W U U . . .

Taxa poştală plătită în numerar conf. ord Dir. G-ie P.T.T. Nr. 185.3SC/946 l i '

Anal XIII Nr. 39 12 pagini 10.000 Lei Giuj. 1 Iunie 1947

Apare săptămânal sub îngrijirea unui comitet Redacţia şi Administraţia Cluj, St?. Regina Marfa 10

Autorizaţia de reapariţie Nr. 3.651 din ¡946

Abonamentul pe un an 200.000 Lei, pe 6 Uni 100.000 Abonamentul de sprijin este dubiu.

Se poate plătişi prin contul C. E. C. Nr. 40646

B I S E E I C A Să citim din nou din când în

•când această pagină a unui mare convertit (Bruntt;ere, deia Acade­mia Franceză):

„Cine învinuieşte, prin urmare, Biseiics, pentrucă cere credinţa î a ţă de învăţăturile sale d t s c o p i ­rile ?

„Acei cari crfd cei-: r mal re ie gaze te şi tc 'esea celor rrat de râs ere din je deşar te" .

„ C i r e învinueşte B : ser tca ,câ ar înjosi pe o t n ? "

.Ace i ca:i îşi d o n sc de tată p e maimuţoi, întâmplarea d e cot:du­că toare , plăcerea de rrgiilă, nhr.i-cuî de scop" .

„Ci re învinueşie Biserica, că nu este îngăduitoare ? "

„Acei csri nu îngăduie r. IRR ar-ui s ă aibă i\t& părere decât a lor".

„Cine deci învinteşte Biserica, c ă este duşmana lnmicăr i i?"

„Act i csr», dispretutnd libertatea, au î..chis şcolile ere ştir eşti de l«ama că le întrec pe sie lo t " .

„Cine învinuieşte Bis* r i c , că este duşmana poporului?"

Acei cari nu cunosc istoria şi cari prigonesc lucrările milosteniei făcute de religie".

„Cine dec i clevetesc mai cu în-drăssea lâ împotriva Bisericii şi împotr iva învăţăturilor ei ?"

„Acei cari nu ştiu nici un cuvânt din n l ig iune sau pe cari îi s t in­gheresc învăţăturile e i" .

! Aceasta este de tot vădit. Dec ' s ă nu mă las înfricoşat de către ebiecţiuni- Biserica este t a r e ; Hristos i-a făgăduit că atacurile m vor putea face nimic împotriva ei. S 'o cunoaştem bine, ca s'o a-, p ă r ă m bine. S'o iubim pentru a pr imi , dacă e de Ups?, să suferim-pentru ea . Aşa cum'zicea cineva: „Biserica, ni> voi îngSdu i niciodată să fie insultat»; ea r sie mcnui mea".

Creş t in i lo r r.u vă bateţi joc d e D u m n e z e u , căci vă va m e r g e rău. Cu:i nezeu în ä m b«,te cu bâta cl cu soare le , piei le , v â n ­tur i le , g r ind ina , mix te le , bclsle, răsbca le le şi merv cu to*iă t r u d a t a d in lipsa de h rană şi s ă n i u ţ e .

Darur i l e Spiri tului Sfânt A Treia P e r s o a n ă Dumneze-

ească, Spiritul Sfânt „carele a g ră i t pr in p r o roc i " . es te Dum nezeu adevărat , ca şi D u m n e z e u Tatăl şi D u m n e z e u F iu l . „Trei sunt cs re măr tur isesc în c e r : Tatăl , Fiul şi Spiri tul Sfânt , si aceştia trei — unul sun t" , (St loen E v ) — s. T r e i m e

Dumnezeu Tatăl a Crsiat lu­mea şi o ţ ine în f in tâ : Dum­nezeu Fiu! a răscumpăra t şi a mân 'u i t lumea, — E3 este Isus Hr i j tos Mântui toru l ; Spiri tui Sfânt, sfif'ţeş'e lumea, sd ică pe oamen i , El e s t e ; Sfinţitorul

Se rbâ toa rea Lui sunt Rusaliile, când s'a c o b e r â t în formă de limbă, de foc peste s. Apos to l i şi ucenici , împl in ind p romis iu ­nea Vântui torulur , că ie va t r i ­mite alt Mângăi tor - care ii va învăţa t oa ' e r i care va rămânea cu ei în veci. „ D e Ierusal im să nu v i depăr ta ţ i , p â n ă nu vă veţi îmbrăca cu pu fre c e sus"? A-ceasta r u t e r e s'a cobo râ t pes te ei în ziua de Rusa ' i i .

Că t re Spiritul Sfânt înăl ţăm noi r u g ă c i u n e a : „ î m p ă r a t e ce­resc. V â n g ă t o r u l e " . în ea se spune ce lucrare face în sufletul oameni lo r Spi r i tu l S f â n t ; El ne

m s n g ă e în necazur i , El e vist ie­rul bunătă ţ i lor , El ne cură ţ f ş te de toat* spurcăc iunea sufletelor, El ni Ie c â n l u e ş t e . El pl ineşte în noi toa e cele bune . El a fă­cui din nişte pescari ne învăţaţi ş i fricoşi vesti tori i t a ine 'o r lui Dumnezeu , f roi plini d e curnj, până ia moar tea de martiri pen ­tru n o u a rel igie creşt ină.

Spiri tul Sfânt e lumină toru l Bisericii. Lumina ţ i de El au p r o ­povădu i t şî au scris s. Apos to l i adevărul fără g reş , şi to t pr in El Biserica nu poa t e ră tăci în p r o -o o v ă d u rea Evanghel ie i EI e su­fletul şi an ima to ro l Bisericii şl al creşt inismului .

Pr in ajutorul şl pu te rea Lui se p r o p a g ă credinţa , se păstrează b u n e l e moravur i , se păzesc p o ­runci le D o m n u l u i , se de s îvâ r ş e sc sfinţii şi mucenici i . .

El e flacăra c a r e a rde păcaiuî şi ploaia c s re face să răsa ră şi să crească fipfePe b u n e şt virtuţile.

Lui să ne î n c h i n î m si Lui ?ă ne r u g ă m to tdeauna . î m p r e u n ă cu Ta tă ! şi cu Fiul, d t r î m i ales la praznicul L u i : S. Rusal i ' .

I . A g â r b l c e a n c

RUGA MEA

Sf. Francisc In nt?Z>~tiins

(Sonet)

Doamne, pentru toată sărăcia sfântă. Pectru calea albă de singurătate, Pentru istovirea cărnii sfâşiate, Pentru cuiul cart'n palme mi se 'niplântă

Pentru dorul tainic, care'n suflet cântă, Pentru strălucirea lacrimii curate, Oasele sărmane bine ie cuvântă. Pentru toate-scestea.Dosmne, pentru toate.

Penirucă Tu, Doamne, eşti nespus de mare, Penirucă eşti unul în desăvârşire, Pentrucă eşti Însu-Ţi vatră de iubire,

Soare de dreptate, blândă desfătare, Pentrucă eşti, D o m n e , mi!ă şi 'ndurare. Pentru toate-acestea Iţi aduc mărire.

ZORÎCA LAŢCU

LIMBA DRACULUI Ţ i n e la distanţă Franţa şi drepturile omului

1 C R i v r o ş n . ;

S u n t e m mu l ­ţi p e spatele pămân tu lu i ţ i v c r b i m mul te l i m b i : r o m â ­nă , franceză, g e r m a n ă şi a i -i d e . Uni i vor­besc şi în l im­b a draculu i . As ta se înva ţă u jor , fâră car­te, f ară minte , n u m i i Cu pro­stia. C â ţ i su ­

d u i e toţi v o r b e s c in l imba draculu i . Spune-mi frate, ce râu ţi-a tă­

cu t Dumnezeu sau pen t ru care binefacere îl sudui ? N u pen t ru aceea e D a m n zeu în cer iu , ca t u aici pe p ă m â n t să ti baţi joc d e ei Oa re nu e ba t jocură a-ceea , că ceri dela el pâ inea de toa te zilele, iar d u p ă c e .ai apu­ca t -o in g u r ă il sudu ' , pe când nici câinele nu latră pe s tăpânul care- ! dă p â i n e a ? Ce ai zice tu dacă copi iul tău d u p ă c e l-ai să­turat , în oc de mul ţumi tă ţi-ar închina cu câteva sudă lmi ? Ai pu tea tu să suferi lucrul a ce s t a? Sti i b ine , că . D u m n e z e u nu ba te cu b â ' a " .

Azi dă pes te t ine un năcaz , rfâine altul Azi îţi p iere o oaie , m â i n e Ui pică bou l d in j u g ; m o a r t e a îţi s m u l g e din bra ţe c o ­piiul cel mai d rag , or i se des ­carcă norii şi-ţi în torc pâ inea in pămân t . T e miri apoi şi te în­t r e b i s i n g u r : „ D o a m n e , d a r ce r ă u am f acut de mă baţi aşa t a r e .

Ei frate ! N u pen t ru aceea ţi-a d a t Dumnezeu cap ca să ai un ­d e p u n e p i l ă r i a , c i în sfârşit pălăr ia poa*c sta si în t r 'un par . T u care eşti o m cu minte in cap d e s c h i d e ti gu ra cu socoteală şi ia l imbă fă i rânduia iâ . E si ru­şine pe un om mare , când nu şt ie s tăpâni a l imbă mică

Desvaţă- te de obiceiul păcă tos d e a înjura, d e a sudui . Fă-te creşt in adevăra t , d u p ă r ându ia l a iui Hris tos . Nu- ţ i încresta la r ă ­vaş astfel de fapte, că pe urmă o să ieşi rău la cale cu socoata .

L. P O P

Toate lucrurile ţine-Ie la oare­care distanţă, numai sufletul ap ro ­pie- 1 cât mat mult de Dumnezeu.

Daca torni apă peste foc, D U vei mai avea nici apă , nici fcc.

Daca doreşti averea altuia, vei urî pe a ta şt pe amândouă le vei pierde.

Dacă te apropii tot aşa de mult de servitoare cât de soţie, nu vei avea nici servi toare nici soţie.

Dacă bei adesea în sănăta tea altuia, vd pierde-o şi pe a t - .

Dacă numt ri mereu banii altuia, tot mai puţ'ni vei avea tu

Dacă numeri mereu păcatele al tora, e l e tale se vor înmulţi

Dacă goneşti şi ajungi vulpea vei întoarce cocoşul îosâ dacă go ­neşti si ajungi ursul, nu eşti s ; gur că te vei întoarce şi tu.

Grâu nu sânge Sfânta Scr ip tură s p u n e : G/asul

sângelui fratelui tău strigă oătră mine din pământ. Acum tu eşti blestemat pe pământul care şi-a deschis gura sa, ca si primească sângele fratelui tău dn mâne ta. Când vel lucra pă­mântul, acesta nu-şi va mal da roa­dele sale pe; iar tu vei fi pe pământ sbuciumat şi fugar—a zis o m n u l către Cain, care a ucts pe fratele său (Fac. 4 , 10- 2).

Au trecut doi ani de când s'a t e rmina t războiul şi se tot tno-

• şeşte pacea . C ine şi ar fi pu tu t î nch 'pu i că Pacea pent ru care suspină toa tă lumea s i se facă aşa g reu . Ba mai mul t . Din când în când se aud preves t i r i d e noi furtuni d e războ i Când vor în­ţe lege oameni i că pe p ă m â n t ei t r ebu ie să s amene numa i rodu l b inecuvân ta t al g râc lu i d e care s i ne b u c u r ă m şi nu blestemul sânge 'u i de frate care ne aduce per i rea t u tu ro r I. B.

7 f v f-a

Aşa întind mâna de pace unele popoare.

