprietari, în conformitate cu Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari, cuprins în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezenta lege. Până la înfiinţarea şi funcţionarea birourilor de carte funciară, înregistrarea proprietăţii în vederea constituirii asociaţiilor de proprietari se face în registrele de publicitate aflate în vigoare la birourile de transcripţiuni şi inscripţiuni imobiliare din judecătorii. Până la data dobândirii personalităţii juridice a asociaţiei de proprietari, asociaţiile de locatari îşi desfăşoară activitatea pe baza Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1977 pentru aprobarea Statutului privind organizarea şi funcţionarea asociaţiei locatarilor. Art. 70. - Decretul Consiliului de Stat nr.387/1977 pentru aprobarea Statutului privind organizarea şi funcţionarea asociaţiei locatarilor, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 116 din 16 noiembrie 1977, se abrogă după 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Art. 71. - Persoanele care beneficiază de drepturi mai favorabile decât cele prevăzute în prezenta lege, consacrate prin legi speciale, care se referă, printre altele, la materia raporturilor juridice locative şi a celor conexe acestora, se bucură în continuare de aplicarea drepturilor mai favorabile. Art. 72. - Dispoziţiile prezentei legi privind închirierea locuinţelor se completează cu dispoziţiile Codului civil privind contractul de locaţiune. Art. 73. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, cu excepţia cap. 4 şi a art. 63 cu referire la cap. 4 din aceeaşi lege, exclusiv dispoziţiile referitoare la suprafeţele locative proprietate personală; H.C.M. nr.860/1973 pentru stabilirea măsurilor de executare a Legii nr. 5/1973, în ceea ce priveşte închirierea de locuinţe; Decretul Consiliului de Stat nr.256/1984 privind îmbunătăţirea regimului de construire a locuinţelor şi modificarea unor reglementări referitoare la stabilirea preţurilor limită ale locuinţelor care se construiesc din fondurile statului, a preţurilor de contractare ale locuinţelor proprietate personală şi a preţurilor de vânzare ale locuinţelor din fondul locativ de stat, cu excepţia art. III şi a anexelor nr. 3 şi 4; Decretul Consiliului de Stat nr.68/1975 privind îmbunătăţirea regimului de construire a locuinţelor din fondurile statului sau din fondurile populaţiei cu sprijinul statului în credite şi execuţie; art. 12 alin. 1 lit. a) şi alin. 2, art. 21-25 şi art. 35 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor; orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.

Anexa 3 Extras din Planul de masuri privind domeniul locuintei din Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei romilor

Locuinţe Termen Raspunde Observatii1. Prezentarea unui plan naţional de rezolvare în cel mult 4 ani a problemelor legate de dreptul de proprietate

asupra terenurilor şi locuinţelor deţinute de romi şi de reconstituire a dreptului de proprietate funciară.01.04. 2002 CMixt

2. Prezentarea de către primării şi prefecturi a nevoilor teritoriale de reabilitare a locuinţelor si a mediului înconjurător. Centralizarea situaţiilor la Ministerul Administraţiei Publice şi prezentarea, împreună cu Ministerul Transporturilor şi Locuinţei, a unui program naţional de reabilitare a locuinţelor şi a mediului înconjurător, inclusiv a celor din zonele locuite de romi. Programul va fi dezvoltat pe 10 ani, cu măsuri urgente de reabilitare a locuinţelor şi a zonelor locuite de romi în primii 4 ani.

01.03.2002 MAP, MLPTL, MAPM

3. Elaborarea unui program de finanţare guvernamentala şi/sau în parteneriat, a firmelor de stat sau private şi a organizaţiilor nonguvernamentale, pentru proiecte locale care vizează asigurarea condiţiilor normale de locuit în zonele populate de romi (energie electrică, apă potabilă, canalizare, gaz metan, salubrizare).

20.04. 2002 MAP, MTRL

4. Elaborarea criteriilor de finanţare a unor proiecte locale de cointeresare a comunităţilor de romi pentru reabilitarea locuinţelor şi a mediului înconjurător sau pentru construcţia de locuinţe.

10.03. 2002 MTRL

5. Prezentarea unui Plan naţional pentru construirea de locuinţe sociale pentru familiile numeroase şi cu venituri reduse, pe 10 ani, cu acces nediscriminatoriu a familiilor de romi.

10.06. 2002 MTRL, MMSS

6. Finanţarea parţială a proiectelor care vizează lucrări reabilitare a locuinţelor sau de construcţia de locuinţe în comunităţile de romi.

Febr. 2001-2004

CEP

Anexa 4 Legea Nr. 46 din 21 ianuarie 2003Legea drepturilor pacientuluiEMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 51 din 29 ianuarie 2003

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1 În sensul prezentei legi: a) prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate; b) prin discriminare se înţelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale; c) prin îngrijiri de sănătate se înţelege serviciile medicale, serviciile comunitare şi serviciile conexe actului medical; d) prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare; e) prin îngrijiri terminale se înţelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci când nu mai este posibilă îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boală, precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului. ART. 2 Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale. ART. 3 Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare.

CAP. 2 Dreptul pacientului la informaţia medicală

ART. 4 Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza. ART. 5 (1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. (2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării. ART. 6 Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic. ART. 7 Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă. ART. 8

Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare. ART. 9 Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său. ART. 10 Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul pacientului. ART. 11 Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală. ART. 12 Pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.

CAP. 3 Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală

ART. 13 Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului. ART. 14 Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţei acestuia. ART. 15 În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă, consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar. ART. 16 În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere. ART. 17 (1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate. (2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator. ART. 18 Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord. ART. 19 Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa, cu excepţia obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este făcută şi în interesul pacientului. ART. 20

Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său, cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale.

CAP. 4 Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului

ART. 21 Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia. ART. 22 Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres. ART. 23 În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu mai este obligatorie. ART. 24 Pacientul are acces la datele medicale personale. ART. 25 (1) Orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este interzis, cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului. (2) Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.

CAP. 5 Drepturile pacientului în domeniul reproducerii

ART. 26 Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa mamei. ART. 27 Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii reproducerii, fără nici o discriminare. ART. 28 (1) Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat, cu excepţia cazului prevăzut la art. 26. (2) Pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii. (3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de riscuri.

CAP. 6 Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale

ART. 29 (1) În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale.

(2) Criteriile medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se aduc la cunoştinţa publicului. ART. 30 (1) Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condiţiile de dotare necesare şi personal acreditat. (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenţă apărute în situaţii extreme. ART. 31 Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate. ART. 32 Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităţilor, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial. ART. 33 Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului. ART. 34 (1) Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective. (2) Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii. ART. 35 (1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare. (2) Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi parteneriatul dintre diferitele unităţi medicale publice şi nepublice, spitaliceşti şi ambulatorii, de specialitate sau de medicină generală, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. După externare pacienţii au dreptul la serviciile comunitare disponibile. ART. 36 Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă, de asistenţă stomatologică de urgenţă şi de servicii farmaceutice, în program continuu.

CAP. 7 Sancţiuni

ART. 37 Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii actului medical, precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, conform prevederilor legale.

CAP. 8 Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 38 (1) Autorităţile sanitare dau publicităţii, anual, rapoarte asupra respectării drepturilor pacientului, în care se compară situaţiile din diferite regiuni ale ţării, precum şi situaţia existentă cu una optimă. (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii.

(3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează normele de aplicare a acesteia, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 39 Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 40 La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 78, 108 şi 124 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, VIOREL HREBENCIUC

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 150 din 31 octombrie 2002privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate

EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEIPUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 838 din 20 noiembrie 2002

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1 (1) Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi promovării sănătăţii populaţiei care asigură acordarea unui pachet de servicii de bază. (2) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, pe baza următoarelor principii: a) alegerea liberă a casei de asigurări de sănătate; b) solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor; c) alegerea liberă de către asiguraţi a medicului de familie, a medicului specialist din ambulatoriu şi a unităţii sanitare; d) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; e) participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; f) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat; g) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate. (3) Pot funcţiona şi alte forme de asigurare a sănătăţii în diferite situaţii speciale. Aceste asigurări nu sunt obligatorii. ART. 2 (1) Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare fondul, este un fond special care se constituie şi se utilizează potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Constituirea fondului se face din contribuţia de asigurări sociale de sănătate, denumită în continuare contribuţie, suportată de asiguraţi, de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse - donaţii, sponsorizări, dobânzi, potrivit legii. (3) Administrarea fondului se face, în condiţiile legii, de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, şi, respectiv, prin casele de asigurări sociale de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti, inclusiv prin Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, denumite în continuare case de asigurări. (4) CNAS poate propune Ministerului Sănătăţii şi Familiei proiecte de acte normative care au incidenţă asupra constituirii şi utilizării fondului. ART. 3 (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, următorii termeni se definesc astfel: a) serviciile medicale sunt acele servicii şi produse furnizate de către persoane fizice şi juridice, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă; b) furnizorii sunt persoane fizice sau juridice autorizate oficial şi recunoscute de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru a furniza servicii sau produse medicale; c) pachetul de servicii de bază cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii şi produse la care au dreptul asiguraţii şi se suportă din fond, în condiţiile contractului-cadru;

d) autorizarea reprezintă un control al calificării şi al respectării legislaţiei existente în domeniu, efectuat pentru toate tipurile de furnizori, necesar pentru a obţine permisiunea de a furniza servicii medicale în România; e) acreditarea este un proces de evaluare externă a calităţii serviciilor de sănătate, care conferă dreptul de a putea intra în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, fiind o condiţie obligatorie pentru încheierea contractului; f) contractarea este procedura care reglementează condiţiile furnizării serviciilor de către furnizori pentru cei asiguraţi de casele de asigurări; g) preţ de referinţă este preţul utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru plata medicamentelor, materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale, potrivit politicii de preţuri a Ministerului Sănătăţii şi Familiei; h) dispozitivele medicale cuprind materialele sanitare pentru corectarea văzului, auzului, pentru protezarea membrelor, respectiv proteze, orteze, dispozitive de mers şi alte materiale specifice, necesare în scopul recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice. (2) Definiţiile care pot exista în alte legi şi care sunt diferite de cele prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cazul prezentei ordonanţe de urgenţă.

CAP. 2 Asiguraţii

SECŢIUNEA 1 Persoanele asigurate

ART. 4 (1) Sunt asiguraţi, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România. În această calitate au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reşedinţă în România. (3) Documentele justificative privind dobândirea calităţii de asigurat se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, la propunerea CNAS. ART. 5 (1) Calitatea de asigurat se dovedeşte cu un document justificativ - adeverinţă sau carnet de asigurat - eliberat prin grija casei la care este înscris asiguratul. În termen de un an de la aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă va fi introdus cardul electronic de asigurat, care se suportă din fond. (2) Metodologia şi modalităţile de gestionare şi de distribuire ale cardului de asigurat se stabilesc de către CNAS. (3) Datele minime care vor fi înregistrate şi accesate pe cardul de asigurat sunt: a) datele de identitate şi codul numeric personal; b) dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate; c) înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale, prin codul furnizorului; d) diagnostice medicale cu risc vital; e) consimţământul referitor la donarea de ţesuturi şi organe; f) grupa sanguină şi Rh. ART. 6 (1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei: a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă; b) soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din

motive etnice, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, precum şi persoanele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii; d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse şi se află în îngrijirea familiei; e) pensionarii de asigurări sociale, pensionarii militari, pensionarii I.O.V.R. şi alte categorii de pensionari; f) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse; g) femeile însărcinate sau lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară; h) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare; i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute în art. 105, 113 şi 114 din Codul penal; persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri. (2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii, pe durata acesteia, cu plata contribuţiei din alte surse, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă: a) satisfac serviciul militar în termen; b) se află în concediu medical, în concediu medical pentru sarcină şi lăuzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani; c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv; d) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau, după caz, de alocaţie de sprijin. ART. 7 (1) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi cetăţenii statelor cu care România a încheiat acorduri, înţelegeri, convenţii sau protocoale internaţionale de cooperare în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale beneficiază de acoperirea serviciilor medicale acordate pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de acordurile, înţelegerile, convenţiile sau protocoalele încheiate între România şi ţara respectivă. (2) Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. (1): a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România; b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară; c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară. ART. 8 (1) Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane cu contract individual de muncă sau convenţie civilă, precum şi persoanelor fizice, după caz. (2) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări declaraţii privind obligaţiile ce le revin faţă de fond. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care exercită profesii liberale sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfăşoare activităţi independente. ART. 9 În cazul neachitării în termen a contribuţiilor datorate fondului, CNAS, direct sau prin casele de asigurări, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate şi a majorărilor de întârziere, potrivit procedurilor instituite de legislaţia privind executarea creanţelor bugetare.

SECŢIUNEA a 2-a Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor

ART. 10

(1) Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale. (2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru care se elaborează de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare CMR, Colegiului Farmaciştilor din România, denumit în continuare CFR, şi Ordinului Asistenţilor Medicali din România, denumit în continuare OAMR, până la data de 31 octombrie a anului în curs pentru anul următor. Proiectul se avizează de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. În cazul nefinalizării elaborării contractului-cadru în termenul prevăzut, Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează şi supune spre aprobare Guvernului proiectul contractului-cadru până la data de 30 noiembrie. (3) Contractul-cadru reglementează, în principal, condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la: a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate; b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a medicamentelor, dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi aferente pachetului de servicii de bază prevăzut la lit. a); c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii; d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării echilibrului financiar al fondului; e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de decontare şi actele necesare în acest scop; f) internarea şi externarea bolnavilor; g) criteriile de internare în spital; h) asigurarea tratamentului spitalicesc, măsuri de îngrijire la domiciliu sau de recuperare; i) condiţiile generale de acordare a tratamentului ambulatoriu; j) prescrierea şi eliberarea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a protezelor şi a ortezelor, a dispozitivelor de mers şi de autoservire; k) modul de informare a asiguraţilor; l) coplata pentru unele servicii medicale. (4) Prin contractul-cadru se stabilesc condiţiile organizării licitaţiilor în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii de bază. (5) Prevederile alin. (3) lit. e) se realizează prin consultarea reprezentanţilor legali ai furnizorilor de servicii medicale. (6) CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru, cu consultarea CMR, CFR şi OAMR, până la 15 decembrie a anului în curs pentru anul următor, care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui CNAS. (7) În cazul nefinalizării normelor metodologice, Ministerul Sănătăţii şi Familiei le va elabora şi le va aproba prin ordin în termen de 5 zile de la data expirării termenului prevăzut la alin. (6). (8) Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei vor elabora, cu avizul CNAS, norme proprii de aplicare a contractului-cadru, adaptate la specificul organizării asistenţei medicale, care se aprobă prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al miniştrilor şi conducătorilor instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. ART. 11 (1) Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă. (2) Asiguraţii au următoarele drepturi: a) să aleagă medicul de familie, medicul specialist din ambulatoriu, unitatea spitalicească ce le va acorda servicii medicale, precum şi casa de sănătate la care se asigură; b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate; c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 3 luni de la data înscrierii pe listele acestuia;

d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii; e) să li se efectueze cel puţin un control profilactic în fiecare an, în funcţie de sex şi de grupa de vârstă căreia îi aparţin; f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor; g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi spitale acreditate; h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă; i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică; j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare; k) să beneficieze de dispozitive medicale şi alte materiale specifice; l) să beneficieze de servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu. ART. 12 Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 11 sunt următoarele: a) să se înscrie pe lista unui medic de familie acreditat potrivit legii; b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate; c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru; d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi; e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului; f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar; g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând diferenţa dintre tarifele acceptate la plată de sistemul de asigurări sociale de sănătate şi cele practicate pe piaţă, denumită în continuare coplată, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru; h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative ce atestă calitatea de asigurat. ART. 13 Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru. ART. 14 Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap de gradul I internate se suportă de către casele de asigurări numai dacă, potrivit criteriilor stabilite de comun acord de către CNAS şi de CMR, medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată. ART. 15 Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuţie şi a modalităţii de plată, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.

