wdd
2
3.1. Râu, reţea hidrografică, sistem fluvial Râu se numeşte un curs natural de apă permanent sau intermitent, cu o lungime nu mai mică de 10 km şi o suprafaţă a bazinului de recepţie de cel puţin 50 km 2 , care se alimentează din precipitaţii atmosferice şi din apele subterane şi care curg printr-o albie elaborată de el însuşi. Prin curs de apă se înţelege o noţiune generalizată pentru toate obiectele acvatice, care se caracterizează prin mişcarea apei în formele negative de relief. Bazin de recepţie este partea scoarţei terestre, inclusive şi subteranul, de unde are loc scurgerea apei în râu. Fiecare râu are izvor, adică locul începutului râului. Drept izvor al râului poate fi un lac, gheţar, mlaştină, izvoare subterane (puţuri) sau locul confluenţei a două râuri.Locul unde râul debuşează în alt râu, lac sau mare, se numeşte gură de vărsare. Pentru râurile mari, ca regulă, se evidenţiază sectoarele cursului superior, mediu şi inferior. Cursul superior al râului se caracterizează prin pante şi viteze mari a apei, precum şi prin adâncimi mici. În cursul mediu râul îşi măreşte lăţimea albiei şi volumul apei transportat pe contul afluenţilor, se micşorează panta şi viteza torentului de apă. În cursul inferior scade panta râului şi albia se lărgeşte. În funcţie de condiţiile climatice şi dimensiunile suprafeţei bazinului de recepţie râurile pot fi permanente şi intermitente. Sistema cursurilor de apă permanente şi intermitente, precum şi altor obiecte acvatice a unui teritoriu formează reţeaua hidrografică a lui. În reţeaua hidrografică se evidenţiază următoarele verigi (fig. 3.2). Văiugă – veriga superioară a reţelei hidrografice, care reprezintă o depresiune alungită, slab exprimată, cu versanţi domoli, înierbaţi, fund slab exprimat şi profil linear. Prin văiugi, ca regulă, are loc scurgerea precipitaţiilor atmosferice şi spălarea solului. Se caracterizează prin lipsa erodării concentrate. Viroagă – se deosebeşte de văiugă prin erodare mai concentrată, versanţi înalţi şi abrupţi. Pe fundul viroagelor şi pe versanţii ei se pot forma rigole, ogaşe şi ravene. Vâlcea – veriga de tranziţie spre valea râului, cu profil transversal asimetric. Spre deosebire de viroagă aici este bine exprimată erodarea verticală şi orizontală, care condiţionează apariţia albiei şerpuitoare. Valea râului – ultima verigă a reţelei hidrografice, care se formează de la confluenţa vâlcelelor şi prezintă veriga finală a dezvoltării proceselor erozionale. Aici are loc succesiunea neîntreruptă a proceselor de erodare şi acumulare în funcţie de specificul transportării aluviunilor. Văile râurilor ca regulă se împart în cele cu albie majoră (luncă) şi fără ea. Reţeaua fluvială – parte a reţelei de albii, care constă din albii bine exprimate a cursurilor permanente. Ea se distribuie între râurile sistemului dat care debuşează nemijlocit în oceane, mări, lacuri. Totalitatea râurilor, care unindu-se şi îşi transportă apele în formă de torent comun se numeşte sistem fluvial. Altfel spus reţeaua fluvială include râul principal şi un număr mare de afluenţi, adică râuri ce debuşează direct în el sau prin intermediul altor râuri. Sistemele fluviale sunt diverse după configuraţia sa, dar ele pot fi reduse la câteva tipuri principale: centripet – afluenţii sunt îndreptaţi de la periferie spre centru; detritic – asemănătoare coroanei unui copac; în formă de pană – se asociază cu o pană de pasăre. 