vpr102014.pdf

www.agvps.ro

PESCARULVÂNĂTORUL

ROMÂN

ȘI

ROMÂN

ȘI

PESCARULVÂNĂTORUL

La avați, printreblocuri de piatră

36

ANUL MMXIV • NR. 22

OCTOMBRIE

Sitari și becaține

12Finale de pescuitsportiv staționar 2014

28

Țapul din Răcorele

6

REDACȚIADirector general

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

Ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 22 /OCTOMBRIE 2014ANUL MMXIV • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

20 36

8 32

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Ilie Sârbu (Caraș Severin, Timiș), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță(Gorj, Mehedinți), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).

VÂNĂTOARE

3 EDITORIALActivități vânătoreștiactualmente interzise (II)5 PE }EAVA PU{TIICum trebuie să fie un vânător6 ETIC~Țapul din Răcorele8 DE SEZONVremea rațelor10 VÅN~TOAREA |NCOTRO?Opinie (II)12 ETOLOGIESitari și becaține14 AGENDAFestivaluri vînătorești15 PROFILPe drumuride legendă: Adolf Hesshaimer16 MUNI}IENorma18 STATISTIC~Vânatul recoltat pe teritoriul României în sezonul 1939-194020 DE SEZONMicul mistreț

22 DIN TERENMistrețul solitar24 CHINOLOGIECorecții pentru junior25 PLANTE T~M~DUITOAREArmurariul26 Noutăți de prin magazine

PESCUIT

28 COMPETI}IIFinale de pescuit sportiv staționar201430 SPINNINGNălucile noului val32 PESCUIT LA R~PITORRăpitori în octombrie34 SPINNINGȘtiuci tomnatice36 PESCUIT PE RÅULa avați printre blocuri de piatră38 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~Măria Sa, cleanul de munte40 Noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare - Rebus

D e regulă, locul și, cu aproxi-mație, ora erau stabilite dedimineață, ocazie cu care se

reamintea participanților, pe lângăalte reguli de comportament vânăto-resc, să se abțină de la mâncare șibăutură în stand. În primul rând pen-tru evitarea răspândirii de mirosurinenaturale, care să scadă șansele dereușită ale tuturor în ziua respectivăde vânătoare.

Locul era ales, de obicei, într-o po-iană sau pe vreo costișă ferită de vânt,în apropierea unei fântâni, zidite dintimpuri necunoscute, ori a unui izvor,

cu apă bună de băut, după posibili-tăți. Oricum, locurile „focurilor vână-torești”, fiindcă prânzuri în pădurefără foc vânătoresc nu prea aveau loc,trebuiau să ofere suficientă deschi-dere privirii vânătorilor și adaug, con-vins fiind de susținere, și cugeteloracestora.

Ajunși la locul „focului vânăto-resc”, vânătorii își alegeau pozițiaconvenabilă, ferită de fum, o rându-iau cu atenție și o ocupau prin pune-rea tolbelor sau rucsacuri jos,bineînțeles după ce se îngrijeau deașezarea puștilor la loc sigur. Apoi se

grăbeau să dea o mână de ajutor lacurățarea și bătătorirea vetrei, lastrânsul vreascurilor și la aprindereafocului, dintr-o obișnuință egalita-ristă, liber consimțită.

Când flăcările începeau să joaceprintre vreascuri, vânătorii își deschi-deau tolbele sau băierile rucsacurilor,scoțând din ele și așezând la înde-mâna tuturor bunătățurile aduse. Nu-mi amintesc ca vreodată, la vreunastfel de „foc vânătoresc”, să fi lipsitțuica și vinul bun, din care se serveaîntotdeauna cu măsură. Limbile sedezlegau, fiecare aprecia băutura șimâncarea oferită de celălalt și o at-mosferă tovărășească, de adevăratăcinstire a camarazilor și a vânătorii, seînfiripa, creștea și domnea spiritulparticipanților. Ambianța era animatăde priveliștea slăninii crestate, cârna-

OCTOMBRIE 2014 | 3

EDITORIAL

VÅN~TOAREEditorial 3

Țapul din Răcorele 6Vremea rațelor 8

Opinie (II) 10Festivaluri vânătorești 14

Pe drumuri de legendă 15

octombrie

Activități vânătoreștiactualmente interzise (II)N. ȘELARU

Cu gândul la vremea copilăriei într-ale vânătorii, nu potsă nu-mi aduc aminte de „focul vânătoresc”, în fapt un„prânz vânătoresc” luat împreună cu ceilalți vânători șigonaci în mijlocul naturii, după două - trei goane,finalizate sau nu cu rezultat.

Foto: ALIN-CODRU MANU

ților și pastramei perpelite în țepușepe jar și de mirosurile ce se răspân-deau îmbietor în aerul nepoluat al na-turii înconjurătoare.

De gustul acestora, ce să mai dis-cutăm? Până și murăturile erau maigustoase în astfel de ocazii.

Prânzul și atmosfera de bună dis-poziție dura cam vreo oră și niciodatănu degenera prin excese, fiindcă cinegreșea sau întrecea măsura era trimis,fără excepție, în goană, la căruță sauacasă, după cum aprecia șeful vânăto-rii. Iar dispozițiile acestui șef, de re-gulă autoritar, nu se comentau peatunci, fiindcă se bucura de corectasolidaritate a camarazilor, care îl res-pectau fiindcă îl alegeau absolut de-mocratic în funcție, și de bunul simțal vânătorilor, care acceptau fără mof-turi judecata sa, conștienți fiind deobligația și necesitatea respectării or-dinii și disciplinei vânătorești în micalor colectivitate.

Cu stingerea focului și acoperireavetrei cu pământ se încheia ceremo-nia „focului vânătoresc”.

De cca. 10 ani însă, ceremonia „fo-cului vânătoresc” a intrat într-o oare-care ilegalitate, din cauza interziceriitotale a consumului de băuturi alcoo-lice înaintea și pe tot timpul portuluiși folosirii armei de vânătoare. Adicădin seara dinaintea vânătorii până la

momentul introducerii armei, dupăvânătoare, în dulapul metalic deacasă, confecționat și „omologat” spe-cial în acest scop. Fiindcă portul și fo-losirea armei de foc sub influențabăuturilor alcoolice este strict interzisprin lege, iar sancțiunea complemen-tară amenzii contravenționale stabi-lite de aceasta, în cazul încălcăriiprevederi în speță, este suspendareadreptului de port și folosire a armeipentru o perioadă de 6 luni.

Riscul fiind prea mare, chiar și îm-pătimiții obiceiurilor tradiționale aufost determinați să renunțe, treptat –treptat, la orice fel cinstire a camarazi-lor și vânătorii, iar tradiția „focului vâ-nătoresc” se stinge și ea încet – încet,sărăcind partea spirituală a preocupă-rii, din ce în ce mai constrânse, pentruvânători și păstrarea obiceiurilor moș-tenite din generație în generație.

Deocamdată trăiam într-o pe-rioadă în care neconformiști și curajo-șii își mai permit încălcarea deliberatăa legii, menținând în stare de agonieceremonia la care am făcut referire.Dar până când?

Probabil până ce legiuitorul se vagândi să adauge încă o sancțiune vână-torilor, pentru eventuala lor sustragerede la a „sufla în fiolă”, actualmentescăpată din vedere. Fiindcă în prezent,dacă refuzi să sufli în fiolă, scapi în in-stanță de contravenție și de sancțiuneacomplementară. Precum în cazul por-tului și folosirii armei de vânătoare înstare avansată de oboseală, în condi-țiile în care „organul” nu poate face ni-cicum dovada acestei stări de fapt. Oaltă gogomănie a unei legi proaste, vo-tate fără reținere de aleșii noștri, vână-tori și nevânători, din forul legislativ.

În aceste circumstanțe legale, dereglementare detaliată a condițiilorde execitare a vânătorii, revenim ob-sesiv cu întrebarea: Vânătoarea înco-tro?

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Activități vânătorești actualmenteinterzise (II)

De cca. 10 ani însă,ceremonia „focului

vânătoresc” a intrat într-ooarecare ilegalitate, dincauza interzicerii totale aconsumului de băuturialcoolice înaintea și pe tottimpul portului și folosiriiarmei de vânătoare. Adicădin seara dinainteavânătorii până lamomentul introduceriiarmei, după vânătoare, îndulapul metalic de acasă,confecționat și „omologat”special în acest scop.”

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

Îmi asum toate riscurile și afirm căaceste voci grobiene nu sunt alt -ceva decât niște gladiatori impro-

vizați, care blamează corpulvânătoresc, din evidentă necunoaștereori din interese meschine, făcând abs-tracție voit de faptul că exercitarea vâ-nătorii se face în scopul „asigurăriiechilibrului ecologic, ameliorării cali-tății populațiilor faunei de interes cine-getic, cercetării științifice, didactic saurecreativ sportiv”. Pura negativitate nuface decât să arate lipsa de cunoaștereși reaua credință a neobosiților căută-tori de disfuncții, lipsuri și greșeli, carevăd în actul vânătoresc, neînțeles și ne-cunoscut în toate formele lui de mani-festare, doar o acțiune de hăituire aanimalelor și păsărilor sălbatice, avândca finalitate capturarea și ucidereaacestora. Totuși, la întrebarea cum tre-buie să fie un vânător modern și ac-tual, de nivel european, este timpul săfie dat un răspuns clar.

Avem în țară zeci de mii de vână-tori. Dar ce fel de vânători sunt ei? Uniisunt corecți, educați, informați, copțila minte, alții sunt plini de superficia-lități și defecte omenești. Este o reali-tate. Cei mai mulți dintre vânători vorordine, organizare, rigoare, respect șiclaritate legislativă, alții, dezinteresați,se mulțumesc cu improvizații manage-riale funcționărești nemotivate, pre-care și confuze, întreținute depoliticieni cu permis de vânătoare.Există ortaci, foarte mulți la număr, că-rora nu le place însă bazarul ordinelorministeriale, cele mai multe având unconținut mediocru și total neadaptat laprezent și perspectivă, fiind pătrunseadânc de un nevindecabil delir funcțio-năresc, în măsură să frâneze evoluțiafenomenului vânătoresc în peisajul vie-ții economice, sociale și publice.

Nu aș putea să spun că mă aștep-tam, în toți acești ani, la lucruri făcutecu cap, respectiv la decizii cu identitatecare să ajute asociațiile vânătorilor să

funcționeze cu rezultate pozitive întoate planurile, adică să-și vadă liniștitede treabă. Totuși, speram să văd un altgen de implicare a demnitarilor, uniidintre ei vânători, care au obținut câteun mandat ministerial, să descopăr oabordare profesionistă, un exercițiu ma-nagerial diferit de trecut, în scopul cla-rificării și soluționării unor neîmplinirisemnalate, de conducerile AGVPS și aleasociațiilor tradiționale afiliate, în de-cursul anilor. Cu alte cuvinte, era ne-voie de un alt registru de acțiune aladministratorului fondului cinegetic na-țional, adaptat la o realitate care să ri-dice nivelul de protejare a fauneicinegetice, prin stoparea fenomenuluide scădere a efectivelor unor specii deanimale sălbatice și obținerea unei „re-colte” vânătorești pe măsură, concomi-tent cu adaptarea legislației în domeniula imperativele strategice europene. Bi-lanțul faptelor unui vânător depinde,inclusiv, de sumedenia de principii careguvernează activitatea vânătorească lanivel macro. Nu se cuvine să stai deo -parte, pasiv și dezinteresat, și să cerimult de la alții și puțin de la tine. Esteun mod de a camufla lipsa preocupări-lor din unele instituții de stat.

Reflecțiile de mai sus nu vor însă,în niciun chip, să acopere, într-un fel,nevoia imperativă de adaptare a vână-torului cotidian la profilul vânătoruluievoluat, informat, angajat, bazat strictpe educație și corectitudine. Evadareadin liziera convenționalului și pătrun-derea în sfera performanței articulateeste absolut necesară, cu condiția luă-rii unei distanțe față de amprenta mo-mentului și printr-o aderență solidă lacultura valorilor vânătorești. Este de lasine înțeles că, la rându-le, și vânătoriitrebuie să se lase absorbiți de trenduleuropean, amendând pasivitatea și su-perficialitatea provincială, lentoarea șilipsa de respect față de prevederile ju-ridice, militând fără ezitare pentru unclimat sănătos, astfel încât fondul cine-

getic să beneficieze de o protecție și în-grijire superioară celei din prezent.Este îngrijorător să afli că mai existăvânători fără simțul răspunderii civice,cu un caracter îndoielnic, iresponsabili,cu o gândire prădalnică, exponenți aiunor manifestări rătăcite care, pur șisimplu, își fac de cap, cu riscul de aintra în conflict cu legea. Au vreo legă-tură asemenea indivizi cu spiritul șicredința că luptă, cu adevărat, pentruprotejarea ecosistemului când, de fapt,ei comit acte de braconaj în cascadăsau, mai grav, își descarcă pușca înpieptul unui coleg de vânătoare, dupăcare abandonează victima într-un lande porumb? Analizați cazul tragic pe-trecut recent în județul Bihor, în cadrulunei asociații vânătorești de tip nou,neafiliate la AGVPS, și o să constatațică nu așa trebuie să arate un vânătorîn anul 2014.

Cred, sincer, că astfel de cazuriprovoacă repulsie și îngrijorare, dău-nătoare grav întregului corp vânăto-resc. Merită o expertiză profundă,fiind simptomul unei patologii primej-dioase. Nu exagerez cu nimic. Pe unasemenea fundal, vânătorul cu dem-nitate este, vrând-nevrând, martorulunor derapaje, vicii, impulsuri de mo-ment, incidente stupide. Vânătorulcare ia în serios aceste derapaje nupoate decât să constate că nu existăalternative la aceste rele, decât res-pectul față de lege, o educație cores-punzătoare pentru înțelegereafenomenului, corectitudine și compe-tență vânătorească, personalitate pu-ternică, instruire, implicare creativă,dar, mai ales, convingerea că impera-tivul „binelui comun” este principalulscop în sine, atât pentru protejareaecosistemului, cât și pentru atingereastandardului de a avea vânători ade-vărați, care trăiesc și apreciază virtu-țile, reușitele și pasiunea nobilă de avâna. Așa cred că trebuie să fie un vâ-nător.

OCTOMBRIE 2014 | 5

Am auzit, în vremea multor documentări jurnalistice, mulți oameni deciși să vorbeascăîn deplină cunoaștere despre vânători, convinși fiind că respectă adevărul dacă emitpăreri pertinente despre cum ar trebui să fie un vânător, care dă un sens în viațăpasiunii de a vâna. Cunosc, deasemenea, și persoane care cred că a fi vânător înseamnăa te răfui, a te răzbuna pe tot ce reprezintă fauna cinegetică, variațiuni nefondate,exprimate într-o formă de jalnică demagogie, unde oportunismul și lipsa de cunoaștereîși dau mâna. Pentru aceștia din urmă, portretul plauzibil al vânătorului modern esteașezat într-un orizont sumbru, unde îngrijorarea stă față-n față cu vehemența, reacțiade adversitate trecând repede între granițele așa-ziselor rele ce s-ar comite organizatpe terenurile fondurilor de vânătoare.

Cum trebuie să fie un vânătorELIADE BĂLAN

OPINIEPe țeava puștii

Am avut noroc și ne-am bucu-rat și ici și colo de pâlcușoare,pistruind negru pe fundalul

de nea. Și țapi am văzut făcând su-veică de la ciopor la ciopor, urcând șicoborând pereții în salturi de necre-zut. Doi au trecut și în raza puterii ca-rabinei și Oanea a dat din cap cuoarecare nemulțu mire. Deasupra Oco-lului Oțelelor am zăbovit mult, fiindcăscena era deosebit de vie. Se războiaacolo un țap voinic cu doi tinerei, carese obrăzniceau pe lângă cele vreo șasecapre. Bătrânul nu răzbea să-i alunge,când pe unul, când pe celălalt.