CAP. 3 Servicii medicale suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate

SECŢIUNEA 1 Servicii medicale profilactice

ART. 16 (1) În scopul prevenirii îmbolnăvirilor, al depistării precoce a bolii şi al păstrării sănătăţii, asiguraţii vor fi informaţi permanent de către casele de asigurări asupra mijloacelor de păstrare a sănătăţii, de reducere şi de evitare a cauzelor de îmbolnăvire şi asupra pericolelor la care se expun în cazul consumului de droguri, alcool şi tutun. (2) Serviciile medicale profilactice suportate din fond sunt următoarele: a) monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, indiferent de statutul de asigurat al femeii; b) urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a sugarului şi a copilului;

c) controalele periodice pentru depistarea bolilor ce pot avea consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate; d) servicii medicale din cadrul programului naţional de imunizări; e) servicii de planificare familială, indiferent de statutul de asigurat al femeii. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. (2) şi modalităţile de acordare se stabilesc în contractul-cadru. ART. 17 Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către casele de asigurări, astfel: a) trimestrial, pentru copiii până la vârsta de 18 ani, individual sau prin formarea de grupe de profilaxie, fie la grădiniţă, fie la instituţiile de învăţământ preuniversitar; b) de două ori pe an, pentru tinerii în vârstă de la 18 ani până la 26 de ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. ART. 18 (1) Asiguraţii în vârstă de peste 18 ani au dreptul la un control medical în fiecare an pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate, stabilite prin contractul-cadru. (2) Neefectuarea în mod nejustificat de către asiguraţi a controalelor medicale periodice preventive poate atrage obligaţia de a suporta, după caz, unele costuri ale tratamentului curativ şi de recuperare pentru afecţiunea nedepistată în timp. Prin contractul-cadru vor fi prevăzute situaţiile în care aceste costuri se suportă de asiguraţi, precum şi stimulentele pentru asiguraţii care efectuează controalele medicale periodice preventive.

SECŢIUNEA a 2-a Servicii medicale curative

ART. 19 (1) Asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicaţiilor ei, pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferinţei, după caz. (2) Tratamentul medical se aplică de către medici sau asistenţi medicali şi de alt personal sanitar acreditat, la indicaţia şi sub supravegherea medicului. ART. 20 (1) Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt: a) serviciile medicale de urgenţă; b) serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afecţiunii: anamneză, examen clinic, examene paraclinice şi de laborator; c) tratamentul medical, chirurgical şi unele proceduri de recuperare; d) prescrierea tratamentului necesar vindecării, inclusiv indicaţiile privind regimul de viaţă şi muncă, precum şi igieno-dietetic. (2) Asiguraţii beneficiază de activităţi de suport constând în acordarea de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă sau îngrijirea copilului bolnav. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. (1) şi modalităţile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru. ART. 21 (1) Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală primară şi de specialitate ambulatorie, la indicaţia medicului de familie. (2) Asiguraţii primesc asistenţă medicală de specialitate în spitale acreditate. (3) Serviciile spitaliceşti se acordă prin spitalizare integrală sau parţială şi cuprind: consultaţii, investigaţii, stabilirea diagnosticului, tratament medical şi/sau tratament chirurgical, îngrijire, recuperare, medicamente şi materiale sanitare, dispozitive medicale, cazare şi masă. (4) Asistenţa medicală de recuperare se acordă pentru o perioadă şi după un ritm stabilite de medicul curant în unităţi sanitare acreditate. (5) Servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu se acordă de personal acreditat. ART. 22 Serviciile medicale stomatologice se acordă de către medicul din cabinetul stomatologic şi din serviciul bucomaxilo-facial. ART. 23

(1) Tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. (2) În cazul copiilor în vârstă de până la 18 ani tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite în contractul-cadru.

SECŢIUNEA a 3-a Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice

ART. 24 Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală. Modalităţile de prescriere şi eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru. ART. 25 (1) Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi CNAS, cu consultarea CFR, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman. ART. 26 (1) Valoarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi g) se suportă integral din fond. (2) Valoarea medicamentelor prevăzute la art. 25 alin. (1), prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor care beneficiază de asistenţă medicală gratuită, în cazul categoriilor de persoane prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c) şi d), se suportă din fond. (3) Asiguraţii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea văzului, auzului, pentru protezarea membrelor şi la alte materiale de specialitate, în scopul protezării unor deficienţe organice sau fiziologice, pe baza prescripţiilor medicale, cu sau fără contribuţie personală, în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. (4) Asiguraţii beneficiază de tratamente fizioterapeutice, pe baza prescripţiilor medicale, cu sau fără contribuţie personală, în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. (5) Asiguraţii beneficiază de medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi de alte mijloace terapeutice la nivelul preţului de referinţă prevăzut în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru.

SECŢIUNEA a 4-a Servicii medicale şi de îngrijiri la domiciliu

ART. 27 (1) Asiguraţii au dreptul să primească unele servicii medicale şi îngrijiri la domiciliu din partea unui medic şi/sau cadru mediu sanitar, dacă este necesar şi indicat de medic. (2) Condiţiile acordării serviciilor medicale şi a îngrijirilor la domiciliu se stabilesc prin contractul-cadru.

SECŢIUNEA a 5-a Alte servicii speciale

ART. 28 Cheltuielile de transport sanitar, necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru asigurat, se suportă din fond. Asiguraţii au dreptul la transport sanitar în următoarele situaţii: a) urgenţe medicale; b) cazurile prevăzute în contractul-cadru.

SECŢIUNEA a 6-a Servicii medicale care nu sunt suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate

ART. 29 (1) Serviciile medicale care nu sunt decontate din fond, costul acestora fiind suportat de asigurat sau de unităţile care le solicită, după caz, sunt:

a) servicii de sănătate acordate în caz de boli profesionale, accidente de muncă şi sportive, asistenţă medicală la locul de muncă, asistenţă medicală a sportivilor; b) unele servicii medicale de înaltă performanţă; c) unele servicii de asistenţă stomatologică; d) servicii hoteliere cu grad înalt de confort; e) corecţii estetice efectuate persoanelor peste 18 ani; f) unele medicamente, materiale sanitare şi tipuri de transport; g) eliberarea actelor medicale solicitate de autorităţile care prin activitatea lor au dreptul să cunoască starea de sănătate a asiguraţilor; h) fertilizare in vitro; i) transplantul de organe şi ţesuturi, cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul-cadru; j) asistenţă medicală la cerere; k) costul unor materiale necesare corectării văzului şi auzului: baterii pentru aparatele auditive, ochelari de vedere; l) cota-parte din costul protezelor şi ortezelor; m) serviciile medicale legate de eliberarea actelor medicale solicitate de asigurat; n) unele tratamente de recuperare şi de fizioterapie. (2) Serviciile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), f), i) şi n) şi cota-parte prevăzută la alin. (1) lit. l) se stabilesc prin contractul-cadru.

SECŢIUNEA a 7-a Asigurarea calităţii

ART. 30 Asigurarea calităţii pachetului de servicii de bază pentru asiguraţi revine CNAS prin respectarea următoarelor măsuri: a) acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori acreditaţi conform legii, precum şi a medicilor, asistenţilor medicali şi altor categorii de personal acreditat; b) existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare privind diagnosticul şi terapia aplicată; c) respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistenţei medicale şi stomatologice, elaborate de către CMR şi OAMR; d) utilizarea pentru tratamentul afecţiunilor numai a medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman; e) utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale autorizate, conform legii. ART. 31 (1) Criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor se elaborează de comisiile de specialitate ale CMR, se negociază cu CNAS şi se referă la:

a) tratamentul medical; b) tratamentul stomatologic; c) acţiunile de depistare precoce a îmbolnăvirilor; d) procedeele medicale de recuperare eficace; e) prescrierea de medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi transportul bolnavilor; f) eliberarea de certificate medicale necesare asiguraţilor pentru a beneficia de ajutoare de boală şi de rapoarte necesare caselor de asigurări pentru îndeplinirea atribuţiilor lor. (2) Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte cu casele de asigurări. ART. 32 În vederea respectării calităţii serviciilor medicale furnizate asiguraţilor, CNAS şi casele de asigurări organizează controlul activităţii medicale împreună cu comisiile de specialitate ale CMR, CFR şi ale OAMR. Controlul are la bază criteriile prevăzute la art. 30 şi 31.

SECŢIUNEA a 8-a Acţiuni comune pentru sănătate

ART. 33 (1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei proiectează, implementează şi coordonează programe naţionale de sănătate în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică, cu participarea instituţiilor cu răspundere în domeniul realizării politicii sanitare a statului. (2) Obiectivele se stabilesc în colaborare cu CNAS, CMR, CFR, cu reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale ştiinţifice medicale, ai clinicilor universitare, unităţilor de cercetare, organizaţiilor neguvernamentale, sindicatelor, patronatelor, ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, precum şi cu reprezentanţi ai populaţiei. ART. 34 Unele activităţi de învăţământ şi cercetare din cadrul spitalelor, din unităţile ambulatorii de specialitate şi din cabinetele medicale sunt suportate de la bugetul de stat, în condiţiile legii. ART. 35 (1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei organizează împreună cu CNAS licitaţii la nivel naţional pentru achiziţionarea medicamentelor şi materialelor specifice pentru consumul în spitale şi în ambulatoriu, în vederea realizării programelor de sănătate, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind achiziţiile publice, inclusiv a celor referitoare la aplicarea procedurii de licitaţie electronică. (2) Medicamentele ce se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor de sănătate se asigură prin farmaciile aparţinând unităţilor sanitare prin care acestea se derulează sau prin cabinete medicale acreditate, după caz. (3) CNAS este autorizată să încheie şi să deruleze contracte de achiziţii publice pentru medicamentele şi materialele specifice necesare realizării programelor de sănătate ale căror cheltuieli se cuprind în bugetul acesteia.

SECŢIUNEA a 9-a Atribuţiile Colegiului Medicilor din România în domeniul asigurărilor sociale de sănătate

ART. 36 CMR are în domeniul asigurărilor sociale de sănătate următoarele atribuţii şi responsabilităţi: a) elaborează criteriile privind calitatea serviciilor medicale acordate asiguraţilor şi participă la controlul respectării acestora; b) elaborează ghiduri şi protocoale de practică medicală; c) elaborează criteriile privind calitatea asistenţei stomatologice acordate asiguraţilor şi urmăreşte respectarea acestora; d) participă la acreditarea personalului medical.

SECŢIUNEA a 10-a Acreditarea furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale, de medicamente şi materiale sanitare

ART. 37 (1) Pot intra în relaţie contractuală cu sistemul de asigurări sociale de sănătate numai furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente acreditaţi. Medicii, farmaciştii, personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal se acreditează după cum urmează: a) medicii şi alte categorii de personal cu studii superioare se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale medicilor, respectiv al municipiului Bucureşti, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori ai structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul acreditării unităţii sanitare; b) asistenţii medicali se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai OAMR, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul acreditării unităţii sanitare;

c) farmaciştii şi asistenţii de farmacie se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale farmaciştilor, respectiv al municipiului Bucureşti, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul acreditării farmaciei. (2) Regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. (1) se aprobă de către Consiliul de administraţie al CNAS, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (3) Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. (1) se elaborează de către CNAS şi structurile naţionale ale CMR, CFR şi ale OAMR şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (4) Autorizarea furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare se face anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Metodologia de autorizare se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Lista furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare autorizaţi este dată publicităţii anual.

CAP. 4 Relaţiile caselor de asigurări sociale de sănătate cu furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente

ART. 38 Furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente, care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurări, sunt: a) cabinetele medicale, centrele de diagnostic şi tratament, spitalele şi alte unităţi sanitare, medicii, personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal, personalul sanitar din serviciile conexe actului medical; b) farmaciile, distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare; c) persoanele fizice şi juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. ART. 39 (1) Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual. În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale. (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să prezinte, la încheierea contractului cu casa de asigurări, asigurări de răspundere civilă în domeniul medical în concordanţă cu tipul de furnizor. Societăţile de asigurări care oferă asigurări de răspundere civilă în domeniul medical trebuie să fie autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi să posede un contract de reasigurare. ART. 40 Furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări contracte anuale pe baza modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, în cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare, negociate. ART. 41 Refuzul caselor de asigurări de a încheia contracte cu furnizorii pentru serviciile medicale din pachetul de bază, denunţarea unilaterală a contractului, precum şi răspunsurile la cererile şi la sesizările furnizorilor se vor face în scris şi motivat, cu indicarea temeiului legal, în termen de 30 de zile. ART. 42 (1) Casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului financiar. (2) La încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguraţilor şi vor ţine seama de economicitatea, eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS, CMR, CFR şi OAMR. ART. 43 (1) Prevederile contractului-cadru sunt date publicităţii pentru informarea asiguraţilor şi a furnizorilor de servicii medicale. (2) Contractele de furnizare de servicii medicale cuprind şi obligaţiile părţilor legate de buna gestionare a fondurilor, precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract între părţi, pentru perioada următoare celei acoperite prin contract.

(3) Decontarea serviciilor medicale aferente lunii decembrie a anului în curs se face în luna ianuarie a anului următor. ART. 44 Casele de asigurări controlează modul în care furnizorii de servicii medicale respectă clauzele contractuale privind serviciile furnizate, furnizorii având obligaţia să permită accesul la evidenţele referitoare la derularea contractului. ART. 45 (1) Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi: a) în asistenţa medicală primară şi de specialitate ambulatorie prin tarif pe persoana asigurată, tarif pe serviciu medical, suma fixă negociată pe pachet de servicii medicale, după caz; b) în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi, în afara celor ambulatorii, prin tarif pe caz rezolvat, tarif pe zi de spitalizare, tarif pe serviciu medical, după caz; c) prin tarife pentru anumite servicii, stabilite prin contractul-cadru; d) prin preţ de referinţă prevăzut în lista medicamentelor cu sau fără contribuţie personală; e) prin preţ de referinţă prevăzut în lista de materiale sanitare şi de dispozitive medicale. (2) Modalitatea de decontare a serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale se stabileşte prin contractul-cadru. ART. 46 Decontarea serviciilor medicale se face în baza contractelor încheiate între casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale, indiferent de casa de asigurări la care s-a virat contribuţia asiguratului, pe baza documentelor justificative stabilite prin contractul-cadru. ART. 47 Asigurarea asistenţei medicale şi a îngrijirii la domiciliul bolnavului se contractează de casele de asigurări cu unităţi specializate, persoane fizice sau juridice acreditate. ART. 48 Asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească se acordă prin servicii medicale specializate, acreditate. ART. 49 Serviciile de transport medical se contractează cu unităţi specializate acreditate.

CAP. 5 Finanţarea serviciilor medicale

SECŢIUNEA 1 Constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate

ART. 50 (1) Fondul se formează din: a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice; b) subvenţii de la bugetul de stat; c) dobânzi, donaţii, sponsorizări şi alte venituri, în condiţiile legii. (2) Colectarea contribuţiilor se face de către casele de asigurări în contul unic deschis pe seama CNAS. (3) În mod excepţional, în situaţii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului fondului, după epuizarea fondului de rezervă veniturile bugetului fondului se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat. ART. 51 (1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1). (2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit; b) veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente; c) veniturilor din agricultură şi silvicultură, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin; e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d). (3) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuţia lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară. (4) Contribuţiile prevăzute la alin. (2) şi (3) se plătesc astfel: a) lunar, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. a) şi d); b) trimestrial, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. b) şi c) şi la alin. (3); c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. e). ART. 52 (1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări o contribuţie de 7% datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă; acestea au obligaţia să anunţe casei de asigurări orice schimbare care are loc în nivelul veniturilor; (2) Persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) au obligaţia plăţii contribuţiei de 7% raportat la fondul de salarii realizat. (3) Nerespectarea prevederilor art. 51 alin. (1) şi ale art. 52 alin. (1) duce la diminuarea pachetului de servicii de bază, potrivit prevederilor art. 13. Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei şi se stabileşte pe bază de documente justificative, stabilite prin contractul-cadru. ART. 53 (1) Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj şi ai alocaţiei de sprijin contribuţia se calculează şi se virează, o dată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează, de către cei care efectuează plata acestor drepturi. (2) Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul veniturile impozabile, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6,5%, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. (3) Pentru cetăţenii străini care se asigură facultativ contribuţia la fond se calculează prin aplicarea cotei de 13,5% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru. (4) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat, să achite contribuţia legală pe ultimii 3 ani, începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe ţară, potrivit normelor elaborate de CNAS şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. ART. 54 (1) Contribuţia datorată pentru persoanele prevăzute la art. 6 se suportă astfel: a) de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a) şi c); b) de către bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. b); c) de către bugetul asigurărilor de şomaj, pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. d). (2) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară. (3) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. c) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra indemnizaţiei de şomaj sau, după caz, asupra alocaţiei de sprijin. ART. 55 (1) Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi care nu o respectă datorează majorări pentru perioada de întârziere, egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării debitelor către bugetul de stat. (2) În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate fondului, CNAS, direct sau prin casele de asigurări, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere, potrivit legii.

(3) CNAS aprobă norme privind desfăşurarea activităţii de executare silită a creanţelor datorate fondului. (4) Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune la bancă sau la trezorerie, după caz, o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri pentru salariaţi, documentele pentru plata contribuţiilor datorate fondului, plăţile efectuându-se simultan sub control bancar, respectiv trezorerie.

