Volumul de Poezii

7/23/2019 Volumul de Poezii

http://slidepdf.com/reader/full/volumul-de-poezii 1/7

Volumul de poezii "Joc secund" exprima conceptia lui Ion Barbu despre lume si viata asemanatoare cu aceea a lui

Platon si anume ca arta, ca si lumea, este o copie a ideilor. Arta poetica a lui Barbu este ilustrata de poeziile "Joc

secund" si "Timbru", conceptie cuprinsa si in marturisirea poetului: "Versul caruia ne inchinam se dovedeste a o

dicila libertate: lumea puricata pana a nu mai o!lindi decat !ura spiritului nostru. Act clar de narcisism. esi!ur,

ca tot absolutul: o pura directie, un semn al mintii". intr#o prima varianta, poezia "Timbru" a aparut in revista

"$buratorul", in anul %&'(, apoi, in )orma denitiva, a )ost inclusa in volumul "Joc secund" din %&*+ si constituie,

alaturi de poezia "in ceas, dedus", o arta poetica pentru lirica Iui Ion Barbu.

$emnicatia titlului. Timbrul este un imprimat de dimensiuni mici, reprezentand taxa de transport pentru o

scrisoare, ind un element absolut necesar pentru a si!ur ca documentul aun!e la destinatar. Pentru poezia lui

Barbu, titlul semnica marca, emblema liricii sale, aplicat sub )orma unei poezii scurte, prin care exprima conceptiadespre rostul poeziei, poetul dorind sa e si!ur ca mesaul transmis aun!e la cititor, care este destinatarul ideilor

sale. $tructura, semnicatii, limba poetic Poezia "Timbru" este structurata in doua catrene, ilustrand conceptia

lui Ion Barbu despre poezie ca viata in spirit, tema specica etapei ermetice. -e)erindu#se la particularitatea lirica a

http://www.autorii.com/scriitori/liviu-rebreanu/ion-text.php






acestei poezii, Tudor Vianu o deneste ca "treptele viziunii", ce )undamenteaza ideea ca poezia reecta lumea,

cosmosul in spirit.

$tro)a intai se constituie intr#o intero!atie retorica privind denitia poeziei, prin care Barbu se intreaba daca orice

)el de poezie, simbolizata prin meta)orele "/impoiul vested" si "uierul in drum", este capabila sa exprime stari

spirituale pro)unde si ori!inale. /hiar daca cimpoiul sau uierul "suna#ncet" sau "mai tare", durerea este "divizata",

nu are penetranta in stra)unduri spirituale. 0senta lucrurilor este denita de Barbu prin cateva meta)ore

surprinzatoare, el alaturand cuvinte care nu au o relatie semantica. 1aterialitatea inerta si terna a pietrei capata

stralucire numai prin actul spiritual inalt, "piatra#n ru!aciune", huma, ca simbol al creatiei lumii, trebuie supusaprocesului de "despuiare" pentru a se aun!e la esente, iar "unda lo!odita sub cer" nu poate observata numai ca

)enomen al uxului si reuxului, daca nu se reecta in nemar!inirea cerului, cu care se aa intr#o armonie deplina si

misterioasa. in poezia "Timbru", poetul este )ascinat, asadar, de lucruri, de piatra, de huma, de unda marii,

atribuindu#le suet, de aceea el simte o comuniune desavarsita a spiritului sau cu creatia cosmica, dar numai

simpla contemplare a lumii exterioare nu poate crea poezie. intrebarea retorica a lui Barbu, pe care, de alt)el,

trebuie sa o preia si cititorul, este )ara raspuns, deoarece aceasta prima stro)a constituie mai de!raba o pledoarie

pentru ideea de poezie, care nu poate exprima simple obiecte sau aspecte inconuratoare, )ara ca acestea sa e

receptate prin interiorul spiritului poetului.

$tro)a a doua accentueaza ideea ca poezia nu este un simplu inventar al lucrurilor ori al realitatii divizate. 0a

cuprinde toate acestea Ia un loc si trebuie sa e "un cantec incapator", care sa ilustreze nu numai )ra!mentar

splendorile lumii, ci sa exprime si muzica neauzita, ascunsa a esentei lucrurilor, a pro)unzimilor extatice aatenumai dincolo de aparente. Asadar, stro)a aceasta constituie raspunsul pe care poetul il )ormuleaza la intrebarea

din prima stro)a si anume ca este nevoie de un alt )el de poezie, care sa depaseasca "cimpoiul" sau "uierul".

