SĂMÂNŢA BUNĂMarţi, 1 Septembrie 2015

… Până când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele …?1 Împărați 18.21

Poate

Când președintele american Ronald Reagan a comandat o pereche de pantofi lucrați manual, pantofarul a întrebat: „Doriți ca vârfurile pantofilor să fie pătrate sau rotunde?“. Ronald s-a uitat indecis în jur. Pantofarul a crezut că va mai trece pe la el peste o zi sau două. Câteva zile mai târziu, pantofarul l-a întâlnit pe Ronald în oraș: „V-ați hotărât?“. – „Nu, încă nu.“ – „Deci, bine“, răspunse pantofarul. Când Ronald și-a preluat pantofii, a constatat înspăimântat că un pantof avea vârful pătrat, iar altul rotund. El nu a luat o hotărâre – și astfel a rezultat ceva ce în niciun caz nu a vrut.

Unele decizii nu ar trebui amânate. La altele vrei să te gândești bine. Decizia cea mai importantă în viață este decizia pentru Isus Hristos.

Poate ai auzit deja de multe ori despre Isus. Ai fost aproape de a-L accepta ca Salvator. Ai spus: Poate. Mai târziu.

Acceptă-L pe Isus Hristos ca Salvatorul tău, ca la sfârșit să nu ai o surpriză urâtă, iar viața și veșnicia ta să arate altfel decât ai fi vrut.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 2 Septembrie 2015… și mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui

Iacov …Geneza 49.24Lucrarea „arcașilor“

Cu gândul la suferințele Mântuitorului înțelegem cât de teribil era asaltul pe care l-a dezlănțuit vrăjmașul împotriva Lui în timpul acelor ore. Ca și filisteanul Goliat de odinioară, îmbrăcat cu toată armura, diavolul a înaintat cu un întreg arsenal de brutalități de răutate, de viclenie și de stricăciune.

Săgețile aprinse ale prințului întunericului se stingeau și se toceau izbindu-se de tăria desăvârșirii Domnului și Mântuitorului nostru. În felul acesta, cu totul deosebit, a fost câștigată cea mai strălucită dintre victorii, victorie ce n-a fost trecută în cronicele popoarelor, dar care va face să răsune în toată veșnicia cântarea tuturor răscumpăraților.

„Arcașii“ și-au făcut lucrarea; dar Dumnezeu a fost mai tare decât ei. Săgețile împotriva adevăratului Iosif L-au rănit, dar „mâinile“ Lui au fost întărite de Cel Atotputernic în puterea învierii; iar acum, credința Îl cunoaște ca temelia pe care se sprijină toate sfaturile lui Dumnezeu în binecuvântare și în glorie pentru Biserică, Israel și întreaga făptură.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 3 Septembrie 2015Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire … ne învață … să trăim în veacul de acum cu cumpătare,

dreptate și evlavie.Tit 2.11,12Ceasurile oprite

În timpul domniei reginei Victoria a Angliei trăia un lord. Lordul era proprietarul unui mare castel și dorea ca familia regală să-i facă o vizită. Regina a răspuns invitației. Înaintea vizitei s-au făcut pregătiri mari. Cu o seară înaintea vizitei reginei, lordul a chemat pe toți servitorii săi pentru ultimele instrucțiuni. El le-a spus: „Mâine dimineață, când va apărea alaiul, când podul castelului va fi lăsat jos și regina va păși pe pragul castelului, o trâmbiță va suna tare, clar și lung. Doresc ca la fiecare ceas al castelului să fie câte un slujitor, și când veți auzi trâmbița, să opriți toate ceasurile și niciodată să nu mai fie pornite, pentru a fi marcată pentru totdeauna vizita reginei Victoria“.

Ce vrea să spună această întâmplare? Când cineva s-a hotărât să-L primească pe Mântuitorul și harul Său, atunci va fi învățat să o rupă cu felul vechi de viață. Ceasurile vieții vechi trebuie oprite. Un alt fel de viață se va vedea în faptele și gândirea celui care a trecut din întuneric la lumina evangheliei, din moarte la viața veșnică, de la vechiul stăpân la dumnezeiescul Stăpân. Viața nouă va fi vizibilă prin trăirea în cumpătare și evlavie.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 4 Septembrie 2015Pâinea noastră cea de toate zilele …Matei 6.11

Pâinea noastră cea de toate zilele

Misionarul G. C. Willis ajunse în timpul celui de-al doilea război mondial în prizonierat japonez. Într-o zi agăță, după multă rugăciune, un tablou cu versete pe peretele din sala de mese a lagărului. Textul era: „Tatăl nostru

care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău … Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi“.

Desigur, la început a fost ceva agitație. Dar tabloul a rămas agățat multe luni. Dar într-o zi a fost luat jos și pus într-un colț. Următoarea dimineață li s-a spus: „Astăzi nu există rație de pâine. Brutăria nu ne-a livrat nimic“.

În ziua următoare a fost la fel. Foamea și nemulțumirea creșteau. Când în ziua a treia a fost iarăși lipsă de pâine, mulți prizonieri au cerut ca tabloul să fie iarăși agățat. Așa s-a întâmplat – și în ziua următoare a venit într-adevăr pâine.

Au trecut luni de zile. Cineva a acoperit tabloul cu o pânză. Și ce s-a întâmplat? Rația de pâine a lipsit. Imediat s-a luat pânza de pe tablou. După câtva timp, tabloul dispăru după un pian – și iarăși rația de pâine s-a stopat imediat!

