Limbajul literaturii

VOCABULAR SPECIALIZAT

Unul dintre cele mai dificile limbaje de specialitate, limbajul

criticii literare presupune o familiarizare avansată cu un lexic doar

arareori întâlnit în alte contexte.

Citiți textul de mai jos și identificați în dicționarul explicativ al

limbii române sensurile cuvintelor subliniate.

Pentru a avea o imagine clară a

naratologiei, ne putem îndrepta spre

studiile lui Gérard Genette. În Discursul

narativ (1972), Genette propune o

distincție în cadrul narațiunii între:

povestire, prin care înțelege ordinea în

care s-au petrecut evenimentele în text;

istorie, ce reprezintă ordinea în care acele

evenimente s-au întâmplat „cu adevărat“,

așa cum putem deduce din text;

narațiune, care se referă la însuși actul

narării. Genette identifică cinci categorii

centrale ale analizei narative.

Ordinea se referă la succesiunea

temporală a acțiunii, la felul în care poate

opera prin prolepsă, analepsă și

anacronie. Durata semnifică felul în care

narațiunea poate omite unele episoade, le

poate dezvolta, rezuma, suspenda

temporar etc. Frecvența vizează

întrebarea dacă un eveniment s-a petrecut

o dată în fabulă și este narat o dată sau

dacă acesta este iterativ. Distanța vizează

relația în care se află narațiunea cu

propriile procedee: e o chestiune ce ține

de spunerea poveștii (diegeză) sau de

reprezentarea ei (mimetism), narațiunea

este scrisă în stil direct, indirect sau

indirect liber? Perspectiva denumește

tradiționalul „punct de vedere“;

narațiunea poate fi cu focalizare zero,

spusă de un narator omniscient exterior

acțiunii sau cu focalizare internă spusă de

un singur personaj dintr-o poziție fixă,

din mai multe poziții sau puncte de

vedere ale personajelor. Există și

categoria „vocii“, care se referă la însuși

actul narării, la ce fel de narator și

naratar sunt implicați. Aici sunt posibile

mai multe combinații între „timpul

narării“ și „timpul narațiunii“: putem

povesti înainte, după sau (ca în romanul

epistolar), în timp ce evenimentul se

petrece.

Naratorul poate fi heterodiegetic,

homodiegetic sau autodiegetic.

Text adaptat după Terry Eagleton, Teoria literară. O introducere, traducere de Delia Ungureanu.

Iași, Polirom, 2008, pp. 128-129

Completați textul cu cuvintele care lipsesc (un singur cuvânt pentru fiecare spațiu).

adevărat ascunsă ce când dezvăluie dificil din faptul inimii Teoria literare lor noastre pe

principale Cu Literatura un

Literatura este cea care se adresează ______ și ar trebui, așadar, să vorbească ___ inimă.

Permite împărtășirea de idei, formularea de crezuri, formarea de gusturi; este adesea o

instituie privată care refuză intruziunea și se teme de impunere. Este, ca atare, _______,

dacă nu chiar imposibil, de predat. __ toate acestea, este prezentă în zilele _______ în toate

planurile de învățământ superior, ______ sub etichete cum ar fi: Studii ________, Limbă

și literatură, Studii culturale, atunci ___ nu este numită direct Literatura Renașterii,

__________ modernă timpurie etc.

Literatura a constituit __ punct de plecare pentru un număr de științe bazate fie pe autor,

fie pe text sau cititor - ca elemente __________ presupuse de această formă de artă.

______ și critica literară au încercat să-i ________ mecanismele interioare, să ofere soluții,

grile, gramatici pentru un domeniu de altfel complex. Ceea __ rămâne o certitudine este

______ că textele literare trebuie citite cu _______ sau, mai degrabă, „ascultate“; dacă

descifrarea ___ trebuie susținută, vocile lor trebuie asumate.

(Traducere și adaptare după M. Praisler, On Modernism, Postmodernism and the Novel,

Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005, p. 5)

Lucrați cu dicționarul. Extrageți explicația potrivită pentru termenii de mai jos:

metaforă

metonimie

epitet

rimă

hiperbolă

litotă

Alcătuiți un text de aproximativ 150 de cuvinte în care să folosiți cel puțin cinci dintre

modalitățile stilistice de mai sus.