Hârtie! hâr t ie ! câte fărădelegi se săvârşesc în numele t ă u ! Totul prin hâ r t i e ! este lozinca biurocra-ţ i d moderne. Fiecare umblă să se descarce cr intr 'o hârtie, un or­din sau o scrisoare. Ai . d o c u ­

mente", ai scâpat, n'ai „Harţi i" , eşti pierdut, ori câtă dreptate ai a v e a ! Toţi caută a avea la mână o hârtie. Este slăbiciunea şi tăria n o a s t r ă : „ O HÂRTIE" .

Af. Florian

Fragmente din discursul D-lui Edouard Herriot, Membru al Academiei Fttncat

Fost preşedinte de etnsiliu

Atitudinea Franţei, sau cel puţin a-ceia a francezilor democraţi vor să lu­creze pentru a salva ordinea în libertate.

Credem că pacea nu va fi stabilită decât în ziua când ea va fi însoţită de reîntoarcerea libertăţii.

In aşteptare, ceeace noi francezii de­mocraţii nu vrem să sacrificăm, liber­tatea persoanei umane, pentru care Franţa a luptat totdeauna şi pe care o cerem pentru celelalte naţiuni ca şi pentru noi înşine. N u vrem ca indivi­dul să fie sacrificat masei. Dacă nu putem obţinea incă deplina libertate a schimburilor, vrem libertatea credinţei, dreptul de a fi sau a nu fi religios, liberat alegere a religiei şi libera ei practică, libertatea opiniei politice, libertatea de a scrie, libertatea cuvântului, libertatea de întrunire. Aceasta este ceeace cred c* Regele Angliei traduce prin cuvin- . tele .sufletul civilizaţiei". Acestui ideal noi francezii îi rămânem credincioşi. Ideal care prelungeşte pe acela al ci-vilizaţiunilor cla«ice, acela al civiliza-ţiunii Teştine. Ideal pentru care forţa şi cantitatea nu sunt totul. Ideal care a grupat adeseori în jurul nostru mi­cile naţiuni şi care trebuie să le mar grupeze încă Ideal care se defineşte şt se rezumă în această formulă: reîn­toarcerea dreptului uman.

Ziare le din C'uj s c r i u : . I n t o a i t Duminec i le munci tor i i l a -br ice lor clujene iau d r u m u l s a ­te lor cu echipe de ferarl, t â m ­plari, curelar i , c i z m t r i , etc p e n ­tru a r epa ra uneltele d e l u c r u a le ţărani lor , con t r ibu ind astfel Ja r idicarea satelor şi m ă r i r e a producţ ie i" .

Ne pare bine că se face aju­tor frăţesc Intre ţărani i şt m u n ­citorii d e a oraşe , da r d a c i c i ­neva vrea să jertfească o zi d e lucru în ajutorul deapro*pelt»i său, atunci să si jertfească d i n zilele sale nu din ale D o m n u l u i . In forma aceasta t ruda omulu i nu sporeşte ci scade p roduc ţ i a . S c r i p t u r a spune că . d e D u m n e ­zeu nu ti poţi b î t e j oc" . D a c i tu Dumineca ţi-ai r epara t u n e l ­te le de p l u g , ori ai arat, d e c e nu înţelegi ba remi când vezi c i d u n ă t ruda ta si din z 'ua D o m ­nului, p ă r â n t u l nu-ţl aduce n ic i atât cât aducea părinţ i lor şi s t r ă ­moşilor tăi cari respec tau z iua D o m n u l u i .

A P O S T O L U L Evanghel ia este o forţă ca re

dă râmă şi zideşte. Aşa t r ebue s i fie şi un A p o s t o l : dărâmător ş i zidar. (Ier. 1, 10), T r e b u e să d ă ­r â m e toţi idolii acestei lumi şi să z idească pe niatra din C a p u l u n ­ghiului , pe Hris tos , fiind s igu r şi pl in de nădejde că Isus va d o m ­ni peste toţi vrăjmaşii săi. , B

Minuni din vremea noastră Un preot stigmatizat.

Puţ in i cunosc cazul Păr inte lui P i o de Piet re lc ine, p reo t capucin i tal ian, ca re din 1918 poar tă în t r u p u l său rane le D o m n u l u i .

Mâini le şi p ic ioare le îi sunt s t r ăpunse , deasemenea şi in ima; ia r faţa sa pal idă dovedeş te t a ina vieţi i sale pe cari şi-a făcut o p ă r t a ş ă la pa t ima du re rcasa a lui Isus, care se tn r i e s t e In el.

P r i n aceste r ăn i s 'au săvârşit o m u l ţ i m e de convert i r i şi v in­decăr i .

D e a s e m e n e a ; r e darul de a fi i n mai mul te locuri d in t r 'oda tă . Astfel a fost văzut de mai mul te o r i la Boa-a şi chiar în Amer ica i n acelaş t imp când .'e aila şi in mănăs t i rea în cure este şi t z i .

Pă r in te l e duce o visţă s implă , n u m ă n â n c ă decât Ia smeazi . o s u p ă d e l egume şi o bucă ţ i t ă d e pâ ine . Pu te rea sa pare a p roven i d i n Sf Cuminecă tu ră .

S t i g m a t u ; tui a fost consul ta t d e mulţi medic i vesti ţ i şi chiar nec red inc io ş i ivulţi d in t re aceş­t ia s'au convert i t .

E i au declara t că ştiinţa lor cons ta tă un lucru m i n u n t pe care nu-1 po t explica.

Thereza Neumann trăieşte.

A m făcut cunoscu t cititorilor noş t r i , încă d in 1 Q 4 I , cazul bi­necuvân ta te i fecioare din Kon-«e r s reu th ("Germania), care din *nul 1927 t răieşte absolut fără nici u n fel de hrană ci r u m a i cu Sî. Cuminecă tu ră .

P e l ângă aceasta st mai poar tă î n t r upu l său răni le Mântui torului

Astfel în fiecare Vine r i , T h e ­r eza N e u m a n n cade în e x t a z : ea v e d e şi a u d e desfăşurarea pa t i ­mi lo r D o m n u ' u i .

In î c e s t t i m p în pa lme le şi p ic ioarele sale se deschid ranele cu ie lor . P e frunte se ivesc înţe­pătur i le f îcute de c u n u n a d e spin i , iar în dreptu l inimii se desch ide o tă ietură largă .

Sânge l e cu rge din beJşi 'g pr in desch iză tu ra -rănilor în t imp ce s t igmatizata p l â nge cu lacrimi de s â n g e .

C i z u l T h e r t z e i N e u m a n n a p r o v o c a t în G e r m a n i a m a r e n e ­linişte pen t ru huli tori i Sf Bise­r ic i , deaceea au căutat un mijloc d e a o în lă tura .

In anul 1939 fiind întrebată de situaţia G e r m a n i e i , The reza a r ă s p u n s :

. — HiHer este fumul iadulu i" fi c i nu va mur i p â n ă când t rei

sferturi d in p ă m â n t

D e a tunci

G e r m a n i a va fi I«

naziştii au interzis

Ziarul catolic „La C r o i x ' a n u n ţ ă că dela e l iberarea satului, o m a r e mul ţ ime d e o a m e n i au vizitat p e

să ?e mal vorbească desp re ea şi au răspândi t svonul câ a mur i t .

A tunc i am anunţa t ţ i noi m o a n e a sa

P r in îna in tarea t rupe lo r aliate în G e r m a n i a , Americani i au o-cupat satul din i runţ i i Bavariei în care t răieşte stigmatizata şi au aflat o în viaţă.

Thereza , din re care 12.0C0 a m e ­r icani , mai a les militari .

Războiul nu i a făcut nici uri r ? u S t igmate le sale apar ca şi înainte, cu regular i ta te , ea c o n ­t inuând să se h r i n e a s c ă numai cu Sf. Cuminecă tu ră .

I. D U C A

Când avem de toate? O m a m ă a mur i t . Copi lu l ei

de doi ani , îngrijit şi desmierda t , aşa c u m numai adevăra ta m a m ă ştie s'o facă, rămas acum orfan, deşi pr imea tot felul d e jucări i ş] era pur ta t incoace şi încolo să uite pe m a m a sa, totuşi se văzu mereu trist şi între cele mai calde desmierdăr i s t r iga când şi când : „unde - i m a m a ? "

Avea de toate , dar îi l ipsea m a m a . Fă ră m a m ă nu j>vea b u ­

cur ie adevăra tă de nimic. A ş a e or i ce ora. Poa te avea

toate , dar dacă n a r e pe D u m n e ­zeu, bucur ie dep l in i nu poa te avea în n imic . Veşnic are în suflet un go l C ine are nsă pe Dumnezeu are totul depl in . . I n El voi aveţi totul dep l i n " CCoI. 2 , 10), Sf. Frar.cisc de Assisi s p u n e a : „Dumnezeul meu şi totul meu",

I. B.

Aşa arată ultima fotografie pământească a oricărui muritor.

Vrea să se căsătorească Se p rez in tă Ia redac ţ ie un o m

cu înfăţişarea şi gra iul plăcut. — C e dori ţ i D-voas t ră , în t rea­

bă r edac to ru l . — Aş d o r i căsă tor ie cu fică

de p reo t pen t ru a î n t eme ia u n cămin linişti t .

— Dar ce ne pr iveş te aceasta ? — Mă p r ive ş t e p e m i n e iar

p e D-voas t ră vă r o g să p u b l i ­caţi aceasta Ia gaze tă

— Noi nu facem a n u n ţ u r i d e pub l i c i t a t e şi cu atât mai pu ţ in pen t ru căsă tor ie . O a m e n i i sunt des tu l d e nefericiţi cu deşer tă­c iuni le lumeştf, n u v r e m s ă i mai a m ă g i m şi noi cu rec l ame , încă de c ă s l t o r î e . No i r e c o m a n ­d a m lumii cer iu l u n d e sun t em s igur i că va a junge depl in feri­c i t o r i c ine u rmează sfatul nos­tru, da r li o căsător ie n ' avem curajul a p r o p u n e aceas ta ca ceva s 'gur .

— Eu în „ V i e i ţ a C r e ş t i n i " am citit m inuna te l e învă ţă tu r i a le Păr . i A g â r b t c e a n u d e s p r e . F a m i l i a C r e ş t ' n ă " , ca r i văd că a c u m Ie-aţi scos şi în ca r t e se­para tă , şi aici am aflat eu că poa te fi fericită o familie cu c red in ţă în Dumnezeu. Sun t func­ţ ionar t e h n i c C F R d e 38 ani crescut l ângă s t rana Bisericii g r . ca to l ice şi mă gândesc acum la căsător ie , da r numai în t r 'o fami­lie p reo ţească aş fi d i spus , căci aco lo sperez a afla o p e r s o a n ă aşa c u m cred eu. Pen t ru alte condi ţ i i şi cali tăţ i sunt cu foarte m o d e s t e p re ten ţ i i .

— Ne pare rău, frate, d a r cu acest anun ţ n u vă putem' se rv i .

— Şi mie îmi pa re r ău . T o ­tuşi , p e n t r u Viea ţa Creş t ină , fi­indcă este o foaie asa b u n ă c u m nu se mai p o a t e vedea , fac un a b o n a m e n t d e sprijin pe adresa m e a .

Ş i a plecat o m u l , supăra t . P e r o i t o c i ne -a mus t r a t conş t i in ţa că am refuzat cererea u n u i o m .

A c u m pen t ru a ni u şu ra a-ceas t i pova ră d e pe suflet am publ ica t în loc d e un scurt a-nun ţ t o i t ă convorb i r ea avută, numai să ştim că s u n ' e m ier taţ i şi de Dumnezeu şi d e omul pe ca ţe I am supăra t , d a r ne rezer ­v ă m l iber ta tea d e a n u fi p r o ­mis n imănu i , n ic iodată şi in n i ­mic fericirea d e p l i n ă pe lumea aceasta, p r e c u m nici în ca?ul d e faţă. I. B.