Așa, tândălind, abia am luatseama că, pe când am ajuns sub Ră-corele, soarele a început să se obo-sească și să scapete în drum spreiatacurile lui de noapte. Aceste Răco-rele sunt o custură, care taie hotaraspru căldării Sâmbetei. Mai încolo,apoi, se deschide Fereastra Mare șiFereastra Mică în zidul dinspre mia-zăzi. Ajunși la Răcorele, nu se poatesă ne lipsim de o încercare. Cunosc și

eu locul, nu numai Oanea. Dincolo decustură se face o padina împrejmuităde ziduri. În căușul ei larg. verzeștepat de iarbă. Mai totdeauna am aflat,pe vremea aceasta, horă de nuntă.Încet-încet, ne tragem în susul perete-lui. Ajunși la zimți, abia ne ridicăm ca-petele pană la ochi ca să vedemdincolo, fără să fim descoperiți. Necam strica vântul, care s-a trezit dins-

pre nord și tăia ascuțit ca gheața.Aveam însă nădejde că îl abate în suscustura și nu ajunge în căldărușa pa-dinei de dincolo, ca să ducă spaimaduhorii de om.

Ciopor mare în ocolul de dincolode creastă. Am numărat opt capre, amrecunoscut cinci iezi din primăvară,acum mari. Doi țăpușori, cu coarneleabia răsărite, sub pântece cu penelulde peri pornit, nu înțele geau frămân-tarea bătrânului cu clenciurile coarne-lor curbate spre spate. Caprele parcănici nu-l luau în seamă pe cel nebunit.Unele ciupeau colțul ierbii scurte, al-tele zăceau leneșe. Era o priveliște în-cântătoare. Nesimțiți, am pândit-omultișor, până când, deodată, s-aschimbat scena: țapul stăpân s-a opritdin pețitul lui. Înfipt în picioare, pri-vea nemișcat, țintă. Am înțeles cu-rând: s-a ivit de după împrejmuireade stânci rivalul: și el țap voinic, înputerea vârstei. O clipă s-a oprit, apoi,viteaz, a sărit în ocol. Ca din lojă deteatru, am urmărit duelul aprig. Cuînfruntări din ochi răi, cu bufniturisurde în frunte, cu îmbrânciri din pi-cioare încordate, cu încercări de lovi-turi din ascuțișul coarnelor, cu fereli,urmăriri scurte, cu răsuciri în bușirinoi. Oare care dintre ei era cel care aînceput să lâncezească? Nu-i mai pu-team deosebi, iată unul, o clipă, a îm-brâncit, a scăpătat în genunchi. Oclipă, însă de ajuns ca să primească încoas tă lovitura. Sare, se ferește, urmă-


ETIC~

Zi de toamnă târzie, cu soare neputincios în stră lucireasa deasupra stâncăriilor prinse în suflare de ză padăgrăbită. Arma va rămâne mută în hoinăreala noastră deazi. Așa am plănuit cu Oanea: urcăm până pe MucheaDrăgușului, o luăm la deal, de-a lungul ei, vom ocoli pesub Răcorele, pe sub cele două Ferestre, tăiem Valea luiMogoș și, spre seară, coborâm pe la Colțul Caprei, lacabană. Cu popasuri, căutând din ochi ciopoare, urmă -rind, dacă vom avea noroc, frământările și bătăilețapilor, nebuni în această zodie a dragostelor.

Țapul din RăcoreleIONEL POP

OCTOMBRIE 2014 | 7

rit aleargă în jurul oco lului, pentru cănu se îndură să se dea bătut. O altă lo-vitură îl cumințește și o ia razna, ca săscape. Au dispărut amândoi, în fugă,în urmărire. Mai auzim câteva clipegrohotișul trezit sub picioarele lor…S-a terminat.

Atunci mă atinge pe umăr Oaneași îmi arată din cap și din ochi: iată,acolo, la vreo sută de pași, înfipt încreasta țancului, biruitorul! Stă catăiat în piatra țuguiu lui, siluetă nea -gră scrisă ca tăciunele, cu „barba”(coama de pe spinare) fluturând învânt ca un stindard al victoriei. Parcăvrea să-și vestească biruința, pare căîi place să înfrunte balaurul vijeliei,care stă să prăbușească zidurile cetățiide stâncă.

Am rămas uimit în fața acestui ta-blou de întruchi pare a frumuseții, îm-preunată cu putere și mândrie.

Apoi… Ce scânteie diavolească seva fi trezit in mine? Ca și când nu arfi fost dusă de un gând cumpănit, ca-rabina a fost la ochi, crucea de fir depăianjen din lunetă s-a înfipt în spată,degetul a atins, pornind în pocnet sfâ-șietor moartea.

O frântură de clipă, ca și când s-arfi mirat ce i se va fi întâmplat, țapul arămas în încremenirea lui. Apoi afăcut saltul mare de scăpare, pe careîl fac și cerbii și căpriorii loviți îninimă. Acum însă saltul n-a fost înpornire de fugă, ci în gol. Trupulnegru a făcut în aer o curbă lungă,

s-a descumpănit, picioarele au bătutcăutând în zadar sprijin... a dispărutdupă o spinare de stâncă. Mi s-a părutcă, târziu, înfundat, am auzit bufni-tura acolo jos, undeva, în fund de pră-pastie.

M-am trezit ca din vis rău. „…Ceam făcut?” mi-a scăpat în grai amără-ciunea. Oanea, de lângă mine, n-a în-țeles. „…Brava, domnule doctor! Țapcapital… împușcă tură de meșter…”

Am coborât pană jos, unde zăcea,nu mândrețea semeață din zimțul țan-cului, ci un hoit prăbușii într-o gră-madă schiloadă.

N-am mai încheiat tura de pace pecare o plănuisem. Am coborât la ca-bană. Oanea, îngreunat în spate devictima mea, eu cu piatra de moară peinimă. În zadar încercam să mă mân-gâi: „…Ți-ai dat drept la un țap într-un an. Iată! Ți l-ai împușcat!” înzadar! Imaginea celui măreț din zare,alăturea a celui zdrobit în nemișca reamorții din fundul abisului, acopereaucu furtună de învinuire….

Șase gloanțe din carabina mea:cinci hoituri, în loc de cinci mărgelede piatră scumpă pe pieptul munte luinostru!

CE VÂNĂM ÎN OCTOMBRIEMamifere: bizam, capră neagră (exemplar de selecție), căprior(femelă), cerb comun (mascul de trofeu, mascul de selecție, femelă șivițel), cerb lopătar (mascul de selecție, femelă și vițel), câine enot,dihor comun, hermelină, jder, marmotă, muflon, mistreț, nevăstuică,șacal, viezure, vulpe; de la 10 octombrie: cerb lopătar (mascul detrofeu); de la 15 octombrie: capră neagră (exemplar de trofeu); până la 15 octombrie: căprior (mascul).Păsări: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivăsudică, cioară neagră, cioară-de-semănătură, ciocârlie-de-câmp,cocoșar, coțofană, fazan, gaiță, găinușă-de-baltă, gâscă-de-vară,gâscă-de-semănătură, gârliță mare, graur, graur dobrogean,guguștiuc, ieruncă, lișiță, porumbel gulerat, porumbel-de-scorbură,potârniche, prepeliță, rață mare, rață mică, rață fluierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rață moțată, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar,rață sulițar, rață cârâitoare, rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure,stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică.

L a fel ca la școală, și la vânătoareeste bine să mergem cu „temelede casă” făcute, cu „ghiozdanul

pregătit” și „lecția” bine învățată.

Cinci pași spre succesCe să înțelegem prin aceasta?

Foarte simplu: arma verificată la armu-rier, echipamentul în ordine, partene-rul patruped pregătit pentru ieșirea lamalul apei, un pic de antrenament înpoligon la talere și, nu în ultimul rând,recunoașterea anterioară a terenului devânătoare. Dacă am avut grijă de toateacestea de-a lungul verii, putem spunecă suntem, practic, cu cinci pași maiaproape de succes și o partidă de vînă-toare la baltă reușită. Asta, bineînțeles,dacă și suratele aripate vor fi prezentela prima întâlnire…!

Camuflajul poate face diferențaAvând în vedere culorile mediului

în care vănăm, în funcție de anotimp,echipamentul camuflaj ne ajută să de-venim parte din tabloul natural gene-ral în care ne aflăm. „Formele” și„conturul vânătorului“ se vor pierdeprintre formele și culorile vegetației în-conjurătoare, fapt ce ne pune la adă-post de privirile scrutătoare are

păsărilor ce se apropie și privesc dinînal t spre luciul apei. De la mai vechiulcamuflaj militar, binecunoscut, s-aajuns astăzi la modele care imită pânăla cele mai mici detalii de culoare șiformă, varietatea de forme și culori avegetației, incluzând aici stufărișul dela marginea apei. Advantage MAX 4este una dintre primele mărci care a in-trodus modelul vegetației de baltă

pentru îmbrăcămintea destinată aces-tui gen de vănătoare. De la jachete șipantaloni, gama s-a diversificat tre-când la șepci, pălării, tricouri, chiar șiîncălțăminte. Și armele de vânătoaresunt fabricate cu finisaj exterior, inclu-siv țeava, în diferite modele camuflaj.Tehnnolgia a evoluat, iar arta camufla-jului a devenit o prezență obișnuită încadrul partidelor de vânătoare la baltă.


DE SEZON

După ce peste vară răbdarea ne-a fost pusă la greaîncercare, iar la începutul lui septembrie ne-am bucurat demult așteptata deschidere la rațe, în sfârșit a venit timpulsă pornim spre malul apelor, pregătiți fizic și emoționalpentru marea întâlnire. A venit vremea rațelor…!

Vremea rațelorText și fotografie MAC

Vânătoare la rațe

Fascinația atrapelorTehnica folosirii „siluetelor” câș-

tigă rapid tot mai mulți adepți. Chiardacă există și unele inconveniente, le-gate în primul rând de transportul șiefortul de amplasare pe teren a atra-pelor, rezultatul final este, de cele maimulte ori, în măsură să alunge obo-seala chiar și celor mai sceptici dintreparticipanți. Dacă la început silueteleerau așezate pur și simplu pe apă, fărăvreo socoteală anume, experiența ore-lor de așteptare a demonstrat că anu-mite „scheme” de amplasare daurezultate mai bune, permițând, pelângă atragerea păsărilor, și dirijarealor către zonele alese din perimetrulce permite un tir eficace. Bineînțeles,

aici trebuie ținut seama și de pozițio-narea vânătorilor în raport cu direcțiavântului, traseele obișnuite ale păsări-lor, apropierea de mal și configurațiamalurilor. Tehnologia a permis, deasemenea, îmbunătățirea calității atra-pelor, acestea evoluând de la simplelesiluete sculptate din lemn și vopsite îndouă trei culori de bază, până la folo-sirea la fabricație a materialelor sinte-tice și utilizarea vopselelor care absorbrazele ultraviolete, pentru a crea efectde real life în ochii zburătoarelor. Asta,ca să nu mai vorbim de atrapele me-canice, care se deplasează cu balanspe apă sau au aripi rotative sau osci-lante, imitând mișcările naturale alepăsărilor vii…

Atrape mici pentru rațe mariPoate că, pe undeva, se exagerează,

este tipic ființei umane, dar pe total, aju-torul pe care atrapele l-au adus vânăto-rilor este indiscutabil. Cele mici sunt maiușor de transportat, iar cele mari nu în-seamnă neapărat succes garantat. Ră-mâne de văzut până unde se va ajungecu progresul tehnologiei și, bineînțeles,râmîne ca experiența personală să-șispună cuvântul. Până la urmă, tot orelepetrecute pe malul apei, cu arma de vâ-nătoare și alături de camaradul patru-ped, vor fi cele care vor decide ceechipament vom folosi, ce formație desiluete vom desfășura pe oglinda apei și,bineînțeles, dacă și atrapele mici voratrage rațele mari!

OCTOMBRIE 2014 | 9

RAȚĂ CU SOS TERIYAKI ȘI CIUPERCIGastronomie vânătoreascăNANA NINA

Rața cu sos teryaki și ciuperci poate fi servităla ocazii, când vânatul este tema principală amesei. Pieptul sau pulpele de rață sălbaticăpot face oricând deliciul unei cine cu invitațisau cu familia și vor aduce aprecierilemesenilor pentru bucatele pregătite.

Ingrediente necesare pentru 4 porții: • 4 piepți saupulpe de rață cu piele • 8 linguri de sake • 8 linguri de sosde soia • 2 linguri de zahăr brun • 250 grame de ciupercifeliate • ulei de măsline și condimente.

Preparare: Pentru sosul teriaky amestecați sosul desoia, sake-ul și zahărul și puneți carnea la marinat timpde cel puțin o oră în frigider. Apoi, într-o cratiță cu puținulei de măsline, puneți piepții sau pulpele cu pielea în jos,la foc mediu, până ce pielea se rumenește bine și devinecrocantă. Întoarceți carnea și lăsați-o la foc mic. După 10minute adăugați sosul marinat și condimentele, tot la focmic, și așteptați până scade bine, iar carnea se rumenește.Scoateți bucățile pe farfurii și lăsați-le să se răcească câ-teva minute. Căliți ciupercile cu puțin ulei și sos de soia șigarnisiți cu ele farfuriile pregătite. Câteva ornamente culămâie vor spori atractivitatea prezentării. Un pahar devin roșu sec/demisec, cabernet/shiraz, va adăuga un plusde savoare bucatelor. Poftă bună!

C ontinuând comentariile dinnumărul trecut al VPR, trecemla pct. A din Anexa nr. 2 și

constatăm cu surprindere că au fostomise, cu bună știință sau din neaten-ție (?), câteva mamifere din faunațării noastre, cu nimic mai prejos dinpunct de vedere faunistic decât diho-rul, de exemplu. Astfel, au fost omișialți doi dihori, subspecia endemicăpentru Dobrogea, dihorul pătat - Vor-mela peregusna euxina, Pocock,1936 ( observați confirmarea ende-mismului prin precizarea din denumi-rea științifică - euxina !) și dihorul destepă - Mustela putorius rothschildi,Pocock, 1932.

Lipsesc, deasemeni, ariciul euro-pean - Erinaceus europaeus, L. 1758,și ariciul dunărean, subspecie ende-mică pentru România, semnalat primadată la Găgeni -Prahova, în anul 1900- Erinaceus roumanicus roumani-cus, Barett-Hamilton, 1900.

Lista nu-i cuprinde nici pe cei doigrivani, grivanul călător - Cricetul-lus migra-torius migratorius, Pallas,1773, și grivanul cu coadă scurtă -Mesocricetus auratus newtoni, Ne-

hring, 1898, hamsteri și ei, cu nimicmai prejos decât hârciogul, înobilat șiredenumit hamster, care figureazăînsă în anexa nr. 2. Mai precizăm căcel de al doilea grivan, necunoscut caanimal sălbatic în celelalte țări euro-

pene, a fost identificat exclusiv în Do-brogea, în stare sălbatică.

Dintre absenții nemotivați, ar maifi de menționat încă o nevăstuică -Mustela nivalis boccamela, Be-chstein, 1800, popândăul comun -Citellus citellus, L. 1766, popândăulpestriț - Citellus suslicus, Guelden-staedt, 1770, popândăul dunărean -Citellus citellus istricus, Călinescu,1934, subspecie endemică pentruCâmpia Dunării, orbetele apusean -Spalax leucodon, Nordmann, 1840,orbetele răsăritean - Spalax micro -phtalmus antiquus, Méhely, 1909,orbetele dunărean (Spalax microp-htalmus istricus, Méhely, 1909, sub-specie endemică pentru CâmpiaDunării, orbetele transilvănean -Spalax microphtalmus mézöségien-sis, Szunyoghy, 1937, subspecie en-demică pentru România.

Lipsesc și speciile și subspecii depârși: pârșul de alun - Muscardinusavellanarius avellanarius, L. 1758,pârșul cu coadă stufoasă - Dryomysnitedula nitedula, Pallas, 1779 șipârșul de stejar- Eliomys quercinus,L. 1776.


