Editorial Dincolo şi - ucmr.org.ro · André Maurois spunea despre un fan a lui Voltaire că n-o...

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 12 � Decembrie 2013

Editorial

Dincolo şidincoace deexperienţă

Liviu DĂNCEANU

Te poţi uni cu muzica în două feluri: activşi contemplativ. În încercarea de a te uni activ facica muzica să trăiască viaţa ta; în modulcontemplativ te străduieşti să trăieşti tu extatic,scos din tine, viaţa muzicii. Ambele ipostazeascund o anume tulburare. În linii mari, muzicapotenţează trăirile omului întru dezechilibru.Deopotrivă bucuriile şi tristeţile ne scot parcă dinnoi, creând dezechilibre. Însuşi extazul reprezintăo ieşire din sine. Paradoxal, el este o aspiraţie.Dar şi o cale de comunicare sonoră. Existăconstrucţii sufleteşti, mai degrabă muzicale, exprimând stări carese desfăşoară una dintr-alta ca într-o exaltare ce nu se mai curmă.Este calea oricărei mistici şi oricărei cununii cu arta sunetelor. Cevacare creşte – către moarte?, către altă viaţă? – sau poate ceva cese stinge de durerea că nu se stinge încă?

E limpede că această durere se manifestă diferit lamelomanul avizat şi la cel neofit. Bunăoară, un meloman avizat ştiecă ascultând muzică tristă, ia forma tristeţii, iar forma aceasta treceîn propriul sine. Nu de puţine ori suferinţa se preface în cântec. Maiexact, se organizează în cântec. Ce este mare parte din muzicădacă nu expresia unei astfel de organizări a tot ce reprezintădurere? Muzica tristă uneşte. Muzica veselă separă. Când vezi pestradă un ins fericit, eşti departe de a te bucura împreună cu el;dimpotrivă, poate chiar îl invidiezi. Când însă vezi pe cineva trist, îlînţelegi şi resimţi toată tristeţea lui. Bucuria e exclusiv a aceluiacare se bucură. Tristeţea poate fi a tuturor. Iată de ce o muzicătristă solidarizează şi unifică în timp ce o muzică veselă creeazădoar insule de oameni fericiţi.

Din păcate, o bună parte din muzica de azi nu mai specifică(nici sublimul durerii, nici cel al bucuriei), ci doar generalizează. Elipsită de densitatea care dădea viaţă sunetelor. Detaliile s-auestompat; în unele împrejurări chiar au pierit. Ascultaţi o fugă deBach: ce densitate a detaliilor! Un opus de Xenakis, din contră, numai e organic, ci abstract. La Bach sensul organicităţii întregului egirat de sensul amănuntului; la Xenakis, cucerirea atenţiei prinînţelesurile locale ale detaliului duce, inevitabil, la pierderea aînsăşi cheii lor. În general vorbind, muzica nouă se caracterizeazăprin aceea că partea pierde din înţeles în favoarea întregului. Daroare întregul însuşi nu se resimte de această deficienţă a părţii? Înmuzica fusion, de pildă, detaliul devine ne interesant. Viziunea deansamblu convoacă deplina atenţie a autorilor.

Pe de altă parte, muzica actuală, prin specificul difuzării ei,creează noi distanţe între receptori şi lucruri. Tv-ul, Internet-ul,presa, mobilul stimulează distanţarea noastră progresivă de lume.Melomanul modern a devenit, iată, un om care stă la o anumitădistanţă prudentă de lumea sa, uneori chiar mândrindu-se de acestfapt.

André Maurois spunea despre un fan a lui Voltaire că n-osă-şi ierte niciodată idolul întrucât l-a făcut să înţeleagă lucruri pecare, altminteri, nu le va fi înţeles niciodată. În realitate, prin prismaînţelegerii muzicii, melomanii se împart în două categorii: cei ce vorsă fie lucizi, împreună cu Voltaire, şi cei care vor să înţeleagă ce sepoate percepe dincolo de sunete. Melomanul de ieri ţinea de a

DIN SUMARMeridian 2013 2-15Premieră la Operă 16

Punctul pe j... azz 17

Adio, Temistocle Popa! 18-19

Musical de Roman Vlad 20

Interviu cu I. Sadovnic 21Revanşa cântăreţilor 22-23Parfum de crizanteme 24-25Gala Ovo Music 26-27Remember L. Dobrescu (V) 28-29Gala Ovo Music 26-27A. Jula - ultimul romantic 30-31Femina 32Discuri 34-35Pe micul ecran 36

doua categorie; cel de azi – deprima. Trăiască papa Voltaire!

Într-un fel şi compozitorii segrupează cam la fel: pe de oparte sunt compozitori ai cărorideal e să scrie aşa cum vrealumea să asculte ceea cecompun ei, iar pe de altă parteîntâlnim compozitori care vor săscrie aşa cum simt şi gândesc.Cei din a doua categorie suntazi, mai mult ca oricând,purtători de idei, adică „ideofori”,iar creaţia lor e o continuăpendulare între un maximum decertitudine şi o deplină răstur-nare a tuturor valorilor. E unparadox ce întruneşte, într-oaceeaşi entitate de conştiinţăartistică, dogmaticul şi pro-

blematicul. Astfel, valorile relative, circumstanţiale,dar, oricum, consacrate se opun celor ce pun îndiscuţie noţiunile rigide, înţepenite şi vetuste.Poate de aceea există muzici materiale în careporuncesc interesele compozitorilor şi muzicispirituale în care poruncesc idealurile lor.

În definitiv, muzicile sunt fie ca hainelefrumoase, dar care nu ţin de frig, fie ca straielecălduroase, dar care nu sunt frumoase. Totodată,am ascultat destule opusuri pline de viaţă, dargoale de înţeles şi opusuri pline de înţeles, dargoale de viaţă. Pentru a crea lucrări încărcatedeopotrivă cu înţeles şi viaţă compozitorul trebuiesă sesizeze că dacă vrei să te plasezi dincolo deexperienţă, mergi spre transcendent, în timp cedacă vrei să fii dincoace de experienţă, mergi spretranscendental. Şi mai e ceva: e bine să înveţi cănu ştii şi să nu ştii că înveţi.

Un violoncelist de excepţie

Mircea ŞTEFĂNESCU

În cadrul Aulei Palatului Cantacuzino, am avutposibilitatea de a-l fi ascultat în postură solistică şicomponistică pe un muzician al cărui nume trebuiescris cu majuscule. Acest muzician este TomaszSkweres, violoncelist şi compozitor din Austria, şipolonez ca origine.

Voi scrie acum despre violoncelistul TomaszSkweres, unul dintre cei rari şi foarte rari interpreţi laacest instrument, dintr-o imagine conturată de-a lungulmai multor decenii, şi în comparaţie cu nume delegendă, un interpret care are o dispoziţie absolutnaturală a poziţionăriipe tastieră a mâiniistângi şi a evoluţieiarcuşului, ceea ce m-acopleşit de uimire.

Se ştie maipuţin că la violoncel secântă cu maregreutate, şi implicit cuo mare şi permanentărisipă de energie.Violoncelul este uninstrument caresolicită forţă. Chiar lamarii violoncelişti seconturează, şi statuaruneori, dimensiunileacestei realităţi impla-cabile. La TomaszSkweres sunetele,emisia sonoră, suntdegrevate de orice încărcătură şi răsună înimponderabil, cu degajare, cu uşurinţă, firesc şi de lasine. Şi această nouă realitate sonoră se cristalizeazăşi se întruneşte într-o condiţie artistică pe care o poţiîntâlni rar în viaţă, dacă şi se întâmplă.

Din creaţia sa componistică, la recitalul de laAula Palatului Cantacuzino, din după-amiaza zilei de 5decembrie 2013, Tomasz Skweres a prezentat douătitluri, respectiv Transformation şi Verse. Acestelucrări au trezit o atenţie specială prin diversitatea şinoutatea unor procedee explorate în spaţiileposibilităţilor manevrării violoncelului dincolo de limitelecare-i erau atribuite încă în urmă cu două-trei decenii.În planul efectului la ascultător, muzica lui TomaszSkweres are desfăşurarea care mi-a sugerat oreîntoarcere, dar la o altă luminiscenţă, la lumeapartitelor din epoca în care lumea muzicală aoccidentului era dominată de teoria afectelor.

În varianta interpretativă dată de TomaszSkweres am audiat piesa Solo multipli de Sorin

Lerescu, o compoziţie conturată pe registre sonore, omuzică cerebrală, dar nu mai puţin creatoare a uneiatmosfere de rigoare spectaculară, printr-o anumeintenţie de exaltare virtuozică.

Tomasz Skweres a interpretat în continuarelucrarea Al fresco de Gerard Resch, compozitoraustriac. Cum derivă şi din titlu, avem aici intenţiatranspusă cu talent în plan muzical, de a se fi ilustrat îngrafii sonore prospeţimea suportului peste care, cugesturi rapide, pentru că timpul nu poate aştepta,artistul aşează fresca. În aceste pagini muzicalesemnate de Gerard Resch există imaginaţie,profesionalism şi originalitate.

Dana Cristina Probst, din Austria, a prezentat înprimă audiţie absolută, lucrarea Per sor. Eu am văzutaici una dintre creaţiile care au importanţa lor în muzicacontemporană, prin proporţii şi elansări, printr-unimaginar interesant şi prin conţinutul viu şi fremătător al

acelui dialog fărăcuvinte care sestabileşte întrecompozitor, virtuozşi ascultător.

Un momentcare pentru mine areprezentat osurpriză majoră,de natura celordespre care sespune că nu aufost încă văzute şinici auzite, a fost,în interpretareaabsolut excep-ţională a violon-celistului TomaszSkweres, piesaChant 3 deJohannes Berauer.

Johannes Berauer este o personalitate binecunoscută în mass media muzicală internaţională devârf . Setul său compoziţional este bogat, una dintrecreaţiile sale, muzica pentru Linzer Klangwolke, oproducţie multi media, reunind, în 2008, 95 000 deascultători.

Chant 3 este o pagină de o complexitate detimbruri şi sonorităţi şi de o vibraţie evocativă şiemoţională impresionantă. Ceea ce m-a emoţionat afost faptul că violoncelul suna realmente ca o orchestră,o orchestră compactă , cu voci soliste ale unorinstrumente încă deabia atunci de noi auzite, o muzică,cu melodii şi dansuri. Instrumentul răsuna ca un aparatmuzical multisonor, şi cu nimic din ce ştiam că-i estetradiţia.

Cred că aici este locul să aduc mulţumiriForumului Cultural Austriac de la Bucureşti, sponsorulacestui regal instrumental şi componistic.

2

Muzica nouă


3

Muzica nouă


Meridianinaugural

Mircea ŞTEFĂNESCU

Deschiderea celei de a 9-a ediţii a FestivaluluiInternaţional „MERIDIAN, Zilele Secţiunii NaţionaleRomâne a Societăţii Internaţionale de MuzicăContemporană”, s-a derulat în Aula PalatuluiCantacuzino, luni 2 decembrie 2013.

La început, Ulpiu Vlad, vicepreşedintele UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor din România şiPreşedintele SNR-SIMC, a rostit o scurtă alocuţiune,invitând audienţa să asculte şi să aprecieze muzicatimpului nostru.

Cei care au ridicat cortina manifestărilor derecitaluri şi concerte din agenda acestei ediţii, au fostsoprana Bianca Manoleanu şi pianistul RemusManoleanu. Ei au creeat un climat sonor excelent întoată succesiunea liedurilor pe care le-au redat.

Bianca Manoleanu posedă o voce caldă şi cu otulburătoare valenţă de expresivitate. În figurareasonoră a condiţiei sale artistice, vibrantă şi emoţionantăşi cu o atitudine nobilă, Bianca Manoleanu a evoluat înfigurarea unui comportament scenic, sentenţial şi cuautoritate.

La rândul său, pianistul Remus Manoleanu areînsuşirea de a cultiva claritatea, accentul bine punctat, şipersonalizarea distinctă în susţinerea partenerului vocal.

Am ascultat astfel liedurile Îngerul cu o carte înmână şi Al meu suflet, Psyhe din Ciclul Îngerii luiNichita, pe versurile lui Nichita Stănescu, de CarmenPetra Basacopol, o muzică de o puternică trăire şiînţesată de imagini şi de linii expresive, policrome.

În continuarea recitalului am audiat Paianjenul

şi Hai la joc din Ciclul Întoarcere la Blaga, pe versuride Lucian Blaga, de Viorel Munteanu. Sonorităţileacestor lieduri se încadrează în emoţia caldă atransferului afectiv, când ni-l amintim pe Blaga.

Continuum Y de Irina Odăgescu Ţuţuianu, esteo recreere a principiului melodiei infinite cu o relevantăcomponentă expresivă, cu imaginaţie şi cu freamătulmeditaţiei existenţiale.

Evantail, pe versuri de Stéphane Mallarmé, deFred Popovici, este o fină miniatură de bijutier.

Ciclul Ewig die Wolkel, pe versuri de ChristophNiess, de Corneliu Dan Georgescu, conţine 5 lieduri cudeschideri spre un orinzont infinit, în care şi marea şinisipurile, într-o atmosferă austeră şi nostalgică, dominădeopotrivă.

Ciclul Tratative pentru voce, de Dan Dediu peversuri de Ernst Jandl, pentru voce, fagot şi pian. Lafagot, s-a exprimat cu un sunet admirabil, Pavel Ionescu.

Din acest ciclu am ascultat Când aveam 20 deani, când aveam 20... şi, Copilul arată în sus cudegetul o muzică sprintenă şi care respiră omodernitate de vie prospeţime şi frustă suscitare a stăriide raţiune intelectuală.

Recitalul susţinut de soprana Bianca Manoleanuşi de pianistul Remus Manoleanu s-a încheiat cu douătitluri din Ciclul 4 Canzoni Popolari de Luciano Berio,Avvendo gran Dio şi Ballo, piese vocale cu un meloscare îşi păstrează claritatea propriei străluciri.

Partea a doua a acestei seri a fost rezervatămuzicii de cameră, cu participareaCvartetului de coarde Ravvivando,format din tineri muzicieni, încă studenţi laUniversitatea Naţională de Muzică dinBucureşti, respectiv, Olga Berar, vioara I-a, Ciprian Oraveţ, vioara a II-a, AdrianVasile, violă şi Mircea Marian, violoncel.

Am audiat cu mult interes GoldneStille des Herbstes de Klaus Ager dinAustria, pentru trio de vioară, violă şivioloncel. Urmărind această lucrare num-am putut opri să gândesc că autorul eieste un personaj cu una dintre acelenaturi bogate, complexe, dăruite, unexemplu de talent şi umanitate.

A urmat cvartetul de coarde Floripentru voi, de Ulpiu Vlad. În compoziţiilesemnate de Ulpiu Vlad este imanentprezentă procesarea metaforeifrumosului.

Ulpiu Vlad imprimă calităţispirituale muzicii sale, altitudini în spaţii irizate, ogenerozitate de natura revelaţiei.

În contextul evocator impus de aceste douălucrări camerale, tinerii instrumentişti din ansamblulRavvivando au reuşit cu succes atingerea unei înaltecote de performanţă artistică şi suntem convinşi că voravea multe de spus pe tărâmul muzicii contemporane şiîn viitor.

Ravvivando

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 12 � Decembrie 2013

Muzica nouă

Adnotări pe marginea celeide-a 9-a ediţii a FestivaluluiInternaţional “Meridian”, Zilele SNR-SIMC

“Punctecardinale”

Despina PETECEL-THEODORU

Al doilea ca importanţă, după SăptămânaInternaţională a Muzicii Noi, Festivalul Internaţional”Meridian” a împlinit, în decembrie 2013, nouă ani deexistenţă.

În toţi aceşti ani, Festivalul şi-a păstratcaracterul caleidoscopic, interdisciplinar, promovândopus-uri moderne şi contemporane, din cele ”patrupuncte cardinale”, valorificând potenţialului expresiv alinstrumentiştilor şi al formaţiilor camerale dejaconsacrate, ori acordând credit tinerilor şi foartetinerilor compozitori şi interpreţi în curs de afirmare.Workshop-urile, lansările de CD-uri, partituri, volumede poezie şi proză, chiar şi unele mini-expoziţii depictură, au asigurat ”Meridianului” o dinamică aptă săsuscite şi să menţină viu interesul auditorilor. Şi anulacesta am regăsit cu bucurie mănunchiul câtorvadintre foarte tinerii compozitori - Sebastian Androne,Ana Giurgiu-Bondue, Vlad Maistorovici, GabrielMălăncioiu, Mihai Măniceanu, Laura Mânzat, DarieNemeş-Bota, Diana Rotaru, Alexandru Sima, SabinaUlubeanu etc. -, ale căror nume se întâlnesc cu

oarecare periodicitate pe afişele ultimelor ediţii aleSăptămânii Internaţionale a Muzicii Noi sau ale mini-festivalului InnerSound. Ei au toate şansele şi atù-urilenecesare de a forma, în viitorul apropiat, împreună cualţi congeneri, noul ”desant” al muzicii româneşti asecolului XXI.

Cu toate că structura de rezistenţă a rămas înmare parte aceeaşi, ediţia a 9-a a adus cu sine câteva

noutăţi: direcţia artistică – până acum deţinută decătre compozitorul Sorin Lerescu – i-a revenitcompozitorului Ulpiu Vlad; în programele concertelorau fost incluse, pe lângă creaţiile de ultimă oră, o seriede lucrări aparţinând câtorva dintre ”seniorii” muziciiromâneşti şi străine – Klaus Ager, Luciano Berio,Pascal Bentoiu, Mihai Moldovan, Ştefan Niculescu,Aurel Stroe, Sigismund Toduţă, Anatol Vieru, DanVoiculescu etc.; pentru prima oară organizatorii şi-auasumat răspunderea programării unei formaţii, Trio”Sternin”, alcătuită din trei tinere aflate la început dedrum – o elevă de liceu, o studentă şi o masterandă;tot pentru prima oară a fost proiectat un scurt metrajexperimental, Corpus (Corpul), realizat de regizorul defilm Laurenţiu Damian şi, de asemenea, a fost lansatăo suită consistentă de partituri tipărite de EdituraMuzicală a UCMR.

Acestea fiind spuse voi puncta, în continuare,impresiile produse de concertele şi recitalurile la caream participat.

* Concertul ansamblului ”Traiect” condus deSorin Lerescu (2 Decembrie, Studioul de Operă alUniversităţii Naţionale de Muzică).

Preocuprea lui Sorin Lerescupentru conceptul de sincretism – atâtîn compoziţie, cât şi în unele scrieriteoretice ale sale – s-a reflectat şi îngenericul sub auspiciile căruia s-adesfăşurat întregul program: Sunet-Formă-Culoare. Idei în dialog (I) – săfie ultima sintagmă, o preluare a celeifolosite de Horia Roman Patapievicipentru faimoasele lui dialoguritelevizate, transferate din 2013 înspaţiul noii Librării Humanitas, de laCişmigiu?!

Seara a debutat cu Sincronie(4) pentru clarinet, pian şi percuţie(Răzvan Gachi, Andrei Podlacha,

Georgeta Radu) de Ştefan Niculescu – lucrare în careautorul explorează, ca şi în altele partituri ale sale,plurivocalitatea şi politempiile ce converg spre unisonşi eterofonie, obţinute din aglomerarea sau rarefiereaalternativă a sonorităţilor, din contraste între pasajeleeruptive ale clarinetului şi altele lin-visătoare, alepianului şi percuţiei. Sunetul-pedală al clarinetului, cu

Traiect

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 12 � Decembrie 2013

Muzica nouărezonanţă de flaut ecranează, înfinal, armoniile pianului şi percuţiei,delimitând două lumi disparate şitotuşi complementare.