3.2.1. Caracteristicile morfometrice a bazinului râului Principalele caracteristici morfometrice sunt – suprafaţa, lungimea, lăţimea medie şi maximă, înălţimea medie şi panta, curba hipsografică, graficul creşterii suprafeţei bazinului de recepţie, coeficientul de asimetrie, configuraţia bazinului. Proprietăţile fizico-geografice a bazinelor de recepţie La aceste caracteristici se atribuie poziţia geografică, structura geologică şi solurile, condiţiile climatice, cuvertura vegetală, obiectele acvatice de pe bazinul de recepţie. Poziţia geografică a bazinului de recepţie este determinată de coordonatele geografice (latitudinea şi longitudinea). O imagine clară, dar generală, despre poziţia geografică a bazinului, ne oferă situarea lui faţă de bazinele vecine, lanţurile montane sau alte structuri de relief, ţări, regiuni administrative şi chiar localităţi. Elementelevăii (după M. Constantinescu) 1. Albia minoră; 2. Albia majoră; 3. Albia majoră centrală; 4. Terasă în albia majoră; 5. Versantul văii; 6. Terasa I; 7. Terasa II; 8. Terasa III; 9. Înălţimea versantului; 10. Lăţimea albiei majore; 11. Lăţimea albiei minore; 12. Înălţimea malului 13. Mal. Profilul transversal al văii râului (după N.A. Solomenţev) 1. Fundul albiei; 2. Albia majoră; 3. Albia majoră centrală; 4. Lăţimea văii; 5. Adâncimea văii; 6. Muchia văii; 7. Baza versantului văii; 8. Versantul văii; 9. Teritoriul aferent. 10. NAM – nivelul apelor mari; 11. NAE – nivelul apelor de etiaj. Tipurile de văi după forma transversală 1. Falie; 2. Canion; 3. Chei; 4. În formă de V; 5. În formă de covată; 6. În formă de trapez; 7. În formă de ladă; 8. Vale slab exprimată. Formarea văii În procesul formării văilor râurilor un mare rol îi revine apei curgătoare. Însă în originea văii şi dezvoltarea sa o semnificaţie deosebită o au şi factorii geologici (procesele tectonice, vulcanice şi carstice, mişcarea gheţarilor, etc.) În funcţie de factorul dominant asupra proceselor de formare văile pot fi: - erozionale, formate doar datorită activităţii apelor curgătoare; - tectonice, la formarea cărora se resimte clar influenţa tectonicii (procesele de formare a munţilor); - vulcanice, structura cărora depinde de procesele vulcanice; - glaciare, unde în morfologia văii se simte amprenta acţiunii gheţarilor. În afară de eroziune (spălare), nici un factor nominalizat sinestătător nu poate forma o vale, doar participă la apariţia şi dezvoltarea ei. Mişcarea laminară şi turbulentă Mişcarea apei în râuri are loc sub influenţa forţei de gravitaţie la prezenţa pantei longitudinale. Există două tipuri de mişcare a apei – laminară şi turbulentă (foto 3.13). Mişcarea laminară se caracterizează prin următoarele proprietăţi: - Toate particulele cursului de apă se mişcă într-o direcţie generală, fără devieri laterale; - Viteza curgerii apei creşte lent de la zero la pereţii albiei până la maximum la suprafaţa liberă; - Viteza cursului este direct proporţională pantei suprafeţei libere şi depinde de vâscozitatea lichidului. Viteza cursului de apă reprezintă calea traversată de particulele de apă a torentului într-o unitate de timp şi se măsoară în m/sec. Vâscozitatea apei – proprietatea lichidului, care condiţionează apariţia forţelor de frecare internă în timpul mişcării, este însoţită de antrenare în mişcare reciprocă a maselor de apă aferente. Mişcarea turbulentă se caracterizează prin următoarele: - Viteza torentului pulsează – în fiecare punct direcţia şi valoare vitezei permanent variază;35 - Viteza curgerii apei de la zero, pe pereţii albiei, creşte rapid doar în cadrul uni strat subţire de la fund, în continuare – spre suprafaţa apei – viteza creşte foarte încet; - Viteza apei nu depinde, sau aproape nu depinde, de vâscozitate lichidului. Trecerea de la mişcarea laminară la cea turbulentă se face o dată cu depăşirea unei „viteze critice”, care, conform experimentelor, variază între 0,017cm/sec şi 0,33 cm/sec, în funcţie de adâncimea apei. Voeikov a divizat toate râurile Globului în următoarele tipuri: Tipul A. Râurile care