ANUL XII Nr. <W '™

8 PMINL5QÎLLEI SUJJJ.flE9i16J.UNIE_.1946.

Redacţia şi Administraţia Cluj Str. Nicoîae lo rga Nr. 6 - 8

ABONAMENTUL p U i t înaintea pe un an tOOOO Ici . pe 6 luni 5000 Lei, pe 3 luni ¿500 Lei Abonamentul (le sprijin «sie dub u.

- Se poate plăti si prin cecul nostru poştal Nr. 40648 -

Apare săpiămâisaî sub îngr i j i rea unui comitat înregistrată ia Tribunalul Cluj sub Nr. 85 sîsn 1938

Autorizaţia de reapariţie Nr. 3651 din 1946 '

Puterea de sus Mântuitorul, Domnul Isus

Hristos, după ce a săvârşit lu­crarea răscumpărării şi a mân­tuirii neamului omenesc, pen­tru care a venit în lume, îna­inte de a se înălţa la cer a lăsat apostolilor să continue opera Sa. „Precum m'a trimis pe mine tatăl şi eu vă trimit pe voi. Drept aceea mergând în toată lumea învăţaţi, toate popoarele". Dar tot El le-a po­runcit zicând: „De Ierusalim să nvj^vă dgjy8r#ti până ce nu vă veţi îmbrăca cu putere de s u s " . ; " "

Adastă „putere de sus 1 a fost'coborârea Spiri'.ului Sfânt peste ei în ziua de Rusalii,

detTomnul: „Alt Mângâietor voiu trimite vouă, Spiritul Ade­vărului, care dela Tatăl purcede. Acela va rămâne cu voi în veci".

Propovăduirea Evangheliei avea să se facă, deci, nu cu puteri omeneşti, ci cu putere de sus, conlucrarea Spiritului Sfânt. Mântuitorul nu putea lăsa continuarea opeerei Sale până la sfârşitul lumii numai în seama slabelor puteri ome­neşti, a înţelepciunii omeneşti, care poate rătăci, a voinţei omeneşti care poate merge şi pe drum greşit. Adevărul veci­nie adus în lume de Hristos trebuia pus sub paza lui Dum­nezeu—Spiritul Sfânt. El le-a dat apostolilor şi urmaşilor lor, el a dat Bisericii şi-i dă mereu, putere şi tărie, înţelepciune şi curaj, pentru a propovădui aşa încât adevărul Domnului „să rămână neschimbat în ireci".

Biserica e îmbrăcat-iot* „pu­tere de sus", şi nunfaîâeâ. Ea ţine locul Mântuitorului în lu­me. Deacea cine nu ascultă de Biserică e ca „un păgân şi va­meş". Şi Biserică nouă nimeni nu poate întemeia, ci toţi tre-bue să ascultăm de cea înte­meiată de Hristos „pe care por­ţile iadului nu o vor învinge".

! . A g â r b i c e a n u

DUHUL APEUĂRULU Duhul In ziua Rusaliilor s'a pogorît din cer peste:Apostoli,

Adevărului. Prin focul său le a risipit şi umbra îndoielii.

Duhul Adevărului,i-a făcut din fricoşi, îndrăsneţi până la în­fruntarea morţii, de a cărei frică stăteau mai înainte cu uşile încuiate. Această putere numai Adevărul o are.

Duhul Adevărului i-a făcut să înţeleagă dragostea Tatălui ceresc pentru lume. Duhul Adevărului i-a făcut să priceapă jertfa Ftului pentru noi oamenii şi aceiaş Duh al Adevărului i-a aprins cu căldura sa până la înflăcărare.

Duhul Adevărului poartă în sine sămânţa şi rodul eroismului şi al martiriului adevărat,

In ziua Rusaliilor au înţeles şi Apostolii că vîierul taie din ramurile viţei, nu spre a o mutila ci spre a o face mai roditoare. Acum pricep şi ei rostul suferinţei şi jertfei.

Aşa vom înţelege şi noi Adevărul deplin şi rosturile încer­cărilor noastre, dacă va sălăşlui şi asupra noastră Duhul Adevărului,

Să ne rugăm deci: „ Duh al Adevărului, vino şi te sălăşlueşte. întru noi şi ne

curăţeşte de toată întinăciunea şi mâniuieşte Bunule sufletele naastre.

FL MUREŞANU P R O T O P O P U L ortodox AL C L U J U L U I

Isus, rîdicându-şi ochii săi zeşte-1 în numele Tău, ca toţi să •i in noi una să fia. (loan 17)

spre cer a zis: Părinte sfinte, pe aceştia ce mi-i-al dat, pă-fie una, precum Tu Părinte eşti în m\m şi eu în Tine, aşa şi

Mângâietorul Isus Hristos şi- a împlinit iă-

găduinţa. Dupăce s'a înălţat la cer a „rugat pe Tatăl sâ ne dea alt Mângâietor* care să fie pururea cu noi. (loan 14, 16).

Mângâietorul a venit. Şi a început lucrarea de mângâiere şi înhrire a Bisericii şi a su­fletelor.

Pe câteori s'au abătut vre­muri grele, vremuri tulburi, asupra creştinătăţii, de atâtea ori şi ajjtorul Mângâietorului a fost mai mare.

Cine dintre noi nu este în­cercat? Cine n'are ceva de su­ferit? Dar cine ne poate mân­gâia î n dureri? Singur Mân­gâietorul, care e în stare sâ ne facă chiar şi moartea plăcută.

St. Ştefan, bărbat plin de Spiritul Stânt (Fapte 6,5), a găsit că-s uşoare pietrele cu cari a fost omorât.

Sf. Laurenţiu, martir plin de credinţă şi de Spirit stânt, iiind pedepsit să iie fript pe cărbuni aprinşi, râdea de prigonitorii săi, aşa-i părea de plăcut a sta pe foc. „Sunt destul de fript pe partea aceasta, zicea el, în­toarceţi-mă pe cealaltă".

Iar noi cei de azi, cari săr­bătorim pogorîrea Spiritului, ce necazuri am putea avea pe cari să nu fie în stare Mângâieto­rul să le uşureze.

Sâ-1 rugam şi va veni şi va ajuta slăbiciunile noastre. (Rom. 8, 26).

P r . N . P u r a

d e P ă r . T e o d o r C i c e u

La plinirea vremii, Duhul Sfânt s'a pogorît peste apostoli în chip de limbi de foc. Şi în­dată din slabi ajung tari, din fricoşi îndrăzneţi şi din nepri­cepuţi înţelepţi. De-acum nici o armă nu le mai poate sta împotrivă. Darurile Duhului Sfânt au trecut apoi la toţi câţi s'au botezat în Hristos şi-au crezut în El. Duhul Sfânt ajuta închinătoiilor lui Hristos să

(continuare în pagina 2) _

Roadele Duhului (Urmare din Pagina 1)

binevestească pe Mântuitorul, Ie descoperă tainele cele ascunse ale împărăţiei lui Dumnezeu, îi luminează, îi mângâie, îi înflă­cărează, îi întăreşte, îi sfinţeşte şi îi învaţă tot Adevărul. Duhul Sfânt sfinţeşte întreaga viaţă. Dela leagăn la mormânt Duhul Sfânt ne ajută cu harul său şi ne sprijineşte cu darurile sale. Celui neînţelept, Duhul Siânt îi dă înţelepciune, celui neînţe­legător înţelegere, celui nehotă« rît sfat, celui slab în credinţă tărie, celui neînvins ştiinţă, celui mândru smerenie, şi celui ne­păsător îi dă frica lui Dumne­zeu, Duhul Sfânt e adevărul şi dragostea cea adevărată, care însufleţeşte, înfierbântă şi mişcă inimile până la eroism şi mu­cenicie. El topeşte ghiaţa ne­

credinţei, arde şi curăţă sufle­tele de rugina şi murdăria pă­catelor. Afară de Duhul Stânt nu e creştinism, nu e Biserică, nu e preoţie, nu e propovăduire şi nu e mântuire. Duhul Sfânt e Dumnezeu pe pământ, care conduce şi păstoreşte Biserica lui Hristos. La amar şi la ne­caz Duhul Sfânt e mângâieto­rul credincioşilor. In vârtejul nesiguranţei^ adevărul. In pus­tiul răutăţilor e izvor nesecat de bunătate. In umbra morţii e dătătorul de viaţă. In întu-nerecul păcatelor e lumina vie­ţii. Pe căi strâmbe e îndrepta­rul credinţei. Iar în lupta cu cel viclean e mântuitorul sufle­telor noastre.

P r . T e o d o r Ciceu

Rugăciunea către Duhul Sfânt Preasfinte Duh, ce 'n limbi de flăcări te-ai coborît pe-acest pământ Şi ai împărţit peste Apostoli puterea focului Tău sfânt, Aprinde-ţi focul de tărie în sufletele omenirii, Să ardă flacăra de jertfă, să ardă flacăra iubirii.

Preasfinte Duh ce peste viaţă împărfitor de Haruri eşti, Revarsă-le pe această lume din visteriile cereşti, Cunună în sufletele noastre puterea jertfei şl-a iubirii Şi pentru cei iubiţi de tine deschide poarta mântuirii.

In faţa Ta îngenunchează smerita noastră rugăciune, Tu dă-i putere de tărie, Tu dă-i putere de minune, Aprinde 'n noi scânteia sfântă, să ardă în flacără fierbinte Şi înfrăţeşte paşii noştri pe veci cu-a Tale drumuri sfinte.

Aprinde-ne pe-altarul. vieţii din ceriuri focu-ţi de tămâie Şi varsă în sufletele moarte puterea Ta de apă vie. Alungă glasul ce ne chiamă din întuneric spre păcate Şi strânge 'nir'o credinţă sfântă turma neamurilor toate.

ANTON CRIŞAN

Gândur i d e Rusali i Aceasta s ă r b ă t o a r e ne este da tă

să o s ă r b ă t o r i m când na 'u t a e în plină p u t e r e de m u n c ă şi desfacere

Dela m i n u n e a „L imbi lo r de foc" sunt multe secole şi o m e n i r e a a t recut prin grele s t r â m t o r i şi răz­b o a i e d u p ă c u m am t recut şi noi g e n e r a ţ i a cari t ră im azi, pr in răz­boiu l acesta g r o t a / care a lăsat în u r m ă a tâ ta d u r e r e şi suferinţă. T o a t e acestea ne sunt nu.i ai în­d r e p t a r e .

Acum un an, mă găs iam în t r 'un spi tal din Braşov şi în sa onul în care eram, aveam un soldat rus , care între altele mi-a s p u s u rmă­toa re l e :

„Po t să-ţi fiu ta tă şi ascul tă ce-ţi spun : Acest războiu se datore şte păca te lor noas t r e $i dacă n u ne v o m re în toarce la c r ed in ţ a s t r ă m o ­şească pe care ne-a învă ţa t -o părinţi i noş t r i , vor veni peste noi şi alte sufer inţe cu mult mai g r i l e şi mai g r o z a v e ca până acum; deci te sfătuiesc să duci mai depar t e cu v in te l e mele" .

C â n d ne-am despăr ţ i t o l ac r imă mi s'a p re l ins pe ob raz şi mult t i m p m 'am gând i t la vo rbe le lui .

To t t i m p u l acest ostaş lupta p e n ­t ru c r ed in ţ a lui şi îşi apăra întâi d e toa te sufletul. Sf. Scr ip tură o avea t o t d e a u n a la el şi u n d e şi cum putea , r ă s p â n d e a Cuvân tu l D o m n u l u i .

La aceasfă sfântă să rbă toa re a P o g o r î r i i Spi r i tu lu i Sfânt să ne examinăm şi no i ba l an ţa faptelor noas t re şi să î nce rcăm să ne în­d rep tăm greşel i le t r ecu tu lu i spre o vieaţă mai b u n ă şi mai c reş t i ­nească.

Tineri şi t inere , nu vă ruş inaţ i de Cuvântu l D o m n u l u i , ascul ta ţ i -L şi p ropov duiţ i-L, cum a p r o p o v ă ­duit ostaşul rus, cu pletele a lbi te de ninsoarea t impuri lor , şl veţi avea răsplată aiât în viaţa aceasta, cât şi în viaţa veşnică.

