CÂND TEORETICIENII SE IMPLICĂ ÎN CREAȚIE

ANUL XV w NR. 653 w 13 – 19 IULIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINA 5

De ce scriem acoperă perioada1960-2013 și face parte dincategoria volumelor care s-aulăsat mult așteptate. Motivul esimplu: Philip Roth este unuldintre cei mai mari autori deficțiune ai secolului XX.

ADEVĂRURILE SIMPLEALE FICȚIUNII

„Suplimentul de cultură“ intră în vacanță! Următoarea apariție: sâmbătă, 7 septembrie

PAGINILE 8-11

PAGINA 12

LIVIU IANCU:„XANAXÎNSEAMNĂ CEVADE CARE SĂ TELEGI CA SĂ-ȚI FIEUȘOR SĂ TRECIMAI DEPARTE“

PAGINILE 6-7

Istorie la persoana I este spectacolul rezultat dinaceastă colaborare, iar propunerea noastră a convinsselec țio nerii Festivalului Internațional de Teatru Sibiu șiFestivalului Național de Teatru, care au inclus-o în programele edițiilor de anul acesta.

LECTURI DE VARĂPENTRU MARI ȘI MICILECTURI DE VARĂPENTRU MARI ȘI MICI

2ANUL XV NR. 653

13 – 19 IULIE 2019opiniiwww.suplimentuldecultura.ro

Am continuat să văd lucruri, audo voce care îmi spune cândanume să întorc capul – la timppentru a vedea ceva ce nimeninu a mai văzut vreodată.

Iar strălucirea acelor clipe e orbi�toare și nu pot să o prind în cu�vinte, cuvintele îmi scapă, cuvin �tele sunt pești într�un năvod carea mucegăit și s�a rupt și e absurdsă mai ies cu el în larg.

Toată lumea mă întreabă cuce mă ocup, ca și cum chiar ar tre�bui să mă ocup cu ceva, nimeni nuse mulțumește cu adevărul acesta:

nu fac nimic. Sunt adevăruri carenu folosesc nimănui și am învă �țat�o destul de târziu. Nimic.

Prietenul meu de acum două�zeci de ani s�a schimbat cel maimult. Poartă un cioc alb, care�lîmbătrânește îngrozitor, doarmepe niște rogojini în casa lui conce�pută în stil japonez, a înnebunit custilul japonez, nici nu știu de undeîși ia mâncarea japoneză, ascultădoar muzică japoneză și pereții luisunt plini de simboluri japonezecare nu reușesc să mă atingă. Nuare în toată casa aia nici un disc cuBob Dylan. Am încercat să îi po�vestesc un roman despre doi frațicare pleacă împreună cu un vaporîn America și devin amanți și... Numă auzea. Îl evit.

Dacă ar fi putut să fie altfel?Am ajuns și eu cândva la NewYork, eram singur și m�am dus înChinatown fiindcă urma să găsescceva acolo. I�am privit bine pe toțichinezii, eram singurul om din NewYork care nu se grăbea nicăieri, darchinezul care ar fi trebuit să�mi

arate ce căutam nu mi s�a arătat.Sunt și așa vise, care rămân in�complete.

Camera se învârte, patul meuse învârte și el, sunt pe o planetăzburătoare, îmi apăs ochii, ca șicum vreau să evit un atac vascularcerebral, zilele sunt negre și nop �țile sunt negre, când mă voi trezivoi pleca să caut un om care e fe�ricit, vreau cu disperare să văd unom fericit, chiar dacă știu că nuvoi găsi decât tineri care încă n�aucunoscut restul vieții.

Voi adormi și voi dormi pânădupă prânz și voi deschide ochiiși totul va fi în continuare aici.

Nici o poveste nu ar trebuiscrisă pentru totdeauna, tot ce s�afăcut până acum este greșit, toțitrebuie să avem puterea de a neîntoarce în timp sau măcar de a�lopri din când în când.

Vecina mea are un câine enormpe care îl strigă Hugo sau Bruno,niciodată nu reușesc să țin mintelucrurile astea. Când aveam cinciani mi s�a părut că văd de la noi

din oraș până la Polul Nord – amvăzut aurora boreală și am începutsă plâng și nu am putut să mărtu�risesc nimănui ce s�a întâmplat.

Vecina mea se îndepărtează șiHugo sau Bruno parcă șchioapătăde un picior sau poate doar mi separe, ar trebui să�i spun ceva? Nuîi spun nimic, o las să se îndepăr�teze, o siluetă fragilă lângă umbraunui câine enorm. Mă gândesc labărbații cu care se culcă – sigurține câinele într�o altă cameră,

închis. Cine ar avea curaj să o să�rute de față cu fiara asta?

Sunt prea multe întrebări,dar adevărul e că nici răspunsu�rile la ele nu mă interesează preatare și nu fac nimic, o las să se în�depărteze, cum îi lăsăm toți petoți ceilalți să se îndepărteze pânădincolo de orizont, unde nu�i maiputem ajunge.

Nu voi afla niciodată ce voiasă�mi arate chinezul din China�town. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Ceva în Chinatown

1.

Am ferit covorul, am făcut loc înjur, mi�am pus un prosop înpoale, o babețică uitată de la ne�poată�mea, la gât, am luat cuțitulși�abia apoi am mâncat două rodiimari, zemoase. Parc�am tăiat por�cul. Și�acum mă duc să fac un duș.

2.

Zic hai la Food Court în mall sămănânc orez chinezesc cu curry.Acolo�i amestecătură de lume șide mâncăruri, de la orezul meu

chinezesc până la KFC ori so�leancă basarabeană. Acolo te�n �vecinezi cu cine�apuci, cu gus turistrăine. În lateral e o gașcă decopii, gen clasa I sau a II�a, nu maimult, cu masa plină de McDo�nalds�uri și de surprizele lor.

Cât mestec o urechiușă delemn chinezească, îmi fug ochiispre masa din lateral și văd ofetiță care�și deschide meniulMcDonalds, apoi își face mai mul �te cruci largi, creștinești, înaintede a se apuca să mănânce. Apoi iacâteva înghițituri și vine un bă �iețel în spatele ei, care o bate

glumeț cu palma pe umăr. Iar ealasă Happy Meal�ul, se întoarcespre băiețel și îi spune:

— Hai să facem un copil tra �dițional... Hai să ne pupăm culimba.

Am și doi martori că nu mint,că doar relatez.

3.

Am împărțit părinții frățește:m a �ma�i la soră�mea, tata e la mine.Ca de obicei, când nu sunt îm�preună, fiecare dintre ei nu pier �de prilejul să se plângă de cum ecelălalt. De fapt, drept să zic, seplâng cam la fel unul de altul șicând sunt împreună.

— Maică�ta se frăsuiește și setot frăsuiește, prea îi pasă de toatălumea și pune la suflet tot. Eu,dacă puneam la inimă tot ce�ampățit, eram de douăzeci de ani înmormânt. Maică�ta e panicoasă...

Tu ai noroc că semeni cu mine!mă asigură tata.

4.

Peste drum de serviciu, la patise�rie, eu:

— Cinci covrigi cu mac și doicovrichingi.

— N�avem covrichingi. Ce�săia?

— Nu știu doamnă, ceva gen

un covrig mai special, king, regal,cred. Mi�a zis un coleg să�i cum�păr. N�ați auzit?

Vânzătoarea e clar amuzatăde ce trăsnaie vreau eu.

— Unul nu doar cu crenvuști,ci și cu brânză, după câte amînțeles, mai adaug.

— Aaa, păi ăla�i buldog cu cizși hodog, îmi corectează ea, cu se�riozitate, trăsnaia cerută de mine.Buldogi din ăștia cu ciz și hodogmai avem, dar decât doi. Îi vreți?

5.

Caut la sectorul unelte o coadă dehârleț, că am rupt deja una. Acolodau peste o femeie cu o lamă decoasă în mână, vorbind tare la te�lefon, ușor iritată, privind cătreneantul dintre rafturi:

— Măi, Costele, îs eu!... Amajuns!... Cum care eu?!... Îs eu:doamna cu coasa! SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pewww.suplimentuldecultura.ro

Remix înaintede vacanță

3ANUL XV NR. 65313 – 19 IULIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

„Ce bine e pe lume să ai o casă“,cânta jalnic Alina odinioară, învremurile când locuiam cu chi�rie în niște apartamente care aziar părea sordide, dar atunci, înanii 1990, erau salvatoare.

Stăteam în câte un apartament dedouă camere, din care una era ne�folosită, aveam un pat deșelat, omasă și două scaune șchioape, nicivorbă de televizor, pe pereți atâr�nau poze înrămate, alb�ne gru, cuchipul unui membru al familieiproprietarului, câte un du lap defurnir, cu ușile înțe penite, rezemastrâmb peretele... Ce vremuri! Iar„casă“, casa la care visam, însemna,desigur, tot un apartament, oricâtde mic, dar al nostru, într�un bloccomunist cu vecini nu foartenesuferiți.

Acum, după vreun sfert de se �col, am ajuns să avem pe lume chiaro casă – o casă cum desenează

copiii, cu acoperiș de țiglă roșie, cupod înalt, cu horn, ba chiar cu douăhornuri, ambele bune de decor, devreme ce satul nostru e cuplat larețeaua de gaz, cu curte, magazie...casă de țară, ce mai! Și, pe deasu�pra, cu trei intrări, două porți și oușiță laterală, dintre care doar unase poate deschide – dar ce con�tează? E o casă, una relativ veche,de gospodar, cu ziduri groase și co�ridor închis... frumușică, ce să zic.

Mi�a ajuns să�mi fie un pic tea �mă de casa asta. Mai exact, de toatecâte le aduce pe capul omului pro�prietatea și responsabilitatea. Nuzic că�i rău, zic că�i mai complicat.Timpul a devenit tot mai scurt șimereu, sistematic, apare câte cevade făcut. E frumos să ai deasupracapului chiar aco perișul tău, daracoperișul ăsta trebuie între ținut,reparat, ca să nu�ți plouă în casă. Lapoalele lui burlanele se învechesc,se găuresc, încep să curgă, meșteri

gă sești cu greu – și nu orice meștere meșter. Și chiar dacă ai îndrăznisă le cârpești cumva singur, cumDumnezeu să te cocoți cei zece�cin�cisprezece metri până la aco perișsau la coama casei? Îți trebuie oscară lungă�lungă, de care altfel n�ai avea nevoie și care nici nu�țifolosește la altceva. La bloc parcăera ceva mai simplu, nu de alta, darmăcar responsabilitatea era îm �părțită și, dacă aveai noroc de unadministrator ferm și descurcăreț,lucrurile se rezolvau. E greu să fiitu însuți administratorul acela,mai ales dacă nu obiș nuiești să fiiferm și descurcăreț.

În curtea mică se întind câți vacurpeni de viță�de�vie. De fapt curteaera acoperită complet de vie, fostu�lui proprietar îi plăcea vinul, așa căte poticneai de butuci la fiecarepas. Am scos cu trudă o bună partedin ei, dar ne�au rămas moș tenireniște cuiburi de viespi ascunsepeste tot prin podurile casei și ma�gaziei. Vara târziu, când se coc stru�gurii, viespile preiau controlulcurții și par foarte supărate cândnoi sau copiii ne apropiem de vie șidăm să smulgem niște boabe de pe

ciorchini. Ne mișcăm atenți, înso �țiți de bâzâitul gărzilor cu ace înfund, și îmi zic că trebuie să scăpămcumva și de viespile astea, pe carela bloc nu le aveam. Sigur, nuaveam nici struguri pe balcon – șinici balcon –, dar munca cu vies�pile nu mă atrage cine știe ce.

Fostul locatar al casei, un chi �riaș temporar (știu că sună pleo�nastic, cel puțin în România), ne�aavertizat că prin magazii și curteerau și câteva familii de șobolani.Între timp au dispărut, dar eu totcaut atent urme ale vreunuiareîntors acasă. Avem în schimbfurnici, grozav de multe furnici:vara se deplasează în curte caniște cohorte romane, pe un drumal lor lat de vreo cinci centimetri,strecurându�se pe sub casă, iariarna invadează sistematic bucă�tăria, căutând orice breșă în zid,perete, plinte.

Într�o dimi neață mi�am arun�cat privirea spre plita argintie a ara�gazului și am văzut că era nea� gră�neagră. Neagră și unduitoare –era acolo cam un sfert de găleată defurnici flămânde. De atunci mi s�acam acrit de furnica harnică, care

adună vara ca să aibă ce mâncaiarna, fiindcă uite că nu adună:iarna dă buzna în bucătăria mea.Îmi amintesc de duioșia cu care re�citam în copilărie „O furnică duceîn spate un grăunte jumătate“ șiîmi zic că acum i�aș trânti un șut înfund furnicii ăleia dacă vine așa, cutot roiul.

Poate că sunt eu prea urban.Poate că am fire de blocatar. Darastă�iarnă, când lopătam pentru atreia oară zăpada de pe trotuarullung de douăzeci și cinci metri și latde doi (casă pe colț, deh!), mă gân�deam cu nostalgie la borma șinuțatărăgănată a vreunui vecin deapartament mai harnic decât amfost eu vreodată. SDC

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Să ai o casă

Mai sunt patru luni până la ale�gerile prezidențiale. Însă parti�dele nu se grăbesc să își anunțecandidații, poate și pentru că,așa cum se vede la această oră,competiția pare inegală, KlausIohannis având prima șansă.