Poezia ar trebui sa e "un cantec incapator", in sensul de a putea cuprinde in spirit intrea!a viata. /reatia artistica

incarcata de esente cosmice este asemuita cu "2osnirea matasoasa a marilor cu sare", meta)ora su!erand ideea ca

"muzica", semnicatia poeziei trebuie sesizata, descoperita, desci)rata dincolo de ceea ce se vede. Poezia trebuie

sa e o adevarata oda, asemenea imnului de slava si bucurie intonat de in!eri drept lauda adusa divinitatii atunci

cand a )acut )emeia din "coasta barbateasca" a lui Adam: "3ri lauda !radinii de in!eri, cand rasare 4 in coasta

barbateasca al 0vei trunchi de )um." Aceeasi traire inalta, care sa exprime extazul, inmarmurirea in )ata unei minuni

dumnezeiesti, trebuie sa emane si poezia.

Prozodia. Poezia "Timbru", structurata in doua catrene, are versuri lun!i, cu masura de %*#%5 silabe, iar rima este

imbratisata.

Prin poemele din volumul "Joc secund", Ion Barbu aduce poezia romaneasca Ia "extrema condensare", concizia ind

virtutea capitala a stilului sau si, asa cum remarca Tudor Vianu, "nu exista un alt poet roman care sa spuna mai

mult in mai putine cuvinte". Ion Barbu innoieste creatia lirica romaneasca prin ideea ca poezia este sublimarea

materialitatii in spirit printr#un "oc secund" al mintii si al a)ectivitatii poetice.

Adau!at unor creatii lirice similare ca maniera estetica 6precum 78mbra9, 7/ucerire9, 7-asarit9, 71acel9, acest

poet parnasian este un sonet clasic, alcatuit din doua catrene si doua tertine insumand paisprezece versuri. Autorul

surprinde ima!inea personicata a copacului ce ramane 7hipnotizat9 de )rumusetea luminii ceresti, pe care ar dori

sa o atin!a. 0ste surprinsa, ast)el, nazuinta unui element de natura pamanteana de#a atin!e universul cosmic,

unindu#si corola de )runze cu acesta. /opacul tanar este descris hiperbolic ca un !i!ant 7cu mii de cren!i crispate9

si dornic sa se imbete de 7licoarea opalina9. /hiar atunci cand este invaluit de intunericul noptii, sau cand cerul ii

este ascuns de 7perdeaua de nori9, copacul indra!ostit de viziunea cereasca nu poate uita 7viziunea9 luminoasa. 0l

este ;ca si spicele din cunoscutul poem bla!ina 7/antecul spicelor9# un simbol ascensional ce isi i!nora voit

radacinile care#l inlantuie de materialitatea taranei. Poetul in)atiseaza ima!inea arborelui in 7au!usta toamna9,cand )runzisu#i bo!at alcatuieste o veritabila 7casca9 divers colorata, de la verde catre ru!iniu si de la rosu spre

maroniu. 3 data cu trecerea toamnei simbolizand asntitul plenitudinii ve!etale, copacul isi pierde 7nodul

imbelsu!at9 al )runzelor si se inchina !ol si sin!uratic catre pamant. $onetul barbian recur!e la un paralelism intre

destinul copacului privit in rotatia anotimpurilor si conditia omului derulata in succesiunea etapelor vietii sale. /a si

copacul in)runzit primavara si !olas toamna, omul aat la zenitul tineretii nazuieste spre cunoastere si spre

impinirea idealurilor, dar in toamna existentei sale imbatraneste incovoindu#se spre moarte si catre 7!lia9 in care va

pieri.

PoeziaOul dogmatic de Ion Barbu, aparţinând liricii ermetice, a fost scrisă în „Ajunul Paştilor 1925” şi publicată în revista „Cetatea literară” (1926), fiind apoi inclusă în ciclul „Uvedenrode” din volumul Joc secund (1930).

Tema poeziei



Oul dogmatic metaforizează ideea „nunţii” ca miracol al creaţiei universale, al misterului de dinaintea Genezei.Oul este simbolul esenţei universului, al imaginii eterne a increatului, ca argument al unor lumi mărunte ce„păstrează dogma” (normă obligatorie), al repetabilităţii macrocosmosului la nivel de microcosmos.