SECŢIUNEA a 2-a Utilizarea şi administrarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate

ART. 56 Veniturile fondului colectate de casele de asigurări se utilizează pentru: a) plata serviciilor medicale, a medicamentelor, a materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru; b) cheltuieli de administrare, funcţionare şi de capital în limita a maximum 3% din sumele colectate; c) fondul de rezervă în cotă de 1% din sumele constituite la nivelul CNAS. ART. 57 (1) Veniturile fondului nu pot fi utilizate pentru: a) investiţii pentru construirea şi consolidarea de unităţi sanitare; b) achiziţionarea aparaturii medicale de înaltă performanţă; c) persoanele fără venituri sau cu venituri sub salariul de bază minim brut pe economie, care necesită activităţi de prevenire, de diagnostic, de terapie şi de reabilitare în cazul afecţiunilor transmisibile, prevăzute în programele naţionale elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei; d) măsuri profilactice şi tratamente instituite obligatoriu prin norme legale. (2) Cheltuielile prevăzute la alin. (1) se suportă de la bugetul de stat. ART. 58 (1) Bugetul fondului se aprobă de către Parlament, la propunerea Guvernului, ca anexă la legea bugetului de stat. (2) Repartizarea pe domenii de asistenţă se aprobă conform legii. (3) Bugetele de venituri şi cheltuieli ale caselor de asigurări se aprobă de ordonatorul principal de credite în condiţiile legii şi, după caz, cu avizul ministerelor şi al instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. ART. 59 (1) Disponibilităţile caselor de asigurări la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se virează în contul CNAS. (2) Sumele rămase neutilizate la nivelul caselor de asigurări la sfârşitul fiecărui an se virează în contul CNAS şi se utilizează pentru destinaţiile prevăzute la art. 56. (3) Sumele rămase la nivelul CNAS la sfârşitul anului se reportează în anul următor şi se utilizează potrivit art. 56. (4) Fondul de rezervă rămas neutilizat la finele anului se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie. (5) Utilizarea fondului de rezervă se stabileşte prin legile bugetare anuale.

CAP. 6 Organizarea caselor de asigurări de sănătate

SECŢIUNEA 1 Constituirea caselor de asigurări de sănătate

ART. 60 (1) CNAS este instituţie publică, autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică, în coordonarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor şi programelor în domeniul sanitar ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi are sediul în municipiul Bucureşti, calea Călăraşi nr. 248, sectorul 2. (2) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România şi are în subordine casele de asigurări de sănătate judeţene, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului

Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. (3) CNAS funcţionează pe baza statutului propriu aprobat de consiliul de administraţie. Casele de asigurări funcţionează pe baza statutului propriu, care respectă prevederile statutului-cadru aprobat de Consiliul de administraţie al CNAS. Pentru anul 2003 statutul se elaborează de Consiliul de administraţie al CNAS şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (4) Statutele prevăzute la alin. (3) trebuie să conţină prevederi referitoare la: a) denumirea şi sediul casei de asigurări respective; b) relaţiile CNAS cu alte case de asigurări şi cu oficiile teritoriale, precum şi cu asiguraţii; c) structura, drepturile şi obligaţiile organelor de conducere; d) modul de adoptare a hotărârilor în consiliul de administraţie şi relaţia dintre acesta şi conducerea executivă a casei de asigurări; e) alte prevederi. ART. 61 (1) Casele de asigurări sunt instituţii publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea CNAS. (2) Casele de asigurări colectează contribuţiile şi gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local. ART. 62 Pe lângă CNAS funcţionează consilii de experţi pentru elaborarea proiectelor de acte normative care se aprobă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii.

SECŢIUNEA a 2-a Organizarea administrativă

ART. 63 Casele de asigurări pot înfiinţa oficii de asigurări de sănătate fără personalitate juridică, la nivelul oraşelor, al municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, în baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.

SECŢIUNEA a 3-a Atribuţiile caselor de asigurări de sănătate

ART. 64 (1) Atribuţiile CNAS sunt următoarele: a) administrează fondul prin preşedintele CNAS, împreună cu casele de asigurări, şi prezintă Ministerului Sănătăţii şi Familiei rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară; b) elaborează, implementează şi gestionează procedurile şi formularele unitare, avizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, pentru administrarea sistemului de asigurări sociale de sănătate; c) elaborează şi actualizează Registrul unic de evidenţă a asiguraţilor; d) elaborează şi publică raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor; e) îndrumă metodologic şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele de asigurări; f) răspunde pentru activităţile proprii sistemului de asigurări sociale de sănătate în faţa Parlamentului, Guvernului, Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi faţă de asiguraţi; g) elaborează proiectul contractului-cadru, care se prezintă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei spre aprobare Guvernului; h) negociază împreună cu CMR criteriile privind acordarea asistenţei medicale din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; i) participă anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuţie personală, pe baza prescripţiilor medicale, pentru persoanele asigurate; j) administrează bunurile mobile şi imobile din patrimoniul propriu în condiţiile legii;

k) asigură organizarea sistemului informatic şi informaţional unic integrat pentru înregistrarea asiguraţilor şi pentru gestionarea şi administrarea fondului. Indicatorii folosiţi în raportarea datelor în sistemul de asigurări de sănătate sunt unitari şi se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, la propunerea CNAS şi CMR; l) negociază şi contractează cu instituţii abilitate de lege colectarea şi prelucrarea datelor privind unele servicii medicale furnizate asiguraţilor, în vederea contractării şi decontării acestora de către casele de asigurări; m) acordă gratuit informaţii, consultanţă şi asistenţă în domeniul asigurărilor sociale de sănătate persoanelor asigurate, angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale; n) participă la licitaţii naţionale organizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru achiziţia de medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate; o) încheie şi derulează contracte de achiziţii publice pentru medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate; p) reglementează în mod unitar sistemul de asigurări de răspundere civilă; r) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. (2) Realizarea atribuţiilor ce revin CNAS, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, este supusă controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei. ART. 65 Atribuţiile caselor de asigurări sunt următoarele: a) să colecteze contribuţiile pentru fond; b) să administreze bugetele proprii; c) să înregistreze, să actualizeze datele referitoare la asiguraţi şi să le comunice CNAS; d) să elaboreze şi să publice raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor. Acestea se avizează de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv de direcţiile medicale ale ministerelor cu reţele sanitare proprii, după caz; e) să utilizeze toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contribuţiilor şi recuperarea creanţelor restante la contribuţii pentru fond; f) să furnizeze gratuit informaţii, consultanţă, asistenţă în problemele asigurărilor sociale de sănătate şi ale serviciilor medicale persoanelor asigurate, angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale; g) să administreze bunurile casei de asigurări, conform prevederilor legale; h) să negocieze, să contracteze şi să deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului-cadru; i) să monitorizeze numărul serviciilor medicale furnizate şi nivelul tarifelor acestora; j) să organizeze licitaţii în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii, pe baza prevederilor contractului-cadru; k) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii.

SECŢIUNEA a 4-a Organele de conducere

ART. 66 (1) CNAS are următoarele organe de conducere: a) adunarea reprezentanţilor; b) consiliul de administraţie; c) preşedintele; d) 2 vicepreşedinţi; e) directorul general. (2) Persoanele care fac parte din organele de conducere ale CNAS trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie cetăţeni români şi să aibă domiciliul pe teritoriul României; b) să aibă calitatea de asigurat; c) să nu aibă cazier judiciar sau fiscal. ART. 67 (1) Adunarea reprezentanţilor se constituie pe o perioadă de 4 ani şi cuprinde:

a) reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de consiliile judeţene şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în număr de unu pentru fiecare judeţ şi doi pentru municipiul Bucureşti. Desemnarea acestor reprezentanţi se face în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă; b) 29 de membri numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României, 3 de către primul-ministru, la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei, 3 de către Senat, la propunerea comisiei de specialitate, 3 de către Camera Deputaţilor, la propunerea comisiei de specialitate, 5 de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, 5 de către organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, 7 reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii, respectiv câte un reprezentant al Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Justiţiei, Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, şi un reprezentant al Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice. (2) Sunt reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată. (3) Pe locurile devenite vacante ca urmare a demisiei, revocării din cauze prevăzute de lege sau a decesului se numesc noi membri, aleşi în aceleaşi condiţii, până la expirarea mandatului în curs. ART. 68 (1) Adunarea reprezentanţilor se întruneşte în şedinţă o dată pe an, la convocarea consiliului de administraţie, sau în şedinţe extraordinare, la convocarea preşedintelui CNAS, a consiliului de administraţie sau a unui număr de cel puţin 30 de membri ai adunării reprezentanţilor. (2) Adunarea reprezentanţilor poate adopta hotărâri dacă sunt prezente două treimi din numărul membrilor. Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul favorabil al majorităţii membrilor prezenţi. ART. 69 Adunarea reprezentanţilor are următoarele atribuţii: a) propune modificarea Statutului CNAS; b) îi alege şi îi revocă pe cei doi membri în consiliul de administraţie; c) analizează repartizarea bugetului aprobat de către cei în drept şi recomandă ordonatorului principal de credite cu delegaţie luarea măsurilor necesare pentru modificarea acestuia, în condiţiile legii; d) analizează modul de utilizare a fondului, costurile sistemului, serviciile acordate şi tarifele practicate la contractarea pachetului de servicii de bază şi recomandă măsurile legale pentru folosirea cu eficienţă a fondurilor şi de respectare a drepturilor asiguraţilor. ART. 70 (1) Consiliul de administraţie al CNAS se constituie din 17 membri, cu un mandat pe 4 ani, după cum urmează: a) 5 reprezentanţi ai statului, dintre care unul este numit de Preşedintele României şi 4 de primul-ministru, la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei, a ministrului muncii şi solidarităţii sociale, a ministrului finanţelor publice şi a ministrului justiţiei; b) 5 membri numiţi prin consens de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional; c) 5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional; d) 2 membri aleşi de către adunarea reprezentanţilor din rândul membrilor săi. (2) Prevederile art. 67 alin. (3) se aplică şi în cazul consiliului de administraţie. ART. 71 (1) Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele CNAS şi îndeplineşte şi funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Preşedintele CNAS este numit de primul-ministru dintre membrii consiliului de administraţie, la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. (2) Consiliul de administraţie are 2 vicepreşedinţi aleşi de consiliul de administraţie prin vot secret. Vicepreşedinţii consiliului de administraţie sunt şi vicepreşedinţii CNAS. (3) Preşedintele, vicepreşedinţii şi directorul general al CNAS se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior, pe perioada executării mandatului, cu excepţia celor prevăzute la art. 75 alin. (1). ART. 72 (1) Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 11 membri. (2) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi. (3) Principalul rol al consiliului de administraţie este de a elabora şi a realiza strategia naţională în domeniul asigurărilor sociale de sănătate.

ART. 73 Preşedintele CNAS se deleagă în condiţiile legii, prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, ca ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea fondului şi reprezintă CNAS în relaţiile cu terţii şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, componente ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate. ART. 74 (1) Conducerea executivă a CNAS este asigurată de către directorul general. (2) Ocuparea postului de director general se face prin concurs, pe o perioadă de 4 ani, şi se numeşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. (3) Organizarea concursului şi criteriile de selecţie sunt stabilite de ministrul sănătăţii şi familiei şi de preşedintele CNAS. ART. 75 (1) Pe timpul executării mandatului preşedintele şi vicepreşedinţii sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani. Aceştia nu pot exercita pe durata mandatului nici o altă funcţie sau demnitate publică, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS, pe perioada exercitării mandatului, nu sunt salariaţi ai CNAS, cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor, şi nu pot ocupa funcţii în structurile executive ale caselor de asigurări. Aceştia nu pot exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte unităţi care se află în relaţii contractuale cu casele de asigurări. (3) Salarizarea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor CNAS se stabileşte după cum urmează: a) pentru preşedinte, la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de secretar de stat; b) pentru vicepreşedinţi, la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de subsecretar de stat. (4) Indemnizaţia prevăzută la alin. (3) reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei respective şi constituie bază de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. (5) Salariul şi celelalte drepturi de personal ale directorului general al CNAS se stabilesc la nivelul corespunzător prevăzut de lege pentru funcţia de secretar general din minister. (6) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS, cu excepţia preşedintelui şi vicepreşedinţilor, beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din indemnizaţia preşedintelui CNAS, în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. ART. 76 (1) Consiliul de administraţie al CNAS are următoarele atribuţii: a) aprobă statutul propriu al CNAS şi statutul-cadru al caselor de asigurări; b) aprobă propriul regulament de organizare şi funcţionare; c) stabileşte atribuţiile vicepreşedinţilor, la propunerea preşedintelui; d) avizează strategia sistemului de asigurări sociale de sănătate cu privire la colectarea şi utilizarea fondului; e) avizează proiectul bugetului fondului şi îl supune aprobării ordonatorului principal de credite cu delegaţie, în condiţiile legii; f) avizează, în condiţiile legii, repartizarea pe case de asigurări a bugetului fondului; g) avizează utilizarea fondului de rezervă; h) aprobă programul de investiţii; i) aprobă încheierea de convenţii de cooperare şi finanţare de programe cu organisme internaţionale; j) analizează semestrial stadiul derulării contractelor şi împrumuturilor; k) avizează rapoartele de gestiune anuale, prezentate de preşedintele CNAS, contul de încheiere a exerciţiului bugetar, precum şi raportul anual de activitate; l) avizează în baza raportului Curţii de Conturi bilanţul contabil şi descărcarea gestiunii anului precedent pentru CNAS şi pentru casele de asigurări; m) avizează proiectul contractului-cadru şi al normelor metodologice de aplicare a acestuia; n) avizează lista medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală; o) avizează criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor; p) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de acreditare şi avizează criteriile de acreditare a personalului medical şi a furnizorilor de servicii medicale;

q) aprobă criteriile de recrutare şi modalităţile de formare a personalului din sistemul de asigurări sociale de sănătate; r) aprobă planul anual de activitate pentru îndeplinirea prevederilor programului de asigurări sociale de sănătate; s) aprobă programul anual de activitate pentru realizarea programului de asigurări sociale de sănătate; t) analizează structura şi modul de funcţionare ale caselor de asigurări; u) aprobă organigramele CNAS şi ale caselor de asigurări teritoriale; v) alte atribuţii acordate prin acte normative în vigoare. (2) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar, la convocarea preşedintelui CNAS. Consiliul de administraţie se poate întruni şi în şedinţe extraordinare, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi. (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Consiliul de administraţie al CNAS adoptă hotărâri, în condiţiile prevăzute la art. 72 alin. (2). ART. 77 (1) Atribuţiile principale ale preşedintelui CNAS sunt următoarele: a) exercită atribuţiile prevăzute de lege, în calitate de ordonator principal de credite cu delegaţie, pentru administrarea şi gestionarea fondului; b) organizează şi coordonează activitatea de audit în sistemul de asigurări sociale de sănătate, potrivit atribuţiilor specifice ale CNAS şi ale caselor de asigurări; c) participă ca invitat la şedinţele Guvernului în care sunt dezbătute aspecte referitoare la sănătatea populaţiei; d) numeşte, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul CNAS; e) prezidează şedinţele adunării reprezentanţilor; f) alte atribuţii stabilite prin Statutul CNAS. (2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, precum şi pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administraţie, preşedintele CNAS emite decizii care devin executorii după ce sunt aduse la cunoştinţă persoanelor interesate. Deciziile cu caracter normativ emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 78 (1) Personalul CNAS şi al caselor de asigurări este constituit din funcţionari publici şi personal contractual în condiţiile legii. (2) Salariul şi celelalte drepturi ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt cele stabilite de actele normative în vigoare aplicabile instituţiilor publice. ART. 79 Organele de conducere ale caselor de asigurări sunt consiliul de administraţie şi preşedintele - director general. ART. 80 (1) Consiliul de administraţie al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti este alcătuit din 9 membri, desemnaţi după cum urmează: a) unul de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti; b) unul de prefect, la propunerea direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti; c) 3 de asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, desemnaţi prin consens; d) 3 de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, desemnaţi prin consens; e) preşedintele, care este directorul general al casei de asigurări. (2) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei este alcătuit din 5 membri, desemnaţi după cum urmează: a) unul de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei; b) unul din partea confederaţiilor reprezentative ale sindicatelor; c) unul din partea asociaţiilor reprezentative ale patronatelor; d) unul din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei; e) preşedintele Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.