Gh. Oului

Puterile naturii în avion §i tun

Sunt moartei ferloirii, în mâni de nebun,

Maşinile ştlînjl ne-aduc amar fi riu,

C&nd Dimlu-i /a wmi §i nu e Dumnezeu,, A . Aci»

I I 1

I

t i /

I I

I

S

I I ! i I

T

Proorocul Ie re mia scrie: „Aşa vorbeşte Domnul, blestemat să fie omul c a r e s e î n

fn om, c a r e se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima Domnul!

Binecuvântat aă fie omul oare, s e încrede în Domnul, cărai nădejde este Domnul!" ( ' e r e m i a 17, 5-7).

o r e d e dela

şi a

P r e a s f i n t e D u h Preasfinte Duh de vleaţâ darn ic Preas i in te 'mpăr ţ i for de har, In faţa ta înge ,ur cheazâ A noas t ră r ugăc iune iar...

Căci Tu ai d it vieţ i i noas t re Botezul m i n u n a t de foc, Ce -a c u n u n a t în noi du re r ea Cu fericirea la un loc

Ai răsăr i t în fata noas t ră Lumina altei nou i vieţ i C a se ne-arăli a tâ tea sfinte Şi n e g r ă i e f rumuseţ i .

în inimi ne -a i ap r in s scânteii Şi focul alte» nou i iubiri,

Ca să-ţi aducem Ţie jertfa Deplinei noas t re dă ru i r i .

Făcut -a i sufletele noas t re Po t i r de aur minuna t , Şi da rn ic le-ai umplu t adâncu l C u ha ru l tău î m b e l ş u g a t .

D e s c h i s u - n e a i d e a c u m a uşa Slăvi tului Ierusal im Şi fericirii fără marg in i Păr taş i făcutu-ne ai să f i m . .

De-»tât no ian de fericire Ni e p l i n al inimii pahar . Fii b i n e c u v â n t a t d e - a p u r u r î Preasf inte ' m p ă r ţ l t o r de h a r .

T, Dan

P â i n e a vieţii OMULE! Alergând atât de

mult după „pâinea de toate zilele", nu-ţi uita şi de „Pâinea vieţii de veci", despte care Isus ne spune aşa de limpede: „Eu sunt pâinea cea vie, care s'a pogorît din ceriu. De va mânca cineva din pâinea aceasta, va trăi în veci; şi pâinea, care o voiu da eu, Trupul meu este, p e s a T i j u a y ^ f i g a ^ . y i a M lumii.

De nu veţi mânca Trupul Fiului omului, şi de nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Celce mănâncă Trupul meu şi bea Sângele meu, are viaţă veşnică şi eu îl voiu învia în ziua de apoi. Căci Trupul meu cu adevărat este mâncare, şi Sângele meu cu adevărat este beutură. Celce mă­nâncă Trupul meu pi bea Sân­gele Meu, rămâne în Mine şi Eu în el. (Ioan 6, 51-56).

Năcazul lui badea Miron — De ce eşti amărât bade

Miroane ? — Că n'am o gazetă. — Dar tu nu ştii citi. — Că numai de fumat. — Doar nu fumezi gazeta? — Şa îmi trebue şi mie ba-

remi lina pe zi, ca să am în ce sucî ţigările.

»

Iată o explicaţie, de ce ajung cetitorii aşa greu la o gazetă, căci dau cu zor după ele fu­mătorii proşti.

„ Vai pământului şi mării! Căci diavolul a venit la voi, ou mânia mire, ştiind că are puţini rr«« mo,,.* (Apoc 12, 12),

Nr 2-3 Pag, 3

închinare şi program Deschidem această rubrică pen­

tru femei cu gândul la Precu-raia Fecioară Măria, Ei îi în­chinăm tot ce vom scrie aci.

In acest colţ al 0 Vieţii Creş­tine'* ne adresăm în primul rând femeilor creştine. Astfel sarcina de-a le scrie ar fi foarte uşoara, dacă de a*' fi cu adevărat m f tine, sau cel puţin pe drumul de-a deveni creştine adevărate. Căci în acest caz ne-am înţelegi; ca surorile bune şi am aproba găndurde între noi în că înainte de a le cunoaşte.

Insă dureros este să consta­tăm că puţinele femei adevărat creştine se pierd în masa celor cu viaţă p&gânU, cari împreună cu cele ce nu sunt înscrise în ceata slăvită a lui Hristos, îm­pestriţează oraşele şi satele, cu aceleaşi dorinţe josnice, obiceiuri şi fapte în afară da legile noas­tre creştine. 8'ar putea pune întrebarea că de ce criticăm aşa de aspru un neam de oameni botezaţi, cari de multeori îşi dau seama că există o deosebire între ei şi cei neînsemnaţi cu semnul crucii. Răspundem cu cuvintele Mântuitor ulm: „după roadele lor li veţi cunoaşte". Şi adău­găm că vom întrebuinţa biciul cel mai necruţător al cuvintelor pentru to%te imoralităţile.

Iată acum câteva aspecte din înfăţişarea exterioară a creşti­nilor de azi, câteva roade ale lipsei de caracter creştinesc.

Exceptând îmbrăcăminte» să­tenilor care deşi are şi părţi nthigieniee, are şi o parte bunii: aceea de a acoperi impui, amin­tim de îmbrăcămintea $rmidu­ioasă, a oră şen celor, Constatăm: o nrsttpfl >iită slugarnic:epe,n ti n modă. Ptrplenăfura care strigă şi mărturiseşti un suflet ne-scruta, "este mnbolul adavin pentru cochet arie. şi demfiţ! 1/rmeaz-ă. masca de cremă, pudră, şi ru-neneli, cari înscriu respte-tivul suflet între cei cari smin­tesc. Mâinile, pentru fiumusetea cărora se urăsc sumedenie de îndatarin cari de sigur suni vrăjmaşe unei fiinţe captivante.

Nt oprim aci. O să revenim pe larg despre acestea :,i alte fapte negre.

N'am amintit în iă nimica, despre frumoasa noastră Regină cerească. Suntem atât de înde­părtate cu trup şi sufli t de Măria, încât ne e greu să ridi­căm privirea spre locul de lu­mină pe care-l ocupă. Şi totuşi nt vom strădui să o vedem, cu tmtă micimta noastră-, fiindcă-nu este alt model mai desăvâr­şit pentru femeile creştine.

Scopul nostru este să înlătu­răm di pe ocini surorilor noas­tre acoperemăniul preocupărilor păcătoase, ca apoi sâ se conving'i despre farmecul ceresc al ade­văratelor frumuşeii ce pot să împodobească sufletul unei temei.

i l e a n a O r . C l m o c a

0 podoaba rară: SMEREN1H Să înveţi sâ fii smerit nu e un lu­

cru uşor. in şcoala oamenilor, sme­renia nu se tnvaţâ; ea nu se învaţă decât în şcoala Domnului Isus. C*t de rari sunt oamenii smeriţi cu ade­vărat I Multe lucruri i-a învăţat Dom­nul Isus pe ucenicii Săi, cand era cu ei pe pământ; cel mai greu lucru a fost smerenia. •

St. Augustin fiind întrebat odată care este cea dintâi şt cea mai mare virtute, a răspuns: „Smerenia". — „Dar a doua care este ?" — „ S m e ­r e n i a " a răspuns el. —„Şi a treia?" — „ S m e r e n i a " a răspuns el din nou. Şi avea dreptate, c a d dacă sun­tem în adevăr smeriţi, avem toate virtuale şi mari binecuvântări ne sunt date. Domnul dâ har celor smeriţi.

Iarba e o întăpşare a smereniei. Domnul a fâcut-o pentru cel mai de jos serviciu: s'o mănânce vitele. Dacă o calci în picioare, ea se ridică Ia­răşi; şi daca o tai, ea creşte cu atât mai repede. Şi totuşi, cât de minu­nată este iarba în frumuseţea ei!

Pioi mari cad pe vârfurile munţi­lor, şt totuşi ele rămân neroditoare, peutruca apa se scurge în vai şi face mtel roditoare locurile de jos , Când

m învăţaţi dela Mim, căci suni blund fi smtrit cu Imimat, (Mat. 1 1 ,

cineva este mândru, harul lui Dum­nezeu poate să vina peste el, dar el rămâne tot uscat şi goi; pe când a-cela care, prin îndurarea lui Dumne­zeu, este smerit cu duhul, primeşte binecuvântare.

Toate virtuţi!; pot să fie imitate, — omul poa t i să iaca pe credincio­sul, pe cel plia de iubire, de nădejde, dai sâ facâ pe smeritul, greu isbu-teşte. S nerenia falşa este curâi.d dată pe faţa.

Spicele pline de boabe de grâu îşi pleacă capul; cu cât mal multe boabe au, cu atat mai mult se pleacă; pe când cele seci ţin ţanţoşe capul în sus. Ciocârlia se înalţă ioane sus, dar îşi tace cuibul foarte jos, pe pă­mânt. Privegheloarea cânta frumos, dar numai cand este ascunsă, în sin­gurătate şi în noapte. Crâcile care au mai multe roade, acelea se îndoaie mai tare. Tot aşa, cel mai sfânt creş­tin este şi cel mal smerit.

Cea mai desgustătoare arătare o dă omul care tace pe smeritul, şi nu este smerit. El poate să intre în rân­dul celor ce se pocăesc, dar curând se va vedea ca n'a fost ia el decât prefăcătorie. El poate $1 vorbească

'JFttt.

<JHf Mm

« v i a i c a P r e a c u r a t ă

0 prea lăudată, Maică Preacurată, (lori şi bucurie, iţi aducem ţie,

Maică Preacurată.

1 u, Maică, pe 5fâr>tul Dumnezeu Cuvântul, l 'ai născut în lume, mai presus de nume.,

Maică Preacuraţ i ,

Flori şi bucurie, îţi aducem Ţie, rt nuastra Stăpână, izvor şi lumină.

Maica Preacurată,,

v,u milă ne adapă, de rele ne scapă, ' \ I , piea lăudata, Maică Preacurată,

Maică Preacurată,

Flori şi bucurie, îţi aducem ţie, In veci Iii mfrită, Maic fericită,

Maică Preacurată,

evlavios şi să spună cuvinte mari de umilinţa şi to t i ş i , în inimă să fie în­grozitor de mâhdru. O femeie zicea către o prietenă a e', că ea a murit în totul pentru lume şi trăeş'e de acum numai p nini Hristos. Dar acea prieienă i-a r ă spuns : „Lucrul a a s ' a se va vid'.a în zilele care urmează". Şi ce s'a văzut? Că acea femele spu­nea numai vorbe mari, dar în lâiu;-trul (i era egoistă, mândră, încăpă­ţânata şi supărăcioasă.

Semnele adevăratei smerenil 1. Smerenia nu este supărăcioasă.

Unde domneşte supărarea, acolo şi dracul mândriei îşi face mendrele. Adevărata smerenie rabdă ca o oaie ia tăiere. Ea nu sbia tă , nici nu vor­beşte de râu, bârfind; ia ea supărarea este daiă morţii.

• 2. Smerem se eersoteară pe sine, „Pe voi inşi vă încercaţi- vâ daca sunteţi în creuinţă. Puneţi-vă la în­cercare pe voi înşivă", (ii Cor. 13,5). „Fkcare să se cerceteze pe sine în­suşi" (1 Cor. 11, 28) . C â r d te cer-eeuzi pe tine însuţi, te pleci înaintea Dumnezeului tău şt- L rogi: „Cerce-tează-n ă Dumnezeule, şi cuaoaşte-mi inima! Vezi daca sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei". (Psalmul

• 139, 23) . Dumnezeu dă atunci lumină. De ce mulţi nu pot sâ deosebească duhunie şi se lasă duşi' încoace şi îaeoio de feiiunte duhuri? Penîrucă nu se cercetează pe ei înşişi; iar cer­cetarea de sine lipseşte, pentrucă lipseşte adevărata smerenie. Smerenia adevărată nu lasă să treacă o zi f .iră sa se cerceteze pa sine însăşi.