Celor neînsuraţi si văduvelor le spun că este bine pentru ei să »amână am, dar dacă nu se pol în/râna, slt se căsătorească (I Cor. 7, 8—OK

Foarte important d e ştiut pentru cititorii aces te i g a z e t e

D e când am începu t lucrarea la foâîa şi Ed i tu ra . V i a ţ a Creşt ină" d in 1935, a m avut mul te piedeci şl greutăţ i , d e cele mai mul ie or i chiar de la acei car i au avut da tor ia de a fi alături de noi A-cestea nu le p o m e n i m a c u m ci lă­săm pent ru altă dală. deşi acestea sunt rădăcina nenoroc i r i lo r noas t re de azi. V o m e x p u n e puţ in d in s i tuaţ ia g rea de acum, deşi t r ebu ie să r ecunoaş t em Că în ra­p o r t cu t recutul avem o pozi ţ ie mu l t mai b u n 5 .

Azi a p r o a p e t i a t ă presa suferă, da r noi şi de data aceas t i am fost mai nemilos loviţi de soar 'ă . Toţ i cei car i ne au vizita h Cluj saU ne cunosc , ştiu bine cum a r ­d e m de setea de a t ipări ¡¡1 răs ­p â n d i învăţă tura bună . şi mai mul t decâ t pe c t i t o r i ne d o a r e ne no i in im i când nu ne p u t e m îndepl in i acea tâ obl iga ţ ie luată faţă de D u m n e z e u şi faţă de oa­meni .

Totuşi , d in această pricină, sun tem siguri de mâ-duirea su­fletelor noast re , d u p ă c u m tot siguri sun ' em de r ă spunde rea g rea ce o au t o i preoţi i sau mi­ren i , credincioşi S Î U necredincioş i C*ri direct sau indirect ne îm­piedecă dela această sfântă s lujbă a lui Dumnezeu .

Celor cari ni se o p u n deschis le p u t e m s p u n e că dacă nu se îndreaptă , o sânda lor / e pece ­t luieşte .

Fraţi» noştr i i citi tori cari au a-chitat t o tdeauna înainte a b o n a ­mentu l , ar fi îndreptăţ i ţ i 'a recla­m a să la d ă m gaze ta In valoarea bani lor d e atunci p? tot t impul cât au plătit a b o n a m e n t u l . Aces to ra însă ie d a t o r ă m o explicaţie c u m am ajuns a cere şi o dife­

renţă sau mai b ine zis un n o u a b o n a m e n t , în t rucât cel vech i poate fi socot i t anulat , nu î n s i din par tea noas t ră «i a a l to ra .

Banii pr imiţ i dela cit i tori , l eu cu îeu i a m d e p u s la Cec, p â n i se aduna o s u m ă mai măr işoară , pe care din c â n i î n când o t r i ­miteam sau direct la Oficiul Hâr­tiei din Bucureş t i , sau Ia fabr ic i , în t rucât hârtja nu se p r imeş te decât cu bani plătiţi înainte. N o i şt iam că Direc ţ iunea Presei d in Minis terul I n fo rma ţ i l o r ne-a a-p r o b s t o modes tă cotă de hârtie şi pen t ru a ne as«gura p r i m i r e a ei, t r imiteam regulat bani i p e n t r u aceasta Din cota ap roba tă î n s i , deşt plă i ă înainte, noi n 'a ra primit în trecut , nici a zecea parte , i r ce am pr imi t a fost ne regu la t şi cu în târz iere d in cauza multor formalităţi . Aşa s t â n d lucruri le , azi noi am ajuns a fi şi fără hârtie si fără bani .

Deşt a v e m din t recut d i s p o n i ­bil la Oficiul Hârtiei si Ia f a b r i c i câ teva zeci de mil ioane Lei , p e s c e ş î a nu p - imim azi nici hâr l te la i—3 n u m e r e de ziar. Şi az i ni se c o m u n i c ă dela Bucureşt i că, ne stă la dispoziţ ie s u m a d e urt mii ion şi trei sute mii lei d e p u ş i în P r imăva ra anului trecut (T946) . s u m ă pe care atunci pu t eam p r i ­mi hâr t ie p e n ' r u 10 n u n e r e d e gazetă, iar azi nici de zece o r i pe atâţia ban i nu ne a jung la u n s ingur n u m ă r de gazetă ,

Deasemenea , toate sumele î n ­casate p?nt ru a b o n a m e n t pe 1947 în valoare d e ¿ 0 0 0 0 . 0 0 0 Lei a u fost trimise Ia începutul lune i Ianuarie la Of. Hâr t ie i Bucureş t i în contu l cote lor r e s a n t e şi sca­dente Cintru cât no i în t re t i m p

urmare în pagina 8-a

IATĂ CINE CÂŞTIGĂ SIGUR DIN ORICE PROCES ŞI C U CE ESTE SIGUR CĂ SE ALEGE ORICE PÂRÂT SAU PÂRÂTOR,

Fă ce ar face Isus

U n r e n u m i t r ege a fost î n t r e ­ba t oda tă c u m de a ajuns el atât de în ţe lep t , cu pur tă r i aşa fru­m o a s e şi cu i sbândâ b u n ă în t oa t e lucrur i le sale. Regele a r ă spuns că are un obice i b u n pe care-l respectă cu sfinţenie.

— Şi ce obicei respectaţ i Ma­i e s t a t e?

— Por t t o t d e a u n a la p ' e p t fo­tograf ia tatălui m e u , care a fost u n o m ales cu-n rar se poa te v e d e a pe faţt p ă m â n t u l u i .

— Şi Cum Vă ajută aceasta ? — De câte or i m ă aflu in faţa

unei hotăr i r i î n semna te mă uit Ia icoana tatălui meu. şi-mi închipui c i e viu şi-1 în t reb ce să fac. Atunci eu nu mai vreau s i g â n ­desc , să vorbesc sau să fac ceva ce ştiu că n ' a r fi pe p 'acu l lui-

* * *

C e be l şug de r o a d e s'ar vedea între noi creştinii , dacă am avea veşnic în faţă «coana iui I-us, d u p ă c u m ne î n d e a m n ă Apostolul Pavel t „Să n e uităm ţintă la Căpetenia ş i Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus < Evrei 12, 2) şi I-am în t reba mereu care este voia Lui, sau ce ar face El în locul n o s t r u .

I. B.

D-l ANTON CRiŞAN, fostul nostru secretar de redacţie, redactor princi­pal, corector, ba chiar şi la serviciul' administraţiei acestei gazete, ne-a pă­răsit, pregătindu-se pentru a pieca în-curând la Universitatea de ziaristică din Milano (Italia), Ne rămâne însă şi pe mai departe, de ori unde se va afla, cum se vede şi în acest număr, un bun colaborator. Va fi greu de afiat persoana destoinică sâ-1 înlocu­iască Cu toate acestea, citUorii roştri să fie siguri că „Vieaţa Creştină" va avea ca întotdeauna, un cuprins şi o prezentare superioară celor mai multe publicaţii de genul acesteia.

„Elemente de Politică Creştină" se întitulează noua operă a Părintelui Ion Miclea. Autorul „Kvanghelii-Ior din E-vanghelie", a „Ecouri-lor din veşnicie" e t c . „ ne aduce în noua sa operă gânduri v i i şi adânci. Pe drumul lui Jique3 Mîritain. filosof de largi orizonturi c e a reînviat filosofi? Sf. Toma din Aquino, Păr. I. Miele ple­dează pentru o corelaţie 'legătură, în­trepătrundere) între politică şi morală. Numai în cadrele morale, politica poartă pecetea sărătăţii, duDe cumcea în afară de morală sau contra ei, işi dărâmă propriul edificiu după ce mai întâi a distrus puterea de trăire a bi­nelui, frumosului şi adevărului în sâ­nul societăţii ce i-a urmat chemarea. Printr'o politică anticreştină o socie­tate îşi prohodeşte puterea de trăire. Societatea nu noate fi mântuita decât printr'o politică creştină.

O r e ş t i i r u . 1 c u d.c-u.ă f e ţ e Mulţi creştini cân tă şi se r o a ­

g ă cu evlavie, mai aies in Bise­r i c ă ; iar *poi aceiaş i creştini, cu aceiaş gu ră cu c*re s 'au ru­gat or i poa te s'au şi cumineca t , suduie , minţesc , c levetesc şi se ceartă. Ba îşi mai afumă p iep tu l cu tu tun ori işi ame ţe sc capu l cu beu tu ră , pa t imi de cari un creşt in t rebue să se des robească , înt rucât sunt de potol i t suferinţe şi l ipsuri cu ce-«ce se r i s ipeş te p e acestea, deşer tăc iuni .

p u b l i c a ţ i a aceasta care a p a r e szi asa g reu , ar pu t ea a p ă r e a zilnic în fjrmat m a r e şi cu p a ­gini mul te , dacă s'ar jertfi d e cătră creşt ini i noştr i barem o par te din ce aruncă în fum, fără s ă mai pomen im şi de al tceva. C ine nu v rea să înţeleagă aces t lucru, va r ă s p u n d e odată g r eu înaintea înfricoşatei judecăţi a a Iui Oumnezeu

Creş t in i lo r cu 2 feţe, t rez i ţ i -v i căci sun tem de bat jocura p ă g â ­nilor şi din această cauză n u sporeş te creşt inătatea iar p e u n

astfel de creştin cu d o u ă feţe numa i osânda veşnică il aş teaptă , Căci „ n u poţi sluji lui Dum­nezeu şi Mamona" (Mat. 6, 24) .

Un „ c â ş t i g " c u pierdere şi o „pierdere" c u câş t ig

Isus a z i s : „ c e / c e va voi sa­şi soape vieaţa, o va pierde, dar cel oe-şi va pierde vieaţa pentru mine şi pentru evan-gelie, o va câştiga" (Mat, ' l9,39>.

In celea t rupeşt i , pen t ruca un o m să a jungă boga t , t r e b u e să agon i sească mereu si să s t r â n g i averi şi ban i . T r e b u e să a d u n e fără să r isipească şi să câş t ige fără să p iardă . T r e b u e să ia m e ­reu dela toţi , fără ca să dea n i ­mănui n imic .

în cele sufleteşti este întors . C a să câş ' ig i aver i în cer, „ u n d e furii nu le sapă şi rugina nu le m a n c ă " t rebuie să „risipeş­

ti" şî să npieizi" totul în l u ­m e a aceasta.

T r e b u i e să-ţi pierzi od ihna fc, l iniştea ta , bucur i a ta T r e b u i e să-ţi pierzi ch ia r şi v iea ţa d in lumea aceasta în vest i rea e v a n -geliei şi î ndemnând Ia f t p t e t b u -ne. T o c m a i în această p i e r d e r e stă câştigul. N u m a i p ierzând aici to tul câştigi acolo to ul .

Aceasta-i socoteala bunu lu i creştin : P ie rd aici , câş t ig aco lo . Câş t igând aici p ierd a c o l o .

(Extras din b r o ş u r a fr. O r i g o r e Pe teanu despre „Adeve r i r ea c red in ţe i " scrisă în spiri t pau l in , ga ta pen t ru a fi t ipăr i tă) .

Asociaţia Generală a Românilor Uni­ţi — A.G.R.U. — de pe lângăpa>-ohia Sf. Ioan Damaschin din Bucureşti or­ganizează în sala mare a Ateneului Ro­mân un ciclu de conferinţe, sub formă de anchetă, asupra problemei:

Mai e pos tu la credinţa în Isus . H r i s t o s ?

La această problemă va răspundă ŞTIINŢA, ARTA, FILOSOF1A, şi TE­OLOGIA prin următoarele personali­tăţi ale culturii româneşti:

Dl.prof. univ. Ioan Zamfirescu „ « Dr. Gr. T, Popa ~ „ 0 Dimitrie Pompeiu •

Miestrul Tudor Arghezi DI. orof. univ. I. D. Stefănescu

„- . G-ral Dr. C Mihăilescu . Petre nh ; aţă

„ Dr, Liviu Câmpsanu *3 „ Vasile Băncilâ

Eoiscop Dr Ioan Suciu Conferinţele vor fi urmate de un»bo-

gat program artistic. Primele conferinţe au avut loc şi au

fost ţinute în faţa unui select şi nume­ros public.