LIMBĂ ȘI COMUNICARE

Construcții idiomatice

Limba română este o limbă foarte bogată în expresii idiomatice, adeseori metaforice, al

căror sens nu poate fi intuit doar din analiza constituenților acestora. Ca în cazul oricărei

alte limbi, utilizarea construcțiilor idiomatice semnalează nivelul avansat atins de vorbitor.

Folosirea expresiilor idiomatice adaugă expresivitate textului, acestea fiind frecvent

folosite în limbajul literar și mediatic, chiar în discursul politic, dar de evitat în limbajul

științific.

Expresiile idiomatice sunt fixe. O expresie cum ar fi „a tăia frunză la câini“ (= a pierde

vremea) nu poate fi substituită cu *a tăia frunză la pisici sau *a tăia castraveți la câini sau

*a decupa frunză la câini.

Adeseori, expresiile idiomatice conțin termeni arhaicizați, a căror utilizare în limbă s-a

restrâns, în timp, la folosirea lor numai în astfel de contexte:

a da ortul popii (= a muri) conține substantivul ort (=monedă de argint de valoare

mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler).

a învăța pe de rost (= a memora) – cuvântul rost, în accepțiunea sa actuală,

înseamnă sens, semnificație; în vorbirea arhaică, însă, acesta avea și sensul de gură,

de la latinescul rostrum, sens care s-a pierdut, exceptând prezența sa în această

expresie.

Utilizarea literală a expresiilor idiomatice generează efecte comice în textul literar.

Citiți fragmentul de mai jos, apoi alcătuiți fraze proprii cu expresiile idiomatice

întâlnite. Explicați sensul real al construcțiilor idiomatice.

În condițiile defavorabile care pot surveni în cursul unei lupte, zmeii recurg la câteva

strategii simple și eficiente:

Se fac că plouă. Cu paloșul voinicului în gât, zmeul deschide deasupra capului o

umbrelă și, cu o expresie visătoare, fredonează ceva dintr-un film cu Gene Kelly.

Își pun cenușă în cap. Presărată fin, servește, probabil, la camuflaj.

Îl iau pe Nu în brațe. „Nu“ (corect, Nȗ) este un idol cu aspect de bufniță, cioplit

grosolan în lemn de gutui despre care se crede că, legănat în brațe, îndepărtează

pericolul.

Se fac că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Speră astfel ca voinicul

să se apropie destul de mult încât să-i poată sufla în nas un damf ucigător de mujdei.

Dau din colț în colț. Clănțăne adică înfricoșător din dinți.

(Mircea Cărtărescu, Enciclopedia zmeilor, București, Humanitas, 2006, p. 45)

Modurile nepersonale ale verbului

Gerunziul

De-atâtea nopți aud plouând,

Aud materia plângând…

Sunt singur, și mă duce-un gând

Spre locuințele lacustre.

Și parca dorm pe scânduri ude,

În spate mă izbește-un val -

Tresar prin somn, și mi se pare

Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,

Pe-aceleași vremuri mă găsesc

Și simt cum de atâta ploaie

Piloții grei se prăbușesc.

De-atâtea nopți aud plouând,

Tot tresărind, tot așteptând…

Sunt singur și mă duce-un gând

Spre locuințele lacustre .

George Bacovia, Lacustra

Modul gerunziu este un mod nepersonal, nepredicativ, care exprimă modul sau

împrejurarea în care se desfășoară acțiunea redată de verbul predicativ. Acest mod reține

dinamismul specific verbului, surprinzând o acțiune sau stare durativă, în desfășurare.