Opinie (II)MITICĂ GEORGESCU

Vânătoarea încotro?OPINIE

Vânătoarea încotro? Răspunsul la această întrebare, ce pare doar de perspectivă, ar putea fi întrevăzut înstrategia, „legea și reglementările subsidiare legii dindomeniul cinegetic” – N. Șelaru, V.P.R. iulie 2014.


Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

Lista absenților devine completă,doar dacă adăugăm delfinii: delfinulcu botul gros - Tursiops truncatusponticus, Bobrinski, 1944, subspecieendemică litoralului românesc și del-finul comun - Delphinus delphisponticus, Barabash, 1935, și el sub-specie endemică litoralului românesc.

Nefiind foarte în temă cu discuțiilecontradictorii dintre consultanțiiAGVPS și reprezentanții autoritățiipublice centrale care răspunde de sil-vicultură, cu privire la aspectele sesi-zate, și neștiind care a fost criteriul deselecționare al mamiferelor din faunaRomâniei, exclusiv de către factoriidecidenți, pentru a fi înscrise pe celedouă liste anexe ale Legii nr.407/2006 (versiunea consolidată în14.05.2014), nu ne îngăduim să pro-punem includerea lor în vreo erată alegii. Le-am amintit aici, doar pentrucă a ști că există și ele, ca și veverițași hamsterul, singurele dintre mami-ferele mărunte luate în seamă deaceastă lege.

Și ne-am zis, repetăm, că, din mo-ment ce printre păsări și-au găsit loccele de talie foarte mică, pitulicea deexemplu, pentru a nu le mai enumerape celelalte, atunci merită să fie amin-tite și micile mamifere, din care unelesunt endemice pentru România, decicare merită să fie cunoscute și prote-jate, dacă legea vânătorii se dorește aieși din obiectul reglementărilor saleși a fi mai complexă decât cea a pro-tecției mediului.

Dacă poate am insistat asupra fap-tului că au fost incluse în acea legetoți constituenții avifaunei și a uneipărți rezonabile din mamifere (exclu-zând à priori liliecii, șoarecii și șobo-lanii), nu am făcut-o decât dinmotivele de consecvență deja mențio-nate.

Rămâne însă o problemă de rezol-vat… aceea sugerată de paznicul devânătoare, în privința cunoașterii șirecunoașterii în teren, de către toți vâ-nătorii, fără excepție, a întreguluineam păsăresc trăitor la noi în țară,fie el sezonier, fie permanent, în ab-sența unor cataloage cu pozele și cudenumirile respective, fără de careaplicarea prevederilor anexei nr. 2este iluzorie.

Fiindcă nu-mi pot permite să suge-rez ca Legea vânătorii să fie șlefuitădoar, a se citi finalizată din punct devedere științific, de reprezentanții vâ-nătorilor, nu doar de reprezentanțiibirocrați ai autorității publice centralecare dictează sau impune conținutulreglementărilor pe care urmează să leaplice tot ei.

OCTOMBRIE 2014 | 11


Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

Sitarul de pădure (Scolopax rusticola, L.)

Visat și dorit de „vânătorii de modăveche”, sitarul apare la noi încă dinluna februarie - cu majoritatea sosirilorde la jumătatea lunii martie până cătrejumătatea lunii aprilie – în popasuriledin lungul drum către locurile de cui -bărit dinspre nord, ca și în cele din dru-mul către locurile de iernare din sud,începând din septembrie, uneori pânăîn noiembrie. În pasajul de primăvară,căile de migrație ale sitarilor urmeazăcursurile râurilor Ialomiței, Dâmbovițeiși Siretului și dealurile subcarpaticedintre Olt și Dâmbovița, pentru catoamna să treacă în număr mare pesteestul Dobrogei și Delta Dunării. În tim-pul acestor popasuri de primăvară,caută zonele cu „tufă roșie”, adică pă-durile de cvercinee cu frunzele rugi-nite, dar necăzute peste iarnă, iartoamna, terenurile din zăvoaie. Oricumînsă, se oprește acolo unde umiditateasolului îi îngăduie să tatoneze „în sită”,căutându-și hrana cu ciocul său lung șiperfect adaptat pentru așa ceva. Într -adevăr, ciocul sitarului prezintă o par-ticularitate, în sensul că este înzestratcu o mobilitate a unei porțiuni de lavârful maxilarului superior, acționatăde o musculatură specială, în timp cemaxilarul inferior, infipt în sol, ca unsprijin, permite căutarea larvelor și râ-melor, iar la identificarea și găsireaacestora participând și un senzor tactillocalizat în cioc. Se pare că, însăși nu-mele păsării, ar proveni de la acest modde a-și căuta hrana, sfredelind des pă-mântul umed ca pe o sită, lăsând unuiobservator atent, posibilitatea să dis-tingă aceste urme.

O altă „ciudățenie”, atribuită sita-rului, ar fi putința acestuia de a-și în-griji singur o eventuală fractură a unuipicior – mai exact a tarsului – în urmalovirii de către vreo alică, situație încare își poate înveli porțiunea afectatăîntr-un colier de lut care, întărindu-se,poate favoriza protecția și cicatrizarearănii. Se prea poate ca, vreun vânătornorocos, să fi dobândit un sitar aflatîntr-o atare situație și să fi lansat in-formația. Dar ar mai fi și o altă „știrede senzație” despre această tainică pa-săre, și anume aceea că, în caz de pe-ricol, femela poate transporta în zborun pui, sprijinindu-l între piept, cioc șipicioare. Fără a gândi la discreditarea


Dintre „păsările vânătorului”ETOLOGIE

Exista odată o „vorbă” printre vânătorii pasionați de„pasărea din vis” – sau „pasărea cu ciocul lung”… șianume… „au căzut sitarii!!”… Mai mult decât „o vorbă”,era o știre care se răspândea la iuțeală printre „sitărarii”consacrați și pe care o așteptaseră toată iarna, pentrupasajul de primăvară, ori toată vara, pentru pasajul detoamnă. Deși fără un instinct de asociere în grup,ducându-și viața solitar, în timpul pasajelor, apar grupuride migrație, de la două-trei exemplare, la cel mult câtevazeci, fără ca acest lucru să însemne mai mult decât ogrupare trecătoare, determinată de unele condiții meteonefavorabile. Dar, primul „observator” al primului sitar, nuputea spune că… „a căzut sitarul”… ci – poate că a maivăzut încă unul și încă unul, dar nu într-un stol –, astfel căștirea însemna, de fapt, debutul mult așteptat al pasajului,mult mai „percutantă” dacă exprima pluralul.

Sitari și becațineDr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU

unei astfel de „știri”, ne rezumăm laopinia că sitarul, cuibărind rar la noi -în unele păduri colinare și montane,în plus și în unele din Dobrogea - po-sibilitățile de a dobândi o astfel de ob-servație sunt destul de reduse. Înschimb, ceea ce cu siguranță s-a obser-vat la sitar în timpul pasajelor de pri-măvară, a fost comportamentul de„nuntaș” al acestuia. Astfel, s-a obser-vat că zborul său – de regulă, spre cre-puscul – se derulează într-un șirag devolte și schimbări rapide în direcție șiînălțime, în care sunt angajați doi –trei competitori în căutarea vreunei fe-mele singure și disponibile, ori cândun „cocoșel” prins în focurile epocii deîmperechere, se află în urmărirea fe-melei în zbor. Tot în această perioadă,masculul își anunță sonor căutareaunei dorite perechi, printr-un cântecspecific, traductibil prin sunete joase,răgușite, …cuorrr…cuorrr… deru-late cu repeziciune, după care ur-mează unele înalte și acute,asemănătoare cu sunetele …psssitt…psssitt…. Acest cântec pronupțial, estecunoscut de vânători, care îl numescsimplu …corăitul sitarului. Pânăacum nu avăzut nimeni vreun sitar po-posind pe creanga vreunui copac șinici nu va vedea vreodată, pasărea ne-având acest obicei, deși este exclusiv„de pădure”.

Când își zărește perechea la sol, oricând vrea să coboare într-un loc pecare a pus ochii, o face brusc, de parcăar cădea din înalt, de unde poate și ex-presia pe care am evocat-o la început,despre „căderea sitarilor”. Deoareceprincipalele sale activități, zborurile demigrație, jocurile de împerechere și decăutarea hranei, se derulează în pe-rioada crepusculară și de noapte, cu vi-zibilitate redusă, acuitatea simțuluivăzului sitarului este deosebită, dato-rită unui câmp vizual binocular – decicu ambii ochi – ca urmare a poziției înalte a ochilor, a mărimii și structuriilor perfecționate. Din cauza acestei po-ziții, când zboară cu rapiditate printrearbori, o face cu ciocul ținut în jos, ast-fel încât favorizarea vederii binocularesă fie maxime. Cam acestea sunt despus despre sitar deocamdată, urmândca ceea ce ar mai fi de aflat, să se îm-plinească „la fața locului”, în timpul vii-toarelor pasaje. Se recomandă „paza deseară” și muniția încărcată cu alice de2 mm. Nu se mai fac - din fericire –acele vânători cu gonași, primăvara, deexemplu pe la Cobia, în Dâmbovița,într-un crâng de stejar, la 4 - 5 puști,puteau fi vânați cel puțin 10 - 12 sitari.La o singură goană! Sezon legal 1.09. -28.02. A nu se confunda cu sitarul demal, a cărui vânare este interzisă.

OCTOMBRIE 2014 | 13

Denumite generic becaț, bicaț, bicaz, jneap, oaia morților (rar), cele douăspecii care trec pe la noi în epocile de pasaj din primăvară și toamnă, sunttotuși în măsură să furnizeze emoții și satisfacții, dacă nu prin greutatea înkilograme a vânatului dobândit, în mod sigur prin împlinirea unui tir dificil.

Becațina comună (Gallinago gallinago, L.)Numită pe scurt becațină, în unele zone

din țară, mai este „alintată” cu apelativeleberbecel, berbecuț sau berbecuță, fără săputem afla motivația acestor denumiri.Apare la noi în lunile martie-aprilie pentruscurte popasuri în drumul spre locurile decuibărit din nordul european, iar la întoar-

cere spre locurile de iernare din sud, face din nou scurte popasuri în lunileseptembrie - octombrie. Migrează în timpul nopții și, din câte se știe, zboarăîn grupuri mici, neorganizate. Dealtfel, este o pasăre singuratică, fără o viațăde cuplu pe teritoriul țării noastre, chiar dacă pot fi găsite câteva pe supra-față mică, în căutarea hranei. Dieta sa este compusă exclusiv cu hrană ani-mală – larve, râme, mici moluște, diverse alte nevertebrate – pe care le cautăcu ajutorul ciocului său lung (cca. 75 mm.), drept și flexibil, cu care sondeazămâlul și, probabil printr-un senzor tactil localizat în cioc, descoperă hranacăutată.

Este foarte atentă și sperioasă față de orice zgomot din jur, încât își iazborul brusc. Atunci, scoate un țipăt scurt și răgușit, semn că pasărea estesperiată, țipăt cunoscut de vânătorii pasionați de această specie, traductibilprin ssșșeek… ssșșeek, repetat de câteva ori. În timpul zborului, în zig-zag,destinat delimitării unui mic teritoriu, se produce un sunet audibil, redat prinparticula VV…VV…VV… datorită vibrației penelor codale (rectrice) cu carepoate schimba direcția în zborul său rapid. Se vânează de obicei cu un câinepontator, prin metoda „la sărite”, folosind cartușe încărcate cu alice de 2

mm. Sezon legal, 1.09. - 28.02.

Becațina mică (Lymnocryptes minimus, L.)Este cunoscută și ca „surda”, denumire

mult mai răspândită decât cea de „mută” (arfi prea mult ca această pasăre, de talia uneivrăbii, să fie „surdo-mută”). Dar apelativul„surda”, l-a căpătat datorită faptului că,răbdând apropierea vânătorului, ar lăsa im-

presia că nu prea ar auzi. Dar, în realitate, pasărea nu este deloc indiferentăla zgomote, iar dacă rabdă apropierea omului, o face folosind principala eiarmă de apărare, camuflajul în imobiliate. Spre deosebire de precedenta care,când se ridică de la sol, scoate acel țipăt caracteristic, becațina mică își ia zbo-rul în liniște, fără niciun țipăt. Și zborul său se deosebește de cel al becațineicomune, neavând acele zig-zag-uri rapide, semănând mai degrabă cu cel alunui fluture. Duce o viață singuratică, nu în stoluri. Este specie de pasaj, sosindla noi pentru scurte reprize de popas, în martie-aprilie, cuibărind în nordulcontinentului și revine toamna, în octombrie-noiembrie. La „greutatea” ei denumai cca. 60 g nu reprezintă o ispită culinară din acest punct de vedere, cidoar pentru rafinamentul unor rețete. În plus, dă satisfacția tirului reușit. Sevânează în același mod ca și becațina comună.

BECA}INELEÎntr-o vreme, vânătorii de becaține, reprezentau oarecum„elita” trăgătorilor „la zbor”. Povestirile lor erau simple,fără senzațional, dar captivau prin sinceritateamărturisirilor despre ceasurile petrecute în căutarea oriașteptarea acelor misterioase păsări. Am vrea să neînșelăm, dar simțim că sunt din ce în ce mai puținivânători, dintre aceia în stare să umble o zi întreagă prinsmârcuri, năzuind să atârne la ciorchinar câteva din acestezburătoare atât de greu de vânat. Se pierde farmecul uneiastfel de vânători și dispar și povestitorii ei.

P e lângă vânători au fost pre-zenți, ca și în alte ocazii, câți -va reprezentanți ai șoimarilor

din România, care, sfidând o lege ca-tegoric strâmbă în ceea ce-i privește,au făcut demonstrații senzaționale cu

păsările lor de pradă, dresate specialpentru practicarea unei vânători du-rabile, ce se apropie sensibil de artă învânătoare. Au fost prezenți, de ase-menea, și reprezentanți ai arcașilor,neîndreptățiți și ei, în egală măsură,

de aceeași lege anacronică din punctde vedere european și al recunoașteriiunei activități tradiționale, ce a fostdecretată de UNESCO ca făcând partedin patrimoniul cultural universal alomenirii.

Au fost prezenți și vânători dinalte zone ale țării și din țări vecine,precum și o mulțime de nevânători,dornici să cunoască și să ia parte lapetrecerea organizată de asociațiiletradiționale ale vânătorilor și pescari-lor sportivi din cele două județe,lângă care s-au alăturat și alte asocia-ții vânătorești localnice afiliate laAGVPS.

Nu au lipsit, dintre participanți,nici personalități ale lumii politice șisociale, care au știut să coboare înmijlocul vânătorilor și pescarilor spor-tivi, curioși fiind să-i cunoască maibine și dispuși probabil să le susținăinteresele, prea mult și sfidător neso-cotite în ultima perioadă.

Participanții au putut urmări de-monstrații și concursuri vânătoreștiinedite pentru cei mai mulți dintre ei,au vizionat expoziții de trofee vânăto-rești valoroase, au ascultat muzică decalitate, au apreciat delicioasele pre-parate din vânat și pește la ceaun șigrătar, au degustat băuturi alese și s-au bucurat de o petrecere deschisăși egalitaristă aparte, cum rar maisunt organizate în prezent.

Impresiile rămase au fost exce-lente, toți interlocutorii apreciindefortul organizatorilor și reușita ma-nifestărilor, fiindcă au scos subtil șiconvingător în evidență, alte preocu-pări, de ordin spiritual, ale vânătorilorși pescarilor sportivi, decât cele pri-vind vânătoarea și pescuitul cu un-dița, foarte importante și acesteapentru societatea în care trăim.


AGENDA

Ziua Sf. Eustațiu, devenită și Zi a Vânătorilor și PescarilorSportivi din România, a fost sărbătorită în acest an, cufastul perfecționat de la o ediție la alta, atât la Bata –Arad, cât în Poligonul de Tir Vânătoresc Paiu - Vaslui.

Festivaluri vânătoreștiN. ȘELARU

Așadar vânătorii șipescarii sportivi

participanți la cele douăfestivaluri, au arătat, și deaceastă dată, că știu săsocializeze, să se distreze șisă atragă ușor alături, omare parte a societățiicivile, cu sau fărăpreocupări adiacentevânătorii și pescuituluisportiv”.