Excel, Sa Nunţiul Apostolic din Bu­cureşti, Garald Patriciu O'Mara, des­pre care am scris încă acum un an când a fost numt de Sf, Părinte Papa ca reprezsntant pentru România, ca în alte centre mari bisericeşti a făcut o vizită neoficială şi Ex. Sale Ep. Dr. Iuliu HOÎSU. Cu toate acestea a fost întâmpinat şi încunjurat cu mult drag ds elita clerulw şi credincioşilor Bise­rici catolice şi ortodoxe din loc.

In ziua întâi şi a 2-a de Rusalii, fraţii din Ordul Sf. Pocăinţi vor avea adu-njre la Cluj, ca anul trecut, u n i e se vor primi msmbri notii şi vor face profesiunea pe vieaţa cei cari au trecut anul de noviciat şi s'au dovedit vred­nici. Suit invitaţi cari pot veni şi cei din satele vecine Clujului.

D I N N I C I 0 F A M I L I E C R E Ş ­T I N Ă S Ă NU L I P S E A S C Ă fOfflft $1 C A L E N P A R U L . 1 / 1 E A T R C R E Ş T I N Ă " .

Vjeata Cres t ina

P a g i n i s p e c i a l e F I L I P I C Ă

I N O L I M P U L C U L T U R I I de A N T O N CRIŞAN

Pent ru a ne apropia de înâlţi-mele ameţi toare ale culturii de azi. v o m porni dela un exemplu, luat d in istoria acelui oraş din care au porni t acum 2 0 0 0 de ani pajurile de aur să cucerească toată lumea cunoscută.

Carneade a ţinut încordată aten­ţia cetăţenilor din Roma timp de ma i bine de o săptămână, cu o lungă şi lată cuvântare asupra vir­tuţii. Romanii auziră din g i r a lui toate argumentele posibile şi in-posibile, şi p r o şi contra, redate ca o măiestrie rară . Insă la urmă nimeni nu mai ştia să aleagă ade­văru l de eroare . înţeleptul bă t rân Catone propuse atunci singura so­luţie salvatoare: alungarea lui Car­neade din Roma.

Societatea zilelor noastre pose­d ă multe copii ale vestitului Car­neade de odinioară. Ca şi pe m a ­estrul avocat al antichităţii, socie­ta tea urcă aceste copii pe ca ­tedre universitare, le pune sub nas un pahar de apă şi apoi ... ascul­t ă , ascultă cu evanghelică toleranţă.

Savanţi de bâlciu, echipaţi în iar-rrraroace străine, unde neamţul în­ghite bastoane şl scuipă bani, un­de francezul scoate panglici şi te ­orii p e nas , din bur tă , din călcâie, sosesc, gâfâind de năduşaia dru­mului, batalioanele noastre de das­căli.

Cort ina se ridică. Priviţi Apare savantul călare pe microscopul său. A căutat pe Dumnezeu prin sticlele etichetate, prin toate celu­lele, prin cadavre , dar microsco­pu l a refuzat să i-L arate. Nu-i şi pace bună.

,..Şi strănepoţii maimuţelor pun eticheta precis: omenirea e o p ră -silă de gorile (rătăcite în labora­tor) . Aşa au ajuns multe catedre d e r â s şi plâns în ochii lumei.

— D a r trebuie să hrănim cu ceva fantezia celor ce ne privesc de jos , se rosteşte indulgentă mai­muţa savantă. Trebuie să cioplim un nou Dumnezeu, mai după firea şi asemănarea noastră, o nouă re­ligie, mai omenească, n a i fără tai­ne , ca s'o putem examina la mi­c roscop .

Şi dau problema pe mâna fi­losofilor. (Ori cum ei mâruiesc mai bine sofismul). Au în spate pe retorii Romei şi pe sofiştii Atenei, şi-i ajută dindărăt un secol plin de fală raţîonalistă. Dialectica lor sca­p ă r ă scântei. Călcând cu labele în s t raiele de milenii înflorite, seamă­nă în ogorul sufletului pleavă de teorii, uscături ale spiritului, pe

care ei, uscături ale societăţii, le aruncă cu lopata în popor.

Aici, d ragă cititorule, dacă nu numai mintea, ci şi inima t ) e la locul ei, te întreb ce părere ai des­pre filosofia acestor calfe ce se ocupă cu zoologia? Lamennais, ma­rele apostol al democraţiei, a spus că „în numele raţiunii infailibile creştinii au fost aruncaţi fiarelor sălbatice, după cum în numele poporului răsculat, lumea a in­ventat ghilotina." Aşa cugetă toţi cei cu creerul în bună rândaîală.

După ce ştiinţa şt filosofia s'au făcut de râs cu teoria lui Darwin, care a ieş't pe dos, liliputanii r ă ­tăciţi pe Olimpul culturii noastre ne îmbieaceassă punte de salvare: un nou Dumnezeu, care să încapă în cercul raţiunii, în celulele ma­teriei noastre, sub oglinda micros­copului nostru.

Elevii să nu mai fie . . . plicti­siţi cu basmele religiei. Am intrat într 'un secol mai avansat.

Dacă- i vorba să vorbim de voinţa poporulus, atunci cs caută aceste cuvinte în vocabularul . . . zeilor noştrn? Ţăranul nu str igă „jos Dumnezeu*.muncitorul D U stri­gă „jos religia", pentrucă nici ţă­ranul nici muncitorul nu e ... p ro­fesor universitar. Ei vreau pe Dum­nezeu aşa cum e, întreg, neştirbit, aşa cum L-au moştenit dela s t r ă ­m o ş i îngropaţi sub glie.

P â n ă când, pe Jângă diplome,

nu se va introduce o selecţie ptm> virtute, Dumnezeu va fi departe de vorbele celor ce mânuiesc ideii „înalte".

In faţa acestei stări de fapt e-legitimâ revolta naturii noastre si­luite. Se impune deci o înnoire, o primenire socială, începând de sus . , dela c a p .

Adevărul nu poate fi adevăr în afară de Dumnezeu, dreptatea m poate fi dreptate înafarâ de reli­gie. Trebuie să aşezăm concluziilor noastre premise eterne, o bază re­l igioasă, un tâ râm de granit a! unei hg i veşnice.

Călătorule, ce vii dintr 'o lume necunoscută şi peregrinezi spre »• recunoscută lume, să ştii că re­zolvarea vieţii tale e dincolo de raza gândului omenesc Inima ta, acord prelung al veşniciei, se adapă dint : ' un tropism supranatural şi nu în­cape îo pledoariile lui Carneade, . nici In cuvintele . . . zeilor noştri!,

Trebuie să devenim nişte aflu­enţi ai sfinţeniei, trebuie să 'ne evan­ghelizări viaţa. Numai în acest chip tinereţea noas t ră îşi înplineş-te menirea.

Priviţi pe toţi paraziţii lui Voi-taire ce umplu istoria gândirii ome­neşti ce blânzi devin pe patul mor­ţii, îşi simte viermele neputinţa. Cine ştie? Poate mai speră în v i ­aţa fără de sfârşit, unde nu este nici durere, nici întristare, . . . nici polemică.

Fragmente din discursul Papei adresat celor 2000 tineri francezi caro au fost luna trecuta în pelerinaj la Roma

„Este în joc t inereţea voastră . V o r s 'o a ibă toţi. D s r daca spi­ri tul răului caută să vă int imideze sau să vă seducă pen t ru a vă cu­ceri , pen t ru a vă înrola în a r ­mata sa, in g rupe ie sale de şoc, Biserica d e a semenea vă c h e a m ă la acţ iune, şi Noi înşine vă spu­nem tare , că şi noi con tăm pe voi . De aceia ne in teresăm în­d e a p r o a p e de fot ceea ce pr i ­veşte apărarea, ocrot i rea voastră, p rogresu l şi activitatea voastră fizică, in te lectual? , morala , su­p r a n a t u r a l i . Da. c h i t r si fizică, pen t rucă toate se ţin de o t i n e ­reţe v iguroasă şi creştina, întă­rită pr in exerciţi i fizice înţelese şi pract icate sănătos , cari a d u c cu sine voioşie, r ăbda re , iar su­fletele Ie pun în serviciul lup te ­lor spiri tului , a cauzelor sfinte, t o tdeauna gata, când se prez in tă ocaziunea d e a deruta pe un a d ­

versar prea mul t înclinat să mln -ţească, să vorbească aiurea, să ca lomnieze , p r in t r 'un r ă s p u n s în-drăsneţ , p r in t r 'o s inceră i sbuc-n i re în râs sglobiu. ' In tot decursul istoriei sale Bi­serica s'a arătat atentă la vieafa intelectuală a tinerilor, nu numai pentru a salva dreapta credinţă, ci pentru a o promova în toate domeniile ştiinţei, atât profane cât \ t

şi sfinte. Se spune că ideile cele mai înalte, idei filosofice, conduc lumea. Unde o conduc? Fiice ale ştiinţei, dar reflexii ale Adevărului veşnic, raze ale luminii necreat ' , ele o conduc spre perfecţiune pen­tru binele şi fsricirea ei. Despăr­ţite de focarul lor divin ele nu sunt altceva decât întunerec : ne­norocire pentru lume din ziua când înşelată, numeşte lumina întune­rec şi îctunerecul lumină. (Is. 5, 20) . [(Din „La Croix" P.P.)

jp e n , t r 1 3 . t i n e r e t

TINERI, Cristos are un plan pentru fiecare din voi

de FR/ÍNCOIS MAUR1AC

OOnştiinţă şi trăire creşt ină

Să vă gândiţ i , t iner i , la H r i s ­tos ca Ia o pe r soană vie, care t ră ieş te ţ i azi în iun e şi care v'a ales p e voi d int re mil ioane d e t iner i ; s implul fapt că-1 cunoaş ­te ţ i , e d o v a d a că sunte ţ i „a leş i" .

Să vă gândi ţ i la Hr is tos ca Ia s inguru l prieten, care , cu pr iv i ­r e a sa vă s:rutează toate tainele vieţii, cunoaşte chiar şi acel co l ­ţ işor al sufletu ui vos t ru în care nu poa te pă t runde n imeni şi pe care, poate , voi înşivă nu-I cu­noaşte ţ i

O r i c ine aţi fi, El a re u n plan pen t ru voi . El ştie că in fiecare din voi se a scunde un g e r m e n d e sfânt şi, dacă n 'aţ i o p u n e r e ­zistenţă iubirii, ei ar crea, cu ce-ace e mai b u n şi cu ceace e «nai rău în voi, u n e rou , u n sfânt.

Dar iubi rea lui e de aşa na­tură încât un s ingur g â n d , o s ingură pr iv i re , o s ingură do r in ­ţă o poa te t răda . El nu vă cere n u m a i o ţ inu tă externă, formali­tăţi şi r i tur i ci şi o inimă curată .

El vă cere to tu l / dar va p r i ­m i atât cât îi veţi da .

EI vrea ca pr ie tenia lui să vă d e t e r m i n e ţ inu ta chiar în cele mai mic i înprejurâr i ale vieţi i . Fă ră de el nu veţi putea rezolva nicîo ches t iune, or i cât ar fi ea d e neînsemnată . Dealtfel pen t ru un creştin n imic nu e ne însem­nat ; to tul poa te fi or ienta t spre eterni tate .

Hr i s to s vă oferă o cunoş t in ţă c l a r ă d e s p r e fiinţa voas t ră : c o n ­v inge rea Că aveţi un suflet ne ­mur i to r , iar a lă turea de voi al te suflete pe o r e le puteţ i infiuien-ţ a în b ine sau în rău, aşa fel că enicşorîndu se harul în voi , se v a micşora în toţi aceia care se raz tmă pe vo i .

