Vorbă lungă

2
Vorbă lungă La strană stă dascălul Oltukavin şi ţine cu degetele întinse, grase un condei ros de pană de gâscă. Fruntea lui cea mică e-ncreţită, nasul îşi schimbă culorile de tot felul, de la cea trandafirie până la cea vânătă-închisă. Înaintea lui pe scoarţa roşie-gălbuie a Triodei de Flori se află două hârtiuţe. Pe una e scris „pentru sănătate”, pe cealaltă — „pentru odihnă”, şi sub amândouă titlurile câte un rând de nume. Lângă strană stă o bătrânică mititică cu faţa îngrijorată şi cu o straistă în spinare. Ea stă la gânduri. — Ei, acu pe cine? o întreabă dascălul, scărpinându-se leneş pe după ureche. – Mai iute gândeşte-te, săraco, că n-am când. Acuşi am să citesc ceasurile. — Acuşi, dragă… Ei, scrie… Pentru sănătatea robilor lui Dumnezeu: Andrii şi Daria cu copiii … Dumitru, iarăşi Andrii, Antim, Mărioara… — Stai, mai încet… Nu goneşti iepuri, vei ajunge la capăt… — Ai scris-o pe Mărioara? Ei, acu pe Chirilă, pe Gordei, pe pruncul nou-răposat Gherasim, Pintilii. L-ai scris pe răposatul Pintilii? — Stai… Pintilii a murit? — A murit, oftează bătrâna. — Dar de ce îmi zici să-l scriu pentru sănătate? se mânie dascălul, ştergându-l pe Pintilii şi trecându-l în cealaltă hârtiuţă. Ia măi ţie! Tu spune cum se cade, dar nu te-ncâlci. Pe cine încă pentru odihnă? — Pentru odihnă? Acuşi… Ei, scrie… Ion, Evdochia, iarăşi Daria, Gheorghe, mai scrie- l… pe ostaşul Zaharia. Cum s-a dus la slujbă, acum e al patrulea an, aşa de-atunci nici nu se mai aude… — Vrasăzică, a murit? — Dar cine-l mai ştie? Poate o fi murit, poate că-i şi viu… Tu scrie-l. — Unde să ţi-l scriu? Dacă, să zicem, a murit, apoi cu cei pentru odihnă, dacă- i viu — pentru sănătate… Ei, acum cum să vă-nţelegi pe voi? — Hm… Tu, draguţă, scrie-l pe amândouă hârtiuţele, ş-apoi s-a mai vedea. Însă pentru dânsul îi totuna, oricum îl vei scrie: om rătăcit… pierdut… L-ai scris? Acuma pentru odihna lui Marcu, Leonte, Irina, ei, şi pe Cozma cu Ana… pe bolnava Fedosie… — Pe bolnava Fedosie pentru odihnă? Tiu! — Ce pe mine pentru odihnă? Ce, ţ-a plesnit capul? — Ce naiba! Tu, uscăciuneo, m-ai încurcat! N-ai murit încă, apoi şi spune că n-ai murit, dar nu te băga printre cei cu odihna! Numai încâlceşti aici! Poftim ia acum de-o şterge pe Fedosia ş-o scrie în alt loc… Toată hârtia am murdărit-o! Ei, ascultă, să-ţi citesc… Pentru sănătatea lui Andrii, a Dariei cu copiii, iarăşi Andrii, Antip, Mărioara, Chirilă, a pruncului nou-răposat Gher… Stai, cum de a nimerit aici acest Gherasim? Nou-răposat şi iată pentru sănătate! Nu, m-ai zăpăcit tu pe mine, sărmano! Dumnezeu cu tine, cu totul m-ai încurcat! Dascălul dă din cap, îl şterge pe Gherasim şi-l trece în despărţitura celor răposaţi.

description

vorba lunga

Transcript of Vorbă lungă

Vorb lung

La stran st dasclul Oltukavin i ine cu degetele ntinse, grase un condei ros de pan de gsc. Fruntea lui cea mic e-ncreit, nasul i schimb culorile de tot felul, de la cea trandafirie pn la cea vnt-nchis. naintea lui pe scoara roie-glbuie a Triodei de Flori se afl dou hrtiue. Pe una e scris pentru sntate, pe cealalt pentru odihn, i sub amndou titlurile cte un rnd de nume. Lng stran st obtrnic mititic cu faa ngrijorat i cu ostraist n spinare. Ea st la gnduri.

Ei, acu pe cine? ontreab dasclul, scrpinndu-se lene pe dup ureche. Mai iute gndete-te, sraco, c n-am cnd. Acui am s citesc ceasurile.