se alimentează din topirea zăpezilor pe câmpii şi munţi joşi (până la 1000 m). În stare pură aşa alimentare nu se întâlneşte. Asemănătoare ei sunt râurile din Siberia de Nord şi America de Nord, unde cuvertura de zăpadă se menţine timp de 7-10 luni şi marea majoritate a anului râurile se alimentează din topirea zăpezilor. Tipul B. Râurile se alimentează din topirea zăpezilor din munţi cu ape mari în perioada de vară. Acest tip la fel nu se întâlneşte în stare pură. Asemănător lor sunt râurile versanţilor de vest a masivelor montane din Asia Centrală (cursurile superioare a râurilor Syrdarya, Tarim, Ind, foto 3.17). Mersul 47 regulat al temperaturii aerului cu maximul de vară, asigură cu o periodicitate stabilă ape mari vara. Tipul C. Râurile care primesc apă din ploi cu ape mari în perioada de vară. Este specific pentru regiunile cu ploi tropicale şi musoni (Amazon, Congo, Orinoco, Gange, Brahmaputra, foto 3.18) Tipul D. Râurile la care apele mari sunt produse de topirea zăpezilor primăvara sau la începutul verii cu un aport apreciabil al ploilor. Aceste râuri se atribuie ţărilor cu iarnă aspră şi o perioadă ploioasă de vară- toamnă (Câmpia Europei de Est, Câmpia Siberiei de Vest, Scandinavia, nordul SUA). Tipul E. Apa este adusă de ploi; maximul se observă iarna, dar oscilaţiile periodice sunt mici. Predomină în Europa Centrală şi de Vest (Weser,Maas, Sena, foto 3.19) Tipul F. Apa este adusă de ploi; maximul de iarnă faţă de vară este bine exprimat. Râurile se alimentează din ploile de toamnă şi iarna. Deseori vara râurile seacă. Aici se atribuie râurile Spaniei (cu excepţia celor montane), parţial a Iranului, Asiei Mici, nordului Africii, Californiei ş.a. Tipul G. Lipsa râurilor şi a cursurilor permanente din cauza aridităţii climei. La raioanele de acest tip se atribuie Sahara, Karakum, podişurile din Asia centrală ş.a. Tipul H. Ţările unde perioada ploioasă este scurtă şi râurile au apă doar în timpul ploii sau puţin timp după ea, în rest ele seacă. De exemplu partea de nord a Crimeii, Mongolia ş.a. (foto 3.20). Tipul I. Ţările fără râuri din cauza acoperirii cu zăpezi şi gheaţă în tot cursul anului. Aici râurile sunt înlocuite prin gheţari. De exemplu Groenlanda, Antarctica. Regimul scurgerii Ciclul anual al regimului hidric al râurilor poate fi împărţit în câteva perioade caracteristice, numite faze
description
ki
Transcript of wdd
3.1. Ru, reea hidrografic, sistem fluvialRu se numete un curs natural de ap permanent sau intermitent, cu o lungime nu mai mic de 10 km i o suprafa a bazinului de recepie de cel puin 50 km 2 , care se alimenteaz din precipitaii atmosferice i din apele subterane icare curg printr-o albie elaborat de el nsui.Prin curs de ap se nelege onoiune generalizat pentru toate obiectele acvatice, care se caracterizeaz prinmicarea apei n formele negative de relief.Bazin de recepie este partea scoareiterestre, inclusive i subteranul, de unde are loc scurgerea apei n ru.Fiecare ru are izvor, adic locul nceputului rului. Drept izvor al rului poate fi un lac, ghear, mlatin, izvoare subterane (puuri) sau locul conflueneia dou ruri.Locul unde rul debueaz n alt ru, lac sau mare, se numete gur devrsare.Pentru rurile mari, ca regul, se evideniaz sectoarele cursuluisuperior, mediu i inferior.Cursul superior al rului se caracterizeaz prin pante i viteze mari a apei, precum i prin adncimi mici.n cursul mediu rul i mrete limea albiei i volumul apei transportat pe contul afluenilor, se micoreaz panta i viteza torentului de ap.n cursul inferior scade panta rului i albia se lrgete.n funcie de condiiile climatice i dimensiunile suprafeei bazinului derecepie rurile pot fi permanente i intermitente. Sistema cursurilor de appermanente i intermitente, precum