Piesa compozitorului ungurCsanád Kedves, VeränderendeInterferenties (Interferenţe fluctuan-te, schimbătoare - p.a.a.) pentruclarinet-bas şi mediu electronic(Răzvan Gachi, Roman Vlad) ailustrat sugestiv semnificaţia dintitlu. Pe fondul electronic, plutindimpasibil, dansatorii (Cezara Bliojuşi Răzvan Stoian), înfăşuraţi în fâşiilate de plastic au executat mişcăricontorsionate, atraşi unul sprecelălalt din direcţii opuse, ca de oforţă gravitaţională implacabilă.Gestualitatea lor a luat, la unmoment dat, înfăţişarea unor păsărineliniştite, rănite în zbor.Interferările fluctuante de aripi, şi-aurevărsat neliniştea asupraclarinetului-bas care, la fel ca înlucrarea lui Ştefan Niculescu, setransformase într-un ecran opac,interzicând şi totodată facilitândcomunicarea dintre cei doi existândîn universuri paralele. În Jurnal deconcert cu clarinet (trio pentruclarinet, violoncel şi pian – RăzvanGachi, Viorica Nagy, AndreiPodlacha - p.a.a.), Laura Mânzatcombină limbajul modal (regăsit îninflexiunile de la pian sau înformulele ritmice ale clarinetului, casemnalele de tulnic), cu o anumecantabilitate a celor trei

instrumente, sau cu ritmurilerepetitive ale violoncelului, în jurulcăruia se zideşte în fapt aceastălucrare, foarte riguros încheagată.Odată cu piesa Reverberations(Reverberaţii) pentru trombon,percuţie şi live-electronics (CătălinBucerzan, Georgeta Radu, Roman

Vlad) de Mihaela Vosganian,pătrundem în lumea sacru-profanăcu care ne-a obişnuitcompozitoarea. Întregul demers sebazează pe cumularea unor motivede bocet, ritmuri dionisiace, veniteparcă din Sacre de Stravinski, şitranslări, prin glissando, în zoneleextrem-orientale, acolo undemăştile şi tatuajele făceau parte dinceremonialele uzuale. Dansatoareaşi coregrafa Liliana Iorgulescu aîntruchipat un astfel de personaj.Acoperită din cap până în picioarecu un veştmânt confecţionat dinhârtie imprimată cu propriul chipmultiplicat, ea începe prin a executamişcări mecanice, de marionetă,dar care conţin, în însuşimecanismul alienant, repetitiv,perspectiva dobândirii inerente alibertăţii de exprimare. Estemomentul în care ”ascunsul” iese lalumină printr-un proces dedezvelire/ dezvăluire a adevăratuluichip, când ”cămaşa de forţă” eînlăturată, şi când personajulîncorsetat până atunci începe să sepreumble dezinhibat, în spaţiu,însoţit de umbra unui alt personaj,masculin - dansatorul LucianMartin. Din acel punct, mediulelectronic şi trombonul, cu sunetsălbatic, primitiv, în contrast cupuritatea percuţiei dau semnalulregresiei în timp, pentru a recuperaseninătatea originară a condiţieiumane. Numai că, din gravă,

dramatică, dispe-rată, aceastăcondiţie seconverteşte într-ostare... parodică!Personajul femininîşi aruncă rând perând măştileconstrângătoare –simulacre alepropriei fiinţei - iarpersonajul masculinîi presară, calm, pecreştet, cevaasemănător cunisipul – aluzie lanaşterea omului ”din

ţărână”, al trecerii efemere pepământ şi al întoarcerii în ţărână?! -după care dispar amândoi,pulverizându-se. Lucrarea înp.a.a., a lui Petru Stoianov, ProporţiiI pentru flaut solo (AlexandruHanganu) a readus în prim plan

puritatea sunetului şi transparenţadelicată, edenică, a culorii timbrale,creionând cu nostalgie şisensibilitate poetică, fără tehniciinstrumentale sofisticate, dar pesuprafeţe extinse, un Autoportret peo frunză de toamnă (subtitlulpartiturii, ca ”pretext poetic de

Nichita Stănescu”). Vladimir Scolnica mizat din nou pe contraste înpiesa pentru vioară, violoncel şipian intitulată postmodern, Old,New Games (Raluca Florescu,Viorica Nagy, Andrei Podlacha -p.a.r.). Compozitorul israelian sejoacă, la propriu, cu tehnicaspiccato-ului - la vioară şi violoncel -, cu acordurile placate, ca nişteclustere, ale pianului, cu ritmurilecontrapunctice eterogene,secvenţate de cezuri violente cedeclanşează adevărate cavalcadecompetitive între instrumente, şi cuintensităţile sunetelor care daunaştere la ciocniri permanente întrezgomot şi linişte, tensiune-relaxare.Programul ansamblului ”Traiect” s-aîncheiat cu Cadenţa I pentrutrombon şi percuţie de MihaiMoldovan. Plină de umor, fantezie,vitalitate, muzica pare o calchiere astructurii temperamental-inte-lectuale a compozitorului. Tratataidoma unui corifeu din tragediileantice greceşti, trombonul narează,cu un fel de vorbire cântată,dramaturgia imaginată decompozitor. Excelentă interpretarealui Cătălin Bucerzan, care a sesizatperfect dinamica şi spiritul trans-textual al muzicii. La rândul ei,Georgeta Radu s-a dovedit a fi ovirtuoză în mânuirea instrumentelorpercusive. De altfel, toţi membrii

Mihaela Vosganian

Liliana Iorgulescu


Muzica nouăansamblului ”Traiect” condus de Sorin Lerescu meritădoar elogii pentru empatia pe care o demonstrează defiecare dată cu muzica pe care o interpretează.

O premieră în contextul ”Meridianului” aconstituit-o, aşa cum spuneam, documentarulexperimental Corpus, în regia şi scenariulregizorului Laurenţiu Damian, cu o coregrafieconcepută de Liliana Iorgulescu, totodată unuldintre...corpuri. Intenţia regizorului a fost aceea dea prezenta, prin sugestii explicite ori simbolice,etapele metamorfozării corpului uman în intervalulcuprins între naştere şi moarte, legătura dintrematerie şi spirit, trup şi suflet, acesta din urmăsupravieţuind prin opera de artă - teatrală, literară,muzicală, sculpturală etc. Mixate cu artă, imaginilecare însoţeau corpurile umane, de la naştere - subsemnul bincuvântării divine (am reţinut corectgestul duhovnicesc al mâinii pictate de SorinDumitrescu?) - până la ultimele consecinţe aledegradării biologice, ar fi trebuit să parcurgă 9 etapeale devenirii fiinţei: Facere...desfacere, Iluzia trupului,Holcaust, Ieşirea din trup, Raiul şi Iadul, Eternizări,Trupul devenit hoit, Din nou facere...desfacere, Epilog.Din păcate, din motive tehnice, filmul s-a întrerupt lajumătate, adică exact înainte ca sufletul desprins detrup să acceadă fie în Rai, fie în Iad. Chiar şi aşa,proiecţia a completat şi rotunjit sincretismul gândit deSorin Lerescu drept emblemă a concertului său.

* Trio ”Contraste” (4 Decembrie, UniversitateaNaţională de Muzică, Sala ”George Enescu”).

Chiar şi după trei decenii, de când scopul săuprincipal şi datoria sa morală au fost acelea de a facecunoscută creaţia compozitorilor români, în ţară şi înlume – decenii sărbătorite la începutul anului 2013,într-un concert special, la Filarmonica din Timişoara -Trio ”Contraste” a rămas la fel de devotat acesteimuzici, care-i este în mare parte dedicată. Nici azi,membrii săi nu ostenesc în a odescoperi/re-descoperi, pentru ase identifica tot mai mult cumecanismele gândiriicomponistice a autorilor lor.Doar astfel a fost posibilăimpunerea lor şi a muziciiautohtone pe plan internaţional,fiind invitaţi frecvent săconcerteze, pe podiumurile dinEuropa, Asia, PeninsulaScandinavă, în cadrulFestivalurilor din Amsterdam,Hong-Kong, Huddersfield,Bogota, Bayreuth, Cracovia etc.,sau în studiourile de înregistrăriale Caselor de discuri dinRomânia, Germania, Elveţia.Mereu în concordanţă cu performanţa, creativitatea, cumaxima concentrare asupra esenţei muzicii, cei treiartişti – flautistul Ion Bogdan Ştefănescu (excelentă”achiziţie” recentă), pianistul Sorin Petrescu şi

percuţionistul Doru Roman - au dăruit publicului încă omostră de elevată autenticitate a actului interpretativ.Judicios selectat, programul a cuprins lucrări dincreaţia a opt compozitori din generaţii diferite, pline de

sevă, contraste ritmico-armonico-timbrale şianvergură conceptuală: 3Piese pastorale pentruflaut, pian şi percuţie deAurel Stroe – o alternarede forţă primitivă şipuritate aurorală,atemporală, cu incrustaţiide joc popular, colindedin folclorul copiilor,cantilene modal-exotice,cu treceri rapide de laflautul traversier, laflautul-bas şi la piccolă,

fără însă ca omogenitatea şi substanţa discursului săaibă de suferit; Elegia I, Myriam Marbe, ”In memoriam”,de Anatol Vieru – o melopee tristă, desfăşurată pefondul straniu al sonorităţii de orgă obţinută cu ajutorulsintetizatorului, a cărei traiectorie atinge culminaţiitranssustabţiale, demne de Ascensiunea lui OlivierMessiaen. Incisivitatea acordurilor pianistice, arimturilor percuţiei şi sinuozităţile flautului suntsublimate în final, în semn de pioşenie faţă de memoriaprietenei de-o viaţă a compozitorului; Io de DarieNemeş-Bota – piesă vizionară, concepută astfel încâtsă creeze spectre sonore de anvergură simfonică,descriind forţa jupiteriană a celui mai vulcanic satelit al”planetei roşii”, dar şi contextul ciclic în care Universulse construieşte/de-construieşte pe sine, piere şi reînviela nesfârşit. Lucrarea re-confirmă peferinţa foartetânărului compozitor pentru construcţiile monumentale,complexe, cu substrat simbolic, cosmologic. Absorbiţiîn actul acestei ”Geneze”, cei trei instrumentişti audepăşit limitele obişnuite ale actului interpretativ. În

timp ce Sorin Petrescu şi Doru Roman se convertiserăîn purtătorii de sens ai prefacerilor explozive dinUnivers, Ion Bogdan Ştefănescu părea că reinstituiesupremaţia Logos-ului, prin quasi recitarea sunetelorcu iz de lamento sau bocet surd, subliniind cealaltă

Contraste

Aurel Stroe

semnificaţie a lui Io – aceea de iubită a lui Zeus,suferind de a fi fost transformată chiar de zeu în junincă;piesa Cadenze per Antiphona pentru flaut solo deCornel Ţăranu – o muzică speculară, în care sereflectă, pe de o parte, relieful accidentat, în spiritblagian, fracturat de ritmuri de joc popular, pe de altăparte, linearitatea cantabilă, limpidă - a stimulatplasticitatea cântului lui Ion Bogdan Ştefănescu, dar şivalenţele sale poetico-teatrale; Rush (Grabă, goană) deMiklos Maros – o partitură dinamică prin excelenţă, curitmuri delirante, de extracţie bartókiană, redate peclape, cu bătăi din picioare şi palme - a pus în valoare,de data aceasta, temperamentul artistic polivalent,spectaculos, al pianistului Sorin Petrescu; Anabasis(Expediţie, incursiune) pentru percuţie de EugenWendel are într-adevăr caracterul unei ”expediţii”, darnu al uneia militare, ca în opera lui Xenophon, ci unasonoră, ce pleacă de la sunete atenuate, pentru a secomplexifica pe parcurs prin suprapuneri şi permutăritimbrale, voalate şi evidenţiate alternativ. Doru Romans-a dovedit a fi încă o dată un artist al nuanţelor, pentrucare intrumentele percusive reprezintă tot atâtea entităţiestetice; titlul creaţiei Violetei Dinescu, Der Schlüsselder Träme (Cheia viselor), îşi are originea în titlulomonim al seriei de picturi suprarealiste realizate decătre René Magritte în 1930. Substratul modal cutrimiteri la spaţiul doinit şi la exuberanţa jocului popular,încorporate într-un limbaj modern şi separate înrăstimpuri de cadenţe consonante şi suspensii, înparalel cu mediul electronic ce asigurăun fond mai degrabă morbid, teluric,constituie tot atâtea trimiteri înapoi, în”labirintul” memoriei afective a autoarei,din care ar dori să nu se mai desprindă.Filigranat, finalul purifică freneticeleritmuri de joc, preluate de fiecareinstrumentist în part. El ar putea fi însăşi”cheia” visului prin care spiritultranscende materia cu deplinăluciditate, într-o permanentă ”visaretrează” – ca să-l cităm pe GeorgeEnescu – sau, ca să preluăm o afirmaţiea autoarei, un vis ”care nu ţi-ai dori să teadoarmă, ci să te trezească”; ultimalucrare din programul ”Contrastelor” afost trio-ul intitulat ”Trident” – o primăaudiţie absolută, de Adrian Iorgulescu.Dacă am dori să asociem structurainterioară a partiturii cu cele trei laturiascuţite ale unui trident, am puteadecela tot atâtea paliere expresive, clar conturate: celludic – piesa debutează cu semnale emise de flautistdintr-un fluier de jucărie sau de...poliţist (!), dar şi cuvocalize contrapunctice, cu aer parodic, intonate de ceitrei instrumentişti – cel preponderent ritmic – populat cuformule mozaicate, catastrofice şi accente dure, maiales la percuţie, asemenea celor folosite în teatrulkabuki - şi cel elegiac, care atinge inefabilul spre final.Ca întotdeauna, Adrian Iorgulescu găseşte măsurajustă pentru a ordona ceea ce, la o primă audiţie, lasăimpresia de amalgam stilistic. Ion Bogdan Ştefănescu,Sorin Petrescu şi Doru Roman nu au fost doar

interpreţi, ci adevăraţi creatori de lumi sonore diverse,maleabili, gata oricând să-şi asume şi roluri extra-muzicale.

Concertul lor a fost precedat de Lansarea uneisuite importante de partituri, tipărite de EdituraMuzicală, comentate de Lavinia Coman şi OctavianNemescu: Exorcism pentru flaut şi orchestră de coardede Remus Georgescu, Alpha, Omega recidiva, pentruorgă şi bandă magnetică de Octavian Nemescu,Simfonia I de Adrian Iorgulescu, Sonata pentru flaut şipian de Cristian Lolea, Inscripţii în inimi II de Ulpiu Vlad,Concert pentru clarinet şi orchestră de coarde de MaiaCiobanu şi Concertul nr. 5 pentru flaut şi orchestră,”Îngerul cu o singură aripă”, după o scriere de GabrielGarcia Marquez. În aceeaşi seară, a fost prezentat şi unCD cu lucrări din creaţia Violetei Dinescu, printre care şiCheia viselor, în interpretarea Trio-ului ”Contraste.”Discul – apărut în 2013 - a fost editat în vara lui 2012 decasa gutingi din Berlin în colaborare cu Radiodifuziuneadin Berlin-Brandenburg şi charisma Musikproduktion.

* Concertul Ansamblului ”Archaeus” condus deLiviu Dănceanu (5 Decembrie, Centrul Naţional de Artă”Tinerimea Română”).

Anticipat de lansarea volumului de eseuriParfumul şi Aura de Liviu Dănceanu, apărut tot în 2013la Editura Muzicală, cu o copertă a cărei ilustraţiepoartă semnătura pictorului Iosif Haidu şi prezentat de

către compozitorul Octavian Nemescu, concertul a fostalcătuit din opus-uri complemetare în privinţa bogăţieicoloristice şi a complexităţii scriiturii instrumentale:Seven separate ways (Şapte căi distincte) decompozitorul american Frank Stemper – lucraremulticoloră dedicată formaţiei, edificată din efuziunilepianului şi percuţiei, când jucăuşe, cu accenteumoristice, când şocante, explozive, amintind demuzica mordantă a lui Şostakovici; din contrapuncturiritmice abrupte, fărâmiţate, ca nişte oglinzi sparte, dar şidin porţiuni liric-consonante, cu momente desimultaneitate (unison); Invenzioni (Invenţiuni) pentrucvartet alcătuit din vioară (Marius Lăcraru), violoncel


Muzica nouă

Archaeus


Muzica nouă(Anca Vartolomei), clarinet (IonNedelciu) şi percuţie (Sorin Rotaru),de Adrian Pop – o splendidă re-lectură a stilului polifonic, combinatcu eterofonia, instrumenteleînreţesându-şi frazele delicatarcuite în ţesături diafane, cu pasajepreluate succesiv, în canon imitativ,dând senzaţia alunecării şerpuitedintr-un univers timbral în altul.

Scris cu artă şi meşteşug, cvartetulcompozitorului clujean Adrian Pop aadus o pată de culoare, cu ”aură”specifică; Elfenspiegel (Faţaoglinzii) a fost dedicată formaţiei”Archaeus” şi concepută în 2010, decătre Costin Miereanu (Franţa), laTescani. Lucrarea se înfiripă dinarmonii vaporoase, mişcându-sedupă principiul proporţieiondulatorii, şi din pedale imense, cao lume germinativă, în aşteptare.Chiar şi scurtele episoade cuaccente dramatice sunt anihilate derevărsările de unisonuri şiconsonanţe, într-o pledoariesubânţeleasă pentru triumful muziciisferelor; Paraphrasi (Parafraze) deCristian Marina (Suedia), dedicatăîn 2007 ansamblului, mi s-a părutmai puţin reuşită în privinţa corenţeiarhitecturii sonore, oarecumdezarticulată, din cauza diverselorelemente incompatibile unele cualtele. Doar măiestria instrumen-tiştilor din ”Archaeus” i-a conferit unoarecare sens!; Sul Arkhe (Pecorabie, arcă) a spaniolului José delValle e compusă dintr-un puzzle deformule ritmice eterogene, aksace,care încearcă – pe spaţii mult preaextinse ca durată - săatingă...intangibilul! În fine, partituralui Horia Şurianu (Franţa),Diffractions brisées - Difracţii frânte

- a încheiat concertul formaţiei într-olumină caldă, cu irizări modale petexturi eterofonice, cu tentăspectrală, de o frumuseţeancestrală.

Plăcerea de a-i vedeaşi asculta pe membrii”Archaeus”-ului - AncaVartolomei, RodicaDănceanu, Marius Lăcraru,Dorin Gliga, Ion Nedelciu,Şerban Novac, Sorin Rotaruşi pe dirijorul Liviu Dănceanu– a rămas intactă în toţi aceşti28 de ani care s-au scurs dela constituirea ansamblului,întrucât intacte au rămas şiseriozitatea, minuţiozitatea,inteligenţa cu care se apropiede orice partitură, căreia îidescoperă deopotrivă ”parfumul şiaura.”

* Recitalul trompetistuluiSergiu Cârstea şi al Trio-ului”Sternin” (6 Decembrie, AulaPalatului Cantacuzino).

Cu câteva ore înainteaînceperii celor două recitaluri, amasistat la workshop-ul de violoncel

şi compoziţie susţinut de cătrevioloncelistul austriac TomaszSkweres, care concertase cu o ziînainte, în aceeaşi Aulă. Tânărul şiingeniosul instrumentist aexemplificat, luând ca reper propria-i muzică, Transformations(Transformări), o modalitate inedităde emitere a sunetelor, fie prin

dozarea intensităţii cu care seapasă degetele pe corzile simple,duble, în glissando, ori prinutilizarea neconvenţională a tehnicii

de arcuş, astfel încât rezultatulobţinut de pildă din multitudineaarmonicelor formate în zonacăluşului, prin flageolete, să aibăatributele unui spaţiu sonortridimensional. Un experimentdemn de reţinut, ca şi interpretăriletrompetistului Sergiu Cârstea, carea uimit cu agilitatea tehnică şicapacitatea de a conferi sunetuluimetalic, oarecum rigid, alinstrumentului, moliciune şirafinament coloristic. Programul areunit pagini de o dificultateaccentuată: Mouvement pour undromadaire égaré (Mişcare pentruun dromader rătăcit). Construită dinsuccesiuni de salturi acrobatice dinregistrul grav în cel acut şi invers,lucrarea este totodată un omagiuadus lui Luciano Berio, cu trimiteredirectă la cea de-a X-a piesă dinciclul Secvenţe, destinată trompeteiîn 1984, şi dedicată lui SergiuCârstea în 2013; Apparitionen I fürtrompette solo în B (Apariţie I pentrutrompetă solo în Si bemol) deThomas Christoph Heyde - o primăaudiţie românească, ce utilizeazătehnica serială, secvenţial, cuscurte inserturi de jazz şi sonorităţicu dublu efect: aparent şi difuz -fenomen care necesită o mareiscusinţă în utilizarea şi eliminarearapidă a surdinei; Scherzo-Sarcastico (Scherzo sarcastic) deVladimir Beleaev (RepublicaMoldova) – pagină de o virtuozitateeclatantă, cu tehnici de emisie asunetului variate şi complicate, pecare însă Sergiu Cârstea a reuşit săle depăşească exemplar, cu o

Adrian Pop

Trio Sternin

Sergiu Cârstea

supleţe deloc comună; Homo Ludens V de VolodymyrRunchak (Ucraina) a încheiat recitalul acestui trompetistpasionat născut la Chişinău, şcolit la Conservatorul dinlocalitate, dar şi la Conservatorul Superior de Muzicădin Paris, cu personalităţi ca Pierre Thibault şi AntoineCuré, stabilit în anul 2000 la Timişoara, cu scopul de atransmite şi altora – în special tinerilor - câte ceva dinsecretele ”mijloacelor de expresie” dobândite şiasimilate de-a lungul anilor. Această ultimă partitură,subintitulată Interviu pentru un bîlbâit, l-a antrenat pesolist în sfera teatrului muzical, transformându-l într-unveritabil homo ludens, obligându-l să-şi exersezeumorul şi capacitatea de adaptare-fulger la trecerile nutocmai simple de la rostirea unor litere şi silabe, lafrazările nefisurate, de o muzicalitate care fără cusur!

O prezenţă la fel de stenică şi de surprinzătoarea fost cea a Trio-ului ”Sternin”, înfiinţat în 2010 şi alcătuit

din pianista Daria Tudor - elevă în clasa a XI-a la Liceul”Dinu Lipatti” din Bucureşti, violonista GeorgetaIordache - studentă la Conservatorul din Köln, şivioloncelista Ella Bokor – discipolă a lui Marin Cazacu,doctorandă în anul al III-lea, la Universitatea de Muzicădin capitală, sub îndrumarea profesorului DimitrieSoreanu. Deşi la început de drum, cele trei tinere au fostdistinse atât individual, cât şi ca membre ale Trio-ului,cu o serie de premii, fiind invitate să concerteze în ţarăşi peste hotare, unde au obţinut deja succeserăsunătoare. Aplombul cu care abordează o gamăstilistică diversă, temperamentul artistic năvalnic,dezinvoltura, instinctul sigur al construcţiei sonore,precum şi stăpânirea fermă a mijloacelor tehnico-expresive, vorbesc despre o maturitate atipică pentruvârstele lor cuprinse între 16 şi 20-21 de ani!Divertismentul de Dumitru Bughici şi Divertismentul nr.2 de Sabin Păutza - primul în manieră tradiţională, cuapeluri la polifonia modală, la ritmurile de joc şi intonaţiidoinite, repartizate la partida violoncelului mai ales, darşi cu reminiscenţe din impresionsimul francez timpuriu -cel de-al doilea, conceput ca o ”expoziţie” de ritmuri dejazz, de la blues la rag time şi la cele tipice musicalurilorde pe Broadway, au fost revigorate cu o precizie şi ocreativitate impecabile. Răspunzând aplauzelorinterminabile ale publicului, Trio ”Sternin” a mai cântat,

în primă audiţie, lucrarea Ecouri 2 de Ulpiu Vlad – omuzică onirică, de mare forţă şi fineţe expresivă, dar cuo scriitură de o dificultate redutabilă pentru interpreţi.Profunzimea intuirii fondului spiritual-metafizic alpartiturii, s-a reflectat într-o interpretare de o subtilitateşi expresivitate incredibile pentru nişte instrumentistecare nu şi-au încheiat încă studiile superioare! Ledoresc să rămână împreună cât mai mult timp cuputinţă!

* Concertul Ansamblului ”Game” condus deAlexandru Matei (7 Decembrie, Universitatea deMuzică, Sala ”George Enescu”).