Sâmbătă, USR va avea congresulîn care își va desemna propriulcandidat, după care în cel multdouă săptămâni vom cunoaștenumele celui care se va bate pen�tru Cotroceni din partea USR�PLUS. Ultimele informații arată căDacian Cioloș ar fi cedat în favoa�rea lui Dan Barna, urmând caPLUS să forțeze obținerea altorbeneficii la negocierile cu USR. Înorice caz, candidatul Alianței 2020

va fi ori Barna, ori Cioloș. Alianțapleacă de la 22 la sută, scor obți nutpe 26 mai, la europarlamentare.

Situația cea mai încurcată e,firește, la PSD. Social�democrațiin�au stabilit încă strategia și nuștiu dacă vor merge cu candidatpropriu sau în alianță. Variantalogică ar fi o alianță PSD�ALDE�Pro România, cu candidat unic laCotroceni. În acest caz, aproapesigur candidatul stângii va accedeîn turul doi. Dar PSD nu�și per�mite să nu aibă candidat din rân�durile sale, altfel va retrograda înliga mică a politicii.

Dacă însă PSD hotărăște cămerge singur, atunci problemămare. Cine va fi candidatul? Or�lando Teodorovici? Sondajele îldau la cinci la sută. În ultimelezile Viorica Dăncilă dă de înțelescă, dacă partidul i�o va cere, „se vasacrifica“ și va intra în cursă. N�amauzit nici un baron PSD dornic s�ovadă pe Viorica intrată în bătăliapentru Cotroceni. Atunci de undedeclarația șefei de la PSD, după cetot ea ne asigura că nici vorba săcandideze? Posibil ca sondajele co�mandate de PSD să arate iminentul

dezastru. Partidul nu are vreunlider de forță, după dispariția luiDragnea din peisajul politic. Îlvedeți pe Mihai Fifor, proaspătulsecretar general al partidului, în�fierbântând masele? Nici vorbă.Sau pe Orlando? Singura din zonaPSD care ar avea șanse să intre înturul doi cu Iohannis ar fi Ga�briela Firea, însă primărița Capi�talei știe că bătălia e dinaintepierdută și nu vrea să riște. Uneșec usturător la pre zidențiale i�arreteza complet șansele în bătăliapentru Capitală, iar Firea își dăseama că n�are rost să se complice.

PSD n�are candidat valabilpentru că n�are un lider pe mă�sură. Dăncilă nu prezintă nici pedeparte profil de prezidențiabil,dar, în calitate de președinte PSD,nici nu poate arunca în luptă peoricine, pentru că înfrângerea dinnoiembrie ar putea redeschide

bătălia pentru supremație în PSD.Nici dacă va intra în bătălie nu�s

foarte multe șanse să nu se facă derâs, mai ales că ultimele sondajearată 18 la sută pentru partid, iardoamna premier abia dacă strângejumătate din voturile partidului.

Pe lângă faptul că nu are candi�dat, PSD este pândit de alte două pe�ricole. Liviu Pleșoianu a anunțat căintră în bătălia pentru prezidențialeîn orice condiții, iar Pro România vaavea propriul candidat. Posibil capartidul lui Ponta să meargă totușialături de ALDE, însă punctele pecare Pleșoianu le poate lua de la PSDi�ar putea coborî pe social�demo �crați la un scor incredibil.

La ALDE lucrurile sunt simple,Călin Popescu Tăriceanu fiind eter�nul candidat la Cotroceni. Parteaproastă pentru Tăriceanu e că numai are partid, după ce ALDE a luatdoar patru puncte la europene.

Trăgând linie, jocurile nu�s încăfăcute, dar favoritul scrutinuluiprezidențial rămâne Klaus Iohannis.Cocoțat la 40 la sută în ultimele son�daje, Iohannis pri vește liniștit zbate�rile politice de vară, însă lucruriles�ar putea complica dacă va înfruntaîn turul doi candidatul USR�PLUS.Tabloul s�ar schimba brusc, pentrucă e de așteptat ca toți cei care ies dincursă să se coalizeze împotriva sa.Pentru actualul șef al statului, un turdoi cu candidatul PSD e floare laureche, pentru că votanții USR�PLUSi�ar acorda automat votul.

De ce însă partidele fără șansecaută totuși candidați pentruprezi dențiale? De ce nu stau înbanca lor câtă vreme n�au sorți deizbândă? În 2020 sunt alegeri lo�cale și parlamentare. Nici un partidimportant nu�și permite să iasă dinscenă la pre zidențiale, în cea maimediatizată și captivantă bătăliepolitică din România. Cine câștigăpreziden țialele are prima șansăanul viitor. Iar în jurul câștigă to �rului se va coagula și viitoarea ma�joritate guvernamentală. Posibilchiar imediat după înscăunarea nou�lui locatar de la Cotroceni. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Cine intră în finală cu Iohannis

Nici un partid important nu-și permitesă iasă din scenă la prezidenţiale, în cea mai mediatizată și captivantă bătăliepolitică din România.

4ANUL XV NR. 653

13 – 19 IULIE 2019muzică www.suplimentuldecultura.ro

În ziua aceea de entuziasm esteticși nu numai, cauzat de ascultareamuzicii enesciene în Germania, încare Mihaela Martin, Răzvan Popo�vici și violoncelistul israelian KyrilZlotnikov dirijau o mână de mai ti�neri muzicieni, violoniști palesti�nieni și un celist din Israel, în tai �nele și plăcerile muzicii lui Enescu,un mesaj de la anonimii adminis�tratori ai Facebookului mă anunțacă aș fi încălcat regulile etice alerețelei sociale, cerându�mi să recu�nosc un gest, mi se dădea de înțeles,de natură antisemită. Am citit neîn�crezător mesajul, ca de fiecare datăcând algoritmii Facebookului parsă o ia razna, și am constat că nu sereferea la o postare nouă și, prin ur�mare, nu era vorba de o intervențieautomată. Cineva mă reclamase saumă „denunțase“ pentru un mesaj pecare îl scrisesem la… 8 mai 2015!

Am cerut o revizuire a decizieiadministratorilor, protestând și ex�plicând despre ce fusese vorba, darla scurtă vreme mi s�a răspuns doarcă am fost penalizat cu retragereaacelui mesaj de pe pagina mea FB.Despre ce era vorba?

La 8 (poate 7) mai 2015, în timpce ascultam o emisiune a radioului

cultural în care fusese intervievatdirectorul Festivalului „George Enes �cu“, dl Mihai Constantinescu, m�așocat o expresie pe care o auzeamrepetată, anume că fostul preșe �dinte al Festivalului, Hollender, nuar fi fost capabil să „înțeleagă ceînțelege un ro mân“. Moderatoareanu a reacțio nat. Anterior, citisemexact aceeași formulare expediatăpe adresa mea, într�un e�mail pecare îl primisem de la același direc�tor în cursul unei controverse. Nicieu nu aș fi fost capabil să înțeleg ceînțelege un „român“, ba, mai mult,nici să simt ca un „român“.

Pentru cei care nu pricep sem �nificația acestei „figuri de stil“, țin săamintesc că ea este un loc comun înlimba de lemn a xenofobilor șiantisemiților din toate vremurile,menit să�i „pună la locul lor“ pe ceicare aparțin într�o țară altei etniidecât cea majoritară. Spus mai penume, o exprimare echivalentă cuacea mai frustă și incorectă politicinterjecție interbelică: „Jidanii la Pa�lestina!“. Gestul devenit astăzi, în erapopu lismului cu tentă reacționară,de�a dreptul banal, în urmă cu cinciani, era ceva mai puțin obișnuit înviața culturală publică.

Consecințele unei asemeneagândiri s�au văzut de�a lungul tim �pului, fiecărui străin sau for ma �țiune orchestrală din străinătateimpunându�i�se un mic examen de„patriotism“ românesc, o probăobligatorie de a cânta o piesă deEnescu. Lucru nemaivăzut la altefestivaluri de talie, cine anunța că,din lipsă de timp, de exemplu, nupoate pregăti un opus enescian, era

eliminat de la marea sărbătoare.Așa s�a ajuns – e drept și pe un fun�dal mai vechi de rivalitate cu Operadin Viena – să fie refuzată partici�parea la Festival a Orchestrei de laScala din Milano.

Refuzul de a importa la Festi�val producția excepțională cuŒdipe de la Gera/ Altenburg își areși ea originea în aceeași gândire,care îl face pe directorul OpereiNaționale din București – cel cori�jent la materia management – săanunțe că opera enesciană nu va ficântată decât în românește, săînțeleagă tot poporul. Că germani�lor li s�a cântat originalul în fran�ceză devenea aproape de ocară!

Și așa n�am mai ajuns nici eu,în lipsă de gene suficient de „patrio�tice“, să mai asist la vreo ediție aFestivalului Enescu de vreun dece�niu. E adevărat că în calitate de zia�rist, de cronicar, indiferent de cenație, acoperirea festivalului nueste tocmai facilă. Într�o carieră dejurnalist de peste 30 de ani, locuindîn Occident, nu mi s�a mai întâm�plat să aud în vreo țară că aceiaacreditați la un festival trebuie să sedescurce să�și găsească un loc însală. În Vest, fără un loc căpătat dela organizatori nici nu ai ce căuta,de altfel, în sală; te dau imediatafară pompierii sau cei însărcinați cusecuritatea. Ei bine, nu, în România –aruncați o privire în secția de presă asite�lui Festivalului Enescu – bile�tele căpătate de cei acreditați suntfără loc, iar în mărinimia echipei deconducere, jurnaliștilor le sunt re�zervate la Ateneul Român două loje,în Sala Radio „locurile 552�558“,

mărinimia fiind ceva mai mare laSala Palatului.

Câtă iubire pentru Enescu șipresa Festivalului o sugerează șipostări la rubrica Noutăți de pe site�ulmanifestării, pe tema controverseiîntre Institutul Cultural Român șiadministrația festivalului, apărutela Londra în… 2017. Lucru grav, ICR�ul ar fi refuzat prezența unui anga�jat al festivalului la masa modera� torilor unei dezbateri. Și dă�i șiluptă cu ridicolul și iubirea de sineși aproape a Artexim�ului.

Oricine s�ar fi așteptat ca laNoutăți, administratorii festivalu�lui să vorbească despre eventualenoi apariții discografice enesciene,despre contribuția lor la o edițieadevărată, națională, George Enes �cu, așa cum au în țările lor un Bar�tók sau un Dvořák. Un sondaj prinmagazine m�a condus la ediția lu�crărilor orchestrale ale lui GeorgeEnescu – în șapte volume dacă numă înșel – sub bagheta lui HoriaAndreescu, scoase sub eticheta vo�latilului Electrecord în jur de 2015.O mai fi existând compania?

Ce și dacă va scoate vreun CDcu ocazia Festivalului, Casa Radio,pare să fie un mister. Cu PSD�ul înfloare la radiodifuziune, epoca în�registrărilor istorice, scoase din ar�hive, apărute la edițiile anterioare,pare revolută.

Într�o asemenea ambianță facebine să auzi că un violonist francezca Nicholas Dautricourt, distins cuPremiul George Enescu al SACEM,are o trecere meteorică în țară lunaaceasta, invitat de Răzvan Popovicila Festivalul său SoNoRo Conac.

Cum face bine să auzi și că RăzvanPopovici este în curs de a înregistraun CD Enescu cu Ensemble Raro,formația sa de muzică de cameră.

Cert este de constatat că mu�zica lui Enescu nu mai intră la cate�goria rarități pe piața interna ționalăa discului sau la posturile de radio.Octuorul lui Enescu, cântat de Mi�haela Martin, Răzvan Popovici șiprietenii și elevii lor invitați la Fes�tivalul Internațional de Muzică deCameră de la Rolandseck, în apro�piere de Bonn, s�a bucurat de unsucces excelent la public și, mai ales,a fost înregistrat de SWR, radioul dela Stuttgart și retransmis de Deutsch �landfunk Kultur, postul culturalnațional german.

În privința discurilor, dacă arfi să vă recomand unul de ultimăoră, el ar fi colecția publicată deAcademia Kronberg, de lucrăriselecțio nate din concertele Festi�valului de muzică de cameră de laKronberg, Muzica de cameră conec�tează lu mea, în edițiile succesivedesfășu rate între anii 2000 și 2018.Între cele cinci discuri, al patruleagăz duiește o versiune excelentă aOctuorului, înregistrată în concertla 7 mai 2018, în Biserica Johannisde la Kronberg, în urma cursurilorde pregătire girate de violonistulChristian Tetzlaff, cu o serie de ti�neri muzicieni excepționali, careși�au confirmat toți clasa în marileconcursuri internaționale ale zilei.Sunt toți nume care merită re �ținute și urmărite:violoniștii KaoruOe, Christel Lee și Diana Tis�chenko, altiștii Timothy Ridout șiLuosha Fang, violonceliștii San�tiago Cañón Valencia și JonathanRoozeman. SDC

Dragostea de George Enescu și de cronicarii vieții muzicale

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Cum sezonul „Supli -mentului de cultură“ se încheie săptămânaaceasta pentru lunile de vacanță de vară și nuștiu dacă va reveniînainte de deschi dereaFestivalului „Geor geEnescu“, m-am gân dit sănu ratez ocazia de a văpovesti ce mi s-a în -tâmplat săptămânatrecută, întâmplător înziua în care ascultamprima din cele douărepetiții ale Octuoruluienescian la FestivalulInterna țional de Muzicăde Cameră al MihaeleiMartin de la Roland seckîn Germania.

Repetiţia Octuorului lui G. Enescu cu Mihaela Martin și Răzvan Popovici

5ANUL XV NR. 65313 – 19 IULIE 2019 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

La conceptul de spectacol măgândisem cu mult timp înainte,intenția fiind să experimentez oformulă dezinhibată de lucru înechipă, în care delimitările tra �diționale de atribuții creative săfie actualizate la spiritul mai mo�dern al practicilor colaborative.