Structură, compoziţie, limbaj artistic

Poezia este structurată în patru secvenţe lirice inegale, delimitate chiar de poet, iar incipitul este reprezentat deo afirmaţie profetică a eului liric, cunoscător al tainelor universului care sunt, însă, inaccesibile poporului: „E datacestui trist norod”. Prima secvenţă lirică are ca punct de plecare antiteza dintre „oul sterp ca de mâncare”,simbol al existenţei materiale, meschine, aride şi „viul ou, la vârf cu plod”, spiritualizat, simbol al genezei,aşadar, capabil de recreere. Plodul este embrionul oului, ce se observă în lumină, constituind stadiul iniţial dincare se dezvoltă şi iese puiul. Într-un limbaj ermetic, eul liric îşi exprimă concepţia despre Geneza universului, acărui alcătuire este asemănătoare cu aceea a germenului creator, oul: „Cum lumea veche, în cleştar, / Înoată, în subţire var”.

În esenţa sa, oul include cele două taine ale universului, naşterea şi moartea, semnificate prin metaforele:„palat de nuntă” şi „cavou”. „Nevinovatul, noul ou”, ca element al increatului (element imaginar al preexistentei,de dinaintea creaţiei), este alcătuit din „albuşul” comparabil cu haosul, cu materia din care ia naştere universul,elemente definite prin epitetul dublu, „galeş”, „închis” şi prin comparaţia personificatoare „doarme nins albuşul[...] / Ca trupul drag, surpat în vis”. Nuntirea, ca ceremonie de oficiere a începutului Creaţiei, se petrece într-unspaţiu pur, neprihănit, „unde glodul / Pământurilor n-a ajuns”, unind cast simbolul feminin, „trupul drag”, cumasculinul „plodul”, care-i acordă „Albuşului în hialin: / Sărutul plin”, (hialin = care are aspectul şi transparenţasticlei).

Următoarele trei strofe alcătuiesc secvenţa a doua, care începe printr-o adresare directă, la persoana a II-asingular, sub forma unei Interogaţii transmise omului profan în cunoaşterea tainelor universului: „Om uitător,ireversibil, / Vezi, Duhul Sfânt făcut sensibil?”. Omenirea nu poate înţelege misterele esenţiale şi, poate tocmaide aceea, se limitează la a accepta necondiţionat şi a respecta normele imuabile, rigide venite din timpuriancestrale: „Mărunte lumi păstrează dogma”. Eul liric califică omul comun, ignorant printr-un epitet dublu,„şters, uituc”, şi-i aminteşte, prin adresare directă - „Să vezi” - că oul este un simbol ce stă la baza creaţieidivine, idee ilustrată prin imaginea Sfântului Duh.

Din cauza incapacităţii Omului de a se iniţia în tainele esenţiale, acesta a decăzut din punct de vedere spiritual,fiind preocupat numai de viaţa materială, de „oul roşu” ce se mănâncă de Paşte, devenind „Om fără saţ şi omnerod”. Eul liric îl îndeamnă pe om spre cunoaşterea absolută, sfătuindu-l în mod direct să privească oul cu



plod în lumina soarelui şi astfel spiritul va putea să se pătrundă de ideile superioare ce guvernează universul:„Un ou cu plod / Îţi vreau, plocon, acum de Paşte: / Îl urcă-n soare şi cunoaşte!”.

Următoarea secvenţă lirică, a treia, scoate în relief una dintre ideile fundamentale din lirica barbiana şi anume

cunoaşterea prin contemplaţie poetică, a cărei nuntire cu esenţa lumii este dominată astral de Soare.Metafora banului - „galben icusar” - defineşte gălbenuşul ca simbol al strălucitorului astru, care constituie forţa

supremă în univers, cea care decide destinul, viaţa şi moartea: „Ceasornic fără minutar / Ce singur scrie cândsă moară / Şi ou şi lume”. Eul liric accentuează faptul că jocul misterios şi tragic al trecerii de la viaţă la moarteconstituie una dintre legile ce guvernează lumea, „Întocma-dogma”.