Cu toate că şi-a modificat componenţa – numelecelor cinci percuţionişti sunt acum cele ale foartetinerilor Irina Rădulescu, Cătălin Cioargă, Daniel Iliescu,

Alexandru Badea, BogdanMarinescu, toţi sub oblăduirea luiAlexandru Matei – aş spune căAnsamblul ”Game” a fost unuldintre ”pilonii” de susţinere arecent încheiatei ediţii aFestivalului Internaţional”Meridian”, alături de ”Traiect”,Archaeus” ”Contraste” şi ”Profil.”

Mai mult decâtspectaculoasă şi spectaculară,apariţia lor impune/induce defiecare dată predispoziţia spreintrospecţie, recursul la esenţaarhetipală a fiinţei, dar şi o”teleportare” în illo tempore, cândritualurile însoţite de instrumentepercusive erau parte integrantădin viaţa omului arhaic...

Programul a debutat cu piesa lui Gérard Berlioz,Mosgras Express pentru trei percuţionişti. N-ar fi exclusca autorul francez să fi fost inspirat de partiturasimfonică a lui Arthur Honegger, Pacific 231, chiar dacăacolo era sugerat zgomotul şi ritmul sacadat ale uneilocomotive cu abur, în timp ce aici era vorba despremersul, într-un accelerando năucitor, al unui trenexpres! De un realism aproape fotografic, cu semnalede fluier şi ritmuri repetitive dispuse la diferite tipuri detobe, acţionate simultan şi identic de către cei treipercuţionişti, acest opus a fost şi un prilej de a testainventivitatea interpreţilor în a modela şi nuanţa unmaterial sonor uniform, ce risca să să devină monoton.

Frenezia ritmică a caracterizat şi piesa luiNicolae Brânduş, Dans în ritm ak-sak pentru percuţiesolo – o partitură scrisă în 1970, ca parte a operei Laţigănci după nuvela fantastică a lui Mircea Eliade.Diferenţele au constat în diversitatea instrumentelor depercuţie care au înviorat materia sonoră pigmentând-ocu o multitudine de evenimente timbrale; îndiversificarea expresivităţii printr-o suită de variaţii, de lavigoarea ofensivă a ritmurilor aksace, la transparenţaplină de graţie şi mister a celor intonate deinstrumentele metalice – vibrafon, trianglu, clopoţei etc.;de la atmosfera primitiv-arhaică, la cea sacră,încununată de sonoritatea penetrantă a clopotelor


Muzica nouă

Game


Muzica nouătubulare aşezate orizontal, într-un crescendo magnific,în şuvoiul căruia realul şi imaginarul s-au contopit,ilustrând laolaltă alegoria morţii şi a eternităţii. Lapupitrul dirijoral al formaţiei, Alexandru Matei a făcutcorp comun cu ceilalţi 5 percuţionişti, ce păreau a fi ieşitdin sine şi, acaparaţi de vraja sacru-profană emanată demuzică, s-au lăsat transportaţi în lumea suprasensibilăţintită de acest ritual magic, surprins cu atâta acuitate decătre Nicolae Brânduş.

Lucrarea a pregătit într-un fel terenul pentruultima piesă din concert: PinAscensioCristiCho pentrupian, celestă, orgă, două percuţii şi CD, în p.a.r., deOctavian Nemescu.

Pretextele care au condus la zămislirea, în 2010,a acestui opus, au fost bicentenarul naşterii lui Chopin şitragica trecere în nefiinţă a fiului compozitorului,regizorul de film Cristian Nemescu. Pretextele rămân,însă, doar pretexte. Dincolo de semnificaţia lor afectiv-sentimentală, Octavian Nemescu a reuşit să pună în act

o viziune personală despre natura duală a instanţeidivine: mîngâietoare şi punitivă.

Prima impresie, puternică, a fost de naturăvizuală: cele două grupe de percuţii erau aşezate însemicerc, încadrând tuburile orgii devenită secantacelestă, vehicol al ”ascensiunii” în lumea ”de dincolo.”Pe fondul, la început imperceptibil, al mediuluielectronic, îşi fac apariţia, unul câte unul, într-o totalăreculegere, instrumentiştii: pianistul Andrei Tănăsescu,percuţionista Irina Rădulescu, organistul DanRacoveanu, Verona Maier, la celestă, încă unpercuţionist, apoi ceilalţi şi dirijorul Alexandru Matei, cucare se închide cercul până atunci incomplet. Odată cuiluminarea difuză a scenei, întregul arsenal deinstumente – cu clape şi de percuţie - e pus în vibraţie,împânzind întregul spaţiu cu reverberaţiile lor. În acestrăstimp fondul sonor înregistrat e tot mai perceptibil. Elia înfăţişarea unei pedale cosmice, care susţinederularea evenimentelor terestre. Din convergenţasonorităţilor electronice cu cele live, împreună cuarmoniile tot mai reliefate ale orgii şi clopotelor, şi cucadenţele consonante, algoritmice – tipice creaţiilor luiOctavian Nemescu - se înfiripă un coral de esenţăliturgică. Întregul Univers devine acum o orgă imensăcare cântă, înălţând osanale Divinităţii. Numai că,aceeaşi orgă, cu armoniile ei celeste, este cea care

introduce, de data aceasta sentenţios, schimbareaordinii cosmice. Loviturile vehemente de timpani, altetipuri de tobe şi gonguri anunţă apariţia unui moment deo tensiune dramatică zguduitoare, un fel de RexTremendae Majestatis – fie ca recunoaştere a Sa cainstanţă salvatoare, fie ca un reproş la adresa Celui careîngăduie şi nedreptatea... Cu toate acestea, OctavianNemescu revine, în final, la atmosfera iniţială,interiorizată, pioasă, liturgică. El recurge acum lasonorităţile cristaline ale gongurilor indoneziene, roto-tom-urilor, trianglelor, clopotelor, bolurilor tibetane şialtele asemenea, care însoţesc şi facilitează ”înălţarea”(ascensio) şi reintegrarea sufletului omenesc în spiritulchristic. Cu maximă simplitate, Octavian Nemescu acreat efecte copleşitoare, recepţionate şi redate ca atarede către membrii ansamblului ”Game” condus deAlexandru Matei.

* Concertul Cvartetului de coarde ”Profil” (7Decembrie, Universitatea de Muzică, Sala ”GeorgeEnescu”).

Memorabilul concert al ansamblului ”Game”, cucare, dacă era după gustul meu, aş fi încheiat cea de-a9-a ediţie a Festivalului Internaţional ”Meridian”, a fosturmat, tot în Sala ”George Enescu” a Universităţii deMuzică, dar la ora 19,30, de concertul cvartetului decoarde alcătuit din instrumentişti proveniţi din Ansamblulcameral ”Profil”: Diana Moş - vioara I, Petru Nemţeanu– vioara a II-a, Marian Movileanu - violă, Mircea Marian– violoncel. Experienţa şi, mai ales, exigenţele impusede ”profilul” academic al ansamblului cameral dirijat deTiberiu Soare le-a folosit, cu siguranţă, celor patru tinerimuzicieni în stabilirea imediată a comuniunii necesare

cântatului într-o formaţie de cvartet. Lucrările incluse înprogramul lor au avut personalitate distinctă, dificultăţile– adesea insurmontabile pentru judecata comodă – aupărut simple exerciţii de... încălzire, iar substratul ideatica primit valenţe expresive mai mult decât convingătoare.

Interesul lui George Balint pentru diminuareadistanţei dintre real-areal-ireal, ca şi aceea pentru

Octavian Nemescu

Profil


Muzica nouă

11

comprimarea, într-una singură, adimensiunii spaţiu-timp, s-au regăsitşi în Cvartetul de coarde nr. 2,subintitulat simbolic Sineion – în

fapt, un nume inventat de cătreautor, din combinaţia între SineleFiinţei şi ion-ul atomizat din fizică. Înalţi termeni, e vorba despre o privireintrospectiv/contemplativă asupravariabilelor infinitesimale din careeste plămădit sufletul nostru.Început cu un murmur de şoapte aleinstrumentiştilor, ca ale unor spiritenevăzute, şi totuşi prezente în jurulnostru, cvartetul evoluează îndirecţia curbării spaţiului prin sunetedistorsionate şi flageoletetensionate, oscilând permanentîntre concret-părelnic, real-fantasmatic. Spaţiile astfelsuprapuse conduc către formareaunor reţele eterofonice în care, însă,antinomiile continuă să persiste – dedata aceasta, de ordin afectiv:dramatic-liric, tensionat-exaltat.Însăşi scriitura instrumentală e deaşa natură, încât sunetele concretesunt însoţite, simultan, de umbra lortranslucidă, precum particulele deantiparticule. Aceasta, până în clipaîn care muzica face un salt dinstratul astral în cel material, princâteva măsuri cu inflexiuni doinite, şicând instrumentele intră într-oadevărată alertă ritmică.Flageoletele reapar, iar atmosfera epurificată printr-o lovitură discretă degong şi revenirea la respiraţia sauexpiaţia (?!) de la început, semn căciclul existenţial a fost reluat şi,odată cu el, ”visarea întru-Fiinţă.”

Pe o linie oarecum

complementară s-a situat şi piesaDoinei Rotaru, Vivarta - termenpolisemantic, împrumutat dinfilosofia indiană, traductibil printransfigurare, schimbare aparentă,apariţie iluzorie. Pornind de lasunetele prelungi ale violoncelului,cu incrustaţii modulante de bocet,pe fondul isonic al celorlalte treiinstrumente, muzica stabileştedintru’nceput dihotomia departe-aproape, aparent-iluzoriu.Eterofonia rezultată din împletirea-despletirea vocilor, ca şi glissando-urile tânguitoare, dau impresia decântec doinit pe mai multe voci,unele prezente, altele doar ca re-amintiri. Mereu imprevizibilă, deşimereu asemenea sieşi, DoinaRotaru introduce elementul dramaticprintr-o bifurcaţie de limbaj:ornamentele mărunte ale viorii, canişte alesături pe o ie, contrasteazăcu gravitatea sunetelor ţinute, de la

violă şi violoncel şi ajung să sepreschimbe, în registrul acut, înadevărate ţipete de păsări virtuale,vestind declanşarea unei dramelăuntrice. Este punctul culminant alpiesei şi totodată semnalulreversibilităţii, al ”schimbăriiaparente”, căci totul revine, prinîntoarcerea la flageolete, la stadiulprimar, arhetipal. Mirajul acesta deesenţă metafizică a fost sesizat şirestituit în detaliu şi în profunzime decei patru instrumentişti. Şi, cainformaţie de ultimă oră, onorantăpentru noi: în primele zile ale luiDecembrie, piesa intitulată ”Pan”,

pentru voce şi trei flaute, a DoineiRotaru, a fost cântată în premierămondială la Teatrul Ranelagh dinParis, într-un program dedicatîmplinirii a 100 de ani de la crearealucrării pentru flaut solo, Syrinx, deClaude Debussy – secţiunea”Compozitori în viaţă” – alături dealte două opus-uri aparţinând luiTristan Murail şi François Narboni.

Dan Dediu frapează nunumai cu ingeniozitatea luipostmodernă, ci şi cu opus-uri dinstudenţie, scrise în spirit tradiţional!Aşa s-a întâmplat cu Cvartetul nr. 1,compus la vârsta de 19 ani, pe cândera în anul II de facultate. Era firesc,deci, ca în arhitectonica lui muzicalăsă apară elemente modale – ritmuride joc popular, eterofoniipolifonizate etc. -, aluzii la stilulprimitiv-ritualic dintr-o lucrare caSacre de Stravinski, dar şi uneleintonaţii...romanţioase, ironice, datfiind recursul la versurile poemuluilui Maiakovski, Flautul-vertebră,rostite de către membrii cvartetului.Scris cu ştiinţă, fantezie şidezinvoltură, cvartetul conţine innuce elementele care îi vor definistilul şi amprenta ulterioare, ca deexemplu: iscusinţa (devenitădexteritate) selectării şi plasării încontext a citatelor, savantaasamblare a celor mai variatelimbaje şi tehnici componistice într-oconstrucţie unitară, adesea de tippalimpsest sau colaj etc. – ceea cedovedeşte de fapt perfectacunoaştere a principiilor clasice de

tratare a formelor şi genurilormuzicale.

Jagdquartett (Cvartet devânătoare), al compozitorului

George Balint

Doina Rotaru

Dan Dediu

Recital de flautMircea ŞTEFĂNESCU

Flautistul Cătălin Opriţoiu este unul dintreacei interpreţi de valoare care nu pot cânta o notă– care în aparenţă este atât de neînsemnată –până nu simte că acest sunet conţine cevaesenţial.

La Cătălin Opriţoiu, repertoriul, pieselemuzicale cărora le dă viaţă, nu poate fi decâtinteresant, şi asta mai ales atunci când predominălucrările de ultimă oră, cum a fost recitalul său, dindupă amiaza zilei de 8 decembrie 2013 la AulaPalatului Cantacuzino, în cadrul manifestărilorînscrise pe afişul Festivalului Internaţional deMuzică Contemporană „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC”, ediţia a IX-a.

Ca impresie generală, pot spune că prinarta sa Cătălin Opriţoiu acordă muzicii o nobilăexistenţă. Sunetul său este strălucitor, iarvelocitatea jocului degetelor sale pe instrument îiconferă calitatea de virtuoz. La acestea toate seadaugă şi capacitatea confesivă a instrumentistului,capacitate care, la urma urmelor, este nervul, instinctul,incitanţa inventivităţii de a da vibraţie şi freamăt şi sevăautentică muzicilor pentru care se constitue interpret.

Am ascultat mai întâi Sonata pentru flaut solode Dan Voiculescu. Aici Cătălin Opriţoiu a pus în luminărigoarea scriiturii componistice, prin volute de sonoritatenouă şi prin distincţii pline de culoare.

În Passacaglia de Zsolt Serei – Ungaria –Cătălin Opriţoiu a surclasat un text muzical sobru,rafinat şi inventiv totodată, realizând, aş spune, omiraculoasă acumulare de reuşite.

În piesa Eagle de Teresa Procaccini – Italia – ocompoziţie cu expresie de autentic poem, CătălinOpriţoiu a evoluat spontan şi cu o degajaresurprinzătoare, împlinită cu o aerată intensitate.

În lucrarea Wings de Anna Veismane – Letonia– are generozitate, este limpede şi de o certăinteligibilitate, care până la urmă este politeţea artei.Interpretând această quasi miniatură inspirată, CătălinOpriţoiu a realizat, chiar dacă partitura nu prezintă cu

un prea bogat lux de amănunte indicaţii instrumentale,o creaţie puternică şi voluntară.

Sonata pentru flaut solo de Sigismund Toduţă,într-o anumită înţelegere apare ca o lucrare clasică.Această lucrare exprimă eleganţa de gândire a

compozitorului, exprimă coordonatele personalităţii saledefinită spre a-şi despovăra continuu arta de conţinutulgreu, material, al realităţii înconjurătoare. În acestcontext de seninătate şi vigoare, Cătălin Opriţoiu s-aprofilat cu gesturi de graţie şi cu linii sonore admirabile.

Spatium Sonans de Ghenadie Ciobanu –Republica Moldova – este creaţia unui compozitorconştient de vocaţia sa muzicală, fapt similar cu cea ceeste de bun gust, cu fondul de cultură artistică. A fostaici momentul în care Cătălin Opriţoiu a intrat în stareade confesiune controlată, ca în incintele familiilorspirituale, care au intensitatea unor răsunete aparte.

Capriciul pentru flaut solo de SzunyoghBalazs - Ungaria - o piesă alertă, ambiţioasă, de finefect, Trei dansuri flamenco de Krystof Zgraja -Polonia - o muzică plăcută, cu temperament şi cu odelicată senzualitate şi Sequenza I de Luciano Berio -Italia - o portretizare a ideii de inventio, făcută cuonestitate şi mare profesionalism, au încheiat acestrecital, suţinut de Cătălin Opriţoiu cu prisos de talent şicuceritoare tinereţe.


Muzica nouăgerman Jörg Widmann a dat ocaziatinerilor instrumentişti să-şi etaleze,la propriu, geniul interpretativ! De odificultate înspăimântătoare, acestopus i-a transformat pe cei patru înadevăraţi prestidigitatori! În specialDiana Moş - personajul principal - aconfiscat orice elogiu posibil laadresa ei! De la salturi intervalicehalucinante, la flageolete plasate încele mai neconvenţionale porţiuniale viorii, de la glissando-uri lasunete liniare, vocalize şi tehnici de

arcuş imposibile, carenecesitau treceri rapidede la unele la altele, totuls-a petrecut într-o goanăaiuritoare, care a ţinutîntreaga asistenţă cusufletul la gură.

Ce s-ar maiputea spune despreasemenea interpretări,altceva decât: Excelent!Colosal! Formidabil!Bravissimo!

Cătălin Opriţoiu

Jörg Widmann

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 12 � Decembrie 2013 13

Muzica nouă

Meridian, laConservator

Veturia DIMOFTACHE

Concertul ansamblului devotioModerna din 3decembrie 2013 orele 17, la sala “George Enescu” aU.N.M.B., s-a desfǎşurat sub auspiciile FestivalulInternaţional “Meridian”, Zilele SNR – SIMC, ediţia a 9-a.

Programul concertului, gândit de compozitoareaCarmen Cârneci directorul artistic al ansamblului, s-a axat petrei cuvinte-cheie, dedicaţii, meditaţie, psalmi… cuvinte - idei,frumoase, expresive, cu semantici bogate, inspiratoare aleunor muzici care “spun” ceea ce cuvintele nu pot rosti.

În seria dedicaţii se înscriu piesele For Irene pentruflaut solo, de Ivana Stefanovic (Serbia, Irene a fost prietenacompozitoarei şi prima interpretǎ a lucrǎrii) şi Les mots sontallés - pentru violoncel solo, de Luciano Berio. La comada luiMstislav Rostropovici, Luciano Berio a scris prima dedicaţiedin ciclul celor 12 compoziţii prin care marele violoncelistintenţiona sǎ-l omagieze pe dirijorul Paul Sach, la împlinireavârstei de 70 de ani. Este o muzicǎ sobrǎ, cu caracter narativ,cu referiri transparente la motivul Muss es sein.

Piesele Lisei Lim (Australia) Sonorous Body - pentruclarinet solo şi How can I see the things - pentru ansmblu deLaurenţiu Beldean ( cǎruia i-aş recomanda mai multǎ concizieîn conducerea discursului muzical) se pot percepe 1) fie cameditaţie în sens lamartian, ce ţine mai degrabǎ desensibilitate decât de raţiune, 2) fie meditaţii – reflecţii asupraunui gând filozofic.

The Epic Pyramid op.106 - pentru flaut(e), percuţie şipian, de Liviu Dǎnceanu pune în luminǎ trei surse sonoreeterogene, cu amintiri şi reverenţe la timpuri trecute – Bach,Mozart, Messiaen - cu scurte refrene de vals şi motive decântec popular, cu sonoritǎţi exuberante, strǎlucitoare şinuanţe umoristice…

Concertul s-a încheiat cu Sprachrohr – de SanctaMaria, psalmi pe texte de Hildegard von Bingen, poetǎ,muzicianǎ, mistic de înaltǎ pietate. Sprachrohr – de SanctaMaria, pentru mezzo-sopranǎ şi ansamblu de CarmenCârneci aş aşeza-o alǎturi de o altǎ compoziţie a acesteia,Cântarea Cântǎrilor pe versuri taduse de poetul RaduCârneci, tatǎl artistei, ambele fiind echivalenţe muzicale aunor texte de mare expresivitate literarǎ, şi anume, un poemde dragoste omeneascǎ (sec X î.Hr.) şi, psalmii, rugǎciuni delaudǎ a Fecioarei Maria (sec.XII d.Hr.), texte scrise sub

inspiraţie divinǎ. Situatǎ într-o lume ce depǎşeşte limiteletonalului, cu sonoritǎti aspre ce comenteazǎ şi susţin liniamelodicǎ a solistei, construitǎ pe intervale aventuros distante,întreruptǎ doar de scurte interludii, Sprachrohr – de SanctaMaria de Carmen Cârneci este o muzicǎ complexǎ, dificilǎ, cepune la grea încercare interpreţii iar noi, publicul, o vomînţelege mai bine pe mǎsurǎ ce o vom reasculta în sǎlile deconcert.

Toate piesele cuprinse în programul concertului aufost prime audiţii (mai puţin Piramida epicǎ de LiviuDǎncianu), au beneficiat fiecare de o scurtǎ prezentare,realizatǎ de dirijoarea Carmen Cârneci, binevenitǎ pentru omai bunǎ înţelegere a lor, şi, au fost excelent cântate.Membrii ansamblului Devotio Moderna : Ştefan Diaconu –flaut, Cristian Mancaş – clarinet, saxofon, Petru Nemţeanu –vioarǎ, Dan Cavassi – violoncel, Mihai Murariu – pian,Alexandru Stroe – percuţie, toţi sunt instrumentiştiexcepţionali. O menţiune aparte pentru Antonela Bârnatmezzo-sopranǎ, cu voce deosebit de frumoasǎ şi tehnicǎ decânt excepţionalǎ şi nu în ultimul rând, pentru CarmenCârneci compozitoare, dirijiare, muzician foarte talentat,“spiritus rector” al acestui concert eveniment.

***

În seara aceleaşi zile, 3 decembrie 2013, în AulaPalatului Cantacuzino orele 19.30 a avut loc un “concert” demuzicǎ electroacusticǎ – Electroacustic Music Concert. Într-un interviu Pierre Boulez spunea: la ce bun muzicaelectronicǎ, cum o folosim? Iatǎ, ea poate constitui, printealtele, programul unui întreg concert.