Acum, toți au înțeles. Tabloul a fost iarăși agățat, și nimeni n-a mai încercat să facă să dispară. Și nu a mai lipsit pâinea cea de toate zilele!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 5 Septembrie 2015… cel ce este de pe pământ este pământesc și vorbește ca

de pe pământ …Ioan 3.31Totul se schimbă

O femeie era foarte certăreață. Felul ei de vorbire era foarte agresiv și cu cuvinte jignitoare. Fără să știe femeia, soțul ei a înregistrat-o pe o casetă de casetofon. După o lungă și aprinsă conversație, soțul a luat caseta pe care a înregistrat-o și a pus-o în aparat. În timp ce asculta ce a spus mai înainte, femeia a început să plângă tare. După câteva minute de nedumerire și mâhnire profundă și-a întrebat soțul dacă acestea erau cu adevărat cuvintele ei. Nu-i venea să creadă că ele sună așa de urât, pentru că în clipele ei de furie nu mai avea timp să se audă. Chiar în acele momente, femeia și-a cerut iertare de la soțul ei și de la Dumnezeu. A început să citească Biblia și lumina cunoștinței voii lui Dumnezeu a venit în viața femeii. De atunci, totul s-a schimbat prin pocăință și credința în Mântuitorul.

Citind istorioara de astăzi, m-am gândit la adevărul biblic: „Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul“. Cât rău se face în vorbire, știm cu toții. Dar când cineva ia hotărârea pe care a luat-o femeia din istorioară, totul se schimbă. Fiecare are nevoie de o fire (natură) nouă. Dar cum s-o dobândească?

Crezând mărturia lui Dumnezeu: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou“.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 6 Septembrie 2015Isus le-a răspuns: „Învățătura Mea nu este a Mea, ci a

Celui ce M-a trimis pe Mine“.Ioan 7.16Învățătura Domnului

Domnul Isus nu Se ocupa de părerile iudeilor cu privire la Persoana și lucrarea Sa. El Își săvârșea lucrarea pe care Tatăl o punea înaintea Lui. Hristos învăța în templu sau în orice altă parte, cu puterea divină care Îi aparținea. Iudeii se mirau de învățătura Domnului știind că El nu făcuse studii teologice ca și rabinii. „Iudeii se mirau și ziceau: «Cum are Omul acesta învățătură, căci n-a învățat niciodată?».“ Mulți oameni socotesc și astăzi că nu este posibil să prezinți Cuvântul lui Dumnezeu fără studii teologice. Învățătura biblică arată că cel care crede Cuvântul și îl cercetează va fi format de Duhul Sfânt să devină un canal de comunicare al adevărurilor biblice.

Domnul a spus iudeilor: „Învățătura Mea nu este a Mea … Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu …“. Există întotdeauna un mijloc foarte simplu de a deosebi învățătura lui Dumnezeu de învățătura oamenilor. Cine dorește să facă voia lui Dumnezeu va primi lumină din Cuvânt și va fi călăuzit. Dacă însă căutăm voia noastră proprie, nu vom înțelege Cuvântul lui Dumnezeu, căci el se împotrivește voinței omului.

Să călcăm pe urmele Domnului care, deși era Dumnezeu arătat în trup, a căutat tot timpul să înfăptuiască voia lui Dumnezeu!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 7 Septembrie 2015… nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și

gol.Apocalipsa 3.17Examenul

O doamnă a venit la un evanghelist după ora de vestire a Cuvântului. Acela a întrebat-o dacă este creștină. „Aceasta este o întrebare ciudată“, a replicat ea, „dar dumneavoastră, probabil, nu mă cunoașteți. Vă este cunoscută biserica …?“. El a răspuns: „Nu, nu o cunosc, sunt străin aici“. – „Ei bine, atunci interesați-vă la vizitatorii bisericii. Ei au auzit, cu siguranță, că

frecventez biserica de un sfert de secol. Nu fac ca unii, care vin numai din când în când. Înțelegeți acum de ce găsesc ciudată întrebarea dumneavoastră?“ – „Ascultați-mă, vă rog, numai o clipă“, a răspuns evanghelistul. „Dacă cineva frecventează o școală 25 de ani, trebuie să fie în stare să susțină un examen, nu-i așa? Îmi permiteți să vă pun câteva întrebări, după ce ați frecventat ani de zile biserica?“ – „Desigur, întrebați-mă!“ – „Sunteți mântuită?“ – Doamna îi aruncă evanghelistului o privire uimită și spuse: „Se poate ști acest lucru?“. – „Posedați viața veșnică?“ – „Ei bine“, replică doamna, „cum să o posed? Viața veșnică este de fapt numai o noțiune“. – „Aveți iertarea păcatelor?“ – „Am luat parte la împărtășanie acum două săptămâni.“ – „Îmi pare rău că trebuie să vă spun“, încheie evanghelistul, „că ați eșuat și nu ați trecut examenul“.

Marea întrebare care se pune pentru fiecare este: Îl cunoști pe Hristos ca Salvatorul tău?