Se formează prin adăugarea sufixului gramatical –ând (-ind) la rădăcina verbului:

a cânta - cânt- + -ând = cântând

a mânca – mânc- + -ând = mâncând

a veni – ven-- + -ind = venind

a ieși – ieș- + -ind = ieșind

Folosirea formelor pronominale neaccentuate de dativ și acuzativ cu gerunziul

Acuzativ

Cum m-au văzut elevii, au sărit în picioare

Cum te-au văzut elevii, au sărit în picioare

Cum l-au văzut elevii, au sărit în picioare

Văzându-mă, elevii au sărit în picioare.

Văzându-te, elevii au sărit în picioare.

Văzându-l, elevii au sărit în picioare.

Cum au văzut-o elevii, au sărit în picioare

Cum ne-au văzut elevii, au sărit în picioare

Cum v-au văzut elevii, au sărit în picioare

Cum i-au văzut elevii, au sărit în picioare

Cum le-au văzut elevii, au sărit în picioare

Văzând-o, elevii au sărit în picioare.

Văzându-ne, elevii au sărit în picioare.

Văzându-vă, elevii au sărit în picioare.

Văzându-i, elevii au sărit în picioare.

Văzându-le, elevii au sărit în picioare.

Dativ

Bună ziua ți-am dat, belea mi-am

căpătat.

Bună ziua i-am dat, belea mi-am

căpătat.

Bună ziua v-am dat, belea mi-am

căpătat.

Bună ziua le-am dat, belea mi-am

căpătat

= Mi-am creat probleme dându-ți bună ziua.

= Mi-am creat probleme dându-i bună ziua.

= Mi-am creat probleme dându-vă bună ziua.

= Mi-am creat probleme dându-le bună ziua.

Observați că verbul la gerunziu este legat de pronumele în dativ sau acuzativ prin cratimă,

primind la final vocala –u, cu singura excepție la persoana a III-a singular, feminin,

acuzativ, în care pronumele –o se leagă direct de verb, fără sunete ajutătoare.

Aceeași situație se menține și în cazul pronumelor reflexive.

În timp ce mă spălam, am auzit un strigăt.

În timp ce te spălai, ai auzit un strigăt.

Spălându-mă, am auzit un strigăt.

Spălându-te, ai auzit un strigăt.

În timp ce se spăla, a auzit un strigăt.

În timp ce ne spălam, am auzit un strigăt.

În timp ce vă spălați, ați auzit un strigăt.

În timp ce se spălau, au auzit un strigăt.

Spălându-se, a auzit un strigăt.

Spălându-ne, am auzit un strigăt.

Spălându-vă, ați auzit un strigăt.

Spălându-se, au auzit un strigăt.

În ceea ce privește valoarea stilistică a modului gerunziu:

Prin calitatea sa durativă, gerunziul permite exprimarea duratei acțiunii, imprimând

și un grad de ambiguitate.

Ca şi cum ai vedea munții plângând,

ca şi cum ai ceti în deserturi un gând,

ca şi cum ai fi mort şi totuși alergând,

ca şi cum ieri ar fi în curând,

astfel stau palid şi trist fumegând.

(N. Stănescu, Semn 5)

Imprimă textului literar dinamism, un ritm alert și sonorități sugestive:

Măicuță bătrână

Cu brâul de lână,

Din ochi lăcrimând,

Pe câmp alergând,

Pe toți întrebând

Şi la toți zicând…

(Miorița)

atribuie dinamism substantivului determinat, funcționând ca epitet:

Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda murindă,

Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă –

Viața-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău;

Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare,

Și din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare

Și astfel Bolintineanu începu cântecul său.

(Mihai Eminescu, Epigonii)

Ruxandra ieși tremurândă şi galbenă şi, rezemându-se de părete: „Voi să dați seamă

înaintea lui Dumnezeu”, zise suspinând. (C. Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu)

În ultimii ani, pe baza traducerilor, se constată un abuz al utilizării modului gerunziu în

titluri. Exprimarea este ușor forțată în limba română, cu toate că s-a împământenit în unele

cazuri.

Exemple:

Translating Romanian proverbs – Traducând proverbe românești

Samuel Beckett, En attendant Godot – Așteptându-l pe Godot

Virginia Vallejo, Amando a Pablo, odiando a Escobar – Iubindu-l pe Pablo,

urându-l pe Escobar

Leaving Las Vegas – Părăsind Las Vegasul

Identificați gerunziile în textul de mai jos și comentați valoarea stilistică a acestora.