Pentru început, Adrian Enescu cunoscut şi apreciatcompozitor de muzicǎ de film, şi-a prezentat lucrarea sa Un

minut / 7 Haiku, realizatǎ în studioul personal.Haiku-ul impropriu spiritului european şiaspiraţiilor sale constructiviste, departe decomprimǎri semantice şi mult aproape de linişte,de lapidar, conţine o imagine, un gând, o idee.Haiko-ul, poezie cu formǎ fixǎ, trei versuri şi 17silabe,ce vine din Orientul depǎtrat, l-a inspiratpe Adrian Enescu gǎsindu-i o strǎlucitoare şiconvingǎtoare transpunere muzicalǎ. Conceputǎca un ciclu de 7 Haiku (fiecare piesǎ dureazǎ unsingur minut şi poartǎ un titlu rostit ferm de ovoce femeninǎ Si torna, Aspetto, Latte, Vai via,In dietro), piesa lui Adrian Enescu este o mareizbândǎ pe care o adaugǎ succeselor saleanterioare.

Au urmat compoziţiile electronice realizatede Nicolae Teodoreanu – Kuburdu – Cuvântul,de Ciprian Pop – Peisagii, de Adrian Borza –Akedia.

Programul s-a încheiat cu Just passingthrough… pentru clarinet, saxofon, vioarǎ, actor

şi mediu electroacustic de Maia Ciobanu. Piesa îmbinǎmuzica înregistratǎ, cu muzica vie, intreprţi: CorneliaBronzetti (vioarǎ) Constantin Urziceanu (clarinet), RǎzvanGachi (saxofon), Bogdan Nechifor (actor) şi inginer de sunetErica Nemescu. Pe un fundal, un continuu electroacustic,evolueazǎ actorul şi interpreţii; la un moment dat, aceştiaalcǎtuiesc un cor antifonic care declamǎ un poem suprarealistapoi, îşi reiau partitura.

Maia Ciobanu a inventat o nouǎ lume cu contraste,cu creşteri şi descreşteri dinamice, cu noi sonoritǎţi,pǎstreazǎ însǎ o relaţie viabilǎ cu tradiţia clasicǎ, de pildǎSimfonia a VI – a de Beethoven , deschide şi închidediscursul sonor..La reuşita concertului interpreţii CorneliaBronzetti, Bogdan Nechifor, Constantin Urziceanu, RǎzvanGachi, Erica Nemescu, au avut o importantǎ contribuţie.

devotioModerna


Muzica nouă

Nume pentru viitor

Mircea ŞTEFĂNESCU

Miercuri, 4 decembrie 2013, la Aula PalatuluiCantacuzino, în cadrul Festivalului Internaţional deMuzică Contemporană „Meridian, Zilele SNR-SIMc”, înprezenţa unui public foarte numeros, s-a desfăşurat unprogram de audiţii cu lucrări decompozitori români relativ tineri, cu titlulSonomania, Voyage, directorul artistical acestuia fiind Diana Rotaru, iardirijorul pieselor care impuneau oformaţie instrumentală mai extinsă afost, cu mult succes, AlexandruSolonaru.

De la începutul acestui recitalcomponistic, am deschis larg ochii, prinfaptul că am întâlnit, sigur, la gradediferite de performantă şi decondiţionare a materiei sonore vocale şiinstrumentale, tineri creatori al cărorfond imagistic şi de vigoare în expresie,mi-a produs întrezărirea aceleifizionomii proprii unei posibile şcolicomponistice originale, moderne,româneşti, ceea ce merită să seconcretizeze.

Prima lucrare audiată se denumeşte Suitacambriană şi este scrisă de Alexandru Sima. Trecândpeste acest titlu, care este de inspiraţie urmuziană,întâlnim muzica, o muzică scrisă cu un real talent şi cuo linie a unui constant cânt subsumat.

Cadenza pentru violoncel şi pian de MihaiMăniceanu este, de fapt, o farsă, o nostimadă, prin

citarea în cascadă de teme muzicale clasice, romanticeşi moderne, din marile repertorii interpretative, totul înparalel cu evoluţiile spectaculare ale instrumentiştilor,care totuşi, nu sunt făcute în glumă.

Ana Giurgiu Bondue ne-a propus spre audiţie

piesa Foc, pentru soprană. violă şi pian care sedezvoltă în grafii simple, în volute ale unor tensiuniaproape să erupă şi prin sonoritatea sinceră.

Play pentru flaut şi pian de Diana Rotaru esteo creaţie care, cu profilul de quasi perpetuum mobile,prin elansarea, virtuozitatea scriiturii şi prin capacitareaposibilităţilor expresive şi tehnice ale flautului, poateintra în repertoriile de recital ale interpreţilor de valoarela acest instrument.

Le voyage de l’age de voy pentru flaut,violoncel şi pian de Sebastian Andone are o formă depoem, cu o sensibilă delicateţe de culori.

Gabriel Mălăncioiu surprinde în piesa saLinişte, pentru soprană şi flaut, pe versuri de Lucian

Blaga, un sentiment larg spaţial, inclusiv prin orientareaemisiei vocale şi a celei instrumentale direct spre pianulcu capacul ridicat şi cu pedala pusă, ceea ce produceprin intersectări o profuzie de sunete armonice.

Sabina Ulubeanu a modelat, în Raum undLiebe pentru flaut, violă, violoncel şi pian, imaginiale temperamentului său romantic şi capabil, desigur,să-şi spună gândul inclusiv într-un limbaj muzical caredoar aparent este deconectat de fidelitatea artistuluifaţă de lumea umană.

Vlad Maistorovici este autorul piesei Khadima,pentru soprană, recorder, corn englez, vioară, violă,violoncel, celestă şi chitară. Avem aici o bogatăcomponentă timbrală, ritm, nerv şi fervoarea dansului.Avem de asemeni o lectură, cel puţin eu am înţelesasta, a unei pagini de ziar cu ultimele ştiri, oricum, nuliniştitoare.

La succesul acestui program muzical un meritdeosebit revine şi fiecăruia dintre interpreţii care auurcat pe scenă. Ei sunt Veronica Anuşca, soprană,Octavian Moldovan, flaut, Valentin Ghibu, oboi şi cornenglez, Maria Chifu, fagot, Tamara Dica, violă, Eugen-Bogdan Popa, violoncel, Diana Rotaru, pian, OlgaTănase Podubinschi, pian, Sorin Rotaru, percuţie, RaduVâlcu, chitară. Şi invitaţii, Raluca Stratulat, vioară, MihaiMăniceanu, pian, Andreea Butnaru, pian.

Sonomania

Mihai Măniceanu


Muzica nouă

O seară degală

Mircea ŞTEFĂNESCU

Recitalul vocal şi instrumentalde la sala „George Enescu” aUniversităţii Naţionale de Muzică dinBucureşti, din seara zilei de 6decembrie 2013, a fost susţinut demezzosoprana Claudia Codreanu, depianista Diana Vodă Nuţeanu şi declarinetistul Constantin Urziceanu,care, fiecare în parte, au excelat şi aufost mult aplaudaţi de public.

Sigur, a fost unul dinmomentele de vârf ale FestivaluluiInternaţional de MuzicăContemporană, „MERIDIAN, Zilele

SNR-SIMC”, ediţia IX-a 2013, chiardacă multe dintre lucrărilecomponistice auzite au fost scrise depatru-cinci decenii şi altele, cum esteSuita pentru clarinet solo Noiproverbe de Roman Vlad, au purtatmarca de primă audiţie absolută.

S-a cristalizat astfel în sala derecital starea de graţie şi derecunoştinţă faţă de unii dintre mariimaeştri ai muzicii româneşti,oferindu-le acestora, o dată mai mult,posibilitatea să-şi audă creaţiile lor înpublic şi în formule interpretative decalitate, ceea ce întotdeauna, pentruun compozitor este ce şi-a dorit şi îşidoreşte cel mai mult.

În acest sens, s-au evidenţiatnu numai gesturi de recunoştinţă dinpartea organizatorilor faţă depersonalităţile la vârste înalte sau lavârsta senectuţii şi care, înlumea muzicii românesti, suntanturate de respect, ci şigesturi care au semnificaţiade restitutio, şi poate, şi dememento, ceea ce a creeat înaudienţă şi emoţie şiatmosfera de valoare a uneiconsistenţe estetice.

Am ascultat astfel,într-o prioritate aevenimentului de artă, liedulPoetul şi marea de PascalBentoiu pe versuri de NinaCassian, două lieduri pentruvoce şi pian de LiviaTeodorescu, Toamna şi

Întoarcere în lied, peversurile lui Nicolae Coman,Nicolae Coman două lieduripentru voce şi pian, S-au aprinstrunchiurile şi A coborâtdespărţirea, pe versuri de IoanaTsasos, Dan Buciu Inventar peversuri de Nina Cassian, FeliciaDonceanu Unde eşti copilărie?pe versuri proprii, Valentin TimaruNoapte de mai pe versuri deLucian Blaga, trei lieduri pentruclarinet, mezzosoprană şiclavecin de Thomas BeimelLuna, Ay, Luna pe texteromâneşti, spaniole si tulceşti şiciclul „Anotimpuri” de DianaNuţeanu pe versuri de LucianBlaga, Autoportret, Mugurii, Înlan, Amurg de toamnă, Colindă.

Aceste lieduri sau piesevocale mai ample sau maiminiaturale, cu versuri în care se

împletesc teme filozofice şi temeexistenţiale, teme politice şi temepastorale, au fost interpretate demezzosoprana Claudia Codreanu şide pianista Diana Vodă Nuţeanu cumult rafinament, cu înţelegere şi cumuzicalitate, cu acel talent care vineodată cu arta şi creează artă. ClaudiaCodreanu are o voce puternică şidramatică totodată. Artista aredegajarea fină, care o ajută sătreacă dezinvolt de la un conţinutimplicat în texte, la altul, poate multmai diferit. Ea îşi crează pe podiumacea ambianţă muzicală cuceritoareşi de surâs, ceea ce a fost, în sensstrict spectacular, o partidă câştigată.

La rândul său, pianista DianaVodă Nuţeanu a secondat-oadmirabil pe mezzosoprana ClaudiaCodreanu, în momentele inclusiv de

mare consum şi siguranţă peclaviatură şi în cuplu, solicitate demuzicile respective.

În seara de 6 decembrie2013, la acel concert de gală plasatîntre vârfurile FestivaluluiInternaţional de MuzicăContemporană „MERIDIAN, ZileleSNR-SIMC”, am ascultat Suitapentru clarinet solo Noi Proverbede Roman Vlad, cu secvenţele Cinealeargă după doi iepuri, nu prinde niciunul, Ochii sunt oglinda sufletului, Numor caii , când vor câinii, Nu uita căşi trandafirii cei mai frumoşi au spini,Fiecare pasăre pe limba ei piere.Iimpresia pe care mi-a lăsat-oaceastă lucrare este că am în faţă unautentic succes artistic, şi a căruivaliditate este practic evidentă.Există aici în toate aceste fulguraţii,ornamentaţii, în tot acest tempo ager,teafăr, şi plin de viaţă până şi lapierderea de respiraţie aclarinetistului, există, spun, ceva multmai mult decât cultul îndrăznelilorjuvenile. Roman Vlad este uncompozitor matur. Muzica sa estenouă, este originală, este frumoasă,unduioasă şi cu fior dramatic.

Un cuvânt special este deadresat clarinetistului ConstantinUrziceanu, admirabil în aceastămuzică de Roman Vlad, ca şi înSonata pentru clarinet solo deTiberiu Olah, pe care deasemeni ainterpretat-o şi despre care s-a scrisşi s-au spus atâtea lucruri minunateîncât nu are rost să le mai repet.

Claudia Codreanu

Diana Vodă


Premieră

Revelaţieşi

surprizăla OperaNaţională

Doina MOGA

Din când în când pe lângăobişnuitele-i spectacole de operă saude balet, în care, de altfel, mai mereu,exista ceva valoros, fie că e vorba derepertoriu, interpreţi, solişti, sau dirijori,foarte, foarte rar, ce-i drept, toţi la un

loc, ONB sparge tiparul şi găzduieştecâte un miracol (sau două). Aşa s-aîntâmplat acum, de Moş Nicolae, cânda oferit publicului său, mai alesiubitorilor de gen, o premieră naţionalăcu baletul în două acte „La Sylphide”de Herman Severin Løvenskiold.

Mânată de dorul de AlinaCojocaru, care a evoluat în rolul titular– şi pe care de câte ori o văd, îmi spuncă dacă prin absurd baletul n-ar fiexistat, cu siguranţă s-ar fi inventatpentru ea – dar şi de bucuria şicuriozitatea de a vedea cum a ieşit aici,acasă, acest exponat de muzeu, amfost prezentă în seara zilei de 7decembrie în sala arhiplină a Operei. Şiceea ce am văzut, mi-a căzut foartebine. Pentru că de la ridicarea cortinei

şi până la lăsarea ei în final, m-aînduioşat şi încântat totul. Atâttălmăcirea Alinei Cojocaru, care adansat, a emoţionat, a impresionat, afermecat, a plutit, a pluti, iar a plutit şi apovestit ca nimeni alta basmul, cât şi apartenerului ei de scenă, Steve McRae,dotat cu calităţi deosebite: muzical,vesel, de o agilitate rară, excelenttehnician, reuşind la perfecţie suita debaterii mici, în ciuda tempouluidraconic şi incorect pe care l-aimprimat dirijorul; dar şi a baletului însine, care cu toată vârstă lui înaintatăde aproximativ 180 de ani şi cu unvocabular coregrafic limitat din punctde vedere tehnic, având doar 2-3elemente mai spectaculoase, însăfoarte ofertant artistic, prin bogata-ipaleta de pantomimă, expresivitate,emoţie, gingăşie şi vis.

Tot mare plăcere mi-a făcut şivizionarea ansamblului de balet, atâtde inegal şi haotic în alte spectacole,acum, foarte bine pus la punct, tehnic,

artistic, cu ţinută şi linie elegantă şifoarte, foarte important şi rar la noi, cuo mobilitate şi expresivitate afizionomiilor de-a dreptul reconfortantă.

Toate astea graţie lui JohanKobborg, talentatul balerin pe care nudemult îl aplaudam şi noi alături de olume întreagă, dar care acum a trecutşi de cealaltă parte a baricadei,punându-şi harul în slujba realizăriispectacolelor de balet şi garantându-lecalitatea, cu priceperea şi numele său.S-a văzut!

Cu toate astea, destuimelomani şi chiar baletomani seîntrebau în pauză de ce s-a montattocmai acest balet: vechi, care nu areîn limbajul lui fouette-uri, piruete,diagonale, fără spectaculozitate… Mie

personal, răspunsul mi se pare simplu.S-a montat tocmai pentru că e foartevechi, şi probabil primul balet de sinestătător în care balerina s-a ridicat înpoante, a stat în poante şi a dansat înpoante pe tot parcursul lui. Ori, se ştie,sper, că între poante şi baletul clasiceste semnul egal. Apoi, tocmai, pentrucă este cel mai vechi balet de sinestătător, el se află în repertoriul tuturoroperelor mari din lume şi deci, era ochestiune de etichetă ca el să există şila Opera noastră bucureşteană. Şi nuîn ultimul rând, pentru că în ciudamodestiei partiturilor tehnice „LaSylphide”, mă refer la această variantă,în coregrafia lui August Bournonville,ce se joacă peste tot în lume, mai puţinla Paris unde a fost preferată primavariantă în coregrafia lui Pierre Lacotte(după Philippe Taglioni), evidenţiazăcalităţi artistice rare, dar esenţiale unuimari balerine: săritură, echilibru, graţie,expresivitate, calităţi în care AlinaCojocaru excelează.

În fine, mie mi-a plăcut foartemult. A fost un spectacol curat, duios,plin de candoare, fermecător, ca uncântec de leagăn care te calmează fărăsă te adoarmă, şi care induce în sufletşi minte o stare luminoasă,confortabilă, caldă, familiară, venităcumva din străbuni. Ar fi putut fi o searăperfectă dacă dirijorul CiprianTeodoraşcu ar fi avut habar desprebalete în general (pentru că e cu totulaltceva să dirijezi spectacole de balet,decât simfonii. Practic e altă meserie.Asta până când o înveţi şi o stăpâneştibine), sau măcar, dacă ar fi respectattempourile şi dacă sub bagheta luiorchestra nu ar fi avut atâtea decalajeşi nu ne-ar fi zdruncinat cu falsurile ei.Chiar şi aşa „La Sylphide”,interpretarea lui, soliştii, ansamblul,costumele, decorul, tot spectacolul însine semnat de Johan Kobborg a fostminunat, iar Alina Cojocaru splendidă.

Aplauzele de asemenea aufost pe măsură, durată lor depăşindchiar dimensiunea unui bis de calitate,şi, Surpriză… seara nu s-a terminataici. Minunile au continuat. DeoareceMoş Nicolae, în generozitatea lui,împreună cu ONB, ne-a mai făcut unmare cadou. Ni l-a adus pe JohanKobborg în funcţia de director albaletului, ceea ce este o uriaşă şansăatât pentru instituţia în cauză, prinînscrierea ei astfel, în circuitul mariloropere de pe mapamond, cât şi pentrupublic, în fine pentru noi toţi.

Wellcome, Johan Kobborg!Felicitări, ONB!

Alina Cojocaru (Silfida) şi Steven McRae (James)


Punctul pe... jazz

„Academic jazz group”Florian LUNGU

Iaşul cultural. Iaşul artistic. Citadelă nu de multînnoită cu un ansamblu urbanistic uriaş, Mall-ul „Pallas” – separe, unul dintre cele mai mari din Europa...

În luna octombrie a.c. au avut loc în numeroaselocaţii ale burgului moldav două ample manifestăriconcomitente, „FILIT” (Festivalul de Literatură şi TraducereIaşi – începând din 23 octombrie) şi „Festivalul MuziciiRomâneşti” ediţia a XVII (21-27 octombrie). Amintitasărbătoare a artei sunetelor organizată de Filarmonica deStat „Moldova” şi Universitatea de Arte „George Enescu”din oraşul gazdă în parteneriat cu Consiliul Judeţean,Primăria Municipiului, Uniunea Compozitorilor şiMuzicologilor din România, Opera Naţională Română dinIaşi, Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă” şi Casa deCultură a Studenţilor, a inclus un foarte reuşit concert dejazz susţinut în sala CCS (în incinta căreia fiinţează Clubulde Jazz „Richard Oschanitzky”) de către Quintetul„Academic Jazz Grup” sub coordonarea cadrelor didacticeuniversitare Romeo Cozma şi Dan Spînu.

„Academic Jazz Group” este un ansamblu cuformulă deschisă, perpetuu primenită, întemeiat în anii ’90,prin componenţa sa perindându-se mai multe generaţii detinere talente – să-i amintim doar pe pianiştii RăzvanBoroda, Tudor Amarandei, vocalistele Marcela Buruian,Luiza Zan, bass-iştii Dan Spînu, Eddy Tîrîş. În actualaalcătuire, multi-premiatul quintet îi cuprinde pe doi licenţiaţi aiUniversităţii de Arte „George Enescu”, talentatulpercuţionist Cristian Cozma, un abil arhitect de ritmuri, pevocalista Ilinca Traistă, absolventă a Secţiei Canto, ca şi petrei studenţi – Alexandru Bîrlenghea la ghitară bass (an IV),Răzvan Pîrvu la pian (an II), Robert Cozma la trombon /anII), mezinul familiei Cozma, bun (şi premiat) improvizator.Omogenitate de ansamblu, creativitate spontană vădităsemnificativ în inspirate solouri instrumentale şi vocale, simţritmic marcat de swing şi, mai presus de toate un real spirit deechipă – iată atributele vădite de cei cinci admirabili tineri în

acreditarea unui program de recital aproape în întregimededicat autorilor autohtoni. Astfel, au fost oferite publicului (larândul său receptiv şi entuziast) compoziţii de RichardOschanitzky – piesele de free jazz „Blue Brasil”, „Don’t BeSad” în versiunile instrumentale de aranjament asigurate deRomeo Cozma, alte două teme de acelaşi autor, „Umbra” şi„Iubirea noastră” cu contribuţia vocală măiestrită a IlincăiTraistă, „Printre nori” – dedicaţie a lui Romeo Cozmapeentru Richard Oschanitzky şi „Blues Răzvan” – piesă apianistului Răzvan Pîrvu închinată memoriei lui JohnnyRăducanu. Au mai fost interpretate cu dăruire, competenţă şijuvenit patos piesele „Oriental Dance” de Robert Cozma(primă audiţie), „Butterfly” de Aziza Mustafa Zadeh (aceastafiind unica piesă străină din program), într-un aranjamentrecompensat cu premiu în anul 2012 şi – surpriză pentruprezentatorul invitat, subsemnat al prezentelor rânduri –piesa „Un trifoi cu cinci foi” de Florian Lungu.

Iniţiativa punerii în „pagină organizatorică” a acestuiconcert a aparţinut cu deosebire pianistului, compozitorului(deţinător a numeroase premii şi distincţii pentru creaţiilesale, inclusiv în domeniile marii muzici), aranjorului,profesorului universitar, doctor în muzică Romeo Cozma(născut la 13 noiembrie 1955 la... Bucureşti), artist pe carenu exagerăm estimându-l drept un veritabil sine qua non şifactotum al jazz-ului ieşean contemporan.

Apel trist“Trist”, pentru că nu prea

vedem rezolvată situaţia într-o societateunde Radioul public desfiinţează (!)redacţia de muzică uşoară şi unicaemisiune de gen, “Top românesc”, a luiTitus Andrei (acesta urmând a fipensionat, după câte am înţeles, aşacum postul public a făcut şi cu Florin-Silviu Ursulescu, neavând pesemnenevoie de personalităţi în domeniu...)!La Radio România vor rămâne astfelredactori din noua generaţie, dincategoria acelora care-i confundă peMălineanu cu Elly Roman sau peAurelian Andreescu cu AdrianRomcescu, acei “specialişti” pe caren-o să-i vezi niciodată la un concert de

muzică uşoară... Amărăciunea ne-a fostsporită de comunicatul semnat decompozitorii Jolt şi Andrei Kerestely,textierii George Popovici şi MarianStere (acesta din urmă este şi interpretşi redactor la Radio RomâniaInternaţional). Despre ce este vorba?La Antena 3, atunci când a fost invitatăsoprana Angela Gheorghiu,moderatoarea emisiunii a anunţat cusuficienţă: “Vom vedea un video-clip cumarea soprană A. G. interpretând piesa“Copacul” a lui Aurelian Andreescu”.Altfel spus, melodia nu avea nicicompozitor (J. Kerestely), nici textier(Ovidiu Dumitru), fiind atribuită solistuluicare o lansase! Şi mai grav, aceeaşisituaţie se repetă în cazul genericuluivideoclipului, unde sunt trecuţi toţi ceiimplicaţi în producţie, mai puţin autorii!Paradoxal, situaţia s-a repetat la ProTV

pe 1 decembrie, când timp de o oră afost omagiat Aurelian Andreescu, fiindintervievaţi o serie de oameni de artă (întreacăt fie spus, unii nici nu-lcunoscuseră...). Ei bine, şi aici a fostafişat tot timpul pe ecran “Copacul luiAurelian Andreescu”, ca şi cum acestaar fi scris piesa! Fără a minimaliza rolulinterpretului, dincolo de lipsa deprofesionalism (aici se va ajunge încurând şi la Radio România, undevalorile genului sânt îndepărtate unacâte una), este vorba şi de o lipsă derespect la adresa creatorilor, de aceeacomunicatul poartă un titlu grăitor: “Nudespărţiţi muzica de autorii săi!”. Dejaapelul a fost semnat de zeci de oamenide muzică. Dar, cum spuneam mai sus,slabe şanse, dată fiind lipsa de culturămuzicală specifică din mass-media.