3. Unde este eersetare de sine, acolo esie şi judeaata de sine. Adevărata smerenia se judeca pe sine însăşi. Daca ne-am judeca singuri, n 'am li judecaţi" (1 Cor. 11 , 31). Mulţi cad sub judecata lui Dumnezeu, din pri­cina că nu s'au jadecat singuri. Cât d ; trist este când copiii iui Dumnezeu se amestecă in treburile a:tora şi nu-şi văd de treburile lor I Decât s 'ar apu­ca sa măture gozui din faţa uşii altuia, mai bine şî-ar matura gunoiul din faţa uşii lor, •

4. Smerenia primeşte să i se spună lucruri oh cât de grele. Un smerit rob dl tul Dumnezeu primeşte să i se spună orice, chiar de către un copil. Ei cercetează toate, le duce î îaintea iui Dumnezeu şi ia apoi învăţătură dela Domnul lai. El nu se crede prea învăţat. Nu este dispreţuitor faţă de nimeni care are sâ-t spună ceva. Cât de mare este această nobleţei Cât de bine îi stă smerenia unui rob al lui Damntz.ml

Oh, primiţi să vi se spună orice ! Chiar d i ca ceea ce vi se spune este pentru voi o doctorie amară şi chiar dacă trebue să vărsaţi lacrimi luând o, primiţi totuşi sâ vi se spună ! Mer ­geţi pe calea smereniei şi Dumnezeu va va înălţa la vremea Sa.

5. S nerenia este supusă, „Cei mai tineri, sa ne saput i c d ^ r bătrâni; şi toţi laolaltă, In legăturile dintre et, sa tic împodobiţi cu smerenie". Fiecare să socoteasaa pe altul mai pe sus da sine însuşi. Unul s\ dea îatâietate altuia.' C e frumos este într 'o casă unde locueşte duhul smereniei, unde niciunul nu zice despre bunurile lui : „Sunt ale mele", uode niciunul nu pretinde să fie bine văzut, unde totul este lăcut spre sava lui Dum­nezeu, unde fiecare se uită pe sine însuşi şi unde este supunere în duhul lui Hristos!

Sâ învăţăm să firn smeriţi! Dom­nul Isus zice: „învăţaţ i dela Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu ini­ma". S l învăţăm deci acest lucru iii fiecare zi. Să fim smeriţi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Dacă în noi estt foame şi sete după sme­renie, atunci prin aceasta se face tot mai mult loc Duhului lui Dumnezeu. Atunci nu va mat îi nevoie să cerşim — cum îiC unii — botezul Duhului sau al focului, fiindcă totul vine dela sine. Nu vom mai dori după daruri care să izbească privirile (cum do­reau Coriutenii după darul vorbirii în limbă), fiindcă, dacă avem adevărată smerenie, atunci totul ne va fi dat . Adevărata smerenie este curată, ea este pusă în totul de o parte pentru Dumnezeu. Adevărata smerenie însă disprcţueşte lauda dela oameni şi nu ridică în slavă pe oameni, fiindcă ea ştie bine că numai Dumnezeu este vrednic să fie lăudat.

Am văzut odată „o plantă sensiti­va" scrie un credincios. Suflarea mea a atins-o uşor; îndată florile ei şi-au plecat capul. Am pus mâaa pe ea, şi ea s'a vestejit. Aşa este şi cu sme­renia. Ea este o planta gingaşă, că­reia îi place sâ fie retrasă, Cine se măguleşte singur cu vorba că urmează Domnului în deplină smerenie, se in­sala singur. Nu este adevărată sme­renie, când gândim despre noi înşine că suntem mici; smerenie adevărată este atunci, când uităm de noi înşine. Moise nu ştia că faţa lui strălucea. Îndată ce începem sâ vorbim de sme­renia noastră, smerenia a şi sburat.

O, de ne-ar împodobi Domnul pe toţi cu această aleasă podoabă: sme­renia !

Prd, S. M, Valeri®

s i o n a r Unul este Părintele nostru

Se aud aspre înfruntări dela unii — cărora ie place a se numi «po­căiţi*, — contra credincioşilor c reş ­tini, cari îi cheamă pe preoţi, cu nu­mele de „ p ă r i n t e S e provoacă la cuvintele Mântuitorului dela Matei, 2 3 , 9: „şi părinte să nu chemaţi vouă pe pământ, căci unui este părintele vostru, u nie este în ceruri".

li u D i c c i u i lor, ai „pocăiţilor", de a lua u . v i . j u I c Scripturii în fraze frânte, lărrt sa ţină seama, de legătura lor, In locul de faţă, Isus, vorbeşte despre cărturari şi fariseii, cari învăţau pe oameni Legea, însâ fără ca ei să pă­zească, ceeace învăţau pe alţii, (V,t. 2 3 , 1-3). învăţătura lor e numai de arătare (23 , 5) , şi le place să fie chemaţi de oameni, cu numele de în­văţător; însă unul este învăţătorul Isus Hristos şi unui este părintele, anume cel din cer. Isus îi opreşte pe ucenicii săi, ca să se ia după pilda fariseilor. Aceştia căutau cinstea în faţa oamenilor şi dorinţa deşartă de a ti chemaţi dascăli, învăţători.

Ei bine, ce e Legea? E călăuza faptelor noastre, Cine a dat Legea? Dumnezeu. Cărturarii şi fariseii se sumtţeau, ca şi cum ei ar fi dătători de Lege, şi cereau dela oameni, să fie numiţi, învăţători. Insă „unui este învăţătorul nostru: hus . hi alege pe învăţători din învăţăceii săi, şi le dă poruncă să înveţe pe oameni în nu­mele său. Isus Hnstos e mijlocitorul între Dumnezeu şi între oameni, „ca­rele sa dat pe sine pre( de răs­cumpărare- şi spre care sunt pus ea (zice Pavel la 1 Tim. 2 , 5—7) , propovăduitor şi apostol şi învăţă­tor neamurilor întru credinţă şi întru adevăr*, Zadarnic se mândreşte deci cineva cu învăţătura tul şi se numeşte dela sine învăţător, căci „ce are omul. ce să nu fi primit, iar dacă a primit, pentru ce să laudă coşi cum nu a primit". (I Co­rint. 4 , 7) .

„Şi părinte să nu vă chema(i vouă pe pământ"... Dumnezeu singur e tatăl nostru. Dela el avem viaţa trupului şi a sufletului. Deci: „da(â sunt tată, unde este cinstea, care mi se cuvine?" (Malahia 1,6).

Suntem noi opriţi, sâ chemăm pe născătorii noştri după trup, cu numele de tată şi de mamă, — cu toate că Dumnezeu e tatăl nostru şt după t rup? Au nu Dumnezeu ne-a dat nouă poruncă în Legea Sa, ca să cinstim pe taţii şi pe mamele noastre ? De altă parte cei ce primesc învăţătură, se numesc în Sfânta Scriptura, cu numele de fii. Insă, unde sunt fii, trebue să fie şi păr in ţ i : «ascultă fiule învăţătura tatălui tău" (Pilde I, 8 ) . Prin aceasta nu se ştirbeşte dreptul de Părinte al Tatălui din cer. Atunci, pentru ce să nu-i putem chema şi în cele sufleteşti, cu numele de părinte, pe acei ce ne-au născut pe noi în Isus Hristos, la vieaţa cea creştinească? „Căci de aţi avea zece mii de das­căli întru Hristos, însă nu aveţi mulţi părinţi; căci prin Hristos Isus prin bunavestire tu (Pavel) v'am născut*. (I Corint. 4 , 15). Pavel pe cei din Tesalonic, i-a îndemnat şi în­tărit, .ca un părinte pe fiii săi" (l Tesal. 2 , 11). Petru, apostolul, ÎI botează pe Marcu, şi aflându- se amândoi în „Babilonia", scrie biseri­cilor din Asia; „închină-se vouă, bi­serica cea din Vavilon, şi Marcu, ţiul mm" (I Petru, \ 13).

Deci dacă cineva are fiu, acela este părinte.

Fariseii şi cărturarii se mândrlau cu ştiinţa lor, şi cu dela sine drept so chemau învăţători şi părinţi, — însâ Apostol» şi urmaşa lor împărtăşesc vieaţa şi învăţă tura Iui hus Hnstos, deci ei sunt învăţători şi părinţi , tri­mişi de Domnul Nostru „eu v'am ales pe voi şi v'am trimis în lume..."

P . E m i l i a n L e n i e n y

Duhul Sfânt isvor al apelor vii (Ier. 2, 13)

Duhul Sfânt, i sver de apă vie, care a p u s vorbele pe buzele p r o o ­rocilor, în ziua cincizecia s'a im­p a r u l în limbi de foc apr inză tor de inimi peste cap t t e l e Apos ! o! i lo r . Aşa se împlinesc cuv in t e l e lui h u s ; „tată eu cu voi v o i . / i p&uă IH sfârşitul rancurilor". (Mateiu 28, 20) . „ foc Impiîrţindu-se spve du­rea, de daruri" d u p ă cum spune Pen t ecos t a ru l . Acum credinţa A p o s -

Cine a zis aşa? Poate un răutăcios. Poate,

şi atunci trebue să uităm. Dar o mare şi înţeleaptă persoană a mai z i s : „Cei caz/ vin să mă vadă îmi fac cinste; cei cari nu vin, îmi fac plăcere".

Aceasta o poate spune ori­cine ştie cântări preţul fiecă­rei clipe şi zădărnicia atâtor vorbării goale a femeilor leneşe sau a şedinţelor cu cafea şi tărăboi. Poate în clipele astfel pierdute mulţi aşteaptă ajutorul meu.

Poate în acel timp zădărnicit, Dumnezeu aşteptă munca sau rugăciunea mea.

Multora îţi vine să le spui: „Dacă vrei să-ţi pierzi tim­pul cu oiice preţ, cel puţin

nu-ţ't face plăcerea d/n atace sâ şi-1 piardă şi aJţiil"

Iată la ce sunt condamnaţi şi cei ce vreau să muncească: au să îndure flecărerile ne-slârşite ale trândavilor.

Un proverb zice: „Scapă-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă'ngrijesc eu".

Dar să nu e x a g e r ă m . Caută în prietenie, recreaţia ta plăcuta, aşa cum o vrea Dumnezeu. E s t e d e un folos nemăsurat conversaţia între sufletele care se înţeleg şi care sunt mari. Dar sunt prieteni şi prieteni.

Să-i păstrezi pe cei buni. De ceilalţi, roagă-te iui Dum­nezeu să te scape.

R, PLUS

Spirite Sfinte

Sp i r i t e Sfinte, L u m i n ă lină, A vieţi i n o a s t r e Dăru i to r . Vină din cerur i , o, vină, v ină , Şi fii-ne astăzi Mângă i t o r .

A m p i e r d u t calea cea b u n ă , d reap tă , Ş i ' n t r u păca t e ne a m cufundat . O, vină, vină, to ţ i te aşteaptă , C a şi pe -un Soare p rea lumina t ,

Ne -apasă mul te d u r e r i şi pa t imi .

U m b l ă m cu t r u d ă g re l e cărs r i , O, v ină Sfinte s t r igăm cu lacrimi, Dă ne tăr ie în s t r âmto ră r i .

Lumea- i cupr insă de -o o a r b ă ură, Şi iadul fierbe îngroz i to r . Vină, o , vină, s p r e noi te ' n d u r ă , Şi fii-ne astăzi Întăritor»

Spiri te Sfinte, Lumină lină, Spre cerur i s b o a r ă al nos t ru dor . Vină în l u m e a de lacrimi pl ină, Şi fii-ne astăzi M a n g l i t o r .

t >lilor dev ine mai vie, iubi rea mai caldă nădejdea mai tare. Spiritul Sfânt a fecundat sufletele A p o s t o ­lilor cu „putere de sus" (Luca 24. 29 ) .

Mica uaste, a celui mai mare împăra t , cucereş te în această zi 3000 de suflete p e n t r u împărăţ ia nemur i r i i , î n t emeind astfel Biserica vie a Iui Isus H r i s t o s . Apos to l i i , spir i te fecundate de cerur i şi bo t e -zale cu bo tez de foc, au p red i ca t cu l imbi de foc d r a g o s t e a Tatălui , jertfa Fiului , că ldura — prin căl­d u r a - - Duhu lu i Sfânt.