OCTOMBRIE 2014 | 15

La vânătoare PROFIL

Pe drumuri de legendă:Adolf HesshaimerText și fotografie BIANCA IORIATTI

Există o legendă mexicanăcare mi s-a părut că aravea o legătură tainică cudestinul vânătorului -căutător al „mistrețului cucolți de argint”, - cel carealeargă toată viața după unvis ce, de foarte puține ori,devine realitate…

L egenda povestește cum un grupde exploratori s-au rătăcit într-o peșteră întunecoasă și au con-

tinuat să umble prin întuneric, chiardacă nu mai vedeau nimic. La un mo-ment dat, obosiți și flămânzi, au vrut sărenunțe. În clipa aceea au auzit o vocecare le-a spus că nu au de ales. Dacăvor merge mai departe, vor ieși într-obună zi în afara peșterii, dar soarele vafi prea strălucitor pentru ochii lor obiș-nuiți cu întunericul și vor orbi. Niciunulnu a ezitat și exploratorii și-au conti-nuat căutarea…

Asemenea legendelor, există și că-lătorii care nu se termină niciodată.Sau partide de vânătoare nemuritoare.Una dintre acestea rămâne cea a vână-torului brașovean Adolf Hesshaimer,cel care, exact acum opt decenii, do-bândea un trofeu de capră neagră carel-a făcut nemuritor și care l-a legat pevecie de munții Făgărași.

După o zi întreagă de scrutat văileși crestele, la capătul altei săptămâni decăutări, ostenit, Adolf Hesshaimer, ală-turi de paznicul de vânătoare, s-a opritpentru a se odihni, înainte de a lua dru-

mul de întoarcere, știind prea bine căziua de vânătoare era terminată. Ațipisedoar câteva minute sub soarele care in-unda tufele de jnepeni, iar când s-a tre-zit, printre crengile unui pin venerabil ise arătau „din când în când, la fiecareadiere de vânt, niște coarne enorme dețap, care erau aplecate împreună cucapul pe unul din picioarele din față, pecare animalul le ținea în lungul corpului,savurând și el căldura dulce a razelor desoare a acestei toamne târzii. Vânătorula rezemat deja carabina de raniță, iarcorpul stătea pe iarbă, ca la poligon. Avizat prin lunetă bustul enorm al anima-lului, care nu simțise încă nimic. Atinge-rea trăgaciului, de-abia sesizată devânător, țapul a prins-o deja. El și-a ri-dicat capul și l-a mișcat de câteva ori, fi-indcă razele oblice ale soarelui îi jenauvederea. Dar tot în fracțiunea aceea de se-cundă, pușca a bubuit îndelung, iar glon-țul care a lovit în plin a făcut ca animalulsă sară cu picioarele din față în sus, la felca atunci când un om ridică mâinile săse predea. Apoi s-a rostogolit pe spate înjnepeni (…) Vânătorul, nerăbdător, și-ascos un șiret de la bocanci, apoi l-a trecut

de-a lungul coarnelor de la rădăcinăpână în vârful cleanțurilor. A luat un chi-brit și a început să măsoare sfoara: odată, de două ori, de șapte ori, fără uncentimetru. Exact lungimea de 34 cm;apoi a măsurat grosimea, deschiderea șiînălțimea. Un mic calcul aproximativ141,1 puncte. Acesta era RECORDULMONDIAL!” (fragmentul de mai suseste extras din cartea „Antilopa Carpa-ților”, a celebrului Aristide Stavros).

Foarte puțini știu că Adolf Hesshai-mer nu a mai trait mult după aceastăvânătoare, însă el rămâne nemuritor însufletul celor care l-au cunoscut, fiedoar și din povestiri. Printre funcțiile pecare le-a ocupat se numără și aceea depreședinte al Camerei de Comerț Bra-șov de la acea vreme.

Pe aceleași cărări ale GârdomanuluiMare, pe unde doar zeii mai au curajulsă calce din când în când, caprele negreîși continuă salturile în voie, iar timpulpare să stea pe loc. Doar văile își maiamintesc ecourile de mult stinse. Ca șivânătorii, există munți cărora, nu–i așa,le ajunge o legendă pentru a deveni ce-lebri.

O conjunctură favorabilă a repre-zentat-o faptul că în acea pe-rioadă și în contextul istoric al

vremii, Suedia a exprimat necesitateaunui furnizor de muniție local. Astfel,Norma Projektilfabrik A/S primeștepropunerea de a se muta în Suedia,care în acea vreme făcea parte dintr-ouniune cu Norvegia.

Uniunea între Suedia și Norvegia aluat ființă în 1814, după Tratatul dePace de la Kiel, între Regatul Unit alMari Britanii, Irlanda, Suedia și Norve-gia (care făcea parte din Regatul Dane-marcei). Cu această ocazie, în 1815, îșiproclamă independența față de Dane-marca, odată cu alegerea ca rege, decătre parlamentul Norvegian, a regeluisuedez Carol al XIII-lea. Uniunea a exis-tat până în 1905.

Astfel, frații Enger, tentați de propu-nere, se hotărăsc să-și încerce norocul,se urcă în tren și coboară la prima sta-ție, 7 km dincolo de granița cu Suedia,la Charlottenberg. Aici întreprind de-mersuri pentru achiziționarea unui spa-țiu care să găzduiască fabrica. Datorităfaptului că consiliul local nu și-a mani-festat interesul pentru o astfel de între-prindere, cei doi se duc la stațiaurmătoare, Åmotfors. Aici cei doi se bu-cură de o primire mai cordială și astfellocația fabrici este stabilită la 14 kilo-metri de granița cu Norvegia.

Încă de la început, timp de aproapeo jumătate de secol, producția a fost do-minată de muniția militară și, mai ales,muniția pentru pușcă, dar cu timpul esteasimilată în fabricație și munitia pentruvânătoare. Afacerea funcționează atâtde bine încât, în 1911, Norma constru-iește o nouă fabrică și urmează o pe-rioadă de prosperitate. În 1942 fabricalucra deja cu 800 de angajați.

Odată cu modernizarea tehnologieiși creșterea calități produselor, Normaîși extinde contactele cu piețele interna-ționale și devine un concurent serios al

firmelor consacrate ale vremii ce ope-rau pe această piață.

Talentul și clarviziunea lui NilsKvale, un militar de carieră în retragere,aflat în consiliul de conducere, intuițialui, au fost componenta de neprețuit aenormului succes din a doua jumătatea secolului XX. Lui i se datorează asimi-larea în fabricație, în anii ’60, a nenu-mărate calibre noi. Americanul RoyWeatherby a fost o altă figură marcantăce a contribuit la succesul fabricii. Înanii ’60 firma lansează pe piață douănoi calibre, .308 Norma Magnum și.358 Norma Magnum. Colaborarea cuamericanii a așezat firma în topul celormai buni producători de muniție dinlume, proiectilele Alaska, Vulkan și, maitârziu, Orix, devenind din ce în ce maifamiliare în comunitatea vânătorilor dinlumea întreagă.

Fabrica Norma produce anual apro-ximativ 23 de milioane de cartușe în 90de calibre diferite, reprezentând unadin cele mai largi oferte de calibre dinlume.

În acest moment, Norma livrează70% din muniția consumată în penin-sula Scandinavă (mai puțin Finlanda,care are propriile resurse, Lapua), de-asemenea deține aproximativ 30% dinpiața europeană, mai ales Franța, Ger-mania, Spania, iar pentru România,unic importator este S.C. MaterialGroup din Oradea. Un sfert din produc-ția anuală este consumată în Suedia,25% este exportată în S.U.A., dinaceasta, mai mult de jumătate fiind fo-losită la vânătoare, iar aproximativ 17%pentru trageri sportive. Catalogul cu-prinde 300 de tipuri de încărcături pen-tru 90 de calibre cu percuție centrală,de la .223Rem. până la .470 Nitro Ex-press și 505 Gibbs. Numai 2% din pro-ducție este reprezentată de muniția cupercuție pe ramă. Muniția 6 mm BRcâștigă în mod curent medaliile la ma-joritatea competițiilor de tir la nivel

mondial. Principalii furnizori de proiec-tile Nosler, Swift, Speer, Barnes, Berger,Hornady, Sierra și Woodleigh aprovi-zionează anual fabrica cu milioane degloanțe.

Astăzi, Norma produce pentruWeatherby peste 50 de încărcături pen-tru 20 de calibre.

Pe lângă proiectilele achiziționatede la furnizorii tradiționali, companiaîncurajează cercetările pentru creareade modele noi de glonț pentru munițiade vânătoare și astfel crează câteva dincele mai populare modele de pe conti-nent.

La fabricarea cartușelor se folosescși proiectile de la alți mari producători.Norma Soft Point, Norma Full MetalJacket, Nosler Ballistic Tip, Nosler Par-tition, Nosler Accubond, Swift A-Frame,Swift Scirocco, Barnes Banded Solid,Barnes Triple Shock, Woodleigh SN,Woodleigh FMJ.

PE SCURTNorma Projektilfabrik A/S esteînființată în Oslo, Norwegia.1902 - Se deschide unitatea de laÅmotfors, cu un membru din conducereși două mașini de fabricat cartușe.1911 - Se construiește noua fabrică.1940 - Expansiune rapidă. 10 noifabrici sunt adăugate.1942 - Compania are deja 800 deangajați.1950 - Norma începe exporturile demuniție pentru vânătoare.1965 - Se produce fuziunea întreNorma și pincipalul său competitorSvenska Metallverken.1967 - Se deschide noua fabrică cu unnumăr de 530 de angajați ce produc64 milioane de cartușe.1975 - Hasselfors Bruk AB cumparăfabrica Norma. Acum sunt fabricate 65milioane de cartușe.1979 - FFV devine noul proprietar șirestructurează compania. Producția demuniție militară se mută la Vanäsverken.1990 - Compania Norma este preluatăde Dynamit Nobel AB, un alt mareproducător de muniție.2002 - Ruag Ammotec AG devine noulproprietar al concernului Dynamit Nobelși, implicit, a companiei Norma. În aceaperioadă se fabricau 23 milioane decartușe în 70 calibre, una dintre cele mailargi oferte de calibre din lume.


AdvertorialMUNI}IE

În 1902, frații Enger, din Oslo, înființează companiaNorma, denumită câțiva ani mai târziu „NormaProjektilfabrik A/S”. Numele „Norma” nu are nici olegatură cu cuvântul „Norge”, denumirea Norvegiei și nicivreo tentă naționalist-patriotică, așa cum suntem tentați săcredem, având în vedere modul în care percepem noirezonanța limbilor scandinave. Pur și simplu, unul din frațiera mare iubitor de muzică clasică și făcuse o pasiunepentru opera Norma a lui Vincento Bellini.

NormaMAI MULT DE UN SECOL ÎN SLUJBA UTILIZATORILOR DE ARMEVILI STANCU


Am identificat statistica exem-plarelor recoltate în sezonul devânătoare 1 aprilie 1939 -

31 martie 1940, în țara noastră, la Ser-viciul Județean Prahova al ArhivelorNaționale din Ploiești. Ea a fost anexatăla adresa Secției Cinegetice din cadrulInstitutului Național Zootehnic nr.0800 din 14 martie 1942, înaintată In-spectoratului Județean de VânătoarePrahova – Ploiești.

Astfel, pe teritoriul României s-aurecoltat atunci 739.679 exemplare, dincare 199.862 mamifere (27 %) și539.817 păsări (73 %).

Dintre mamifere, cel mai mult s-auvânat iepurii - 183.317 exemplare, ceeace reprezenta 91,7% din totalul aces-tora. Urmează apoi vulpile, cu 10.218exemplare.

Referitor la cervide, recolta ma-ximă - 1.441 exemplare - a fost repre-zentată de căprior, din care 1.082masculi și 359 femele.

În ordine descrescătoare, se află re-coltele de veveriță - 957 exemplare,

mistreț - 865 exemplare, lup – 672exemplare și jder – 543 exemplare.Între 400 și 500 de exemplare s-au în-cadrat recoltele de pisică sălbatică -458, bursuc - 434 și dihor - 414. S-auîmpușcat de asemenea 267 nevăstuiciși 119 vidre. Recolta de cerb carpatin afost de numai 70 de exemplare, dincare 50 masculi și 20 femele.

În categoria 15-40 exemplare s-auvânat: urși - 36, capre negre - 23 și her-meline - 18. Cele mai puține exemplarevânate au fost din două specii: râs -doar 8 și cerb lopătar - numai 2.

Numărul simbolic de cerbi lopătarivânați este consecința răspândirii re-duse pe care acest mamifer o aveaatunci.

Cele mai multe păsări vânate aufost ciorile, în număr total de 228.198exemplare, urmate, la mare distanță,de prepelițe - 117.550 exemplare.

În număr de câteva zeci de mii deexemplare s-au recoltat: rațe sălbatice -54.670, potârnichi - 42.548, gâște săl-batice - 33.711 și sitari - 22.482.

În ordine descrescătoare se află re-coltele de becaține - 11.360 exemplare,porumbei sălbatici – 7.019 exemplare,coțofene – 6.777 exemplare și turturele– 5.775 exemplare.

În categoria 1.000-2.000 exemplarevânate s-au încadrat: cârsteii - 1.376,ulii - 1.603, fazanii - 1.957 și gaițele -2.002.

S-au vânat în număr mare și cocorii- 934 exemplare, vulturii - 555 exem-plare, ieruncile - 553 exemplare, cocoșiide munte - 259 și spârcacii - 212. Celmai puțin s-au vânat: dropiile - 110, co-coșii de mesteacăn - 71, bufnițele - 67,ereții - 20, lebedele - 7, dar și un șoim.

Toate aceste date ilustrează situațiafaunei cinegetice a României la sfârși-tul perioadei interbelice.

Astăzi unele specii sunt prezente înnumăr mult mai mic în fauna României(de exemplu cocoșul de mesteacăn),iar altele sunt practic dispărute sau cuapariții accidentale (spârcaciul, dro-pia), în timp ce efectivele celor maimulte mamifere, dar și păsări, a crescutpână la niveluri inimaginabile atunci.

Diminuarea populațiilor speciilorgreu adaptabile la mediu a determinatca azi, la peste șapte decenii de la rea-lizarea acestei statistici, unele specii săfie incluse în Cartea Roșie a faunei Ro-mâniei. Populațiile altora s-au înmulțitîn schimb asigurând, în prezent, recoltemult mai ridicate, cu 5-50% mai marifață de perioada la care ne raportăm.

Succesiuni, dorite sau nedorite devânători, puse în evidență de statisticileținute în timp, în sprijinul unor conclu-zii de specialitate, interesante în egalămăsură pentru administratori, gestio-nari și vânători.

Bibliografie

*** (1942), Arhivele Naționale,Serviciul Județean Prahova, FondInspectoratul de Vânătoare aljudețului Prahova, Dos. 6/1942, f. 117, Ploiești. *** (2005), Cartea Roșie aVertebratelor din România, Edit. Curtea Veche, București.82.86

STATISTIC~

În cadrul Institutului Național Zootehnic din București afuncționat, pentru scurt timp și o Secție Cinegetică,coordonată în anii 1939-1940 de prof. dr. George D.Vasiliu. Printre aspectele urmărite s-a numărat și celreferitor la întocmirea unor statistici complete a vânatuluirecoltat pe întregul teritoriu al țării noastre, în diferiți ani.Menționăm faptul că, în perioada respectivă, România aveaîn componență și teritoriul cuprins între Prut și Nistru(Basarabia), nordul Bucovinei (județele Cernăuți șiStorojineț), precum și partea de sud a Dobrogei, cunoscutăsub numele de Cadrilater, alcătuită din două județe:Durostor și Caliacra.