Ultima secvenţă lirică aduce o notă de profundă şi impresionantă originalitate. Eul liric accentuează „încăodată” ideea că „oul dogmatic” nu este destinat hranei - „Dar nu-l sorbi” - şi nici procreării - „Şi nici la cloşcă sănu-l pui!”. Esenţială este menţinerea oului în starea de increat, fiind menit nuntirii, „Curmi nuntă-n el”, pentru că

numai astfel se poate păstra pacea primordială, încremenirea de dinaintea Genezei: „Îl lasă-n pacea întâie-alui”. Finalul poeziei este alcătuit dintr-un distih, prin care se exprimă un tragic sens al vieţii, acela că interesulmaterial, „Că vinovat e tot făcutul”, este minor, lipsit de importanţă şi spiritualizare pentru omenire, în antitezăcu sacralitatea genezei prin nuntire universală: „Şi sfânt, doar nunta, începutul”.

Se remarcă relaţia de simetrie manifestată la începutul şi finalul poeziei, prin antiteza dintre aspectul material aloului, ca preocupare meschină a Omului şi simbolul nunţii, ca început al genezei universului. Ion Barbu este unpoet singular în literatura română, creator al unui univers liric şi stilistic inedit, profund şi tulburător, un poet alesenţelor exprimate într-un limbaj criptic, care exprimă atât de mult în cuvinte puţine şi la care”concizia este

virtutea capitală a stilului său” (Tudor Vianu).

31<I$3A-A =8$ > Poem de Ion Barbu.

In dactilo!rama denitiva, poetul nota ca ?a )ost scris in iarna %&'l#l&''" in @ermania, ?intr#o padurice din urul/iotlin!enului", cum precizeaza mai tirziu 6%&*, intr#o epistola catre Al. -osetti.

Prima varianta pastrata, scrisa in noiembrie %&'% si publicata abia in %&( in ?Viata -omaneasca", )usese expediatalui Tudor Vianu, o data cu marturisirea ca o ?prima redactare", astazi pierduta, a )ost )acuta in tara. In aceasta)orma, ii scrie ulterior poetul aceluiasi Vianu, ?#ra =us traia in simbioza cu o alta nebuna Buhu, o autentica nebunadin /impulun!, al carei nume l#am strecurat in re)renul Buhuhu al dcscinteeului". B. rescrie poemul paslrind clin elnumai partea nala. il va o)eri pe acesta clin urma ?Vietii -omanesti", insa va ti publicat de revista ?/ontimporanul"

in . -etusat, tacind parte din ciclul IsarliC, textul intra in sumarul Jocului secund 6%&.%+. Autorul ii adau!a motto#ul?$urorii noastre mai mari, -oabe aceleiasi zodii, Prea#Turburalei Pena /orcodusa", ce indica ast)el si un model livresc> cunoscutul persona din /raii de /urtea Veche de 1ateiu /ara!iale > evocat de alt)el in elo!iul romanuluimatein, -asaritul crailor 6publicat in ?8ltima ora", %&'&. Ambele versiuni > aceea imprimata in %&( si textuldenitiv > au )ost introduse de catre -omulus Vulpescu in editia clin %&+ a Poeziilor, insotite de comentariullolo!ic.

Asa, in /ismi!iul de acum noua ani, se putea vedea o schimnica intunecata, insirind pe patru banci la rind o stranietaraba de smochine 1i s#a spus > sau eu am botezat#o ast)el > ca poarta un nume ca omnisoara =usD ca insasiseara o varsase din veacul )anariotD ca noroiul ei !alben si soaia erau de prin cerseli si popasuri la lintinilenamoloase ale drumurilorD # cind numele ei, necesar ca o le!e a mintii nu putea decit acela al Penei /orcodusaDcind petele ei picasera din ceara de crestet sau cursesera in copaile mortilor, intr#un sin!ur punct schitaomnisoarei =us concorda cu plasmuirea Penei. Amindoua, se pare, au dantuit in vremi di)erite: saltaret, pierdutsau lunatic cu cavalerii#!uarzi, muscali ori rotunde pasale".

Para!ra)ul extras din elo!iul inchinat lui 1ateiu /ara!iale 6-asaritul crailor, %&'& descrie ?intilnirea cu estinul

/ometar" al poetului si xeaza, in acelasi timp, prototipul personaului barbian. 1odelul livresc si amintirea uneiinte reale din /impulun!ul natal intra, prin rescrieri succesive, in ?alcaturiea uscativei domnisoare =us", ridicata siea, ?prin arsele vai ale patimirii si nebuniei aproape de sntele Trepte". 0xamenul comparativ al variantelorpastrate indica drumul de la anecdotic spre o lirica a esentelor, ce re)ace in chip memorabil descintecul si



incantatia constitutive poeziei ma!ice populare. Textul imprimat in %&'5 si reluat, cu retusuri, in Joc secund 6%&*+e structurat in sase parti divizate, simetric, in cite doua teme de substanta realista, vizionara si metazica: a. /easde seara b. Prezentare c. Vaduri si alaiuri d. /uvinte de imbarbatare e. Aur netemporal si ). /hemarea mosorului.