i altor obiecte acvatice a unui teritoriuformeaz reeaua hidrografic a lui.n reeaua hidrografic se evideniaz urmtoarele verigi (fig. 3.2).Viug veriga superioar a reelei hidrografice, care reprezint o depresiune alungit, slab exprimat, cu versani domoli, nierbai, fund slabexprimat i profil linear. Prin viugi, ca regul, are loc scurgerea precipitaiilor atmosferice i splarea solului. Se caracterizeaz prin lipsa erodrii concentrate.Viroag se deosebete de viug prin erodare mai concentrat, versaninali i abrupi. Pe fundul viroagelor i pe versanii ei se pot forma rigole, ogaei ravene.Vlcea veriga de tranziie spre valea rului, cu profil transversal asimetric. Spre deosebire de viroag aici este bine exprimat erodarea verticali orizontal, care condiioneaz apariia albiei erpuitoare.Valea rului ultima verig a reelei hidrografice, care se formeaz de laconfluena vlcelelor i prezint veriga final a dezvoltrii proceselor erozionale. Aici are loc succesiunea nentrerupt a proceselor de erodare iacumulare n funcie de specificul transportrii aluviunilor. Vile rurilor ca regul se mpart n cele cu albie major (lunc) i fr ea.Reeaua fluvial parte a reelei de albii, care const din albii bine exprimate a cursurilor permanente. Ea se distribuie ntre rurile sistemului dat care debueaz nemijlocit n oceane, mri, lacuri. Totalitatea rurilor, careunindu-se i i transport apele n form de torent comun se numete sistemfluvial. Altfel spus reeaua fluvial include rul principal i un numr mare de aflueni, adic ruri ce debueaz direct n el sau prin intermediul altor ruri.Sistemele fluviale sunt diverse dup configuraia sa, dar ele pot fi redusela cteva tipuri principale: centripet afluenii sunt ndreptai de la periferie sprecentru; detritic asemntoare coroanei unui copac; n form de pan seasociaz cu o pan de pasre.3.2.1. Caracteristicile morfometrice a bazinului ruluiPrincipalele caracteristici morfometrice sunt suprafaa, lungimea, limea medie i maxim, nlimea medie i panta, curba hipsografic, graficul creterii suprafeei bazinului de recepie, coeficientul de asimetrie, configuraiabazinului.Proprietile fizico-geografice a bazinelor de recepieLa aceste caracteristici se atribuie poziia geografic, structura geologic i solurile, condiiile climatice, cuvertura vegetal, obiectele acvatice de pe bazinul de recepie.Poziia geografic a bazinului de recepie este determinat de coordonatele geografice (latitudinea i longitudinea). O imagine clar, dargeneral, despre poziia geografic a bazinului, ne ofer situarea lui fa de bazinele vecine, lanurile montane sau alte structuri de relief, ri, regiuniadministrative i chiar localiti. Elementelevii (dup M. Constantinescu)1. Albia minor;2. Albia major;3. Albia major central;4. Teras n albia major;5. Versantul vii;6. Terasa I;7. Terasa II;8. Terasa III;9. nlimea versantului;10. Limea albiei majore;11. Limea albiei minore;12. nlimea malului13. Mal.Profilul transversal al vii rului (dup N.A. Solomenev)1. Fundul albiei;2. Albia major;3. Albia major central;4. Limea vii;5. Adncimea vii;6. Muchia vii;7. Baza versantului vii;8. Versantul vii;9. Teritoriul aferent.10. NAM nivelul apelor mari;11. NAE nivelul apelor de etiaj.Tipurile de vi dup forma transversal1. Falie;2. Canion;3. Chei;4. n form de V;5. n form de covat;6. n form de trapez;7. n form de lad;8. Vale slab exprimat.Formarea viin procesul formrii vilor rurilor un mare rol i revine apei curgtoare. ns n originea vii i dezvoltarea sa o semnificaie deosebit o au i factorii geologici (procesele tectonice, vulcanice i carstice, micarea ghearilor, etc.)n funcie de factorul dominant asupra proceselor de formare vile pot fi:- erozionale, formate doar datorit activitii apelor curgtoare;- tectonice, la formarea crora se resimte clar