Vânatul recoltatpe teritoriul Românieiîn sezonul 1939-1940Text SORIN GEACU

Zilele trec molcom, asemeneavremii, cu o încetineală ce-ieste străină omului. Vânătorul

se poate bucura de culorile și bogățiapământului la o vânătoare la prepe-lițe, la un pasaj de seară la rațe, la opândă la porc sau la cerb. Fazanii sebucură și ei de ultimele săptămâni deliniște, deși prezența în teren a vână-torilor îi trece deja în stare de alertă.Să nu uităm de ajutoarele noastre, câi-nii, și ei se bucură că așteptarea a luatsfârșit, că apa este numai bună deaportat, că pământul nu este încă în-ghețat, iar vegetația nu le rănește pi-ciorușele, căci nu s-a uscat încă. Esteo plăcere să ieși și să te bucuri de ceeace, cu generozitate, îți oferă natura.

Într-o astfel de zi minunată, tână-rul vânător, căruia o să-i spunem „Fe”– așa îl numesc prietenii – plecă într-oscurtă călătorie către dealurile Lipo-vei, situate la sud de Mureș. Ele suntașezate în înlănțuirea dealurilor deVest, ce stau hotar între Câmpia deVest și Carpații Occidentali. Fostelemasive montane, ce s-au scufundattreptat în decursul sutelor de ani,oferă acum un areal prietenos pentrumamifere, precum cerbul carpatin, că-prioara, mistrețul, lupul, vulpea, pisicasălbatică, râsul, viezurele. Păduriledese de stejar, versanții soriți, pârâia-șele și luminișurile liniștite, sunt idealepentru traiul necuvântătoarelor.


Vânătoare de toamnăDE SEZON

Micul mistrețMARIA SĂVULESCU

Luna lui Răpciune se apropie de sfârșit. Dărnicia ei seoglindește nu doar în bogăția recoltei câmpului, înplecăciunile coardelor de viță și ramurilor pomilorfructiferi, ce dăruiesc rodul lor dulce și parfumat. Luminacaldă și împăciuitoare a soarelui, răcoarea plăcută anopților, belșugul câmpurilor și livezilor, toate creeazăpremisele desfășurării „ritualurilor” de toamnă dinlumea necuvântătoarelor: pasajul păsărilor migratoare,boncănitul cerbilor, îndestularea micilor și marilor jivinedin darurile pământului.

În acea zi, Fe avea întâlnire cu oturmă de grăsuni. Ar fi fost să fie pri-mul mistreț din viața de vânător…Fondul pe care mergea era unul ad-ministrat de oameni de ispravă, careiubesc natura și apreciază darul ei.Vânatul este liniștit, nu este speriat,are cărările și ritualurile lui, știe caresunt locurile de hrănire și de adăpostși nu circulă cu frică In teren.

Drumul forestier ducea printreversanții abrupți, acoperiți cu trupuride pădure tânără și scrijeliți de mar-cajul pârâiașelor, locuri minunate depasaj la sitari… Creatorul aruncasedin vârful penelului culori calde pestepădure. Lumina amurgului se strecuraprintre frunzele verzi-arămii în lumi-nișul unde Fe alesese să aștepte dolo-fanul.

Se ridică în observator, alegându-și o poziție confortabilă și cu vizibili-tate bună. Șoaptele pădurii aduceaucu ele zbaterea aripilor de pasăre șicântul lor târziu…. Dintr-un colț înde-părtat se auzea chemarea unui cerbcarpatin. Poate că acolo, departe,urma să se lupte pentru a-și câștigaciuta… Un foșnet în apropiere, nueste mistreț, este un… bursuc îndesat,se apropie de boabele de porumb șiînfulecă din ele.

Dar… la un moment dat ridicăcapul, adulmecă și o ia la sănătoasa.Un vuiet parcă, foșnete din ce în cemai aproape, printre siluetele pomilorse vedeau apropiindu-se mistreții. Auieșit în luminiș. Erau peste cincispre-zece. Pe care să-l aleagă, să nu fiescroafă. Cum să fie mare, mic? Uite șiniște godaci, mici, ezitanți și îndesați.Ce simpatici! Nu dură mult și una dinscroafele conducătoare dădu alarma.Într-o clipită dispărură… Fir’ar… Ferămăsese iar singur, oare o să maivină? De ce nu s-a hotărât mai re-pede? Ocaziile se răzbună! Nu maiauzea nimic, căci gândurile nu-i dă-deau pace. Să fi trecut o jumătate deoră sau mai puțin… Și foșnetele pă-durii îl treziră. Se apropiau iar! Acumtrebuie să fie atent. Întunericul se lăsapeste pădure și asta era ultima șansă.Negruții ieșiră în luminiș: aruncă oprivire peste ei. Alese în grabă un pur-cel, ochi și trase…. Turma de mistrețise risipi într-o clipă. Rămase doarunul, odihnindu-se pe pământ. Fe seuită din observator pentru câtevaclipe. Era primul mistreț… Coborî șise apropie de umbra neagră. Un pur-cel de 20-30 de kg, numai bun de îm-părțit cu prietenii, într-o seară liniștităde weekend. „Cuptorița” lui din curteva fi bucuroasă să-l rumenească înpântecele sale…

După câteva ore petrecute la ca-bană cu ceilalți camarazi de vână-toare și ritualul „botezului”, pusepurcelul în mașină și porni spre casă.Acolo îl așteaptă copiii nerăbdători:„Tata vine oare cu tolba plină saunu?”. Poate că îi mai găsește trezi, ca

să vadă mistrețul. Unul dintre miciighiduși vrea să se facă vânător cândva fi mare. Deși este mic, el știe dejasă recunoască pana de fazan, scăldă-toarea mistrețului, urma căpriorului.Are mica lui tolbă pentru zile de vâ-nătoare, acolo își pune bucate și apă.Dacă-i vorba de mers la grădiniță, maigreu să se trezescă, dar de-i vorba demers la pândă, atunci se trezește laprima strigare a tatălui. Oare ce o săzică micuțul?

Fe ajunse acasă. Nu intră bine șimicuțul apăru cu ochii cârpiți desomn, dornic să afle dacă tatăl a iz-bândit. Alergă la mașină și se uită bui-mac către portbagaj. Se aștepta săvadă un vier mare cu colți albiuriași… Se tot uita și nu vedea nimic,nu vedea nimic care să se asemene cusălbăticiunea închipuirilor lui.

„Unde-i?!” – întreba într-una.„Uite-l acolo !” rosti Fe. Într-un final,îl zări… Stăruia cu privirea asupră-i,încercând parcă să deslușească de-imistreț sau altă vietate. După untimp, își întrebă tatăl: „N-ai avut banidestui, de-ai pușcat unul așa mic?!”

OCTOMBRIE 2014 | 21

M ai la vale de înălțimi, cu-noscându-și drumul, șer-puia de generații o apă

limpede, izvorâtă din tainice adân-curi. Din depărtare, zumzetul de vociale preocupaților gospodari spărgealiniștea câmpului, luându-se la între-cere cu forfota vânătorilor matinali,adunați lângă mașinile frumos rân-duite pe drumul vecin.

În bena unui autoturism, nepotolitepatrupede abia își mai stăpâneau ma-

nifestările stârnite de instincte ances-trale. Erau numai ochi și urechi, atentela gesturile stăpânilor care efectuauobișnuitul instructaj.

Cu ceva timp în urmăMistreții profitau de belșugul toam-

nei, pentru acumularea de rezerve ne-cesare în viitorul sezon rece. Aproapenimic nu scapă interesului lor, avândprioritate culturile de porumb, în careciurdele negre lasă în urmă stricăciuni

considerabile.Așa se face că paznicul de vână-

toare, împreună cu alți câțiva vânători,au organizat o pândă, răspunzând ce-rerii unor localnici păgubiți.

Răcoarea nopților nu i-a clintit dinlocurile lor timp de aproape o săptă-mână. Când se credea că timpul a fostirosit fără de folos, într- una din seri,după o ploaie de toamnă, undeva,printre rândurile culturii de porumb,au observat o umbră masivă, culcândla pământ tulpini cu știuleți, ale cărorboabe făceau deliciul animalului aș-teptat. Păcat însă, un vânticel, iscat cadin senin, l-a alarmat așa de tareîncât, după ce a adulmecat scurt, adispărut, precum o fantomă, în desi -șul ierburilor înalte. Chibzuind dupăstatură și comportament, vânătorii autras concluzia că au de- a face cu unsolitar experimentat. De aceea au ho-tărât organizarea, în grabă, a unei vâ-nători colective, luându-se în calcul șiposibilitatea existenței unui numărmai mare de alți păgubitori.

Urme pe roua din iarbăVânătorii dotați cu carabine înain-

tau, împreună cu paznicul de vână-toare, printr-o splendidă desime deiarbă, înaltă până la brâu, un tabloual naturii demn de penelul unui pic-tor, îndreptându-se spre țiitorile, binechibzuite de acesta.

Zona oferea o bună vizibilitatespre locul unde, în săptămâna trecutăse observase “amprentele” mistreților,lăsate pe iarba înrourată a dimineții.

Unul dintre vânători a rămas peculme, cu misiunea de a zădărnicieventuala încercare a patrupedelor, de


Mistrețul solitarText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Septembrie, zile mai scurte, nopți mai lungi. Goanelemult așteptate la mistreți au început prin pădurilepeticite de verdele schimbător al frunzelor. Sub o umbrăde deal, într-o cultură de lucernă otăvită, pășteau liniștitecâteva căprioare, gustând cu nesaț din hrana plină derouă rece, încă neîmblâzită de razele soarelui. Câte ungreier cățărat pe un firicel de izmă sălbatică, confundândrăsăritul cu apusul de soare, ne îndemna la a-l asculta șia ne aerisi plămânii sorbind din aerul tare al dimineții.

Vânătoare de mistrețDIN TEREN

PUBLICITATE

a străpunge cordonul vânătorilor. Eu,mai jos de culme, am primit un standamplasat între o parceluță cu culturăde porumb, o fâșie de arboret și conti-nuitatea, ceva mai rară, a păduricii. Va-lerică, paznicul, s-a retras spre liniamarcată de apa Râului Câlnău, de undeobserva sectoarele presupuse a fi de focși eventuala schimbare a direcției dedeplasare a animalelor.

Bătăiașii au pornit scotocirea atentăa terenului, destul de accidentat, bineacoperit de desișuri și cu o largă varie-tate de culturi. Liniștea binecunoscutăvânătorilor s-a lăsat în stand, ca la co-mandă, confundându-se rapid cu lim-pezimea atmosferei dimineții.

Comentariile localnicilorPrin aerul înmiresmat de parfumul

natural al paletei de culturi, vrednicelealbine își reluase acel dute-vino al dru-mului nectarului, semn marcat depantalonașii din polen. Pe când stu-diam natura, spre mai plăcuta scur-gere a timpului, de undeva, dinnapoiamea, o pală plăpândă de vânticel mi-agâdilat ceafa, apoi s-a foit pe la urechi,aducând un dialog, plin de umor, alunor localnici aflați la munca dincâmp.

„Gheorghe, măă! Bine mă, noi,

toată vara crescurăm porcii ăștia, îi în-doparăm cu de toate din paguba noas-tră, că munca… n-o mai punem lasocoteală, și-acum iaca, vin ei, vânăto-rii, și îi împușcă?”

„Deh, nea Mitică, cum s-ar zice,mistreții ne-au luat mălaiu’, iar ei, cai-macu’! Aaa? Și noi...?”

Și, ca să ne meargă din plin, nouăvânătorilor, ne blagosloviră și cu ovorbă de „duh”.

Final de partidăGonașii parcuseseră mai mult de

jumătate din cei aproape o mie de pașicând, în zona mea, își semnalară pre-

zența două căprioare, preocupate de ase face nevăzute în desișul ce coboraspre firul de apă.

De undeva, pe sub un mal abruptdeasupra căruia pândea un vânător, aapărut o mândrețe de vier, care, sprea ne strica unele planuri, a ocolit cul-tura cu porumb și, adulmecând aerulspre testarea eventualului pericol,părea că are intenția de a se strecuraprin iarba înaltă, către protectoareaplantație de salcâm.

Îi urmăream fiecare mișcare prinlunetă. Ca din senin, doi câini au apă-rut în urma lui, obligându-l să se ho-tărască. Un foc de carabină, al doilea,și larma specifică, provocată de câini,a confirmat finalul. Vânătorul ascunspe culmea înaltă nu greșise ținta.

Când s-a apropiat de mistreț, Vale-rică a exclamat: „E solitarul! Doamne,câte nopți pline de nervi mi-a făcut!Unul mai puțin pe lista «reclamaților»!”.

S-a dat încetarea vânătorii, iarcinci-șase ortaci s-au luptat cu dihania,transportând-o spre mașini, prin iarbadeasă și înaltă.

Cu o ultimă trăsătură de condei,apreciez orice ieșire în natură ca o re-laxare, unde întâlnim mereu ceva ine-dit și, mai tot timpul, suntem părtașila noi și noi povești adevărate.

C omportamentul „indiscipli-nat” poate să țină, fie de lipsaunui dresaj consistent, desfă-

șurat pe o perioadă insuficientă detimp, fie de faptul că, pe parcursultimpului, câinele nu a mai primit,constant, comenzile învățate și, firesc,ori le-a uitat ori și-a pierdut obiș-nuința de a răspunde acestora. De re-gulă, acesta este cazul când ieșirile lavânătoare sunt rare, iar stăpânul, deșinu recunoaște, nu are și nu petrecetimp suficient alături de tânărul saupartener patruped, pentru a mențineo legătură constantă, mereu de actua-litate cu acesta.

Răbdare și fermitateÎn cazul unui un cățel tânăr „tra-

tamentul” comportamentului neascul-tător presupune reluarea ABC-ului încea ce privește comenzile de bază. Co-recțiile necesare trebuie aplicate curăbdare, dar și cu fermitate. Nu toțisunt însă de acord cu acest procedeu

și preferă să lase o așa zisă „libertatede alegere” câinelui, fără control șiconstrângeri. Această „indepen-dență”, înțeleasă adesea drept o„modă”, este tot mai des întâlnită înteren. Nimic nu ar fi greșit dacăaceastă „libertate” ar fi supusă totușiunor reguli, măcar câteva, care să per-mită câinelui să participe ordonat lavânătorile cu mai mulți participanți și

să nu devină un element de dezechi-libru și dezordine în desfășurarea par-tidei și motiv de nemulțumire pentruceilalți.

Corecții simplePractic va trebui doar să reluăm

antrenamentul pentru comenzile debază, cum sunt spre exemplu „șezi”,„înapoi” sau „vino aici”, „la pas” sau„cuminte” și corectarea simplă a indis-ciplinei cu ”nu”, ”nu e voie”, atuncicând este cazul. Dacă vom omite prac-ticarea comenzilor și corecțiile nece-sare, tânărul cățel va uita și se vadezobișnui să le asculte și să le exe-cute.

Pașii de readucere aminte și re-educare pot fi parcurși cu atât mai re-pede cu cât vom dedica mai mult timpdresajului, asigurându-ne că fiecarecomandă este bine înțeleasă, accep-tată și pusă în practică atunci cândpartenerul nostru va recăpăta, dinnou, libertatea deplină. Readuse înactualitate cu ajutorul unor corecțiisimple, comenzile de bază, alături deinstinctele moștenite și pasiunea pen-tru vânătoare cu care a fost înzestrat,vor face din juniorul patruped un par-tener de nădejde, iar eforturile ne vorfi pe deplin rasplătite în teren!


AntrenamentCHINOLOGIE

Corecții pentru junioriText și fotografie ALECSANDRU CODRIN

Adesea am auzit comentariile colegilor de vânătoare,spunând despre juniorul patruped, scos în teren, cădeodată nu le mai ascultă și nu mai răspunde la comenzi.Nu este o situație de excepție, ci, mai degrabă, una ce sepoate întâmpla oricui și care poate fi relativ ușorcorectată.

OCTOMBRIE 2014 | 25

P lanta se folosește de peste2.000 de ani ca remediu pentrutratarea bolilor de ficat și vezică

biliară. Medicul grec Dioscoride estemenționat în istoria medicinei naturistepentru primele utilizări ale armurariu-lui în tratarea mușcăturilor de șarpe.