De fapt c reş t in i smul cel diníáiü a fost un soa re a p r i n s ce l u m i ­nează şi încălzeşte pes te veacur i , foc întăr i tor , apr ins de D u h u l Sfânt, suflete e ro ice , care , deş i pu ţ ine , au birui t lumea şi veacur i le , pen t rucă e rau întăr i te cu pu te rea D u h u l u i .

Focu l aces ta a scăzut în sufle­tele omeni r i i de azi. Cenuşa p ă c a ­tului v rea să acopere ja ru l c r ed in ­ţei . Ne l ipseşte c red in ţa vie a pr i ­milor creşt ini , iubi rea f ierbinte şi nă­dejdea lor tare , ne l ipseşte în g e ­nera l focul Sp i r i tu lu i Sfârşi; şi în locul Lui, locui pa t imi lor mis tu ie sufletul rătăcitei omeniri , N o i a m apr in s în lume focul d i avo lu lu i uc igă tor , focul războiu lu i ce a m i s ­tu i t în flăcări ca tedrale le noas t r e , focul ce a dus o m e n i r e a spre aba- , , torul apoca l ip t ic .

Spir i te S t ime, ce ai boteza t pe Apostol i cu b o t e z de foc, a p r i n d e l imbi le noas t re ca să c â n t ă m şi să vorb im cu foc, să ne r u g a m cu că ldu ră şi sâ p lângem.

„Duhul lui Dumnezeu, Duhul slavei, se odihneşte peste voi". (I . Pe t ru 4. 14), D a ! Fiinţa Lui a r ăm ,s d e a p u r u r e a prezentă cu noi, ca o călăuză cerească a paş i .or noştri, ce ră tăcesc în această vale a p lânger i i . Din z h u cincizecia Spir i tu l Sfânt vrea să ne că lău­zească dest inul p â n ă la sfârşitul veacuri lor , spre Ierusalimul ceresc. Dar d int re valuri le acestei lumi îşi scot capul mul te călăuze, şerp i i

(continuare în pag. 7 ) \ \ \ \ WtV^A *

F R A Ţ I C R E Ş T I N I

fr t̂t cr*vT.n< & i tinwa'nWa- ţ â , tre-vv rit.' m c»«ţ «io-ios

3n- to -nat ; un « it i U - '» , loti ci!; ere-deli «v H»>vî«S

î v j w - f i - ţ i - <¿ po' p o a r e de-U S\¿- ţ j • u t s i a - phs

b\ ple-cjtvdui v'f, cj«• t i o n - c t w , " ' 1 ft« " j * - 3 - SUS.

S S

0 Urivtea ix b\ít&¡ i a i ' r t â . c e do-reşîi ¡ta «e t u - W v

) b - n« Bou- a £ t a t¡¡'- c* , d» m l Î a u v i - l *o-^i*

F r a ţ i c r e ş t i n i d i n l u m e a 'n t reagă Fraţ i creşt ini , din l u m e V n t r e a g ă , t resăr i ţ i în cânt vo ios , In tonaţ i un imn de slavă, toţ i câţi c redeţ i în C h r i s t o s . înfrăţi i-vă p o p o a r e dela Răsări t şi A p u s Şi p lecându-vă genunch i i , cân ta ţ i Regelu i I sus l

Refren: O, Cris toase 'n Sfânta Ta ină , ce doreşt i să ne iubim, Dâ-ne nouă a Ta pace , d o r u l tău să-1 împl in im.

Pen t ru noi ven ind pe l u m e , S'a făcut copi l p l ă p â n d , Pen t ru noi mur ind pe cruce, S'a jertfit ca mielul b l ând ; Iar acum sub ch ipu l pâ in i i din n o u vine pe altar , Şi se dă cu to tu l n o u ă , s ' avem viaţă, s 'avem har ,

Sbuc iumat de u r ă mare neamul nos t ru omenesc , N ' a r e l inişte, iar fraţii între ei se duşmănesc . Po to leş te Tu furtuna, s t inge focul d in t re fraţi, Ş i fă să sorbim iubirea , la-a T a masă a d u n a ţ i .

Te r u g ă m , Cr i s toase , D o a m n e , să ne ierţi că ara greşi t , Pen t rucă streini de Tine, pân ' acum nu T e a m iub i t ; Mişcă in imele noastre ca p !ângându-ş i vina lot, Strânse 'n juru-Ti să r ă m â n ă in toţi vecii vec i lo r .

SEMNE DESPRE SFÂRŞITUL LUMII In t r ' adevăr , sfârşitul lumii va fi,

însă măsură toa rea v remi i până a-tunci, în t ru cât nu ne esfe de folos, D u m n e z e u a ascuns-o dela min tea noastră . Cel dintâi sfârşit al lumii este sfârşitul o m u l u i . Pen t ru cel ce moare lumea nu mai există, t u fiecare minut , cu fiecare ceas, cu fiecare zi ne ap rop iem de sfârşitul lumii noas t r e persona le , Deaceea Mântui toru l ne învaţă sâ fim ga ta în toa tă v remea . Fiţi dar gata, c&si Fiul Omului v a veni în c e a ­sul în c a r e nici nu vă gândiţi. (Le. 12, 40). A iscodi vi i torul pe care Dumnezeu 1-a pus în a sa stă­pânire, î n s e a m n ă a ispiti pe D o m ­nul, deaceea or ice p rez ice re cu pr i ­vire la ta inele lui Dumnezeu , p o r ­nită din iscusinţa omenească , este 0 nesocotinţă a iui D u m n e z e u , deci un mare păcat .

Dacă noi avem un sfârşit da r neştiut când, apo i şi lumea va avea un sfârşit d u p ă c u m a avut un în­ceput. Despre acest lueru Mân tu i ­torul n e a învăţat cu pr i sos inpi . „Cum s'a în tâmp at în v r e m e a iui ciot, zicea el, t o t aşa se va întâm-p a şi la venirea r i u l u i O m m u i . După cu.n era în zilele cele d i n a ­inte de potop, când toţi mâncau şi beau, se însurau şi măr i iau , p â n ă în ziua câad Noe a in t ra t in c o ­rabie, şi n 'au priceput nimic, p a n a când a venit peste ei p u t o p u i şi 1 a înnecat pe toţi. A^a va ti şi la

.venirea Fiului Omu.ui, ca sa jude­ce lumea. Deacee^, veghiaţi asupra sufletelor voastre, pentrucâ nu pu ­teţi s i ştiţi in care zi va veni. D o m ­nul Isus, ca să vă mai puteţ i p re ­găti . (Mat. 24 , 37). Şi cu toate

^icestea, el ne-a dat oarecare semne, d u p ă care pu tem şa ne călăuzim ca (ÎI fn ce v r e m * se va apropia z ua cea mare a d rep te i judecaţ i . Aceasta este mai m u u o întărire a faptului decâ t o precizare a t impului .

Cei dintâi s e m n dat de mân tu i ­torul este p r o p o v e d u i r e a Evangne-uei la toaiâ lumea . Mai întâi s t va propovedui Evanghe l i a aceasta ia toată lumea, ea să slujească de mărturie veşnic o sând t toa re p e n t t u

. toate neamuri le p ă m â n t u l u i ; ca re nu vor crede, şi apoi va fi s f â r ­ş i t u l lun i i , ne spune D o m n u l . (Mat. 24, iii.

Acum Evanghel ia s a p r o p o v e -duit a b a ia a treia p a n e d in toată populaţia pămân tu lu i . D a c a prin actasta p r o p o v e d u i r e se în ţe lege Increştinarea tu tu ror , sau numai *â se propoveduiască Evanghe l i a încât sa i e cunoscu tă d e ' t o a a lumea, e greu de lămurit , Acum, de b u n ă seama, că au auzit a p r o a p e toţi vie,uitorii pe faţa pământulu i d e s ­pre adevărur i le învăţă tur i i creşt ine, unii mai corect , alţii mai ne lămur i t şi ră tăci t .

S u n t unii oamen i care se l audă cu numele c reş t in ismului , ca cu orice fel de ştiinţă a l umei , da r prin vieaţa lor îi t â g ă d u e s c pu te ­rea pr in fapte imora le şi c u g e t e viclene. Unu ca aceşt ia numai spe ­culează cete sfinte. Deaceea , M â n ­tu i torul ne-a dat un alt s e i m care va g r ă b i sfârşitul lumii : înmul ţ i rea răută ţ i lor d in t re oameni .

Dacă va zice c ineva : iată aici es te Hr is tos sau acolo, să nu credeţ i , căci se vor scula hr is toşi minc inoş i şi p ro roc i înşe lă to r i , ca re vor face semne mari şi minun i încât vor cău t a să înşele chiar şi pe cei aleşi, dacă le va fi cu put in ţă , lată v 'am spus mai îna in te , că d a c ă vă vor z ice : lată-1 în pust ie să nu vă du­ceţi acolo; iatâ-l retras într'o casă

să nu-i credeţi , căci p r e c u m iese fulgerul de la răsăr i t şi s t răbate până Ia apus , aşa va fi venirea Fiului Omulu i . ("Mat. 2 4 , 23-27).

Spre sfârşi/ui lumii înşelă tor i i se v o r înmulţi şi se vor specializa în aşa fel încât cu foarte m a r e g reu ­ta te vor putea fi cunoscuţ i . Aceştia, pr in măestr ia vicleşugului se vor o-cupa de cele mai sfinte îndele tni ­

ciri , ca o u r î c iune s u i ţ i în locul cel sfânt, Se vor a d ă p o s t i sub n u m e l e creş t in , da r cu multă d ibăc ie îi vor t ăgădu i pu te rea , având n u m a i o formă de evlavie (II Tim. 3, 1-5).

Domnul ne - a ară ta t un alt s e m n pen t ru sfârşitul lumii, z i când : . V e ţ i auzi de r ăzboa i e şi veşti de răz­boaie , băga ţ i de seamă să nu vă înspă imânta ţ i , căci toa te acestea

t r e b u e să se î n t âmple . Dar sfârşi­tul lumii nn va fi a t u n c i . Se va scula un p o p o r împot r iva altui p o ­por , şi o împă ră ţ i e î m p o t r i v a altei

î upârăţ i i , şi vor fi, pe alocurea. c u t r e m u r e de pământ , foamete şi boa lă . Dar toate acestea nu vor fi decât î ncepu tu l dure r i lo r " .

„Atunci vă vor da să fiţi ch inui ţ i şi vă vo r o m o r î , şi veţi fi urâţi de toţi pen t ru n u m e l e Meu . Atunci mul ţ i vor c ă d e a din credinţă , se vo r v inde uni i p e alţii şi se vor d u ş m ă n i între ei, Se vor scula mul ţ i p r o o r o c i minc inoş i şi vor înşe la pe mul ţ i . Şi din p r i c ina înmul ţ i r i i f ă răde leg i lo r , d r a g o s t e a m u l t o r a se va răci. Dar cine va r ă b d a până ia sfârşit, n u m a i acela se va m â n ­tu i " (Mat . 24, 6 13 ; .

Războaie a fost de când e lumea pe pămân t . Ele nu sun t a l tceva decât efectul r ău tă ţ i lo r din sufle­tele o a m e n i l o r . C u m focul face să c loco tească că ldarea , to t aşa flacăra păca t e lo r face să c locotească de u ră toa te n e a m u r i l e p ă m â n t u l u i , încât D u m n e z e u le lasă sâ se p e ­depsească une le pe al te le . „ N e b u ­nia omului îi suceş te calea, s p u n e Scr ip tura , apoi câr teş te împot r iva D o m n u l u i . ( P r o v . 19, 3).

Păca te le se pun ca o p e r d e a î na in t ea ochi lor omeneş t i , şi nu- i Iasă să vadă că „ n u m a i vieaţa cea cinst i tă înal ţă p o p o a r e l e , ne spune Car t ea sfântă, iar păcatele le a c o ­pe re de oca ră" . (Prov , 1 4 , 3 4 ) .

Or ice război este un fel de sfâr­şit al lumi i fiindcă pr in el îşi g ă ­sesc sfârşitul atâtea vieţi omeneş t i . Dar r âzboae l e care vor servi ca s e m n e pen t ru s â r ş i t u l lumii vor fi mai înt inse şi de p ropor ţ i i ma i mar i şi mai î n v e r ş u n a t e . Şi cu t o a t e

(continuare în -pag, 7)

BOMPA ATOniCfl Fantez ie ( înch ipu i re ) de G . B, S H A W Trad . d e A . P .