Să nu socot i ţ i că Hris tos vă c o n d a m n ă la s o m n . El vrea să t a că din voi sent ine le între t i­nerii de vârstra voastră,

Păcatul aduce plictiseala, „ m e -«anizează v i e a ţ a " . Pr ie tenia Iui Isus nimiceşte vraia păcatului . Căc i ceea ce ne plictiseşte mai mul t în viciu, e tocmai m o n o t o ­nia sa.

Dep inde d e voi, p r ie ten i t ine­ri ai lui Hris tos , ca t inereţea v o a ­stră să dureze în veci . Depinde de voi , să nu vă lăsaţi să d e v e ­niţi în t r ' o zi nişte moşneg i , care n u i pot oieri lui Hris tos decât o in imă pe care lumea nu o mai vrea, rămăşi ţele unei bes t i i .

• E v o r b a d e uni i d in acel c r e ş ­tini cari nu n u m a i că acceptă fără r e ze rve doctr ina Bisericii , da r uzează în viaţa zilnică d e toate acele practici meni te să ducă la perfecţ ionare spiri tuală, insă care privi ţ i mai atent nu fac d e ­cât să-ţi creeze desaraăgi r i

Desamăgl r i , fiindcă obse rvân -du- i pr in pris na inflexibilă a rea­lei trăiri creşt ine, iţi dai seama că aceşti să rmani au doa r iluzia că trăiesc in tegra i c red in ţa lor. Şi zic fa rmsni , fiindcă în t re ei sunt mulţi oameni s incer i , lipsiţi de făţărnicie şi artificii meş t e şu ­gite.

Este acea î n t r e a g l mul ţ ime care nu în ţe lege că împlrtăşstnia deasă rugăc iuni le rosti te cu orice oca­zie, lectura rel igioasă, r ec l amă o t ras formare integrală a vieţii, a compor tamentu lu i , p â n ă la cel din u r m ă gest.

Sur t aceia care nu simt că p r a c ­t icarea cred nţii nu poa te coexista cu o fire m â n d r ă şi plină de va­nitate, p l ină de răuta te şi spir i t de revanşă .

Sun t a c ia care nu-ş i dau seama că o trăire rel igioasă Iţi i m p u n e o revizuire a prietenii lor , a p r e o ­cupăr i lor mai mult sau mai pu ­ţin serioase, a ţ inutei în orice împre ju ra re .

, .'.Şi toti aceştia poate sunt sinceri cu ei înşişi. S incer i , da r inconşt ienţ i N u - ş i dau seama că nu e suficient să vezi numa i l e ­gea mora lă si să ai impres ia că o respecţ i . Ei neglijează glasul acela Intim sădit în fiecare din

noi, c a r e ţ i u rmreş t e pas de p a s or ice ac ţ iune s>t¡ sesizează d e ­vierile. Este conşt i inţa care n u d o a r m e , me reu d e v eghe spre a înregis t ra cu sensibil i tatea ei toate oscilaţiile noas t re . în jurul p i lo ­nilor pe ca re îi const i tue marile adevărur i de doct r ină şi trăire în spir i tul c redin ţe i .

Şi mulţi o negli jează voit i n ­conşt ient pen t rucă r epe t ând m e ­r eu această pract ică sá o facă sa­şi p i a rdă facultatea ei de-a se m a ­nifesta ca un judecă to r i m e d i a t a or icărei acţ iuni , totul r e d u c â n -du-se la răbufniri sporadice ca r e nu mai pot de te rmina însă î n ­c h e g a r e a unu i t ipar de viaţă .

Aşa se expl ică că p u t e m v e ­dea atâtea pa rod i i de trăire ereş-t ină, cu coexistenta h ib r idă a e le­mente lo r mi i t ic rel igioas» şt a c e ­lor m o d e r n e , în t r 'o îmb ina re care t r aduce absenţa unu i real punct de sprijin, absenţa buso le i care t r ebu ie să indice d r u m u l negre -şelnic spre adevă ru l care este unul s ingur .

Deci, în toarcere în noi înşine, întoarcere l ângă conşt i inţa n o a s ­t ră care t rebuie să fie p rezen ta In toa tă nizuirea spre D u u n e z e u .

C u n o s c â n d învăţă tura şi cul t i ­vând glasul ta inic al suf le t t ia t nostru, vo n avea toa tă cer t i tudi ­nea că vom trăi in tegra l c reş t i ­neşte, fără ret icenţe şi fără apa­ren ţe care pot să ne Înşele p e noi şi pe alţii dar n u p e Cel d e Sus.

C A I U S SUCIU

INTOAIţCE DBS AGII P e căra rea vieţii , o m u l , mai

ales femeile, se uită, ce rce tează şi discută m e r e u păca te le a l t o r a pe cari veşn ic le au în faţă în d e s a g a d ina in te , p e c â n d a le sale şi le a r u n c ă în d e s a g a d i ­n a p o i şi n u le v e d e n ic ioda tă .

Acestea însă ni le văd şi d i s ­cu tă alţii . De mul te or i încă n e s u p ă r ă m , dacă un b inevoi tor , p r i v i n d în desaga d indă ră t ne a ra t ă c ine sun t em. O m u l e , ţ i ne scăderi le tale îna in te şi văzân-du- le te î nd reap t ă , iar ale al tora le a runcă în de saga d inapo i , c i c i vei fi judeca t numai d u p ă ce ai în d e s a g a faptelor ta le , şi Ja p o v a r a sces tora nu mai a d a o ­

g ă şi păcatele altora, ci în toar-ce-ţ i desagi i

Zis-a Domnul: „Nu judecafi ca să nu f.ţi judacap, căoi ouce/udeettă veţi judeca veţi fi şi voi judecaţi şi cu ct mătura veţi măsura ri sa va mişun vouă.*. (M»tei 7, 1).

V ' ea ta Crest ina

Foar te important de ş t iu t pentru eititorii aces te i gazete urmare din fagina 4-a

a m şi î m p r u m u t a t hârtie şi t r e ­bu i a restituita,). Dacă p r imeam atunci hâr t ia cu bani i ce-i ms i a v e a m s t ia fabrică, ne as iguram apar i ţ ia gazetei un jumăta te de an.

Azi insă cu cele circa 30 de mi l ioane Lei câţi a v e m depuş i mai demul t , fabrica n e avizează că n u ne ajung nici p e r t r u cota d e hâr t ie necesară pe o lună ci să mai t r imi tem barem Incă pe a tâ ţ ia ca să a jungă să ne poată t r imi te ceie 6 0 0 kg . cât avem a-p r o b a t la o lună, şi de acum ni se p r o m i t e a primi cota lunară î n t r e a g ă şi regula t .

Nenoroc i r ea însă acum este că aceas tă hârt ie la noi le preţur i ne cos t ă peste 50 mil ioane lunar. N u t ra i p o m e n i m şi t iparul , cli­şee sau cerneală . Destul ' să p o ­m e n i m poşta care ne ia de fie­ca re gaze tă 1000 lei adică t rebuie să plăt im poştei înainte de fie­ca r e mie de gaze te câte un mi­lion !ei şi cu toate acestea mulţi pos taş i nu şi fac dator ia cinsti t .

T o a t e cheltuieli le şi plăţile ce sé cer Ie v o m face întrucât sun­tem s igur i că şi cititorii ne vor t r imi t e bani pen t ru acestea: Dacă al te ziare cari folosesc anual sute d e v a g o a n e de hâr t ie pot rezista scumpete î şi greutăţ i lor , noi cari n u folosim ia gazeta aceasta nici u n v a g o n d e hâr t ie pe an, încă frebuie să ieşim cumva .

E adevăra t că acest n u m ă r s'a scôs ma i mu l t prin bunăvo in ţa u n u i ţăran credincios care ne cunoaş te bine situaţia şi şi-a vân ­du t u n j u g ă r de p ă m â n t de ne-a î m p r u m u t a t bani ca b a r t m d e Rusali i să n u r ă m â n ă credincioşi i fără fcaiâ „Viea ţa C r e ş t i n ă " . ,

tn acest n u m ă r p u n e m m a n ­da te poşta le Ia toţi cititorii şi s i g u r că aşteptăm delà ei noi a b o n a m e n t e r idicate aşa d u p ă cum sunt la toate gazetele .

Ce i cari p r imesc exemplare de o n o a r e , colaborator i i ori cari n e - a u t r imis deja ab narrentul r idicat ori ajutoare, sunt ruga ţ i a p r e d a acest m a n d a t altor cu­noscuţ i pen t ru a-şi putea abona această gazetă.

Taxe le poştale fiind mari , nu mer i t ă a t r imite sume sub 2CO.0CO Lei . căci până Ia o sută de mii Lei c r i ce sumă mică trimiteţi -a-vet i numa i fpese poşfa'e de 30 .000 Lei, iar delà ÎCaOOO Lei în sus numa i c inc imi i la fiecare sută de mii .

Deasemeni cine c o m a n d ă cărţi, s i z icem de 60 000 Lei. ? re spese

cu tr imiterea bani lor şi pache tu lu i iar cStrâ 100.000 Lei a?a că pen­t ru cărţi de 60 .000 Lei cine Ie c o m a n d ă va avea cheltueli până Ia 2 0 0 000 Lei. C o t r e n z i d e c S r ţ i în colete pe poştă deci nu se meri tă a face decât in va loare delà 50D.C00 Lei în sus

Pen t ru pachete le cu ra r rburs r e plăteşte 30 0C0 Lei mai mult Deci să nu se mire cetitorii cari ne c o m a n d ă cărticele de 5 sau 10 mii Lei că acestea nu Ie pu­tem tr imite, întrucât ne costă rr ai mul t poş ta decât va loarea cărţilor

D a c ă c ineva vrea cu orice pre ţ să-i t r imi tem ceva, a tunci pe lângă preţui cărţ i lor va mai socot i şi cheltuelî le noas t re de peştă şi pacheta t şi ne va tr imite bani i îna in te .

T o ţ i cititorii acestei gazete d in t r 'un sat ne po t t r imite banii laola l tă pe un s ingur m a n d a t , ch ia r dacă e de mai m u l t e mi ­l ioane Lei, iar pe cuponul m a n ­datu lu i scriu în faţă nume le unui abona t , iar in dos , dacă nu încape n u m e l e şi N- ru i t u tu ro r *ă scrie că e pen t ru m a ' m u l ţ i şi u rmează scr isoarea cu explicaţii

En condiţ i i mai uşoare c r e d e m că se pot t r imite banii prirţ C o n t Cec Nr . 4C646 şi s igur m< i u şor e pen t ru cei d 'n jude ţ c â n d au ocazie de a veni la C 'u j , să se prezinte atunci şi la Admi-r i s i r a ţ i a gazete i sau trimit prin c ine vine şi au încredere .

Gaze ta apa re în format schim­b a t până la sosirea a b o n a m e n ­te lor şi apari ţ ia ei regulată . F i ­xăm acum noul abonamen t de 200 .000 Lei anual şi 100 0C0 pe 6 luni. S p e r ă m ca nu vor mai fi urcăr i in tot cazul gazeta aceasta p r ecum şi alte t ipări turi scoase d e noi nu v o r fi niciodată mai s c u m p e decâ t cele scoase de alţii, ca de ex ; „Uni rea P o p o ­ru lu i " delà Blaj sau . L u m i n a Sa te lo r" delà Sibiu.

in ce pr iveş te redactarea însă ne v o m sili a o face ca cea mai b u n ă publ ica ţ ie rel igioasă

Noi cei delà „ Vieata Creş t ină" avem ocupa ţ ia pr incipală lucrul de t ipar , şi in orice împrejurări , mu l t puţ in pe lângă g i z e t ă vom ma i tipări carii şi ca lendare , aşa că cititorii noştr i ne pot t r imite cu toată încrederea cr ice ; un e cât de n ari, cid î n semrSm tot ce pr imim şi nu v c m lăsa pe n imeni păgub i t cu nimic ci-i v c m tr imite din gazeta sau căr­ţile şi Calendarele noas t re .