influena tectonicii(procesele de formare a munilor);- vulcanice, structura crora depinde de procesele vulcanice;- glaciare, unde n morfologia vii se simte amprenta aciuniighearilor.n afar de eroziune (splare), nici un factor nominalizat sinestttor nu poate forma o vale, doar particip la apariia i dezvoltarea ei.Micarea laminar i turbulentMicarea apei n ruri are loc sub influena forei de gravitaie la prezenapantei longitudinale. Exist dou tipuri de micare a apei laminar iturbulent (foto 3.13).Micarea laminar se caracterizeaz prinurmtoarele proprieti:- Toate particulele cursului de ap semic ntr-o direcie general, frdevieri laterale;- Viteza curgerii apei crete lent de lazero la pereii albiei pn la maximumla suprafaa liber;- Viteza cursului este direct proporionalpantei suprafeei libere i depinde devscozitatea lichidului.Viteza cursului de ap reprezint caleatraversat de particulele de ap a torentului ntr-ounitate de timp i se msoar n m/sec.Vscozitatea apei proprietatea lichidului,care condiioneaz apariia forelor de frecare intern n timpul micrii, este nsoit de antrenaren micare reciproc a maselor de ap aferente.Micarea turbulent se caracterizeaz prin urmtoarele:- Viteza torentului pulseaz n fiecare punct direcia i valoare vitezei permanent variaz;35- Viteza curgerii apei de la zero, pe pereii albiei, crete rapid doar n cadrul uni strat subire de la fund, n continuare spre suprafaa apei viteza crete foarte ncet;- Viteza apei nu depinde, sau aproape nu depinde, de vscozitate lichidului.Trecerea de la micarea laminar la cea turbulent se face o dat cu depirea unei viteze critice, care, conform experimentelor, variaz ntre 0,017cm/sec i 0,33 cm/sec, n funcie de adncimea apei.
Voeikov a divizat toate rurile Globului n urmtoarele tipuri:Tipul A. Rurile care se alimenteaz din topirea zpezilor pe cmpii i muni joi (pn la 1000 m). n stare pur aa alimentare nu se ntlnete.Asemntoare ei sunt rurile din Siberia de Nord i America de Nord, unde cuvertura de zpad se menine timp de 7-10 luni i marea majoritate a anuluirurile se alimenteaz din topirea zpezilor.Tipul B. Rurile se alimenteaz din topirea zpezilor din muni cu ape mari n perioada de var. Acest tip la fel nu se ntlnete n stare pur.Asemntor lor sunt rurile versanilor de vest a masivelor montane din Asia Central (cursurile superioare a rurilor Syrdarya, Tarim, Ind, foto 3.17). Mersul 47 regulat al temperaturii aerului cu maximul de var, asigur cu o periodicitate stabil ape mari vara.Tipul C. Rurile care primesc ap din ploi cu ape mari n perioada de var. Este specific pentru regiunile cu ploi tropicale i musoni (Amazon, Congo, Orinoco, Gange, Brahmaputra, foto 3.18)Tipul D. Rurile la care apele mari sunt produse de topirea zpezilor primvara sau la nceputul verii cu un aport apreciabil al ploilor. Aceste ruri se atribuie rilor cu iarn aspr i o perioad ploioas de var-toamn (CmpiaEuropei de Est, Cmpia Siberiei de Vest, Scandinavia, nordul SUA).Tipul E. Apa este adus de ploi; maximul se observ iarna, dar oscilaiile periodice sunt mici. Predomin n Europa Central i de Vest (Weser,Maas, Sena, foto 3.19)Tipul F. Apa este adus de ploi; maximul de iarn fa de var este bine exprimat. Rurile se alimenteaz din ploile de toamn i iarna. Deseori vararurile seac. Aici se atribuie rurile Spaniei (cu excepia celor montane), pariala Iranului, Asiei Mici, nordului Africii, Californiei .a.Tipul G. Lipsa rurilor i a cursurilor permanente din cauza ariditii climei. La raioanele de acest tip se atribuie Sahara, Karakum, podiurile din Asiacentral .a.Tipul H. rile unde perioada ploioas este scurt i rurile au ap doar n timpul ploii sau puin timp dup ea, n rest ele seac. De exemplu parteade nord a Crimeii, Mongolia .a. (foto 3.20).Tipul I. rile fr ruri din