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 8 Septembrie 2015Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând … la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți

de oameni …Matei 6.5Cum să ne rugăm

Cineva a spus că rugăciunea este asemenea unei scări care ne pune în legătură cu Dumnezeu și pe care creștinul urcă sau coboară, după nevoie. În rugăciune, ca și în orice lucrare pentru Dumnezeu, să nu lucrăm niciodată cu scopul de a obține laudele aproapelui. Rugăciunea la națiunile păgâne, și de fapt în general în creștinătatea de azi, este considerată mai degrabă împlinirea unui act vrednic de laudă decât aducerea în fața lui Dumnezeu a unor nevoi adevărate. Mulți oameni își închipuie că spunând numeroase rugăciuni vor câștiga mai bine bunăvoința lui Dumnezeu.

Dumnezeu cunoaște nevoile noastre înainte chiar ca noi să i le prezentăm. Lui Dumnezeu Îi vorbim în rugăciune și de la El așteptăm răspunsul; de aceea nu trebuie să-L rugăm în așa fel, ca să fim văzuți de oameni.

În lumina acestor îndemnuri, creștinul evlavios va înțelege și va practica sfatul Domnului: „Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti“ (Matei 6.6).

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 9 Septembrie 2015… și a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel.Geneza 49.24Păstorul și Stânca

Fără îndoială că aceste versete din binecuvântarea lui Iacov pentru Iosif vorbesc despre Hristos, care este Păstorul și Stânca de temelie a poporului Său. Mântuitorul a arătat că este „Păstorul cel bun“ când vorbea că Își va da viața pentru oile Sale. Iubirea Lui a fost așa de mare, încât El nu S-a gândit la viața Sa, ci a dorit ca oile Sale să nu piară când va veni lupul. Acest lucru L-a făcut Domnul mergând la cruce. Era neapărat necesară moartea Sa, pentru ca oile să aibă viața.

În Ghetsimani, Hristos a avut de-a face cu cel care îl reprezintă pe lup – Satan, care ar fi dorit pierderea oilor. Gândind că Îl face pe Mântuitorul să dea înapoi în prezența morții prin care avea să-l biruie, Satan i-a înfățișat toată groaza ei. Dar iubirea Păstorului a triumfat. El a mers la moarte, lupul de temut – Satan – a fost biruit și oile au fost izbăvite de moartea veșnică.

Domnul nostru este și piatra lepădată de cei care construiau, dar care a devenit Piatra din capul unghiului din noua clădire pe care a construit-o El, Adunarea Sa. Această acumulare de binecuvântări pune în fața noastră harul prin care se revarsă nemărginitele bogății ale Domnului Isus. Ferice de cei care le primesc în inima lor!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 10 Septembrie 2015Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.

Depărtează-te de oamenii aceștia.2 Timotei 3.5Este suficientă fațada?

O contesă căuta pentru fiul ei de șase ani un educator excepțional. I-a fost recomandat poetul Gellert, unul dintre poeții populari germani ai timpului său, care a lucrat și ca pedagog. Contesa a fost foarte impresionată de personalitatea poetului. Dar s-a gândit că trebuie să-i mai dea câteva sfaturi: „Să nu faceți din fiul meu un pedant învățat. Nu cer nimic decât o zugrăveală ușoară de limbi, istorie, geografie, matematică și chimie. Și să nu faceți din fiul meu un creștin care se roagă permanent. Îmi este prea suficient, dacă fiul meu învață cele zece porunci și catehismul și duminica merge la biserică. Cer din toate doar o zugrăveală corectă“.

Gellert a ascultat cu răbdare dorințele ei. După o scurtă pauză de gândire spuse: „Dacă aceasta este intenția dumneavoastră, contesă, atunci vă pot

sfătui supus: Mai bine vă luați un zugrav!“. Cu aceasta se înclină scurt și plecă.

Biblia cunoaște doar adevărat și neadevărat, cald sau rece. Ori ești un creștin, ori nu ești. Cum devii un adevărat creștin? Răspunsul este: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“ (Faptele Apostolilor 2.21). Creștin devii doar prin întoarcerea adevărată și credința în Domnul Isus. Toate celelalte nu au susținere, nu sunt nimic altceva decât zugrăveală și fațadă.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 11 Septembrie 2015Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita

niciuna din binefacerile Lui!Psalmul 103.2Să nu uităm

Să nu uităm că Dumnezeu este un Judecător drept, în fața Căruia va trebui în curând să dăm socoteală de viața noastră: „Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui“ (Romani 2.5,6).

Să nu uităm că suntem vinovați în fața lui Dumnezeu: „… Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu“ (Romani 3.22,23).

Să nu uităm dragostea lui Dumnezeu față de noi: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică“ (Ioan 3.16).

Să nu uităm că numai în Isus Hristos este mântuire: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți“ (Faptele Apostolilor 4.12).

Să nu uităm că pocăința este porunca lui Dumnezeu: „Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască“ (Faptele Apostolilor 17.30).

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 12 Septembrie 2015Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele

vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.2 Corinteni 5.17

Mărturisirea Iuliei

„Cândva am devenit dependentă de droguri. Din cauză că nu mai aveam bani să-mi cumpăr cocaină, am început să fur. Acum mulțumesc acelui om care m-a prins și astfel am ajuns la închisoare. Acolo veneau niște creștini care țineau unele expuneri biblice. Pentru mine, la început, acele expuneri erau motivul pentru a părăsi pentru scurt timp celula. Dar pentru Mântuitorul, aceasta a fost ocazia pentru a vorbi inimii mele împietrite. Mântuitorul a bătut la ușa inimii mele. Dumnezeu S-a îndurat de mine și mi-a dăruit mântuirea prin credința în Fiul Său. De atunci ascult cu plăcere expunerile biblice.