(3) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se constituie potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 458/2001. (4) Mandatul membrilor consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări este de 4 ani. Membrii consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din salariul directorului general al casei de asigurări respective, în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. (5) Pe perioada mandatului membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi din funcţii de către cei care i-au numit, iar pe funcţiile rămase vacante sunt numiţi noi membri, până la expirarea mandatului în curs. (6) Atribuţiile consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări sunt stabilite de către CNAS, în concordanţă cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. (7) Consiliul de administraţie ia hotărâri prin vot, în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor. (8) Şedinţele consiliului de administraţie sunt publice, cu excepţia cazurilor în care membrii consiliului decid prin vot ca acestea să se desfăşoare cu uşile închise. Problemele legate de buget se vor discuta întotdeauna în şedinţe publice. ART. 81 (1) Directorii generali ai caselor de asigurări sunt numiţi pe bază de concurs, prin decizie a preşedintelui CNAS sau, după caz, prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, respectiv în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 458/2001. Directorul general devine membru de drept al consiliului de administraţie al casei de asigurări şi preşedintele acestuia. (2) Directorul general al casei de asigurări este ordonator de credite, în condiţiile legii. (3) Directorul general se numeşte pentru un mandat de 4 ani, după validarea concursului, şi se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Directorul general este salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare. (4) Atribuţiile principale ale directorului general sunt: a) aplică normele de gestiune, regulamentele de organizare şi de funcţionare şi procedurile administrative unitare; b) organizează şi coordonează activitatea de control al execuţiei contractelor de furnizare de servicii medicale; c) organizează şi coordonează activitatea de urmărire şi control al colectării contribuţiilor la fond; d) propune programe de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare, inclusiv executarea silită, potrivit legii; e) stabileşte modalitatea de contractare, cu respectarea contractului-cadru; f) organizează împreună cu alte structuri abilitate controale privind respectarea drepturilor asiguraţilor şi propune măsuri în caz de nerespectare a acestora; g) supraveghează şi controlează organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări de sănătate la nivel teritorial şi prezintă anual rapoarte, pe care le dă publicităţii; h) numeşte, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul casei de asigurări.

SECŢIUNEA a 5-a Serviciul medical al casei de asigurări

ART. 82 (1) În cadrul CNAS funcţionează serviciul medical, care este condus de un medic-şef. (2) La nivelul caselor de asigurări funcţionează un serviciu medical, în raport cu numărul asiguraţilor, care este condus de un medic-şef. (3) Funcţia de medic-şef al CNAS şi al caselor de asigurări se ocupă prin concurs organizat de CNAS, în condiţiile legii. (4) Funcţia de medic-şef al CNAS este echivalentă cu cea de director general adjunct. Funcţia de medic-şef al CNAS se salarizează potrivit legii. ART. 83

(1) Serviciul medical al CNAS urmăreşte interesele asiguraţilor cu privire la calitatea serviciilor acordate de către furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări. (2) Criteriile privind acordarea serviciilor medicale pentru asiguraţi se elaborează de către serviciul medical al CNAS împreună cu CMR, se actualizează ori de câte ori este nevoie şi se prevăd în clauzele contractelor de furnizare de servicii. (3) Atribuţiile serviciului medical sunt stabilite prin statut.

SECŢIUNEA a 6-a Obligaţiile caselor de asigurări

ART. 84 Obligaţiile CNAS sunt următoarele: a) să asigure logistica funcţionării unitare şi coordonate a sistemului asigurărilor sociale de sănătate; b) să urmărească colectarea şi folosirea cu eficienţă a fondului; c) să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea, informarea şi susţinerea intereselor asiguraţilor pe care îi reprezintă; d) să acopere potrivit principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor, în limita fondurilor disponibile. ART. 85 Obligaţiile caselor de asigurări sunt următoarele: a) să verifice acordarea serviciilor medicale, conform contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale; b) să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate şi prestate asiguraţilor, în maximum 30 de zile de la data raportării, în caz contrar urmând a suporta penalităţile prevăzute în contract; c) să acorde furnizorilor de servicii medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii în zone izolate, în condiţii grele şi foarte grele, pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare, potrivit legislaţiei; d) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de contractare şi a negocierii clauzelor contractuale; e) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora, cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea modificării; f) să asigure confidenţialitatea datelor în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă; g) să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu reglementările în vigoare; h) să transmită situaţiile statistice şi alte activităţi raportate de furnizorii de servicii medicale către instituţiile interesate, respectiv direcţiilor de sănătate publică şi centrelor de statistică, cu respectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. k); i) să raporteze CNAS, la termenele stabilite, datele solicitate privind serviciile medicale furnizate, precum şi evidenţa asiguraţilor şi a documentelor justificative utilizate; j) să furnizeze, la solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, prin direcţiile de sănătate publică, datele de identificare a persoanelor asigurate, numai pentru bolile cu declarare nominală obligatorie, conform legislaţiei în vigoare.

CAP. 7 Controlul

SECŢIUNEA 1 Controlul de gestiune

ART. 86 Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anual de către Curtea de Conturi. ART. 87 Auditul intern se va exercita conform legii.

SECŢIUNEA a 2-a Controlul serviciilor

ART. 88 CNAS împreună cu CMR, CFR şi OAMR organizează controlul serviciilor medicale care se acordă asiguraţilor potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.

SECŢIUNEA a 3-a Controlul Ministerului Sănătăţii şi Familiei

ART. 89 Ministerul Sănătăţii şi Familiei, ca autoritate naţională în domeniul sănătăţii publice şi ordonator principal de credite, are următoarele atribuţii: a) asigură, răspunde, coordonează şi controlează, după caz, organizarea activităţii de asistenţă medicală - primară, secundară şi terţiară -, asistenţă de urgenţă, curativă, de recuperare medicală, asistenţă medicală la domiciliu care se acordă prin unităţile sanitare publice şi private; b) stabileşte principalele obiective de etapă pe termen mediu şi lung în domeniul sănătăţii populaţiei şi al reformei în sistemul sanitar; c) asigură supravegherea şi controlul respectării legislaţiei de către toate unităţile publice şi private care au responsabilităţi în domeniul sănătăţii publice, de personalul din sistemul sanitar, inclusiv de către sistemele de asigurări sociale şi private, colaborând în acest scop cu CNAS, CMR, CFR şi OAMR, cu autorităţile publice locale şi cu alte instituţii abilitate; d) aplică măsurile corespunzătoare în situaţiile în care se constată de către organele abilitate nerespectarea prevederilor legale.

SECŢIUNEA a 4-a Arbitrajul

ART. 90 (1) CNAS împreună cu CMR şi OAMR organizează Comisia centrală de arbitraj care soluţionează litigiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări. (2) Comisia centrală de arbitraj este formată din 4 arbitri, dintre care 2 delegaţi numiţi de către CNAS şi câte un delegat numit de CMR şi OAMR. (3) Preşedintele Comisiei centrale de arbitraj va fi un arbitru acceptat de părţi. ART. 91 (1) Arbitrii pot fi medici, jurişti sau economişti, acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. (2) Regulamentul de activitate al arbitrilor se elaborează de către CNAS, împreună cu CMR şi OAMR, şi se avizează de către Ministerul Justiţiei. ART. 92 Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părţile ale căror litigii se soluţionează de către aceasta şi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.

CAP. 8 Răspunderi şi sancţiuni

ART. 93 Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.

SECŢIUNEA 1 Infracţiuni

ART. 94

Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie infracţiunea de deturnare de fonduri şi se pedepseşte conform prevederilor art. 302^1 din Codul penal. ART. 95 Completarea declaraţiei prevăzute la art. 8 alin. (2) cu date nereale, având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii, stadiul de cotizare sau contribuţiile faţă de fond, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform prevederilor art. 289 Cod penal.

SECŢIUNEA a 2-a Contravenţii

ART. 96 Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 8 alin. (2); b) nevirarea contribuţiei datorate conform art. 52 alin. (1) de către persoanele fizice şi juridice angajatoare; c) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond; d) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele financiar-contabile justificative şi actele de evidenţă financiar-contabilă privind modul de utilizare a sumelor decontate din fond. ART. 97 Contravenţiile prevăzute la art. 96 se sancţionează după cum urmează: a) cele prevăzute la lit. a) şi c), cu amendă de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei; b) cele prevăzute la lit. b) şi d), cu amendă de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei. ART. 98 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele de control ale caselor de asigurări. ART. 99 Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei ordonanţe de urgenţă constituie venituri la fond. ART. 100 (1) Contravenţiilor prevăzute la art. 96 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. (2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 97, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. (3) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la obligaţiile faţă de fond se completează cu prevederile Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.

CAP. 9 Dispoziţii finale

ART. 101 (1) Organele de conducere ale CNAS şi ale caselor de asigurări se constituie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi organizate concursurile pentru ocuparea funcţiei de director general al CNAS şi de preşedinte - director general al caselor de asigurări. (3) Până la ocuparea prin concurs a funcţiilor prevăzute la alin. (2) atribuţiile funcţiilor respective vor fi îndeplinite de cei aflaţi în funcţia de director general al CNAS, precum şi de director general al casei de asigurări respective la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. ART. 102

(1) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări, precum şi personalul angajat al acestor case de asigurări, indiferent de nivel, nu pot deţine funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, direcţiilor de sănătate publică, unităţilor sanitare, cabinetelor medicale, funcţii alese sau numite în cadrul CMR, colegiilor judeţene ale medicilor, respectiv al municipiului Bucureşti, CFR, colegiilor judeţene ale farmaciştilor, respectiv al municipiului Bucureşti, organizaţiilor centrale şi locale ale OAMR sau funcţii în cadrul societăţilor comerciale cu profil de asigurări, farmaceutic sau de aparatură medicală. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al doilea inclusiv, au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului de administraţie nu pot participa la dezbaterile consiliului de administraţie şi nici la adoptarea hotărârilor. (3) Persoanele care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute la alin. (1) vor opta pentru una dintre funcţiile ocupate în termen de 30 de zile. (4) Consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, vor asigura numirea persoanelor desemnate în adunarea reprezentanţilor. La nivel naţional întrunirea adunării reprezentanţilor va fi asigurată de către CNAS. (5) În cazul în care consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, nu pot desemna prin vot delegaţi în adunarea reprezentanţilor, preşedinţii consiliilor judeţene numesc persoanele în cauză în termen de 5 zile de la data şedinţei organizate în acest scop de consiliul judeţean. ART. 103 (1) CNAS gestionează şi administrează bunurile mobile şi imobile dobândite, în condiţiile legii, din activităţi proprii, subvenţii, donaţii sau din alte surse. (2) Autorităţile publice centrale sau locale pot transmite, în condiţiile prevăzute de lege, bunuri mobile şi imobile în administrarea CNAS şi a caselor de asigurări. ART. 104 Structurile actuale de asigurări de sănătate aparţinând ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii îşi adaptează organizarea şi funcţionarea la prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, cu păstrarea specificului activităţii acestor autorităţi publice, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia. ART. 105 În teritoriile neacoperite cu medici sau cu personal sanitar, pentru asigurarea serviciilor medicale consiliile locale pot acorda stimulente în natură şi în bani. ART. 106 Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând aceste cheltuieli vor fi recuperate prin grija caselor de asigurări şi constituie venituri ale fondului. ART. 107 Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 6 alin. (1) lit. e) şi h), art. 50 alin. (2) şi (3), art. 51 alin. (2) şi (3), art. 53 alin. (2) şi (3), art. 54 alin. (2) şi (3), art. 56 şi art. 59 alin. (1), referitoare la reducerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi scutirea de la obligaţia plăţii acesteia de către unele categorii de persoane, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003. ART. 108 (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 31 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare. (2) Până la data de 1 ianuarie 2003 rămân aplicabile prevederile Legii nr. 145/1997 referitoare la colectarea şi utilizarea fondurilor de asigurări sociale de sănătate.

Anexa 5 ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 150 din 31 octombrie 2002privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate

EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEIPUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 838 din 20 noiembrie 2002

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1 (1) Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi promovării sănătăţii populaţiei care asigură acordarea unui pachet de servicii de bază. (2) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, pe baza următoarelor principii: a) alegerea liberă a casei de asigurări de sănătate; b) solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor;

c) alegerea liberă de către asiguraţi a medicului de familie, a medicului specialist din ambulatoriu şi a unităţii sanitare; d) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; e) participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; f) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat; g) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate. (3) Pot funcţiona şi alte forme de asigurare a sănătăţii în diferite situaţii speciale. Aceste asigurări nu sunt obligatorii. ART. 2 (1) Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare fondul, este un fond special care se constituie şi se utilizează potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Constituirea fondului se face din contribuţia de asigurări sociale de sănătate, denumită în continuare contribuţie, suportată de asiguraţi, de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse - donaţii, sponsorizări, dobânzi, potrivit legii. (3) Administrarea fondului se face, în condiţiile legii, de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, şi, respectiv, prin casele de asigurări sociale de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti, inclusiv prin Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, denumite în continuare case de asigurări. (4) CNAS poate propune Ministerului Sănătăţii şi Familiei proiecte de acte normative care au incidenţă asupra constituirii şi utilizării fondului. ART. 3 (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, următorii termeni se definesc astfel: a) serviciile medicale sunt acele servicii şi produse furnizate de către persoane fizice şi juridice, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă; b) furnizorii sunt persoane fizice sau juridice autorizate oficial şi recunoscute de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru a furniza servicii sau produse medicale; c) pachetul de servicii de bază cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii şi produse la care au dreptul asiguraţii şi se suportă din fond, în condiţiile contractului-cadru; d) autorizarea reprezintă un control al calificării şi al respectării legislaţiei existente în domeniu, efectuat pentru toate tipurile de furnizori, necesar pentru a obţine permisiunea de a furniza servicii medicale în România; e) acreditarea este un proces de evaluare externă a calităţii serviciilor de sănătate, care conferă dreptul de a putea intra în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, fiind o condiţie obligatorie pentru încheierea contractului; f) contractarea este procedura care reglementează condiţiile furnizării serviciilor de către furnizori pentru cei asiguraţi de casele de asigurări; g) preţ de referinţă este preţul utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru plata medicamentelor, materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale, potrivit politicii de preţuri a Ministerului Sănătăţii şi Familiei; h) dispozitivele medicale cuprind materialele sanitare pentru corectarea văzului, auzului, pentru protezarea membrelor, respectiv proteze, orteze, dispozitive de mers şi alte materiale specifice, necesare în scopul recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice. (2) Definiţiile care pot exista în alte legi şi care sunt diferite de cele prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cazul prezentei ordonanţe de urgenţă.

CAP. 2 Asiguraţii

SECŢIUNEA 1

Persoanele asigurate

ART. 4 (1) Sunt asiguraţi, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România. În această calitate au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reşedinţă în România. (3) Documentele justificative privind dobândirea calităţii de asigurat se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, la propunerea CNAS. ART. 5 (1) Calitatea de asigurat se dovedeşte cu un document justificativ - adeverinţă sau carnet de asigurat - eliberat prin grija casei la care este înscris asiguratul. În termen de un an de la aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă va fi introdus cardul electronic de asigurat, care se suportă din fond. (2) Metodologia şi modalităţile de gestionare şi de distribuire ale cardului de asigurat se stabilesc de către CNAS. (3) Datele minime care vor fi înregistrate şi accesate pe cardul de asigurat sunt: a) datele de identitate şi codul numeric personal; b) dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate; c) înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale, prin codul furnizorului; d) diagnostice medicale cu risc vital; e) consimţământul referitor la donarea de ţesuturi şi organe; f) grupa sanguină şi Rh. ART. 6 (1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei: a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă; b) soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, precum şi persoanele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii; d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse şi se află în îngrijirea familiei; e) pensionarii de asigurări sociale, pensionarii militari, pensionarii I.O.V.R. şi alte categorii de pensionari; f) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse; g) femeile însărcinate sau lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară; h) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare; i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute în art. 105, 113 şi 114 din Codul penal; persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri. (2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii, pe durata acesteia, cu plata contribuţiei din alte surse, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă:

a) satisfac serviciul militar în termen; b) se află în concediu medical, în concediu medical pentru sarcină şi lăuzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani; c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv; d) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau, după caz, de alocaţie de sprijin. ART. 7 (1) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi cetăţenii statelor cu care România a încheiat acorduri, înţelegeri, convenţii sau protocoale internaţionale de cooperare în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale beneficiază de acoperirea serviciilor medicale acordate pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de acordurile, înţelegerile, convenţiile sau protocoalele încheiate între România şi ţara respectivă. (2) Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. (1): a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România; b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară; c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară. ART. 8 (1) Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane cu contract individual de muncă sau convenţie civilă, precum şi persoanelor fizice, după caz. (2) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări declaraţii privind obligaţiile ce le revin faţă de fond. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care exercită profesii liberale sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfăşoare activităţi independente. ART. 9 În cazul neachitării în termen a contribuţiilor datorate fondului, CNAS, direct sau prin casele de asigurări, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate şi a majorărilor de întârziere, potrivit procedurilor instituite de legislaţia privind executarea creanţelor bugetare.