Istorie la persoana I estespec tacolul care a rezultat dinaceastă colaborare, iar propune�rea noastră a convins selec țio �nerii Festivalului Internațional deTeatru Sibiu (FITS) și FestivaluluiNațional de Teatru, care au in�clus�o în programele edițiilor deanul acesta. La FITS, Istoria noas�tră s�a bucurat de o cronică sem�nată de Simina Stanciu publicatăîn revista FITS, „Aplauze“, a fost,adică, printre producțiile care austârnit interesul.

Ideea centrală urmărește orecitire teatrală a raporturilordintre istoria „mică“, cea a fiecă�ruia dintre noi, și istoria „mare“,cea a istoricilor. Acest spectacolde teatru devised s�a născut într�unparcurs în care echipa s�a docu�mentat în arhive și biblioteci, stu�diind presă, jurnale și cărți despecialitate, și�a utilizat autobio�grafiile, a colectat verbatim opi�niile unor experți și a mai multorgenerații din propriile familii, alucrat cu un focus�grup exercițiide improvizație din care a selectatpentru scenă și a pus în circulațieîn spațiul virtual un chestionar lacare au răspuns persoane de di�verse vârste și ocupații.

Totul e realitatea pură, decu�pată și asamblată teatral. Plat�forma dramaturgică a producțieiinclude, printre altele, referințe lapercepția comună privind eveni�mentele din 1989, ce înseamnă săfii astăzi prinț, descendent directal lui Grigore Alexandru Ghyka,ultimul domnitor dinaintea luiAl.I. Cuza, războiul descris decombatanți în corespondență,amintiri ori testimoniale, cumparticipăm în real�time la istoria

timpului nostru la care suntemconectați online.

CRITICA SAU TEORIA ARTEISUNT TOT FORME DECREATIVITATE

Seria exemplelor de teoreticienicare se implică în procesul decreație înscrie multe exemple. WillGompertz este critic de artă, autoral unor opere teoretice de maresucces traduse și la noi, unul din�tre cei 50 cei mai creativi gândi�tori din lume, conform „CreativityMagazine“ din New York. În 2009,a scris o piesă pe care a jucat�o laFestivalul de Teatru de la Edin�burgh, în Fringe, intitulată Dou�ble Art History, one man show,care transforma o prelegere într�o reprezentație. Textul dezvoltasupoziția că, într�o școală, profe�sorul de Arte a făcut o cădere ner�voasă chiar în pragul ultimuluicurs dinaintea examenului final,iar un suplinitor, Will Gompertz,vine să îi țină locul. Gândit parti�cipativ, spectacolul are loc într�osală de clasă, iar directorul Lon�dra Tate Gallery, funcția lui Gom�pertz pe atunci, face show dintr�olecție interactivă despre arta mo�dernă. Subiectele sunt impresio�nismul, dadaismul, orfismul, flu xus,ready made etc., iar tratarea lor efăcută cu date și exemplificări vi�zuale foarte corecte, dar și cumult umor.

De altfel, criticul spune că aurmat cursuri de comedie pentrua�și îmbunătăți discursul public,iar a așeza o parte din cunoș �tințele și aptitudinile sale histrio�nice într�o creație – care s�a jucatcu casa închisă! – i s�a părut foar �te stimulativ. Pe parcurs, cursan �ții�spectatori din bănci primescmici teme intermediare (de genuldesenați o parte a corpului uman),pot pune întrebări, iar la final,pentru veridicitate, susțin un test cu10 întrebări despre temele abordate,pe care îl predau „profesorului“.

Dincolo de năstrușnicia ideii,importantă e afirmarea subîn �țeleasă a adevărului că și criticasau teoria artei sunt tot forme decreativitate, iar felul în care știmsau învățăm să le difuzăm ține șide o minimă știință a spectacolu�lui aplicat.

DIVERSE CHEI DE CREARE A PERSONAJULUI

Mulți comentatori ai fenomenu�lui artistic au cochetat cu teatrulsau filmul. Michael Billington, depildă, cel care scrie la „The Guar�dian“ din octombrie 1971!, a expe�rimentat, în perioada studenției,și postura de actor. Era membrual Oxford University Dramatic So�ciety, iar în 1950, a primit un rol înPăsările lui Aristofan. Apoi, a tre�cut fugitiv și în scaunul de regi�zor, punând în scenă Cântăreațacheală. Posturile acestea nu l�auconvins, Billington decizând căanaliza de spectacol și scrisul i sepotrivesc mult mai bine.

Charles Isherwood a fost mul �tă vreme criticul teatral al „NewYork Times“. Editorii nu i�au maiîncredințat rubrica din motive eco�nomico�financiare, de constricție aediției print, dar în 2009 Isher�wood, popular grație stilului destulde incisiv de a scrie, a avut ocazia săjoace într�un film pentru televi�ziune. Poate „să joa ce“ e cam multspus, pentru că scenariștii i�au atri�buit propria persoană. Era un epi�sod din Gossip Girl, a cărui acțiunese petrecea într�o școală de fițe dinManhattan.

Despre experiența lui de pla�tou, care a însemnat vreo 3�4 re�plici și despre cum s�a jucat pe elînsuși a scris într�unul din artico�lele sale. Filmarea a durat o jumă�tate de zi, i se pusese la dispoziție,ca tuturor interpreților, o rulotă,iar spusul celor 10�12 cuvinte atri�buite de scenariști într�o secvențăde după o reprezentație de teatrurealizată de liceenii despre care

vorbea întregul serial, i�au prici�nuit mult stres și emoții.

Ca orice profesionist, a repetatacasă, în fața oglinzii, căutând di�verse chei de creare a „personajului“.La filmări a avut un trac extraordinar,

s�au tras mai multe duble, pânăcând toată lumea a fost mulțumită,iar episodul s�a difuzat. Cele mai în�cântate au fost nepoatele lui Isher�wood, care erau în egală măsurăfane ale serialului și ale sale. SDC

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Când teoreticienii se implică în creațieAnul trecut, cam pe vremea aceasta, începeam un proiect provocator încare am investit energie și creativitate împreună cu trei actori tineri din trupade la Luceafărul, Ioana Natalia Corban, George Cocoș și Alex Iurașcu.

6ANUL XV NR. 653

13 – 19 IULIE 2019interviu www.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU SCRIITORUL LIVIU IANCU

„Xanax înseamnă ceva decare să te legi ca să-ți fieușor să treci mai departe“

ARYNA CREANGĂ

Adrian Romila, într-o cronică acărții tale, a spus că e „deopotri-vă bildungsroman și album pre-tins autobiografic“. L-ai gânditca pe un roman de formare altău, al experienței de maturizareori e pură autobiografie? Cumsunt dozate?

Eu am început cu sfârșitul și me�sajul, am vrut să fie o carte care săvorbească despre cât de frumoasăe viața, indiferent cum ar fi defapt – grea, ușoară, bună sau rea.Nu m�am gândit la ceva preten �țios, ci am vrut să fie un romancare să placă cititorului. Degeabao carte este foarte profundă, dacăomul nu o poate duce până lacapăt. De exemplu, Faulkner esteun autor extrem de bun, însă oa�menii de astăzi sunt mai mereuocupați și stresați, iar pentru eicărțile lui sunt lecturi grele, pecare mulți nu le mai citesc și astfelajung să piardă foarte mult. Eu nusunt Faulkner (mi�aș dori să fiu,dar din păcate nu sunt) și nu�mipermit ca o carte la care am mun�cit zece ani să fie o carte necitită.La început, eu am plecat invers –direct cu ce vreau să fac; întâi cuforma, apoi cu fondul. Am vrut săfie ușor de citit și apoi am adăugatstraturi pe schelet. Viața mi�a re�zervat foarte multe povești, așa căn�a fost nevoie să inventez sau săpun foarte mult în plus.

Deci este și ceva în plus. Cât, aproximativ?

Să zicem un 5%�10%, aproxima�tiv. În cartea mea, realitatea esteca o casă construită la roșu, careare pereți, acoperiș, ciment pe jos;dar tot ce am pus eu pe lângă easunt acele mici artificii – feres�trele, covorul sau televizorul. Și,până la urmă, asta face diferențaîntre o casă și alta – detaliul.

Ai spus într-un interviu că „amvrut să public cartea fără nume,doar cu titlu, exact ca Biblia“.Într-un roman autobiografic, lace-ar fi folosit îndepărtarea nu-melui, ce n-ai fi vrut să asociezidin ea cu numele tău?

Foarte mulți autori pe care�i ci�tesc eu (citesc foarte mult, pentrucă�mi place să citesc), suferă de ohipermetropie a ego�ului – toți

vor ca numele lor să apară undevaîn față și asta se reflectă foarte clarîn ceea ce ei scriu; ei nu mai suntatenți la ce e în jur, se văd doar pesine. Și așa ies cărțile acestea com�plexe, de care ei sunt foarte mândri,dar de care se miră constant că nusunt cumpărate, că nu le citește ni�meni. Sunt foarte supărați ba peeditură, ba pe incultura publicului,ba pe piața de carte românească –numai pe ei nu. Ei nu�și dau seamacă ei sunt cei care greșesc acolo.

Ai declarat că nu ai nici o tehni-că anume de a scrie, pentru cănu ești scriitor. Cartea ta, totuși,nu e o specie jurnalistică sauștiințifică – e proză scurtă. Poțisă te lepezi atât de simplu de

titulatura asta?

Nu, eu voi fi scriitor atunci când voimerge la locul meu de muncă și voi

spune: „Eu nu mai pot, domnule!Câștig mult mai mult de pe urmacărții mele și a precomenzilor pen�tru următoarea mea carte și nu maipot să�mi pierd timpul scriind știridin domeniul turismului sau știridespre investiții; vin valurile de cereridin străinătate, n�am ce să fac, trebuiesă�mi dau demisia“. Eu atunci o să mănumesc scriitor, când o să trăiesc dinscris. E foarte greu să fii un scriitor cititastăzi – e o luptă permanentă.

„ÎN MOMENTUL ÎN CARE SCRII PENTRU BANI SAU GLORIE, AI PIERDUTDEJA TOT“

Scrisul cărții ți-a luat zece ani.Crezi că ai fi dat-o spre publica-re mai repede, dacă ai fi fost be-neficiarul unei rezidențe? Ar figrăbit ceva parcursul cărții?

Zece ani a durat de la prima po�veste până acum, da. E greu să tededici numai acestui lucru, fără săai ceva care să�ți asigure partea fi�nanciară. Poate dacă după Xanaxar veni atât de mulți bani, m�aș re�trage undeva și aș mai scrie o carte,mai rapid – dar nu știu dacă armai ieși la fel de bună, la fel de vieși la fel de adevărată. În momentulîn care scrii pentru bani sau glorie,ai pierdut deja tot. De aceea șifoarte multe cărți bune sunt chiarcărțile de debut ale autorilor. Pen�tru că apoi au început să scrie pen�tru bani și cărțile s�au diluat.

Ți-e teamă că nu va fi cartea la fel de bună pentru tine saupentru public?

Pentru mine. Eu nu mă ofilesc lapropria�mi umbră deloc și nuvreau să dau drumul pe piață unorscrieri foarte slabe.

Tot într-un interviu ai spus, recent, că ai intrat în presă dingreșeală în anul 2000, crezând

Ajuns în Iași în cursul lunii trecute, pentru lansarea volumuluisău de debut, Xanax, Liviu Iancu și�a dezbrăcat haina de jur�nalist călit ani buni prin agenții de presă bucureștene și re�viste de nișă în domeniul turismului, și a îmbrăcat�o pe cea depovestitor. Relatările sale pline de umor, ajunse sub privirilepublicului ieșean, n�au ieșit însă dintr�o carte amuzantă, cum

s�ar crede, ci dintr�una pe care autorul o vede drept „o cartetristă, scrisă cu umor“ sau „o carte dură, scrisă cu tandrețe“. Un om al contrastelor, mereu pe fugă și cu un ritm al nara �țiunii alert, Liviu Iancu stă încă la granița dintre presă șiliteratură și cu fiecare răspuns și indiciu oferit pare că seapropie, ușor�ușor, de un prag al prozei după care tânjește.

Viaţa mi-arezervat foartemulte povești, așacă n-a fost nevoiesă inventez sau să pun foarte multîn plus.

7ANUL XV NR. 65313 – 19 IULIE 2019 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

că Mediafax e agenție imobilia-ră. În carte însă scrii ceva puțindiferit: „Băga-mi-aș, n-am știutcă e vorba de o agenție. Nu vreausă lucrez agent imobiliar, ca San-du. [...] E o confuzie. Eu credeamcă vin la un ziar, nu la agenție.Vreau în presă, i-am zis ferm“.Cum ai ajuns la Mediafax – voiaiîn presă, nu voiai? Știai deagenție, sau nu?

Nu știam că merg undeva să facpresă. Mi�a zis cineva să mă angajezla agenția Mediafax și eu chiar amcrezut că e o agenție imobiliară.Nu mi�a plăcut deloc ideea, darnu aveam de lucru și aveam ne�voie de bani. Eram student, repe�tasem niște ani la facultate șichiar nu mă tenta deloc noul job.Trebuie menționat că eu pe vre�mea aia nu știam nimic – nicimăcar cine e președintele țării,eram în lumea studenției, în caresingurul meu contact cu ziareleera acela că mama îmi trimiteamâncarea de acasă înfășurată în ele.