Cu toate că mă găsesc încă la închisoare când scriu aceste rânduri, mă simt mai liberă ca niciodată. Eu nu mă rog ca să fiu eliberată, ci mai bine să mai rămân aici până când se va întări credința mea. Acum, când privesc în urmă, mă întreb cum am putut să petrec o viață de păcat fără să mă interesez de sufletul meu. Pentru că un creștin mi-a spus să împart bucuria din sufletul meu și cu alții, am vorbit cu părinții mei. Ei au fost adânc mișcați în suflet de marea transformare care o poate face Mântuitorul. Acum tata, mama și soțul L-au primit în inimile lor pe Mântuitorul. Eu mulțumesc tuturor care vestesc evanghelia pretutindeni.“

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 13 Septembrie 2015Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și

aveți credință în Mine.Ioan 14.1Dragostea și grija Domnului

Cât de minunat este pentru noi să privim la dragostea și grija pe care Domnul Isus o are pentru ai Săi! Doar cu câteva ore înainte de crucea teribilă pe care urma să o sufere, Domnul a stat cu ucenicii Săi și le-a întărit și încurajat inimile. Și a făcut aceasta știind bine ce stătea înaintea Lui în ziua următoare. Care profet sau care om mare ar fi putut face așa ceva? Niciunul! Hristos este Unic în toate privințele. De aceea El singur merită să primească închinarea noastră. El singur să fie centrul atenției noastre!

Cât de minunat este pentru noi, să privim la dragostea și la grija pe care Domnul Isus o are pentru ai Săi! Cine Îl are pe Isus ca Mântuitor este ridicat deasupra împrejurărilor și influențelor din jurul său. Un astfel de creștin este ridicat, din punct de vedere moral, deasupra gândurilor și părerilor oamenilor și nu caută un nume sau un loc de pe pământ. Hristos Însuși este Izvorul puterii noastre, dar, dacă nu privim în sus la El, prin credință, dacă El nu este ținta privirilor credinței noastre, nu va exista nicio cale prin care puterea vieții celei noi să curgă în sufletele noastre. Atât timp cât Hristos este

prezent înaintea sufletelor noastre, primim putere, dar, dacă privirea noastră este atrasă de lucrurile lumii acesteia, ne împiedicăm și suntem dezamăgiți în viață.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 14 Septembrie 2015Cercetați Scripturile, pentru că … ele mărturisesc despre

Mine.Ioan 5.39Marea temă a Bibliei: Isus Hristos

În Biblie, Dumnezeu Se prezintă ca marele Planificator și Creator al universului, dar și ca Domn peste toate creaturile, pentru al căror comportament El a pus o măsură.

Biblia descrie istoria omului pentru a ne arăta în oglinda trecutului abaterea noastră de la căile lui Dumnezeu. Un astfel de pasaj este următorul: „Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii“ (Eclesiastul 7.29).

Pentru că ne-am rătăcit așa de mult de la Dumnezeu, El Însuși a luat inițiativa și L-a trimis pe Fiul Său ca Salvator.

De la prima până la ultima pagină a Bibliei, Îl întâlnim pe Isus Hristos, ori în imagini sau profeții în Vechiul Testament, ori în istoria și descoperirea din Noul Testament.

Un loc important îl ocupă indicațiile referitoare la venirea Sa și întruparea Sa. Biblia arată că El a venit să plătească o vină pe care nu o avea, pentru că noi aveam o vină pe care nu o puteam plăti.

Biblia ni-L prezintă pe Mântuitorul, căci de mântuire avem cu toții nevoie. Niciun om nu este prea rău pentru a nu putea fi mântuit, dar niciun om nu este prea bun pentru a nu trebui să fie mântuit.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 15 Septembrie 2015Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită,

vom secera …Galateni 6.9Perseverența parlamentarului

Parlamentarul William Wilberforce (1759-1833) s-a luptat mulți ani în Parlamentul Angliei, ca să fie desființat comerțul cu sclavi. Descurajat, era pe

punctul de a renunța la această luptă, dar prietenul său mai în vârstă, John Wesley, auzind de campania lui, cu toate că era bolnav, i-a scris câteva rânduri: „Dacă nu te-a ales Dumnezeu special pentru acest lucru, vei fi epuizat de opoziția oamenilor și a celor răi. Dar dacă Dumnezeu este de partea ta, cine poate fi împotriva ta? Mergi înainte în Numele lui Dumnezeu și în puterea tăriei Lui până când și sclavia din America va dispărea“ Wesley a murit după șase zile. Wilberforce a luptat câțiva zeci de ani până când sclavia a fost abolită în Anglia și în cele din urmă și în America.