Despărţiri

Adio, Temistocle Popa!

Octavian URSULESCU

Temistocle Popa a fost un colos al muzicii noastreuşoare, un creator de şlagăre (“hit maker”, cum le spunamericanii acestor muzicieni dotaţi cu un har rar) cum n-au fostmulţi. Nu înşirăm aici toate piesele sale de succes, sunt zeci,publicăm alăturat textul cu care am însoţit CD-ul editat de UCMRcu puţin timp înaintea morţii sale şi astfel vă reamintim doarcâteva din titlurile sale celebre. Împlinise 92 de ani în iunie 2013gălăţeanul acesta talentat, venit la Bucureşti să cunoască gloria.Şi a cunoscut-o din plin! După studiimuzicale serioase a devenitinstrumentist pe scenele de estradă,până a început să compună,“Lalelele” din 1961 consacrându-l. Ascris muzica la zeci de filme demare succes, a cucerit premiinenumărate la Mamaia, UCMR l-arecompensat cu multe distincţii, pepieptul său străluceau ordine şimedalii, dar mai ales ne lasă omoştenire uriaşă, cu sute de melodiinemuritoare, dintre care nu maipuţin de 67 scrise pentru prietenulsău Dan Spătaru, cu care s-a întâlnitacum în Ceruri. Odată cu el dispareşi ultimul dintre cei patru muşchetarilegaţi de trainică prietenie şi fabulostalent – Radu Şerban, GeorgeGrigoriu, Vasile Veselovschi fiindceilalţi trei. Primii doi au festivalurice le poartă numele, aflu că laPiteşti a demarat o competiţieînchinată lui Veselovschi, normal ar fi ca la Galaţi (unde, înperioada asta, când politicienii se plâng că-i criză, pentrunoaptea de Revelion s-a cheltuit incredibila sumă de 600.000 deeuro, în bună parte pentru artişti străini!) să fie instituit unconcurs care să poarte numele autorului “Fanfarei militare”, caredefila în faţa copilului de altădată pe bulevardul oraşului de laDunăre...

Ultima parte a vieţii n-a fost din păcate tihnită pentruTemistocle Popa. În Ungaria sau Slovacia, de pildă, nu existăaceastă aberantă lege a restituirii în natură (la noi s-au confiscatşcoli, spitale, muzee, incredibil!), ci statul a oferit o sumă modicătuturor celor în drept (la noi nici asta nu e sigur mereu...). Darlegea strâmbă din România, care permite unor strănepoţi de-ai14-lea, cum se spune, să intre în posesia unor case în care autrăit oameni care le-au întreţinut şi care NU EI le confiscaseră, ciun cu totul alt regim (nu mai spun că mulţi nu fuseseră evacuaţi,ci plecaseră de bunăvoie, unii vânzând sau fiind despăgubiţi lavremea respectivă), a făcut ca blândul compozitor să fie nevoitsă părăsească apartamentul în care a creat. A stat un timp înaltul, mult mai modest, cu tencuiala căzută şi mustind de igrasie,de unde a fost din nou evacuat fără milă, la 90 de ani. N-am scrisniciodată, cum mi s-a reproşat, că ar fi trăit în mizerie, aveasuficiente resurse materiale, ci că acest apartament e o mizerieşi că e o mizerie cum este tratat, la o vârstă patriarhală.Subiectul a fost abordat într-o emisiune la ProTV, de CătălinMăruţă, şi am fost impresionat să simt solidaritate umană. N-amfost la înmormântare, nu particip niciodată la funeralii, dar îmipare rău că n-a fost expus într-un spaţiu unde multă lume ar fiputut să-i aducă un omagiu. La funeralii au luat parte HoriaMoculescu, Viorel Gavrilă, Ionel Tudor, Titus Andrei, PaulGrigoriu, Margareta Pâslaru. “Zâna bună” din filmul “Veronica” s-

a despărţit de compozitor cu cuvintele: “Imortalitatea luiTemistocle Popa este asigurată. A fost un mare compozitor, carea ajuns la sufletul tuturor ascultătorilor, de la mic la mare”. Pestenumai câteva zile i-am revăzut pe Temistocle Popa şi peCornelia Teodosiu, soţia sa, în postură de actori în filmul lui Al. G.Croitoru „Al treilea salt mortal”… Tot ce pot să sper este că neaTemi a luat cu el în lunga-i călătorie cartea pe care i-amdedicat-o şi CD-ul editat de UCMR, în care am inserat textul demai jos:

Temistocle Popa, un campion al şlagărului

„Trecea fanfara militară/ În frunte c-un tambur major/Tras prin inel, cu mustăcioară/ Şi buzdugan strălucitor/ În pragulunei nopţi de vară/ Sub strălucirea stelelor/ Trecea fanfaramilitară/ Cu tot alaiul ei sonor!”... Cine n-a fredonat măcar o dată

acest mare şlagăr al muzicii uşoareromâneşti, scris în 1968? El i-a fostinspirat compozitorului de amintirilecopilăriei, când fanfara trecea cusurle şi trâmbiţe pe CaleaDomnească din Galaţi, oraş undevăzuse lumina zilei, pe stradaVezuviului, la 21 iunie 1921. Dar„erupsese” cu talentu-i vulcanic multmai devreme, prin 1954, iar în 1958inegalabila Maria Tănase i-a cerutsă-i compună un cântec, pentru căavea deja versurile pregătite: aşaavea să se nască „În târgul Moşilor”,pe care marea artistă îl cânta, sprebucuria oamenilor simpli, în guraOborului, cum se spunea, acolounde toamna se aduna să sedistreze o lume pestriţă, în frunte cucopiii...Chiar dacă mai lansaseanterior câteva piese de succes(„Nu-s stelele de vină”, „Bucureşti,

Bucureşti”), putem afirma fără teama de a greşi că „Lalele” afost, în 1961, titlul care l-a consacrat pe Temistocle Popa,dovadă şi succesul internaţional: versiune germană (traducerede Siegfried Osten), sub titlul „Teresa”, sau poloneză (versiunede Amelia Lisicka), iar în Germania a fost chiar leit-motivul unuifilm artistic de lung-metraj! Povestea acestui cântec esteamuzantă, pentru că iniţial el a fost un vals şi purta titlul...„Gagarin”, fiindcă se comandase compozitorilor noştri săslăvească pe note primul zbor al omului în Cosmos; aşa s-aunăscut patru melodii aparţinând unor creatori de frunte, dar dupăconsumarea evenimentului, ca orice operă ocazională, acesteaau căzut în uitare... Noroc cu Luigi Ionescu, aflat în vizită de„documentare” la Temistocle Popa: între cele câteva piese dinsertar a fost audiată şi „Gagarin”, dar solistul, se spune, a propusun alt ritm, la modă, cha-cha-cha, Aurel Storin a scris rapid noultext, iar piesa s-a lansat cu un succes fabulos la Teatrul derevistă „C. Tănase”, unde compozitorul era instrumentist înorchestră! Pe CD-ul de faţă ordinea nu respectă nicidecumcronologia anului de lansare; astfel, un alt hit uriaş, pe care-lrememorăm mereu când ne-aducem aminte de anii de şcoală,„În rîndul patru”, a fost distins cu premiul II la festivalul de laMamaia în 1972. Temistocle Popa este singurul supravieţuitor algrupului celor patru „muşchetari”, mari compozitori şi prieteni latoartă, Radu Şerban, Vasile Veselovschi şi George Grigoriu fiindceilalţi trei. Cu acesta din urmă a colaborat, în tinereţe, şi încalitate de interpret, încredinţând în 1962 Trio-ului Grigoriu (fraţiiGeorge, Angel şi Cezar) melodia „Poiana cu flori”.

„Să ştii măicuţa mea/ Că port icoana ta/ În fiecare gând/Oriunde şi oricând/ Te-aud cum îmi cântai/ Te văd cum îmizâmbeai/ Şi-ţi văd şi lacrima din ochi/ Când uneori mădojeneai...”. „Măicuţa mea” a deschis, în 1966, seria absolutimpresionantă a colaborărilor cu Dan Spătaru, pentru care a

Un regalElvira STINGHE

Tudor Gheorghe a oferit oseară magică la Sala Radio, în faţaunui public ales, în care am zărit osumedenie de personalităţi ale vieţiipublice şi artistice. Aceasta deoareceAsociaţia culturală Regal d’Art (doamnaLili Bobu este o femeie extraordinară,mare iubitoare de cultură) a dorit să-iapropie pe artişti, deoarece se ştie că,din cauza programului încărcat saupentru că pur şi simplu nu sunt invitaţi,aceştia nu prea cunosc realizărilecolegilor de breaslă. De această datăau venit cu toţii să-şi încălzeascăsufletul la flacăra vie a talentuluibardului-actor Tudor Gheorghe, într-oseară de iarnă când nu-ţi prea vine săieşi din casă... “Pelerin în ţara nimănui”a adus în scenă cântece minunate peversurile poeţilor Grigore Vieru şiMircea Micu, acompaniamentulmuzical, de mare rafinament şidiscreţie, fiind asigurat de orchestra“Nova Music”, dirijată de MariusHristescu. O adiere de poezie profundăşi de muzică adevărată, într-un recital

care a demonstratconvingător de ce TudorGheorghe face pretutindenisăli arhipline: pentru că estenatural, firesc, nimicartificial, nici un trucactoricesc, pentru că ştie sătreacă cu eleganţă de lazâmbet la gravitate. Şipentru că trăieşte poezia,ştie s-o rostească şi s-opună pe cea mai potrivitămuzică. În acest demersfrumos (mai că ne miră căse mai fac asemenea gesturi în ziua deazi!), Asociaţia culturală Regal d’Art aavut alături Radio România Actualităţi,Şcoala de televiziune “Tudor Vornicu”,Exotique România (manager generalPuşa Hack), Florăria “Cristina” (şi aiciexistă o femeie nobilă, Cristina Iatan),Phoenicia Grand Hotel, câteva edituri,Radio România on-line, precum şi oserie de site-uri care au promovatevenimentul. Cum spuneam, conceptul“Artişti pentru artişti” a reuşitperformanţa de a aduce alături deTudor Gheorghe pe membrii corului“Madrigal”, pe Stela Popescu, JoltKerestely, Fuego (marele prieten al luiGrigore Vieru, pe versurile căruia a

scris multe cântece frumoase),Mirabela Dauer, Irina Loghin, CarmenAldea Vlad, Alina şi Romeo Negoiasă(formaţia Alesis), Anastasia Lazariuc,Adrian Daminescu, Stela Enache, VladMiriţă, Gheorghe Turda, Ana-MariaPăunescu, Iuliana Marciuc, Connect-R.La final, în aplauzele unui public care asolicitat zadarnic un bis, ambasadorulRepublicii Moldova, Iurie Reniţă, i-aînmânat lui Tudor Gheorghe un frumostrofeu. Dar trofeul cel mai importantpentru artist (am fi dorit la final ofotografie de grup, “de familie”, cu toţiartiştii prezenţi pe scenă lângă TudorGheorghe) rămâne aprecierea sincerăa exigenţilor colegi de breaslă...


Variacompus peste 60 de cântece! Paradoxal, solistul nu a fostîncântat atunci când a auzit pentru prima oară cântecul,părându-i-se nepotrivit pentru el! Apoi, avea să-l cânte până lasfârşitul vieţii, cu succes neştirbit, chiar dacă, altă ciudăţenie avieţii (şi a juriilor!), piesa nu a fost premiată la festivalul de laMamaia... Dintre zecile de titluri încredinţate de Temistocle Popasolistului său preferat, acest CD mai include „Ce e cu tine?”(1967) şi „Spune-mi unde, spune-mi cine”, pentru că am dorit săoferim o paletă interpretativă cât maidiversă. În cazul unora dintre şlagărelelansate de Dan Spătaru este vorba defoarte reuşite versiuni; este cazul piesei„Să cântăm chitara mea”, pe care Fuegoo include în mai toate recitalurile sale. Edoar unul din titlurile extraordinare dinbanda sonoră a filmului „Cântecele mării”,co-producţie româno-sovietică avându-iprotagonişti de Dan Spătaru şi NataliaFateeva (mai că vă vine să fredonaţi,recunoaşteţi, „Noi doi şi-o umbrelă”!).

Câteva dintre titlurile incluse peacest album ne readuc în memorienumele unor mari artişti care nu mai suntprintre noi: Gică Petrescu („Cine ştie aiubi”), Doina Badea („Şoapte de iubire”),actorul Ştefan Bănică (cu amuzantul„Gioconda se mărită”), Ileana Sărăroiu (cu romanţa „Inimă”, carefigurează în creaţia compozitorului alături de alte piese deaceeaşi factură, cântate de Dorina Drăghici sau Dan Spătaru).Nemaivorbind de Aurelian Andreescu, atât de nepăsător cu viaţalui... Ne-a părăsit la numai 44 de ani, între cele mai îndrăgitepiesele ale sale fiind şi cea de pe discul de faţă, „Cu cine semenidumneata?”.

Celelalte titluri de pe acest album cu adevărat decolecţie sunt cântate de solişti în activitate, care fac apelîntotdeauna la refrenele de mare melodicitate ale lui Temistocle

Popa. În 1974 compozitorul a lansat trei autentice hit-uri, şiastăzi fără riduri: tânărul, pe atunci, Adrian Romcescu a lansat„Astă-seară m-am îndrăgostit”, în acelaşi an Marina Voica, cuvocea-i suavă, ne-a fermecat... „La malul mării”, iar CorinaChiriac ne-a propus „Un singur cuvânt”. În 1983, la reluarea,după şapte ani de întrerupere, a Festivalului de la Mamaia,Temistocle Popa este recompensat cu premiul II („Bine-ai venit,iubire!” - Mirabela Dauer), în acelaşi an fiind lansat cântecul

„Iubirea ta”, cu Cornel Constantiniu. Mairecente sunt melodiile „Vino, iubire!”, cuDaniel Iordăchioae (1990) şi „Dindragoste, întoarce-te!”, cu CarmenRădulescu (1992), dar nu putem uita titluridefinitorii pentru muzica uşoarăromânească, ca şi pentru vedetelerespective: „Margarete” (flori făcutecelebre de... Margareta Pâslaru), „Iubite!”(Angela Similea), „Mi-e dor de tine”(Cătălin Crişan), „Iubeşte-mă!” (MonicaAnghel). În ce priveşte textierii, „partealeului” şi-o trag, pe drept cuvânt, autorii săipreferaţi, Mircea Block şi Aurel Storin.Doar 25 de titluri selectate dintr-o creaţiece numără peste 500 de melodii, iată oîntreprindere extrem de dificilă. Personal,aş mai fi avut unele preferinţe, în frunte cu

„Sunt vagabondul vieţii mele”, una dintre cele mai cântate şigustate piese ale ultimilor ani, dar cu siguranţă UniuneaCompozitorilor va mai edita asemenea albume şi vor mai fiocazii. Legat de UCMR, să notăm că Temistocle Popa a fostpremiat de nu mai puţin de 12 ori de UCMR, care i-a acordat în1999 un Premiu de Excelenţă. Distincţia oferită creatorului derevista „Actualitatea muzicală”, în acelaşi an, se intitula „O viaţădedicată cântecului” - şi aşa a fost existenţa acestui veritabilcampion al şlagărului, cu un loc asigurat într-un eventual „Hall offame” al muzicii uşoare româneşti!

Tudor Gheorghe

Un nou musical al luiRoman Vlad

La început de decembrie şi sfârşit de an, OperaComică pentru Copii a lansat o nouăpremieră: musicalul „Soacra cu trei nurori”, dupăbinecunoscuta poveste a lui Ion Creangă. Marea actriţă

Stela Popescu a revenit pe scena giuleşteană în dublăipostază: interpretă a roluluiprincipal şi regizor.

Şi pentru tânărul şitalentatul compozitorRoman Vlad musicalul„Soacra cu trei nurori”reprezintă o revenire laOpera Comică pentru Copii,el semnând muzica pentrucel de-al cincilea spectacol.Colaborarea dintre StelaPopescu şi Roman Vladdatează de ceva vreme.Cele mai de succesproducţii ale formidabileiechipe sunt musicalurile „Diamantul şi gâsca” (după SirArthur Conan Doyle) şi „Scufiţa roşie” (după FraţiiGrimm). Să ne reamintim şi că înmusicalul „Piatra din casă” (regiaCristian Mihăilescu) Stela Popescu ajucat în rolul principal, iar musicalul„O noapte frutunoasă” a fostprezentat pe Broadway, pe scena dela Town Hall. „Soacra cu trei nurori afost pentru mine o nouă provocare,am lucrat mult la acest spectacol,câteva luni, dar a fost şi o realăplăcere” – a spus Roman Vladimediat după premieră. „Sunt şaptepersonaje foarte bine conturate,cărora m-am străduit să le găsesccorespondeţe muzicale adecvate. Lafel şi momentele de dans susţinute

de baletul Operei Comice... Am ţinut cont de publiculfoarte tânăr, am scris o muzică atrăgătoare, accesibilă,şi în acelaşi timp am creat structurile componisticespecifice unui spectacol de actualitate”.

Scenografia este semnată de Viorica Petrovici,asistent de regie este tenorul Valentin Racoveanu, iarcoregrafia aparţine lui Mihai Babuşka şi Vali Roşca.Alături de Stela Popescu şi de baletul Operei Comicepentru Copii joacă Raluca Oprea, Oana Şerban,Roberta Enişor, Lucia Racoveanu, Daniel Filipescu,Jennifer Dumitraşcu, Gabriela Daha, Andrei Lazăr,

Bogdan Şerban, LeventeAmbrus, Andrei Roşu ş.a. Oapariţie spectaculoasă (are1,90 m înăţime!) estebaritonul chinez FangShuang în rolul unuia dintrefiii „soacrei” Stela Popescu.În 2005 a venit să studiezecanto clasic în România,este absolvent alUniversităţii Naţionale deMuzică Bucureşti,colaborează cu OperaComică pentru Copii şi s-acalificat recent în etapasuperioară a concursului X

Factor obţinând 3 DA.Text şi foto: Oana GEORGESCU


Premieră

Oana Şerban, Fang Shuang

Stela Popescu

Smaranda Oţeanu Bunea,Roman Vlad

Iurie Sadovnic,Orheianu’…

A înfiinţat prima sa formaţie, “Haiducii”, înoraşul natal Susleni, raionul Orhei din Rep. Moldova.După ce a lansat întâiul şlagăr - “Mândru cum mă laşipe mine”, cu ocazia unuispectacol la Filarmonică,spectatorii l-au bisat şi auînceput să strige: “Să cânteOrheianu’!”. “De-atunci mi-arămas acest nume. Era în1976…” – ne-a spusbinecunoscutul cantautor dedincolo de Prut, IurieSadovnic, prezent laBucureşti la un evenimentorganizat de reputatulpromotor Dorin Irimia. Cânds-a organizat concurs pentrusolistul legendarei formaţii“Noroc” a lui Mihai Dolgan(cine nu a fredonat şi nu a dansat pe acordurilemelodiilor “De ce plâng chitarele” sau “Cântă unartist”?!), dintre cei 60 de candidaţi, el şi cu o fată aufost aleşii. Dar, a trebuit să plece în armată… Avea săcânte mai târziu în formaţia lui Dolgan,“Contemporanul”.

“Am cântat şi în armată, în orchestra de Jazz aDiviziei din oraşul Nikolaev din Ucraina. Eram tanchist!

Acolo am învăţat enorm, m-am pregătit practic pentruscenă, pentru concertele live, pentru spectacolele cupublic.. Era o zonă înconjurată de sate româneşti.Parcă era un duh românesc acolo… Nikolaev era şi un

oraş muzical. Îmi aduc aminte că în şcolile şi instituţiilemuzicale din Ucraina se predau armoniile lui Ion AldeaTeodorovici”.

Iurie Sadovnic “Orheianu’” a urmat apoiFacultatea de Regie din cadrul Institutului de Arte dinChişinău. A vrut să fie regizor, dar “între film şi muzică,a biruit muzica”.

În timpul studenţiei a cântat în formaţia “Sonor”împreună cu Anastasia Lazariuc. Cei doi interpreţi au

fost colegi de şcoală. A colaboratapoi cu formaţia “Bucuria” a fraţilorTeodorovici. Vă aduceţi aminte depiesa “Melancolie, dulcemelodie”?!... “În 1976, atunci cândcântam în formaţia MarieiCodreanu, am avut fericirea să fiuîn zece spectacole împreună cufabulosul Czeslaw Niemen. Eravestit, făcuse revoluţie în Europa.Cânta poezia clasicilor polonezi şipoezia rusească şi compunea atâtde frumos şi de profund! Era unfenomen! Atunci am ştiut că vreausă cânt poezie! Tot atunci am fostîn turneu la Baikonur unde am

cântat celor de la Staţia Spaţială Internaţională. Ţinminte cum inginerii ne-au povestit despre OZN-uri,despre spaţiu, despre Univers, despre gravitaţie şilevitaţie. Totul era adevărat!”.