C e r e m scuze că nu pu tem ti­pări toate articolele pr imi te sau informaţiile aş teptate d e un i i , p recum şi că uneor i r e p r o d u c e m din art icole sau clişeele noas t re delà ca lendare le vechi sau cei vi i lor . Sun t motive pent ru acest lucru şi uni» înţeleg.

Cu acest nume r s'a încheiat un an de là reapar i ţ ia gazetei . Res-tanţier i i . mai aies aceia cari i u pr imi t 39 Numere dar n 'au da t încă nici un ban ci n u m a i p ro ­misiuni, ii r u g ă m să-şi achite d r -tor la în valoarea banilor şi a b o ­namentu l de acum P e vii tor nu v o m mai putea tr imite p e da to ­rie, căci din cauza celor cari n u plătesc nu pu tem scoate gaze ta nici pen t ru cititorii mai cinstiţi .

Dacă cineva are m a r e p lăcere de foaia noastră dar cu nici o jertfă nu poa t e plă t i n imic , este r u g s t să ne scrie pen t ru a o tr i ­mite gra tu i t ori cu p re ţ redus , aşa cum am făcut şi în t recut , acoper ind noi acestea cheltuiel i d in abonamen te l e de spri j in si a jutoarele cari ni Ie fac câ te u n i r credincioşi mat înţelegători d e s ­p re ros tu l presei bune .

Noi abia acum am te rmina t de t ipări t adresele tu tu ro r pe t i t rp de cinci ani . D e c i d e acum ne gândim la t reaba mai bună . Dacă totuşi , c ineva nu vrea să né mai t i n i foaia si să o p l ă ­tească, a tunci este ruga t ca acest număr , cu toa te 12 pagini le , să ni-i trimită înapoi , scriind pe ea Retur sau ( înapoi ; iăsându-şi a-dresa lipită pe gazetă ca să ş t im pe cine să ştergem din regis tre .

Nu v rem ca n imeni să-şî bată joc de t ruda ncas t ră şi dacă ne-au p ă g t b i t cu mult în trecut, acum p re t i ndem cel puţ in rest i tuirea acestui număr , care or icum n e costă preţul de lOOfO Lei scris pe ea, şi dacă o primim îndără t o v o m da altui suflet însetat d e adevăr , sau în cel mal rău caz c v indem ca hâr t ie de pacheta t şi tot r ă p ' t ă m 3—4 mil de Lei şi mai scoatem ceva din pagubă-N o u ă persona l nu ne face nirreni nici un rău căci tot atât sun tem de boga ţ i sau săraci şi cu a b o ­namente le p 'ăt î te sau f.ep'ătite, dar cine poate şi nu plăteşte a-ctr. stă gazetă pe care o. ci teşte, acela împiedecă fn Sume p r o g r e ­sul Eyarghef ie i şi te t Banul jert­fit dei?. s ce-a stă g r z e t ă se va r s c a pe sufletele acelora cari şi acum ca şi în t in te d e 1940 au c o m s n -dat gsze ia , su citit-o ani de zf-e f i ră să o plătească, deşi ait putut ,

Dumnezeu să ne ejuie la top. A d m i n i s t r a ţ i a g a l e t e i

Redactor responsabil Pr. V. Chindriş Tip . . înfrăţ i rea" Cîuj

Anul XIII Nr . 39 Viea ţa C r e ş t i n ă Cluj , 1 Iunie 1947

Veni rea lui Antihrist şi sfârşitul lumii E u Efrem cel prea mic şi plin

d e greşale, voiu grâi întru dureri ş l voiu spune întru suspinâri pen-iru sfârşitul iumti acestea de acum, ş i pent ru cel fără de ruş ne şi cumpli t balaur (adică Antihrist) cel c e va să tulbure pe toate ctle de sub ceriu, şi să bage temere şi împuţinare ţ i cumplită necredinţa l a inimile oamenilor. . O să facă ară tăr i , semne şi înfricoşări, încât fie a r putea să amăgească şi pre cei aleşi.-..

Căci după slobozirea lui Dum­nezeu, va lua s tăpânire ca să în­şele lumea, fiind că s'au înmulţit p lgână tă ţ i l e oamenilor. Pentru a-ceasta preacuratul Stăpân, va slo­bozi a, fi ispitită lumea cu duhul înşelăciune), pentru pâgârâfa tea lor.-D e vreme ce a şa au voit oamenii a se depăr ta dela Dumnezeu şi a iubi pe vicleanul. Mare neveinţă v a fi fraţilor în vremile acelea, mal a les celor credincioşi când se vor s ă v â r ş i semne şi minuni de însuşi balaurii 1 cel cu multe stăpâniri; când se va arăta ca un Dumnezeu.

Alunei se vor vf dea toate feţele lăcrimând şi cu durere înt rebând: Nu cumva se află vre-un graiu a lui Dumnezeu pe pământ ? Si nu se va auzi de nicăirea! Cine oa re va suferi zilele acelea ? Şi cine va răbda necazul csl nesufe­rit ? Se va vedea amestecarea no­roadelor celor ce vor veni dela marginile pământului, pentru ve­derea tiranului. Mu ţi închinându-se înaintea spurcatului, vor striga ca cutremur, încât şi locul se va clăti de strigătele lor, zicând : Tu eşti mântuitorul nostru. Luând atuncea obraznicul stăpânirea, va tr imite pe draci în toate marginile pămân t i lu i , ca să propovăduiască c a Indrăsneală, că s'a arătat cu s l a v ă : veniţi de-1 vedeţi p r e el, C ine va avea suflet de diamant, ca sâ sufere vitejeşte toate srrin-telile acelea ? Găci eu fraţilor, de­săvârş i t rri'am înfricoşat numai dintru însuşi pomenirea balaurului, cugetând întru sine-mi necazul cel ce va sâ fie oameniler în vremile acelea, însă Sfinţilor mult trai cum­plit va fi celor ce ver putea a-i birui nălucirile lui. Vor fi mulţi cei ce se vor afla atuncia plăcuţi lui Dumnezeu, cari vor putea a se mântui prin munţi şi dealuri şi în locuri pust'i, cu multe rugăciuni şi cu plângere nesuferită. Că văzân-du- i Dumrezeu pre ei aşa întru p lângere nemângâiată şi întru cre­d in ţă curată, se va milostivi spre dânşi i ca un Păr in te iubitor de Si , şi-i va păzi pe ei tinde se vor

ascunde. Că prea pângăritul nu va înceta căutând pre Shnti pe pă-mâot şi pe mare socotind că a împărăţi t de «cum pe pământ . Şi pre toţi îi va supune, şi va socoti ticălosul a sta împcîrivă in ceasul acela înfricoşat, când va veni Domnul din certuri, neştiind tică­losul a sa neputinţă şi mândrie pentru care a c?zut.

Va turbura pămâmul, va înfri­coşa pe toate cu înfricoşatele semne vrăji toreşti : şi rfu va fi în vremea aceea slăvire pre pământ , ci m c a z m&re, turburare şi ames­tecare, moarte şi foamete întru toate marginile;"căci însuşi D e m ­nul a z i s : nCă unele ca acestea nu s'au făcut de la începutul zidim".

Viteaz suflet va fi, carele va putea să-şi ţie vieaţa «turcea în mijlocul sminte/elor. De multe ru ­găciuni şi lacrimi avem trebuinţă, o fraţilor'1 ca sâ fie cineva din noi întemeiat lutru ispite.

Luaţi arnicte fraţii mei ! Covâr­şirea ilarei şi meşfeşugirea vicle­niei ei, cum dela pântece încep?, căci dupăce se va sirâmfora cineva, l ipsir.duse de b i ca t e , să fie silit a primi pecetea lui; nu cum s 'ar întâmpla, peste toate mădularele trupului ci pe mâna dreaptă , a-şişderc a şi pe frunte păgânescul chip va fi pus, ca să nu mai aibă stăpânire omul a se pecetlui cu mâna dreaptă, cu semnul Sfintei Cruci, nici iarăşi pe frunte nici de cum a se însemna cuSf. nume al Domnului, nici cu prea slăvită şi cinstita Cruce a lui Isus Hi is tos Mântuitorul nostru. Căci ştie tică­losul că cu Crucea Domnului dacă se va pecetlui cineva, îi risipeşte toată puterea Iui. Deci fraţii mei, înfricoşată uevoiiiţă o să fie tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, şi până la ceasul morţei s ă nu se teamă nici să stea cu moleşite, când va începe a închipui balaurul pecetea sa în locul Crucei Mân­tuitorului nostru Isus Hristos să nu se mai pemânească în vremea lui.

Eu prea micul, fraţilor, vă rog pe voi iubitori de Hristos să nu ne moleşim ci mai ales puternici să ce facem cu puterea Crucii. Netrecuta nevoinţă lângă uşă t s te, platoşa ere dinţii să o luăm cu toţii; să scoatem cu dragoste din izvo­rul ce! dumnezeesc, nădejdile mân-tuirei sufletelor noastre. . .

Deci fiţi gata ca nişte credin­cioşi robi, neprimind pe altul; că de vreme ce ferul şi pierzătorul şi cel f£ră de omenie, mai întâi va să vie întru ale sale vremi, vrând

de Sf. Efrem Şirul

să fure şi să junghie şi să piarză turma cea v aleasa a iui Hristos, adevăratul păstor; că va lua asu-praşi chipul adevăratului p ă s t o r e a să înşele oile turmei lui Hristos.

Balaurul se va naşte dintr 'o fe meie spurcată, care va fi unealtă a lut, şi cu acest fel de chip va veni prea pângăritul, ca un fur, ca să înşele pe to ţ i ; fiind smerit , liniştit, urând cele nedrepte, d e s ­pre idoli întorcându-se, blagoces-tia mai mult cinstind, buu, iubitor

"de săraci, frumos, cu bună aşe­zare, cinstind cu covârşire pe nea­mul iudeilor. Iară hitru toate a-cestea, va face semne, arătări şi înfricoşeri cu multă stăpânire, şi se va meşteşugi cu vicleşug ca să placă tuturor, şi să fie iubit de­g rabă de mulţi, şi daruri nu va lua, cu mânie nu va grâi , mâhnit nu se va erffa, şi cu chipul bu ­nei rândueli va amăgi lumea, până ce se va face împărat . Şi după ce vor vedea multe noroade nişte fapte bune, ca acestea şi p r te r i , toţi împreună cu o socoteală se vor face, şi cu bucurie mare îl vor propovădui pe el împăra t , zicând unii către a l ţ i i : Au doară se mai afjâ vre-un om ca acesta bun şi drept ? Şi mai mult noro­dul iudeilor îl vor cinsti şi se vor bucura de împărăţ 'a l u i . , . Pentru aceea Şi ca unul ce va cinsti mai mult locul şi biserica ludaicească, va arăta tuturor că face purtai e de grije pentru dânşi i . Şi c â n d v a împăraţi balaurul pe pământ , cu mare sârguinţă noroadele ajută­t o a r e t-se vor face,

Apoi se va întări îndată împă­răţia acestuia, şi va bate cu mâ­nie pre trei împăraţi mari . Iar după aceasta se va înălţa inima Iui, şi va vărsa balaurul amără­ciunea sa, turburând lumea, va clăti marginile va necăji toate, va pângări sufletele; nu ca un cu­cernic se va arăta, ci cu totul în­tru toate fără de omen ie : iuţos, mânios, cumplit, neststornic, în­fricoşat, slut, urâcios, greţos, săl­batic, pierzători şi sârgulndu-se a arunca în groapa păgânătăţei pe tot neamul omenesc, prin a şa ne­bunie.. . Şi s tând mulţimea înain­tea lui şi alte noroade multe, iâu-dându-I pe el pentru năluciri vor striga cu glas mare, încât se va clăti locul în care noroadele vor sta înaintea lui, şi va grăi cu în­drăzneală : Cunoaşteţi toate noroa­dele stăpânirea m e a ?