Înainte ca Wilberforce să fie un luptător pentru abolirea sclaviei, s-a întâlnit cu Mântuitorul și astfel el a devenit un om eliberat din păcat și moarte. Apoi a învățat și a pus în practică adevărul biblic: „Cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni!“ (Tit 3.8). Ca un om eliberat de Mântuitorul, Wilberforce a căutat binele semenilor săi. Și pentru aceasta a stăruit până când a obținut abolirea sclaviei. El rămâne un exemplu, între alte exemple, ca să nu obosim în facerea binelui.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 16 Septembrie 2015… Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va

binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus …Geneza 49.25

Binecuvântările

Iacov l-a binecuvântat pe Iosif în mod deosebit cu o binecuvântare care mergea așa de departe, încât se întindea „până în creștetul dealurilor veșnice“ (versetul 26). Ne dăm seama că în afară de cazul lui Iuda, Iacov avea în vedere pe unul mai mare decât Iosif. Este vorba de Hristos, care a luat poziția de nazireu pus deoparte pentru Dumnezeu și care a fost încununat, „uns cu un untdelemn de bucurie“, mai presus decât pe tovarășii Săi de slujbă (Psalmul 45.7).

Cu mult mai mult decât pe Iosif, arcașii L-au provocat și L-au urât pe Hristos, dar El a rămas tare în suferință și a ieșit biruitor. Iosif a ieșit din temniță pentru a fi înălțat la dreapta lui faraon, pe când Hristos a murit, a înviat și este glorificat la dreapta lui Dumnezeu.

Din Hristos cel înălțat în glorie curg toate binecuvântările care întrec binecuvântările promise patriarhilor. Binecuvântările destinate lui Israel, Avraam, Isaac erau binecuvântări pământești. Dar binecuvântările lui Hristos cel înălțat sunt cerești și veșnice.

Este și cititorul un beneficiar al acestor binecuvântări veșnice?

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 17 Septembrie 2015… Tu ești un turn de scăpare pentru mine, un loc de

adăpost în ziua necazului meu.Psalmul 59.16Criza financiară – fără sfârșit?

Criza financiară și economică a zilelor noastre a zguduit aproape peste noapte principiile fundamentale ale economiei naționale.

Mulți oameni și-au pierdut în lumea întreagă averea, venitul și parțial acoperișul deasupra capului. Visul la o dezvoltare nefrânată a economiei a făcut loc unei deprimări adânci, fără speranță. Pe noi ne copleșesc întrebări pline de teamă: Cum va merge mai departe? Cine ne mai oferă siguranță? Există o speranță demnă de încredere?

În Biblie găsim un răspuns încurajator la aceste întrebări: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui atotputernic“ poate să se încreadă pe deplin și să afle ajutorul lui Dumnezeu (Psalmul 91.1).

Cum se ajunge sub această ocrotire a lui Dumnezeu? Prin propriile eforturi? Prin facerea de lucrări bune și o umblare onestă?

Nu, pentru că în aceeași carte, Biblia, citim sentința pentru noi oamenii: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu“ (Romani 3.10,23).

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 18 Septembrie 2015… pe când eram noi încă fără putere, Hristos … a murit

pentru cei nelegiuiți.Romani 5.6Criza financiară – fără sfârșit?

Deci, totuși nu este nicio speranță? Ba da, este! Într-adevăr, păcatul îl împiedică pe om să aibă o legătură normală cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu a găsit o soluție pentru problema noastră: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică“ (Ioan 3.16).

Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, a devenit om. Calea vieții Sale a fost marcată de smerenie adevărată; dar apoi și de desconsiderare și de împotrivire plină de ură din partea tovarășilor Săi. Această cale L-a condus la crucea de la Golgota, unde El a murit pentru păcătoși.

Pe această cruce, El S-a adus ca jertfă lui Dumnezeu. Și Dumnezeu a primit această jertfă. Ca dovadă, El L-a înviat pe Fiul Său din morți. Și pe baza acestei lucrări de mântuire, Dumnezeu poate să ierte pe orice om care e gata să-și recunoască cu sinceritate păcatele. El promite: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“ (Romani 10.13). „Cine le mărturisește [fărădelegile] și se lasă de ele capătă îndurare“ (Proverbe 28.13).

Aceste cuvinte din Biblie reprezintă o ofertă cu valoare veșnică. Cine o acceptă în credință, este împăcat cu Dumnezeu.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 19 Septembrie 2015… acum este vremea potrivită; … acum este ziua

mântuirii.2 Corinteni 6.2Criza financiară – fără sfârșit?

Dar ce consecințe sunt dacă cineva refuză această ofertă? Biblia nu ne lasă în necunoștință nici cu privire la aceasta: „Cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3.36). „Plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos“ (Romani 6.23).

Dumnezeu este drept. El nu poate închide ochii. Oricine nu se împacă cu El în timpul vieții, merge la judecata veșnică. Numele lui va lipsi din Cartea vieții. Aceasta este tragic! „Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în iazul de foc“ (Apocalipsa 20.15). Aceasta înseamnă chin veșnic în întuneric extrem. Și aceasta fără șansa de a putea schimba ceva la situație.

Dumnezeu Își întinde încă mâna împăcării. Ea mai poate fi apucată încă de oricine. Încă mai poți să te așezi la umbra Celui atotputernic și să fii în orice privință în siguranță.

Este ca la o asigurare: Trebuie să o închei înainte de a apărea o pagubă, altfel nu primești niciun ban.

Atunci de ce să nu profiți astăzi de oferta lui Dumnezeu?