— D U M N E Z E U (un moş plin de bună ta te , aşa cum şi-1 înch ipue p o ­poru l ) : Pe t re ! , — P E T R U : Porunceş te S tăpâne!

—- D O M N U L : C e mai face vier­mele acela ai meu , de pe p lane ta numită pămân t ?

— P E i R U : Te gândeş t i Ia om, D o a m n e ?

— D O M N U L : Da, Ia o m . Mai t ră ieş te ?

— P E T R U (Pr int r 'o lunetă uriaşă, î n c t p e să cerceteze o păr t i c ică în­depă r t a t ă a un ive r su lu i ) : Se pare că t ră ieş te .

— D O M N U L : Şi ce face acum? — P E T R U (Pr iv ind prin lune ta ) :

Se sba te , se frământă, par 'c ar fi g â n g ă n i i d i n x ' u n muşuro i răscoli t .

— DO.v iNUL: De ce se frământă, nu poa t e sta linişti t ?

— P E T R U : E o făp tu ră p ă c ă ­toasă, Sâ am ier tare , D o a m n e . Deşi e făptura Ta, dar imi vine *ă cred că a tunci când i-ai dat viaţă, n ic i n ai bănui t , ce va a j u n g e cu t im­pu l . A c u m b u n ă o a r ă se f rământă ma i ales să-ş i refacă oraşe le , p o ­dur i l e , fabrici le, pe oari le-a n imi ­cit mai deunăz i .

— D O M N U L : C i n e ? — P E R T U ; Viermele numit om.

întâi n imiceş te totul , apo i ani de -a -r â n d u l a sudă c lăd ind . A b e a sfâr­şeşte de clădit şi o ia dela început . Aces ta - i jocu l la care ţ ine mai mult-

— D O M N U L : C u r i o s . Şi î. place? — P E T R U ; A ş a se vede în t rucâ t

îl r epe t ă m e r e u . — DO VINUL: C e făp tură c iudată . — P E T R U : Şi asta e f loare la

u reche , D o a m n e . Eu mă uit la el adesea, c â n d am răgaz . T e cruceşt i văzându- l , Ieri, de pi ldă au muri t de foame cincizeci de mii de oa ­meni , lnchipuieş te - ţ i , S tăpâne , au

mur i t de foame, în t imp ce p ă m â n ­tul e g r eu de r o d , de pomi care şi frâng c reng i le sub p o v a r a fructe­lor , iar hambare le omulu i nu mai răzbesc a aduna .

— D O M N U L : H m ! si totuşi m o r atâţia de foame ? Iar cei car i au îi lasă p e ceilalţi să p i a r ă ?

— P E T R U : Da, îi lasă, Şi aceasta t reacă m e a r g ă . Dar lor le face ma­re p lăcere să-şi a smuţă t inere tu l , îmbrăca t în uniforme diferite, unii î m p o t r i v a al tora , ca să se măce lă ­rească. La acest joc, a leg d e - o par te cu mul t ă gr i ja pe cei bolnavi , pe bă t r ân i şi schilozi şi nu t r imi t ia m o a r t e de cât pe cei sănătoşi . Alegerea o fac d o c t o r i i .

— D O M N U L : Dacâ-i aşa, sunt n e b u n i de-a binele.

— P E T R U : Se poar tă , par ' c ' a r fi copi i . Se ceartă şi se bat m e r e u . Fac în t runa gh iu le le şi b o m b e . îşi che l tuesc cu acest joc to t aurul , toa te energii le . Din această pr ic ină, t inere tu l lor nu p o a t e învăţa In dea juns ca să fie de folos ce lor ­lalţi. T răesc în î n t u n e r i c şi în să­răc ie neagră , deşi fiecare în par te ştie p rea d ine , că în loc de g h i u ­lele, cu aceeaş os tenea lă , ar putea r idica oraşe minuna t e cu grăd in i încân tă toa re .

—- D O M N U L ; Şi tu. ce crezi, care i pr ic ina r ă t ăc i r i i ?

— P E T R U : Jocul de-a războ iu l . Le-a ajuns a d e v ă r a t ă pa t imă. De aici, de sus, e şi g r e u să spui de ce se bat , P o a t e d in do r in ţ a n e ­a d o r m i t ă de a mai smulge de la ceilalţi o pa lmă de pământ . . .

— D O M N U L : E o p ros t i e . Doar pământu l e destul de m a r e şi de boga t , ca să-i poată îndes tu l i pe to ţ i .

— P E T R U : . . . P o a t e că se ba t d in pr ic ina î m b r ă c ă m i n t e i . F iecare

poa r t ă al tă u n i f o r m ă şi vorbeş te a l tă l imbă . De aceea nu se po t suferi , N 'au minte nici cât un b o b de m a c . Se măce lă re sc , a p o i fac se rbăr i m a r i la m o r m i n t e l e celor mor ţ i şi ţ in mereu d iscursur i . S e poa te spune că omul e făptura cea mai v o r b ă r e a ţ ă d e pe p ă m â n t . D i , la aşa ceva se p r icepe .

— D O M N U L ; A j u n g e ! Eu i -am creiat ca sâ fie fericiţi . Ce crezi , cum să le p u n capă t sminte le i , să ie tr imit p o t o p , cu t r emure , ori ai pu t ea să-mi spu i ceva mai n o u ?

— P E T R U : D o a m n e , n u sunt vrednic i să p iară d e m â n a ta . L a ­să i să se n imicească s i ngu r i Şi aşa le face plăcere t r eaba aceasta . Descopere - l e ta in» mater ie i , a a t o ­milor . Ara t a - l e c u m ar pu tea s o desfacă. Ei vo r sti că p r i n n o u a de scope r i r e p o t să-şi t rans forme pămân tu l în pa rad i s , chiar de n ar munci decâ t 2-3 o re la zi, că aju­taţi de ea ar pu tea trăi fericiţi, l iber i şi boga ţ i , în ţ inu tur i î ncân ­t ă toa re şi in oraşe p l ine cu g r ă d i n i m i n u n a t e . Dar ei nu vor folosi d e s c o p e r i r e a pent ru aşa ceva, ci, cu ajutorul ei , se vor nimici uni i pe alţii. Ce zici, S t ă p â n e / 1 E b u n p lanu l ?

— D O M N U L : Da . ( P e p ă m â n t se s c u r g câţiva ani , ceeace în r a iu nu- i decât un ş i rag de c l ipe fugare) .

— D O M N U L : P a t ' c ă s'a auzjt o mică pocn i tu ră ,

—- P E T R U (p r iveş te p r in u n i ­vers) : Ch ia r a c u m a făcut exp loz i e .

— D O M N U L : C e ? — P E T R U : P ă m â n t u l . — D O M N U L : Ah, da, p ă m â n t u l

d e ca re v o r b i r ă m ad ineaor i . P la ­ne ta aceea mit i t ică , c a r e pur ta vier­me le n u m i t o m .

— P E T R U : Da, D o a m n e . Vieaţa a pier i t de pe P ă m â n t . A c u m e o p lane tă m o a r t ă .

— D O M N U L : Nu- i n imic . Las-o s a s e mai î n v â r t ă . Va ven i v r e m e a când va fi scoasă din c i rcula ţ ie .

Pocăi ţ i -vă l Aceas ta este cea d in ­tâi p r ed i că a N o u l u i T e s t a m e n t şi e şt cea din u r m ă sol ie a lut D u m ­n e z e u p e n t r u omul păcă tos . P r in p o c ă i n ţ ă păcătosul în tâ lneş te pe D u m n e z e u în mila şi î ndura rea Sa.

D a r cum să împl in im acei stă m a r e p o r u n c ă ? Pocăi ţ i v ă , n e p r e ­dică Biser ica pr in slujitorii ei . P o -căi ţ i -vă p r ed i că t oa t e sec te le pr in t oa t e o ra şe l e şi sa te le . Ba fac şi ma i m u l ţ i m e r g d in casă în casă cu iei d e fel d e b r o ş u r i şi î ndeam­nă pe o a m e n i ca să le c u m p e r e şi s l le c i tească ca să v a d ă în ce ră­tăcire i-au a d u s p reo ţ i i , şi s p u n că dacă nu se l eapădă de Biser ică nu se vo r m â n t u i .

O a r e ch ia r aşa să fie c u m c red aceşt i oameni cari s'au l ă p ă d a t de d« biser ică , c ruce , i c o a n e şi zic că sun t idoli , iar preoţ i i sunt şar la tani ca re înşală pe oamen i cu învăţa­tur i le p e care Ie dau?

S u b s e m n a t u l care scr iu a : e . t e a a m avu t de-aface cu fel de fel de o a m e n i d e aceşt ia şi pe uni i d in ei îi c o m p ă t i m e s c că îi văd oameni c red inc ioş i şi s 'au l ăpăda t de Bi­ser ică cu c red in ţa că numa i a*a se po t mântu i d a c i se bo tează a d o u a o a r ? . Ei n ' au ştiut că Botezul nu se face de d o u ă ori , p e n t r u c ă e te scris." „Un Domn, o c r ed in ţ ă şi un b o t e z » . Şj nu i m i r a r e că au fost duşi în r ă t ăc i r e ei care n ' a u cu-

(Marcu 1,15;

noscut învă ţă tur i le Biserici i şi s ' tu lăsat învăţaţi de p r e d i c a t o r i i sec­telor . P e n t r u c ă că eu î n s u m i d \ â n 'aş fi cit i t Biblia şi t oa te căr ţ i le scoase de Biserică, ca re expl ică Bi­blia, nu ştiu dacă n'aş fi a jurs şi eu în careva sectă asctsit-indu le învă­ţă tur i le ior. C u m a fost D u m i n e ă, în 19 Mai ia Cluj ia Tea t ru Ma­gh ia r o m a r e a d u n a r e d e M a r t o ­rii lui Sehova şi au fost mulţ i „fraţi" cu:n îşi s p u n e», şi a fost şi p u b l i c m u l t din oraş Şi cu u am fost în Cluj m am dus şi eu la a d u n a r e şi ce am auzit aco lo , nu i loc în aceas iă gaze tă să le înşir. Spunea p red ica to ru l lor u n g u r dela Bucureş t i , că preo ţ i i sun t ca ne gus tor i i ca re vând marfa din pră­vălie şi pe uş t prăvăl ie i scrie marfă bună , da r ei d i n ă u t i u vând altă a a r ă , a d e c ă învăţătur i falşe. Am văzut că s'au vândut şi o mul ţ ime de b roşur i de sie lor şi m. i aveau încă şi o mul ţ ime de pachete cu b r o ş u r i şi m'. .m gând i t a tunci că la noi să face p r e a puţ in mai ales în r ă s p â n d i r e a cărţ i lor. Dacă sectari i se d u c d in casă în c a ă cu b roşu r i şi revis te şi le r ă s p â n ­desc , de ce nu o fac aceas ta la noi preoţ i i şi credincioşi i pent ru că e da to r ia lor să fie „ lumină lumii si povâ ţu i t o r i celor fără de n-inte" ( R o m 3, 20; .

plugarul Gr. Pite an u

Bucuria deplină — Ce ai Ioane că eşti aşa de ve­

se l ? —- 11 întreabă Vasile. Ion — D'apol iasă că destul suntem

şi "supăraţi. Vasi le : — Ai dcrcpfaie. Dar to­

tuşi a ş vrea să ştiu pricina. Poate eşti mulţumit că ai sămănat des tul?

Ion: B i . Căci doar* câţi sin sea­mănă şî totuşi nu sunt fericiţi.

Vasi le: Poate ai aflat o c o m o a r ă ? i , ; Ion: Ai dreptate. Am aflat o co­moara, dar nu de acelea, de cari se bucarâ cei lacomi după averi.

Vasile: — Cefei d.:. comoară ai af­l a t ? Poate ai auzit Cuvântul lui Dum­nezeu, care c cea mai mare comoniă V

i o n : — Da, însă nu m'am înde­stulii uitoui să as:t»H cuvăotttl lui Dumnezeu, ci 1 am şi împlinit.

Vasile: — Te rog i«i».e, sâ- mî vor­beşti mai limpede.