Studii făcute în Germania, StateleUnite, Italia și Austria au arătat că ar-murariul este și un anti-toxic redutabil,care ajută organismul să reziste în fațaunor otrăvuri puternice, cum ar fi ciu-percile toxice, gazele industriale saumetalele grele

Armurariul este recunoscut pentruefectul său regenerant al celulelor he-patice (datorită silimarinei), hepato-protector prin îndepărtarea com pușilortoxici din ficat, susține activitatea he-patică și renală, protejând aceste or-gane împotriva efectelor adverse alechimioterapiei, având și efect antitu-moral, antiproliferativ, neurotrofic, ne-

uroprotector și antioxidant. Preparateledin armurariu, se folosesc ca adjuvantîn hepatite acute și cronice, virale șimetabolice, ciroză hepatică, insufi-ciență hepatică, hipercolesterolemie,afecțiuni tumorale hepatice, mamare,uterine, ovariene, ale prostatei, intesti-nale, pulmonare, ale vezicii urinare șiale pielii, și se poate asocia preventivcu medicamente care prezintă un ridi-cat potențial hepatotoxic. Administra-

rea se poate face sub formă de ceai,tinctură, infuzie combinată sau pulberemăcinată fin.

Armurariul are efect antibacteriansemnificativ asupra bacteriilor gram-pozitive (streptococi, stafilococi), ajutăîn tratarea alcoolismului, în combate-rea efectelor adverse ale chimioterapieiși radioterapiei și în reglarea niveluluicolesterolului în organism.

Informațiile despre plantele medi-cinale, terapiile complementare, sau re-mediile naturale, pot fi de ajutor dar nuexclud și nu înlocuiesc tratamentelemedicale. Înainte însă de a utiliza plan-tele medicinale în general, sub oriceformă, în oricare dintre situații, este re-comandată vizita la medic, iar adminis-trarea preparatelor din armurariu să sefacă numai la recomandarea acestuia.Opinia medicului specialist este neapă-rat necesară și se impune ca o măsurăde prevedere și siguranță.

Plante tămăduitoare FLORA

Armurariul (Silybum marianum), face parte din familia Asteraceae și este cunoscută șisub denumiri precum armurar, buruiana-armurării, crăpușnic, scai pestriț sau scaiulSfintei Mării. Planta crește în tufe ce pot atinge o înălțime de unu, doi metri, arefrunzele ovale cu nervuri prelungite în câte un ghimpe lung. Florile roșii, tubuloase,sunt de asemenea terminate în ghimpi. Fructele sunt bogate în similarină, au formăcilindrică și culoare maroniu-cenușie și se recoltează în luna septembrie. Silimarinaeste un complex de substanțe flavonoide cu rol puternic de protecție și regenerare acelulelor hepatice.

ArmurariulDOCTOR PLANT

Mauser M 03 îndeplinește visul orică-rui vânător ce-și dorește o carabină BoltAction, putând fi adaptat individual.Datorită sistemului modular, aceastăcarabină satisface toate cerințele unuivânător pretențios. Mecanisme de oțelde înaltă calitate, trăgaci solid combi-nat cu pat rezistent și țeavă forjată larece rezultând precizie excepțională șiperformanță.

Sistemul modular M 03 - permiteindividual adaptarea carabinei dum-neavoastră M03 domeniului specific deaplicare. Mauser M 03 cuprinde o marevarietate de modele și nenumărate va-riante de calibre.

Principiul Take Down – M03poate fi montat și demontat rapid șiușor – avantaj la transport.

Patul - fiecare pat Mauser este dis-ponibil în variantă de lemn, începândcu esența de rădacină de nuc, până lavarianta pat sintetic.

Țevile - prin schimbarea lor se potobține, pentru aceeași carabină, va-riante de lungime și calibre diferite. Țe-vile canelate sunt disponibile opțional.

Capul închizător – când se trece dela un grup de calibre la un altul, capulînchizătorului este schimbat rapid, fărămodificări sau alte instrumente.

Toate modelele de carabină M03sunt disponibile în trei game de calibregrupate - calibre Mini, Standard și cali-bre Magnum.

Lungimea țevilor – lungimea țevi-lor este 60 cm, pentru grupul de calibreMini și Standard și 65 cm pentru gru-pul de calibre Magnum. Opțional, lun-gimile disponibile sunt: 56 cm, 52 cm și 47 cm - calibrele Standard, 60cm și 56 cm pentru calibrele Magnum.

Personalizări - în afara opțiunilor,există posibilitatea personalizării.

Gravuri fine lucrate manual și scul-pturi în pat, medalioane gravate cu ani-malul ales sau cu monogrmavânătorului.


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

Mauser M 303MAUSER - succesul creează încredere - fiecare vânătorapreciază „Mauser-ul său” ca fiind armă de încredere șicapodoperă a unui maestru armurier. Marca Mauser afost întotdeauna un simbol pentru reala experiență, desucces și include factorii cheie: experiență, autenticitateși funcționalitate.

PESCUITPescuit sportiv staționar 28

Generația swimbait 30Răpitori în octombrie 32

Știuci tomnatice 34Pescuit pe râu 36

Măria Sa, cleanul de munte 38

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

octombrie

OCTOMBRIE 2014 | 27

Toamna începe să se instaleze, cu tot alaiul ei denori, vânt și ploi, înlocuind „vara” de tranziție, de caream beneficiat în septembrie.

Condițiile de pescuit sunt încă bune, permițând pes-cuitul staționar sau la răpitori, de pe mal sau din barcă.Peștii pașnici încă se mai hrănesc, iar răpitorii oferă par-tide de neuitat, atacând furibund mărunțișul, dar și nă-lucile oferite.

Pasionații invadează Delta, care rămîne, în conti-nuare, atracția sezonului, în special a celor care cautăștiuca, șalăul, avatul sau bibanul, dar îi va mulțumi șipe cei care merg după crap sau somn.

Pescuitul în apele de munte, la salmonide, este in-terzis începând cu 15 septembrie, acestea începând pe-rioada de perpetuare a speciei.

CE PESCUIM ÎN OCTOMBRIE

Categoriile la care ne referim nuatrag interesul sponsorilor, pre-cum concurenții titrați și consa-

crați de la celelalte discipline șicategorii, acestea constituind doar obază de formare și de selecție. Datorităcheluielilor destul de substanțiale, și laaceste categorii „populare” s-a ajuns laparticiparea, an de an, cam a acelorașiconcurenți care, în timp s-au specializat,ridicând nivelul tehnic al competițiilor.

Finala categoriei CADEȚI – U 14 - Băieți

S-a desfășurat în perioada 5- 6iulie, în organizarea AJVPS Olt, peacumularea Rusciori din localitateaScornicești. Desfășurată pe durata a 2manșe de câte 3 ore, pescuit liber,aceasta a dat câștig de cauză celor care

au pescuit în viteză, la caras, în apro-pierea malului.

Podiumul s-a prezentat astfel:1. Pall Zalan - AVPS Târnava Mare

Odorheiu Secuisc;2. Duțu Robert Daniel - AJVPS Olt;3. Răduț Teodor Claudiu - AJVPS Olt.

Finala categoriei TINERET – U 18 - Băieți

S-a desfășurat în perioada 15-17august, în organizarea AVP Silva Mar-pod Sibiu, pe acumularea Sard delângă Alba Iulia.

Datorită abundenței populației pis-cicole și a dimensiunilor exemplarealorde crap, somn, șalău, știucă, dar și ro-șioară și clean, administratorul bazinu-lui a condiționat participareaconcurenților de deținerea a cel puțin

două juvelnice de min. 3 m, pentruprotejarea peștilor capturați, dar și defolosirea cârligelor debardetate, în ace-lași scop.

Finala s-a desfășurat pe durata a 3manșe de câte 4 ore. Vremea canicu-lară a influențat comportamentul peș-tilor, aceștia hrănindu-se prudent,provocând trăsături fine și rapide. Con-cursul a fost unul tehnic, cu rubeziana,ținta dominantă fiind crapul. A contatinspirația, răbdarea, adâncimea per-fect reglată pe linie, pluta sensibilă șinada atent selecționată, pe bază de po-rumb, fără larve înglobate, care ar fiatras peștii mai mici.

Podiumul s-a prezentat astfel:1. Marginean Mihai - AJPS Cluj;2. Morozan Vlad - AJVPS Maramureș;3. Iakab Alfred - APS Rika Baraolt.

COMPETI}II


Pescuit staționar

Calendarul competițional al AGVPS din România este structurat conform Calendaruluicompetițional al CIPS-FIPS, respectând disciplinele și categoriile de vârstă, precum șiregulamentele de organizare și desfășurare ale competițiilor cuprinse în acesta. Amrămas datori cu prezentarea unor faze finale de pescuit staționar, desfășurate în cadrulcampionatului de pescuit sportiv al AGVPS în această vară. Deși nu au avut oparticipare numeroasă, similară altor discipline și categorii din campionatul menționat,finalele categoriilor tinere și a celor feminine au avut participanți de valoare la toateprobele, care au fost extrem de disputate.

Finale de pescuit sportivstaționar 2014Text și fotografie MUGUREL IONESCU

OCTOMBRIE 2014 | 29

Finala categoriei SPERANȚE – U 23 - Băieți

S-a desfășurat concomitent cu Fi-nala de TINERET, în aceeași organi-zare și pe aceeași locație.

Podiumul s-a prezentat astfel:1. Pop Paul - AVP Silva Marpod;2. Agoston Szilamer - AVPS Târnava

Mare Odorheiu Secuiesc;3. Poiană Doru - AVP Silva Marpod.

Finalele feminine, la toate catego-riile de vârstă, s-au desfășurat conco-mitent, în perioada 1-3 august, înorganizarea AJVPS Salaj - CSPS, pe ba-zinul piscicol Corbu-Constanța.Locație recunoscută pentru abundențapopulație de crap, gazdă a celui de-alXIV-lea Campionat Mondial de Pescuitla Crap - 2012, bazinul a impus tacticași tehnica de concurs, influențând sauchiar anihilând alte opțini ale concu-rentelor.

Chiar dacă pe durata unei manșe s-ar fi prins lejer 6-7kg de obleți, ba-bușcă sau roșioară, gândul că aceastăcantitate s-ar obține lejer cu doi peștia canalizat toate energiile în scopulpregătirii unui astfel de pescuit.

Vremea nu a fost favorabilă, datorităvântului care a bătut permanent din par-tea dreaptă a pistei și a tulburat apa.Asfel, numărul capturilor nu a fost foartemare, iar poziționarea concurentelor,câte două pe platformele amenajate pen-tru concursurile crăparilor au creat, pealocuri, avantaje și dezavantaje.

S-a pescuit cu rubeziana, la o adân-cime de 1,15-1,20 m, cu fire variindîntre 0,18 și 0,22, plute de la 2g la 6 gși cârlige nr. 6-8 forjate. Nada folosităa fost de granulație mare, având înglo-bat, în special, porumb, fără larve carear fi atras peștii mici, nădirea de între-ținere făcându-se constant. Podiumu-rile s-au prezentat astfel:

CADETE – U-141. Moldovan Flavia Adriana- AJVPS

Mureș;2. Mureșan Amalia - AJVPS Sălaj;3. Ispas Anamaria Denisa - AJVPS

Sălaj.

TINERET – U-181. Antal Timea - APS Rika Baraolt;2. Mateescu Sara - Acvila București;3. Nițu Lavinia - AJVPS Brăila.

SPERANȚE – U- 231. Lozincă Bianca - AJVPS Bacău;2. Cupa Lavinia - AJVPS Sălaj.

SENIOARE1. Lozincă Isabela - AJVPS Bacău;2. Mateescu Carolina - AVPS Acvila

București;3. Oltean Andreea - AVPS Potaissa

Turda.

Toate finalele s-au desfășurat subatenta supraveghere a reprezentanțilorComisiei de Pescuit Sportiv și Compe-tiții a AGVPS din România, care a asi-gurat, ca de obicei, cupele, medaliile șitricourile de campioni, premiile înbani, cheltuielile de organizare și dearbitraj.

Toate finalele s-audesfășurat sub atenta

supraveghere areprezentanților Comisieide Pescuit Sportiv șiCompetiții a AGVPS dinRomânia .

Î n cei 7 sau 8 ani, de când folosescacest tip de năluci, am avut sufi-cient timp să-mi dau seama de

aplicabilitatea lor, să descopăr punc-tele forte și dezavantajele, ca să potspune că nu există un swimbait univer-sal, care să prindă tot, zi de zi, an dean. Năluca perfectă rămâne doar outopie, la fel ca și mitul lansetei uni-versale.

Ce prindem la swimbait?Cu excepția unei perioade de Căl-

dărușani, în care prindeam somni laswimbait-uri soft de tipul Javallon-ului,știuca rămâne specia-țintă care am ob-servat că răspunde cel mai bine acestuitip de năluci.

Năluca universală, doar un mitAm prins știuci la swimbait atât în

Deltă, pe ape naturale și pe incinte, câtși în lacurile de pe lângă București, cuavantajul că swimbait-urile au făcut demulte ori selecția exemplarelor mari.Alteori, când peștii nu se hrăneau agre-siv, swimbait-urile m-au ajutat să prindconsistent, în condițiile în care alte nă-luci nu dădeau rezultate. Asta nu în-seamnă că îmi voi lăsa vreodată cutiacu linguri oscilante, crankbait-urile sau


Generația swimbaitSPINNING

Nălucile noului valText și fotografie ANDREI ZABET

Swimbait-urile pot fi catalogate drept o nouă specie denăluci, o încununare a evoluției tehnologiei și aproceselor de fabricație, care ocupă un loc tot maiimportant în arsenalul pescarilor de răpitor din toatălumea. Deși au apărut din ingeniozitatea împătimiților debass din California, care voiau să poată selecta cumvaexemplarele record, swimbait-urile prind la fel de bine șirăpitorii bătrânului continent.

topwater-ele acasă. De fiecare datăcând încep partida, testez diferite ti-puri de năluci, până descopăr tiparulprinzător al zilei respective. Nu facețigreșeala celor care își închipuie că potprinde știuca cu năluca „programată”încă de acasă. Peștele vă dă răspunsulunei partide reușite, dacă aveți răbda-rea și dispoziția să găsiți pattern-ul câș-tigător.

Prezentarea care conteazăSwimbait-urile se mișcă mai natu-

ral decât orice altă nălucă în apă, darnu toate se comportă la fel atunci cândle recuperați în apă. Ca regulă gene-rală de pornire, aceste năluci au fostconcepute pentru o prezentare rectili-nie lentă, deci puteți începe astfel, însă

acordați timp fiecărui model în parte,pentru a-i învăța evoluția. Unele swim-bait-uri funcționează optim și declan-șează atacuri pe prezentări rectilinii,cu pauze, altele dau rezultate când leanimați cu scurte impulsuri din lansetăsau când le jerk-uiți mai violent. Deasemenea, contează gradul de activi-tate al știucii: dacă prezentările rapidesau „stop & go” alerte sunt indicate pri-măvara, toamna, pe apă rece, trebuiesă adaptați viteza de recuperare la vi-teza scăzută de reacție a prădătorului.Știucile sunt ființe cu sânge rece, decidependente, ca toți peștii, de tempera-tura mediului în care trăiesc.

În loc de încheiereNu am intrat deloc în detalii despre

echipamentul potrivit pentru pescuitulcu swimbait-uri, fiindcă vom discutadespre lansete, mulinete și fire într-unarticol separat. Dar, pentru mine, pes-cuitul știucii, oricând și pe orice apă,este sinonim cu baitcasting-ul. Și nudoar pentru mine.

Echipamentul de cast vă oferă totceea ce îi lipsește celui de spinning: pu-tere și ergonomie în lansarea unor nă-luci între 40 și chiar 100 de grame și,mai ales, precizie, absolut vitală în pes-cuitul știucii. Nu sunt adeptul pescui-tului cu swimbait-uri exagerat de grele,40-60 de grame este maximul cu caremă simt confortabil și evit „bolovanii”de 100 de grame, dar baitcast-ul esteesențial când pescuiesc la știucă, indi-ferent de tipul nălucii prezentate.