Aparitia ?lasata din seara" si intr#o atmos)era ma!ica 6ceasul rau" a omnisoarei =us6a, este urmata de?prezentarea curtezanei orientale disputata, cu )renezie dionisiaca, de cavalerii unui veac pestrit:

?=a clantaAcana

/u muscalii si cu turcii:

Pasi a!ale/u pasalePasi batuti/u arnauti.$printeni, spornici,/u polcovnicie lot sprintenie tot suse stri!au, pierduti, ibovnici:#Isala, omnita =usE".

Faitmotivul

?$#a#mbuibatsi s#a dus/easul rau,/easul tau,omnita =usE"

marcheaza revenirea ?prea#turburau i" de odinioara in prezentul decrepit. Apusul catre care aluneca inexorabil oschimba in ?huma verde", in!rosindu#i trasaturile pe linia expresionismului !rotesc si burlesc: ?si !rumaii taiumati,4 44 si picioarele in coi,4 <umai noduri, numai dire,4 8nde ani si !er, rabo4 inclesteaza: eu satireE"6c./ompasiunea poetului pentru chipul brazdat de vreme al domnitei se prelun!este in )rumoasele ?cuvinte deimbarbatare" > veritabil preludiu al ascensiunii uraniene, puricaloare, spre ?aurul netcmporal": ?8ite, cerul amiscat4 Plecaciuni iti )ace tie.4 2runtea cerul ti#a#nchinat4 Ametit, ca de betieD" 6d. 8rmeaza, compensativa, calatoriaastrala, de initiere ?prin =rziu si inalt" spre ?ti!anul Aurar" 6$oarele ce ?intr#un vinat cer4 impacat la sori de !er,48nde visul lumii nin!e" isi toarna ?aurul netemporal".

Accesul la ?azurul stravechi" 6Absolutul, ?$ntele Trepte" ale intelectului pur se in)aptuieste in acest med, pe cale

ma!ica si prin moartea#nunta, ti!anul Aurar ind chipul nocturn al $oarelui 6e. <oul mire ii reda omnitei puritateavir!inala, in temeiul careia este posibil acum descintecul ?din )etie": Ionele invocate > mosorul, coada de lin!ura,steaua turtita, malaiul, taritele > ii aduc pe ?ibovnicul uituc", culpabil pentru existenta ratata a domnisoarei =us.?e sub nori si cinipuri > 0l4 $ubtirel4 Varuit in alb de lapte,4 $tri!oi,4 -upt din veacul de apoi,4 Vre de soapte,4 inbici ud si din tapoi4 =aituit de 1iaza#<oapte". Puterea orlica a /uvintului aduce, izbavitor si ustitiar, umbra iubituluide)unct si exorcizeaza spaimele.

2osta curtezana are vocatia ascezei, asemenea inGeleptului din <astratin =o!ea la IsarliC. impreuna cu acesta, =us)ace parte din umanitatea IsarliCului de!radat, ?rupt din coasta de soare", dar caruia i se restituie stralucirea prinmoartea domnitei ce este, in aceeasi masura, rascumparare si eliberare. /ompozitional, ?partile vizionare 6aD %imbratiseaza intr#o )orma precisa partile concrete 6bD d, impletite contrapunctic cu cele abstracte 6cD e. Tocmai?aceasta permanenta tensiune intre )antastic si real, oscilarea permanenta intre prezent si trecut, concret siabstract, capabila sa urmeze intocmai unduirea dispozitiilor suetesti ale domnisoarei =us, constituie scheletulpoeziei" 6@H. 1andics.