Așteptând să treacă viața pe lângă noi – iar noi, pe lângă ea trecând – tot susurând şi

întrebând: „Auzi, dar de unde o fi având atâția bani să-şi cumpere şi mașini, să-şi ridice şi

casa?” Ori, contabilizând cât câștigă vecinul sau unde şi-o fi făcând concediul. Înjurând,

desigur, guvernul. Caz în care avem pe cine ne pune „pata” fredonând: „Ce bine că ești, ce

bine că sunt”. Ori, din coate dând – ori coate dând – să prindem un loc mai în față la un

rând. Recunoscând că noi suntem principalii vinovați pentru eșecurile şi frustrările noastre,

că infernul este în noi, nu în alții? Niciodată răspunzând afirmativ! Înșelând (nu nevasta,

asta fiind ceva banal), nici la cântar (face parte din obiceiuri dobândite), până şi propriile

noastre persoane, frate cu dracul făcându-ne. Retractând ceea ce am spus de bine, cândva,

despre oarecine, acum nemaifiind de-al nostru, ci unul ajuns. Pe cale de consecință, în altă

extremă trecând. Adică, bârfind! Comparând traiul nostru – cu al lor, că deh, urmele

proletarului din noi neştergându-se cu una cu două... Râzând de tot şi de toate, niciun rost

astea neavând! Şi, până la urmă, sfârșind plângând după viețile irosite, ca niște participii la

trecut ce am fost. (www.ziarulprahova.ro)

(Text preluat din articolul „Valențe expresive ale gerunziului românesc“¸ Alina Paula

Nemțuț, Studia UPM, 10/ 2011)

Completați spațiile libere cu verbele

corespunzătoare la modul gerunziu:

1. (a creiona) ……………. personajul negativ încă de la început, naratorul oferă informații

despre cursul evenimentelor.

2. Critica psihanalitică face interpretări literare (a recurge) ................... la teoriile lui Freud.

3. „De-atâtea nopți aud (a ploua).........., aud materia (a plânge)...............“

4. M-am întâmpinat extrem de nervoasă; n-o mai văzusem așa, (a tuna și fulgera)...........

5. (a lua)................... la cunoștință informațiile puse la dispoziție, am semnat documentul.

6. (a-și lua).......................... angajamentul să termine la timp, tânărul s-a expus unor

penalizări de întârziere.

7. Hermeneutica reprezintă înțelegerea unor texte, (a rezulta)................ în interpretări

analitice și descriptive ale acestora.

8. Bătrâna mi-a pus o mână (a tremura)........................... pe cap și m-a mângâiat ușor.

9. (a nu mai avea).................................... bani, am hotărât să solicit un credit.

10. (a nu înțelege)................................................ ce voia, am cerut profesorului să repete.

Rescrieți frazele de mai jos, utilizând gerunziul + forma pronominală corespunzătoare, dacă este cazul:

1. (exemplu) L-am văzut și am decis să-l strig.

Văzându-l, am decis să-l strig.

2. Când am studiat-o, am înțeles că stilistica nu este atât de simplă.

..................................................................................................................

3. Am ascultat piesa de teatru radiofonic cât m-am plimbat prin parc.

…………...................................................................................................

4. Să-l văd cum vine, aș mai trăi o viață.

………………………………………………………………………………

5. Pentru că mi-a oferit-o, am acceptat-o cu recunoștință.

………………………………………………………………………………

6. Bătrânul înțelept mă privea sprijinit în toiag.

………………………………………………………………………………

7. Pentru că nu ne așteptam la vreme rea, am fost luați prin surprindere de ninsoare.

………………………………………………………………………………….

EXPRIMAREA CIRCUMSTANȚELOR

TIMPUL

În limba română, timpul este redat printr-o mare varietate de structuri, care pot exprima

situarea în timp (anterior, posterior, simultan cu momentul vorbirii sau în niciun moment),

frecvența sau iterația cu care se desfășoară o acțiune, momentul inițial, durata sau limitarea

în timp.