În anul 1983 Iurie Sadovnic a înfiinţat, în cadrulFilarmonicii din Chişinău, propria formaţie, “Legenda”.“Mi-am împlinit visul de a cânta poezia clasicilor şi apoeţilor contemporani” – ne-a mărturisit artistul.

“Compunând pe versurile lui Eminescu, GrigoreVieru, Minulescu, Blaga, Federico Garcia Lorca,Lope de Vega, Adrian Păunescu am vrut să oferoamenilor o oază de melancolie, de refugiu, defrumos… Cânt în limba română, rusă, poloneză şifranceză. Pe versurile lui Nicolae Rubţov îmicântam melodiile în Cenaclul Totuşi iubirea al luiAdrian Păunescu, unde eram invitat foarte des ”.Cu “Legenda” a călătorit între 1983 şi 1996 pestetot, în fosta URSS, în Franţa, Germania,Danemarca, Ungaria, Polonia, Mongolia.

Îi place să combine folclorul cu muzica de jazz,rock, folk, are un volum de poezii, “Am să plec încodrul verde”, şi a lansat până acum şase discuri.Lucrează la cel de-al şaptelea CD, care vaconţine piese compuse de el, pe versurile luiGrigore Vieru, Ion Minulescu, Adrian Păunescu şiRobert Hearts, un poet irlandez… Se va numi“Omul frumos” sau “Pasărea Măiastră”. Atuncicând l-am întrebat când va fi lansat, IurieSadovnic Orheianu’, Artist Emerit al Rep.Moldova (1984) şi distins în 1993 cu Ordinul

“Meritul Civic” , mi-a răspuns senin: “Nu ştiu, lapenultimul disc, Evadare, am lucrat 6 ani…”

Text şi foto: Oana GEORGESCU


Vedete

Iurie Sadovnic, Viorel Burlacu


În ţară

Revanşa adevăraţilorcântăreţi

Mihai CHIHER

Am fost o clipă să scriu “revanşa dinozaurilor”sau “marginalizaţilor”, dar n-are rost nici tangenţial săne referim la cei care, din ignoranţă sau chiar din rea-voinţă, au făcut ca adevăratele valori ale muzicii uşoareromâneşti să aibă atât de rar ocazia să se întâlnească,pe micul ecran, la radio sau în concerte, cu publiculcare îi iubeşte. Ei nu se războiesc cu nimeni, nu aunevoie de nici o revanşă, pentru că au fost mereu pelocul I, n-au pierdut nici un meci! Dovada zdrobitoare asuperiorităţii acestor corifei ai genului (acum au fostdoar 9 dintre ei, dar mai sunt şi alţii) a făcut-ospectacolul “Ziua muzicii uşoare româneşti dealtădată”, de la Sibiu. Am înţeles că a fost ediţia a III-aa manifestării şi că aceasta este titulatura aleasă de labun început, dar poate ar fi fost mai potrivit ceva degenul “Şlagărele tinereţii noastre” sau chiar “Parada

vedetelor şi a şlagărelor”, pentru că atunci cândspunem “de altădată” ne gândim mai degrabă laZavaidoc, Cristian Vasile, Jean Moscopol, Titi Botez...Dar, să fim bine înţeleşi, titlul contează mai puţin, afişula fost frumos, iar Casa de cultură a sindicatelor a fostluată cu asalt, cele 600 de bilete epuizându-se cu multtimp înainte, cu un afişaj minimal. Pentru că publicul îidoreşte, îi aşteaptă, îi iubeşte necondiţionat pe aceştidemni reprezentanţi ai muzicii uşoare româneşti,pentru că publicul s-a săturat de scandaluri, silicoane,playback şi false “voci ale României”: oameni buni,acestea sunt adevăratele voci ale României, nu

imitatorii jalnici cu care suntem asaltaţi! Prin aceastăiniţiativă, susţinută de Primărie şi Consiliul local, Sibiula dat o lecţie tuturor oraşelor din ţară, promotoriicuceriţi la rândul lor de evoluţia celor 9, anunţândintenţia de a organiza un turneu naţional, cureprezentaţii inclusiv la Sala Palatului, precum şi unmega-show la primăvară, tot la Sibiu. Organizarea,impecabilă (cazare de 4 stele, transport, masă, totul lasuperlativ), a aparţinut Casei municipale de cultură dinSibiu, unde director este coregraful Ovidiu Dragoman,un artist care ştie cum să-şi trateze colegii de breaslă.Să mai spunem că sonorizarea şi luminile au fostperfecte? N-ar avea rost.

Fiind vorba de 9 artişti, s-a stabilit ca fiecare săaducă în scenă 4 din cele mai mari şlagăre, pentru arezulta o seară cu adevărat magică. Şi a rezultat!Veteranul spectacolului, Alexandru Jula, nu putea ocoli“Soţia prietenului meu” sau “Floare albă din Pireu”, dara spus şi glume, pentru ca la final toată sala să cântecu el amuzantul “La viaţa mea”. Mezina CarmenTrandafir, 38 de ani, s-a bazat, firesc, pe şlagărele luiMarius Ţeicu şi George Natsis, în timp ce DanielIordăchioae a făcut apel la piesele de succes scrisepentru el de Ion Cristinoiu şi Dumitru Lupu. Evidentacesta din urmă, cu “Gara mică” şi nu numai, nu a lipsitdin recitalul îndrăgitului cântăreţ Gabriel Dorobanţu.Am spus mai sus că sintagma “de altădată” nu e foartepotrivită, fiindcă Iordăchioae a cântat o compoziţieproprie recentă, la fel Mihai Constantinescu (care,evident, a ridicat sala în picioare cu “Sus în deal” sau“Haideţi la joacă”), în timp ce Marina Florea a adăugat

Mihai Constantinescu

Marina Voica


În ţarămai vechilor hit-uri compuse deGeorge Grigoriu sau IonelTudor o piesă nouă, aparţinândlui Mihai Alexandru. StelaEnache a fost fidelă, fireşte,compoziţiilor lui Florin Bogardo,reamintindu-ne “Anii de liceu”când fredonam cu toţii “Să nuuităm să iubim trandafirii” sau“Dimineţile mele”. AdrianDaminescu ne-a readus înmemorie piese de VasileVeselovschi (“Şi m-amîndrăgostit de tine”) şi DinuGiurgiu (“Într-o zi”), dar şivibranta sa compoziţie“România”. Ca şi GabrielDorobanţu sau CarmenTrandafir, şi Marina Voica arecurs la un colaj din câteva mai

vechi succese ale sale, după care,într-o formă de zile mari (la eafiecare gest sau cuvânt este gândit),a evocat, în două binecunoscutecompoziţii proprii, “Căsuţa de lamarginea satului” şi “Cafeneaua”unde stă într-un colţ, privind cumafară plouă, plouă... Finalulrecitalului ei a fost ca un mesajdureros şi nostalgic, din parteatuturor artiştilor din spectacol,pentru publicul care, ridicat înpicioare, ovaţiona, prin piesa luiGherase Dendrino, “Să nu nedespărţim”. Nouă ne revine de faptdatoria de a face totul pentru a nune despărţi niciodată de aceşti artiştifără pereche!

Marina Florea

Gabriel Dorobanţu


Pe scene

Parfum de crizantemeFulvia MICU

Vasile Vasilache, Florentin Delmar, NicolaeKirculescu, Ionel Fernic, Mia Braia, Gheorghe Zamfir,Guilelm Şorban, Nelu Danielescu, Vespasian Vasilescu,Aurel Maxiny sunt doar câţiva dintre compozitorii readuşiîn memoria afectivă a publicului prin creaţiile lor inspirateîntr-un concert cu adevărat excepţional găzduit deeleganta sală a teatrului din Deva (unde cândva fiinţateatrul de revistă, din păcate azi instituţia la care au cântatOvidiu Komornyik, Irina Soroiu, Florin Mureşan fiind doaro amintire...). Este, practic, un festival naţional alromanţei, ajuns la ediţia a III-a şi iniţiat de cunoscutainterpretă Mariana Deac, aceasta invitând la actuala ediţienume de primă mărime ale genului. Organizată deConsiliul judeţean Hunedoara prin intermediul C. J. C. P.C. T., unde Mariana Deac este directoare din 2005,această autentică sărbătoare a cântecului românesc aavut toate atributele unei reprezentaţii de gală: decorurifrumoase, aranjamente florale (florăria Simbol), sunet şilumini de calitate (Bell Sound), cupe de şampanie pentrutoţi spectatorii în pauză (!) şi mai ales o orchestrăvaloroasă, mulţi dintre instrumentişti făcând parte din

formaţia timişoreană “Virtuozii Banatului”: Ilie şi RaduVincu – viori, Ionicuţ Butan – clarinet, Costel Haida –contrabas, Cristi Stanca – acordeon, Kalman Urszui – pian(pe acesta din urmă îl aplaudasem în postură deacordeonist la festivalul de la Zlatna, despre care amscris). Şi dacă tot am amintit de festivalul “Te-aştept pe-acelaşi drum – In memoriam Valer Ponoran” de la Zlatna,doi dintre laureaţii ultimelor două ediţii, ambii din judeţulHunedoara, au evoluat în concertul de faţă – este vorba

de tinerii Cristian Fodor şi Lorena Pascu. Mariana Deac aadus în scenă cu desăvârşită muzicalitate “Parfumul deromanţă”, cum a intitulat ea festivalul, cu o selecţieimpecabilă de patru cântece celebre - “Parcă ieri te-amvăzut”, “Pe sub fereastră curge-un râu”, “Călugărul dinvechiul schit”, “Te-aştept pe-acelaşi drum” - şi a invitatalături de ea vedete de calibru din întreaga ţară. Astfel, dela Timişoara a venit redutabilul Petrică Moise, compozitorşi interpret cu studii de percuţie şi absolvent de

Matilda Pascal Cojocăriţa, Ştefan Cigu

Florin Georgescu

Mariana Deac

Trofee maimulte decâtconcurenţi?

Gabi MATEI

După modelul occidental(american?) au început să se desfăşoareşi în ţărişoara noastră gale de decernarea unor premii muzicale: de unde laînceput erau doar una - două, acum s-auînmulţit precum ciupercile după ploaie,toate fiind “naţionale” şi chiar“internaţionale”! Cu titulaturi pompoase,covor roşu, trofee speciale, reporteri, omaiţumăreală tip Oscar, de crezi căindustria muzicală autohtonă e cea maitare din Europa (deşi are mici lipsuri, peici pe colo, în puncte esenţiale). Cândciteşti lista premiaţilor, afli că avem zecide artişti de mare impact, numiţi “noilesenzaţii”, de care nici nu ai auzit... Inflaţiaacesta face rău şi celor valoroşi – puţini lanumăr – care se trezesc amestecaţi înciorba aceasta gătită după reţetareciudate. Iar fiecare gală se declară “ceamai importantă decernare”. Iată doarcâteva dintre aceste gale cu titulaturineapărat englezeşti.

Media Music Awards 2013 (Sibiu)Pe trei scene din Piaţa Mare a

Sibiului, în faţa a 20.000 de spectatori, auurcat artişti care au cântat şi au fostpremiaţi în funcţie de difuzările radio-Tv-online din ultimul an, monitorizate deMedia Forest (dar nu ştim cât la sută dinspaţiul media este monitorizat). La ceade-a doua ediţie a premiilor Media Forest,casa de discuri ai cărei artişti au cele maimulte difuzări este Cat Music, câştigă-toare a trofeului BEST LABEL, What’s Upa plecat cu două premii: Best New Artist şiBest Video, Elena Gheorghe a luatpremiul special Media Forest Award,Voltaj, câştigătoare a premiului BestGroup, s-a prezentat cu un show inedit,alături de Maximilian, Vali Crăciunescu şi

Alina Crişan la saxofon. Băieţiide la Alb Negru au încheiatseara cu două trofee pentruBest Pop şi Best Song,

Romanian Music Awards2013 (Braşov)

Eveniment-show carea avut loc în Piaţa Sfatului dinBraşov, în faţa a 30.000 despectatori fiind transmis în ţarăşi la posturi de televiziune deprofil din 19 ţări (?). Cargo aprimit premiul Lifetime Award.Andra şi-a adjudecat douătrofee: “Best Female” şi “Ceamai difuzată piesă”: What’sUp feat. Andra - K la Meteo.Nicole Cherry a câştigat BestNew Act şi Radio 21 Awards.Trupa LaLa Band a primit trofeul TeenIcon Award. Formaţia Vunk a câştigatpremiul Best Rock, pentru al treilea an larând, iar Corne llie a şi prezentat gala...alături de Gina Pistol.

Romanian Top Hits Music Awards(Bacău)

Eveniment care a avut loc timpde două seri în Piaţa Tricolorului dinBacău. Andra a primit premiul Girls TopHit 2013, iar Loredana, trofeul pentruArtistul Anului 2013 în România. NicoleCherry - artist debutant - şi-a adjudecatdistincţia New Artist Of The Year 2013.Premiul Best Club Show 2013 a fostcâştigat de Naguale & Kazibo Music.Romanian Top Hits Music Awards aajuns deja la cea de-a şaptea ediţie, iaranul acesta au participat la eveniment,după spusele organizatorilor, peste 50 deartişti din ţară şi din afara ţării, dintre care18 au fost premiaţi.

Mamaia Music AwardsPrima ediţie a galei Mamaia

Music Awards 2013 a avut loc la CremaBeach din Mamaia. Andra a fost cea carea deschis evenimentul, ei revenindu-ipremiul pentru Best Female Artist. Showpe plaja din Mamaia pentru Loredana –premiată pentru (surpriză!) Cel mai buncântec - “Viva Mamaia!”, imnul staţiunii,

cântat alături de Cabron, Alex Velea şiRadu Mazăre. Nicole Cherry a primittitlul de “Cel mai bun nou artist”.Organizatorii evenimentului au acordat unpremiu şi pentru cea mai bună casă dediscuri, trofeu câştigat de MediaProMusic.

În ritmul acesta, fiecare orăşel cuprimar ambiţios va avea în curând propriagală de decernare a “adevăratelor” premiiRomanian Hits. Evident, cam aceleaşinume se găsesc pe toate listele, de aceeanu am specificat decât câteva trofee de lafiecare gală. Multe premii, puţini artişti…În fapt, este o luptă pentru difuzare întrecasele de discuri MediaPro Music, CatMusic, Roton.

Evenimentele s-au transformatdin gale muzicale în evenimentemondene, pierzându-şi astfel dinimportanţa artistică, ceea ce nu estecazul cu alte decernări de premii,profesioniste, ca la “ActualitateaMuzicală”, de pildă. Mai gravă este însăpedalarea aproape exclusivă pe sonorităţide impact imediat, efemer, o muzică“comercială”. Nu găsim muzica uşoară,folk, găsim foarte puţin pop sau rock. Nise sugerează că asta vrea publicul - totalfals, publicul vrea muzică de calitate, careînsă nu i se oferă de posturile radio şi tvla ora actuală. Dacă i s-ar oferi, altele ar fipremiile galelor…


Pe sceneConservator, colaborările sale cu Filarmonica dinTimişoara fiind memorabile. Dacă acesta estebinecunoscut, o surpriză extrem de plăcută a reprezentat-o fiica sa Lia Moise. Cum cu puţină vreme în urmăsusţinuse un recital de clasă pe scena festivalului“Crizantema de aur” (de ce oare nu se mai transmite pemicul ecran? Bilă neagră pentru organizatori...), MatildaPascal Cojocăriţa l-a reeditat parţial la Deva, împreună cusoţul ei, dirijorul şi violonistul Ştefan Cigu, în repertoriufigurând şi titluri vechi, de pe albumul “Melodii de-atunci,cântate acum”, dar şi romanţe noi, lansate în concursul decreaţie la Târgovişte. Adevărat recordman al“Crizantemei” (din cele 46 de ediţii a participat la 30!),tenorul Florin Georgescu a dominat scena cu vocea sa,abordând şi romanţe celebre, şi canzonete (“O sole mio”),

şi “Traviata” (Brindisi), spre încântarea unui public exigentşi cunoscător.

Gala de la Deva i-a făcut pe mulţi cei din sală sălăcrimeze şi să se emoţioneze ascultînd “Zaraza”,“Frumoasa mea cu ochii verzi”, “Îţi mai aduci aminte,doamnă?”, “Să nu-ţi spui dorul nimănui”, “Dorul meua-nnebunit”, “Smaranda”, “Mi-e dor”, “De ce m-aţi dus delângă voi?”, “Numai una”, “O adoram de-o vreme-ntreagă”, “De ţi-ar spune poarta ta...”, “Dragoste, buruianărea”, “De tine nu-mi mai este dor” şi alte piese intrate înconştiinţa marelui public. Ca un corolar, la final toţiparticipanţii au interpretat laolaltă cu publicul un vechicântec de Crăciun şi “Ciobănaş cu 300 de oi”. A fost, cuadevărat, o seară magică!

Loredana


Gala Ovo Music

Muzicasufletului tău

Yvonne MĂRGĂRIT

A III-a ediţie a Galei “OvoMusic”, organizată de casa deproducţie omonimă şi de Asociaţiaculturală “Ovo”, a fost ca o picăturăpierdută în oceanul concertelor cuvedete străine aduse la SalaPalatului de impresari dornici decâştig mare, rapid şi facil, pentru căa organiza un spectacol cu 22 deartişti români, cu orchestre,prezentator, regie (actorul LucianNuţă), ecrane de proiecţie şi toatecele este infinit mai pretenţios şi

incumbă mult profesionalism. Şi, înciuda ofertelor tentante ale“concurenţei” (dar cu ce preţuri,oameni buni!), publicul fidel a venitîn număr mare la vedeteleautohtone, cu care are rar ocaziasă se întâlnească. Conformtradiţiei, Ovidiu Komornyik,iniţiatorul acestei manifestări unice(el a oferit diplome superbe tuturorcolegilor săi), a deschis balul cu untitlu... neadevărat, “Te-am trădat”,fiindcă el nu şi-a trădat nicispectatorii, nici colegii, organizândcu bani de acasă acest concert. Înplus, a oferit melodii frumoaseunora dintre participanţi: AngelaSimilea (foarte gustate duetele lor),Alina Mavrodin, Flavia Stoica, Ella

Verban. Foarte cântat a fost şiDumitru Lupu, cu două piese deIleana Şipoteanu (“Am trup deceaţă”, “De ce-s ochii tăi albaştri?”)şi marele şlagăr “Mă-ntorc la tine,mare albastră” de DanielIordăchioae, acesta împreună cuun cor al elevilor săi de laAcademia de arte frumoase. Nupuţini au fost protagoniştii care auapelat la compoziţii proprii, cum arfi Mihai Constantinescu (firesc),care a cântat “Şi te-am iubit” şi“Ce-ar fi” alături de grupul de dans“As” de la Palatul copiilor, condusde Mona Teodorescu. La rândul luiIordăchioae ne-a trimis cu... o lunăîn urmă (“Octombrie, marţi”), FlorinMureşan ne-a propus “Spune-mi de

Angela Similea, Ovidiu Komornyik

Adrian Enache

Ileana Şipoteanu


Gala Ovo Musicce”, iar Zoe Alecu a dat viaţă compoziţiilor proprii “Încăun tren” şi “La şaispe ani”. Nu intenţionăm să facem un

top al compozitorilor, dar ne-am bucurat să constatămcă numele importante ale genului sunt mereu înactualitate: Marius Ţeicu a fost prezent cuşlagărele “Eu te voi iubi” (AdrianDaminescu) şi “Mama, doar mama”(Corina Chiriac), Nicolae Caragia a fostcântat de Corina Chiriac (“Aseară unde-aifost?”, cu versurile amuzante aleinterpretei) şi Anastasia Lazariuc (“Nu temai cred”), aşa cum Sanda Ladoşi arămas fidelă delicatelor filigranări sonoremarca Dan Iagnov (“E iarnă şi e seară iar”,“Totul e perfect”, ambele pe versurileAndreei Andrei). Gala a fost în sine untriumf atât al interpreţilor, al vocilorimportante ale genului, cât şi al creatorilor,pentru că a fost o adevărată încântare săle ascultăm pe Angela Similea dând viaţăpieselor “După noapte vine zi” de Aurel Giroveanu şi “Efrumos la mine-n suflet” de Marcel Dragomir, pe NataliaGuberna readucând în memoria publicului şlagărul său

“O iubire mi-a bătut la geam” de Dinu Giurgiu, peLuminiţa Anghel cântând cu patos “You Took My Soul”

de Andrei Kerestely, pe Anastasia Lazariucpropunându-ne un frumos cântec al compozitorului

basarabean Mircea Guţu (“Nu-mi pare rău”) saupe Alina Mavrodin interpretând cu caldăsensibilitate două compoziţii de Komornyik şiEmanuel Gheorghe, pe inspirate versuri proprii,de pe discul său “de aur”, multilaureat, “Poveştide dragoste”. Nu numai Angela Similea şi OvidiuKomornyik au fost acompaniaţi de o orchestră,ci şi Silvia Dumitrescu: ea a avut alături un grupcondus de compozitorul Virgil Popescu, cântândde altfel două creaţii ale acestuia, “Fiorul iubirii”şi “Asta e opinia mea”. Recitalul ei a ocazionat şiacordarea unei diplome “In memoriam DoruCăplescu”, împlinindu-se 20 de ani de lastingerea din viaţă a talentatului muzician. Unmoment special a fost oferit, la debutul ei înGală, de eleganta Silvia Chifiriuc, cu două piese

de pe albumul de autor pe care i l-a încredinţatcunoscutul compozitor basarabean Yan Raiburg, “Noi

ne iubim” (versuri Xenia Suruceanu/ Silvia Chifiriuc) şi“E voia ta” (versuri Grigore Vieru). Carmen Trandafir aacordat credit tinerilor autori Bogdan Taşcău (Mr. M) şiVlad Creţu, fiind co-autoare la text şi având alături de

ea 4 tineri şi moderni dansatori. Se înţelege, au fostşi interpreţi care au apelat la repertoriulinternaţional, cu melodii în original sau cu textromânesc, între aceştia fiind Luminiţa Anghel,Florin Mureşan, Carmen Trandafir, CarmenRădulescu, Adrian Daminescu, Cornel Verban; maimult, temperamentalul Adrian Enache (mai popularca oricând de când cu reclamele la farmaciileCatena!), în avanpremiera turneului său în SUA, aoferit un incendiar colaj din melodiile lui ElvisPresley, alături de baletul Teatrului de revistă “C.Tănase”.

