Voltaire
2
VOLTAIRE Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, (n. 21 noiembrie 1694 la Paris - d. 30 mai 1778 la Paris), a fost un scriitor și filozof al Iluminismului francez. Fiind fiul unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit Louis- le-Grand. Aici și-a descoperit spiritul critic. Unchiul său l-a introdus în cercul deiștilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a început Dreptul, pe care nu avea să-l termine, interesat fiind mai mult de discuțiile intelectualilor, scriitorilor și aristocraților, ce se desfășurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke Empirismus și de nou-apărutul deism. În ale sale Lettres philosophiques, a detaliat liberalismul englez (1731). Ca deist și francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credința în Dumnezeu, dar care a renunțat la creștinism. Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui în 1734, el a fugit în Lorena. Din 1734 până în 1748, a trăit cu prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici și-a scris memoriile, tratatele de științe naturiste, istorie și politică, dar și opere dramatice și poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curțile regale, Voltaire a fost numit istoriograf și acceptat în Academia Franceză. Frederic cel Mare, care aparținea el însuși spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde și-a putut exprima credințele sale anticlericale și unde a putut lucra la o istorie universală, a putut colabora la Encyclopédie a lui Denis Diderot și unde a putut scrie primele articole pentru Dictionnaire philosophique portatif. Totuși, Voltaire a ajuns la contradicții cu Friedrich al II-lea, așa încât a fost necesar să părăsească Potsdamul în 1753. Voltaire a continuat să se îngrijească de corespondența cu Friedrich cel Mare . În 1755 s-a
-
Upload
alex-solomon -
Category
Documents
-
view
18 -
download
7
description
Fisa biografica
Transcript of Voltaire
VOLTAIREVoltaire, pe numele su adevrat Franois-Marie Arouet, (n. 21 noiembrie 1694 la Paris - d. 30 mai 1778 la Paris), a fost un scriitor i filozof al Iluminismului francez.Fiind fiul unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit Louis-le-Grand. Aici i-a descoperit spiritul critic. Unchiul su l-a introdus n cercul deitilor. La rugmintea tatlui su, n 1711 a nceput Dreptul, pe care nu avea s-l termine, interesat fiind mai mult de discuiile intelectualilor, scriitorilor i aristocrailor, ce se desfurau n palatele sau n cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda n batjocur, a fost ntemniat n 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind ameninat de o nou arestare n Frana, a petrecut un timp (din 1726 pn n 1729) n Anglia. Acolo, el a fost influenat de empirismul lui John Locke Empirismus i de nou-aprutul deism. n ale sale Lettres philosophiques, a detaliat liberalismul englez (1731).
Ca deist i francmason, Voltaire a practicat criticismul n fiecare form a religiei instituionale, dar i n nenelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credina n Dumnezeu, dar care a renunat la cretinism. Cnd a fost emis un nou mandat de arestare mpotriva lui n 1734, el a fugit n Lorena. Din 1734 pn n 1748, a trit cu prietena sa milie du Chtelet la Castelul Cirey n Champagne. Aici i-a scris memoriile, tratatele de tiine naturiste, istorie i politic, dar i opere dramatice i poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curile regale, Voltaire a fost numit istoriograf i acceptat n Academia Francez. Frederic cel Mare, care aparinea el nsui spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el n 1750 la Potsdam, unde i-a putut exprima credinele sale anticlericale i unde a putut lucra la o istorie universal, a putut colabora la Encyclopdie a lui Denis Diderot i unde a putut scrie primele articole pentru Dictionnaire philosophique portatif. Totui, Voltaire a ajuns la contradicii cu Friedrich al II-lea, aa nct a fost necesar s prseasc Potsdamul n 1753. Voltaire a continuat s se ngrijeasc de corespondena cu Friedrich cel Mare . n 1755 s-a stabilit lng Geneva, unde i-a petrecut pe proprietatea sa din Ferney ultimul deceniu ca "neleptul din Ferney".
Voltaire a rmas celebru pentru ocara sa periculoas. Cnd au fost ndeprtai jumtate din caii grajdurilor regale din motive economice, el a propus ironic, c ar fi fost mai bine s fi fost eliberai jumtate din mgarii de la curtea regal. Pe de alt parte a devenit cunoscut i pentru tolerana sa. Astfel i-a exprimat odat punctul su contradictoriu fa de un adversar: "Prerea dumneavoastr mi se pare respingtoare, dar m-a lsa omort, pentru ca dumneavoastr s putei s v-o exprimai." Concepia sa politic se ntemeiaz pe armonia dintre monarhii care dein puterea politic i filozofii care dein nelepciunea. De asemenea, Voiltaire reprezint spiritul cel mai nalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluiei din 1789. Voltaire a fost mpreun cu Jean-Jacques Rousseau un iniiator al Revoluiei franceze. Mari realizri i sunt atribuite i ca istoric iluminist. n Dictionnaire philosophique (1764) i-a imaginat Senzualismul.