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 20 Septembrie 2015… Isus S-a dus în munte să Se roage și a petrecut toată

noaptea către Dumnezeu.Luca 6.12Isus în rugăciune

Ce exemplu minunat avem în Mântuitorul! De la El învățăm că în mijlocul confuziei și al agitației nu trebuie să uităm niciodată rugăciunea. Îl găsim pe Mântuitorul nostru în mijlocul lucrărilor Sale și a slujirii neobosite, cum lăsa la o parte odihna pentru a fi la rugăciune. Dacă El, Fiul lui Dumnezeu, simțea nevoia rugăciunii, oh, cu cât mai mult ar trebui ca noi, sărmane creaturi slabe, să simțim nevoia de a fi în apropierea Celui care este Sursa întregii noastre puteri! Să urmăm exemplul Său! Acesta este izvorul puterii, al înțelepciunii, al priceperii și a tot ce avem nevoie pentru a ne îndeplini datoriile noastre, oricare ar fi ele. Împăratul Solomon și-a început cariera cu rugăciunea: „Dă robului Tău o inimă pricepută … să deosebească binele de rău!“.

Domnul și Mântuitorul nostru a fost cu adevărat un Om al rugăciunii. Viața Sa a fost dedicată rugăciunii. Primele și ultimele cuvinte de pe cruce au fost rugăciuni. Biblia conține o mulțime de exemple de oameni ai rugăciunii, unii umili, alții puternici, ale căror cereri au fost ascultate de Dumnezeu. Fie ca toți să pătrundem adâncimea importanței rugăciunii și marele exemplu de rugăciune al Mântuitorului să fie urmat cu credincioșie!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 21 Septembrie 2015Nu trebuie să te temi … Îl voi sătura cu viață lungă …

Psalmul 91.5,16Pentru riscuri și efecte secundare

Eu nu sunt un ipohondru! – Un ce? – Un ipohondru! Acesta nu este un monstru de mare, dar dacă vrei să știi exact… caută în dicționar.

În DEX, Dicționarul explicativ al limbii române, citim: Ipohondru, cineva care suferă de ipohondrie. – Dar tot nu știu ce este un ipohondru. Ipohondrul suferă, dar de ce anume? Acum să ne uităm la ipohondrie: stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii.

Despre aceasta este vorba. Automat apare întrebarea dacă nu fiecare dintre cititori și chiar și scriitorul acestor rânduri aproape inevitabil devine un ipohondru. În mod deosebit când este vorba de studierea riscurilor și a efectelor secundare: nu ne vine să credem că medicamentul pentru tensiune arterială – o pastiluță de mărimea unui bob de orez – poate provoca probleme de văz, duce la căderea părului și afecțiuni acute ale rinichilor. Deja la citirea prospectului începe antrenamentul de supraviețuire.

Știința este putere. De aceea farmaciștii ne oferă mărinimos pliante gratuite care ne aduc regulat cele mai recente date din branșa farmaceutică. Poți

găsi de toate acolo: despre varice și zona zoster, arsuri la stomac și insuficiență cardiacă. Apoi mai găsești o mulțime de recomandări pentru vitamine și alte suplimente alimentare.

 SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 22 Septembrie 2015… multă învățătură obosește trupul.Eclesiastul 12.12

Pentru riscuri și efecte secundare

Mai ales vitamine! Gândim că acestea ne protejează împotriva a orice. Dar ce citesc ochii mei tulburi datorită cantității prea mari de vitamina A? Vitamina E, luată regulat în concentrația obișnuită, nu acționează deloc, dar în schimb provoacă probleme grave de inimă. Aceasta a descoperit Universitatea Johns Hopkins din Baltimore. Și vitamina C? Numai să nu fie prea multă, a se lua cu grijă pentru rinichi și așa mai departe…

Dar zinc! Da, zincul, acesta în mod deosebit când este vorba de răceli și slăbirea sistemului imunitar. Așa am crezut. Dar am citit în cercetările Universității Berkeley, că pacienții care iau zinc tot așa de mult timp tușesc și le curge nasul ca acelora cărora li se dă un placebo, aceasta este un fel de bomboană a medicinei.

Citind toate aceste informații, simt o durere puternică în genunchi. Menisc? Artroză? Reumă? Și ce este de făcut? Un unguent pentru articulații? Sau oțet de mere? Ceai verde? Unul sau doi litri pe zi? Sau mai bine alifie și apoi gimnastică? Poate dimineața și seara o linguriță de extract de scoici? Sau doar o pernă electrică sau chiar o pungă cu gheață? Ah, dacă ar putea să-mi spună cineva!

(Se continuă joi)

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 23 Septembrie 2015Când au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis:

„Dacă va prinde Iosif ură pe noi și ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?“.Geneza 50.15

Trecutul reamintit

Ultimele două scene din istoria lui Iosif prezintă în contrast necredința fraților lui Iosif cu propria lui credință în fața morții. Dacă prima scenă descrisă în versetele 15-21 prezintă o imagine a necredinței fraților lui Iosif, ea arată de asemenea harul minunat al lui Iosif. Criza survenită în viața fraților scoate la

lumină faptul că nu avuseseră o cunoaștere adevărată a inimii lui Iosif și de aceea nici încrederea deplină în el.

Ceva asemănător s-a petrecut în viața ucenicilor aflați în corabie (Matei 8.23-27). Ucenicii gândeau probabil, că însoțindu-L pe Domnul, vor fi la adăpost. Dificultățile au apărut, căci Satan știe să stârnească o mare furtună. În ciuda groazei lor și a pericolelor aparente ale călătoriei, ar fi trebuit să fie de ajuns ucenicilor că Isus era cu ei. Ucenicilor le lipsea cunoștința gloriei Persoanei Domnului. Dacă ei ar fi cunoscut-o, nu s-ar fi îndoit deloc, nu s-ar fi îngrozit știind că aveau cu ei pe Creatorul lumii.