La final, după 4 ore, toţi cei prezenţi au apreciatcă a fost un spectacol mai reuşit decât cel de anultrecut, aşa încât, citând piesa cântată la final înduet de Angela Similea şi Ovidiu Komornyik,rămânem “Prieteni pentru totdeauna” şi... să

sperăm că va mai fi şi Gala Ovo Music cu nr. 4! (Foto:Tudor Apolozan)

Anastasia Lazariuc

Alina Mavrodin

Silvia Chifiriuc

Povestea (şi... poveştile!)

continuă (V)Octavian URSULESCU

La scurtă vreme după cucerirea primului “Cerb de aur”de către un artist din ţara noastră, Luminiţa Dobrescu esteinvitată să participe la un show TV în Olanda, alături decâştigătoarea “bronzului”, olandeza Conny Vink. În acelaşian 1969 întreprinde turnee în Suedia, Iugoslavia, Belgia,RDG (cântă în spectacolul de inaugurare a televiziunii înculori), Israel (alături de Constantin Drăghici, Dan Spătaru,Mihaela Mihai, Sergiu Cioiu), semn că victoria de la Braşova făcut înconjurul lumii. Şi astăzi este extrem de populară şide dorită în Israel, ca şi în toate ţările unde a evoluat. Varalui 1969 îi aduce Luminiţei un premiu II la puternicul festivalinternaţional de laBratislava, Cehoslovacia(“Bratislavska Lyra”) şiconduce de asemeneacătre premii, la Creaţie,melodiile cărora le dă viaţăla festivalul de la Mamaia(“Of, inimioară”, “Ai plecatrâzând”). În paralel, estetot mai solicitată de alţicompozitori, interpretândcu succes melodii deAlexandru Mandy (“Masatăcerii”, “Romanţadragostei”) şi CornelFugaru (“De ce?”),împreună cu acesta dinurmă efectuând mai multeturnee în străinătate. Lacea de-a III-a ediţie a

“Cerbului de aur”,care a avut loc între3 şi 8 martie 1970 laTeatrul dramatic dinBraşov, este invitatăsă susţină un recitalîn seara de 4martie, alături delegendarii Jose-phine Baker şiMemphis Slim.Piesele din recitalulLuminiţei Dobrescuau fost orchestratede Dimitrie “Piky”Inglessis, iarsuccesul a fost unulremarcabil. Încartea sa “Cerbulde aur / 50 deautografe”, apărutăîn 1970, Aurel

Crişan scria:“Marele Trofeucucerit de LuminiţaDobrescu la ceade-a doua ediţie aconcursului de laBraşov a fost oizbândă apreciatăde un publicnumeros. Juriul adecis succesulreprezentantei noa-stre în amplaconfruntare, încu-nunând graţia,e n t u z i a s m u l ,patetismul şi,neîndoielnic, calită-ţile vocale aleLuminiţei Dobrescu.Iar la a 3-a ediţie,printre invitaţii între

care s-au numărat Connie Francis, Josephine Baker,Memphis Slim, câştigătoarea din 1969 a avut o sarcină grea:între o “regină a inimilor” şi un “ambasador al blues-ului” eragreu să strălucească... Şi totuşi Luminiţa s-a dovedit, înciuda super-exigenţelor, la înălţime. A fost suficient să treacăprimele 5 minute din recital pentru ca spectatorii şitelespectatorii să fie cuceriţi: străbătuse un an greu,încununat de succese demne de consemnat, recitalul ei fiindîncă o dovadă în acest sens”.

Iată ce-şi aminteşte artista despre acest recital din1970: “Din nefericire, sub formă video acest recital nu maiexistă, probabil a fost distrus după plecarea mea înGermania sau poate, aşa cum am auzit că se proceda,banda a fost ştearsă sau reînregistrată, din spirit deeconomie. Sau, mai ştii, a fost “ascunsă” bine de “prieteni”din TVR-ul de altădată. Totul este posibil, din fericire a fostpăstrată şi bine conservată banda audio, la Radio România,de către Titus Andrei, căruia îi mulţumesc mult. Recitalulmeu fusese bine pregătit, atât partea vocală, cât şi ceainstrumentală, în special orchestraţia materialului, de cătreun muzician cunoscut în acea vreme, şeful formaţiei Olympic64 (nume dat de Valeriu Lazarov pentru emisiunea de


Remember

D. Inglessis şi Olympic 64

L. Dobrescu, J. Baker

În actualitateDorin MANEA

Formaţia HOLOGRAF lansează un nou videoclippentru piesa “Roua dimineţii”, cel de-al patrulea singleextras de pe albumul “Love Affair”. “Single-ul ‘Rouadimineţii’ are o notă mai dură, însă pe care noi o considerămabsolut normală, pentru că Holograf a fost şi este o formaţierock”, a spus Iulian Vrabete, bassistul Holograf. Regianoului clipului a fost semnată de George Petroşel, fiul lui EdiPetroşel, bateristul formaţiei. Piesa “Roua dimineţii“ estecoloana sonoră a filmului “Ultimul zburător“, regizat deOvidiu Georgescu, motiv pentru care videoclipul conţine şisecvenţe din peliculă.

PEPE - “Ce fată” este cel mai nou single al său şi celde-al treilea extras de pe următorul album al artistului, după

“Femei periculoase“ şi “Iubire interzisă”. ”Am vrut casound-ul piesei să fie diferit de ceea ce am făcut până acum.către partea de club”. Compoziţia noului single este semnatăde Pepe, tot el deţinând creditele şi pentru versurile piesei.

ŞTEFAN BĂNICĂ le dă întâlnire fanilor săi într-unturneu naţional de amploare alături de trupa sa, “Rock’n’RollBand” şi grupul “The 50’s”, care s-a desfăşurat în noiembrieîn zece dintre cele mai importante oraşe din ţară. Turneul apurtat numele celui mai recent single al său, “Alerg printrestele”, lansat împreună cu MediaPro Music. Publicul a avutparte şi de această dată de un show de excepţie, în

concertele din cadrul turneului au putut fi ascultate atât hituribinecunoscute, cât şi cântece de pe albumul “Altceva”, de pecare artistul a lansat până în prezent nu mai puţin de patrusingle-uri: “Nu e prea tărziu”, hitul “Ce e dragostea?” feat.Marius Moga, “Noaptea de Crăciun” şi cel mai recent single,“Alerg printre stele” feat. Pacha Man. Turneul a cuprinsConstanţa, Galaţi, Bacău, Suceava, Botoşani, Iaşi,Piteşti, Braşov, Cluj, Ploieşti .

Formaţia VH2, care ne-a încântat de-a lungultimpului cu 3 albume şi peste 10 hituri ca ”Trece vremea” sau”Dacă n-ai iubi”, schimbă registrul şi lansează ”Schimbăceva” - un imn tomnatic, un îndemn la adresa tuturor de a fimai buni, mai încrezători în forţele proprii. ”Suntemîncrezători că piesa va fi bine primită de public, mai ales încontextul mediatic românesc din ultima perioadă”, au declaratmembrii trupei. In momentul de faţă este foarte în vogăreîntoarcerea la tendinţele retro, nu numai prin sonorităţimuzicale. Piesa ”Schimbă ceva” este un amestec reuşit depop clasic, rock’n’roll rococo şi stilul inconfundabil al celor dela Vh2.

MANDINGA . De 6 ani nu au mai lansat un cântec înlimba română, aşa că revine cu un single, “La vita e bella”,o coproducţie Cat Music, HaHaHa Production şiHappiness Production. “Ne doream o piesă în limbaromână, aşa că suntem foarte încântaţi de lansarea acestuisingle. E o piesă tonică, cu un vibe foarte bun”, a declaratElena Ionescu, solista Mandinga.

lansare a acestei trupe), DimitrieInglessis. Recitalul fusese plasat alăturide cele susţinute de Josephine Baker şiMemphis Slim. Începând de la alegerearepertoriului (la care, în parte,contribuise şi fostul meu soţ DanDominique Costinescu, inclusiv cuadaptări în limba română ale textelorstrăine) şi până la orchestraţiilerealizate de Sile Dinicu şi PikyInglessis, totul era gândit până-n celmai mic detaliu, căci trebuia să fac ofigură frumoasă lângă marii interpreţiamericani. Pentru această searădeosebită compozitorul GeorgeGrigoriu îmi pregătise în primă audiţie opiesă minunată, “Câtă dragoste”, cares-a bucurat de mare succes. Am maicântat atunci melodii de Edmond Deda,

Paul Urmuzescu, George Grigoriu,Temistocle Popa, Alexandru Mandy, darşi piese din repertoriul internaţional, înlimba franceză şi engleză. Experienţadobândită în nenumăratele turneeefectuate între anii 1965 şi 1969 înRusia, Bulgaria, Israel, Belgia, Olanda,Polonia, Iugoslavia m-a ajutat foartemult să-mi consolidez stilul interpretativ,să fiu sigură pe mine, dezinvoltă şi sădemonstrez publicului din acea searăcă gloria mea din anul precedent nufusese întâmplătoare, că dobândisemtrofeul prin forţa şi personalitatea meaartistică. De atunci am rămas prietenăcu Josephine Baker şi de fiecare datăcând venea la Berlin ne întâlneam şi nereaminteam de acea frumoasăseară...”.


Vedete

Pepe

Holograf

L. Dobrescu cu “Cerbul de aur”


Lansare

Ultimulromantic

Marius GHERMAN

Dorinţa marelui public de aafla cât mai multe despre slujitoriimuzicii uşoare a fost probată deafluenţa incredibilă de la Standulediturii Pro Universitaria, la TârgulGaudeamus, unde a fost lansatăcartea “Alexandru Jula, ultimul

romantic”, apărută în colecţia“Artele spectacolului”. Scrisă decolaboratoarea noastră OanaGeorgescu, cartea oferă, peparcursul a 320 de pagini, oimagine completă a unei cariereunice, întinse pe parcursul a 60 deani, printr-un text consistent,amintiri şi aprecieri din partea apeste 60 de personalităţi, afişe,distincţii, fotografii, plus un CD cu20 de şlagăre. Sunt evocaţi în acestvolum remarcabil toţi compozitoriicu care Jula a colaborat, toţi colegiipe care i-a invitat în spectacolele

sale sau înemisiunea de la TVGalaţi. Parte din eiau fost prezenţi laaceastă lansare,fiind întâmpinaţi deautoare, de MarianBârgău, directorulgrupului editorial ProUniversitaria şi deeroul cărţii. Între eiau fost JoltKerestely, CornelConstantiniu (gestminunat, a venit înscaunul cu rotile!),Stela Enache, IleanaŞipoteanu, DumitruLupu şi CarmenAldea Vlad, toţi treiveniţi special de laConstanţa, prof.

univ. dr. Ion Marin (decan laUniversitatea Hyperion şi directorgeneral al cotidianului “Ultima oră”),Carmen Rădulescu, ViorelPopescu, Alina şi Romeo Negoiasă(formaţia Alesis), directorulfestivalului internaţional “DanSpătaru” de la Medgidia, DanielGheorghe, Ioana Sandu, MarianSpânoche, Florin Apostol, textierulşi interpretul Marian Stere (RadioRomânia Internaţional), GeorgePascaru (fost director de imagine laTVR), actorul Nae Alexandru,scriitorul Aurel V. Zgheran, dr.Ciprian Jula, nepotul artistului, Liviaşi Vali Gauzin, pintorul Traian Nica,deputatul Bogdan Ciucă. Acesta dinurmă, sosit în ultima clipă de laaeroport, a avut surpriza să nu maipoată cumpăra nici o carte, întregul

Alexandru Jula, Marian Bârgău, Oana Georgescu

Zbor şi muzicăEl este de peste 20 de ani

controlor de trafic aerian, supervizorşi instructor la Aeroportul Oradea. Dariubeşte muzica country şi de cândsufletul i s-a lipit de ritmurile acesteia,a încercat să îşi exprime în versuripropriile experienţe şi sentimente.

„Sunt fiecare personaj şifiecare vers din muzica mea” – îlcompletează Anastasia (AlexandrinaChleu, pe numele său real), partenerasa de scenă. Deşi s-a înscris mai întâila Facultatea de Litere, la dorinţapărinţilor, a intrat prima pe listă laFacultatea de Teatru. A realizat, dupădoi ani de studiu, că îşi dorea maimult... Profesorii îi descoperiseră unalt talent, de care ea însăşi uitase laun moment dat, cel muzical. Dorinţade a face carieră în muzică a fost unvis din copilărie care i s-a împlinit. Înprezent, Anastasia lucrează în studiola primul său album, o producţie„Magicsounds”, Arad (cu SorinBocerean şi Cosmin Lupan). În timpulliber însă, frumoasa Anastasia esteînsoţitoare de bord.

Iată de ce, deloc întâmplătorcei doi au fost invitaţi de FlorentinChivulescu să susţină un recital lalansarea oficială a RomWings,compania sa de consultanţă îndomeniul aviaţiei şi aeronauticii.

M a r i a nFilip a învăţatsingur să cântela chitară, darstilul country l-adescoperit abiaîn 1999, în SUA,unde a urmat uncurs de pregătirela Pan-AmericanFlight Academydin Miami.Muzica aceastai-a mers pur şisimplu în suflet. “Am auzit la radio omelodie de-a lui Faith Hill, The Secretof Life, ale cărei versuri spuneau căbucuriile mici sunt secretul vieţii. Deatunci, cât am stat în SUA, n-am maischimbat postul. Melodiile country auarmonie şi întotdeauna spun opoveste, veselă sau tristă, în care teregăseşti” – a povestit Marian. După“experienţa americană”, şi-a luatchitara, a început să cânte şi săcompună cântece, primul având catext o poezie de George Topârceanu,“În drum“. La începutul lui 2012 areuşit să înregistreze un album,„Pasiune americană”, cu 13 melodii,dintre care 5 sunt creaţii proprii. Acolaborat cu clujeanul Sandy Deac,de la “Desperado”, în studioul căruiaa făcut înregistrările. “Marian Filip,acest cowboy contemporan călare pevisurile sale, ne propune un albumcare place din prima pentru că

reuşeşte să găsească o legătură întrefaimoase piese din trecut şicompoziţiile sale de astăzi. Fiindobişnuit în a contempla zborul,Marian desenează cu vocea sa plinăde vibraţie o dâră de nostalgie pecerul muzicii” - scria Sandy Deac. Aretranspuse versurile proprii pe pieseale unor artişti consacraţi precumMark Knopfler, Willie Nelson, NorahJones. Albumul a fost produs în 1.000de exemplare, are coperteatrăgătoare şi un booklet ce cuprindetoate versurile pieselor. Îl vinde pesite-ul propriu, www.marianfilip.ro.Melodiile sale au putut fi ascultate înemisiunea Corinei Chiriac de laNaţional TV, “Să v-amintiţi duminica!”,dar şi la Radio Pro Diaspora, postulunde Marian realizează în fiecaresâmbătă o emisiune dedicată muziciicountry.

Oana GEORGESCU

Lansare


stoc fiind epuizat, dar a ţinut ulterior să achiziţionezezece exemplare pentru colegii parlamentari! De altfel,acelaşi lucru s-a întâmplat peste câteva zile, la Sibiu, laexcepţionalul spectacol “Ziua muzicii româneşti dealtădată” (felicitări, Ovidiu Dragoman!), unde publicul aluat cu asalt standul cu cartea de faţă. După luări decuvânt, îmbrăţişări, felicitări, cocktail, autografe, pentruAlexandru Jula, atât de fericit iniţial, a venit şocul: îifusese furată borseta cu toate actele, bani, carduri, 3telefoane, legitimaţii gratuite de călătorie! Şi asta pentrucă la târgul Gaudeamus vezi bodyguarzi (obraznici,insolenţi, agresivi, trăgându-se de şireturi cu toatălumea) doar în parcare, în schimb în incinta Romexpo,unde mişună tot felul de indivizi care evident nu au venitinteresaţi de cărţi, nu vezi nici un paznic sausupraveghetor, aşa cum ar fi normal. În ciuda acestuifinal tipic pentru România, lansarea a fost, cumspuneam, un mare succes, iar cartea ca atare trebuiesă figureze în biblioteca oricărui iubitor de muzică.(Foto: Gabi Boholţ, Sebastian Oros)

Foto

: Seb

astia

n O

ros

Anastasia, M. Filip

M. Spânoche, M. Stere, S. Enache, J. Kerestely, A. Jula, O. Georgescu

32

Pe scene


FeminaGabi MATEI

DELIA a demonstrat de-a lungul timpului că esteun artist complex. S-a implicat în proiecte cât mai diferitemuzical, cu piese ca Doi în unu feat. Mihai Bendeac, U(Can’t stop fighting with my ghosts), (BibanuMixXL) sau ÎnCulori (Gojira & Planet H). Necondiţionată de vreun trend

muzical, Delia lansează Doar pentru tine, o baladă pop –rock. Piesa este lansată sub label Cat Music, este produsăde F.Charm, chitara este trasă de Alex Turcu, iar Delia acompus versurile şi linia melodică.

ANTONIA – “HURRICANE” prima colaborare pecare artista o are cu Puya s-a bucurat de un real succes,acumulând peste 3 milioane de vizualizări pe YouTube la 3săptămâni de la lansare. Regizorul videoclipului este IulianMoga. Piesa a fost compusă şi produsă de The Farmers(Andrei Prodan şi Claudiu Ursache), cei care au lucrat cuAntonia şi pentru “Jameia” şi “Hawaii”.Antonia a încheiat turneul alături de Avonîn cele mai mari oraşe din România, iarapoi susţine un turneu în Bulgaria.

ANDREEA BĂNICĂ - a lansat unnou single: Bumerang! compus de cătrehit-maker-ul Laurenţiu Duţă, autor almultora dintre succesele divei. “Laurenţiueste unul dintre cei mai talentaţicompozitori din România, iubesc “In lipsata” şi sunt îndrăgostită de “Bumerang”. Lemulţumesc tuturor fanilor şi tuturorprietenilor mei de pe Facebook care măsusţin necondiţionat.”, declară Andreea.“Bumerang”, cel mai nou single al artistei,continuă seria hiturilor “Shining Heart” şi“În lipsa ta” .

ANDA ADAM. După ce single-ulAMO a ajuns pe primele locuri, a venitmomentul ca Anda Adam să lanseze unnou single şi videoclip. “Dacă ar fi” este oproducţie Hahaha semnată Smiley,Şerban Cazan şi Rareş Mititean. Videoclipul regizat deFlorin Botea se bucură de apariţia surpriză a RoxaneiVancea şi a lui Pepe. Noul album AMO include 12 hit-uri -“AMO”, “Dacă ar fi”, “Feel” sau “Panda Madam”, alături de

o surpriză - piesa care a impus stilul R”n”B în ţara noastră,“Selecta” ft Alex Velea. Pe lângă clasamentele muzicale dinţară, Anda a cucerit treptat ţări ca Liban, Italia, Turcia,Ucraina, Statele Unite, Elvetia, Azerbaijan, Rusia sau Peru.Anda Adam a experimentat diferite stiluri muzicale: de laurban, hip-hop, reggaeton sau dance/house.

ELENA GHEORGHE şi Love Band lansează unsingle şi videoclip, “Până dimineaţa” (feat. JJ), un mesajpentru generaţiile de viitori absolvenţi: să celebreze, să nuuite, să trăiască momentul şi să se bucure din plin de toateîntâmplările, iubirile,emoţiile şi pildeleminunate ale celormai frumoşi ani.Filmările video-clipului au durat douăzile şi Elena a lucratcu aceeaşi echipă caşi la piesa Ecou: “Amavut alături de mineacelaşi dream team:echipa Antz, Next BigThing, regizorul DanPetcan”. Piesa “Pânădimineaţa” este onouă colaborare aartistei cu compo-zitorul şi producătorulmuzical Laurenţiu Duţă şi este un featuring cu JJ, primulartist român Hip Hop reprezentat de casa de discurisuedeză X-Level.

JESSICA D ne oferă o surpriză odată cu lansareaunui nou videoclip: “Get down”. Piesa este o colaborare cuGlance, responsabil pentru câteva dintre hit-urile din ultima

perioadă care au invadat undele radio.Jessica D, pe numele său adevăratDiana, nu ese o novice pe scenamuzicală, ea aflându-se deja la cel de-al treilea proiect. Primul său single solo,“Hero”, a fost licenţiat din Europa pânăîn Asia.

KATE - “Din vina ta”, al doileasingle din carieră, o piesă de dragoste,compusă de Mihai Ristea şi Alex Cotoi.Dacă primul său single, “The rain”,lansat la sfârşitul lui 2011, este o piesădance, “Din vina ta” reprezintă oschimbare de stil: “În ultimul an mi-amschimbat preferinţele muzicale şi amrevenit cu un alt stil, cu o piesă pop,care sper să le placă fanilor mei”, aspus tânăra. Deşi are doar 18 ani, Katecântă încă din copilărie: are o voceimpresionantă, însă cântă şi la pian şichitară, este elevă în clasa a XII-a laLiceul de Artă “Dimitrie Cuclin” din

Galaţi şi îşi doreşte să urmeze cursurile UniversităţiiNaţionale de Muzică din Bucureşti. “Vreau să continui săstudiez muzica, nu mă văd făcând altceva. Muzica estemarea mea pasiune”, a spus artista.