OCTOMBRIE 2014 | 31

C onștienți parcă de vremea ier-nii care se apropie vrând-ne-vrând, peștii se hrănesc cu

hărnicie, lăsând adesea garda jos șiatacând cu curaj aproape orice mișcă.Este timpul în care putem obține re-zultate bune la răpitori. Iar dacă șa-lăul se lasă un pic mai greu ademenit,bibanul și știuca pot oferi partidedemne de amintire la vreme de oc-tombrie.

Aripioare înfoiateDespre bibani se știe că preferă să

stea în cârduri, aținându-se de regulăîn locurile unde curentul întâlneștezona de apă liniștită. Este nevoie depuțin efort și timp în care să explorămzonele în care am putea găsi bibanii.Odată ce i-am găsit, putem profitaadesea de câteva ore bune de „bibă-neală” ca la carte. Nu trebuie însă ex-cluse exemplarele solitare care potataca năluca când nici nu te aștepți,cum ar fi de exemplu la lanseurile de

tatonare sau la trenă, când ne depla-săm cu barca de la un loc la altul, vâs -lind lejer sau cu motorul la vitezămică. Mai puțin pretențioși, bibanii

vor ataca o varietate relativ largă denăluci, de la cele soft la rotative sauoscilante. Cu cât avansăm în timpultoamnei, pare că peștii înclină cătrenăluci mai grele și mai „consistente”,poate din dorința/instinctul de a con-suma cât mai multă hrană cu cât maipuțin efort. De aceea putem încercacu precădere năluci de dimensiuni


Pescuit la răpitorSPINNING

Toamna este de acum stăpână deplină peste locuri, iarvara, cu căldurile dogoritoare, a rămas undeva în amintire.Apele au mai scăzut și s-au răcit, iar apropierea timpuluifriguros este anunțată deja de nopțile tot mai reci.

Răpitori în octombrieText și fotografie MAC

mai mari și forme diverse. Alegerea ovom face la fața locului, și fiecare vaproceda după cum îi dictează instinc-tul sau experiența, la momentul dat,acolo, pe marginea apei.

Surate cu apetitCât privește știuca, aceasta pare să

rămână o „conservatoare”, păstrându-și obiceiurile pe mai tot parcursul se-zonului. Va continua să vegheze de laadăpostul vegetației, luând prin sur-prindere peștișorii pradă ce-i trec prinpreajmă. Se poate însă întâmpla săprindem și momente când cumetreleies cu frenezie la vânătoare, și atuncipoate fi un real spectacol, pentru căvor ataca de oriunde și nu vor maiface mofturi la tipul de năluci șimodul de prezentare pe care îl folo-sim. Asta se întâmplă însă mult mairar și numai perseverența și, bineînțe-les, șansa ne vor aduce față în față cuun așa eveniment. Dacă ne vom uitala modelele de năluci care, aparent,dau rezultate mai bune, și mă referaici la oscilante, acestea sunt de re-gulă argintii, cu greutăți între 9-10 și14-16 grame, în funcție de adâncimeaapei, vegetația existentă și bineînțelesdistanța la care plănuim să lansăm.Toate au însă câteva caracteristici co-mune: trebuie să reacționeze rapid larecuperare și să coboare lent, cu ba-

lans lateral domol în momentul depauză, asemenea unei frunze ce cadeunduindu-se spre luciul apei. Cu câtcoborârea și balansul nălucii vor fimai lente și mai ample, cu atât șan-sele declanșării atacului par săcrească. Rămâne să încercați și să re-țineți impresiile personale, deoareceeste greu de stabilit o regulă anume.

De altfel, din experiențele petre-cute la malul apei, observăm cel mai

adesea că teoria regulilor despre obi-ceiurile răpitorilor continuă să ră-mână doar o teorie, iar peștii aleg săse comporte după criterii încă numaide ei știute. Însă, regulile care aparentfuncționează rămân să facă, în conti-nuare, deliciul discuțiilor aprinse, de-rulate cu pasiune, la finele fiecăreizile de pescuit petrecute în decorulmulticolor al toamnei aurii așternutepeste ape…!

OCTOMBRIE 2014 | 33


Pescuit la răpitorSPINNING

P arcurgând perioada maturizăriiorganelor sexuale, respectiv alapților și icrelor, fiind prima

specie din apele colinare și de șes carese reproduce, încă atunci când gheațapersistă, știuca se hrănește intens, pro-fitând de apatia baboilor care se pregă-tesc pentru somnul de iarnă. Vegetațiaa căzut, apele s-au limpezit, peștii suntamorțiți, deci condiții ideale de hrănire.Dar intervenim noi, „microbiștii”, ama-torii de spinning, și le oferim altă alter-nativă. Pentru unii primează peștișori viiîn monturi diverse, peștișori morți, înaceeași gamă largă de sortimente, darpentru noi, „linguri”, oscilante sau rota-tive, voblere, twistere, și o gamă largăde alte năluci, asimilate sau redenumite,care se diversifică în fiecare clipă, fărăexagerare, ne vor susține eforturile.

PrezentareȘtiuca este o specie dulcicolă, puțin

oxifilă, și trăiește atât în râuri, până înzona colinară, localizându-se, de prefe-rință, în porțiunile cu apă stătătoare,preferându-le pe cele cu vegetație.Exemplarele tinere trăiesc în grupuri,adulțiii fiind solitari. Reproducerea areloc în februarie- martie, prelungindu-se uneori până în aprilie. Temperatura,în perioada de reproducere, trebuie săfie de 6-8 grade. În momentul ecloziu-

nii, alevinii măsoară 6,7-7,6 mm; după10 zile, ating 10 mm, după 15, 15 mm.Se hrănesc cu plancton, dar după 2-3luni, încep să consume puiet de pește.

Sfaturi pentru pescarii de știucăDeși le-am mai prezentat în edițiile

anterioare, cosiderăm că aceste sfaturisunt utile tinerilor pescari, sau celor

mai noi abonați ai revistei noastre. Așacă…

„Atacul, pe care năluca în mișcare îlprovoacă din partea știucii, poate aveamai multe explicații: avertizarea unuieventual adversar, concurent în zona eide vânătoare, asimilarea nălucii cu peș-tișorii- pradă sau, pur și simplu, curiozi-tatea la apariția unui element mișcător

Toamna și-a intrat în drepturi. Soarele, când apare, nu mai are vlaga de astă vară,vântul rece suflă peste apele cenușii, biciuite de stropi de ploaie sau fulgi singuratici delapoviță, iar peștii se pregătesc, fiecare după obicei, pentru sezonul hibernal. Dacă ceimai mulți și-au asigurat „stratul” protector pentu iarna care vine, vorbim despre peștiipașnici, răpitorii ies la rampă, atacând tot ce le iese în cale. Dintre aceștia, știucadevine cea mai agresivă, deci, după ea!…

Știuci tomnaticeText și fotografie MUGUREL IONESCU

OCTOMBRIE 2014 | 35

necunoscut. Respectând câteva principii,ne vom spori șansele în competiția cuștiuca.

• alegerea locului se va face după oatentă observare, cu identificarea even-tualelor locuri de pândă: perdele de stuf,pâlcuri de nuferi sau alt tip de vegetațieacvatică, structuri submerse sau praguri.Dacă oferta este diversă, procedați siste-

matic, tatonând în ordine, într-unanume sens, posibilele locații. Cu lansăridezordonate și zgomotoase, riscați caștiucile aflate în zonă să devină suspi-cioase, acestea retrăgându-se până lacalmarea situației;

• în cazul producerii atacului, înțe-pați cu o mișcare scurtă a vergii, oblic în-apoi. Gura osoasă a știucii nu permite,

de regulă, autoînțeparea, aceasta putândbloca năluca o perioadă, pentru a o eli-bera pe parcursul drilului;

• dacă reușiți să apropiți știuca, fo-losiți minciogul sau lipp-grip-ul, scur-tând lupta și micșorând riscurile derănire inutilă. Respectați-vă partenerul,dacă vi se pare subdimensionat, elibe-rați-l cu grijă, iar dacă doriți să-l păs-trați, scurtați-i suferința;

• pe baltă, în barcă, ca și pe munte,evitați singurătatea. Dar nu mai mult deun singur însoțitor, altfel riscați acciden-tări nedorite la lansarea nălucilor, sauchiar o baie!”

Și, la final, o povestire despre… longevitate!

Luați-o ca atare și… țineți-vă bine!Este interesant de știut că știucii i

s-a atribuit o longevitate excepțională.După A. P. Sabannev, știuca lui Frede-ric II Barbarossa, capturată și marcatăcu un inel de aramă, datat cu anul1230, în lacul Heilbrom, a fost captu-rată în anul 1497, adică peste 267 deani! Culoarea ei era complet albă, di-mensiunea era de 6 m, iar greutatea de140 kg. Scheletul, marcat de inelul dearamă, se păstrează la muzeul dinMannheim, Germania.

Pescărească?…

Ingrediente: o știucă de 1,5-2 kg,două cepe, 3 felii de pâine, o gutuie, 3ouă, sare, piper, boia de ardei dulce,mărar, pătrunjel, 200 ml ulei de măsline,1 pahar de vin alb sec.

Preparare: se curăță știuca de solzi,se înlătură capul, iar prin orificiul creatse scoate stomacul și viscerele. Se aco-peră cu o cârpă udă și se bate ușor cu unciocan de lemn, pentru desprinderea căr-nii de piele. Se jupoaie piele cu grijă, pen-tru a nu fi ruptă, cu ajutorul unui cuțitcu lamă lungă. Se dezosează și se trecede două ori prim mașina de tocat. Seamestecă cu ceapa tocată mărunt, feliilede pâine muiate, gutuia rasă, mărarul șipătrunjelul tocat, și se mai trece o datăprin mașina de tocat. Se amestecă cuouăle bătute spumă, cu sare, piper șiboia dulce, iar cu amestecul rezultat um-plem pielea, pe care am uns-o, în prea-labil, cu puțin ulei. Se așează în tavacuptorului, pe un strat de ulei, și se dă lafoc potrivit. Pe parcurs, în timp ce se ru-menește, se stropește cu vin.

Servire: se servește rece, tăiată înrondele, garnisită cu legume gratinate,dovlecei, vinete, ciuperci, ardei capia, în-soțită de clondirul aburit de feteascăalbă. Poftă bună!

ȘTIUCĂ UMPLUTĂ LA CUPTOR,CU LEGUME GRATINATEGastronomie pescăreascăMAMA PAȘA

Pește cu viteză deosebită de reacție, știuca are musculaturaadaptată modului de viață. Gustul cărnii fiind fad, fărăgrăsime și cu destule osicule, vom încerca, cu ceva răbdare,să o valorificăm superior.

C u vergi lungi ca niște lăncii deturnir ale cavalerilor, câțivapescari caută conștincioși la

adâncime scobarii și mrenele. Ne salu-tăm politicos și, în timp ce schimbămcâteva vorbe, urmărim împreună cur-gerea repetată a plutelor colorate, cesaltă jucăușe pe valuri. Pentru că îmiobservă echipamentul de spinning, îmiarată binevoitori câteva zone din apăunde avații hrăpăreți atacă bancurilede obleți. Le mulțumesc, după caremontez pe firul de linie un vobler ar-gintiu, minnow floating de 9 cm lun-gime. Pe cât este posibil, voi evitaatacurile exemplarelor mici.

Mă postez puțin în amonte față deun bloc de piatră, aflat la aproximativdouăzeci de metri, în larg și lansez cuputere voblerul în apropierea structu-rii masive. Năluca din plastic zboarăcu viteză prin aer, după care plon-jează elegant în apele înspumate. Olas puțin să plutească în derivă, ase-menea unui peștișor dezorientat,cobor pick-up-ul mulinetei și încep sărecuperez rapid. Dar nu apuc să mu-linez decât câteva ture de manivelă,pentru că năluca parcă e lovită în plinde un tren în viteză, lanseta se înco-


Pescuit pe râuSPINNING

După ce așteaptă, nerăbdătoare, încorsetate între perețiide beton ai lacului de acumulare, apele râului seprăvălesc cu vuiet de tunet prin porțile blindate alebarajului. Spumegă și se frământă sălbatic din înaltacădere, după care se încordează în sute și mii deresorturi printre blocurile de piatră puse zăgaz. Arar, iciși colo, în ochiuri zgârcite, apa mai zăbovește sporadic,ca apoi să curgă grăbită la vale.

La avați, printre blocuri de piatrăText și fotografie DORU DINEA

voaie periculos, frâna mulinetei cârâiesălbatic, iar firul de linie țiuie asurzi-tor prin „difuzoarele” văzduhului.Firul de pe mulinetă se derulează cuviteză amețitoare pe direcția șuvoiuluide apă, în spatele blocului de piatră.E doar prima lansare și, pentru câtevaclipe, rămân înmărmurit de situațianeprevăzută, dar îmi revin și alerggrăbit în amonte, atât cât îmi permiteconfigurația malului, ca să evit, pe câtposibil, contactul firului de linie custructura de piatră. La cât este de so-licitat, s-ar rupe instantaneu.

Peștele folosește cu dibăcie forța șiviteza apei și înoată în aval mai binede treizeci de metri. Lanseta geme dintoate încheieturile, iar frâna mulineteicârâie în continuare nervoasă, așa cănu mă încumet să o mai strâng câtușide puțin. Dar încet, încet, cârâitulscade în intensitate până dispare, iareu simt peștele prin intermediul firu-lui de linie și al lansetei înotând, peloc, în curent. Eh, așa mai merge,poate încercăm să și „colaborăm”puțin!

Chiar dacă țin lanseta cât de suspot, blocul de piatră nu permite tre-cerea firului de linie în aval, fapt ce

mi-ar fi permis să mă postez perpen-dicular pe direcția anaforului unde înoată peștele și să forțez scoaterea luidin curentul apei. Calculez în frac-țiuni de secundă ce șanse ași maiputea să am ca să aduc peștele cătremine însă, din păcate, ajung la con-cluzia că nu mai am decât una sin-gură. Să încerc să-l aduc pe direcția șiprin curentul puternic și să evit, pe câtposibil, contactul firului de linie cublocul de piatră. O soluție dificilă,care nu mă încântă.

Cu precauție, încep să recuperezîncet aproximativ 1-2 metri de fir, cusperanța că peștele o să fie înțelegă-tor. Ași, ți-ai gasit! Parcă asta aștepta,deoarece aproape imediat înoată cuputere și evadează în aval încă vreodouazeci de metri. Mă simt neputin-cios în fața situației, care devine dince în ce mai dificilă. Bine măcar căpeștele se oprește și înoată din nou,pe loc, în curent. Nu îl mai forțez, darnici nu slăbesc tensiunea din lansetă;prin intermediul firului de linie îi simtfiecare mișcare, dar nu durează multși, fără ca să încerce să evadeze dinnou în aval sau să înoate într-o anu-mită direcție, firul se detensionează

brusc și scapă de enorma greutate.Aproape imediat simt vibrația voble-rului în curentul puternic și recuperezrapid, ca nu cumva să se agațe învreun obstacol.

Respir adânc de câteva ori, ca sămă eliberez de tensiunea acumulată,dar și de gustul amar al eșecului. Ana-lizez ancorele voblerului, care nu suntdeloc dezdoite, iar ascuțișurile cârli-gelor sunt cât se poate de agere. Celpuțin, din punct de vedere al nălucii,totul a fost în regulă, măcar cu atâtmă consolez.

Ceva mai în amonte, la aproxima-tiv treizeci de metri de mal, două blo-curi de piatră se opun cu greu apelorce se bulucesc cu viteză în aval. Sea-mănă cu o poartă oblică cu deschide-rea de câțiva metri, în care apele sefrământă cu neastâmpăr. Lansez cuputere același vobler printre structu-rile masive, după care îl recuperezrapid, când pe lângă blocul de piatrădin stânga, când pe lângă cel dindreapta. Nu durează mult timp și, lao lansare la distanță, simt atacul șizbaterea peștelui la capătul firului. Nustau nici o clipă pe gânduri, executferm înțepătura și forțez cât pot demult aducerea peștelui către mine. Nuvreau să mai am surprize neplăcute!La început înoată cu putere la adân-cime, apoi vine la suprafață și, dupăce face câteva salturi ce sparg oglindaapei în mii de culori, vine cuminte, peo parte, la mal. Îl apuc cu lip-grip-ul,apoi îi fac câteva fotografii pe nisipulstrălucitor.