„ÎN XANAX, EU AM FOST UN PRIETEN DE PAHAR CARE A POVESTIT CE A VĂZUT LA MASĂ“

Te-a ajutat în vreun fel faptul că scrisesei în presă înainte, sauți-a îngreunat munca?

M�a ajutat, cred, jurnalismul – laștirea de agenție trebuie să fii foarteclar, concis. Dacă o întinzi preamult, pierzi cititorul. Eu am fost anide zile jurnalist de agenție de presăși cel mai mult asta am făcut. Tre�buia să vii cu știrea, cu elementulconcis – așa că astăzi toate po �veștile mele din carte au un miez,un element concis, o țintă. Nu măapuc să povestesc cum am venit eude acasă, m�am dus la țară și nu s�aîntâmplat ni mic pe drumul ăsta.Ăsta e lucrul bun rămas de la presă –vreau ca totul să aibă o finalitate, săfie concis și să aibă impact.

Ce lasă jurnalistul de parteacealaltă a baricadei, când începe să scrie proză?

Chestiile la zi. În cărți, trebuie să teferești să scrii de Dăncilă, de Drag�nea – pentru că ce e azi la zi, mâinepoate să fie perimat. Am scris deElena Udrea pentru că acesta ilus�trează cazul amantei unui pre �ședinte care, la un moment dat,acaparase toată țara – iar asteasunt subiecte eterne, s�au mai în�tâmplat. În rest, trebuie să știi să teferești de lucrurile efemere. Prozae inversul presei. Presa trebuie să�țiaducă doar con cizia și goana dupămiez, tu știi ce trebuie să iei din ea; mâine nu mai interesează pe

nimeni nimic din ce ai scris tu as�tăzi despre Dăncilă – ba chiar spe�răm toți ca ea mâine să nu mai fie.

Jurnalistul nu face dreptate, dar scriitorul are rol de actor civic în societate?

Are, dar se vede urât. Eu am încercatîn Xanax să nu judec pe nimeni. Amprezentat întâmplările așa cum aufost ele – nu am atacat sau disprețuitnici un personaj. Oamenii își dauseama de cineva că e laș, din cuvin�tele pe care el le spune. Eu am fost unobservator, un prieten de pahar carea povestit ce a văzut la masă.

Asta doar în primele două părți.

Da, pentru că n�am vrut să semenepărțile romanului între ele. Cumvadomnul Romila a lăudat cartea, dara strecurat în cronica sa și câtevamici ironii – a spus că textele suntinegale. Eu așa am vrut să fie, pen�tru că 500 de pagini, oricât ar fi fostele de interesante, ar fi fost multprea liniare. Altfel gândea însă unpuști la 15 ani, altfel un tânăr la 20și altfel un bărbat la 40 – am vrutdeci să fie părți separate în carte.Mai povestise el, tot în recenziaaceea, că romanul meu nu abundăde autoreflecție. Or tocmai aceastăauto reflecție întinsă pe 50�60 depagini face ca un cititor român săaibă 500 sau 600 de exemplare vân�dute, nu mai mult. În Xanax e multăautoreflecție, dar e mascată.

Mi�a povestit un prieten fap�tul că Gheorghe Turda, cântă rețul,de o vreme se duce la nunți și în locsă cânte începe să�i povă țuiască pemiri – le spune ce cre de el c�ar tre�bui să facă ei în viață sau ce să nufacă. Și�i zice lumea: „Băi, mai cân �tă!“. Gheorghe Turda nu se mai sa�tură însă de dat sfaturi, pe baniilor. Așa mi s�a întâmplat mie și cuTudor Gheor ghe la câteva con�certe; începuse el s�o cam dea îndiscuții politice. El ar trebui să facăce știe mai bine – să cânte. În acestcontext, eu n�am vrut să scriu ocarte în care țin cuiva morală, arătcu degetul, sau mă ridic să tun și săfulger, ci o carte pe care oamenii săo înțeleagă și judece singuri.

Când ai știut că ai strâns tot,

că ai scris destul?

Când mi�a plăcut mie cum arată.Eu am știut două lucruri: cu ce seva termina cartea (povestea cubaba de la final, cu câinele – s�a în�tâmplat acum șase ani) și ce mesajva avea; numai apoi am început săconstruiesc. Nu știu cum mi�am datseama, dar la un moment dat amvăzut că s�a rotunjit tot textul.Atunci am simțit, când a începutsă�mi placă mie. Ca om care scrie o

carte, procesul e ca și cum ai con�strui o mașină – vezi că începe săaibă parbriz, să aibă faruri și începisă îi mai pui tu sigla sau ceva lavolan. Au fost foarte multe poves�tiri, mai multe decât sunt acum încarte, iar volumul risca să aibă vreo700�800 de pagini. Oamenii de laeditură mi�au zis, și pe bună drep�tate, că dacă ar avea atât de multear costa undeva la 60 de lei, iar unromân nu va plăti atât de mult pecartea unui debutant. Atunci ammai scos cu greutate cam 100 depagini. Le�am dat deoparte și car�tea a rămas la 600 de pagini – totera mult, numai că eu nu am vrutsă mai tai nimic, sub nici o formă.Iar atunci am decis să facem scrisulmai mic. E o carte oricum destul descumpă, însă am văzut că oameniitotuși au cumpărat�o.

Dacă primele două părți alecărții mai seamănă între ele,prin povestirile scurte umoristi-ce și lipsa de menajamente pecare le redai – fie că sunt dinviața rurală, fie din cea a stu-dentului bucureștean –, a treiase diferențiază grav. De ce ți s-apărut o idee bună să le îmbini?De ce Xanax, partea a treia, nu-io carte de sine stătătoare?

Pentru că partea a treia e rezultatulprimelor două părți. Până să ți se în�tâmple niște lucruri importante,treci ușor prin viață și ești puțin ne�serios. Nu știi, de multe ori, să apre�ciezi ce cadou minunat este viața.Tocmai de aceea am vrut să arăt șipărțile de început – în plus, ele con�struiesc singure un personaj. O tipăcu care m�am și împrietenit a scris ocarte în care a povestit că a fost pros�tituată. Dar atât, a spus doar că a tre�cut prin asta și atât, iar cartea chiar aavut succes. Dar mie mi s�a părutcam ciudat – cum poți să spui așa,dintr�odată, fără să povestești și cuma fost, cum ai ajuns acolo? Personajul

care a devenit Liviu Iancu, la 30�40 deani, nu putea să ajungă la vârsta aiafără toate cele dinainte – fără nebu�niile din copilărie și din tinerețe. Mis�a părut esențial să apară și asta.

Partea a treia are un narator de-venit matur, care-și încheie pro-zele și cu scurte pasaje moralis-tice, cu un soi de învățăminte pecare le descoperă și el pe par-curs. Asta a fost intenția, de aîmpărtăși celorlalți dinînțelepciunea – dacă nu e multspus – adunată până atunci?

Nu, în ceea ce mă privește, tot tim�pul au primat poveștile, frumu �sețea textului și faptul ca el să fieușor de citit și de înțeles. Apoi,chiar nu m�am gândit să morali�zez. Cred doar că se termină așapentru că o carte, în ciuda a tot,trebuie să aibă și mesaj. Un cititorîmi spusese cumva că mi�am pier�dut muza spre final, pentru că el înprimele două părți se amuzase co�pios. I�am zis că totuși asta nu e ocarte de râs, nu e umoristică, ci e ocarte tristă, scrisă cu umor. O cartedură, scrisă cu tandrețe. Umoruleste un cârlig al cărții, pentru caomul să poată citi mai ușor șiajunge mai rapid la mesajele mele.

„NU MERG DUPĂ PREPELIȚEPE CÂMP LA PATRUDIMINEAȚA, CI DUPĂ ANII MEI PIERDUȚI“

Ai spus despre titlu că poate săînsemne ceva diferit, pentru fie-care cititor în parte. Pentru tinece înseamnă – lupta cu fricile?

Pentru mine Xanax înseamnă cevade care să te legi, ca să�ți fie ușor sătreci mai departe. Dacă tu ai sta săte gândești că uite, așa cum e viațaasta, are un final până la urmă șioricum o să murim cu toții, te apucăpustiul și depresia. Dar atunci în�cepi să te legi de micile bucurii.Xanax este tot ce�i trebuie unui om,să treacă mai ușor peste ceva –peste frici, indiferent că e frica demoarte, de eșec sau de bătrânețe.

Scrii în carte că „bătrânețea ecea mai cumplită temniță, indi-ferent cât ești de bogat. Degea-ba urli, degeaba ceri ajutor. N-ainici o șansă să scapi“. E asta ceamai mare teamă a ta?

Absolut, am o groază teribilă debătrânețe. Cu cât înaintez în vârstă,dorm mai puțin și încerc să maismulg niște ore din viață. Fiecărui omîi trebuie un Xanax, pentru a�și în�vinge spaimele – poate pentru cinevaXanax e alcoolul, pentru cineva seria�lele. Am o prietenă care s�a dus la 50și ceva de ani la o altă facultate – seduce la școală mai regulat decât unstudent; poate așa trece ea mai ușorpeste neîmplinirile ei. Eu, spre exem�plu, sunt înnebunit după câinii devânătoare – există un grup al oame�nilor pasionați de asta. Oamenii ăștiase trezesc la trei dimineața, se duc cucâinii pe câmpuri – așa că fac și euasta și mă întreabă oamenii de ce. Euîmi răspund că e pentru a salva otinerețe pierdută și poate și o copilă�rie așa cum n�am avut�o. Nu mergdupă prepelițe, pe câmp, la patrudimineața, ci după anii mei pierduți.

„Fiecare dintre noi ascunde uncadavru în curte. Mai devremesau mai târziu, altcineva intră înviața noastră, sapă adânc și ni-ldescoperă.“ Al tău care e? Ai în-cercat să ți-l descoperi singur,scriind Xanax?

Am încercat să descopăr cu roma�nul ăsta mai multe cadavre. Și peunul dintre ele l�am descoperit și l�am făcut și să meargă – era faptulcă nu las în urma mea nimic. N�amavut și până la vârsta asta, din pă�cate, nu mi�am dorit nici copii, așacă simțeam efectiv că nu las nimicdupă mine; peste toate însă, mereuam visat să scriu o carte. Dacă înaintede asta m�ai fi văzut singur la o masă,ai fi văzut un om cu o nemulțumirepe chip. Asta era, poate mult spus,durerea mea – că nu scrisesem o car �te, că scrisesem doar știri care dispă�reau după două zile. E foarte trist săfii ziarist și să conștientizezi asta. E cași cum ai desena în nisip – e zadar�nic. Am crezut că Xanax o să�miaducă înapoi tot ce mi�a luat presași, până în momentul de față, observcă ușor�ușor a reușit. SDC

Eu am încercat în Xanax să nu judecpe nimeni. Am prezentat întâmplările așacum au fost ele – nu am atacat saudispreţuit nici un personaj.

Ăsta e lucrul bunrămas de la presă –vreau ca totul săaibă o finalitate, să fie concis și săaibă impact.

8ANUL XV NR. 653

13 – 19 IULIE 2019actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

Noutăți Polirom pentru cei mici în vacanța de vară

Cu ultimul număr din aceastăvară al „Suplimentului de

cultură“, ne�am gândit să văfacem o serie de recomandăripentru prichindei, cărți gân�dite pentru ei, găsite în încătânăra colecție Junior a Edi�turii Polirom, coordonată deBogdan�Alexandru Stănescu.

Vrăjitorul dințos, de Călin Torsan

l Vârsta recomandată 9+l Cu ilustrații de Carla Duschka

Roman câștigător al Concursului de manuscrisePolirom Junior, ediția 2018

În orice adult se ghemuiește nevăzut un ștrengar mi�titel. Este copilul din fiecare, acela ce ne îndeamnătăcut să izbim în mingea rătăcită pe stradă, dându�neghes să uităm câteodată de noi cu telecomanda înmână, privind și ascultând cine știe ce desen animatbuclucaș. Uneori, în fața oglinzii, mai recunosc sclipi�rea din privirile acelui puști care am fost cândva. Bachiar îi sunt îndatorat, pentru unele dintre cuvinteleașezate în această carte, căci a știut când să mă tragăde mânecă în preajma lor. Tocmai el, un pici în panta�loni scurți. Oamenii mari sunt oamenii mici. Totuna.Așa cum și poveștile pentru copii nu sunt decât acelașilucru cu romanele pentru adulți. Adică emoție pură.

l Vârsta recomandată 9+l Cu ilustrații de Radu Răileanu

Mențiunea specială a juriului la Concursul de manuscrise Polirom Junior, ediția 2018

„Romanul Dianei Geacăr, Ce văd dragonii,ne�a captivat pe amândouă încă de la pri�mele pagini, ne povesteam una celeilalteaproape în fiecare zi despre ținutul încare lumea poveștilor atât de îndrăgite denoi și cea a jocurilor pe calculator se con�topesc în aventuri fantastice. Ne�a plăcutpentru povestea actuală care își va purtacititorii juniori într�o aventură cu troli,dragoni, porci�spinoși, pești vorbitori șipatru statui cărora li se mai spune șiSpaime. Romanul Dianei Geacăr și�a găsitlocul în colecția Junior, o colecție dedi�cată copiilor și ado lescenților care cred înputerea imagi nației și cărora le place săcitească poveștile cu creionul în mână.“(Oana Doboși�Potcoavă & Raluca Selejan,Librăria „La două bufnițe“)

l Vârsta recomandată 12+l Traducere din limba engleză de

Maria Ghiurțu

Ce�i mai rău decât să ai secrete? LiccleBit încă nu știe… Venetia King e cea maifrumoasă fată din școală, iar Lemar e celmai scund băiat din an. Toți îi zic LiccleBit, și cei doi prieteni ai lui, McKay șiJonah, îi tot repetă că n�are nici o șansăîn fața zeiței Venetia. Și nici acasă lucru�rile nu stau bine. Mama se chinuie săsupra vie țuiască serviciului, sora creștesingură un copil, iar taică�său i�a pără�sit de�un car de ani. Liccle Bit și�ar dorisă facă ceva – orice! – ca să le ușurezeviața. Când Venetia pare să�l bage înseamă pe Liccle Bit datorită talentuluisău la desen, el începe să spere. Nu știeînsă că în calea succesului visat stau unrăzboi între bandele din cartier, tentațiagloriei și un alt pericol, pe care nici nu�lbănuiește.