Andreea Bănică

Elena GheorgheDelia

Sărbători înDeltă

Pentru mulţi, localităţile din DeltaDunării sunt uitate de lume, dar acolopulsează o viaţă culturală intensă, chiardacă e vorba de comunităţi mici în carelimba maternă este ucraineana. Îndorinţa sa de a sărbători cum se cuvinehramurile bisericilor din Crişan şiCaraorman, sate ale comunei Crişan,primarul Ilie Munteanu a avut şansa dea-l avea alături pe cunoscutul promotorartistic Dorin Irimia, îndrăgostit deaceste locuri. Acesta a furnizat întregulechipament de sunet şi lumini şi a aduspe cheltuiala sa vedete importante,

foarte potrivite cu specificul zonei.Fireşte, artiştii locali au fost şi ei la locde cinste: este vorba de corurile dinCaraorman, ”Curcubeul”, instruit deGabriela Artimon (17 persoane, înfrunte cu preotul cu voce de aur FlorianDumitrescu), Letea (”Trandafirul alb”),Sfântu-Gheorghe, Crişan (”Rebalka”)sau de minunaţii copii de la gimnaziuldin Crişan, cu cîntece şi dansuri. Aşacum era de asteptat, cele două săliarhipline ale căminelor culturale au fostluate cu asalt pentru vedetele venite dela mari distanţe: pianista şi cântăreaţade origine rusă Natalia şi soţul eiCornel, tenor absolvent al Conserva-torului din Cluj, apoi italianul Enrico,participant la festivalul de la Sanremo,dinamicul Alexandru Jidveianu,

basarabeanul Radu Captari. S-a cântatîn toate limbile pământului, s-a dansat,s-a glumit, localnicii mărturisind că aşaceva nu s-a mai întâmplat pe melea-gurile lor niciodată!

Octavian URSULESCU

33

La zi


Miss MaryLelia CORBU

Frumoasa adolescentă care se ascunde sub pseudonimulMiss Mary (şi chiar că e o Miss!) cucerea, pe când era doaro copilă, toate premiile la concursurile de gen, sub numele eireal, Maria Alexandra Florea. Încă de la 3 ani a luat cursuri decanto, pian, chitară clasică şi teorie muzicală, primii paşi pescenă făcându-i alături de cunoscutul cor Allegretto. La 12 aniîncepe o serioasă pregătire muzicală specifică la Şcoala demuzică şi arte nr. 4, iar premiile n-au întârziat să apară, maiîntâi la concursurile de chitară clasică. Profesoara GabrielaBoţan o aruncă în focul competiţiilor de muzică uşoară, undede asemenea face furori, cu distincţii la vârf la Bucureşti,Constanţa, Aleşd, Costineşti şi o participare la EurovisionJunior. Un rol important în formarea ei artistică l-a jucatcompozitorul Jolt Kerestely, care i-a scris mai multe melodii,cum ar fi “Păcală” (versuriMarian Stere), “Cine citeştecunoaşte”, “Zâmbetul spe-ranţei”, “Aş vrea ca mareasă-mi vorbească”, “Nu fii trist”.În urma pregătirii intensive cuprofesorii Mariana şi AuricăMustăţea, ajunge ca la numai15 ani să posede o tehnicăvocală remarcabilă, aşa încâteste înglobată într-un proiectambiţios al casei de producţieRed Clover, care o lanseazăsub noul nume de scenă MissMary. În septembrie 2010debutează cu piesa de succes “You Don’t Love Me”, dupăcare “dă lovitura” în februarie 2011, cu “Open”, piesăcompusă de Jake, talentat producător din Madrid, împreunăcu Paul Turcu. Melodia a beneficiat de un reuşit videoclipregizat de Michael Mircea şi a ajuns pînă pe locul 8 în topulMedia Forest. Din acel moment este nelipsită din programelecele mai importante ale televiziunilor şi din paginile revistelorde specialitate. În 2011 a fost de asemenea ambasadoareacampaniei “Act Smart, Be Cool”. La 16 ani, Miss Mary

lansează noul single“Luna”, scris de Phelipeşi Solo, autorii primei eipiese; “Luna” ajungerapid la nu mai puţin de2 milioane de vizualizăripe You Tube! În 2012 afost mezina selecţieinaţionale Eurovision,concurând cu piesa“Rollin’”, scrisă deFlyinState (echipă deproducţie formată din F.Charm şi Pol), GeorgeOnea, Xonia şi MissMary, pentru că la uneledin cântecele salecontribuie la elaborareatextelor; n-a reuşit săajungă în marea finală

de la Baku, dar are tot timpul! Înacelaşi an, în aprilie, lansează o altămelodie de top, “I Hate Ya”, compusăde Smiley şi produsă de HaHaHaProduction. Cel mai recent single altinerei artiste, “Când soarele măcheamă” (e bine că producătorii şiartiştii au înţeles că e cazul să se maicânte şi în limba română...) a fostlansat în vara lui 2013 împreună cuPhelipe şi a fost prezent săptămâniîntregi în clasamentele posturilor deradio şi TV. Astfel, în Chart 1 Top 100%românesc, întocmit de Music Channel,

s-a menţinut timp de 4 luni, ajungând până pe poziţia a 11-a.Mai mult, în urmă cu un an a fost la un pas de a păşi pecovorul roşu de la premiile Grammy, ca invitată! Casa dediscuri Red Clover a înscris-o, iar melodiile şi apariţiile live i-au impresionat pe organizatori, în frunte cu Akon, aşa încâtMiss Mary a fost aleasă în trio-ul cîştigător dintre cei 10finalişti din toată lumea la concursul Hitlab Emerging Artist. Oconfirmare a talentului de excepţie al unei interprete întalentul căreia credem cu toată tăria, mai ales că are la bazăo solidă pregătire muzicală.

Enrico

CD-uri


Mihai Constantinescu: „Şi te-am iubit”

Am botezat noul album alpopularului cantautor cu titlul primeipiese, alături de aceasta figurând şialte creaţii noi, foarte reuşite: „Aşaşi-aşa” (feat. Simona Secrier), „Şidacă”, „Praful”, „Mademoiselle”,„Împreună”, „Iubeşte-mă doar pemine”, ş.a. Nu lipsesc (şi e bine că eaşa) câteva din marile sale şlagăre,cum ar fi „O lume minunată”,„Anotimpuri”, „Sus în deal”, „Unzâmbet, o floare”. Discul are o graficăreuşită (din păcate lipsescdiacriticele...), fiind produs de MihaiConstantinescu şi de... Florăria Tria’s(sponsor: Iuliana Tihon Dinoiu): ce-şipoate dori mai mult un artist decât săfie susţinut de oameni care iubescflorile? Orchestraţii: Vladimir Sergheev(acesta semnează masteringul şimixajul), Octavian Mardari, Lucian

Darie (şi backing vocal). Cum discul s-a vândut ca pâinea caldă laformidabilul spectacol “Ziua muziciiuşoare de altădată” de la Sibiu, suntemsiguri că el s-ar bucura de acelaşisucces în magazinele de specialitate(dar care mai sunt acelea?).Deocamdată, căutaţi-l la florăriileTria’s!

Fuego: „Un sufletromânesc în cântece

de odinioară”Pe acest DVD, susţinut

financiar de Hidroconstrucţia Bacău,Fuego a gravat un concert excepţionalsusţinut la Teatrul „Mr. Gh. Pastia” dinFocşani. Avem de-a face cu o colecţienostalgică de cântece nemuritoare dinvremuri demult apuse, pe care artistulle actualizează cu farmecu-i cunoscutşi autentic talent actoricesc.Compozitori cum ar fi GheraseDendrino, Ionel Fernic, Ion Vasilescu,Elly Roman, Vasile Vasilache, GicăPetrescu se întâlnesc cu Florin

Bogardo, Petre Mihăescu sau MariusCristi Popa într-un amalgam cuceritor,în care strălucesc momentele poeticesemnate de Carmen Aldea Vlad.Reascultăm înfioraţi „Pe boltă cândapare luna”, „Ce faci astă-seară tu?”(titlul spectacolului de succes al luiFuego), „Zaraza”, „Cel mai frumostango din lume”, „Vrei să ne-ntâlnim

sâmbătă seară?”, „Două viori”, „Du-măacasă, măi tramvai”. DVD-ul esterealizat de Euromusic Cluj-Napoca(producător Puică Dat Florin), pe scenăalături de protagonist aflându-se TrioAnatoly din Braşov (backing vocal),Marius Cristi Popa (claviaturi), GeorgeParâng (tobe); sunet şi lumini – CostinLungoci, concept – Narcis Avădanei.Un album special, de colecţie.

Ioana Sandu: „Să nufii singur de Crăciun”

Interpretă talentată, dotată cu ovoce frumoasă, sensibilitate şi talentliterar (este profesoară de limbaromână), Ioana Sandu semneazăversurile la 4 dintre cele 5 cânteceoriginale de pe acest album, compusede Francisc Reiter. La două dintre ele,„În prag de Crăciun” şi „Măicuţa meafrumoasă”, protagonista cântă în duetcu Polina Manoilă. În rest avem colinde

tradiţionale, dar mai puţin cunoscute,ceea ce face albumul de faţă foarteatractiv. Orchestraţiile şi mixajul:Francisc Reiter. Casa Eurostar sepoate mândri cu o nouă apariţie decalitate.

Dan Iagnov: „Şi gândurile plâng...

şi lacrimile dor...”În îngrijirea aceleia care i-a fost

alături până în ultima clipă, MirelaBriţchi, casa Ovo Music a editat acestsuperb album omagial, prin care 17dintre cele mai frumoase (nu şi celemai cunoscute!) creaţii ale regretatuluicompozitor ajung la prietenii săi. Nu

lipsesc, fireşte, interpreţii săi preferaţi:Ştefan Iordache - în duet cu AngelaSimilea sau Sanda Ladoşi, SandaLadoşi – singură sau în duet cuIordache, Marcel Pavel, Ioan GyuriPascu, apoi Monica Anghel, Aura Urzi-ceanu, Daniela Cristea (actualmenteTănase, solistă a Teatrului de revistă„C. Tănase”), Florin Piersic, CătălinCrişan, delicata Luiza Cioca (dinpăcate n-a mai ajuns să ţină în mânăacest album, stingându-se din viaţă lanumai 40 de ani...), mai puţincunoscuta Ella şi însuşi Dan Iagnov.Aşa cum cântă el, „Şi gândurile plâng”în amintirea acestui delicat şi retrasmuzician. Încă o dată OvidiuKomornyik s-a dovedit un adevăratprieten, editând acest CD.

Iurie SadovnicOrheianu: „Evadare”

Prezent la Bucureşti, la unmare eveniment muzical internaţionalorganizat de Dorin Irimia, cunoscutulartist basarabean ne-a încredinţat celmai recent album al său. Regăsim aiciatmosfera folk cu tentă pastorală carel-a făcut celebru, în piese atât peversuri proprii, cît şi pe poezii deEminescu, Alecsandri, Grigore Vieru.Ne-au reţinut atenţia titluri cum ar fi“Ciobănie”, “Ne aşteaptă satu-n zori”,“Ah, mă jur!”, “Duminica”, “Cine-i tânăr

Centenar Benjamin BrittenAdina Mariana POPESCU

Anul 2013 marchează centenarul Benjamin Britten,aniversarea compozitorului, dirijorului şi pianistului britanic,figură centrală a muzicii academice britanice al secolului al XX-lea. Cu acest prilej, Opera Naţională Bucureşti a oferit marţi, 26noiembrie 2013, un recital intitulat semnificativ „Tell me the Truthabout Love”, după ce cu numai două luni în urmă se făcuse auzitîn cadrul Festivalului „George Enescu” „Recviemul de război” alaceluiaşi compozitor.

Recitalul a debutat cu sunetele pline de viaţă ale„Cabaret Songs”, lucrare căreia îi aparţine şi piesa care dă titlulspectacolului, „Spune-mi adevărul despre dragoste”.Interesantă, în cazul „Cabaret Songs”, este şi echipa artisticăformată în anii ‘30, din compozitorul Benjamin Britten, poetul W.H. Auden şi cântăreaţa Hedli Anderson. Să nu uităm, însă, nicide eleganţa prestaţiei mezzosopranei Andra Bivol, care asubliniat cu măiestrie fiecare detaliu al partiturii.

Sunetul consistent al oboiului, în interpretarea LucieiPetroianu, s-a făcut auzit în lucrarea „Două insecte” scrisă lanumai 21 de ani de Benjamin Britten, sunet de o fluiditate şi ocăldură reconfortante.

Farmecul şi spiritul abundă, împreună cu nostalgiaaproape omniprezentă, în compoziţia „Jurnal de vacanţă”(„Holiday diary”) interpretată emoţionant de pianista LuminiţaBerariu. Schimbările de tempo creează pentru această lucrare oimpresie muzicală deosebită.

Studiind pianul în liceu, am fost plăcut impresionatăde cele „Cinci valsuri” ale lui Benjamin Britten scrise la vârsta de11 ani, care, deşi juvenile, sunt foarte utile pentru un tânărpianist. Cel mai dansant vals din cele cinci pare ultimul, având opulsaţie atractivă.

În programul serii, printre lucrările lui BenjaminBritten s-a numărat „Quatre chansons françaises”, în care existăpuţine elemente care să sugereze că sunt opera unui

compozitor englez, versurile cântecelor fiind scrise de mariicreatori francezi Paul Verlaine şi Victor Hugo, interpretatesensibil de soprana Ruxandra Urdăreanu. Deşi iniţial acestepatru cântece au fost scrise pentru soprană şi orchestră, maitârziu Britten a aranjat lucrarea pentru voce şi pian.

Cvintetul de Coarde al Operei Naţionale Bucureşti areuşit pe deplin să transfere publicului emoţia compozitorului,interpretând Simfonia simplă op. 4 într-un aranjament cameral.

Piesa este o lucrare în patru părţi dedicată profesoarei de violăcu care a studiat în copilărie Britten. Ea are farmecul irezistibil altinereţii compozitorului, fiind proiectată ca o gamă de culorimuzicale, care deşi combinate într-un mod relativ sofisticat,păstrează impresia de nevinovăţie din copilărie. De altfel,simfonia se bazează pe opt teme, fiecare parte fiind structuratăpe câte două dintre acestea. Publicul a rămas încântat depizzicato-ul jucăuş din partea a doua, datorită caracterului săuvoios, cu momente de muzicalitate excepţională.

O subliniere specială merită făcută prezentatoruluiCătălin Sava, care, pe tot parcursul recitalului, ne-a oferitinformaţii preţioase despre lucrările muzicale prezentate.

Întreg programul a fost răsplătit cu aplauze din parteapublicului, care îşi va aminti multă vreme de aceste momenteminunate, reacţia sălii fiind una pozitivă, asigurând interpreţii deînţelegerea şi aprecierea valorii interpretării oferite.


CD-urişi voinic”, “Casa mea”, “Pădure, verdepădure”, “Copilăria”, “Din avion”.Imprimările au fost făcute la ViorelBurlacu Music Studio din Chişinău (dealtfel primăria municipiului a sprijinitapariţia CD-ului, ceea ce nu credem c-

o să vedem vreodată la Bucureşti!),protagonistul (compozitor la toate cele16 cântece, voce, chitară) avându-ialături pe Viorel Burlacu (aranjamente,chitară, claviaturi) – şi el prezent laBucureşti, Constantin Moscovici (nai),Valentin Boghean (caval, duduc, flute,cimpoi), Constanţa Sclifos (oboi) şi ungrup de copii, între care cei trei ai

prietenului Burlacu! Şi o lecţie datămultora dintre albumele editate înRomânia: nu lipsesc diacriticele, semncă basarabenii respectă mai mult limbastrămoşească...

Iordache: „One Life Left”

Născut în 1967 la Bucureşti,Mihai Iordache a început să asculterock, l-a descoperit pe Charlie Parker şişi-a cumpărat un saxofon din baniicâştigaţi din vânzarea motocicletei. Adebutat ca saxofonist în 1991, a

colaborat cu Harry Tavitian, SarmaleleReci, Lucian Ban, Vlaicu Golcea, Tom

Smith – excepţional trombonist(formaţia sa ”Iordache” a înregistratalbumul ”Friday - featuring TomSmith”), este şi membru al formaţieiKumm din Cluj, a colaborat larealizarea a numeroase discuri.Albumul apărut în format digipack laFiver House Records conţine 7 piesede durate apreciabile înregistrate laCasa Tineretului din Timişoara de cătreIoan Alexandru Pascu – AudioTM(mixaj, masterizare - Dan Griober) cumuzicienii: Iordache - saxofoane, flaut,compozitor, Petre Ionuţescu –trompetă, Lucian Nagy – saxofon, ToniKühn - claviaturi, chitară, Dan AlexMitrofan – chit., Uţu Pascu – bass, TaviScurtu – baterie.

Evident, discul nu conţine jazzîn sensul clasic al noţiunii. Cronicarulde la Audiocamp scrie ”iordache has itall: from jazz to groove & funk”, iar înJazz Music Archives citim că ”faniistilului post bop vor fi dezorientaţi, darinstrumentiştii sunt de calibru”. MihaiIordache este unul dintre cei maiîndrăzneţi muzicieni autohtoni actuali,cu realizări extreme de variate şinonconformiste.

Cronici discuri de Florin Silviu URSULESCU

Aniversare

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:

Carmen CHELARU, Veturia DIMOFTACHE, Oana GEORGESCU, Doru IONESCU, Florian LUNGU,

Doina MOGA, Despina PETECEL-THEODORU, Adina Mariana POPESCU, Mircea ŞTEFĂNESCU,

Florin-Silviu URSULESCU

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEACOMPOZITORLOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

Cvartetul VocesCarmen CHELARU

Părea că prin cele peste zece versiuni interpretativeale Integralei Beethoven, realizate de-a lungul a două decenii– din 1983 pînă în 2003 – şi înregistrate live pe disc,Cvartetul Voces atinsese altitudinea maximă aperformanţei.

Şi totuşi nu…A 40-a aniversare Voces a

adus şi o abordare supremă: ArtaFugii de Bach, prezentată în cadrurestrâns la Iaşi, în 7 septembrie şi laAteneul Român din Bucureşti, în 10septembrie, eveniment întreevenimentele FestivaluluiInternaţional George Enescu de anulacesta.

După concertul din 10septembrie, în holul mare alAteneului Român din Bucureşti,Studioul TVR Iaşi a lansat un albumde două discuri cu înregistrăriantologice televizate, realizate cuprilejul altor evenimente aniversareale Cvartetului Voces: în 1998 – laun sfert de veac şi în 2008 – la treidecenii şi jumătate. Lucrările incluseîn album sunt reprezentative atâtpentru repertoriul genului, cât maiales prin semnificaţiile interpretative.Sunt înregistrări live, din vechea salăde concerte a Filarmonicii din Iaşi.

Voces nu înseamnă numai o încununare a uneitraiectorii artistice, un punct terminus, culminant, alcvartetului de coarde românesc, ci deopotrivă o şcoală –adică o confluenţă între tradiţie şi perspective, între istorie şiperenitate, între maeştri şi emuli. Este ceea ce îşi propune săprezinte, între altele, albumul TVR Iaşi. Aşa sunt cele două

cvartete, discipole Voces: Ad libitum şi Gaudeamus, cel dintâiansamblu al Filarmonicii ieşene, cel de-al doilea – alFilarmonicii din Braşov. Ambele au depăşit etapa consacrăriiinternaţionale, marcându-şi de curând un sfert de veac deactivitate – Gaudeamus în 2012, Ad libitum anul acesta.

În acelaşi context al relaţiei maeştri–emuli, esteinclusă întregistrarea excepţională a Cvintetelor cu douăvioloncele de Brahms şi Schubert, în care apare unul dintreformatorii Voces, maestrul Martin Lovett, violoncelistulCvartetului londonez Amadeus.

La aniversarea 25, Voces a susţinut un concertmemorabil în celebra Wigmore Hall de laLondra, alături de Martin Lovett, având înprogram versiunea cu două violoncele aCvintetului în fa minor de Brahms. Dupăconcert, un cronicar britanic nota în MusicalOpinion Magazine, din 1 iulie 1998: „… N-amascultat niciodată o interpretare mai bună. Atîtîn detalii, cît mai ales în concepţie,interpretarea a fost tot ce putea fi mai valoros.Audienţa a ascultat într-o linişte totală, pentruca apoi, cuprinsă de emoţie şi admiraţie, săizbucnească în ovaţii. Concertul a adus laLondra un Cvartet pe care ar fi trebuit să-lascultăm de mult…” (http://www.highbeam.com/doc/1P3-34132043.html 07.10.2013).

Primul disc al albumului editat de TVRIaşi mai include Cvintetul de coarde în domajor de Schubert, căruia Voces i-a conferitinterpretări excepţionale de-a lungul timpului.

Cel de-al doilea disc cuprinde alte treicapodopere camerale – Cvartetul de coardeop. 22 nr. 2 şi Octuorul de Enescu, împreunăcu Octetul op. 20 de Mendelssohn.

Înregistrarea celui de-al doilea Cvartetde coarde de Enescu a fost realizată în sala Filarmonicii, la 8februarie 2005 – an ce a marcat semicen-tenarul morţii com-pozitorului. Lucrareaa constituit una dinprimele performanţeinterpretative aleCvartetului Voces,înregistrată mai întâide Electrecord, înanii 1980-1981.Voces a reluat-o denenumărate ori, înţară şi în străinătate,cizelînd fiecaredetaliu, până laperfecţiune.

Una din celemai spectaculoasepagini cameraleenesciene – prinmuzica însăşi, dar şiprin valoarea eiistorică – rămâne Octuorul op. 7. Formula Voces–Ad libitum,cu Anton Diaconu violonist secund Voces şi Adrian Berescuprim-violonist Ad libitum a reprezentat condiţia interpretativăideală, prin alăturarea a două cvartete deja coagulate,provenind din aceeaşi şcoală.

Octetul de Mendelssohn a cunoscut de asemeneaun vârf interpretativ în combinaţia Voces–Gaudeamus, laaniversarea 35 a ansamblului ieşean, din aprilie 2008.

Noua apariţie discografică Voces este o binevenită şimult aşteptată pagină antologică, pe care o dorim doarînceputul unui lung şir de viitoare ediţii TVR Iaşi. Felicităminiţiativa realizatorilor, între care Alex Vasiliu – autorulproiectului şi Carmen Olaru – director al TVR Iaşi.

Editorial Dincolo şi - ucmr.org.ro · André Maurois spunea despre un fan a lui Voltaire că n-o...

Documents

Transcript of Editorial Dincolo şi - ucmr.org.ro · André Maurois spunea despre un fan a lui Voltaire că n-o...