Şi mulţi vor crede întru el şi-1 vo r slăvi ca pe un Dumnezeu tare. . . fără cei ce vor avea pe adevă-

râtul Dotmezeu, ii se vor lumina ochii inimei lor şl cu deamănuntul vor privi pria credinţă curată şi vor cunoaşte înşelăciunea lui.

Acestea aşa fă-ându-se şi no ­roadele închinându- se lui, ca pre un Dumnezeu lâudăndu-l, din zi în zi se va mânia cel Preaîaalt în ceriuri şi i şi va întoarce faţa sa despre dânsul. Şi după aceea se vor face compute s emne : foamete necurmată, cutremur neîncetat, morţi necontenite şi temeri înfri­coşate. Atunci cerul nu va mai ploua, pământul nu va mai rodi, izvoarele vor seca, râurile se vor usca, iarba nu va răsări, verdeaţa nu va fi, copacii din rădăcină se vor usca şt nu vor odrăsli , p ş t i i intrai şi chiţii într 'insa vor muri şi putosre pierzătoare va trimite marea, şi sunetele înfricoşate şl de huetul valurilor vor muri oa­menii de frică, Atuncea va plânge va suspina cumpl't tot sufletul;- şi vor avea necaz necontenit cuprin-zându-i pre dânşii ziua şi noaptea. Nicăirea nu vor afla să se saturé de mâncare căci povăţuitorii de noi03de tirar;!, se ver pune în tot locul ; şi dacă cin»va va aduce cu sini p-cella tiranului însemnată pe frunte şi pe mână, va cu m p 5 ra puţine din cele ce se vor afla. Atuncea vor muri prunci la ma­nida for ; vor muri şi maicels de­asupra pruncilor l o r ; va muri ta ­tăl cu fiii şi cu femeia pre uliţă, şi nu va fl cine s ă i î i g r o a p e sau să-? strângă în mormânturl .

Atuncea se va veşteji frumuse­ţea feţei a tot trupul, se vor faca feţela lor greţoase ca de morţi , şi şi va fl urîtă. frumuseţea femeilor, Şi toţi ce! ce 5'au plec-at cumplitei fiare, alergând către dânsul vor zice cu d u r e r e : d ă n e nouă să mâncăm şi să bem, că toţi murim de foame şi goneşte dala noi fia­rele celé venfnate 1 Şi neavând ce răspunde ticălosul, va zice cu multă asprime: de unde să vă dau eu oamenilor ca să mâncaţi şi să beţ i r c i ceriul nu voeşte să dea pămâ ' tu lu î ploaie, şi pămân­tul iarăşi n'ci de cum n'au dat seceriş sau roadă. Şl auzind aces­tea norodul, vor plânge şi se vor tângui cu totul, ne având mângă -ere de necaz Necaz peste necaz va fi lor nemângăiat , căci de bună voe, au crezut tiranului. Toţi ce? ce vor lua pecetia lui Antihrist şi se vor tachina lat, ca lui D u m n e ­zeu celui bun, nu vor avea nici o par te întru împărăţ ia Iui Hristos, ci dimpreună cu balaurul vor fi aruncaţi In Gheena . . .

Fericit va fi acela ce se va a-i a prea sfânt şi p rea credincios,

şi va avea în inima lui credinţă fâra de îndoială către Dumntzeu, că fără d ; frică vor lepăda între­bările lui, dtfafmând muncile şi nălucirile lui.

Puţini vor fi atuncea cari vor vrea să asculte învăţăturile lui Dumnezeu şi să creadă Proroci lor. Cel pururea legat cu lucruri lu­meşti, chiar daca aude nu crede şi urgiseşte pe dne-î spune de credinţa î.i Hristos. Dar Sfinţii şi în s t â m t o r ă r i şi necazuri se vor bucura, căci tente d .ş ; r tă ; iuni le acestei vieţi le ru lepădat,

Atuncea v* plânge tot pănăn tu l . Marea şi aerul vâ plânge împre­ună, şi dobitoacele cele sălbatice cu paserile certuri!: r ; vor p l â r g e munţii ş dealurile şi lemnele câm­pului ; vor plânge şi luminătorii ceriului dimpreună cu stelele pen­tru neamul omjnesc ; că toţi s'au abătut dala Dumnezeu cel Sfânt şi ziditorul tuturor, şi au crezut înşelătorului, primind pecetea spur­catului Antihrist, în locul făcătoa­rei de vieaţă Crucii Mântuitorului. Va plânge pământul şi marea şi cu fotul va înceta glasul Psalmu­lui şi al rugăciune! "din gura omu­lui ! . . Vor plânge toate biserl-cele lui Hristos cu oiângere mare, că na va mai sluji sfinţirea şi prinosul! . . Iară după ce se vor împlini trei ani şi jumătate ai s tă­pânire! spurcatului şi a. faptelor lui, şi după ce se vor împlini toate smintelele în tot pământul după cura-zice gura Demnului, atuncia va veni Domnul şl Mântuitorul in^tru ca un fnlcer «trălurind din

ceriul cel sfânt, cel prea curat şt înfricoşat şi prea slăvit, Dumne­zeul nostru şi Inpă-a tu l şi Mirele cel fără de m o a r t e ; pre noi cu slavă neasemănata, alergând îna­intea lai rândueliîe îngerilor şi a te Arhanghelilor, toţi v ă j â i de foc fiind, H-ruvimil având ochii în jos, şi Serafimii sburâ»'d şi feţ le şi picioarele a s x n z â n d u - ş t îotre aripele sale cele de toc, s tr igând unul către altul şi z icând: Sfânt, Sfânt este Domnul Ş glas de trâmbiţă grăind cu frica : Scula ((•vă cei ce dormiţi, iată a venit Mirele.

Atjnc'a se vor deschide mor-rrâmurile şi va auzi ţarina cea putrezită, acea mare şi î f.-;c şatA venire a Mânt< itoru'ut, şt că î n -tr 'o clipeală de ochi se vor scula toste seminţiile şi vor căuta la frumuseţea cea Sfântă a Mirel i r . Şi trilioane şi mii de mii de în­geri şi de Arhsngheli şi nenumă­rate oşti se vor bucura cu bucu­rie mare. Afunda Sfinţii şi drepţ i ' foarte se vor bucura ! , . Şt se va duce tiranul legat de îngeri cu dracii dimpreună înaintea dvanu-lul. (ar cei ce vor fi ha* pecetea lui şi toţi păcătoşii se vor aduce b g a ţ i ; şi va da împăratul hotă-rîre asurjra lor aceea a osânde! <-H veş ice în focul c I n? s t i n s ! . . Şi t$ţi cei din peşteri se vor bu­cura împreună cu Mirele, cu bu­curie negrăită, în împăia ţ i* cea veşnică, împreună cu toţi Sfinţii întru nesfârş ţii vecii vecilor.

Amin.

AVEM PENTRU CINE ŞI PEMTRU CE TRĂ!

Intr 'o zi un preot , obosi t de un rodn ic apostola t eşi la p l imbare Ea m a r g i n e a o raşu lu i fntr'un colţ dosi t vede o femeie foarte ne liniştită. P reo tu l o î n t r e b i ce p o v o t r ă are pe suflet. Ea s p u n e p l â n g â n d că fiind v ă d u v ă i-a muri t si s ingurul copi l pen t ru care trăia si dela care spera m â n ­gâiere ia b ă t r â n e ţ e ; dar ?cum neavând pe nimeni , tocmai îsi p regă tea o t rava s t o bea să scape de lume» aceasta. P reo tu l îi arată g rozăv ia păcatului ce era s ă i facă şl c i nu uşurs re ci n e n o r o ­cire şi osândă veşnică o aştepta dacă savârşe* această ne leg iu i re . O cheamă la Biserică, i-a pu> In m i n t o BibHe şl i-a arătat cât s t citească în fiecare zi Credinţa şi in ima ei se întări zi de zi şi D u m n e z e u l-a arătat că are pen ­tru c ine şl pen t ru ce trăf, jert-flndu şl v i a ţ i pen t ru mângâ ie rea , ajutorul şl b ine le tu tu ro r cari au

l i p s i de spri j inul şi iubirea une i In 'mi b u n e şi credincioase l. B .

Lacrimile sun t mărgăr i t a re N u m a i credinc iosul adevă ra t

în ţe lege taina de ce t ocma i cei mai buni şi p reda ţ i lui D u m n e ­zeu au parte de un paha r ma i mare de amărăc iune In această vieaţa De aceea aceştia b e a u paha ru l suferinţei cu mai m u l t ă p lăcere , decât cei necred inc ioş i paharul plin de dulceaţa a p i c a ­tu lu i . Cred inc ioş i i ştiu. d u p ă c u m zice psalmJstu! că D u m n e z e u 2a strânge lacrimile în potirul Său. Ei sunt fericiţi şi când p l â n g , căci îşi dau b ine seama că in c u r â n d se vor mângs i s . I. B .

ATELIERUL 8TEFAN COPILU

Execută după cele mai noui creaţ i i : Zugrăveli şi decoraţii pentru biserici, precum şi vopsitorie fină şi auritor-pentru iconostase.

OlttJ^mr. Negruzii Nr. 13 Vh-a-vis tu Spitalul Ortfpatic

Cs spun Scripturile despre oamenii veacului din urmi . Ş i aceasta să ştiţi, că în zilele

celî de apoi vor veni vremi cum­plite. Că vor fi oameni, iubitori de sine, iubitori de argint , măreţi , trufaşi, hulitori, da părinţi neas ­cultători, nemuiţumitori, necuraţ i ; îără dragoste , neprimitori de pace, clevetitori, neîafrânaţi, sălbatici, neiubiiori d« bine, vânzători, o-braznici, îngâmfaţi, iubitori de des­fătări mai mult de cât iubitori da Dumnezeu ; având chipul evlaviei, iar puterea ei făgăduind. Da a-ceştia te fereşte"... (2 Tim. 3 ,1 -5 ) ,

* Iar de vremi şi de ani, fr»ţ :ler,

na aveţi lipsă să vă scriem, căci înşivă ştiţi, că z'ua Domnului, ca un hoţ noaptea aşa va veni. Căci când vor z i c e : „Pace şi l in iş te!" atonei fără da veste va veni peste ei perliea, ca şi durerea ce'ei ce are în pântece , ' ş i nu ver s :ăpa . Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întunerec, ca să vă spuce ziua a-ceia ca un fur. Deci. dar să nu dormim, ca şi ceilalţi, ci să pri­

vegherii şi să fim treji, îmbrăcân-du-ne ta platoşa credinţei şi a dragostei, şi în coiful nâd.jdii de mântu i re : căci nu ne-a pus ©utu­ne zeu spre mânie, ci ca să d o ­bândim mâituirea prin Domnul nostru, Isus Hristos. ( I .Tes . 5 1-9).

„Iar de zi ia aceia şi ceasul a-cel s, nimeni nu ş t i e ; nici îngerii din ceruri, fâră numai singur T a ­tă). Câ pre cum a fost în zilele lui Noie, aşa va fi şi la venirea Fiului Omu'ui. Şî precum era în zfkl î cele msi înainte de potop , mâncau şl beau, se î îsurau şi se măritau... şi n 'au ştiut nimic până când a vecit potopul , şi î-a luat pe t o ţ i ; a ş i va fi şi venirea Fiu­lui Omului,.,

Deci priveghiaţ! câ nu ştiţi fa care ceas Bomnul vostru va ve­ni... Fericită este sluga aceea pe care venind Domnul său, îl va afla priveghind". . .

(Mateiu 24 , 3 6 — 4 6 ) .