Alternantele de ?notional si esoteric" 6Pompiliu /onstantinescu particularizeaza versul barbian. 1uzicalitatea lui se

realizeaza si prin asa#numitul ?act autospecular" 6?o!lindirea cuvintului in alte cuvinte", pina acolo incitomnisoara =us ?se releva li o ciudata incantatie iesita doar din antrenarea cuvintelor" 61arin 1incu in asocieriprecum ceas#seara#ceara, min!e#nin#!e#menin!e s.a. $tructura intre!ului poem este ciclica: ?intruparii" de lainceput, a domnisoarei =us ii corespunde, in nal, aceea a ?ibovnicului". /alea este aceeasi > des#cintecul cuin)uzia de lexic turcit si in re!imul oniricului ce tuteleaza, de pilda, balada -i!a /rHpto si lapona 0ni!el sauinvocatia, reiterata, a )etei de imparat din Fucea)arul eminescian. /hiar partea initiala, de introducere in atmos)erama!ica, trimite la ciclicitatea enuntata:

?/hea!ul alb, lasat din seara,intre limpezimi crescut,/u aripa ca un sculAbia dus la subtioara,/el cu plisc intors de ceara rosie,incovri!at,Peste inimi/atre seara

Atirnat"

in poemul amintit, <astratin =o!ea realizeaza, prin auto)a!ie, acelasi cerc > motiv cu semnicatii losoce si



compozitionale 6?$nt trup si hrana siesi, Ila!i rupea din el" > <astratin =o!ea Ia IsarliC. aca ascensiunea

initiatica spre ti!anul Aurar aminteste de cosmo!onia eminesciana, polaritatile enuntate > notional4 esoteric,

concret4 abstract, prezent4 trecut > circumscriu de )apt, in acest persona simbolic, pe ?homo duplex" balcanic,

alcatuit din ?zonele de vibratie oasa si inalta" 6-asaritul crailor.

0stropiata cu vocatia ascezei, telurica si puricata prin incantatie omnisoara =us se incadreaza in tipolo!ia

IsarliCului, aat ?Fa miloc de -au si Bun" 6IsarliC si, mai lar!, in balcanismul nostru literar vazut pe doua

dimensiuni: a evocarii unei istorii inca apropiate si pe aceea a rascumpararii prin arta, in cazul de )ata prin ma!ia

cuvintului ce o va inalta pe =us in ?azurul stravechi". Pre!urind, din punct de vedere tematic, ?raiul betea!" al lui Tudor Ar!hezi din 2lori de muci!ai 6%&*% dar si ocul ma!ic al Vianei din /inticele ti!anesti 6%&5% ale lui 1iron

-adu Paraschivescu, omnisoara =us ramine o capodopera a liricii noastre, urzita ?din intreitul r al erotismului,

!rotescului si ma!iei" 6Tudor Vianu.

Riga Crypto si lapona Enigel publicata iniial in %&'5 , inte!rata apoi n ciclul

8vedenrode din volumul Joc $ecund 6%&*+ este subintitulata "Balada", realizandu#se in

viziune moderna , ca un amplu poem de cunoastere si poem ale!oric.

Poemul pare un cantec batranesc de nunta , dar este o poveste de iubire din lumea

ve!etala, o balada )antastica , in care intalnirea are loc in plan oniric 6 in vis.

"Luceafăr întorsK , poemul prezinta drama cunoasterii si incompatibilitatea dintre doua

lumi4re!nuri.

Titlul baladei trimite cu !Lndul la marile povesti de dra!oste din literaturauniversala ,Romeo si Julieta , Tristan si Isolda. Insa la Ion Barbu , membrii cuplului

sunt anta!onici 6)ac parte din re!nuri di)erite, personae romantice cu calitMi

excepionale , dar ne!ative , in raport cu norma comuna 6 /rHpto

e "sterp" Ni "naravas" iar 0ni!el e"prea-cuminte".

La nivel formal , poezia este alcMtuita din doua parti , ecare dintre ele prezentLnd

cate o nunta : una consumata , mplinita , cadru ale celeilalte nunti , povestita ,

iniiatica , modicata in nal prin casatoria lui /rHpto cu masalarita. 2ormula

compoziionala este aceea a povestirii in rama , a povestii in poveste 6 nunta in

nunta.

Primele patru stro)e constituie rama nuntii povestite Ni reprezinta dialo!ul menestreluluicu "nuntașul fruntaș" . Menestrelul 6 un trubadur medieval e mbiat sa cLnte despre

nunta ratata dintre doi parteneri ine!ali , reprezentai de doua re!nuri distincte "Enigel

si riga Crypto". <untaNul l roa!M sa zicM "un cantec" pe care la zis"cu foc" acum o

vara.

