Vorbeste Ncet

2
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura romana, supranumit si "luceafarul poeziei romanesti". El a afirmat despre dragoste intr-una din poeziile sale (Ce e amorul?) astfel: Ce e amorul? E un lung/ Prilej pentru durere,/ Caci mii de lacrimi nu-i ajung/ Si tot mai multe cere. Insa, el a iubit acest sentiment si in viata sa a scris numeroase poezii inchinate iubirii. Ca si majoritatea creatiilor lirice ale lui Mihai Eminescu, poezia „Vorbeste-ncet” este o creatie dedicata in intregime dragostei. Structura poeziei este una cu formă fixa, poezia fiind alcatuita din doua catrene şi doua tertine, rima catrenelor este imbratisata iar a tertinelor de forma „cdc” . Datorita acestei structuri poezia „Vorbeste-ncet” este un sonet, avand ca tema dragostea. Poetul abordeaza aceasta tema prin intermediul unei declaratii de dragoste adresata iubitei in mod direct, folosind verbe la imperativ înca din titlul poeziei si pronumele personal la persoana a II-a care sugereaza prezenta unui interlocutor. Este prezent monologul deoarece este absenta vocea persoanei iubite în timp ce vocea poetului este prezenta pe tot parcursul poeziei. Chiar daca dialogul ce presupune comunicare între doua persoane este absent din cauza inexistentei unui raspuns verbal la rugamintile eului liric, se realizeaza o comunicare intre cei doi pentru ca iubita ii raspunde indragostitului prin gesturi, astfel schitand un dialog de dragoste bazat pe exprimarea sentimentelor fie prin vorbe, fie prin gesturi. Elementul definitoriu pentru portretul acestui interlocutor este faptul ca nu comunica prin vorbe, cuvinte, ci prin gesturile sale, prin puterea de convingere a ochilor sai ce exprima o multitudine de sentimente, precum: mila, dragoste, durere. Numeroasele substantive şi adjective realizeaza portretul iubitei din care se desprind atribute ca trasaturi angelice ale feţei, profunzimea ochilor. Fermecat de aceasta imagine angelica, eul liric idolatrizeaza aceasta figura astfel rugămintile lui se transforma în rugaciuni catre un „scump inger sfant”. Figurile de stil ca metafora: „dulcea mea lumina”, comparatia: „vorba ta ca lamura de miere”, epitetul: „inteles cuminte” întregesc portretul iubitei. Toate aceste figuri de stil realizeaza un portret al iubitei atat moral cat şi fizic deoarece putem din aceste versuri sa deducem ca iubita este una blanda, dulce, inocenta avand un chip angelic, asemenea unui inger sfant iar profunzimea ochilor exprimă milă, dragoste, durere, sentimente pe care orice îndragostit le traieste la un moment dat.

description

Comentariu Romana

Transcript of Vorbeste Ncet

Page 1: Vorbeste Ncet

Mihai Eminescu a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura romana, supranumit si "luceafarul poeziei romanesti".

El a afirmat despre dragoste intr-una din poeziile sale (Ce e amorul?) astfel: Ce e amorul? E un lung/ Prilej pentru durere,/ Caci mii de lacrimi nu-i ajung/ Si tot mai multe cere. Insa, el a iubit acest sentiment si in viata sa a scris numeroase poezii inchinate iubirii.

Ca si majoritatea creatiilor lirice ale lui Mihai Eminescu, poezia „Vorbeste-ncet” este o creatie dedicata in intregime dragostei.

Structura poeziei este una cu formă fixa, poezia fiind alcatuita din doua catrene şi doua tertine, rima catrenelor este imbratisata iar a tertinelor de forma „cdc” . Datorita acestei structuri poezia „Vorbeste-ncet” este un sonet, avand ca tema dragostea.

Poetul abordeaza aceasta tema prin intermediul unei declaratii de dragoste adresata iubitei in mod direct, folosind verbe la imperativ înca din titlul poeziei si pronumele personal la persoana a II-a care sugereaza prezenta unui interlocutor.

Este prezent monologul deoarece este absenta vocea persoanei iubite în timp ce vocea poetului este prezenta pe tot parcursul poeziei. Chiar daca dialogul ce presupune comunicare între doua persoane este absent din cauza inexistentei unui raspuns verbal la rugamintile eului liric, se realizeaza o comunicare intre cei doi pentru ca iubita ii raspunde indragostitului prin gesturi, astfel schitand un dialog de dragoste bazat pe exprimarea sentimentelor fie prin vorbe, fie prin gesturi.

Elementul definitoriu pentru portretul acestui interlocutor este faptul ca nu comunica prin vorbe, cuvinte, ci prin gesturile sale, prin puterea de convingere a ochilor sai ce exprima o multitudine de sentimente, precum: mila, dragoste, durere.

Numeroasele substantive şi adjective realizeaza portretul iubitei din care se desprind atribute ca trasaturi angelice ale feţei, profunzimea ochilor. Fermecat de aceasta imagine angelica, eul liric idolatrizeaza aceasta figura astfel rugămintile lui se transforma în rugaciuni catre un „scump inger sfant”.

Figurile de stil ca metafora: „dulcea mea lumina”, comparatia: „vorba ta ca lamura de miere”, epitetul: „inteles cuminte” întregesc portretul iubitei. Toate aceste figuri de stil realizeaza un portret al iubitei atat moral cat şi fizic deoarece putem din aceste versuri sa deducem ca iubita este una blanda, dulce, inocenta avand un chip angelic, asemenea unui inger sfant iar profunzimea ochilor exprimă milă, dragoste, durere, sentimente pe care orice îndragostit le traieste la un moment dat.

In acest sonet este conturat portretul de icoana al iubitei. Iubita nu exista propriu-zis, ci reprezinta idealul feminin. Iubita, ca si iubirea, este o „minune” , este unica, deoarece „ca tine nu-i nici una”. Fiinta draga este inteleapta si pura „Caci vorba ta.. e prea cuminte”, iar cuvintele ei sunt mangaietoare: „glasul tau, izvor de mangaiere”. Ea este cea care stie sa aline suferinta iubitului, caci ochii ei „ arata mila, dragoste,..”In fata iubitei ridicata la rang de sfanta, indragostitul se inchina ca in fata unei icoane: „ caci numai tie al meu suflet se inchina”. Chipul ei ii umple viata, il face sa simta bucuria iubirii „ De chipul tau viata mea e plina”.

Comunicarea dintre cei doi se realizeaza prin vorbe dulci, rostite „incet”.Sensul din acest sonet al cuvantului „incet” nu este definit, pastrandu-se ambiguitatea celor doua sensuri: sensul referitor la intensitatea tonului si sensul referitor la ritm, viteza.

Eul liric o roaga pe iubita sa sa vorbeasca incet, cu sens de „in soapta” , pentru a nu rupe vraja iubirii si pentru a nu strica momentul de pace, de armonie si de liniste dintre cei doi.

De asemenea, adverbul „-ncet” din rugamintea „vorbeste-ncet” poate fi folosit si cu sensul referitor la ritm, indragostitul dorind sa prelungeasca acele clipe pe care le petrece alaturi de iubita sa.

Sintagma „sa te privesc incet” reprezinta dorinta indragostitului de a contempla vesnic fiecare detaliu al iubitei sale. De asemenea, privind-o incet, nu exista riscul de a o deranja, fiecare miscare si gest fiind facute incet, cu grija.

Acest sonet liric este conceput ca o declaratie de dragoste catre persoana iubita care devine un idol caruia se inchina, o muza ce il inspira, ca o a opta minune terestra.