Starea fraților lui Iosif sau a ucenicilor se poate găsi la unii dintre noi. Credința noastră în Mântuitorul poate fi încercată și astfel învățăm mai bine cine este El și cine suntem noi.

 SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 24 Septembrie 2015Cine este înțelept, să ia seama la aceste lucruri …

Psalmul 107.43Pentru riscuri și efecte secundare

De curând, o rețetă despre un nou mijloc ce face minuni, a făcut înconjurul lumii: o fiertură din treizeci căței de usturoi și cinci lămâi. Ar trebui să fie bună împotriva la orice și garantat nu dăunează. Probabil că da. Pentru că în afară de o îndepărtare a celor din jurul nostru după ce am înghițit o astfel de soluție, nu ar trebui să ne așteptăm la pagube importante.

Dar citind mereu astfel de informații afli despre boli și amenințări despre care n-ai auzit niciodată până acum. Nu, nu mă refer la boala vacii nebune și la gripa aviară. Acestea sunt în gura tuturor. Ci ceva neașteptat stă deodată negru pe alb înaintea cuiva. De curând am citit o întrebare extremă: Cât de periculoase sunt mușcăturile omenești? Ce șoc! La aceasta nu m-am gândit niciodată. Dar acum întrebarea este și cere un răspuns, iar răspunsul este uimitor, pentru că în statistica de mușcături, mușcătura omenească stă pe locul trei după mușcătura câinilor și a pisicilor și este deosebit de periculoasă.

Rezumatul meu este: ar trebui să încetăm să înghițim permanent o astfel de lectură. Căci patima după sănătate este și ea o boală. Și atunci nu suntem cu toții ipohondrii?

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 25 Septembrie 2015

Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale … până nu se întoarce țărâna în pământ …Eclesiastul 12.1,7

Pentru riscuri și efecte secundare

Poate consideri amuzante gândurile care ți-au fost prezentate. Dar, de fapt, totul are un substrat foarte serios. Problema sănătății tale este rezolvată cu ziua morții tale odată pentru totdeauna. Dar problema păcatelor tale nu este rezolvată odată cu ziua morții tale. Dimpotrivă: cine a fost despărțit aici de Dumnezeu prin păcat, acela va fi despărțit de Dumnezeu și în viitor, iar aceasta înseamnă iadul.

Este important să cugeți la aceasta, pentru a supraviețui. Isus spune foarte clar în predica de pe munte: „Este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă“ (Matei 5.30).

Pastorul Wilhelm Busch istorisește într-o carte despre un miner, care în urma unei căderi de pietre a rămas paralizat și a trebuit să-și petreacă toată viața lui într-un cărucior. Mai înainte era un batjocoritor. Apoi l-a atins această lovitură. Dar el a înțeles vorbirea serioasă a lui Dumnezeu și s-a întors cu adevărat la Dumnezeu. În ciuda handicapului său a devenit un creștin bucuros, spunând tuturor că nu își dorește zilele din trecut. Mai bine ședea paralizat în cărucior cu Isus, decât să alerge cu mădulare sănătoase fără Isus pe calea pierzării. El a înțeles: o conștiință vindecată este mai importantă decât oase sănătoase, iar pacea cu Dumnezeu este mai de valoare decât orice.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 26 Septembrie 2015Cine crede în Fiul are viața veșnică …Ioan 3.36

Pentru riscuri și efecte secundare

Biblia relatează o întâmplare ciudată: patru bărbați purtau pe un al cincilea care era paralizat pe un pat. Deoarece din cauza mulțimii nu puteau ajunge la Isus, l-au ridicat pe acoperiș, au spart acoperișul și l-au lăsat jos, direct înaintea picioarelor Mântuitorului. Impresionat de credința lor, El a spus paralizatului: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!“ (Marcu 2.5).

Nu erau ciudate aceste cuvinte? Nu, pentru că Isus demonstrează la acest om că este mai de preț să ai pace cu Dumnezeu decât să umbli sănătos. Isus vede mai mult decât simptome, pentru că boala nu a fost voită de Dumnezeu, ci ea este o urmare a păcatului. El vede cauza. Și El nu vrea să vindece corpul și să lase sufletul nevindecat. El nu vrea să ușureze starea temporară fără să schimbe starea veșnică. De aceea spune: „Păcatele îți

sunt iertate!“. De atunci, paraliticul a avut siguranța iertării. Această siguranță o primesc toți care cred în El.

Adus ca un paralizat pe o saltea, coborât prin acoperiș, omul pleacă apoi prin ușa casei vindecat, cu salteaua sub braț și eliberat de vină și păcat.

Da, la Isus Hristos, Mântuitorul trupului și sufletului, nu există riscuri, dar în schimb efecte mărețe. Orice întâlnire adevărată cu El duce totdeauna la rezultatul principal: iertarea păcatelor. Dacă vrei să scapi de păcat, atunci vino la El!

 SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 27 Septembrie 2015Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să

vestesc săracilor evanghelia …Luca 4.18Domnul care caută

În Evanghelia după Luca avem relatarea intrării Domnului în slujba Sa publică, în această lume de păcat și de durere. Din cuvintele de mai sus, rostite chiar de Mântuitorul, aflăm caracterul slujirii Sale. Lumea este plină de inimi zdrobite. Omul încearcă să-și ascundă durerea sub masca veseliei și a râsului, dar în Proverbe 14.13, citim: „De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită“. Sub masca veseliei sunt dureri tainice și inimi frânte.