Ion : ™~ Dacă te interesează, h\i\ îţi spun, poate câ-ţi va folosi şi ţie. Sunt atât de vesel, fiindcă auzind pre­dica Părintelui, în care ne îndemna sâ ne curăţim sufletul prin spoveda­nie, mi-am luat inima în dinţi şi m'am dus şl m'am spovedit. Acum nu u. 'aş schimba nici cu Impăra td . Să fi pr i ­mit toată averea din lume, r /eş fi mai fericit.

Vasile: — Acum înţeleg bu:uria ta. Şi eu aş vrea să o am. Dar îţi spun drept, câ d .ş i nu m'am spovedit de mulţi ani, dar totuşi nu mă pot hotărî să mă spovedesc.

Ion: — A p am fost şi eu. Dar am învins to?te îmooîrivirile §i acum

i—iTnimTmnriin

închinători Ia „Ba Vt veni vremea, când învăţătura cea

sănătoasă nu o vor primi, oi după pofie îşi vor alege loruşi învăţături, cari te vor gâdâlt urechile ([[ T u n . 4.3).

Şi azi , ca î n to tdeauna , o luptă c r â n c e n ă se dă in t re b ine şi rău , l umină şi fntunerec, înger şi dia­vol , în t re închinat , . r i i la m a m o n ă , lume, idol i şi înch ină tor i i Iui D u m ­nezeu . — Închinător i i Ia idol i — slujitori ai î n tune recu lu i , ai d u h u l u i rau — sun t cei ce în g â n d , v o r b ă şi faptă se fac p t i e t en i cu l umea ( judecă, v o r b e s c şi se p o a r t ă d u p a cu ai v r e a l u m e a ! ) ch ia r de nu se de ­c la ră a fi d u ş m a i di recţ i ai lui Dum­nezeu Deoa rece sfanţul D u h vor­beş te lămur i t în Biblie, ca „oricine va vrea si fie prieten cu lumea, vrăj­maş Iul Dumnezeu se face" ( isac 4.4). ^ C i n e sunt , aşa dar , înch ină to r i i Ia i d o l i ? Aceia car i t râesc p ă g a -neş te : umblând în necuraţii, pofte rele beţii si petreceri, ne spune aceiaşi S. b r i p t u r â la 1 Pe t ru 4 3 a d â o g â n d în con t inuare că „acestea sunt slujbe Idoleşti, pe cari Dumnezeu le urăşte".

C â faptele necu ra t e şi beţ i i le ar fi s lujbe idoleşt i în o n o a r e a zeijei V e n u s şi a iui Bacaus , toată l umea c reş t ina recunoaş te . Sun t p r ea pu t ini aceia , car i m ă c a r de formă, să n u le şi c o n d a m n e . Dar ca pe t re ­cer i le cu d a n s , a d e c ă ba lur i l e , încă ar fi to t niş te slujbe idoleşt i , iar cei ce le săvârşesc : sluji tori ai i doi . lor , d u r e r e sunt încă mul ţ i car i n u v r e . u să în ţe leagă , cu toa te că S. S c r i p t u r ă vo rbeş t e c l a r ; „Să nu ftţ( slujitori idolilor, ca unii, precum este scris: Şezut-a poporul de a mân­cat şi a beut şi s'a sculat să joace" (I Co r . 10.7).

„Urâciuna pustiirii" mai nou se pare că „s'a aşezai în loc sfânt, unde nu se cade" (viat. 24,15 şi Marcu 13,14) deoa rece acest fel de s lujbe i d o ­leşti se o rgan izează n u n u m a i de cfttre inconşl i i şi nec red inc ioş i , ci

H de căt re diferite o r g a n zafji şî .-o-cietăţi cari îşi z ic t u l t u ra i e şi reli­g ioase , ba ch ia r şi de că t re cei ce r ep rez in tă instituţii — tu nume le acelor ins t i tu ţ i i ! — cari ar t r ebu i să r ă m â n ă sfinte şi nepă ta te , cum este ş c o a l a şi Biserica.

Nu ne miră f tp tu l că indivizi I r esponsab i l i se fac apos to l i ai a-ces tor fel de închinăr i idoleş t i . Nici masca f i lant ropie i pe ca te o îm­bracă , a semenea lupulu i în pieie de oaie , ca aceste înch inăr i Ido­leşti sâ t.e mai căuta te , mai jus t i ­ficate Nici vesmâmul fals al re l i ­giozi tăţ i i , ca să poa tă a i r a g e i«* d e şi pe :et de nuna credin ţă . Nc miră însă, s tăm mc£eaien; | i , când ia a-cest fel de siujbe idoieş t i t s l e an­gajată oficial Şcoala şi Biserica. Da, acest lucru de necrezut , nc dă de gândi t . .

Acei cari d o r e s c l ămur i r i mai prec ise în l e g ă t u r i cu d ă i n u i în sine, ori dansu l fi an t rop ic şi reli g io s , să ci tească luc ra re i „ iv iodăş i dan > t ipăr i tă cu a p r o b a r e a şi bi­necuvânta t ea Sf Episcopi i de laşi, la Insti tutul c reş t in „P resa Buna" . P r in r â n d u r i l e scrise de a: i , n ' a u voit să facem altceva, decâ t mici c o m p l e c t â n cari nu sunt t ipăr i te in acea car te .

* Alătur i de zeul „ B a l " şî „ B a l"

(cum vă p lace ; , alături de „ B a c h u s " şi „Venus" , un nou zeu es e scor ­m o n i t din cenuşa u i t ă r i i ; un ti­nere t care nu ştie ce vrea, încear­că să-i r id ice al tare, să i r ec ru ieze închină tor i şi p reo ţ i . Es te zeiţa T l n l i a ! In 27 Iulie a, t r„ în sala Cam. de Comerţ s'a ţ inut un con­curs : T i n e r e ta lente do rn ice a sluji pe altarul Tha l ie i ( teatru, canto , o r c h e s t r ă , dans) înscr ie ţ i -vă la C o n c u r s !

După cu l tu l Banulu i şi al T r u ­pului , cu missuri , ş t r andur i , s so r ­turi ("cu or i ce preţ, fără a legere) suntem îo, p l ină ofensivă de luptă

îns pot r iva s ingu ru lu i Dumnezeu a-d e v â r a t Şi sâ ne mai m i r ă m că Ei îşi în toarce Fa ţa Sa î ndu ră toa r e d inspre noi ? C ă râzDoluI s'a s âr-şit, da r mizeria creşte , rău ta tea t e în te ţeş te , desfrâul rânjeş te d iabo l i c si t r iumfător . . . Căc i in v r eme ce apostol i i d o r m , iuda cu ceata lui se a p r o p i e , infernul îşi scutură por ­ţile, t r imi te emiso r i ca să p r indă suflete în mre ;jele ior, să ic târas­că, sâ Ie î ngh i t ă şi înece în p o t o ­pul d e imora l i t a t e ce i svoreş te din m o d a hainelor decol ta te , t r anspa ­ren te şi fără de ruş ine , a spec ta ­colelor i m u n d e , d u h o a r e i pe t a r e o r ă spândesc căr ţ i le zise u şoa re şi d is t rac t ive , c ioaca în care se bă­lăceşte l u m e a ia ş t r andur i , ca şi la ba lur i , de altfel, u n d e nu exista nici măcar scuza apei , a că ldu r i lo r d e vară, ori a îno tu lu i . . .

P o p o r creşt in , până când veţi ezita şi veţi şchiopăta în a alege calea ? Dacă Domnul este Dumnezeul vostru mergeţi după El, iar dacă Bial este, urma'i-l (4 imp 18 . i i ; . Acum să a legi cui vrei să s lu jeş t i ! L e p . d a u idoli i şi s lujbe e ido leş t i ! Temc ţ i -vă de D o m n u l ş i - i slujiţi Iui cu c red in ţă şi cu ră ţ en ie .

Eu şi casa mea Domnului vom sluji, că este sfânt (Is N. ¿4 ,14-15) ,

Prof. FULOTEÂ DUMBRAVA

Sârmele cis telefon. liiîorale

In anul 1881 s'a pus în funcţiu.ic Ia Berlin primul servicvi de telefoane.

atu aci se discuta planul de a aşeza s tâ lp i sârmelor pe acoperişul caselor Planul n'd rmşlt din o uza opozitei multor proprietari de case O donmn.'., mama a tr<J fiice, a trimis o plânge­re deoseoit de tare, în care spunea următoarele: ...L>: fel ca mine trebue sâ fie cazai a multe familii. Am In i fiice cari dorm în mansardă. In ni.i o împrejurare nu voi suporta ca pu­doarea lor sâ f.e periclitată prin con­vorbiri imorale duse prin sârmele de deasupra capului ior...'*

aş vrea 6â îndemn pe toţi la spove­danie, ca toţi să afle bucuria pe care am afbt-o eu.

Vasile: Eu mă îf.doiesc, că tu în i r 'âdivâr ai primit iertarea păcate­lor. Nu cumva o fi numai o închipu­ire a ta ? — Doar ' cei nebuni se bucură de lucruri închipuite.

Ion: — Te înşeli amar, frate Va­sile, când crezi că bucuria mea ar fi zadarnică.

Vasile: — Eu ştîu un lucru «' Anume, că numai Dumnezeu poate ierta pă­catele oamenilor.

io/î; — A d t v â ' a ! ai spin.. Preoţii când tartă păcatele, o t i c aceasta nu cu puterea lor, ci cu puterea primita dela Dumnezeu. Tu crezi în Scriptură. Fi b î s e ; te rog să cauţi la Evange-listuf loan, 20, 22 Acolo scrie a ş a : „Şi acestea zicând (Isus) a suflat (peste Apostoli) şi a zis: Luaţi Spirit Sfâni. Cărora veţi ierta păcatele se vot ir/ta si cărora le veţi ţinea ţi­nute vor fi*.

Aşadar tocmai fiindcă nici un om nu poate Ierta păcatele cu puterea sa, Domnul isus a dat Apostolilor Spirit Sfânt, ca aşa tot ce vor ierta ei s i fie I u ţ i t de Dumnezeu. Te sfătuiesc, deci frate Vasile, ca să mergi să te spovedeşti şl totdeauna să zici înainte de spovedanie: „Eu păcătosul mă spovedesc lui Dumnezeu şi ţ e Părinte care . şti în locul lui Dumnezeu..." ca astfel să nu pierzi din vedere acest mare adevăr, că preotul ţine lecui lui Dumnezeu şi iartă păcatt le cu pute­rea primită dela Dumnezeu.

Vasile»: Acum încep a înţelege ceeace nu înţelegeam până aci. Dar mat am şi alte îndoieli şl fiindcă văd că îmi răspunzi bine, voi veni la tine acasă, doar ' doar ' mă voiu puîea ho­tărî să-ţi urmez sfatul şi fapta ta.

Ion: — Te aştept cu plăcere şi bu~* nul Dumnezeu să-ţi dea şi ţie bucuria deplină.

P ă r . S i m e o n C h î ş f u

Urata rugăciune F i x a r e rugăciune adevărată este o

luptă cu moartea şi o tăgăduire a rrorţ;i. Fiecare rugăciune adevărată este o luptă pentru vieaţă şi o recu­noaştere a vieţii.

Adevărata rugăciune este aceea care ' te face mai tare decât moar tea ; prin care învingi fr.ca şi groaza morţii.

D«că te ridici, dela rugăciune şi simţi aceaşi frică de moarte ca şi mai înainte, atunci să ş;ii câ rugăciunea nu ţi-a fost adevărata !

iar dacă te ridici dela rugăciune, şi simţi o nepăsare faţă de moarte, atunci să şti, că* rugăciunea ţi a fost adevărată.

Ş dacă te ridici dela rugăciune, şi sitnu o dorinţă pentru unirea cât mai repede cu adevărata V i a ţ ă , atunci să şti câ rugăciunea ta este o biruinţa.

N. Valinil'ovicl

Când îţi va suna c e a s u l " ? -

Privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi zlu« nici ««?«', In oare Fiul Omului va veni

(Mitei 85,13)

(urinare din pagi 5)

acestea, ele nu vor fi decât n u m a i inceputu l dure r i lo r .