Nu schimb năluca și încerc maimulte zone din apă, cu repezișuri,care mi se par a fi pe placul hrăpăre-ților dar, în aceeași măsură, pruden-ților avați. După mai bine de o oră depescuit, pe o lansare în amonte, pânăîn structurile din piatră, am pe recu-perarea, în stilul jerking, un atac dis-cret, mai mult ca o lăsare pe fir.Execut cam nehotărat înțeparea, simttotuși peștele în drill, e un exemplarmai mic și îl aduc mai repede cătremal. Îi fac și acestuia câteva fotografii,după care îi dau drumul în apa lim-pede; vâslind agale din aripioareleportocalii și din coada puternică, seface nevăzut privirii.

Discul de foc se pierde încet în de-părtări și picură cu dărnicie, pe întin-derea râului, mulțime de rubine. Înliniștea amurgului, gândul îmi fuge,fără voia mea, la avatul uriaș și, pen-tru câteva clipe, retrăiesc momenteleîncordate.Peștele a folosit, la maxim,în avantajul lui, condițiile din apă șiastfel a lipsit de la ședința foto.

Poate, cu altă ocazie…

OCTOMBRIE 2014 | 37

Coșulețul are lungimea de 53 cm. Clean prins pe Valea Iadului, în arie salmonicolă cu o nimfă Gamarus,vargă de 353 cm, clasa 4, marca Tricolor, de care am mai amintit în articolele precedente.

D ar acest pește, poate unic prin-tre sutele de cleni pe care i-amavut în struna vergii de muscă,

mi-a oferit o partidă memorabilă, încare pește și pescar au avut șanse egale.

Partida despre care relatez mai areși ceva deosebit, cel puțin pentru mine,prin nostalgia folosirii unor unelte

unice, poate de mulți subapreciate, oripoate neînțelese, ori necunoscute.

Fie-mi permisă o mică prezentare,să zic, a logisticii sau, dacă doriți, abazei tehnice cu care am pornit ladrum.

Cu câțiva ani în urmă, într-o vară,am reușit „performanța” de a rupe trei

bețe, o lansetă de spinning și două mi-nunate „cormorane” de muscă, una decls. 3 și alta de cls. 4. M-am adresatunui mare maestru în repararea vergi-lor, Dan Zosim, cunoscut bihorenilor caDr. Blaktor, care, ascultându-mi con-cepția, cu mâna sa de aur, mi-a creat ovargă din cele trei rupte, ce a devenit ovargă de muscă de 353 cm și a primitdenumirea „comercială” Tricolor.

La această lungime, am constatatcă, pentru un echilibru necesar uneiprompte înțepari, am nevoie de o mu-linetă cu greutatea egală cu cea a ver-gii, așa că, după câțiva ani de căutări,am dat de o mulinetă de aluminiu„made CCCP”, marca Kievskaia. Pe eaam montat un șnur scufundător „madein Cehia”, produs în 1970, care nici azinu are uzură, iar mulineta înfășoarășnurul spiră după spiră, nu ca cele mo-derne de azi, pe care șnurul stă colac.Cu această dotare am pornit pe ValeaIadului, la șnur montând un forfac de3 metri de 0,14 mm la capăt, la caream atașat o nimfă Gamarus, confecțio-nată pe un cârlig curbat nr. 8, cu picio-rușe ciocolatii din pană genetică, iar pespinare un brâu roșu, evident, bine les-tat cu ață de plumb.

Cunoscând nivelul crescut al Iadu-


Pescuit la muscă artificialăMUSC~RIT

Nu este un lucru deosebit ca, într-o partidă de pescuit lamuscă, să ai norocul unui clean capital, mai ales într-oapă de munte, cu șuvoaie tari, în care peștele știe sălupte, ajutat și de undele învolburate, în care, dininstinctul său de apărare, va ști să se folosească de ceamai vijelioasă porțiune a albiei.

Măria Sa, cleanul de munteText și fotografie TITUS PINTEA

O bulbină de pe Mara, Maramureș. Păstrăvul a sărit doar la furnică. Dar Mara este văduvită de apă.

lui, mi-am programat, ca tematică azilei, pescuitul strict la nimfă, cu dota-rea prezentată anterior.

Plec dis-de-dimineață cu puține spe-ranțe, întrucât un coleg m-a avertizat că,deși Iadul este curat, nu voi putea pescuidin cauza nivelului mare, iar de intru înrâu am reale șanse de-o baie.

Cu atenție mă apropii de râul cres-cut și-mi caut un loc în care să am accessub malul înalt de stâncă ce străjuie dru-mul. Grație unui muscar inimos, ce amontat o scară din oțel-beton fixată de-finitiv în stâncă – mai sunt și oameni debine – reușesc să cobor aproape de unanafor ce se-nvârtea cu tărie, purtând peoglinda apei o spumă mare albă.

Lasez nimfa grea chiar în mijloculspumei, șuvoiul o duce în adânc, și-ncâteva minute de lansări repetate, înacelași loc, simt o trăsătură puternicăși varga se-ndoaie cerc, apoi începemlupta, dar nu-mi vedeam adversarul.Cu atenție și răbdare, peștele face pri-mul rondou și-l văd, un clean mare,lung, crescut în tăria apei de munte, cetrăgea puternic, căutând tăria curentu-lui. Nu-l puteam apropia de minciog,din cauza curbării vergii lungi, așa căintru în râu. Forțez peștele, și-n clipacapturării cu minciogul simt că-n ciz-mele-șold am o mare cantitate de apă,rece ca gheața, dar am și peștele.

M-am dezbrăcat pe tufele de mur,mi-am uscat nădragii, ciorapii, vesta,iar spre seară am pornit după pistruiați.

OCTOMBRIE 2014 | 39

Ideea creerii unor bondari mari, ca cei cebâzâie pe câmpii, acei bărzăuni negrucu galben, aparține prietenului meu Va-sile care, într-o plăcută întâlnire dintredoi muscari, de regulă interminabilă,ocazie în care se deapănă amintiri des-pre partide de muscă, capture și alte im-portante teme. Acestea sunt minunateocazii de a proiecta viitoarele muște,creații secrete, doar de noi știute.

Așadar, am trecut, după ce am creat două mo-dele de bondari, la testarea acestora într-o partidăde cleni, în aval de oraș cu vreo 17 km, spre a con-stata pe viu apetitul clenilor față de noua ofertăartificială.

Vorba aia, să nu fac reclamă unui produs netestat care, prin insuccesulsău, ar strica imaginea creatorului și a ideii de a utiliza asemenea gâze.

Ajung în zona Toboliu, unde Crișul are vaduri adânci, maluri abruptesub care stau la pândă clenii burtoși, dar și șuvoaie cu un curs repejorpeste albia de piatră și prundișuri, din care peștii se avântă spre vadurilemolcome.

Montez o vargă de 310 cm cls. 7/8, un minunat Balzer, șnur adecvatclasei, pus spiră la spiră pe o mulinetă Reel-England, ce mă sevește ire-proșabil de vreo 15 ani, montura prezentată fiindu-mi preferată la cleniimari și avații râului.

Am făcut doi bondari, unul lestat cu ață de plumb pe tija cârliguluicurbat, de nimfă, nr. 10, pe care l-am apreciat că va reda mărimea bon-darului natural, factor de care eu țin cont la crearea unui model fidel celuiviu. Al doilea bondar l-am legar pe un cârlig Kamatsu nr. 10, cu tijadreaptă, dar nelestat, cu scopul urmăririi, la testare, a comportamentuluifiecărui model și, evident, eficiența.

La prima lansare, sub un mal abrupt de argilă, sub care apa făceamici anafoare, bondarul meu lestat plesnește apa, coboară în adâncul al-biei, și văd că șnurul meu se-ntinde iute spre mijlocul râului. Iată că amîn drill un burtos, ce în „paletă” măsoară 38 cm, gros, auriu, cu aripioareporocalii, ce cască ritmic cu bondarul în gâtlej și sângerează puternic. Suntobligat să-i curm suferința cu ciocănelul de sacrificare, ce nu-mi lipseșteniciodată din coșulețul de nuiele.

Am mai pescuit cu bondarul lestat două ore și am mai prins 5 cleni,apoi am legat la capătul forfacului bondarul nelestat, cu care am luat, edrept, în ape mai iuți, 9 cleni, mai mici, dar toți peste 22 cm.

Concluzia este la îndemâna dvs., dar îmi permit o recomandare, aceeade a utiliza materiale de calitate la legarea muștelor, monturi de finețe,dar trainice, și cât mai multă perseverență în partidele de muscărit.

Așa că, în afară de urarea „fir întins!”, nu-mi rămâne decât să încheirelatarea partidei.

BONDARI PENTRU CLENI

Valea Repedea, Maramureș.

Valea Ruscova, Maramureș.Un curcubeu obosit prins pe Valea Iadului.

Valea Repedea, Maramureș.

Geacă Pizex impermeabilăGeacă cu glugă, din material

impermeabil, respirabil, careprotejează împotriva vântului și aploii; manșete reglabile cu scai,guler înalt.

Material: Nylon+GoretexCuloare: verde+griMărimi: 2XL, 3XL, 4XL

Jachetă impermeabilă din fleeceJachetă foarte călduroasă,

ideală pentru anotimpul rece.Manșete reglabile cu scai,

glugă în guler.Culoare: verde+kakiMărimi: L, XL, 2XL


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

ABREVIS

Wolftail

Năluci softFish Arrow

BARACUDA

Nălucile soft de la FISH ARROWau o inserție specială de foliealuminizată care creează în apăun efect optic extraordinar.Acest lucru, precum și construcțiarealistică atrag peștii de la distanțăși crește numărul de atacuri alerăpitorilor.

Wolf Tail este o nălucă hibrid – corpdin lemn și coadă din material soft.Creată de Strike Pro în colaborare cuvestitul lurebuilder Anders „WolfCreek”Ulvforssen, este una dintre cele maieficiente năluci pentru știucă, pe totparcursul anului.Activată în orice mod – jerking,twitching sau pur și simplu recuperatăconstant, este la fel de eficientă.Acțiunea de flanking a corpului,combinată cu mișcarea de unduire acozii din plastic moale, face ca peștii inactivi să nu poată rezistatentației.

PREA FRIG? JACHETE DE TOAMNĂ!

NOIEMBRIE 2014

OCTOMBRIE 2014 | 41

Vând carabină Rossler Titan 6Exclusiv – Australia, cal. 30.06, cumontaj rapid și lunetă Schmith &Bender Zenith 3-12x50 cu punct roșu,an fabricație 2007, stare excelentă,preț 2.100 Euro. TÖRÖC JÁNOS, tel.0748-144.314.

Vând armă mixtă Sabatti Forest 12/76-9,3x74R, an fabricație 2013, nouă,nefolosită, preț 1.100 Euro. TÖRÖCJÁNOS, tel. 0748-144.314.

Vând bulbi de napi pentru cultură sauhrana mistreților. Radu Grigore –tel. 0741-606.729.

VÂNZ~RI

mica publicitate

1 S 6.29 12.36 19.09 -2 D 0.05 5.46 12.25 18.043 L 0.56 6.32 13.12 18.524 M 1.47 7.28 14.08 19.425 M 2.34 8.16 14.57 20.386 J 3.28 9.05 15.48 21.23 L.P. 6.59 16.597 V 4.16 9.51 16.32 -8 S 0.07 6.48 12.30 19.039 D 1.01 7.44 13.27 19.4910 L 1.57 8.39 14.22 20.3711 M 2.50 9.33 15.16 21.2512 M 3.41 10.23 16.05 22.0913 J 4.29 11.12 16.56 22.5114 V 5.18 12.07 17.45 23.43 U.P. 7.10 16.5015 S 6.09 12.49 18.37 -16 D 0.17 6.01 12.44 18.2717 L 1.04 6.48 13.23 19.1718 M 1.55 7.38 14.21 20.0819 M 2.48 8.36 15.17 20.5320 J 3.42 9.31 16.14 21.4621 V 4.36 10.27 17.07 22.3822 S 5.24 11.19 17.52 23.26 L.N. 7.20 16.4223 D 6.17 12.07 18.47 -24 L 0.15 6.01 11.51 18.2925 M 0.57 6.47 12.46 19.1826 M 1.44 7.35 13.34 20.0927 J 2.36 8.24 14.27 20.5128 V 3.24 9.18 13.14 21.4429 S 4.17 10.08 14.09 22.36 P.P. 7.29 16.3830 D 5.09 11.01 14.56 -

VÂNĂTORI DE MUNTE! - rezolvare din numărul trecut

ORIZONTAL: 1) Ruptă din loc în loc de colțiidulăului. 2) Rasă nemaiîntâlnită – Tușeșteca un ogar. 3) A feri de pericol – 13 mârâi-turi! 4) Ghem din păr – Nasul cel mai lung.5) Casa dreptății cea legată la ochi. 6) Finalde mârâit! – Grup central! – Parte dintr-unrest! 7) Neastâmpărați ca niște câini gatade vânătoare. 8) Bază ...de călărie – Două,trei fire! – Ceasuri. 9) Adâncitură ascunsă înzid – Nimb. 10) Micșorată în volum.

VERTICAL: 1) Arată câte părți sunt în întreg– Perne! 2) Poveste vânătorească …în scris– Lui însuși. 3) Sulițele marilor roșii – Splen-doare, măreție. 4) Rac de jos în sus! – Ape-lativ către vânătorul mai în vârstă – Cap deogar! 5) Câinii antrenați pentru o vânătoarereușită. 6) Dură în esență! – Carne de ren! –Se servește la grămadă. 7) Căutată dinumbră – Aduse de cuțu! 8) Trage ața –Blană de miel! – Fata ...soacrei. 9) Vreme –Depunere sedimentară. 10) Seducție.

Câine de vânătoareION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

În noaptea de sâmbătă, 25 octombrie, spre duminică, 26 octombrie, se trece de la ora de vară, la ora de iarnă, ora 4 devenind ora 3.


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Prețul de vânzare este de doar 600 lei, TVA inclus în preț.Mai este disponibil pentru vânzare un brac german negru înspicat cu alb,

în vârstă de 1 1/2 ani, dresat pentru lucru în teren, la un preț de 2.000 lei fără TVA.

Doritorii se pot adresa d-lui. Dumitru Teodor la tel. 021-270.80.60 / 0767-817.908/ 0724-260.563,sau d-lui. Buzatu Florin la tel. 0732-333.113.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEIDoresc să mă abonez la revista VPR

pe o perioadă de 12 luni (2014).NUME ..............................................................................................PRENUME .......................................................................................Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON ANUNȚpentru Mica Publicitate

MICA PUBLICITATE VPRAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

• o femelă de brac german cu păr scurt, cu pedigree A.Ch.R., excepțională la lucru în teren, în vârstă de 11 ani;

• o femelă de brac german cu păr scurt, cupedigree A.Ch.R., dresată, în vârstă de 5 ani;

• o femelă de copoi ardelenesc, în vârstă depeste 8 luni, cu dresaj incipient lamistreți;

• două femele de copoi slovac, în vârstă de 5 luni cu dresaj început la mistreți;

• o femelă de jagdterrier, în vârstă de 5 ani;• un mascul de pointer, în vârstă de peste

un an, cu dresaj incipient pentru lucrula prepelițe;

• 3 masculi de brac german cu păr scurt, în vârstă de 14 săptămâni;

• 5 masculi și 3 femele de copoi ardelenesc,din părinți excelenți pentru vânătoareala mistreți, premiați în expoziții de lucru,livrabili după 25.10.2014;

Cățeii vor fi livrați cu carnete de sănătate model actual, având dehelmetizările și vaccinurile înscrise în acestea, cu cip și cu atestat de proveniență.

Sunt disponibilipentru vânzare

vpr102014.pdf

Documents

Transcript of vpr102014.pdf