SECŢIUNEA a 2-a Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor

ART. 10 (1) Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale. (2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru care se elaborează de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare CMR, Colegiului Farmaciştilor din România, denumit în continuare CFR, şi Ordinului Asistenţilor Medicali din România, denumit în continuare OAMR, până la data de 31 octombrie a anului în curs pentru anul următor. Proiectul se avizează de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. În cazul nefinalizării elaborării contractului-cadru în termenul prevăzut, Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează şi supune spre aprobare Guvernului proiectul contractului-cadru până la data de 30 noiembrie. (3) Contractul-cadru reglementează, în principal, condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la: a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate; b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a medicamentelor, dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi aferente pachetului de servicii de bază prevăzut la lit. a); c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii; d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării echilibrului financiar al fondului; e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de decontare şi actele necesare în acest scop; f) internarea şi externarea bolnavilor; g) criteriile de internare în spital;

h) asigurarea tratamentului spitalicesc, măsuri de îngrijire la domiciliu sau de recuperare; i) condiţiile generale de acordare a tratamentului ambulatoriu; j) prescrierea şi eliberarea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a protezelor şi a ortezelor, a dispozitivelor de mers şi de autoservire; k) modul de informare a asiguraţilor; l) coplata pentru unele servicii medicale. (4) Prin contractul-cadru se stabilesc condiţiile organizării licitaţiilor în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii de bază. (5) Prevederile alin. (3) lit. e) se realizează prin consultarea reprezentanţilor legali ai furnizorilor de servicii medicale. (6) CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru, cu consultarea CMR, CFR şi OAMR, până la 15 decembrie a anului în curs pentru anul următor, care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui CNAS. (7) În cazul nefinalizării normelor metodologice, Ministerul Sănătăţii şi Familiei le va elabora şi le va aproba prin ordin în termen de 5 zile de la data expirării termenului prevăzut la alin. (6). (8) Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei vor elabora, cu avizul CNAS, norme proprii de aplicare a contractului-cadru, adaptate la specificul organizării asistenţei medicale, care se aprobă prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al miniştrilor şi conducătorilor instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. ART. 11 (1) Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă. (2) Asiguraţii au următoarele drepturi: a) să aleagă medicul de familie, medicul specialist din ambulatoriu, unitatea spitalicească ce le va acorda servicii medicale, precum şi casa de sănătate la care se asigură; b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate; c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 3 luni de la data înscrierii pe listele acestuia; d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii; e) să li se efectueze cel puţin un control profilactic în fiecare an, în funcţie de sex şi de grupa de vârstă căreia îi aparţin; f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor; g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi spitale acreditate; h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă; i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică; j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare; k) să beneficieze de dispozitive medicale şi alte materiale specifice; l) să beneficieze de servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu. ART. 12 Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 11 sunt următoarele: a) să se înscrie pe lista unui medic de familie acreditat potrivit legii; b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate; c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru; d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi; e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului; f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;

g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând diferenţa dintre tarifele acceptate la plată de sistemul de asigurări sociale de sănătate şi cele practicate pe piaţă, denumită în continuare coplată, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru; h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative ce atestă calitatea de asigurat. ART. 13 Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru. ART. 14 Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap de gradul I internate se suportă de către casele de asigurări numai dacă, potrivit criteriilor stabilite de comun acord de către CNAS şi de CMR, medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată. ART. 15 Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuţie şi a modalităţii de plată, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.

CAP. 3 Servicii medicale suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate

SECŢIUNEA 1 Servicii medicale profilactice

ART. 16 (1) În scopul prevenirii îmbolnăvirilor, al depistării precoce a bolii şi al păstrării sănătăţii, asiguraţii vor fi informaţi permanent de către casele de asigurări asupra mijloacelor de păstrare a sănătăţii, de reducere şi de evitare a cauzelor de îmbolnăvire şi asupra pericolelor la care se expun în cazul consumului de droguri, alcool şi tutun. (2) Serviciile medicale profilactice suportate din fond sunt următoarele: a) monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, indiferent de statutul de asigurat al femeii; b) urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a sugarului şi a copilului; c) controalele periodice pentru depistarea bolilor ce pot avea consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate; d) servicii medicale din cadrul programului naţional de imunizări; e) servicii de planificare familială, indiferent de statutul de asigurat al femeii. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. (2) şi modalităţile de acordare se stabilesc în contractul-cadru. ART. 17 Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către casele de asigurări, astfel: a) trimestrial, pentru copiii până la vârsta de 18 ani, individual sau prin formarea de grupe de profilaxie, fie la grădiniţă, fie la instituţiile de învăţământ preuniversitar; b) de două ori pe an, pentru tinerii în vârstă de la 18 ani până la 26 de ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. ART. 18 (1) Asiguraţii în vârstă de peste 18 ani au dreptul la un control medical în fiecare an pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate, stabilite prin contractul-cadru. (2) Neefectuarea în mod nejustificat de către asiguraţi a controalelor medicale periodice preventive poate atrage obligaţia de a suporta, după caz, unele costuri ale tratamentului curativ şi de recuperare pentru afecţiunea nedepistată în timp. Prin contractul-cadru vor fi prevăzute situaţiile în care aceste costuri se suportă de asiguraţi, precum şi stimulentele pentru asiguraţii care efectuează controalele medicale periodice preventive.

SECŢIUNEA a 2-a Servicii medicale curative

ART. 19 (1) Asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicaţiilor ei, pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferinţei, după caz. (2) Tratamentul medical se aplică de către medici sau asistenţi medicali şi de alt personal sanitar acreditat, la indicaţia şi sub supravegherea medicului. ART. 20 (1) Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt: a) serviciile medicale de urgenţă; b) serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afecţiunii: anamneză, examen clinic, examene paraclinice şi de laborator; c) tratamentul medical, chirurgical şi unele proceduri de recuperare; d) prescrierea tratamentului necesar vindecării, inclusiv indicaţiile privind regimul de viaţă şi muncă, precum şi igieno-dietetic. (2) Asiguraţii beneficiază de activităţi de suport constând în acordarea de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă sau îngrijirea copilului bolnav. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. (1) şi modalităţile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru. ART. 21 (1) Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală primară şi de specialitate ambulatorie, la indicaţia medicului de familie. (2) Asiguraţii primesc asistenţă medicală de specialitate în spitale acreditate. (3) Serviciile spitaliceşti se acordă prin spitalizare integrală sau parţială şi cuprind: consultaţii, investigaţii, stabilirea diagnosticului, tratament medical şi/sau tratament chirurgical, îngrijire, recuperare, medicamente şi materiale sanitare, dispozitive medicale, cazare şi masă. (4) Asistenţa medicală de recuperare se acordă pentru o perioadă şi după un ritm stabilite de medicul curant în unităţi sanitare acreditate. (5) Servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu se acordă de personal acreditat. ART. 22 Serviciile medicale stomatologice se acordă de către medicul din cabinetul stomatologic şi din serviciul bucomaxilo-facial. ART. 23 (1) Tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. (2) În cazul copiilor în vârstă de până la 18 ani tratamentele stomatologice se suportă din fond în condiţiile stabilite în contractul-cadru.

SECŢIUNEA a 3-a Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice

ART. 24 Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală. Modalităţile de prescriere şi eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru. ART. 25 (1) Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi CNAS, cu consultarea CFR, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman. ART. 26 (1) Valoarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi g) se suportă integral din fond. (2) Valoarea medicamentelor prevăzute la art. 25 alin. (1), prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor care beneficiază de asistenţă medicală gratuită, în cazul categoriilor de persoane prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c) şi d), se suportă din fond.

(3) Asiguraţii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea văzului, auzului, pentru protezarea membrelor şi la alte materiale de specialitate, în scopul protezării unor deficienţe organice sau fiziologice, pe baza prescripţiilor medicale, cu sau fără contribuţie personală, în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. (4) Asiguraţii beneficiază de tratamente fizioterapeutice, pe baza prescripţiilor medicale, cu sau fără contribuţie personală, în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. (5) Asiguraţii beneficiază de medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi de alte mijloace terapeutice la nivelul preţului de referinţă prevăzut în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru.

SECŢIUNEA a 4-a Servicii medicale şi de îngrijiri la domiciliu

ART. 27 (1) Asiguraţii au dreptul să primească unele servicii medicale şi îngrijiri la domiciliu din partea unui medic şi/sau cadru mediu sanitar, dacă este necesar şi indicat de medic. (2) Condiţiile acordării serviciilor medicale şi a îngrijirilor la domiciliu se stabilesc prin contractul-cadru.

SECŢIUNEA a 5-a Alte servicii speciale

ART. 28 Cheltuielile de transport sanitar, necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru asigurat, se suportă din fond. Asiguraţii au dreptul la transport sanitar în următoarele situaţii: a) urgenţe medicale; b) cazurile prevăzute în contractul-cadru.

SECŢIUNEA a 6-a Servicii medicale care nu sunt suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate

ART. 29 (1) Serviciile medicale care nu sunt decontate din fond, costul acestora fiind suportat de asigurat sau de unităţile care le solicită, după caz, sunt: a) servicii de sănătate acordate în caz de boli profesionale, accidente de muncă şi sportive, asistenţă medicală la locul de muncă, asistenţă medicală a sportivilor; b) unele servicii medicale de înaltă performanţă; c) unele servicii de asistenţă stomatologică; d) servicii hoteliere cu grad înalt de confort; e) corecţii estetice efectuate persoanelor peste 18 ani; f) unele medicamente, materiale sanitare şi tipuri de transport; g) eliberarea actelor medicale solicitate de autorităţile care prin activitatea lor au dreptul să cunoască starea de sănătate a asiguraţilor; h) fertilizare in vitro; i) transplantul de organe şi ţesuturi, cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul-cadru; j) asistenţă medicală la cerere; k) costul unor materiale necesare corectării văzului şi auzului: baterii pentru aparatele auditive, ochelari de vedere; l) cota-parte din costul protezelor şi ortezelor; m) serviciile medicale legate de eliberarea actelor medicale solicitate de asigurat; n) unele tratamente de recuperare şi de fizioterapie. (2) Serviciile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), f), i) şi n) şi cota-parte prevăzută la alin. (1) lit. l) se stabilesc prin contractul-cadru.

SECŢIUNEA a 7-a Asigurarea calităţii

ART. 30 Asigurarea calităţii pachetului de servicii de bază pentru asiguraţi revine CNAS prin respectarea următoarelor măsuri: a) acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori acreditaţi conform legii, precum şi a medicilor, asistenţilor medicali şi altor categorii de personal acreditat; b) existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare privind diagnosticul şi terapia aplicată; c) respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistenţei medicale şi stomatologice, elaborate de către CMR şi OAMR; d) utilizarea pentru tratamentul afecţiunilor numai a medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman; e) utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale autorizate, conform legii. ART. 31 (1) Criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor se elaborează de comisiile de specialitate ale CMR, se negociază cu CNAS şi se referă la:

a) tratamentul medical; b) tratamentul stomatologic; c) acţiunile de depistare precoce a îmbolnăvirilor; d) procedeele medicale de recuperare eficace; e) prescrierea de medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi transportul bolnavilor; f) eliberarea de certificate medicale necesare asiguraţilor pentru a beneficia de ajutoare de boală şi de rapoarte necesare caselor de asigurări pentru îndeplinirea atribuţiilor lor. (2) Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte cu casele de asigurări. ART. 32 În vederea respectării calităţii serviciilor medicale furnizate asiguraţilor, CNAS şi casele de asigurări organizează controlul activităţii medicale împreună cu comisiile de specialitate ale CMR, CFR şi ale OAMR. Controlul are la bază criteriile prevăzute la art. 30 şi 31.

SECŢIUNEA a 8-a Acţiuni comune pentru sănătate

ART. 33 (1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei proiectează, implementează şi coordonează programe naţionale de sănătate în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică, cu participarea instituţiilor cu răspundere în domeniul realizării politicii sanitare a statului. (2) Obiectivele se stabilesc în colaborare cu CNAS, CMR, CFR, cu reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale ştiinţifice medicale, ai clinicilor universitare, unităţilor de cercetare, organizaţiilor neguvernamentale, sindicatelor, patronatelor, ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, precum şi cu reprezentanţi ai populaţiei. ART. 34 Unele activităţi de învăţământ şi cercetare din cadrul spitalelor, din unităţile ambulatorii de specialitate şi din cabinetele medicale sunt suportate de la bugetul de stat, în condiţiile legii. ART. 35 (1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei organizează împreună cu CNAS licitaţii la nivel naţional pentru achiziţionarea medicamentelor şi materialelor specifice pentru consumul în spitale şi în ambulatoriu, în vederea realizării programelor de sănătate, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind achiziţiile publice, inclusiv a celor referitoare la aplicarea procedurii de licitaţie electronică. (2) Medicamentele ce se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor de sănătate se asigură prin farmaciile aparţinând unităţilor sanitare prin care acestea se derulează sau prin cabinete medicale acreditate, după caz.

(3) CNAS este autorizată să încheie şi să deruleze contracte de achiziţii publice pentru medicamentele şi materialele specifice necesare realizării programelor de sănătate ale căror cheltuieli se cuprind în bugetul acesteia.

SECŢIUNEA a 9-a Atribuţiile Colegiului Medicilor din România în domeniul asigurărilor sociale de sănătate

ART. 36 CMR are în domeniul asigurărilor sociale de sănătate următoarele atribuţii şi responsabilităţi: a) elaborează criteriile privind calitatea serviciilor medicale acordate asiguraţilor şi participă la controlul respectării acestora; b) elaborează ghiduri şi protocoale de practică medicală; c) elaborează criteriile privind calitatea asistenţei stomatologice acordate asiguraţilor şi urmăreşte respectarea acestora; d) participă la acreditarea personalului medical.

SECŢIUNEA a 10-a Acreditarea furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale, de medicamente şi materiale sanitare

ART. 37 (1) Pot intra în relaţie contractuală cu sistemul de asigurări sociale de sănătate numai furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente acreditaţi. Medicii, farmaciştii, personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal se acreditează după cum urmează: a) medicii şi alte categorii de personal cu studii superioare se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale medicilor, respectiv al municipiului Bucureşti, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori ai structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul acreditării unităţii sanitare; b) asistenţii medicali se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai OAMR, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul acreditării unităţii sanitare; c) farmaciştii şi asistenţii de farmacie se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale farmaciştilor, respectiv al municipiului Bucureşti, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul acreditării farmaciei. (2) Regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. (1) se aprobă de către Consiliul de administraţie al CNAS, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (3) Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii medicale prevăzuţi la alin. (1) se elaborează de către CNAS şi structurile naţionale ale CMR, CFR şi ale OAMR şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (4) Autorizarea furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare se face anual de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Metodologia de autorizare se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Lista furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare autorizaţi este dată publicităţii anual.

CAP. 4 Relaţiile caselor de asigurări sociale de sănătate cu furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente

ART. 38 Furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente, care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurări, sunt:

a) cabinetele medicale, centrele de diagnostic şi tratament, spitalele şi alte unităţi sanitare, medicii, personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal, personalul sanitar din serviciile conexe actului medical; b) farmaciile, distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare; c) persoanele fizice şi juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. ART. 39 (1) Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual. În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale. (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să prezinte, la încheierea contractului cu casa de asigurări, asigurări de răspundere civilă în domeniul medical în concordanţă cu tipul de furnizor. Societăţile de asigurări care oferă asigurări de răspundere civilă în domeniul medical trebuie să fie autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi să posede un contract de reasigurare. ART. 40 Furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări contracte anuale pe baza modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, în cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare, negociate. ART. 41 Refuzul caselor de asigurări de a încheia contracte cu furnizorii pentru serviciile medicale din pachetul de bază, denunţarea unilaterală a contractului, precum şi răspunsurile la cererile şi la sesizările furnizorilor se vor face în scris şi motivat, cu indicarea temeiului legal, în termen de 30 de zile. ART. 42 (1) Casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului financiar. (2) La încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguraţilor şi vor ţine seama de economicitatea, eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS, CMR, CFR şi OAMR. ART. 43 (1) Prevederile contractului-cadru sunt date publicităţii pentru informarea asiguraţilor şi a furnizorilor de servicii medicale. (2) Contractele de furnizare de servicii medicale cuprind şi obligaţiile părţilor legate de buna gestionare a fondurilor, precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract între părţi, pentru perioada următoare celei acoperite prin contract. (3) Decontarea serviciilor medicale aferente lunii decembrie a anului în curs se face în luna ianuarie a anului următor. ART. 44 Casele de asigurări controlează modul în care furnizorii de servicii medicale respectă clauzele contractuale privind serviciile furnizate, furnizorii având obligaţia să permită accesul la evidenţele referitoare la derularea contractului. ART. 45 (1) Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi: a) în asistenţa medicală primară şi de specialitate ambulatorie prin tarif pe persoana asigurată, tarif pe serviciu medical, suma fixă negociată pe pachet de servicii medicale, după caz; b) în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi, în afara celor ambulatorii, prin tarif pe caz rezolvat, tarif pe zi de spitalizare, tarif pe serviciu medical, după caz; c) prin tarife pentru anumite servicii, stabilite prin contractul-cadru; d) prin preţ de referinţă prevăzut în lista medicamentelor cu sau fără contribuţie personală; e) prin preţ de referinţă prevăzut în lista de materiale sanitare şi de dispozitive medicale. (2) Modalitatea de decontare a serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale se stabileşte prin contractul-cadru. ART. 46 Decontarea serviciilor medicale se face în baza contractelor încheiate între casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale, indiferent de casa de asigurări la care s-a virat contribuţia asiguratului, pe baza documentelor justificative stabilite prin contractul-cadru.