Ce văd dragonii, de Diana Geacăr Liccle Bit, băiatul din Crongton, de Alex Wheatle

l Vârsta recomandată 9+l Cu ilustrații de Andrés Meixidel Traducere din limba spaniolă de

Oana�Dana Balaș

Locuitorii orășelului n�au putut s�o sufere pedomnișoara Bubble de la bun început. Inven�tatoarea și�a făcut apariția într�o dimineațăînsorită, la volanul unei mașini decapotabilecu abur și s�a instalat într�o vilă părăsită deani de zile. A stârnit antipatia tuturor din pri�cina muncii sale, a invențiilor și a vieții pecare o ducea. Dar nimeni nu bănuia ce se pe�trece cu adevărat în vila domnișoarei Bubble.

9ANUL XV NR. 65313 – 19 IULIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

l Vârsta recomandată 6+l Traducere din limba engleză de Iu�

lian Bocai

Emily și Bâlciul din Lună spune povesteaunei fetițe descurcărețe care visează să de�vină mecanic de bâlci. Când distracția depe Luna Bâlciului este amenințată de unmonstru de vată de zahăr, o explozie de ca�ramele, un tobogan cu gravitația inversatăși alte anomalii care apar chiar în mijloculunei inspecții importante, Emily faceechipă cu eroii ei, doi mecanici experi �mentați și ciudați, ca să prevină dezastrul.Sarah McIntyre și Philip Reeve au creat olume plină de personaje pitorești, peri �peții și răsturnări de situație spectacu�loase, care îi va captiva chiar și pe cei maireticenți dintre tinerii cititori. Cei maimici pot lua și ei parte la aventură urmă�rind ilustrațiile întotdeauna creative șihaioase care completează povestea.

l Vârsta recomandată 8+l Cu ilustrații de Regina Kehnl Traducere din limba germană de Ra�

luca Trușcanu

Cine îl cunoaște pe Michael Ende doar caautor al Poveștii fără sfârșit, al lui Momosau al lui Jim Năsturel va descoperi în volu�mul Școala de magie și alte povestiri poveștiși fabule scrise de�a lungul timpului și adu�nate într�o carte care se adresează atât co�piilor, cât și adulților. Printre altele, cei micipot descoperi aici secretul Lenei, pot pictaalături de Moni o operă de artă sau pot

participa la înfruntarea dintre regatul careavea o lingură magică și cel care avea uncastron fermecat. Adulții sunt purtați în lu �mea teatrului de umbre al Ofeliei, au șansasă�și regăsească visurile aproape uitate laȘcoala de magie sau pot trăi alături de Ri�nocerul Norbert frământările ridicării unuimonument în cinstea propriei persoane.Michael Ende spunea că o povestire devineadevărată numai atunci când găsești unanumit ton pentru ea. Cu siguranță în toatepoveștile sale din acest volum marele magi�cian al cuvintelor a găsit tonul potrivit, fieel serios sau plin de umor.

Oliver și perucile de mare, de Philip Reeve, Sarah McIntyre

l Vârsta recomandată 6+l Traducere din limba engleză de Iulian Bocai

Oliver a crescut într�o familie de exploratori – dar cea mai mare aventurăa vieții lui e pe cale să înceapă. Alături de prietenii săi, un albatros bătrânși uricios, o sirenă mioapă și o insulă prietenoasă pe nume Cliff, Oliverpleacă în căutarea părinților.

Dar înainte să�și pună în aplicare curajosul plan de salvare, hop, deunde nu te�aștepți, apare și Stacey de Lacey, în fruntea unei armate fioroasede ființe marine ciudate...

Emily și Bâlciul din Lună, de Philip Reeve, Sarah McIntyre

l Vârsta recomandată 6+l Traducere din limba germană de

Raluca Trușcanu

Mă cheamă Lotta, am zece ani și sunt destulde normală. Oricum, mult mai normalădecât părinții mei și decât cei doi prostofrațiai mei. De�aia nici nu înțeleg de ce în ultimavreme mi se întâmplă tocmai mie așa demulte lucruri ciudate. Ca de exemplu, lașcoală se ivesc din nimic, scrise pe tablă,propoziții stânjenitoare sau mâncarea meapreferată are dintr�odată gust de varză deBruxelles. Bleah! Oare o fi din cauza flautu�lui indian pe care mi l�a făcut mama cadou?Și nici măcar nu am timp de așa ceva. Vreauneapărat să am un animal de companie. Șimi�am făcut și un plan bun cum să reușesc.Numai dacă nu mi�ar sta mereu în cale afu�risitul ăsta de flaut...

Jurnalul Lottei: O droaie de iepurași, de Alice Pantermüller,

Daniela Kohl

Școala de magie și alte povestiri, de Michael Ende

Domnișoara Bubble,de Ledicia Costas

10ANUL XV NR. 653

13 – 19 IULIE 2019actualitate www.suplimentuldecultura.ro

Noutăți Polirom pentru cei mari în concediul de vară

E vară nu doar pentru cei mici, ci și pentru cei mari. Dacă primii au vacanță, pentru ceilalțieste vremea concediilor. Și numai bine și a cititului. Așa că mai jos aveți câteva

recomandări de lectură alese dintre noutățile apărute la Editura Polirom.

l Laureat al Premiului Nobel pentru Lite�ratură 1961

l Traducere din limba sârbă și note deDragan Stoianovici și Virgil Teodorescu

La începutul secolului al XIX�lea, un consulfrancez și unul austriac sunt obligați să ră�mână șapte ani alături de vizirii turci înorășelul bosniac Travnik, aflat la hotarele unuiaproape muribund Imperiu Otoman. În Trav�nik se trăiește greu dacă ești străin; comunita�tea de localnici – musulmani, catolici, or to� docși, evrei și țigani –, altfel foarte divizată, eunită de un singur lucru: disprețul față de ceidin afară. Izolați într�o apăsătoare atmosferăde neîncredere reciprocă și istoviți de joculfără sfârșit al intrigilor diplomatice, consulii șivizirii sunt nevoiți să trăiască și să sufere unul

lângă celălalt, împinși de capriciile politice ale țărilor care i�au trimis la margineaEuropei. Scris după ce violențele etnice devastaseră din nou, a câta oară, regiuneaîn timpul celui de�al Doilea Război Mondial, cuprinzător istoric și cu subtilități depsihologie care amintesc de Tolstoi, Cronică din Travnik e o saga ce, simbolic,depășește granițele Bosniei natale a lui Andrić: potențialul de neînțelegere și deconflict național, barierele ce împiedică nevoia să capete glas, înstrăinarea și du�plicitatea sunt, ieri ca și azi, răni ale lumii întregi.

l Women’s Prize for Fiction 2019, romanselectat în 2018 de Oprah Winfrey pentru cu�noscutul său club de lectură, o tumultuoasăpoveste despre iubire și nedreptate în Sudulamerican

l Colecția Biblioteca Polirom •Traduce �re din limba engleză și note de Iulia Anania

Celestial și Roy, proaspăt căsătoriți, întruchi�pează deopotrivă visul american și noul Sudal Statelor Unite. El e tânăr afacerist, ea, o ar�tistă cu carieră promițătoare în față. Rutinavieții de cuplu le este brusc invadată decircumstanțe pe care nici unul dintre ei nu șile�ar fi putut imagina: în momentul când îivizitează pe părinții lui Roy într�un orășeldin Louisiana, Roy e arestat și condamnat ladoisprezece ani de închisoare pentru o in �fracțiune despre care Celestial știe că soțul einu a comis�o.

Pe măsură ce anii trec, Celestial nu reu �șește să păstreze vie dragostea care a fostcentrul vieții ei și își află consolarea în bra �țele lui Andre, prietenul din copilărie. Când,după cinci ani, sentința lui Roy e brusc anu�lată și el se întoarce în Atlanta gata să�și reiaviața împreună cu Celestial, aceasta se vedepusă în fața unei decizii chinuitoare: sărenunțe sau să încerce să reclădească o căs�nicie care și�a pierdut temeiul.

Leopardul de zăpadă,de Peter Matthiesenl Volum premiat cu National Book Awardl Colecția Biblioteca Polirom • Traducere

din limba engleză de Mihaela Negrilă

Leopardul de zăpadă este o relatare a călătorieifăcute de Peter Matthiessen împreună cu natu�ralistul George Schaller în Nepal, in căutareafaimoasei feline cu acest nume, dar și pentru avizita Mănăstirea de Cristal, un centru spiritualbudist din Himalaya.

Pasionat de filosofia zen și, în același timp,un observator perspicace al lumii din jur, Mat�thiessen transformă relatarea călătoriei saleîntr�una de tip inițiatic, în care căutarea aceluianimal rar se îmbină cu o căutare a sinelui.

Descrierea călăto�riei, cu greu tățileîn tâmpina te petraseu, prin mun �ții înzăpeziți și satele nepaleze,alternează cu di�gresiuni pe temespirituale, legatede gândirea șiprac tica budistă.Aceas tă împletirede întâmplări, idei,per sonaje exo ticeși descrieri ale co �pleșitoarelor peisaje himalayene conferă un far�mec aparte volumului lui Matthiessen, scris subforma unui jurnal de expediție, dar care e înacelași timp o călătorie spre ființa lăuntrică as�cunsă în fiecare dintre noi.

Cronică din Travnik, de Ivo Andrić O căsnicie americană, de Tayari Jones

Uau, de Dan Sociul Cu ilustrații de Ioana Drogeanu

„Dan Sociu, unul dintre poeții de vârf, unul dintre ceimai iubiți, carismatici, s�a clasicizat. Sociu ne anunțăcă nu mai există ironie, gata cu glumița, cu umorul,cu jocul de cuvinte, un joc de cuvinte care să nu ducănicăieri. Gata cu hămăiala, cu chițăiala adolescen�tină, cu totul. E serios, deși, evident, rămâne acelașiSociu hâtru, cu tot felul de formulări, fie memorabile,fie care te fac să râzi, fie care te fac să plângi, dar numai e de râs. E clasic Sociu. Mi se pare că Sociu face o încercare de a�și puneîn bună ordine bârfele și legendele despre el însuși, amestecă episoade bio�grafice cu chestiuni de reverie mai din tinerețe, mai de�acum. Accentul misticpus pe diverse episoade – «uau» este o traducere a biblicului «vai» –, acest«uau» este și el foarte serios. Toate lucrurile astea, sunetul tobelor, clinchetele,tot felul de zgomote de adunare, de strigare către pocăință sună serios. Avemun poet foarte bun, Sociu, care a mai scris ceva bun, Uau.“ (Costi Rogozanu)

București, mareasperanță, de Cristian

Teodorescul Un roman�frescă despre începu�

turile României modernel Colecția Fiction Ltd.

În vremuri tulburi pentru România, laînceput de secol XX, Vasilica și Tiberiu,

soț și soție, își iau avutul pe care aureușit să�l strângă în satul lor din Ar�deal și, împreună cu toată familia, plea �că să�și facă un rost la București. Ea,școlită la Budapesta, devine cea mai cu�noscută moașă din capitală, fiind prefe�rată medicilor din maternitate chiar șide mai�marii urbei. El, fost institutorcare a învățat latina și greaca veche laViena, ajunge să se alăture unui grup depatrioți care se cred rezistența românăîmpotriva ocupației germane. Pe funda�lul vieților celor doi se conturează ta�bloul unei epoci de mari frământări,încheiate odată cu Marele Război, cupersonaje dintre cele mai diferite, de lafamilia regală, vârfurile politicii româ �nești și intelectualitate, la oameni dinpopor care se străduiesc să supra vie �țuiască într�o lume ce se schimbă cu oviteză amețitoare. Acte de curaj nebu�nesc și fraternizări cu inamicul, priete�nii neașteptate și trădări dureroase,deziluzia în fața unei înfrângeri im�inente la sfârșitul războiului și euforiaMarii Uniri, toate acestea se găsesc înBucurești, marea speranță.