cauza acoperirii cu zpezi i ghea n tot cursul anului. Aici rurile sunt nlocuite prin gheari. De exemplu Groenlanda,Antarctica.Regimul scurgeriiCiclul anual al regimului hidric al rurilor poate fi mprit n cteva perioade caracteristice, numite faze ale regimului hidric. Acestea sunt apele mari de primvar, viiturile pluviale i etiajul (de var i de toamn).Ape mari de primvar faza creterii lente n timp, mare ca volum a scurgerii rului, care se repet, ca regul, n aceleai condiii climatice n acelaianotimp al anului. Ca regul este nsoit de revrsarea apei n lunc.Apele mari de primvar sunt condiionate de topirea zpezilor primvara pe cmpii (r. Volga, Nipru, Don); de topirea zpezilor montane vara ape mari (rurile Asiei Centrale, Caucazului, Alpilor); de maximul sezonier de precipitaii n regiunile climei musonice (bazinul r. Amur) ape mari.Viitur faz a regimului hidrologic, care poate fi repetat de cteva ori n diferite anotimpuri ale anului i se caracterizeaz prin creteri intensive, rapide de nivel al apei; sunt condiionate de topirea brusc a zpezilor, n cazul moinelor de iarn, ploi abundente vara, sau evacuri rapide de ap din lacurile de acumulare (viituri ecologice).Etiaj se repet n acelai anotimp; se caracterizeaz prin scurgere redus, perioade lungi cu nivel sczut i modificri n alimentare. La etiaj rurile se alimenteaz din ape subterane. Pentru multe ruri, inclusiv i a Moldovei, se deosebesc dou etiaje de var-toamn i de iarn.Bilanul de ap al bazinului ruluiMetoda bilanului de ap este o expresie particular a legii fizice de pstrare a materiei. Aceast metod se bazeaz pe faptul, c pentru oriice obiectnchis din spaiu suma tuturor componentelor de intrare i ieire (maselor deap) este egal cu creterea sau micorarea, respectiv, a cantitii de ap dincadrul volumului dat.Aportul apei n cadrul bilanului hidrologic al obiectului dat pentru un oarecare interval de timp este constituit din:-precipitaii (x), care cad pe suprafaa obiectului;-umiditatea, ce se condenseaz pe suprafaa solului i n pori (z 1 );-aportul de ap prin scurgerea de suprafa din alt obiect (y 1supr );-aportul de ap subteran din alt obiect (y 1subt );Pierderile de ap n bilanul hidrologic sunt constituite din:-evaporarea de pe suprafaa obiectului (z 2 );-pierderile de ap prin scurgerea de suprafa (y 2supr );-pierderile de ap prin scurgerea subteran (y 2subt ).Atunci cnd aportul este mai mare dect pierderile are loc creterea rezervelor de ap n bazinul de recepie. n cazul coraportului invers are loc micorarea rezervelor de umiditate. Pentru obinerea egalitii dintre aport ipierderi n partea venitului se adaug componentul u 1 , care reprezint rezervele de umiditate la nceputul intervalului de timp cercetat, iar la pierderi u 2 , careexprim pierderile de ap la sfritul perioadei de timp analizat.Factorii scurgeriiRegimul scurgerii rurilor se formeaz sub influena interaciunii complicate a diferitor factori. Complexul lor poate fi mprit n dou grupe:naturali i antropogeni. Deseori primii sunt numii fizico-geografici, ai doilea factori axai pe activitatea de gospodrire a omului.Grupa factorilor naturali o formeaz factorii climatici i factorii suprafeei subiacente. La factorii climatici principali se atribuie: precipitaiile atmosferice i evaporarea. Factorii suprafeei subiacente sunt prezentai de relief, structura geologic, cuvertura vegetal, lacurile, suprafaa bazinului de recepie, etc.Din factorii antropici cei mai eficieni dup influen asupra scurgeriisunt: irigarea terenurilor agricole, desecarea mlatinilor i terenurilor nmltinite, construcia lacurilor de acumulare i iazurilor, msurile agrotehnice, urbanizarea bazinelor rurilor, asigurarea comunal cu ap, redistribuirea scurgerii, defriarea pdurilor i/sau restabilirea lor