ART. 47 Asigurarea asistenţei medicale şi a îngrijirii la domiciliul bolnavului se contractează de casele de asigurări cu unităţi specializate, persoane fizice sau juridice acreditate. ART. 48 Asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească se acordă prin servicii medicale specializate, acreditate. ART. 49 Serviciile de transport medical se contractează cu unităţi specializate acreditate.

CAP. 5 Finanţarea serviciilor medicale

SECŢIUNEA 1 Constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate

ART. 50 (1) Fondul se formează din: a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice; b) subvenţii de la bugetul de stat; c) dobânzi, donaţii, sponsorizări şi alte venituri, în condiţiile legii. (2) Colectarea contribuţiilor se face de către casele de asigurări în contul unic deschis pe seama CNAS. (3) În mod excepţional, în situaţii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului fondului, după epuizarea fondului de rezervă veniturile bugetului fondului se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat. ART. 51 (1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1). (2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit; b) veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente; c) veniturilor din agricultură şi silvicultură, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b); d) indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin; e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d). (3) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuţia lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară. (4) Contribuţiile prevăzute la alin. (2) şi (3) se plătesc astfel: a) lunar, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. a) şi d); b) trimestrial, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. b) şi c) şi la alin. (3); c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. e). ART. 52 (1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări o contribuţie de 7% datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă; acestea au obligaţia să anunţe casei de asigurări orice schimbare care are loc în nivelul veniturilor; (2) Persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) au obligaţia plăţii contribuţiei de 7% raportat la fondul de salarii realizat. (3) Nerespectarea prevederilor art. 51 alin. (1) şi ale art. 52 alin. (1) duce la diminuarea pachetului de servicii de bază, potrivit prevederilor art. 13. Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni

de la ultima plată a contribuţiei şi se stabileşte pe bază de documente justificative, stabilite prin contractul-cadru. ART. 53 (1) Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj şi ai alocaţiei de sprijin contribuţia se calculează şi se virează, o dată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează, de către cei care efectuează plata acestor drepturi. (2) Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul veniturile impozabile, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6,5%, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. (3) Pentru cetăţenii străini care se asigură facultativ contribuţia la fond se calculează prin aplicarea cotei de 13,5% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru. (4) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat, să achite contribuţia legală pe ultimii 3 ani, începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe ţară, potrivit normelor elaborate de CNAS şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. ART. 54 (1) Contribuţia datorată pentru persoanele prevăzute la art. 6 se suportă astfel: a) de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a) şi c); b) de către bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. b); c) de către bugetul asigurărilor de şomaj, pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. d). (2) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară. (3) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. c) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra indemnizaţiei de şomaj sau, după caz, asupra alocaţiei de sprijin. ART. 55 (1) Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi care nu o respectă datorează majorări pentru perioada de întârziere, egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării debitelor către bugetul de stat. (2) În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate fondului, CNAS, direct sau prin casele de asigurări, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere, potrivit legii. (3) CNAS aprobă norme privind desfăşurarea activităţii de executare silită a creanţelor datorate fondului. (4) Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune la bancă sau la trezorerie, după caz, o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri pentru salariaţi, documentele pentru plata contribuţiilor datorate fondului, plăţile efectuându-se simultan sub control bancar, respectiv trezorerie.

SECŢIUNEA a 2-a Utilizarea şi administrarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate

ART. 56 Veniturile fondului colectate de casele de asigurări se utilizează pentru: a) plata serviciilor medicale, a medicamentelor, a materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru; b) cheltuieli de administrare, funcţionare şi de capital în limita a maximum 3% din sumele colectate; c) fondul de rezervă în cotă de 1% din sumele constituite la nivelul CNAS. ART. 57 (1) Veniturile fondului nu pot fi utilizate pentru: a) investiţii pentru construirea şi consolidarea de unităţi sanitare; b) achiziţionarea aparaturii medicale de înaltă performanţă; c) persoanele fără venituri sau cu venituri sub salariul de bază minim brut pe economie, care necesită activităţi de prevenire, de diagnostic, de terapie şi de reabilitare în cazul afecţiunilor transmisibile, prevăzute în programele naţionale elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei;

d) măsuri profilactice şi tratamente instituite obligatoriu prin norme legale. (2) Cheltuielile prevăzute la alin. (1) se suportă de la bugetul de stat. ART. 58 (1) Bugetul fondului se aprobă de către Parlament, la propunerea Guvernului, ca anexă la legea bugetului de stat. (2) Repartizarea pe domenii de asistenţă se aprobă conform legii. (3) Bugetele de venituri şi cheltuieli ale caselor de asigurări se aprobă de ordonatorul principal de credite în condiţiile legii şi, după caz, cu avizul ministerelor şi al instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii. ART. 59 (1) Disponibilităţile caselor de asigurări la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se virează în contul CNAS. (2) Sumele rămase neutilizate la nivelul caselor de asigurări la sfârşitul fiecărui an se virează în contul CNAS şi se utilizează pentru destinaţiile prevăzute la art. 56. (3) Sumele rămase la nivelul CNAS la sfârşitul anului se reportează în anul următor şi se utilizează potrivit art. 56. (4) Fondul de rezervă rămas neutilizat la finele anului se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie. (5) Utilizarea fondului de rezervă se stabileşte prin legile bugetare anuale.

CAP. 6 Organizarea caselor de asigurări de sănătate

SECŢIUNEA 1 Constituirea caselor de asigurări de sănătate

ART. 60 (1) CNAS este instituţie publică, autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică, în coordonarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor şi programelor în domeniul sanitar ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi are sediul în municipiul Bucureşti, calea Călăraşi nr. 248, sectorul 2. (2) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România şi are în subordine casele de asigurări de sănătate judeţene, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. (3) CNAS funcţionează pe baza statutului propriu aprobat de consiliul de administraţie. Casele de asigurări funcţionează pe baza statutului propriu, care respectă prevederile statutului-cadru aprobat de Consiliul de administraţie al CNAS. Pentru anul 2003 statutul se elaborează de Consiliul de administraţie al CNAS şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (4) Statutele prevăzute la alin. (3) trebuie să conţină prevederi referitoare la: a) denumirea şi sediul casei de asigurări respective; b) relaţiile CNAS cu alte case de asigurări şi cu oficiile teritoriale, precum şi cu asiguraţii; c) structura, drepturile şi obligaţiile organelor de conducere; d) modul de adoptare a hotărârilor în consiliul de administraţie şi relaţia dintre acesta şi conducerea executivă a casei de asigurări; e) alte prevederi. ART. 61 (1) Casele de asigurări sunt instituţii publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea CNAS. (2) Casele de asigurări colectează contribuţiile şi gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local. ART. 62

Pe lângă CNAS funcţionează consilii de experţi pentru elaborarea proiectelor de acte normative care se aprobă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii.

SECŢIUNEA a 2-a Organizarea administrativă

ART. 63 Casele de asigurări pot înfiinţa oficii de asigurări de sănătate fără personalitate juridică, la nivelul oraşelor, al municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, în baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.

SECŢIUNEA a 3-a Atribuţiile caselor de asigurări de sănătate

ART. 64 (1) Atribuţiile CNAS sunt următoarele: a) administrează fondul prin preşedintele CNAS, împreună cu casele de asigurări, şi prezintă Ministerului Sănătăţii şi Familiei rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară; b) elaborează, implementează şi gestionează procedurile şi formularele unitare, avizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, pentru administrarea sistemului de asigurări sociale de sănătate; c) elaborează şi actualizează Registrul unic de evidenţă a asiguraţilor; d) elaborează şi publică raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor; e) îndrumă metodologic şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele de asigurări; f) răspunde pentru activităţile proprii sistemului de asigurări sociale de sănătate în faţa Parlamentului, Guvernului, Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi faţă de asiguraţi; g) elaborează proiectul contractului-cadru, care se prezintă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei spre aprobare Guvernului; h) negociază împreună cu CMR criteriile privind acordarea asistenţei medicale din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; i) participă anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuţie personală, pe baza prescripţiilor medicale, pentru persoanele asigurate; j) administrează bunurile mobile şi imobile din patrimoniul propriu în condiţiile legii; k) asigură organizarea sistemului informatic şi informaţional unic integrat pentru înregistrarea asiguraţilor şi pentru gestionarea şi administrarea fondului. Indicatorii folosiţi în raportarea datelor în sistemul de asigurări de sănătate sunt unitari şi se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, la propunerea CNAS şi CMR; l) negociază şi contractează cu instituţii abilitate de lege colectarea şi prelucrarea datelor privind unele servicii medicale furnizate asiguraţilor, în vederea contractării şi decontării acestora de către casele de asigurări; m) acordă gratuit informaţii, consultanţă şi asistenţă în domeniul asigurărilor sociale de sănătate persoanelor asigurate, angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale; n) participă la licitaţii naţionale organizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru achiziţia de medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate; o) încheie şi derulează contracte de achiziţii publice pentru medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate; p) reglementează în mod unitar sistemul de asigurări de răspundere civilă; r) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. (2) Realizarea atribuţiilor ce revin CNAS, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, este supusă controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei. ART. 65 Atribuţiile caselor de asigurări sunt următoarele: a) să colecteze contribuţiile pentru fond;

b) să administreze bugetele proprii; c) să înregistreze, să actualizeze datele referitoare la asiguraţi şi să le comunice CNAS; d) să elaboreze şi să publice raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor. Acestea se avizează de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv de direcţiile medicale ale ministerelor cu reţele sanitare proprii, după caz; e) să utilizeze toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contribuţiilor şi recuperarea creanţelor restante la contribuţii pentru fond; f) să furnizeze gratuit informaţii, consultanţă, asistenţă în problemele asigurărilor sociale de sănătate şi ale serviciilor medicale persoanelor asigurate, angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale; g) să administreze bunurile casei de asigurări, conform prevederilor legale; h) să negocieze, să contracteze şi să deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului-cadru; i) să monitorizeze numărul serviciilor medicale furnizate şi nivelul tarifelor acestora; j) să organizeze licitaţii în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii, pe baza prevederilor contractului-cadru; k) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii.

SECŢIUNEA a 4-a Organele de conducere

ART. 66 (1) CNAS are următoarele organe de conducere: a) adunarea reprezentanţilor; b) consiliul de administraţie; c) preşedintele; d) 2 vicepreşedinţi; e) directorul general. (2) Persoanele care fac parte din organele de conducere ale CNAS trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie cetăţeni români şi să aibă domiciliul pe teritoriul României; b) să aibă calitatea de asigurat; c) să nu aibă cazier judiciar sau fiscal. ART. 67 (1) Adunarea reprezentanţilor se constituie pe o perioadă de 4 ani şi cuprinde: a) reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de consiliile judeţene şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în număr de unu pentru fiecare judeţ şi doi pentru municipiul Bucureşti. Desemnarea acestor reprezentanţi se face în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă; b) 29 de membri numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României, 3 de către primul-ministru, la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei, 3 de către Senat, la propunerea comisiei de specialitate, 3 de către Camera Deputaţilor, la propunerea comisiei de specialitate, 5 de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, 5 de către organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, 7 reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii, respectiv câte un reprezentant al Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Justiţiei, Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, şi un reprezentant al Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice. (2) Sunt reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată. (3) Pe locurile devenite vacante ca urmare a demisiei, revocării din cauze prevăzute de lege sau a decesului se numesc noi membri, aleşi în aceleaşi condiţii, până la expirarea mandatului în curs. ART. 68 (1) Adunarea reprezentanţilor se întruneşte în şedinţă o dată pe an, la convocarea consiliului de administraţie, sau în şedinţe extraordinare, la convocarea preşedintelui CNAS, a consiliului de administraţie sau a unui număr de cel puţin 30 de membri ai adunării reprezentanţilor.

(2) Adunarea reprezentanţilor poate adopta hotărâri dacă sunt prezente două treimi din numărul membrilor. Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul favorabil al majorităţii membrilor prezenţi. ART. 69 Adunarea reprezentanţilor are următoarele atribuţii: a) propune modificarea Statutului CNAS; b) îi alege şi îi revocă pe cei doi membri în consiliul de administraţie; c) analizează repartizarea bugetului aprobat de către cei în drept şi recomandă ordonatorului principal de credite cu delegaţie luarea măsurilor necesare pentru modificarea acestuia, în condiţiile legii; d) analizează modul de utilizare a fondului, costurile sistemului, serviciile acordate şi tarifele practicate la contractarea pachetului de servicii de bază şi recomandă măsurile legale pentru folosirea cu eficienţă a fondurilor şi de respectare a drepturilor asiguraţilor. ART. 70 (1) Consiliul de administraţie al CNAS se constituie din 17 membri, cu un mandat pe 4 ani, după cum urmează: a) 5 reprezentanţi ai statului, dintre care unul este numit de Preşedintele României şi 4 de primul-ministru, la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei, a ministrului muncii şi solidarităţii sociale, a ministrului finanţelor publice şi a ministrului justiţiei; b) 5 membri numiţi prin consens de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional; c) 5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional; d) 2 membri aleşi de către adunarea reprezentanţilor din rândul membrilor săi. (2) Prevederile art. 67 alin. (3) se aplică şi în cazul consiliului de administraţie. ART. 71 (1) Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele CNAS şi îndeplineşte şi funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Preşedintele CNAS este numit de primul-ministru dintre membrii consiliului de administraţie, la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. (2) Consiliul de administraţie are 2 vicepreşedinţi aleşi de consiliul de administraţie prin vot secret. Vicepreşedinţii consiliului de administraţie sunt şi vicepreşedinţii CNAS. (3) Preşedintele, vicepreşedinţii şi directorul general al CNAS se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior, pe perioada executării mandatului, cu excepţia celor prevăzute la art. 75 alin. (1). ART. 72 (1) Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 11 membri. (2) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi. (3) Principalul rol al consiliului de administraţie este de a elabora şi a realiza strategia naţională în domeniul asigurărilor sociale de sănătate. ART. 73 Preşedintele CNAS se deleagă în condiţiile legii, prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, ca ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea fondului şi reprezintă CNAS în relaţiile cu terţii şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, componente ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate. ART. 74 (1) Conducerea executivă a CNAS este asigurată de către directorul general. (2) Ocuparea postului de director general se face prin concurs, pe o perioadă de 4 ani, şi se numeşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. (3) Organizarea concursului şi criteriile de selecţie sunt stabilite de ministrul sănătăţii şi familiei şi de preşedintele CNAS. ART. 75 (1) Pe timpul executării mandatului preşedintele şi vicepreşedinţii sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani. Aceştia nu pot exercita pe durata mandatului nici o altă funcţie sau demnitate publică, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS, pe perioada exercitării mandatului, nu sunt salariaţi ai CNAS, cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor, şi nu pot ocupa funcţii în structurile executive ale caselor de asigurări. Aceştia nu pot exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte unităţi care se află în relaţii contractuale cu casele de asigurări.