11ANUL XV NR. 65313 – 19 IULIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Legămintele, de Delphine de Viganl Un roman tensionat, „o mărturie emoționantă

despre puterea salvatoare a iubirii“ („The Guar�dian“)

l Colecția Biblioteca Polirom • Traducere dinlimba franceză de Alexandra Cozmolici

Théo și Mathis, doi puști de doisprezece ani, se pitescsub scara de la cantina școlii ca să bea pe ascuns.Théo trăiește în tutelă alternativă, când cu tatăl săușomer și depresiv, când cu mama lui isterică. Mathise copilul unei femei traumatizate de copilăria eisumbră și al unui bărbat absent și prietenul ne �dezmințit al lui Théo. Hélène, profesoara celor doi,ce trăiește cu povara bătăilor încasate când era mică,bănuiește că ceva nu e în regulă cu Théo, care îistârnește o senzație de déjà�vu, și încearcă să�l

salveze. Cécile, mama lui Mathis, după ce descoperă viața dublă a soțului ei fermecător, simtecă liniștea familiei se năruie de tot când Mathis se întoarce de la școală mirosind a alcool.Legămintele, spune Delphine de Vigan, sunt „legăturile invizibile care ne unesc, promisiunipe care le�am șoptit și al căror ecou nu�l mai luăm în seamă“. Și tocmai asemenea legăminteguvernează și otrăvesc viața celor patru personaje ale acestui roman polifonic.

l Un roman savuros, care exploreazăsubiecte dificile ale vieții: o căsnicie cu ho�puri și creșterea copiilor, pericolele socialmedia, adolescența cu năbădăi și gestiona�rea unei personalități independente.

l Colecția Chic • Traducere din limbaengleză și note de Mihaela Buruiană

Kate Reddy are tot ce�și dorește o femeieîmplinită: casă de vis (sau pe�aproape), doicopii iubitori și un soț ca nimeni altul.Copiii au crescut și au devenit adolescenți

(a se citi „niște monștri“), Richard, soțulideal, și�a dat demisia, își pierde vremea pevelodrom, bea tot felul de sucuri sănătoase,se îmbracă din cap până�n picioare în lycrași cheltuie banii familiei pe ședințe de con�siliere.

Și cum Richard, în drumul lui spreînțelepciune, nu mai are salariu, Kate tre�buie să se întoarcă la muncă. Companiilenu se dau în vânt după angajate la 49 de ani,așa că ea face ce�ar face orice femeie care�șiia destinul în mâini: mai scade câțiva ani

din viață în CV, se duce la sală, se întâlneșteregulat cu un grup motivațional și facescrisori de intenție fanteziste. Când însfârșit eforturile ei dau roade, când punemâna pe un job, constată că se află în fațaunei situații greu de depășit: la 49 de ani,ziua la birou nu mai e parfum de roze,acasă, copiii au luat�o razna, e�mailul îiaduce pe neașteptate o veche iubire ascun �să și, una peste alta, șeful incompetent șinesigur o trimite la întâlnire de afaceri cuun mafiot rus.

Cât de greu poate fi?, de Allison Pearson

Blasfemie, de Asia Bibi împreună cu Anne-Isabelle Tollet

l Carte scrisă în închisoare și care devine un simbol pentrutoți cei care luptă în întreaga lume împotriva violențelor co�mise în numele religiei.

l Traducere de Nicolae Constantinescu

14 iunie 2009. Un câmp din Punjab. Patru femei trudesc lastrânsul recoltei pe o căldură înăbușitoare. Una din ele, AsiaBibi, pleacă la fântâna cea mai apropiată să aducă apă pentrutovarășele ei de muncă. Face însă greșeala să�și astâmpere easetea mai întâi și e acuzată că a întinat apa fântânii, rezervatămusulmanelor. Asia este creștină. În disputa care izbucnește, e învinuită de blasfemie. În Pak�istan, așa ceva înseamnă condamnarea la moarte. Aproape linșată de o mulțime furioasă, estearuncată în temniță, iar după un an primește sentința: execuție prin spânzurare. Guvernatorulmusulman al Punjabului și ministrul creștin al Minorităților din Pakistan încearcă să�i vinăîn ajutor, însă amândoi sunt asasinați de fanaticii religioși. Cu asistența unei jurnalistefranceze, Asia scrie din închisoare această carte în care își descrie calvarul. În 2018, după optani de detenție, este în sfârșit eliberată.

Un colț uitat de lume. America micilor orașe, de Bill Bryson

l Carte clasică a literaturii de călătorie,scrisă cu mult umor, în care autorul face o incur�siune în America micilor orașe, în încercarea dea rememora excursiile din copilărie cu familia.

l Colecția Hexagon. Cartea de călătorie •Traducere de Anacaona Mîndrilă�Sonetto

Întors în țara natală după zece ani petrecuți înMarea Britanie, la puțin timp după moartea ta�tălui său, Bryson călătorește aproape 23.000 km,căutând orășelul utopic din filmele și cărțile copilăriei, unde Bing Crosby ar fi preot, iarJimmy Stewart, primar. Descoperă însă orășele �le obișnuite ale Americii, cu benzinării, mote�luri, fast�fooduri și oameni parcă trași la indigo,în fapt un continent pierdut în care nu se mairegăsește.

De ce scriem acoperă perioada1960�2013 și face parte din cate�goria volumelor care s�au lăsatmult așteptate. Motivul e simplu:

Philip Roth este – îmi vine teri�bil de greu să scriu a fost – unuldintre cei mai mari autori deficțiune ai secolului XX. Contro�versat, nedreptățit, idolatrizat,Roth face parte din clubul selectal marilor „non�nobelizați“, iaraceastă apartenență este trans�formată în virtute de iubitoriinecondiționați ai sincerității șiintegrității lui Roth. Printre caremă număr și eu. Până în ultimaclipă, Roth a fost egal cu sineînsuși, chiar și în momentul apa�rent teatral al anunțului cu pri�vire la „retragerea din scris“.

CĂTĂLIN CONSTANTINESCU

Volumul este o invitație în universulinterior al provocatorului PhilipRoth. Nu am citit neapărat antologiade față ca pe o încercare de explicarea prozelor sau alegerilor sale. Evi�dent, găsim detalii abundente și cla�rificări ale multor raporturi și co� incidențe întâlnite în ficțiunile luiRoth. Arată ca o autobiografie, atâtdirectă, cât și indirectă.

De ce indirectă? Ca orice ma rescriitor, Roth a fost și un cititorfoarte atent. Excelentul eseu caredeschide volumul, dedicat lui FranzKafka, propune o perspectivă careva reapărea în ficțiunile lui Roth șianume imaginarea istoriei „așacum nu s�a întâmplat cu adevărat“:Kafka imaginat ca profesor în Ame�rica, la școala evreiască a lui Roth.Dacă vreți, putem citi volumul ca peschiță istorică a devenirii și matu�rizării ca scriitor a lui Roth, prinochii cititorului care a fost acesta.

Și cum cu o confesiune sun�tem cu toții datori, iat�o: este unuldintre volumele despre care amscris foarte greu, din simplul mo �tiv că tentația de a reda și co�menta toate ideile și datele cuprin� se în cele 585 pagini a fost preamare. La ce să renunți? Cât de su�perficial să treci printre jaloaneleesențiale ale gândirii (literare) alui Roth? Și totuși.

Sunt reunite aici laolaltă con�fesiuni și asumări, mai exact spus„lămuriri antimoraliste“. „Anti�moralismul“ trebuie însă înțeles

în felul lui Roth: un autor sau uncititor nu înseamnă că înceteazăsă emită judecăți cu privire laacțiunile umane, ci se situează la„un alt nivel al ființei“, întrucât oface cu ajutorul sentimentelor șiîn absența necesității de�a acțio naîn acord cu judecata emisă. Cândîncetăm pentru scurt timp să maifim „cetățeni responsabili“ avemacces la alt nivel al conș tiinței, iaraceastă extindere a sa, laolaltă cuexplorarea fantasmelor morale,nu e lipsită „de o anumită valoarepentru om și pentru societate“.

ROTH ÎȘI ASUMĂNECUNOAȘTEREA ISTORIEI REALE

Întâlnim, de asemenea, interven țiiclarificatoare sub forma unor Erate(patru la număr), provocate de re�ceptarea operei sale. De exemplu,Pata umană (2000) nu e inspirată,așa cum susține comoda Wikipedia,din viața scriitorului Anatole Bro �yard, ci de o întâmplare din viața luiMelvin Tumin, profesor de Sociolo�gie la Princeton timp de 30 ani.Apoi, Nathan Zuckerman (unuldin tre cele mai convingătoare șibine conturate personaje din prozasecolului XX) nu intră în conflict cuevreitatea, nici nu pune sub semnulîntrebării iudaismul, ci el este celpus sub acuzare de către evrei(subl. lui Roth) din pricina unei po�vestiri pe care a publicat�o. Iar dacăîn Scriitorul fantomă (1979) s�arputea vorbi despre o stratagemăbine ticluită din partea lui Roth, fo�losindu�se de personaj prin caretransmite un mesaj, în Contraviață(1986), Zuckerman este chestionatîn mod ticălos cu privire la originealui evreiască. Operațiunea Shylock(1993) nu traduce, în pofida discur�sului confesiv, un episod biografic –o presupusă cădere nervoasă a au�torului. Iar Pastorala americană(1997), deși vorbește despre Suedez,adică Seymour Levov, nu s�ar bazadecât în două privințe pe existențaatestată istoric a lui Seymour Ma �sin, cu același supranume.

Roth își asumă necunoaște reaistoriei reale și caracterul cumvaîntâmplător al corespon denței curealitatea. Inteligent, Roth parează(chiar în momentul întâlnirii curealul Masin și familia sa) prin in�termediul unui citat din Flaubert,care afirma că tot ce inventează unscriitor e adevărat: „Poezia e un

lucru la fel de precis ca geometria“.Ne mai îndoim de ironia lui Roth?

Adevărata literatură e definităde Roth opunând literatura uneisocietăți totalitare, modelată decenzură, celei existente într�o socie�tate democrată: în cultura cenzurii,literatura este cea care asigurăsupraviețuirea, „devenind rămășițade adevăr“, în timp ce în culturaunde nu se cenzurează nimic șiunde mass�media e plină de „imi �tații găunoase ale problemeloruma ne, tot literatura serioasă estecea care asigură supraviețuirea,chiar dacă societatea nu�și dă sea �ma de asta“. Că miza literaturii esteadevărul reiese și din pozițio nareaei în raport cu adevărul evreitățiiatât de disputate din ficțiunile luiRoth: „Ce face ficțiu nea și ce ar vrearabinul să facă sunt două lucruricomplet antitetice“. Adică, în timpce un rabin (se) întreabă „ce�o săgândească oamenii sau, mai exact,un goim?“, un romancier (se) în�treabă „ce gândesc oamenii?“.

ÎN MOD CERT, DIN ACEST VOLUM AFLĂM CUM ESTE ROTH

Evreitatea din scrierile lui Roth areun sens aparte: ea există doar pen�tru lărgirea perspectivei. Roth sevede în compania lui Saul Below șiBernard Malamud, dar nu în sensulapartenenței lor comune la vreoșcoală newyorkeză sau evreiască, cica exponenți ai unor mijloace indi�viduale (ca scriitori, se înțelege) de atranscende provincialismul imediatal originii și de a transforma ceea cecândva, potrivit lui Roth, fusese„proprietatea imaginativă“ a autori�lor de povestioare pline de culoarelocală într�un „gen de proză cuintenții complet diferite, dar care ră�mâne legată de specificul local“.

A�l citi pe Roth presupuneiden tificarea și respectarea inten �ții lor autorului: „Ar trebui să�micitiți cărțile ca pe o ficțiune, cău�tând în ele plăcerile pe care lepoate oferi ficțiunea. N�am nici oconfesiune de făcut și nici pe cinevacăruia să vreau să mă confesez“. Lă�muririle asupra Complexului luiPortnoy, o răvășitoare carte de �spre esența individului, sexualita�tea și intimitatea sa, trebuie vă� zute ca un pretext nou pentru asusține autonomia ficțiunii în ra�port cu discursul moralei. Și chiardacă acuzația de delațiune a fost

reală și puternică, Roth a insistat –cum rar face un autor – asupraadâncimii investigației sale ficțio �nale: „Le dezvăluisem neevreilorceva care, din câte se pare, putea fiținut secret față de ei: că slăbiciu�nile naturii umane îi afectează șipe membrii minorității noastre“.

Roth a fost mereu în mijloculunei probleme care poate fi rezu�mată de propria�i propoziție: „Evreiisunt oamenii care nu sunt ceea cespun antisemiții că ar fi“. Ca săcunoaștem evreul adevărat, citi�torul ar trebui să întâlnească unautor interesat de complexitateavieții evreilor, fără intenția de acosmetiza realitatea. Nu făcândevreul invizibil.

Complexul lui Portnoy se în�scrie într�o serie tipică lui Roth,care a precizat că limbajul obsceneste justificat de gustul și tactul li�terar, nu de normele morale alepublicului.

În mod cert, din acest volumaflăm cum este Roth. Pe alocuriprevizibil, pe alocuri provocator:

„Ca romancier, mă văd pe mine în�sumi, așa cum am făcut�o de la în�ceput, drept un american liber și –deși sunt întru totul conștient deprejudecata generală împotrivacelor din neamul meu, care s�a per�petuat aici până nu demult –, irefu�tabil american, legat pe parcursulîntregii mele vieți de prezentulacestei țări, sub vraja trecutuluisău, împărtășindu�i drama și des�tinul și scriind în bogata limbă lo�cală de care sunt posedat“ („M�amîndrăgostit de numele america ne“).Am convingerea că peste confesiu�nea aceasta nu putem trece. SDC

Philip Roth, De ce scriem: eseuri,interviuri, confesiuni (1960�2013), traducere de Radu PavelGheo, Iași, Editura Polirom, 2018

12ANUL XV NR. 653

13 – 19 IULIE 2019cartewww.suplimentuldecultura.ro

Adevărurile simple ale ficțiunii

La sfârșitul documentarului Rol�ling Thunder Revue/ Re�vue – aBob Dylan Story by Martin Scor�sese (Netflix, 2019), întrebat ce s�aales din acel turneu, protagonis�tul spune că nimic, doar cenușa.