Acui, drag Ei, scrie Pentru sntatea robilor lui Dumnezeu: Andrii i Daria cu copiii Dumitru, iari Andrii, Antim, Mrioara

Stai, mai ncet Nu goneti iepuri, vei ajunge lacapt

Ai scris-ope Mrioara? Ei, acu pe Chiril, pe Gordei, pe pruncul nou-rposat Gherasim, Pintilii. L-ai scris pe rposatul Pintilii?

Stai Pintilii a murit?

Amurit, ofteaz btrna.

Dar de ce mi zici s-l scriu pentru sntate? se mnie dasclul, tergndu-l pe Pintilii i trecndu-l n cealalt hrtiu. Ia mi ie! Tu spune cum se cade, dar nu te-nclci. Pe cine nc pentru odihn?

Pentru odihn? Acui Ei, scrie Ion, Evdochia, iari Daria, Gheorghe, mai scrie-l pe ostaul Zaharia. Cum s-a dus la slujb, acum e al patrulea an, aa de-atunci nici nu se maiaude

Vraszic, a murit?

Dar cine-l mai tie? Poate ofi murit, poate c-ii viu Tu scrie-l.

Unde s i-l scriu? Dac, s zicem, a murit, apoi cu cei pentru odihn, dac-iviu pentru sntate Ei, acum cum s v-nelegi pevoi?

Hm Tu, dragu, scrie-l pe amndou hrtiuele, -apoi s-a mai vedea. ns pentru dnsul i totuna, oricum l vei scrie: om rtcit pierdut L-ai scris? Acuma pentru odihna lui Marcu, Leonte, Irina, ei, i pe Cozma cu Ana pe bolnava Fedosie

Pe bolnava Fedosie pentru odihn? Tiu!

Ce pe mine pentru odihn? Ce, -a plesnit capul?

Ce naiba! Tu, uscciuneo, m-ai ncurcat! N-ai murit nc, apoi i spune c n-ai murit, dar nu te bga printre cei cu odihna! Numai nclceti aici! Poftim ia acum de-oterge pe Fedosia -oscrie n alt loc Toat hrtia am murdrit-o! Ei, ascult, s-i citesc Pentru sntatea lui Andrii, a Dariei cu copiii, iari Andrii, Antip, Mrioara, Chiril, a pruncului nou-rposat Gher Stai, cum de a nimerit aici acest Gherasim? Nou-rposat i iat pentru sntate! Nu, m-ai zpcit tu pe mine, srmano! Dumnezeu cu tine, cu totul m-ai ncurcat!

Dasclul d din cap, l terge pe Gherasim i-l trece n despritura celor rposai.

Ascult! Pentru sntatea Mariei, a lui Chiril, a ostaului Zaharia Pe cinenc?

Pe Evdochia ai scris-o?

Pe Evdochia? Hm! Evdochia i cat dasclul amndou hrtiuele. iu minte c-oscrisesem, da acu cine-otie n-opot gsi nicidecum Iat-o! i scris pentru odihn.

Pe Evdochia pentru odihn? se mir btrna. Nici un an nu-ide cnd s-a mritat, dar tu de-acu-ichemi moartea! nsui, drag, te-ncurci -apoi te mai mnii pe mine. Tu scrie cu rugciune, dar dac-iavea-n inim rutate, asta-ibucuria dracului. Asta dracul te tot joac i-nclcete.

Stai, n-amesteca Dasclul se posomorte i, gndindu-se puin, ncet oterge pe Evdochia din lista rposailor. Condeiul la litera d scrie i face opat mare de cerneal. Dasclul se ruineaz i-i scarpinceafa.

Pe Evdochia, vraszic, s-odau n lturi de aici, bombnete el ruinat, i s-oscriu acolo. Aa? Stai De-ida-o-ncolo, va fi pentru sntate, de-ida-o-ncoace pentru odihn. M-a ncurcat de tot baba! i ostaul ista Zaharia s-a mai bgat aici Naiba l-a mai adus Nimic nu-neleg! Trebuie dinnou

Dasclul deschide dulpaul i scoate de acolo omulime de hrtie curat.

D-l afar pe Zaharia, dac-aa zice baba. Dumnezeu cu dnsul, d-lafar

Taci! rspunde n scurt dasclul de ciud. El i moaie ncet condeiul i scrie de pe amndou hrtiue numele pe lista ceanou.

Eu i scriu pe toi delaolalt, zice el, dar tu s-oduci asta la printele diaconul. Las' diaconul s priceap, care-iviu aici i care-imort; el la seminar a-nvat, dar eu trebuini de-iestea, mcar s m ucizi, nimic nu-neleg.

Btrna ia hrtiua, i d dasclului ocopeic jumtate de cele vechi i merge ncet sprealtar.

Poveste scris deAnton Cehov. Traducere deAlexei Mateevici.