U n al pa t ru lea semn pen t ru sfâr­şitul lumi i va fi şi faptul că mul te p o p o a r e vor c ă d e a de ia c redin ţă . „La sfârşitul s t ăpân i r i ace .tor nea ­muri, Când păcătoşii vor fi u m p l u t măsura păcatelor lor, se va r idica un împăra t fără de ruş ine şi v i ­clean, ne învaţă Sf Scr ip tură ; el va fi tare , da r nu prin pu te rea lui î n s u ş L care va face p r ă p ă d mare şi va izbuti in toa te p lanur i le lui, nimicind pe cei pu tern ic i , chiar şi mulţ imea celor sfinţi".

. D i n pr ic ina izbândîr i lor Iui ş'a neînfricatului vicleşug, inima i se va îngâmfa, va p ie rde pe mulţ i o a ­meni care t răiau l inişt i ţ i , şi se va ridica împot r iva D o m n u l u i dom­nilor, dar la u r m ă va fi nimicit , fără de mijlocirea une i mâini o m e ­neşti* (Dan 7, 2 3 , 2 5 ) .

Şi in sfârşit, un al cincilea semn al apropier i i de sfârşitul lumii , va fi venirea lui antehrist, adică p r o -tivnicul lui Hr i s to s şi a lui Dum­nezeu însuşi . Dupăcum aţi auzi i , ne învaţă sf loan Evanghe l i s tu l , că are sâ vie ant ihr is t „ T r e b u e s â ştiţi că mulţi antihrişt i s 'au ar Stat până acun. Prin aceasta t r e b u e să cu ­noaştem că s'a aprop ia t ceasul cel din urmă. Ei au ieşit d in t r e ai noştri, dar nu sunt cu ai noşt r i , căci dacă ar fi fost cu ai noş t r i , ar fi rămas cu noi în c red in ţă . (1 loan 2, 18-22).

Orice eretic, nec red inc ios sau om af păcatului es.e ant ihr is t . Dar a-ceasta să nu ne tu lbure câ adevă­ratul antihrist va veni c â n d se va umplea cupa răutăţ i lor omeneş t i . Nimeni sâ nu vă a n ă g e a s c ă , ne i n r a j ă Şf, Pave l , că antihrist nu va v i r i l r a i i i J t e a t e l e d e » fi venit l e ­pădarea de c r t d i n ă , şi a se arăta , otaul fărădelegii, fiul pierzării, prot ivnicul , care se va înăl ţa mai presus de to t ceeace se n u m e ş t e «Dumnezeu" sau de tot ceeace e s e

Duhul (urmare

ispitelor, ce ne aş te rn fioriL- viţ iu-lui pe d r u m u vieţii, p en t ru ca la capătul ei să ne irezim cu spinii suferinţei sufletu ui înşelat .

Spirite, că lăuzi tor sfânt, ce ai c ă ­lăuzit în l u m e pe Apostol i , ca s teaua răsăritului pe magi , a ra iă -mi că ­rările d rep t e sp re biser ica cu uşile pururea deschise , sp r e c r ed in ţ a ce sângeră pe spini i vieţi i .

Duhui Sfânt —• zice Isus — „ca te dintru al Meu va l u i şi va vesti vouă" ( ioan l o , ld> es te au to ru l spiritual al Sfintei Sc r ip tu r i , insp i ­ratorul ei. Biblia e c i r te 4 Sp i r i tu lu i Sfânt. El, c i r e e x p r i m ă g â n d i r e a gând i t ă d e D u m n e z e u , a pus cu vmteie in conde iu l apos to l i lo r . Isus Hristos în t rupa t de a D u a u l Sfaat, ni l-a vest i t , iar acesta , (Duhu l S f â n ) n i -L de scope ră pe isus. d u m n e z e u v o r b e ş t e lumii p r in Du­hui Sfânt. P r i n El s'a dă ru i t lumii, pr in Ei tl c u n o i ş t e m , pr in El v o n cuceri le rusa l ia iu ceresc . Du n n e -zeesii le cuvinte, expr ima te în C a r ­tea mântu i r i i , sun t spuse cu atâta foc, încât nici un cuvân t al 8 bliei nu ţi insp i ră răcea lă . F iecare vorbă d in doc t r ina mân tu i r i i ţi se pa re o n o u ă l imbă de foc, ce-a întări t pe Apos to l i pe d r u m u r i l e apos to la tu lu i lor ş i pe mar t i r i fn ch inur i le t em­ni ţe lor . Acest foc trâeşte p e n t r u e tern i ta te peste capul omenir i i , p r i n

v redn ic d e înch ina re , ca re se va aşeza în Biser ica Iui Dumnezeu , soco t indu-se ca D u m n e z e u , pe a-cesta Isus îl va p ie rde pr in sufla­rea gur i i sale, şi 1 va p r ă p ă d i cu veni rea arătări i Sale. Ară t a rea lui se va face prin pu te rea satanei , cu tot felul de minun i , de semne şi pu te r i minc inoase , a m ă g i n d pe toţi cei ce sunt pe ca ea pierzări i , pen -t rucă n'au pr imit d r agos t ea adevă­rulu i ca să fie Mântuiţ i , de aceea D u m n e z e u s lobozeş te o astfel de putere a ră tăcir i i , ca să-i târască pe căile minciuni i , fiindcă toţi cei ce n ' au voi t să c r eadă adevăru l , ci le-a p lăcu t minciuna, să şî ia osân­d a " . (U T*s. 2, 3-12; ,

Adevăra t creştin se n u m e ş t e nu­mai acela care îmitează pe Hr i s tos . To t cel ce se p u n e sub pa ravana n u m e l u i lui Hris tos , da r face fapte con t ra re învăţă tur i i lui , unu l ca acela nu- i creşt in, ci i mai r âu d e ­cât u n p ă g â n , f i indcă defăima p e D u m n e z e u nu din neşt i inţă ca un p ă g â n ci d in rea c red in ţă şi suflet b l e s t ema t Ant ihr is tu l nu- i u n ateu aşa de mul t în afară, ci es te un ateu in lăuntru . Răuta tea lumii e»te o p ce fără de linişte, es te o mi lă t i ranică , un iad în deven i re . Şi când vorbesc de lume, nu mă g â n ­desc la cea p lăsmui tă de D u m n e ­zeu, ci la cea pusă de d iavolul în slujba păca tu lu i .

Atunci mulţi vo r cădea din cre­d in ţa cea d reap ta , se vor v i n d e uni i pe aîţii şi se vor ur î fără de î m p ă c a r e . Se vor scula p r o o r o c i mincinoşi şi vor înşela pe mulţ i . Dar înşe lăc iunea nu va izbuti de­cât numai asupra acelui sufiet care, mai intâi s'a înşelat pe sine însuşi . Dar cineva va fi s incer şi va r ăbda până in sfârşit, numai acela se va mântui- Căci cerul şi p ă m â n t u l vo r t r ece , dar f ăgădu in ţe l e Mele nu vo r t rece, zice D o m n u l , fără ca ele să se împl inească , (Mat. 24, 10)

Sfânt din pag. 4)

cuvin te le Lui : Sfânta Sc r ip tu ră . Spiri te ai lumini lor , ce ai luminat

mintea Aposto l i lor , î avâ ţa io r dea» p u r u r e a prezent, fâ să s t ră lucească vorbele Tale între patimile lumii , ca o făclie vie ce luminează în în­tuner ic . S p i r t e Sfinte, fă sâ a rdă in în tuner icu l vieţii cuv in te le Tale , ca n iş te s tele pe ce ru l nop ţ i i . Sp i ­r i te al Adevăru lu i , suf eteie omeni r i i î n se toşa t e d u p â adevă r , a lea rgă la i svoare le Tale să şi s tâmpere cetea ţ i focul pa t imi lo r , u e s c h i d e - n e l a rg porţ i le în ţe lepciuni i Ta le .

Spi r i te Sfinte, Tu eşti vist ier al bunătă ţ i or c e r e a i , m â n g ă i t o r şi i m p ă r ţ u o r de harur i . A lunga d u h u l ispitelor din g rad ina in imelor noas ­t r e ţ i spa lă cu sfinţenie mant ia a lbă a sufletelor tâ r i te în noro iu l păca te lo r . Revarsă focul Tău, sa-m â n ţ i a cerului , p e s t e sufletele c e c u l e g u rma paş i lo r lui Isus M â n ­tui torul . U n d e d i i vo lu l a muşca t o m e n i r e a de suflet, p u n e mâna Ta v indecă oare şi fă ca focul T ă u să a rdă buru ien i le păca te lor ce-au crescut pe ogoru l suflete o r noas t re . Seamănă în acest o g j r , s ă m â n ţ a cuv in te lo r cereşt i ca să c rească m a r i florile virtuţii (n soare ie d rep tă ţ i i dumnezeeş t i , uda t e de lacr imile că­inţei n o a s t r e ; flori multe, pe care b r u m a veacur i lo r n 'o sâ le t e r m i n e de cos i t , a, c.

P R E — Răspuns

Tl-am primit scrisoarea, frate, In care ml te făleşti Că te lapezi de păcate Şi vreai să te „pocăeştV.

Spui că preoţil-s făţarnici $1 semânători de ură, Că tu nu mai c a z i în dânşii Ci- ai să crezi doar in scriptură,

Tu m i a scris, eu ji-olu răspunde Fără interes — mă rog — Căii ştii bine că nu-s preot Şi nici măcar teolog,

Oare când te naşti pe l u m e

Cu păcalul strămoşesc, Nu preotul te îmbracă In veşmântul creşt inesc?.

Nu tot el prin mir coboară Al Spiritului Sfânt dar, Iar la 40 de zile Ţe închini la altar?

Biblia şt Catechlsmul, Nu el te-a nvă|at la şcoală ? Nu s'a rugat pentru tine Când te cerceta vr-o boală?

Iar prin taina pocăinţei Şi Sfânta cuminecare, Nu prin el, Isus trimite A picatelor iertare ?

Chiar cu scumpa ta soţie Când viaţa {l-ai legat, Fericita cununie, El o-a binecuvântat.

Ai căzut bolnav de moarte, Dar el maslul ţl-a făcut — Precum spu>ie Sfântul lacob — Şi-atunci boala {i-a trecut.

Şl când truoul trebui-va 5 ă se 'ntoarcă în pământ, Ca pe-o vită sâ te ducă, F. ră preot la mormânt?

O Ţ I I u n u l e r e t i c —

Cui a dat Isus puterea Deslegârli de păcat? Şl pe cine-a trimis oare Sâ înveţe-a lumii gloata ?

Cătră cine a spus Domnul: „Mergând, botezaţi pe toţi" Daci nu câtre apostoli — Şi prin ei, câtre preoţi ?

Dac'un preot este „lacom", „Beţiv n" ori „păcătos* — N'ai să judeci a lui fapte — O să-l judece Cilstos.

Pentruce'n al Iul ochi, paiul Tot mertu să-l cercetezi, Iară în ai Ui ochi, bârna Deşi-I mare, tot n'o vezi?

Ji-amintesc 'aKi proverbul Care-I ştiu de mititel-' „Sâ nu faci ce face popa, „Ci să faci ce zice el"

Bî încă dac'al tău preot Chiar aşa e precum spui Eşti dator să rogi pe Domnul

• Pentru îndreptarea Iu',

Iar daci în rătăcire Nu eşti p re i 'ncâpătânat, Cercttează —dintre preoţi, C e de sfinţi s'au ridicat,

Mai citeşte prin ziare, Cum preojii ce-i huleşti, Duc în ţările păgâne Darul legii creştineşti.

Eu te'ndemn să laşi sectarii Cu greşala lor cu tot. Poţi citi tu şl 'n Scriptură Dar s'asculji şi de preot.

Căci Isus a spus odată — Ştii şi tu aceasta bine; „Cine pe voi nu v'ascultă, „Lepădatu-s'a de minei

I0H PUŞDAŞW

Porcul tşi admiră „Stăpânul*

însemnări creştine de praf. E. Naghiu

Sub acest titlu ne propunem să însemnăm pe scurt săptămână de săptămână, faptele bisericeşti şt creştineşti mai importante din zilele noastre. Nu vom trece cu vederea nici ş t i r le mat deosebite din ţ. ră şilumea întreagă.