Tonul relaxat, vorba domoală, ati�tudinea blazată sunt o stratagemăsau o altă față a celui despre care numai există cuvinte să�l definească,nici superlativ, nici altcumva. Înturneul nord�ame rican disecat prinfilmul sus�pomenit, Dylan își vop�sea chipul și folosea diverse măști,afirmând cu aplomb că „atuncicând cineva poartă o mască, îți vaspune totdeauna adevărul“. Altfel,intenția lui era să transmită audito�riului că interpretul bine�cunoscu�telor cântece, care făcuseră o breșăîn societate pe la începutul dece�niului precedent, nu este acel Bob

Dylan adulat și hulit în egală mă�sură, ci altul. Ideea de schimbarecontinuă, atât de apreciată și pro�movată în american way of life, nupărea să fie acceptată tocmai încazul celui care proclamase cu ne�asemuit farmec și îndestulătoarepasiune că The Times They Are A�Changin’. „Viața înseamnă să tereinventezi“, spune Dylan la un

moment dat, în același interviu, ci�tând parcă „filosofia“ Madonnei, ac�tualmente în mare vogă.

N�a fost un turneu exclusiv BobDylan. Aparte de trupa de acompa�niament (din rândurile căreia sedetașează strania violonistă ScarletRivera, prietenă pe�atunci cu GeneSimmons, basistul trupei Kiss), îlînsoțeau fosta iubită folkistă JoanBaez, un oarecare Ramblin’ Jack El�liott, plus cântăreți de care n�ațimai auzit. Erau și poeți celebri, pre�cum Allen Ginsberg, neobosit dan�sator la chefuri și dornic perma �nent să cânte publicului, deși nustăpânea mulțumitor nici un in�strument muzical. Dacă în orașeleunde se țineau spectacole trăia vreuninterpret cunoscut, întâmplător liber,

primea invitația să cânte în aceaseară. Dylan voia ca tot ansamblulsă se manifeste în felul trupelor deteatru itinerante din epoca de glo�rie a commedia dell’arte. El însușise purta non șalant, fără ifose de ve�detă, conducând personal autobu�zul de turneu, bântuit de�o incre �dibilă teamă că are statut de le�gendă în viață, așa cum proclamaumanagerii turneului, dornic de in�timitate, prețuind însă intruziuneacâte unui talent promi țător (veziepisodul cu Sharon Stone, pe atuncio puștoaică rușinată că mama eivoia să o însoțească la concertul lacare au intrat pe șest, dar sub oblă�duirea „șefului“).

În 1975, când a demarat po�vestea despre care Dylan se alintăspunând că nici nu se născusecând s�a desfășurat, SUA traver�sau cea mai gravă criză din istoriade 200 de ani, celebrată cu fast șifurie, conform jurnalelor filmate.Mare parte din micile orășele dinEst erau în recesiune și se depo�pulau. Șomajul, violența și drogu�rile se îngrășau reciproc, într�ospirală fără speranță. Și tocmai înacele orașe cu populație adusă la

disperare venea să cânte, la pre �țuri infime, cel mai notoriu cân �tăreț. Unora nu le venea să creadă,altora nu le păsa, neavând habarcine�i tipul. Încă o dată, Dylan îșiarată preocuparea pentru proble�mele sociale, tratându�le cu serio�zitate, total devotat cauzei pe careo înțelegea și o punea în lumină, caun adevărat lider de opinie pu�blică. Episodul dedicat boxeruluinegru Rubin „Hurricane“ Carter,acuzat pe nedrept de un asasinat, enumai unul dintre cele care îl pla�sează pe Bob Dylan foarte sus în ie�rarhia artiștilor preocupați deoameni, nu de propria îmbo gățire.Poate chiar la vârful unde nu�i vinesă creadă că a ajuns!

Martin Scorsese reia și re�pune în context, prin interviuriactuale, un film documentar sem�nat de... Stefan van Dorp. Numaică „regizorul european“ cu acestnume nu există, personajul inter�vievat în „documentar“ este in �ven ția celor doi amatori de farse,Dylan colaborând cu Scorsese launa dintre cele mai agreabile șiautentice reușite postmodernistedin showbiz! SDC

O glumă binerostogolită

13ANUL XV NR. 65313 – 19 IULIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Poate aprindeți o lumânare par�fumată, din soia, fără fum toxic,pentru a elimina anxietatea.

Pregătiți două lingurițe de tinc�tură de Ashvagandha (cireș deiarnă), o plantă care reface echili�brul sistemului nervos și ajută larefacerea rezervelor de energienaturale ale organismului. Co �mandați niște mâncare raw�ve �gan, proaspăt gătită. Și, când totuleste pregătit, chemați adevăratulbeneficiar al acestor activități na�turiste: pisica sau câinele casei.

Animalele sunt noul client pre�ferat al industriei de wellness. Far�maciile veterinare sunt inundate deremedii 100% naturale pentru pu�rici, viermi intestinali, ficat, sistemimunitar și altele. La fel ca și în ca �zul tratamentelor naturiste pentruoameni, nici un produs nu este me�dicament, ci este „supliment“, „ad�juvant“, „vitamizant“, „produs pebază de uleiuri esențiale“.

În domeniul medicinei vete�rinare, homeopatia este un nou

trend. Inclusiv în România, existămedici veterinari experimentațiîn tratamentul „holistic“ al orga�nismului animal. La aceste cabi�nete, remediile sunt homeopate.La fel ca în cazul produselor ho�meopate pentru oameni, doza demedicament dintr�o substanță ho�meopată este extrem de redusă,mergându�se pe principiul „dozeiminime necesare“. De exemplu, osubstanță cu diluția 6C are oparte de medicament la fiecare atrilioana parte de substanță. Un„remediu“ cu 12C nu conține, celmai probabil, nici o moleculă desubstanță activă, pentru că nusunt suficiente molecule în sub �stanța „gazdă“ pentru a asiguradiluția necesară.

Tendințele spre tratamente al�ternative la animale nu sunt chiarsurprinzătoare. Peste 80% din pro�prietarii de animale de casă le con�sideră a fi membri ai familiei. Son �daje recente pe piața imobiliară auarătat că oamenii iau în conside�rare bunăstarea prietenilor cu

codiță atunci când cumpără sau în�chiriază ceva. Ba chiar un sondajarată că în jur de 15% dintre per�soane își iubesc animalele de com�panie mai mult decât partenerii deviață. Și dacă noi ne dorim să nefacem bine apelând la tratamentenaturiste sau la homeopatie, de cenu le�am oferi același lucruri șicelor pe care îi iubim?

Unul dintre răspunsurile laîntrebarea de mai sus este „pentrucă nu pot funcționa la fel“. Nenu�mărate studii au arătat că efectul,destul de limitat, pe care îl auaceste tratamente se datoreazăefectului placebo și așteptărilorconștiente ale oamenilor. În 2019,peste o mie de chirurgi veterinaridin Marea Britanie au semnat

petiții contra tratamentelor ho�meopate, spunând că acestea purși simplu omoară animalele. ÎnMarea Britanie, deși homeopatiaveterinară este acceptată, în 2010a existat o comisie parlamentarăcare a studiat eficiența acesteia,ajungând la concluzia că nu existădovezi că ar funcționa. A refuzattotuși să o interzică argumentândcă măcar nu face rău nimănui.Între timp, homeopatia s�a trans�format dintr�un adjuvant al trata�mentelor prescrise de veterinariîntr�o metodă de tratament desine stătătoare.

„Wellness“ este o stare bunăpe care ne�o dorim atât pentrunoi, cât și pentru prietenii noștriblănoși. Dar orice decizie legată deei ar trebui să înceapă cu un prin�cipiu pe care medicii îl învață dela primele lecții: „în primul rând,nu provoca rău“. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Prietenii cei mai buni ai oamenilormerită prieteni mai buni

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Nici marile vedete aleHollywoodului, carenu apăreau decât înmarile filme decinema, nu mai potevita televiziunea înera streamingului.

Prin comparație cu noua „goanădupă aur“ ce are loc în teritoriulprea puțin cunoscut al streamin�gului, Hollywoodul poate păreaînvechit, înghețat în formule șimult prea cotropit de supereroi șiefecte speciale digitale. De aceeanu pare ciudat că televiziunea aînceput în ultimii ani să înghită

tot ceea ce până acum părea de�dicat doar zonei prestige a mare�lui ecran: de la bugete la proiecteserioase, mature și, mai nou, lacele mai mari vedete de cinema.

Toată lumea a fost destul desurprinsă când a văzut�o pe MerylStreep făcându�și apariția în celde al doilea sezon al seriei Big Lit�tle Lies pe HBO. George Clooney,după ce ani de zile s�a străduit săse dezbare de imaginea chi �peșului doctor din seria Spitalulde ur gențe, a revenit și el la TV înCatch�22. Nicole Kidman, LauraDern și Reese Witherspoon auapărut deja în Big Little Lies. Mat�thew McConaughey, Woody Har�relson, Colin Farrell în True Detective. Alte mari vedete își

leagă numele de producții pentrumicile ecrane: Sean Penn, JuliaRoberts, Amy Adams, JulianneMoore.

Ce au aceste vedete în comun?Toate fac parte din elita actorilorhollywoodieni care, până recent,dacă ar fi apărut într�o producțieTV, ar fi însemnat pentru ei o re�trogradare. Sosirea lor pe unecran mai mic arată că vremuriles�au schimbat și că, astăzi, o le�gendă a filmului, pentru a rămâneîn frunte, trebuie să treacă pe unformat diminuat.

Succesul unei serii precum BigLittle Lies amintește de decădereaechivalentului său pe mareleecran, „drama de clasă“ pe baza că�reia aceste super�vedete și�au clă�dit carierele, apreciază pu blicația„The Guardian“. Astăzi, proiectelede cinema par a se împărți doarîn două categorii: una restrânsă,a unor filme „de artă“, și categoriamult mai mare cea a blockbuste�relor din specia Avengers. „JuliaRoberts, de exemplu, și�a luat pre�miul Oscar pentru rolul din ErinBrockovich, filmul lui Steven

Soderbergh din 2001. Ar mai fiErin Brockovich un film de ci�nema astăzi? Mult mai sigur ar fio miniserie în cinci părți pe Net�flix“, scrie „The Guardian“.

Există încă vedete care se țin de�parte de TV, precum Brad Pitt,Johnny Depp, Tom Hanks sauTom Cruise – care se simte multprea bine în seria de filme Mi�siune Imposibilă. Pitt și Hanks auprodus serii TV, fără să joace însăîn ele. Câtă vreme vor mai puteasta departe de noul miraj al mici�lor ecrane? SDC

Prea maripentru un ecranatât de mic?

ANUL XV NR. 65313 – 19 IULIE 201914

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Tapiseria Urzeala tronurilor de la BayeuxÎntr�un muzeu din Belfast se lu�crează la realizarea unei imense ta�piserii lungă de 90 de metri carerepovestește cele opt sezoane aleserialului Urzeala tronurilor. Pro�dusul final va fi expus în septembrie

în Franța alături de modelul ei,celebra tapiserie de la Bayeux,care are o lungime de „doar“ 70 demetri. „O tapiserie este în primulrând o excelentă unealtă pentrupovestit“, explică Valerie Wilson

de la Muzeul Național al Irlandeide Nord. În cea mai mare parte,această tapiserie a fost realizatăcu ajutorul unei mașini, dar fini�sajele sunt realizate manual, dedoi ani, de 30 de voluntari. SDC

Rijkmuseum din Asterdam a luathotărârea de a începe, luni, restau�rarea faimosului tablou Rondul denoapte al lui Rembrandt sub ochiipublicului. Echipa de restauratoriva lucra într�o cușcă de sticlă, iartoți vizitatorii muzeului le vor

putea urmări munca. De aseme�nea, restaurarea va fi transmisă îndirect pe internet ca „să o poatăurmări întreaga lume“. Acest pro�iect poartă numele de „Operațiu �nea Rondul de noapte“ și costă câ�teva milioane de euro. Este, de

asemenea, o premieră pentru căreprezintă „cea mai vas tă și maicompletă muncă de cercetare șirestaurare a unei capodopere deRembrandt întreprinsă pânăacum“, declară repre zen tanții mu�zeului. SDC

ANUL XV NR. 65313 – 19 IULIE 2019 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan, Florin Irimia, Dana Pîrvan