Vino, Doamne, Isuse Venit-a vremea să nl te arăţi

iarăşi tuturor Isuse, spre a i da un semn hotărîtor şi neîndoios ge ­neraţiei noastre

Avem nevbe de tine, numai de tine, de nimeni alt J . Singur tu, cel ce ne iubeşti, poţi simţi pen­tru noi toţi cei ce pătimim, poţi simţ! mila pe care fiecare dintre noi o s imt : faţă de sine însuş. Nimeni altul, nicfeunul d'ntre ne­număraţii cc sunt în vieaţă, nici unul dintre cei ce dorm în g'odul gloriei nu ne po î t e da nouă, ne­voiţilor, covârşiţi de cumplita să­răcie în cea mai cumplită mizerie — a sufletului — binele care mân-tue. Toţ i au nevoe de tine, chiar c<l ce nu ş t i u : cei ce nu ştiu mai amarnic ca cei ce ştiu. Flămândul îşi închipue câ umblă după pâine: ci li e foame de t ine ; bolnavul să mângăe că râvneşte sănătatea: ci boala lui nu-i decât lipsa ts. Cine caută frumuseţea pa lume ta caută fâră să-şi dea seama pe tine, cel ce eşti frumuseţea întreagă şi desăvârş i t ă ; cine urmăreşte cu gândul adevărul te doreşte fără voia lui pe tine, cel ce eşti singu­rul adevăr vrednic să fie cunos-*A; tar cine se sfrădueşte să statornicească pacea te caută pe tine, singura pace fn care pot o-

"dihai inimile cele mai neostoite.

Venit-al cea dintâi oară ca să mântui. Iar noi, astăzi, avem ne ­

voe fără tăgadă de-a ne vedea mântu i ţ i !

Niciodată, decând se pomeneşte omul, păcătoşenia n'a fost mai pă­cătoasă şi arsura mai arzătoare . Pământul e Iad luminat de îngă­duinţa soarelui. Ci oamenii moc­nesc cufundaţi într 'o căldare de murdărie s tâmpăra tâ cu lacrămi, din care se scoală î t răstimpuri, apucaţ i şl hâzi la ch 'p , spre a se Erunca în clocotul roşu de sânge, cu nădejdea să se spele. Nu de mult au ieşit dintr 'o asemenea scaldă ş! s'au scufundat i a r ă j . Ne­sfârşite cirezi de stârvuri, acope­rind, de le-ai pune cot la cot, în­tinderea unei ţări . Şi toteş. caşi cum acei morţi n 'ar fi decât cea dintâi arvună a obşteştii nimiciri, se omoară de zor între-ei şi-s puşi pe omor. Naţiile îndestulate le osândesc la înfometare pe cele s ă r a c e ; răzvrătiţii îşi omoară stă­pânii de Ier i ; stăpânii cun să-i ucidă pe răzvrăt i t i simbriaşllor lor ; noi dictatori, folosindu-se de destrămarea tuturor sistemelor şi regimurilor, mână ţărf întregi spre foamete, spre măcelărire şi p r ă ­buşire.

In anii din urmă speţa umană , cs re şi mai înainte 6e zvârcolea în aiureala a o sută de fierbinţeli, a înebanft. întreaga lume răsună de trosnitura ruinelor ce se d ă -

V E I V E N I I S U S E Vel Veni Isuse. ştim că vai veni Şi pa nori cu slavă Tu vei răsări! — Mare va fi ziua, când ai să cobori: Sărbătoarea celor fără sărbători :

Plâng în strâmtorare, plâng copiii Tăi, Alungaţi de lume, şi de oameni răi. Suspinând Te cheamă fiii asuprit' — Tu dreptate celor neîndrentăf {i,

Mare-i jalea celer care gem şi plâng' Şi'n amare lacrimi, chinul lor şi-I stâng Aşteptându-ţi ziua, când iar ai să vji: — Bucuria celor fără bucurii !

Cad sub greul Crucii mii de oropsiţi. Veşn'c fâră milă, veşnic prigoniţi Şi aşteaptă. Doamne, siua Ta cu dor : — Ajutorul celor fă^ă ajutor !

Qem p : drumuri grele bieţii Tăi copiî Şi cu dor Te cheamă aşteptând să vti. Să le stângi în suflet multele dureri : — Mângâiere celor fără mângâieri !

T . D .

N'a arunca în altul, nici cu vorba nici cu piatra

„Cine dintre voi e fără pă­cat, acela să arunce întâi c â piatra', ( loan 8, 7).

Cred inc iosu l nu a d u n ă pîe t r i ca să le a runce in semeni i săi , c t ţ ine ia cuvân tu l Scr ip tur i i c e z i ce : „ dragostea asoperă o mulţime de păcate". C u n o i c â n d u ne p r o ­pr i i le s lăbiciuni nu v o m j u d e c a p e altul fără mir i . Să lăsăm ju ­decata şi o sânda să o facă D u m ­nezeu, iar no? să s ju t l tn fratelui să iasă din p i ca t e , căci aşa n e r idicăm şi noi mai sus .

I. B .

rimă. Niciodată ca'n ziua de azi n'a

fost mai mare nevoe de Cuvântul tău, mai uitat şi călcat în picioare ca totdeauna. împărăţia Satanei ajuns-a azi la deplina-i înflorire; iar mântuirea pe care toţi o caută nu poate fi găsită decât în împă­răţia ta.

Marea încercare s 'aprople de sfârşit. Omenirea , depâr tându-se de Evanghelie, s'a ales cu p u s ­tiul şi moartea. Multe făgădue' i şi ameninţări s'au împlinit. De-a-cuma, nouă desnădăjduiţtîor, mi ne aaaf rămâne decât nădejdea în­toarcerii -tale. De nu vii să-i t re -z e ş i pe adormiţii cuibăriţi în m o -

/ cirla stătută a iadului nostru, e sema că osâr.da-ţi pare prea scur ta şi uşoară, faţă cu t rădarea noas­t ră ; că nu vrei să schimbi o rân­duirea legilor tala. Ci facă-se voia ta , precum în cer aşa şi pre p ă ­mânt, de-acum şi pururea ş f n vecii vecilor. Amia.

GÎOVANNI P A P I N I (Tr , A. Marca 1925)

Din minunăţiile naturii

Albina singuratică Exiită un fel de albină (xi lo-

copâ) care roade lemnul Această a ib in i , ce te vede sburând pri­măvara încoace şi încolo, trăeşte singuratică şi moare îndată după c e Işi depune ouăle. N u şi-a vă-i ut părinţii niciodată şi nu trăe­şte nici atâta t imp, ca Jă vadă năs-cftndu-se micile larve din care ies viermişori. Larvele trebue s i trăiască în odihnă timp de aproape un an, înir'o locuinţă aproape închisă. Când se vor naşte viermişorii, ei irebue să fie aplraţi şi să şi aibă hrana la în­demână. A tcum specia aceasta de insectă s'ar st inge.

Care e explicarea faptului că tânăra mams, înainte de a oua primul ou, a putut să ghicească care vor fi trebuinţele familiei viitoare si ceea ce trebue fă fa­că pentru a-i asigura buna stare ? Ea nu are minte, nici judecată omenească. N'a putut să înveţe n i m i c ; totuş ea pregăteşte totul, lucrează fără şovăire, ca şi cum viitorul ar fi deschis privirilor sale. ca şi cum o minte prevă­zătoare i-ar li servit de călăuză, Abia s'a desvoltst aripile, şi al­bina x i l o c o p i începe lucrul pen­tru a construi locuinţa copiilor. Cu fălcile sfredeleşte o bucstă de lemn aşezată la soare sapă un coridor lung, apoi merge în depărttri, să-şi găsească pc len (praf galben) de flori şi lichide zaharate, pe care le depune în fundul coridorului. Acesta este alimentul primu'ui său născut. Ei li va fi îndestulător, pentru a trăi bine până Ia primăvara vii­toare.

Magazia fiind pregătită, albina depune numaidecât un ou şi, adunând de pe pământ fierăs-trăituri de lemn, punându-Ie Ia o parte cu prevedere, formează u n fel de tencuială şi zideşte leagănul în aşa fel, încât plafo­nul acestei prime celule să fie ca pardoseală pentru a doua magazie de hrană, leagănul lar­ve i , care se va naşte din un ai doi lea ou. Albina constweşte astfel o clădire cu mai multe etaje, in care se află câte un ou In fiecare cameră şi care va ser­vi m i i târziu larvei, care va pro­duce acest ou . |£ Trebue să ne mirăm că în faţa acestor fapte aşa de minunate şi aşa de numeroase se mai găsesc oamen i , care spun Că toate mi­nunăţiile naturii nu sunt decât

a r m ă r i ale în tâmplăr i i o a r b e sau însuşiri ale mate r ie i .

In toate lucruri le din lume (natură) m â n a lui D u m n e z e u poa te fi văzută de ochiul în ţe le gâ to r . C â n d îndoiala t u r b u r ă min tea noas ' ră , n ' am face al tceva mai b ine decâ t să studiem N a ­tura cu luare a minte , căci, p e n ­tru oamen i i ca re au în ei s i m ­ţământul f rumosului şi al adevă­ru lu i , pr ivel iş tea încântăfoare a Na tu re i le va risipi numa idecâ t nor i i îndoel i i şi Ie va aduce d in nou lumina .

C F L A M A R I O N

Vestea cea bună '•- „Qât svnt de f r u m o a s e pi-cioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte p a c e a " . (Is. 52, 7).

U n p reo t mis ionar vestea E-vanghe l î a în Ind ia U n bă t rân i- a z i s :

— Pârfnte, mă bucur că n'am mur i t îna in te de a ?uzi această ves te bună . Dar aş pune şi o în t r eba re .

— Pofteşte 1 — Ne-a i spus că . D u h u l Cel

M a r e " , D t m n e z e u , noi ii p u t e m socot i ca „Ta tă" . Aci asta ves te este fot r te b u n ă şi scuir p s pi n t ru or ice c m . Ş i -dacă ne ai învăţat să z icem . T a t ă l n o s t r u ' , a tunci noi oameni i toţi ne pu tem socoti f ra ţ i?

— S i g u r că da a r ă spuns mi­s ionarul .

—- Atunci de ce nu g r i b e s c fraţii noştr i creştini n a i mul t să r ăspândească această veste bună .

— P e n l r u c ă e pu ţ ină ascul ta­rea de Tatăl ceresc şi p rea p u ­t ină iub i rea frăţească.

I. B.

S U B C R U C E Sub Cruce ne s t r ângem

cu c rucea ne 'nchinâm Cr i s tos ne e Rege

or icând II u rmăm. C â n d D o m n u l ne cheamă

r ă s p u n d e m fără teamă. Azi Cruci i credinţă j u r ăm! (bis) .

Cr i s tos s tăpâneşte în t regu l pămân t ;

Cris tos ne păzeş te cu braţul Său S f â n t ;

Cristos azi ne cheamă r ă s p u n d e m fără t eamă

Ş i Crucea e steagui cel sfânt! (bis>

Cris tos ne e Rege, o r i când v o m b i ru i ;

Şi t r e n u l Satanei îl v o m n i m i c i !

C u ochi i spre Cruce ! Cr is tos ne c o n d u c e 1

Chiar moa r t ea o v o m b i r u i ! (bis).

Care-i calea bună ? D e m u l t e ori p lănuim să facem

ceva bun , d u p ă socoteli le noas t re . D a r t u m n e z e u care cunoaş t e mai b ine ca noi, ce e mai b ine p e n t t u r o i , ssu omenire , ne p u n e predici. Fericit e omul care se lasă călăuzit d e Dumnezeu , căci căile alei e numai de inima noas ­tră, fără a t 'tiea soco te i l ă d e p lanul lui Dumnezeu , nu duc lg fericire. 1. B.

m Dobitocul bea numai câ t ii trebue. Omul, nu înţelege a ş a ceva .

N u daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi dacă duhurile sunt

d ela Dumnezeu, căci in lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi [l.loAl)*