Privind la Domnul, așa cum ni-L descriu Evangheliile, vedem un Om perfect, venit în lumea noastră pentru a căuta inimi zdrobite. Refuzând lumea, cu toată onoarea și bogăția ei, El a ales să fie sărac, căutând pe cei cu inima zdrobită, ca să le usuce lacrimile și să le vindece rănile. Când Îl privim trecând prin această vale a plângerii în căutarea inimilor frânte, Îl vedem pe Domnul vindecând inima zdrobită a unui păcătos, legând rănile inimii întristate a unui credincios și ștergând lacrimile unei văduve cu inima lovită. Dar răutatea și cruzimea inimii omului au fost de așa fel, încât, în cele din urmă, inima Domnului a fost frântă din cauza împotrivirii, a stării noastre de păcat. Mântuitorul a adus o mare mântuire și dorește să ne dăruiască liniștea după care suspinăm.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 28 Septembrie 2015… cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile

Mele.Isaia 55.11

„O voce din cer“

La începuturile activității sale de evanghelist, C. H. Spurgeon urma să țină o expunere în Palatul de cristal din Londra. Pentru a încerca rezonanța sălii, cu câteva zile înainte, Spurgeon a intonat cu voce tare cuvintele: „O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume, ca să mântuiască pe cei păcătoși», dintre care cel dintâi sunt eu“ (1 Timotei 1.15). Sala avea o bună rezonanță și dădea impresia că din toate părțile putea fi ascultat mesajul. A mai repetat încă o data cuvintele și apoi a plecat.

După douăzeci de ani, Spurgeon a fost chemat la patul unui muribund. Așa cum îi era obiceiul, a întrebat: „Dragul meu prieten, ești pregătit să mori?“. – „Da, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu“, răspunse cel aflat pe patul de moarte. „Lucrul acesta mă bucură nespus de mult“, zise Spurgeon, „dar te rog spune-mi cum ai găsit mântuirea sufletului“. – „Simplu de tot“, zise muribundul. „Lucram la cupola Palatului de cristal din Londra. Atunci eram necredincios. Dintr-o dată parcă o voce din cer a spus: «O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: Hristos Isus a venit în lume, ca să mântuiască pe cei păcătoși …». Acele cuvinte m-au lovit în suflet și am îngenuncheat înaintea Mântuitorului și i-am cerut iertare de păcate.“

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 29 Septembrie 2015Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum

trebuie să vorbesc.Ioan 12.49Ordin greșit

La un groaznic accident de tren, cauzat de ciocnirea în plină viteză a două trenuri ce veneau din sens contrar pe aceeași linie, au fost peste cincizeci de morți și o mulțime de răniți. Mecanicul de locomotivă era rănit în stare gravă, dar încă nu era mort. El ținea în mână o hârtie și, cu trupul sfârtecat, cu fața și gura pline de sânge, șoptea: „Mi s-a dat un ordin greșit! Mi s-a dat un ordin greșit!“. Cu aceste cuvinte de durere, mecanicul a plecat în veșnicie.

Realitatea înconjurătoare arată multe exemple de astfel de ordine greșite. Mulți au fost și probabil vor mai fi victime ale unor ordine greșite. Însă Mântuitorul a putut spune în rugăciunea Sa către Tatăl: „Le-am dat cuvintele, pe care Mi le-ai dat Tu“. Da, în Mântuitorul, totul era perfect. Acest Mântuitor ne spune prin Cuvântul Său: „Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața“ (1 Ioan 5.11,12). Cuvintele lui Dumnezeu sunt clare, ordinele Sale sunt precise. Le credem, le ascultăm?

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 30 Septembrie 2015Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies

izvoarele vieții.Proverbe 4.23Păzirea inimii

Iosif i-a ținut în viață pe frații săi printr-o mare salvare, dându-le cea mai bună parte a țării Egiptului și hrănindu-i cu pâine. Timp de șaptesprezece ani, ei au fost beneficiari ai generozității lui Iosif, obiecte speciale ale iubirii lui caracterizate prin grijă și totuși, atunci când a intervenit ceva, a apărut evident faptul că nu-l cunoșteau pe Iosif într-un mod personal. Ei cunoșteau ceva despre gloria și măreția lui, au cunoscut izbăvirea pe care a împlinit-o, știau că fiecare binecuvântare de care se bucurau se datora poziției și lucrării lui, dar nu aveau nicio apropiere personală față de gândurile și inima lui. Este ca și cum ei ar fi spus: știm ce a făcut pentru noi, dar nu știm ce simte pentru noi.

Necunoscându-i intențiile a apărut neîncrederea în Iosif. Drept rezultat, frații au tras concluzia că el va gândi și va lucra față de ei în același fel în care făcuseră și ei înșiși față de el. Ei au putut să-și aducă aminte că atunci când Iosif nu era decât un tânăr, l-au urât și nu puteau vorbi cu el prietenește, iar acum gândeau că Iosif va prinde ură pe ei. Ei judecau inima lui Iosif după faptele lor. Iată de ce aveau nevoie să-și păzească inima mai mult decât orice!