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

eșec din punctul de vedere al cri�ticii. Este drept că Besson este ju�decat de presa nord�americană șiprin prisma #MeToo, după ce afost ținta unor acuzații nedoveditede viol din partea unei actrițeolandeze. Dar un eșec al filmuluiAnna ar fi o nouă lovitură pentruBesson, al cărui film precedent,Valerian, nu a avut succes și a că�rui societate de producție, Euro�pacorp, este aproape de faliment.n Opt edificii proiectate de cele�brul arhitect american FrankLloyd Wright (printre care și mu�zeul Guggenheim din New York)au fost selectate duminica trecutăpentru a fi înscrise în patrimoniulmondial UNESCO. Și vechiul orașBabilon, ce datează de peste 4.000de ani, a fost înscris și el în patri�moniul mondial.n Formația Metallica va lansa ocarte pentru copii intitulată TheABCs of Metallica. Cartea va apă�rea în librării pe 26 noiembrie și,

sub forma unui fals abecedar plinde versuri și ilustrații, este o isto�rie a celor 38 de ani de activitatea formației. Încasările vor fi ofe�rite fundației de caritate înființatede cei de la Metallica.n Grupul WarnerMedia va lansaîn primăvara anului viitor plat�forma de streaming HBO Maxpentru a face concurență gigan �ților Netflix și Disney+. HBO Maxva pune la dispoziția utilizatorilorla lansare peste 10.000 de ore deprograme printre care și vechi se�riale de succes cum ar fi Friendsși noi producții, în viitor, precumrecent anunțatele Dune: The Sis�terhood și Gremlins.n Catedrala Notre�Dame va fi res�taurată până în toamna anului2024, dar donațiile astronomicepromise de miliardarii franceziîncă nu au ajuns în pușculița bi�sericii. „Am primit doar 38 de mi�lioane de euro din cele 850 de mi�lioane promise“, spune mon se �niorul Aupetit, arhiepiscopul deParis. Cei mai mari donatorianun țați sunt familia Pinault (100de milioane) și Bernard Arnault(200 de milioane).n „La rentrée littéraire“, cunoscu�tul sezon de lansare a noilor cărțiîn Franța, reflectă anul acesta con�textul destul de trist al pieței edi�toriale, scrie presa din Hexagon.Anul acesta, editorii au redus numărul lansărilor. În perioadacuprinsă între jumătatea lunii au�gust și luna octombrie vor fi lan �sare doar 524 de romane, dintrecare 336 scrise de autori francezi,

restul de autori străini. Este ceamai restrânsă rentrée din ultimiidoi ani, în condițiile în care cifrade afaceri a editorilor a scăzut cu7,6%. Numărul de cărți vândute înFranța anul trecut a fost de 419 mi�lioane de volume. Anul acesta vorapărea în librării Soif, noua carte alui Amélie Nothomb, și Encre sym�pathique, noul roman al laureatuluiNobel Patrick Modiano.n A încetat din viață, la vârsta de100 de ani, producătorul germanArthur Brauner, considerat deunii „memoria cinematografică aShoahului“. Brauner, evreu polo�nez, a supraviețuit Holocaustuluiși a emigrat după război în Ger�mania unde, în 70 de ani, a produspeste 300 de filme, printre careatât popularele producții cu Win�netou, cât și câteva mari succeseconsacrate memoriei Holocaustu�lui, precum Europa Europa.n Cinci minute de scene eroticehomosexuale au fost cenzuratedin filmul Rocketman la difuzareaîn Rusia, ceea ce a provocat un soide înfruntare în mass�media întrepreședintele Putin și Elton John.Elton John (Rocketman este o bio�grafie a lui) se plânge că deciziaautorităților ruse „este o tristă re�flexie a lumii divizate în caretrăim“. Președintele Putin declară:„nu am nici o problemă cu persoa�nele LGBT“. Elton John considerăcă declarația este ipocrită. „EltonJohn greșește“, replică Putin. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

PE SCURT

n Netflix, care își anunță audi �ențele, se laudă acum că cel de altreilea sezon al serialului StrangerThings este un uriaș succes, dupăce a fost vizionat de 40,7 de mi�lioane de spectatori clienți ai re �țelei, un adevărat record de au �diență. Netflix doar rareori dăpublicității datele de audiență șitrece sub tăcere majoritatea datelorși statisticilor platformei de strea�ming. În ultima vreme însă se con�fruntă cu o concurență în creș teredin partea Amazon, Disney, Apple și,în curând, WarnerMedia. Anunțareapublică a unor succese este o stra�tegie de marketing numai că, subli�niază unii analiști, faptul că acestedate vin doar de la Netflix și nu potfi verificate în mod independentface ca toate aceste statistici să fieprimite cu o doză de scepticism.n A încetat din viață, la vârsta de88 de ani, actorul Rip Torn, unobișnuit al platourilor de cinemași televiziune, dar și interpret în

numeroase piese de teatru clasic(pentru care a fost nominalizat lapremiul Tony). Torn a jucat înpeste 200 de roluri în cinema și lateleviziune și este foarte cunoscutpentru apariția sa în rolul agen�tului Z în primele trei filme dinseria Men in Black.n The Big Lebowski, celebrul filmal fraților Coen, va avea parte deun fel de continuare. Este, de fapt,un spin�off, o poveste derivată, cese numește The Jesus Roll. Filmuleste scris și realizat de către JohnTurturro, care reia și rolul inter�pretat în filmul original, cel al luiJesus Quintana. „Este un film camîndrăzneț, care arată cât de tâm �piți sunt bărbații“, a declarat Tur�turro. În film vor mai juca AudreyTautou, Bobby Cannavale, JonHamm și Susan Sarandon.n Magia lui Luc Besson pare să sefi evaporat. Noul film al celebruluiregizor francez, Anna, abia lansatîn SUA și Canada, este un uriaș

Dacă l�ați văzut, nu e nici o pro�blemă, doar că veți spune că mi�am inspirat articolul din el.Nu, nu am făcut asta, sunt niștecoincidențe la mijloc.

Totul s�a petrecut într�o cafeneasituată în incinta celui mai maremall din Iași, aproape de Teatrulpentru Copii și Tineret Luceafărul.

Cerusem, ca de obicei, o cafealungă fără lapte și răsfoiam presaelectronica pe telefon. Nici nu

prea aveam chef să îmi încarc me�moria cu știrile zilei, mai degrabămă jucam cu degetele pe ecran. Laun moment dat am început să daurotocoale vizuale. Cam aceiașiclienți, în mare parte corporatiști.Mai puțin unul, care ieșea în evi �dență prin pantalonii lui cara �ghioși, bufanți, cu talie înaltă, dinăia de purta Van Damme cândzbura măsele prin filmele lui. Bachiar avea și părul geluit și dat unpic pe spate, tot ca Van Damme.Omul s�a simțit privit, s�a întorscătre mine și, într�o engleză cu ac�cent franțuzesc, mi�a spus salut,da, eu sunt, Jean Claude.

Idolul adolescenței mele toc�mai îmi vorbise. Am început să�i

turui vrute și nevrute, în specialdespre cât de mult mi�a plăcutcum a bătut lumea în filme caDublu impact, Mandat pentru cri �mă sau Sport sângeros. În modciudat, nu părea să împărtășeascăentuziasmul meu. Credeam că oface dintr�o adorabilă modestie,dar era altceva. Da, am fost unbătăuș, lumea mă ține minte pen�tru șpagat și pentru șutul ăla înbot pe care îl dădeam cu repetiție.Dar ăsta nu sunt eu, omule! Da,mi�am dorit să fiu actor, dar nuunul care merge și se antreneazăjumătate din film la un moșneagchinez! Mi�a mai explicat că înadâncul inimii el este un sensibilși că visul lui este să joace într�o

piesă de teatru, una serioasă, fărăviolență.

Ăsta era și motivul pentrucare venise în Iași. Primise un rolcu două replici în franceză, un tu�rist care se apropie și întreabăquelle heure est’il apoi zice merci.Încă le repeta, dar avea toată în�crederea că în maxim două săptă�mâni le va ști la perfecție. Feli�citări, Jean Claude! Mă bucur căîți urmezi visul, dar nu pot să nuremarc faptul că transpiri abun�dent și îți tremură vocea. Ți�e rău?Atunci a arătat cu degetul spretejgheaua cafenelei, unde o fe�meie singură scria ceva într�uncarnețel. Este Oltița Cîntec, criti�cul. Mă tem că o să mă desființeze

doar din prejudecata că un actorbătăuș nu ar putea să joace teatru.

L�am lăsat acolo, cu gându�rile, fricile și pantalonii lui bu �fanți. Aș fi putut să�i spun căfemeia aia era patroana și știamcă Oltița era plecată la Festivalulde Teatru de la Sibiu, dar am fostegoist. Van Damme trebuie săspargă boturi și atât. SDC

Înainte de „binemeritatavacanță“ (n�ați observat căvacanța e întotdeauna binemeri�tată?) vorbim despre două filmenoi care au intrat în cinemato�grafe. Saf, al doilea lungmetraj allui Ali Vatansever, regizor născutși crescut în Istanbul, e o dramăsocială despre urbanizarea caredistruge orașul și oameniiconfruntați cu sărăcia, încondițiile în care imigrația ma�sivă pune și ea la încercare ulti�mele rezerve de umanitate.

Filmul a avut premiera în secțiuneaDiscovery a Festivalului de la To�ronto. Filmul, care e o coproducțieturco�germano�română (cu Ana�maria Antoci producând din partearomână prin 4Proof Film) a păstratnu întâmplător și la noi titlul origi�nal. „Saf“ e un cuvânt greu de tra�dus, care desemnează o persoanănaivă și prostuță, dar și pe cinevacare ia atitudine.

Asta e și o succintă caracteri�zare a celor doi protagoniști, soții

Kamil (Erol Afsin) și Remziye(Saadet Işıl Aksoy) care se luptăcu sărăcia și lipsa perspective. Lo�cuind în Fikirtepe (aflat în parteaasiatică a Istanbulului), cartier cucirca 10.000 de locuitori în care înultimii ani companii de stat audărâmat multe case vechi, con�struind zgârie�nori, ei se vădprinși între ciocan și nicovală. Oriîși vând casa (pe care nu vor s�odea), ori încearcă să�și găseascăde lucru, deși joburi nu prea suntsau sunt prost plătite. Remziyetrage tare făcând curățenie (lanegru) în apartamentul superlu�xos al unei turcoaice (unde e co�legă cu o româncă babysitter, careși ea lucrează la negru), în vremece Kamil decide la începutul fil�mului să se facă frate cu necura�tul și să se angajeze tocmai lafir ma care le vrea casa. Și el arecolegi imigranți – de fapt, singuramodalitate de a se angaja excava�torist (fără licență) e să�i ia loculunui sirian care și�a rupt mâna șisă accepte un salariu chiar maimic decât al acestuia.

Orice variantă ar accepta Ka �mil e un compromis, iar filmulurmărește pe un ton plat și neutrudezumanizarea modestului bărbat,care devine în stare de orice pentruun salariu. Când la mijlocul filmu�lui povestea ia o întorsătură bruscăși soția devine personajul principal,filmul câș tigă în ritm și deschidere,pentru că ne arată și punctul de ve�

dere al mult mai energicei soții,reușind în același timp și să echili�breze deficitul de umanitate al so �țului. În partea a doua aflăm și căromânca nu poate pleca acasă pen�tru că bogătașa i�a dosit pașaportul,dar și că Remziye refuză să se înră�iască mai ales pentru că dezamor�sează tentația de a urî veneticiiîncercând să afle adevărul despre ei.

Filmat de un operator român(Tudor Vladimir Panduru) și cuun român sound designer (Ale�xandru Dumitru), Saf aduce, la felca o altă coproducție turco�ro�mână recentă, Albüm (2016), cu odramă din Noul Cinema Româ�nesc, deși e mai puțin subtil și maicuminte decât filmul lui MehmetCan Mertoğlu.

VOX LUX

Al doilea lungmetraj al americanu�lui Brady Corbet a avut premieraanul trecut la Veneția, unde debu�tul acestuia, The Childhood of aLeader, a fost distins în 2015 pentrudebut și regie. Scris de Corbet

împreună cu soția sa, Mona Fas�tvold, Vox Lux urmă rește traseulunei vedete pop fictive, CelesteMontgomery, care a supraviețuit încopilărie unui atac armat. Filmul îiare coproducători executivi pe Na�talie Portman (care împarte rolulprincipal cu adolescenta RaffeyCassidy) și Jude Law (care îl joacăpe managerul lui Celeste).

În esență, e vorba – la fel ca înfilmul de debut (copilăria unuilider fascist), despre pactul fau�stian care îi permite unei adoles�cente nu să ușureze, cât să astupetemporar trauma suferită la 13ani și să devină un monstru carese hrănește din viețile celor dinjur. Lansată datorită unei melodiicompuse împreună cu sora sa(Tracy Martin) și cântate la slujbade rememorare a victimelor, Ce�leste devine o vedetă pop prefa�bricată (la fel ca Lady Gaga în AStar Is Born) și doi mai ani târziu,prinsă în caruselul drogurilor șial alcoolului, rămâne gravidă du �pă o aventură de o noapte. Acestaar fi rezumatul primei părți,

pretențios numită Actul 1 (carna�giul din liceu, impresionant con�struit, fusese Prologul). În Actul IIo regăsim pe Celeste la 31 de ani,interpretată de Natalie Portman,în vreme ce fiica ei, Albertine, e ju�cată de tânăra actriță Raffey Cas�sidy (care fusese Celeste în primulact). E solicitantă pentru spectatoraceastă rocadă, plus că Stacy Mar�tin, care rămâne în personajul su�rorii sacrificate pentru cariera luiCeleste, nu arată ca o femeie deaproape 35 de ani.

Întâlnirea cu o Celeste dejapraf, care și�a tot reinventat imagi�nea publică epuizându�și completumanitatea, e momentul care faceca filmul să înceapă să scadă. Na�talie Portman e cu un picior în Le�băda neagră și cu celălalt în SunsetBoulevard (sau în What Ever Hap�pened to Baby Jane?). Jocul eiintenționat strident e la fel de pre �tențios ca postura de narator a luiWillem Dafoe, chiar dacă te stră �duiești să pui rame și ghilimele șisă citești printre rânduri. Melo�diile pop compuse de australiancaSia fac și mai futil portretul acestuipersonaj devorat de propriii de�moni, dar care rămâne din păcatenedezvoltat, incomplet și misteriospentru spectator.

Cel mai reușit element al fil�mului sunt imaginea pe 35 mm alui Lol Crawley și deosebitul ta�lent vizual al lui Corbet, care nu eechilibrat de la fel de multă pro�funzime sau de o deosebită ampli�tudine dramaturgică. Vox Lux eun film inegal care, la fel cueroina, se îndepărtează cu fiecareminut de ceea ce ar fi putut fi. SDC

16ANUL XV NR. 653

13 – 19 IULIE 2019fast food www.suplimentuldecultura.ro

Umanitate

IULIA BLAGAFILM

653

Sper că nu ați văzut filmul Birdman

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Saf, de Ali Vatansever