(3) Salarizarea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor CNAS se stabileşte după cum urmează: a) pentru preşedinte, la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de secretar de stat; b) pentru vicepreşedinţi, la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de subsecretar de stat. (4) Indemnizaţia prevăzută la alin. (3) reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei respective şi constituie bază de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. (5) Salariul şi celelalte drepturi de personal ale directorului general al CNAS se stabilesc la nivelul corespunzător prevăzut de lege pentru funcţia de secretar general din minister. (6) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS, cu excepţia preşedintelui şi vicepreşedinţilor, beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din indemnizaţia preşedintelui CNAS, în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. ART. 76 (1) Consiliul de administraţie al CNAS are următoarele atribuţii: a) aprobă statutul propriu al CNAS şi statutul-cadru al caselor de asigurări; b) aprobă propriul regulament de organizare şi funcţionare; c) stabileşte atribuţiile vicepreşedinţilor, la propunerea preşedintelui; d) avizează strategia sistemului de asigurări sociale de sănătate cu privire la colectarea şi utilizarea fondului; e) avizează proiectul bugetului fondului şi îl supune aprobării ordonatorului principal de credite cu delegaţie, în condiţiile legii; f) avizează, în condiţiile legii, repartizarea pe case de asigurări a bugetului fondului; g) avizează utilizarea fondului de rezervă; h) aprobă programul de investiţii; i) aprobă încheierea de convenţii de cooperare şi finanţare de programe cu organisme internaţionale; j) analizează semestrial stadiul derulării contractelor şi împrumuturilor; k) avizează rapoartele de gestiune anuale, prezentate de preşedintele CNAS, contul de încheiere a exerciţiului bugetar, precum şi raportul anual de activitate; l) avizează în baza raportului Curţii de Conturi bilanţul contabil şi descărcarea gestiunii anului precedent pentru CNAS şi pentru casele de asigurări; m) avizează proiectul contractului-cadru şi al normelor metodologice de aplicare a acestuia; n) avizează lista medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală; o) avizează criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor; p) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de acreditare şi avizează criteriile de acreditare a personalului medical şi a furnizorilor de servicii medicale; q) aprobă criteriile de recrutare şi modalităţile de formare a personalului din sistemul de asigurări sociale de sănătate; r) aprobă planul anual de activitate pentru îndeplinirea prevederilor programului de asigurări sociale de sănătate; s) aprobă programul anual de activitate pentru realizarea programului de asigurări sociale de sănătate; t) analizează structura şi modul de funcţionare ale caselor de asigurări; u) aprobă organigramele CNAS şi ale caselor de asigurări teritoriale; v) alte atribuţii acordate prin acte normative în vigoare. (2) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar, la convocarea preşedintelui CNAS. Consiliul de administraţie se poate întruni şi în şedinţe extraordinare, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi. (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Consiliul de administraţie al CNAS adoptă hotărâri, în condiţiile prevăzute la art. 72 alin. (2). ART. 77 (1) Atribuţiile principale ale preşedintelui CNAS sunt următoarele: a) exercită atribuţiile prevăzute de lege, în calitate de ordonator principal de credite cu delegaţie, pentru administrarea şi gestionarea fondului; b) organizează şi coordonează activitatea de audit în sistemul de asigurări sociale de sănătate, potrivit atribuţiilor specifice ale CNAS şi ale caselor de asigurări;

c) participă ca invitat la şedinţele Guvernului în care sunt dezbătute aspecte referitoare la sănătatea populaţiei; d) numeşte, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul CNAS; e) prezidează şedinţele adunării reprezentanţilor; f) alte atribuţii stabilite prin Statutul CNAS. (2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, precum şi pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administraţie, preşedintele CNAS emite decizii care devin executorii după ce sunt aduse la cunoştinţă persoanelor interesate. Deciziile cu caracter normativ emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 78 (1) Personalul CNAS şi al caselor de asigurări este constituit din funcţionari publici şi personal contractual în condiţiile legii. (2) Salariul şi celelalte drepturi ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt cele stabilite de actele normative în vigoare aplicabile instituţiilor publice. ART. 79 Organele de conducere ale caselor de asigurări sunt consiliul de administraţie şi preşedintele - director general. ART. 80 (1) Consiliul de administraţie al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti este alcătuit din 9 membri, desemnaţi după cum urmează: a) unul de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti; b) unul de prefect, la propunerea direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti; c) 3 de asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, desemnaţi prin consens; d) 3 de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, desemnaţi prin consens; e) preşedintele, care este directorul general al casei de asigurări. (2) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei este alcătuit din 5 membri, desemnaţi după cum urmează: a) unul de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei; b) unul din partea confederaţiilor reprezentative ale sindicatelor; c) unul din partea asociaţiilor reprezentative ale patronatelor; d) unul din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei; e) preşedintele Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei. (3) Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se constituie potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 458/2001. (4) Mandatul membrilor consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări este de 4 ani. Membrii consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări beneficiază de o indemnizaţie lunară de până la 20% din salariul directorului general al casei de asigurări respective, în condiţiile prezenţei efective la şedinţele consiliului de administraţie. (5) Pe perioada mandatului membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi din funcţii de către cei care i-au numit, iar pe funcţiile rămase vacante sunt numiţi noi membri, până la expirarea mandatului în curs. (6) Atribuţiile consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări sunt stabilite de către CNAS, în concordanţă cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. (7) Consiliul de administraţie ia hotărâri prin vot, în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor. (8) Şedinţele consiliului de administraţie sunt publice, cu excepţia cazurilor în care membrii consiliului decid prin vot ca acestea să se desfăşoare cu uşile închise. Problemele legate de buget se vor discuta întotdeauna în şedinţe publice. ART. 81 (1) Directorii generali ai caselor de asigurări sunt numiţi pe bază de concurs, prin decizie a preşedintelui CNAS sau, după caz, prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, respectiv în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea

nr. 458/2001. Directorul general devine membru de drept al consiliului de administraţie al casei de asigurări şi preşedintele acestuia. (2) Directorul general al casei de asigurări este ordonator de credite, în condiţiile legii. (3) Directorul general se numeşte pentru un mandat de 4 ani, după validarea concursului, şi se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Directorul general este salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare. (4) Atribuţiile principale ale directorului general sunt: a) aplică normele de gestiune, regulamentele de organizare şi de funcţionare şi procedurile administrative unitare; b) organizează şi coordonează activitatea de control al execuţiei contractelor de furnizare de servicii medicale; c) organizează şi coordonează activitatea de urmărire şi control al colectării contribuţiilor la fond; d) propune programe de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare, inclusiv executarea silită, potrivit legii; e) stabileşte modalitatea de contractare, cu respectarea contractului-cadru; f) organizează împreună cu alte structuri abilitate controale privind respectarea drepturilor asiguraţilor şi propune măsuri în caz de nerespectare a acestora; g) supraveghează şi controlează organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări de sănătate la nivel teritorial şi prezintă anual rapoarte, pe care le dă publicităţii; h) numeşte, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul casei de asigurări.

SECŢIUNEA a 5-a Serviciul medical al casei de asigurări

ART. 82 (1) În cadrul CNAS funcţionează serviciul medical, care este condus de un medic-şef. (2) La nivelul caselor de asigurări funcţionează un serviciu medical, în raport cu numărul asiguraţilor, care este condus de un medic-şef. (3) Funcţia de medic-şef al CNAS şi al caselor de asigurări se ocupă prin concurs organizat de CNAS, în condiţiile legii. (4) Funcţia de medic-şef al CNAS este echivalentă cu cea de director general adjunct. Funcţia de medic-şef al CNAS se salarizează potrivit legii. ART. 83 (1) Serviciul medical al CNAS urmăreşte interesele asiguraţilor cu privire la calitatea serviciilor acordate de către furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări. (2) Criteriile privind acordarea serviciilor medicale pentru asiguraţi se elaborează de către serviciul medical al CNAS împreună cu CMR, se actualizează ori de câte ori este nevoie şi se prevăd în clauzele contractelor de furnizare de servicii. (3) Atribuţiile serviciului medical sunt stabilite prin statut.

SECŢIUNEA a 6-a Obligaţiile caselor de asigurări

ART. 84 Obligaţiile CNAS sunt următoarele: a) să asigure logistica funcţionării unitare şi coordonate a sistemului asigurărilor sociale de sănătate; b) să urmărească colectarea şi folosirea cu eficienţă a fondului; c) să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea, informarea şi susţinerea intereselor asiguraţilor pe care îi reprezintă; d) să acopere potrivit principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor, în limita fondurilor disponibile. ART. 85 Obligaţiile caselor de asigurări sunt următoarele:

a) să verifice acordarea serviciilor medicale, conform contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale; b) să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate şi prestate asiguraţilor, în maximum 30 de zile de la data raportării, în caz contrar urmând a suporta penalităţile prevăzute în contract; c) să acorde furnizorilor de servicii medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii în zone izolate, în condiţii grele şi foarte grele, pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare, potrivit legislaţiei; d) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de contractare şi a negocierii clauzelor contractuale; e) să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora, cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea modificării; f) să asigure confidenţialitatea datelor în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă; g) să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu reglementările în vigoare; h) să transmită situaţiile statistice şi alte activităţi raportate de furnizorii de servicii medicale către instituţiile interesate, respectiv direcţiilor de sănătate publică şi centrelor de statistică, cu respectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. k); i) să raporteze CNAS, la termenele stabilite, datele solicitate privind serviciile medicale furnizate, precum şi evidenţa asiguraţilor şi a documentelor justificative utilizate; j) să furnizeze, la solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, prin direcţiile de sănătate publică, datele de identificare a persoanelor asigurate, numai pentru bolile cu declarare nominală obligatorie, conform legislaţiei în vigoare.

CAP. 7 Controlul

SECŢIUNEA 1 Controlul de gestiune

ART. 86 Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anual de către Curtea de Conturi. ART. 87 Auditul intern se va exercita conform legii.

SECŢIUNEA a 2-a Controlul serviciilor

ART. 88 CNAS împreună cu CMR, CFR şi OAMR organizează controlul serviciilor medicale care se acordă asiguraţilor potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.

SECŢIUNEA a 3-a Controlul Ministerului Sănătăţii şi Familiei

ART. 89 Ministerul Sănătăţii şi Familiei, ca autoritate naţională în domeniul sănătăţii publice şi ordonator principal de credite, are următoarele atribuţii: a) asigură, răspunde, coordonează şi controlează, după caz, organizarea activităţii de asistenţă medicală - primară, secundară şi terţiară -, asistenţă de urgenţă, curativă, de recuperare medicală, asistenţă medicală la domiciliu care se acordă prin unităţile sanitare publice şi private; b) stabileşte principalele obiective de etapă pe termen mediu şi lung în domeniul sănătăţii populaţiei şi al reformei în sistemul sanitar; c) asigură supravegherea şi controlul respectării legislaţiei de către toate unităţile publice şi private care au responsabilităţi în domeniul sănătăţii publice, de personalul din sistemul sanitar, inclusiv de către

sistemele de asigurări sociale şi private, colaborând în acest scop cu CNAS, CMR, CFR şi OAMR, cu autorităţile publice locale şi cu alte instituţii abilitate; d) aplică măsurile corespunzătoare în situaţiile în care se constată de către organele abilitate nerespectarea prevederilor legale.

SECŢIUNEA a 4-a Arbitrajul

ART. 90 (1) CNAS împreună cu CMR şi OAMR organizează Comisia centrală de arbitraj care soluţionează litigiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări. (2) Comisia centrală de arbitraj este formată din 4 arbitri, dintre care 2 delegaţi numiţi de către CNAS şi câte un delegat numit de CMR şi OAMR. (3) Preşedintele Comisiei centrale de arbitraj va fi un arbitru acceptat de părţi. ART. 91 (1) Arbitrii pot fi medici, jurişti sau economişti, acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. (2) Regulamentul de activitate al arbitrilor se elaborează de către CNAS, împreună cu CMR şi OAMR, şi se avizează de către Ministerul Justiţiei. ART. 92 Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părţile ale căror litigii se soluţionează de către aceasta şi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.

CAP. 8 Răspunderi şi sancţiuni

ART. 93 Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.

SECŢIUNEA 1 Infracţiuni

ART. 94 Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie infracţiunea de deturnare de fonduri şi se pedepseşte conform prevederilor art. 302^1 din Codul penal. ART. 95 Completarea declaraţiei prevăzute la art. 8 alin. (2) cu date nereale, având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii, stadiul de cotizare sau contribuţiile faţă de fond, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform prevederilor art. 289 Cod penal.

SECŢIUNEA a 2-a Contravenţii

ART. 96 Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 8 alin. (2); b) nevirarea contribuţiei datorate conform art. 52 alin. (1) de către persoanele fizice şi juridice angajatoare; c) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond; d) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele financiar-contabile justificative şi actele de evidenţă financiar-contabilă privind modul de utilizare a sumelor decontate din fond.

ART. 97 Contravenţiile prevăzute la art. 96 se sancţionează după cum urmează: a) cele prevăzute la lit. a) şi c), cu amendă de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei; b) cele prevăzute la lit. b) şi d), cu amendă de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei. ART. 98 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele de control ale caselor de asigurări. ART. 99 Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei ordonanţe de urgenţă constituie venituri la fond. ART. 100 (1) Contravenţiilor prevăzute la art. 96 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. (2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 97, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. (3) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la obligaţiile faţă de fond se completează cu prevederile Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.

CAP. 9 Dispoziţii finale

ART. 101 (1) Organele de conducere ale CNAS şi ale caselor de asigurări se constituie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi organizate concursurile pentru ocuparea funcţiei de director general al CNAS şi de preşedinte - director general al caselor de asigurări. (3) Până la ocuparea prin concurs a funcţiilor prevăzute la alin. (2) atribuţiile funcţiilor respective vor fi îndeplinite de cei aflaţi în funcţia de director general al CNAS, precum şi de director general al casei de asigurări respective la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. ART. 102 (1) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări, precum şi personalul angajat al acestor case de asigurări, indiferent de nivel, nu pot deţine funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, direcţiilor de sănătate publică, unităţilor sanitare, cabinetelor medicale, funcţii alese sau numite în cadrul CMR, colegiilor judeţene ale medicilor, respectiv al municipiului Bucureşti, CFR, colegiilor judeţene ale farmaciştilor, respectiv al municipiului Bucureşti, organizaţiilor centrale şi locale ale OAMR sau funcţii în cadrul societăţilor comerciale cu profil de asigurări, farmaceutic sau de aparatură medicală. (2) Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al doilea inclusiv, au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului de administraţie nu pot participa la dezbaterile consiliului de administraţie şi nici la adoptarea hotărârilor. (3) Persoanele care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute la alin. (1) vor opta pentru una dintre funcţiile ocupate în termen de 30 de zile. (4) Consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, vor asigura numirea persoanelor desemnate în adunarea reprezentanţilor. La nivel naţional întrunirea adunării reprezentanţilor va fi asigurată de către CNAS. (5) În cazul în care consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, nu pot desemna prin vot delegaţi în adunarea reprezentanţilor, preşedinţii consiliilor judeţene numesc persoanele în cauză în termen de 5 zile de la data şedinţei organizate în acest scop de consiliul judeţean. ART. 103 (1) CNAS gestionează şi administrează bunurile mobile şi imobile dobândite, în condiţiile legii, din activităţi proprii, subvenţii, donaţii sau din alte surse.

(2) Autorităţile publice centrale sau locale pot transmite, în condiţiile prevăzute de lege, bunuri mobile şi imobile în administrarea CNAS şi a caselor de asigurări. ART. 104 Structurile actuale de asigurări de sănătate aparţinând ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii îşi adaptează organizarea şi funcţionarea la prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, cu păstrarea specificului activităţii acestor autorităţi publice, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia. ART. 105 În teritoriile neacoperite cu medici sau cu personal sanitar, pentru asigurarea serviciilor medicale consiliile locale pot acorda stimulente în natură şi în bani. ART. 106 Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând aceste cheltuieli vor fi recuperate prin grija caselor de asigurări şi constituie venituri ale fondului. ART. 107 Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 6 alin. (1) lit. e) şi h), art. 50 alin. (2) şi (3), art. 51 alin. (2) şi (3), art. 53 alin. (2) şi (3), art. 54 alin. (2) şi (3), art. 56 şi art. 59 alin. (1), referitoare la reducerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi scutirea de la obligaţia plăţii acesteia de către unele categorii de persoane, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003. ART. 108 (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 31 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare. (2) Până la data de 1 ianuarie 2003 rămân aplicabile prevederile Legii nr. 145/1997 referitoare la colectarea şi utilizarea fondurilor de asigurări sociale de sănătate.

Anexa 6 Extras din Planul de masuri privind domeniul Sanatatii in Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei romilor

Sănătate Termen Raspunde Observatii

7. Elaborarea, împreună cu organizaţiile nonguvernamentale, a unui program naţional de îmbunătăţire a accesului romilor la serviciile medicale publice preventive si curative.

10.02. 2002 MSF

8. Întocmirea unui plan naţional, în colaborare cu organizaţiile nonguvernamentale şi direcţiile judeţene de sănătate publică, pentru formare şi coordonare a mediatorilor sanitari, cu rol de profilaxie şi tratament în comunităţile de romi.