Partea a doua , nunta povestita, este realizata din mai multe tablouri poetica :

portretul si imparatia ri!ai /rHpto, portretul, locuruile natale si oprirea din drum a

laponei 0ni!el , intalnirea dintre cei doi , chemarile ri!ai si re)uzurile laponei , raspunsul

laponei si re)uzul cate!oric , pedepsirea ri!ai in nalul baladei .

1odurile de expunere sunt descrierea , dialo!ul si naratiunea.

In debutul pLrtii a doua , sunt realizate prin antiteza portretele membrilor cuplului ,

deosebirea dintre ei ind elementul care va !enera intriga. <umele Crypto , cel tMinuit6"inima ascunsa", su!ereazM apartenenta la )amilia ciupercilor 6cripto!ame si postura

de re!e 6ri!a al )apturilor in)erioare.<umele Enigel are sonoritate nordica si sustine

ori!inea ei , de la pol si trimite la semnicatia din limba suedeza "in!er" , lapona isi

conduce turmele de reni spre sud , stapana a re!nului animal , ea repezinta ipostaza

umana , cea mai evoluata a re!nului . -i!a /rHpto , este craiul buretilor, caruia

dra!ostea pentru 0ni!el ii este )atala.$in!ura lor asemanare este statutul superior in

interiorul propriei lumi.

$patiul denitoriu al existentei , pentru /rHpto , este umezeala prepetua in timp ce

lapona vine "din tari de gheata urgisita" ceea ce explica aspiratia ei spre soare si lumina

, dar si miscarea de transhumanta care ocazioneaza popasul in tinutul ri!ai.

0l este bart si ocMrLt de supusi , pentru ca e "sterp" , "naravas" si "nu voia sa

inoreasca".

1embrii cuplului nu#si pot neutraliza di)erenele in planul real D comunicarea se



realizeazM in plan oniric. -i!a este cel care rosteNte descantecul de trei ori. Poveste

propriu#zisa se dovedeNte a )antastica , ea des)MNurLndu#se in visul )etei , ca

inLuceafarul , dar rolurile sunt inversate.

In prima chemare#descantec , /rHpto isi mbie aleasa cu "dulceata" si cu "fragi". arul

lui este re)uzat cate!oric de 0ni!el.

-e)uzul laponei il pune intr#o situatie dilematica , dar optiunea lui e )erma si mer!e pana

la sacriciul de sine.Fapona re)uza nuntirea dorita de /Hrpto.

Ima!inii de )ra!ilitate a lui /rHpto , lapona ii opune aspiratia ei spre absolut , cu toate ca

tentatia iubirii este coplesitoare. $oarele este simbolul existentei spirituale , pe care ri!a

o re)uza in )avoarea existentei instinctuale , sterile , ve!etative.

Pentru a#si continua drumul catre soare si cunoastere , lapona re)uza descantecul ri!ai ,

ce se intoarce in mod brutal asupra celui care l#a rostit si#l distru!e . 2aptura rava e

distrusa de propriul vis , cade victima neputinetei si indraznelii de a#si depasi limitele ,

de a incerca sa intre intr#o lume care ii este inaccesibila.

Finalul este trist . -i!a /rHpto se trans)orma intr#o ciuperca otrMvitoare , obli!at sa

nunteascM cu ipostaze de!radate ale propriului re!n: "Cu Laurul-!alaurul#e toarne-n

lume aurul,#a-l toace,gol la drum sa iasa$Cu masalarita-mireasa$#a-l tie de

împărăteasa" ncercarea intei in)erioare de a#si depasi limitele este pedepsita cu

nebunia.

Trei mituri fundamentale de ori!ine !reaca sunt valoricate in opera poetului :al

soarelui 6absolutul,al nuntii si al oglinii . rumul spre sud al laponei are

semnicatia unui drum initiatic , iar popasul in tinutul ri!ai este o proba trecuta prin

respin!erea nuntii pe o treapta in)erioara.

In concluie accentul in aceasta balada cade pe anta!onismul slab#puternic. Prin

intermediul acestui poem , Barbu nea!a o ntrea!a tradiie literara: nlocuind ideea

impusa in literatura ca dra!ostea este un miracol in sine , poetul prezintM drama

incompatibilitMii si le!ea nemiloasa a iubirii 6 supravieuieNte cel puternic, iar cel slabeste sacricat.

Volumul de Poezii

Documents

Transcript of Volumul de Poezii