Papa Pius XII a îndemnat în­treaga creştinătate ca la alege­rile ce se fac aproape în toate ţările sâ se voteze pentru acei candidaţi cari se obligă să res­pecte drepturile lui Dumnezeu şi ale Bisericii.

Rezultatul alegerilor din Fran­ţa şi ltaliafarată că cei mai

mulţi oameni ascultă de în­demnul bun al slujitorilor E-vangheliei lui Hristos.

HM

Patriarhul Nicodim I. P. S. Patriarh Nicodim Mun-

teanu a împlinit 80 de ani. Cu acest prilej s'a tipărit un vo­lum omagial în care a scris câteva rânduri chiar M. Sa Re­gele Mihai I. Înaltul Prelat e originar din Pipirig, de lângă Târgul Neamţului. A studiat în Rusia, ajungând un foarte bun cunoscător al limbii ruse.

De tînăr s'a consacrat vieţii

călugăreşti. In liniştea mănăs­tirii a tradus o întreagă serie de cărţi din limba rusă.

Deşi are peste 80 de primă­veri e încă în pună activitate.

înaltul Prelat munceşte şi acum d in straja dimineţii şi până în noapte.

Cu prilejul sărbătoririi a a-sistat şi I. P. S. Sa Alexandru Cisar, Mitropolitul romano-ca­tolic al României. I. P. S. Pa­triarh cunoaşte bine pe răpo­satul episcop romano-catolic al Iaşilor, Mons. Robu cu care vorbea adesea.

Cu multă bucurie amintim că I. P. S. Patriarhul este pen­tru unirea bisericilor. A decla­rat unui ziarist.italian că cele doul biserici (catolică şi orto­doxa), se vor uni. Spunea că această unire se va face într'un viitor mai îndepărtat. Să ne ru­găm lui Dumnezeu ca acea unire cât mai repede să se facă pentru ca să fie „o turmă şi un păstor" „ca toţi să fie una". (Ioan 17, 21).

înştiinţam din nou cititorii gaze te i - C e i cari ne trimit bani în abona­ment, să ştie că li se socoteşte bun plătit la atâtea numere de gazetă, după ce valoare reprezintă sumele la data primirii banilor, deoarece şi noi atunci folosim banii când îi primim.

C i n e doreşte a fi abonat la gazeta noastră, este rugat ca îndată ce pri­meşte acest număr să ne achite fie personal fie prin mandat poştal sau prin Cecul poştal Nr. 40646 , pe cel puţin 3 luni.

C i n e ne scrie sau trimite bani şi are pe adresă un număr, este rugat să ne scrie şi numărul sub care pri­meşte gazeta, pentru a fi aflat mai uşor în registrele noastre.

C i n e este abonat nou să ne scrie aceasta. Dacă cineva primeşte 2 ex­emplare cu adrese separată să ne a-nunţe şi de aceasta.

C e i cari primesc mai multe numere, preoţii, colportorii, comisionarii sau depozitarii, sunt rugaţi ca să încaseze preţul gazetei şi tot ia 2 luni cel pu­ţin să ne trimită banii. La credin- 1

cioşii noştrii cari ne desfac gazeta" li se trimite tot la 19 ex. câte unul în plus în folosul propriu pentru chel-tuelile şi oboseala depusă. La profe­sionişti, după tarif.

A m i n t i m încă un lucru. După Au­gust 1940 când a trebuit sâ întreru-pem apariţia gazetei, aproape nimeni

nu ne a mai trimis abonamentele res­tante, aşa că noi cei cari am îndrâs-nit a scoate această gazetă abia în trei ani am putut termina plata dato­riilor rămase cu această gazetă, căci restauţierii erau mulţi, mai ales ţăranii cari aveau obiceiul a ue achita abonamentul toamna.

N u . s o m ă m acum pe nimeni pentru acestea plăţi, deşi mulţi ne datorează abonamentul pe 1, 2 şi chiar 3 ani, dar le facem un călduros apel acelora cari îşi amintesc că ar avea res­tanţa şi ar fi plătit d-icâ nu i-ar fi împiedecat soartea prin care am tre­cut toţi, şi acum vreau să plătească, sâ ne trimită cât vor afla de bine şi socotesc că acoperă datoria în va­loarea banilor de azi.

C i n e , după registrele noastre, la data de 30 August 1940 când am sistat apariţia gazetei avea plătit abo­namentul înaiate, noi îi socotim bun plătit în valoarea banilor de atunci, adică 100 Lei anual şi 2 l e i numă­rul de gazetă.

F r a ţ i l o r ! Dacă astăzi uşa mântuirii ne este încă deschisă, să nu zăbovim a intra la ospăţul sufletesc ce ni se îmbie. Mâine poate să fie prea târ­ziu. Am scrie noi despre mântuire, dar nu se va putea, aţi citi dvoasţră, dar nu veţi avea ce.

Adunare creştinească la Cluj In sărbătorile Rusaliilor, Duminecă

şi Luni (9 şi 10 Iunie a, c.) se va ţine la noua şi încăpătoarea Biserică „Bunavestire" din Cluj, cartierul Iris, o mare adunare duhovnicească, pentru:

1. însemnătatea nesp t s de mare a sărbătorii Venirii Duhului Sfânt.

2. Pentrucă la această sărbătoare am socotit potrivit a ne aduna la un loc cât mai mulţi fraţi şi surori din „Ordul Sfintei Pocăinţe" şi „Oastea Domnuiui", barem cei din judeţul Cluj, ca să ne mai întărim în credinţă prin învăţături, cântări şi rugăciuni fier­binţi, chemând să vină asupra noas­tră Duhul Sfânt, Mângăetorul,

3 Cu această ocazie sunt chemaţi toţi cititorii buni ai acestei gazete, cari pot să vină, pentru a sărbători împreună cu noi, îmbucurătorul eve­niment de biruinţă a Duhului Sfânt, că reapare iar gazeta .Vieaţa Creş ­tină". Scriitorii acesiei gazete doresc a se sfătui cu cititorii ei, cum cred unii şi alţii a se întocmi mai bine această foaie de „Solie a mântuirii", pentru a fi oricărui om care o ia în mână, alături de Sf. Scriptură, cea mai bună şl sigură călăuză pe calea acestei vieţi.

De hrană pentru trup fiecare se va îngriji de sine.

Fraţii şi surorile din Cluj se vor în­griji de simplul loc de adăpost şi odihnă pentru zi, precum şi dormit modest peste noapte.

Prezentarea se va face la Tipogra­fia .Vieaţa Creştină" din cartierul Iris, din faţa Bisericii. Aici oaspeţii vor afla locui unde vor fi aşezaţi şi vor primi programul sărbătorilor şi broşura cu cântările şi rugăciunile cari în mod special se vor face în aceste Sfinte zjle.

Program creştinesc recreativ de se'ără pregătesc voluntarii tineri din localitate angajaţi în slujba Domnului. Se vor prezenta apoi frumoase filme religioase din Biblie, Vieaţa lui Isus şî a sfinţiior.

Veniţi fraţi, veniţi surori, Veniţi prieteni cititori, Veniţi de luaţi Lumină Trăind vieaţa creştină.

f P ă r . L a u r e m ţ i u C u r e a , con­silier al eparhiei ortodoxe a Clujului, un mare prieten şi binevoitor al zia­rului nostru, după 64 ani de vieaţa şi 40 preoţie, a adormit întru Dom­nul la 26 Mai. Dumnezeu sâ-1 odih­nească.

P u t e r n i c c u t r e m u r d e p ă m â n t s'a înregistrat în Turcia; 11 sate au fost şterse de pe faţa pământului, 250 morţ i . 'Un alt cutremur a fost în Elveţia.

N o i m o n e d e m e t a l i c e de 500, 1000 şi 2000 Lei se vor bate curând.

A l e g e r i g e n e r a l e s'au făcut zi­lele acestea în Franţa, Olanda şi Ualia. In toate ţările majoritatea vo­turilor au avut-o p . r t i d d e creştine. In Italia majoritarii au avut cu peste 3.000.0U0 voturi.

R o m â n i i d i n A m e r i c a au cons­truit un m*re vas de râzboiu.

Un t r e n , care nu fice sgomot, se va pune curând în circulaţie la Paris .

C ă m i n u l S t u d e n ţ e s c «Avram Iancu" din Cluj, a fost devastat de răufăcători în noaptea de 28 Mai .

S ă r b ă t o r i r e a u n u i c o p a c : La Riga din Rusia a fost sărbătorit ju­

bileul al unui copac, sădit de Petru cel Mare , acum 225 ani.

C ă l ă t o r i i l e p e C . F . R . ale I. O . V.-iştilor, credem, vor fi reglemen­tate în curând prin Centrala Casei I. O. V.

R a d i o L o n d r a spune că dscă ar isbucni un al treilea război mon­dial nu va putea dura decât câteva minute,

P l o a i e t o r e n ţ i a l ă , rupere de nori şi furtună s'a deslănţuit în 3 Iunie pe Valea Jiului. Apele au făcut stricăciuni mari, întrerupând linia fe­rată LupeniSimeria .

D a n e m a r c a , S u e d i a şi N o r ­v e g i a anunţă că au plus de alimente, cart stau la dispoziţia ţărilor cu re­coltă siabâ.

U n n o i r ă z b o i u a început de câteva zile între trupele persane şi k i r z t n e . Dar când vor asculta oame­nii porunca lui Dumnezeu : sâ iubeşti pe aproapele tău!. . .?

R e u n i u n e a c o r a l ă Română U-nitâ din Cluj, va da un mare concert religios în 8 Iunie ora 18, la bis. Universităţii. Acompaniament de orgă .

A a p ă r u t :

Ora de adoraţie de P, Emilian Lemtny, meditaţii şi cântări euharis-ttce, Librăria Dkcezana, U u j — Pre ­ţul 4000 lei—128 pagini.

Cărţi de rugăciuni mici şi mari întocmite de par. praf. Teofil Bahbanu, se găsesc la administraţia gazetei: lorga 6-8. Legat cu 4000 lei — 300 pag.; mai mici şi broşate cu 700 lei — 1 IU pagini.

A V I Z Am dori să avem In fiecare oraş şi sat

câte un reprezentant al „Vieţii Creştine", care să se ocupe în mod special de răs­pândirea tipăriturilor noastre. Cei eari Îşi oferă serviciile la aoeasta stanţa, opwa misionara de Apostolat, să ne scrie In ce condiţii pot faue acest serviciu, y să ne trimită numele, domiciliu, stabil şi datei» personale, împreună cu o adresă de reco­mandare dela autoritatea bisericească.

Pentru cei cari ne var trimite şi 2 fo­tografii legalizate de preotul paroh iau primarul şl notarul comunei, ie vom da şi carnet de legitimaţie ca reprezentant al nostru,

celor ce ne cer lămuriri în legătură cu trăirea vieţii creştine: credinţa şi morala. Cei ce ne scriu sa menţio­nez* numele sub care doresc să pri­mească răspunsul.

T. La rugăciune să participăm cu în­treg sufletul şi corpul nostru. Cea mai frumoasă poziţie a mâinilor esie aceea pe care ne-a învăţat-o mama: spre cer.

I. E. N. Lugoj, Am primit manuscrisele. Mulţumim. Vor apare treptat după posi­bilităţi.

P. I. Miele B. Sunt speranţe bune pen­tru editare. S'a scris în cauză păr, P, I.

Numărul viitor apare la data de 23 Iunie. Atunci vom răspunde la scrisorile mal deosebite şi vom începe a publica sumele primite ca sprijin sau abonament la gazetă,

A T E N Ţ I U N E ! Pe lângă adresele abonaţilor vechi, s'a mai trimis acest număr şl ia adresele cari ni s'au propus sau recomandat de alţi b i ­nevoitori. Cine însă nu do­reşte a fi abonat la .Vieaţa Creştină", îl rugăm neconai-ţionat să binevoias:ă a ne trimite acest număr de gazeta înapoi, întrucât am tipărit puţine şi ne costă mult, şi am vrea sa-1 trimitem acest ex ­emplar altora pe care poate i-ar interesa şi s'ar abona.

Redactor re»ponsaţ»*! P» VA8UU CHINDR1Ş Tipografia „VIEAŢA CREŞTINA" Cluj