Anterioritate: atunci, ieri, anul trecut,

luna/ săptămâna trecută, înainte,

odinioară, demult, până să, acum două

zile, pe când

Simultaneitate: acum, azi, astăzi, în

clipa aceasta, în timp ce, în același timp,

în cursul (timpul), odată cu, când,

deodată

Posterioritate: apoi, mâine, poimâine,

la anul, săptămâna/ luna viitoare, după

(ce), apoi, ulterior, după aceea, pe urmă

Frecvență: întotdeauna, ori de câte ori,

zi după zi, la fiecare … minute, din când

în când

Moment inexistent: niciodată, nicicând

Moment inițial: de atunci, începând de

atunci

Durată: de … minute/ ore/ zile/ ani

Compuneți un text care să exprime anterioritatea și

frecvența. Includeți cel puțin șase mărci ale timpului

dintre cele prezentate mai sus.

RECEPTAREA MESAJULUI ORAL

Ascultați cu atenție înregistrarea din linkul de mai jos:

Radu Paraschivescu, Dă-te la o carte: Salman Rushdie - Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți

https://www.youtube.com/watch?v=tUZ98LJSTps&list=PL8FSp3KldQ3jmub7XAPT2Nfh__5JBiT_F&index=12

În perechi, alcătuiți un dialog despre elementele de senzațional

care înconjoară cariera literară a lui Salman Rushdie.

PRODUCEREA MESAJULUI SCRIS

Redactați o recenzie (8-10 rânduri), în care să

recomandați una dintre ultimele apariții literare pe

care le-ați citit.

Citiți fragmentul de interviu de mai jos. Redactați un eseu argumentativ care să susțină sau,

dimpotrivă, să combată importanța continuării predării literaturii și a criticii și teoriei

literare la nivel universitar.

– La facultățile umaniste din universitățile românești se remarcă tendința de a diminua, cantitativ (dar poate şi calitativ), studiul literaturii, aceasta fiind tot mai mult înlocuită de materii mai generice şi cu contururi imprecise, precum studiile culturale sau civilizația. Ce credeți despre această tendință, cum ați explica-o şi care este în această privință situația în Ungaria? – Literatura, chiar şi la nivel instituțional, reprezintă un avanpost al inteligenței şi al personalității. Nu se poate renunța la ideea de umanism, pe care noi, europenii, ar fi bine să continuăm s-o propunem pentru ca lumea în care trăim să devină

mai bună, mai prietenoasă şi, fără îndoială, mai conștientă că oamenii contează mai mult decât numerele. Legat de asta, şi o spun ca exemplu ce poate fi extins şi la tema arzătoare a locurilor de muncă, eu personal nu pun preț pe rating, pe fenomenele mediatice, pe icoanele cult, pe așa-zisele best-sellers, nici chiar pe cărțile cele mai vândute: ca şi alte fenomene, ele sunt periculoase pentru că ascund un mare gol. La universitatea noastră, literatura se bucură în general de mare trecere, iar programele prevăd şi studii de comparatistică. În departamentul de italienistică, studiul literaturii se regăsește în mai multe discipline: istoria literaturii, cuprinzând

patru cursuri axate pe patru perioade succesive, de la origini până în zilele noastre; literaturi dialectale; literatură şi filologie romanică; analiză textuală; interpretare de text. De aici reiese, cred, încrederea pe care o avem, şi o cultivăm, în formația literară şi în necesitatea ei

pentru tinerii din Europa de astăzi. Studiile literare, ca şi cele lingvistice, au un obiectiv amplu şi aplicabilitate în toată viața modernă.

(Interviu cu Luigi Tassoni, critic şi istoric literar, profesor de literatură italiană şi director al Departamentului de Italienistică şi al Catedrei de Romanistică la Universitatea din Pécs, Ungaria, http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/luigi-tassoni-cercetare-si-creatie-acesta-este-rolul-literaturii-si-al-universitatii-de-smaranda-bratu-elian-15102179 )