10.04. 2002 MSF, MMSS

9. Identificarea soluţiilor pentru includerea, în cel mult 1 an, a tuturor romilor în sistemul asigurărilor de sănătate, înscrierea la medicul de familie, medicaţie compensata etc.

30.09. 2001 MSF, MMSS

10. Planul de desfăşurare în parteneriat cu organizaţiile nonguvernamentale a unor proiecte de informare sanitară, consultanţă medicală şi planning familial pentru femei, în comunităţile de romi, cu accent pe protecţia mamei si copilului.

25.03. 2002 MSF

11. Planul proiectului “Dispensare medicale mobile în comunităţile de romi”. 10.06.2002 MSF

12. Campanii de vaccinare în comunităţile de romi prin comisii mixte formate din cadre medicale locale şi de la nivelul DSP (Compartimentul Epidemiologie Boli Transmisibile).

Permanent MSF

13. Campanii de depistare TBC, infecţii HIV/SIDA, afecţiuni dermatologice, boli cu transmitere sexuala etc. Permanent MSF

14. Prezentarea unui raport anual privind starea de sănătate în rândul comunităţilor de romi. Anual-15 .02 MSF

15. Propuneri privind crearea unui sistem de stimulare financiară a personalului medical care îşi desfăşoară activitatea în zonele foarte sărace locuite de romi.

30.08.2001 MSF, MFP

16. Prezentarea unui pachet de măsuri pentru sprijinirea familiilor monoparentale, în special a celor cu venituri scăzute.

15.09.2001 MSF,MMSS

17. Întocmirea unui program anual de recrutare şi formare a mediatorilor sanitari, infirmierelor, asistentelor medicale şi a medicilor din cadrul comunităţilor de romi, prin măsuri de acţiune afirmativă.

25.03.2002 MSF,MMSS

Anexa 7 Lege nr. 116 din 15 martie 2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale

Publicata in M. Of., Partea I, nr.193/21 martie 2002

CAPITOLUL IDispozitii generale

Art. 1. - Caracterul social al statului roman, prevazut in Constitutie, impune instituirea unor masuri pentru evitarea degradarii nivelului de trai si pastrarea demnitatii tuturor cetatenilor.

Art. 2. - Obiectul prezentei legi il constituie garantarea accesului efectiv, in mod deosebit al tinerilor, la drepturi elementare si fundamentale, cum sunt: dreptul la un loc de munca, la o locuinta, la asistenta medicala, la educatie, precum si instituirea unor masuri de prevenire si combatere a marginalizarii sociale si mobilizarea institutiilor cu atributii in domeniu.

Art. 3. - Marginalizarea sociala, in sensul prezentei legi, se defineste prin pozitia sociala periferica, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educationale si comunicationale ale colectivitatii; ea se manifesta prin absenta unui minimum de conditii sociale de viata.

Art. 4. - (1) Armonizarea politicilor destinate cunoasterii si prevenirii situatiilor care determina marginalizarea sociala se realizeaza cu participarea institutiilor publice, a comunitatilor locale, a reprezentantilor organizatiilor patronale si sindicale si a reprezentantilor societatii civile.(2) Institutiile publice centrale si locale au obligatia sa stabileasca masuri si sa realizeze actiuni de combatere a marginalizarii sociale.

(3) Statul, prin institutiile sale, asigura informarea completa si accesul real la drepturile fundamentale ale cetatenilor.

CAPITOLUL IIGarantarea accesului la drepturi elementare si fundamentale

SECTIUNEA 1Accesul la un loc de munca

Art. 5. - (1) Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, denumita in continuare Agentia, are obligatia de a realiza un acompaniament social personalizat pentru tinerii cu varste intre 16 si 25 de ani aflati in dificultate si confruntati cu riscul excluderii profesionale, in scopul facilitarii ccesului lor la un loc de munca.(2) Persoanele prevazute la alin. (1) au dreptul la consiliere profesionala si mediere din partea personalului specializat al Agentiei, prin intocmirea unui plan individual de mediere.

Art. 6. - (1) In scopul integrarii sau reintegrarii in munca persoanele prevazute la art. 5 pot beneficia de plasare in munca la un angajator avizat de Agentie, in baza unui contract de solidaritate. (2) Contractul de solidaritate poate fi incheiat intre tanarul beneficiar si Agentie pe o durata de pana la 2 ani, dar nu mai putin de un an. (3) In sensul prezentei legi, termenul angajator nu exclude nici o entitate care, potrivit legislatiei in vigoare, are dreptul sa incadreze in munca personal.

Art. 7. - In baza contractului de solidaritate angajatorul prevazut la art. 6 alin. (3) va incheia cu tanarul un contract individual de munca pe durata determinata, egala cu cea a contractului de solidaritate.

Art. 8. - (1) Angajatorii care incadreaza tineri in conditiile unui contract de solidaritate, denumiti in continuare angajatori de insertie, vor incheia conventii cu Agentia prin care aceasta se angajeaza sa ramburseze lunar salariul de baza stabilit la data angajarii tinerilor, dar nu mai mult de 75% din castigul salarial mediu net pe economie, comunicat de Institutul National de Statistica. (2) Daca la data incetarii contractului de solidaritate angajatorii de insertie angajeaza tinerii prevazuti la alin. (1) cu contract individual de munca pe durata nedeterminata, acestia beneficiaza, in baza aceleiasi conventii, de rambursarea lunara a unei sume, in cuantum de 50% din indemnizatia de somaj cuvenita conform legii, pe care tanarul beneficiar ar fi primit-o daca ar fi fost disponibilizat la acea data. (3) Suma prevazuta la alin. (2) se acorda angajatorului pe o perioada de maximum 2 ani, pana la implinirea de catre angajat a varstei de 25 de ani.

Art. 9. - Finantarea cheltuielilor necesare realizarii masurilor de stimulare a angajatorilor, prevazute la art. 8, se face din bugetul asigurarilor pentru somaj.

Art. 10. - In functie de suma prevazuta in bugetul asigurarilor pentru somaj Agentia va incheia contracte de solidaritate cu tinerii, potrivit urmatoarelor prioritati: a) tineri proveniti din centrele de plasament si centrele de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate si al organismelor private autorizate in domeniul protectiei copiilor; b) tineri singuri cu copii in intretinere; c) tineri familisti cu copii in intretinere; d) tineri familisti fara copii in intretinere; e) tineri familisti care au executat pedepse privative de libertate; f) alte categorii de tineri aflati in dificultate.

Art. 11. - Daca Agentia a incheiat contracte de solidaritate pentru toate persoanele aflate in evidenta acesteia in ultimele doua luni ale anului bugetar, in limita sumelor disponibile din bugetul asigurarilor pentru somaj, poate incheia suplimentar contracte de solidaritate si pentru alte persoane in varsta de pana la 35 de ani, cu respectarea prioritatilor prevazute la art. 10.

Art. 12. - Modelul contractului de solidaritate prevazut la art. 6, al conventiei prevazute la art. 8, precum si modalitatile de finantare a cheltuielilor prevazute la art. 8 se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.

SECTIUNEA a 2-aAccesul la o locuinta

Art. 13. - (1) In scopul facilitarii accesului la o locuinta al persoanelor in varsta de pana la 35 de ani, aflate in imposibilitatea cumpararii unei locuinte numai cu forte proprii, la nivelul consiliilor judetene si al Consiliului General al Municipiului Bucuresti se pot constitui sume din urmatoarele surse: a) sume sau cote defalcate din veniturile ce se cuvin bugetului de stat, stabilite anual prin legea bugetului de stat;b) o cota-parte stabilita anual din bugetul propriu al consiliului judetean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucuresti;c) o taxa stabilita anual, prin lege, pentru persoanele fizice detinatoare de locuinte neinchiriate,

altele decat cele de domiciliu;d) donatii, sponsorizari sau alte asemenea surse, acceptate conform prevederilor legale. (2) Sumele prevazute la alin. (1) se administreaza de consiliul judetean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

Art. 14. - (1) Din sumele prevazute la art. 13 consiliul judetean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, va acoperi integral valoarea estimata a avansului ce urmeaza sa fie platit pentru dobandirea unei locuinte sau chiria pe o perioada de pana la 3 ani pentru o locuinta inchiriata.(2) Modalitatea de acoperire a avansului, respectiv a chiriei suportate de consiliul judetean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, va fi stabilita prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.(3) Valoarea avansului prevazut la alin. (1) se stabileste la inceputul fiecarui an de catre consiliul judetean, respectiv de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti, in functie de prevederile actelor normative care reglementeaza constructia de locuinte, si poate fi ajustata periodic in raport cu evolutia preturilor de consum sau, dupa caz, a costurilor unei locuinte.(4) In sensul prezentei legi, prin dobandirea unei locuinte se intelege atat construirea unei locuinte noi, cat si cumpararea unei locuinte de pe piata libera, caz in care suma prevazuta la alin. (3) trebuie sa reprezinte cel putin o treime din valoarea contractului de vanzare-cumparare.(5) Persoanele care au beneficiat de avans potrivit prevederilor alin. (1) si (2) pot beneficia si de celelalte prevederi legale referitoare la subventionarea dobanzii in cazul cumpararii unei locuinte.

Art. 15. - Consiliul judetean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, va stabili criteriile de acordare a sumelor prevazute la art. 13, tinand seama de urmatoarele prioritati: a) tineri proveniti din centrele de plasament si centrele de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate si al organismelor private autorizate in domeniul protectiei copiilor; b) familisti in varsta de pana la 35 de ani cu copii in intretinere; c) familisti in varsta de pana la 35 de ani fara copii in intretinere; d) alte persoane in varsta de pana la 35 de ani.

SECTIUNEA a 3-aAccesul la asistenta de sanatate

Art. 16. - Accesul la asistenta de sanatate pentru persoanele care au dreptul la venitul minim garantat se confirma de catre consiliile locale si se asigura in conditiile stabilite de legislatia privitoare la asigurarile sociale de sanatate pentru persoanele care au calitatea de asigurat, fara plata contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate.

Art. 17. - (1) Personalul medical din unitatile de asistenta de sanatate publica este obligat sa asigure pentru persoanele prevazute la art. 16 asistenta medicala de urgenta si curativa, pentru cazurile stabilite in normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi. (2) Cheltuielile pentru serviciile prevazute la alin. (1) se suporta de la bugetul asigurarilor sociale desanatate. (3) Pentru persoanele prevazute la art. 16 consiliile locale au obligatia sa asigure conditii pentru accesul acestora la toate formele de asistenta de sanatate, inclusiv prin organizarea unor unitati de asistenta sociala in care sa fie ingrijite pana la reinsertia lor sociala.Art. 18. - Masurile suplimentare si cu specific local privind accesul persoanelor defavorizate la asistenta medicala se stabilesc prin hotarari ale consiliilor locale.

SECTIUNEA a 4-aAccesul la educatie

Art. 19. - (1) Persoanele de varsta scolara care fac parte din familii care au dreptul la venitul minim garantat si au 2 sau mai multi copii si s-au inscris in invatamantul obligatoriu prevazut de lege beneficiaza de bursa de scolarizare.(2) Nivelul bursei de scolarizare se stabileste anual prin hotarare a Guvernului si reprezinta o suma indexabila, acordata din bugetul de stat alocat Ministerului Educatiei si Cercetarii sau bugetelor locale, potrivit legilor bugetare anuale.(3) In vederea pregatirii copiilor aflati in situatia prevazuta la alin. (1), in luna august a fiecarui an se acorda acestora, prin reprezentantii lor legali, 40% din cuantumul anual al bursei de scolarizare. Aceasta suma este destinata pentru cumpararea unor articole de imbracaminte, incaltaminte si rechizite scolare. (4) Diferenta de 60% din bursa de scolarizare se acorda in transe lunare sau, dupa caz, trimestriale, cu conditia frecventarii orelor de curs si obtinerii baremurilor de promovare.(5) In cazul abandonului scolar sumele acordate potrivit prevederilor alin. (3) si (4), pentru anul scolar in care acesta s-a inregistrat, se recupereaza de la reprezentantul legal al copilului care le-a incasat, in conformitate cu dispozitiile specifice executarii silite a creantelor bugetare.

Art. 20. - 1) Ministerul Educatiei si Cercetarii elaboreaza si aplica programe teritoriale pentru alfabetizarea adultilor.(2) Participantii la aceste programe pot beneficia de bursa de alfabetizare, al carei cuantum va fi stabilit prin hotarari ale consiliilor locale, plata acesteia fiind asigurata din bugetele locale.

Art. 21. - (1) Absolventii invatamantului obligatoriu, care isi continua studiile in unitatile de invatamant preuniversitar si in institutiile de invatamant superior, ale caror familii indeplinesc conditiile prevazute la art. 19 alin. (1), beneficiaza lunar de bursa pentru continuarea studiilor.(2) Nivelul bursei pentru continuarea studiilor se stabileste anual prin hotarare a Guvernului si reprezinta o suma indexabila care sa acopere cel putin contravaloarea cazarii, respectiv a mesei in camine, internate si cantine, acordata din bugetul de stat alocat Ministerului Educatiei si Cercetarii sau bugetelor locale, potrivit legilor bugetare anuale.(3) Acordarea bursei pentru continuarea studiilor este conditionata de frecventarea orelor de curs si de obtinerea baremurilor de promovare.

Art. 22. - Ministerul Educatiei si Cercetarii, din sumele alocate din bugetul de stat, va asigura accesul gratuit in tabere de odihna sau de instruire pentru beneficiarii burselor de scolarizare si ai burselor pentru continuarea studiilor, care au obtinut rezultate deosebite in procesul de invatamant.

CAPITOLUL IIIMasuri pentru prevenirea si combaterea marginalizarii sociale

Art. 23. - Nivelul venitului net lunar pe o persoana, pana la care o persoana este considerata ca fiind marginalizata, se stabileste anual, prin hotarare a Guvernului, inaintea depunerii la Parlament a proiectului legii bugetului de stat.

Art. 24. - In functie de nivelul venitului stabilit la art. 23 consiliile locale au obligatia sa identifice persoanele si familiile care se gasesc in aceasta situatie si sa stabileasca masuri individuale in vederea prevenirii marginalizarii sociale a acestora.

Art. 25. - (1) In functie de nivelurile veniturilor stabilite in temeiul prevederilor art. 23 consiliile locale au obligatia de a asigura accesul persoanelor si familiilor marginalizate, identificate potrivit art. 24, la locuinta si la serviciile publice de stricta necesitate, cum sunt: apa, energie electrica, gaze naturale, termoficare etc.(2) In scopul materializarii interventiei prevazute la alin. (1) consiliile locale pot incheia conventii cu furnizorii de servicii, prin care se angajeaza sa suporte o parte din datoriile pe care le au persoanele si familiile prevazute la art. 24. (3) Sumele necesare mentionate in conventiile incheiate cu furnizorii de servicii potrivit alin. (2) se asigura din bugetul de stat alocat Ministerului Administratiei Publice sau bugetelor locale, potrivit legilor bugetare anuale.

Art. 26. - Consilierea persoanelor cu scopul de a beneficia de drepturile stabilite de prezenta lege se asigura gratuit de catre institutiile de stat abilitate si de aparatul de lucru specializat al primariilor.

Art. 27. - (1) Guvernul are obligatia de a prezenta anual in Parlamentul Romaniei Raportul privind situatia persoanelor si familiilor marginalizate, precum si programul pentru combaterea marginalizarii sociale a acestora.(2) Consiliile locale au obligatia de a analiza trimestrial modul in care au fost aplicate masurile pentru prevenirea si combaterea marginalizarii sociale, prevazute in programul acestora.

CAPITOLUL IVDispozitii tranzitorii si finale

Art. 28. - Actiunile, caile de atac si actele procedurale in legatura cu solutionarea litigiilor avand ca obiect drepturi sau obligatii prevazute de prezenta lege sunt scutite de taxa de timbru.

Art. 29. - In termen de 30 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, in structura Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale se va infiinta un compartiment de specialitate care va supraveghea si va monitoriza aplicarea masurilor privind combaterea marginalizarii sociale.

Art. 30. - In termen de 90 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale impreuna cu ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale care au atributii in aplicarea masurilor stabilite prin prezenta lege vor elabora normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi, care se aproba prin hotarare a Guvernului.

Art. 31. - (1) Guvernul este autorizat ca, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, sa instituie masurile necesare pentru prevenirea evacuarii din locuinte a persoanelor defavorizate care au datorii la asociatiile de locatari/proprietari. (2) Masurile prevazute la alin. (1) cuprind si modificarea sau imbunatatirea procedurii de vanzare a locuintelor, in scopul eliminarii posibilitatii de achizitionare a locuintelor la un pret mult mai mic decat cel practicat pe piata libera, situatie determinata de lipsurile materiale cu care se confrunta vanzatorul.

Art. 32. - Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 33. - Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice alte dispozitii contrare. Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 18 februarie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei.