UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de...

33
1 UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE BUCUREŞT SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE SINTEZĂ LA DISCIPLINA EVALUAREA ÎNTREPRINDERII Titular Curs: Prof.univ.dr. Marin DUMITRU CURS1. ELEMENTE DEFINITORII PRIVIND EVALUAREA ECONOMICĂ ŞI FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII 1.1.Întreprinderea ca obiect al evaluării. Factori determinanţi ai valorii întreprinderii Potrivit Standardelor Internaţionale de Evaluare o întreprindere (afacere) este o entitate comercială, industrială, de servicii sau financiară care desfăşoară o activitate economică. Valoarea întreprinderii este determinată în opinia unor specialişti de numeroşi factori, atât de natură internă, cât şi de natură externă. 1.Factorii interni firmei. Dintre aceştia se pot enumera: cifra de afaceri, profitul, totalul activului, capitalurile proprii şi, respectiv, împrumutate, politica de dividend etc. 2.Factorii externi firmei. Asupra valorii întreprinderii acţionează şi factori exteriori acesteia, dar cu un impact deosebit asupra valorii sale: creşterea economică la nivel de economie naţională şi la nivel de ramură, rata dobânzii, inflaţia, psihologia economică a agenţilor care acţionează pe piaţa firmei şi, în general, în economia respectivă etc. Caracteristicile pieţei pentru tranzacţii cu întreprinderi importante şi necesitatea evaluării acestor entităţi Printre cei interesaţi de specificul activităţii de evaluare pot fi avuţi în vedere: 1)orice investitor deţinător de capital, care poate avea următoarele intenţii: a)cumpărarea unei întreprinderi, a unei afaceri în ansamblu, cu scopul asumării funcţiei de exploatare productivă şi de conducere a acesteia b)cumpărarea de părţi de întreprindere 2)acţionarii sau asociaţii, interesaţi de o evaluare cât mai corectă a firmei

Transcript of UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de...

Page 1: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE BUCUREŞT SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

SINTEZĂ LA DISCIPLINA

EVALUAREA ÎNTREPRINDERII

Titular Curs: Prof.univ.dr. Marin DUMITRU

CURS1. ELEMENTE DEFINITORII PRIVIND EVALUAREA ECONOMICĂ ŞI

FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

1.1.Întreprinderea ca obiect al evaluării. Factori determinanţi ai valorii întreprinderii

Potrivit Standardelor Internaţionale de Evaluare o întreprindere (afacere) este o entitate

comercială, industrială, de servicii sau financiară care desfăşoară o activitate economică. Valoarea întreprinderii este determinată în opinia unor specialişti de numeroşi factori, atât de natură internă, cât şi de natură externă. 1.Factorii interni firmei. Dintre aceştia se pot enumera: cifra de afaceri, profitul, totalul activului, capitalurile proprii şi, respectiv, împrumutate, politica de dividend etc. 2.Factorii externi firmei. Asupra valorii întreprinderii acţionează şi factori exteriori acesteia, dar cu un impact deosebit asupra valorii sale: creşterea economică la nivel de economie naţională şi la nivel de ramură, rata dobânzii, inflaţia, psihologia economică a agenţilor care acţionează pe piaţa firmei şi, în general, în economia respectivă etc. Caracteristicile pieţei pentru tranzacţii cu întreprinderi importante şi necesitatea evaluării acestor entităţi

Printre cei interesaţi de specificul activităţii de evaluare pot fi avuţi în vedere: 1)orice investitor deţinător de capital, care poate avea următoarele intenţii: a)cumpărarea unei întreprinderi, a unei afaceri în ansamblu, cu scopul asumării

funcţiei de exploatare productivă şi de conducere a acesteia b)cumpărarea de părţi de întreprindere 2)acţionarii sau asociaţii, interesaţi de o evaluare cât mai corectă a firmei

Page 2: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

2

3)băncile, 4)fondurile şi instituţiile financiare de plasament, pentru gestionare a portofoliilor lor; 5)societăţile de asigurări, pentru calculul primelor de asigurare 6)echipa de conducere a fiecărei întreprinderi este permanent interesată să cunoască a)fundamentarea deciziilor de bază ale întreprinderii: b)pentru precizarea unor parametri din contractul de muncă c)pentru definirea strategiei sau a căilor de urmat d)în cadrul gestiunii curente, îndeosebi a fluxului de lichidităţi, 7)furnizorii şi creditorii unei întreprinderi, 8)salariaţii 9)statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei de vânzare-cumpărare,

motivaţia tranzacţiei este privită diferit de vânzător, respectiv cumpărător.

1.2.Categorii de valori utilizate în evaluarea întreprinderii

Conform ediţiei a opta a Standardelor Internaţionale de Evaluare „Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbat, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, după o activitate de marketing adecvată, în care ambele părţi au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere.

În anumite ţări, termenul de valoarea justă de piaţă este utilizat ca sinonim cu valoarea de piaţă. Valoarea justă de piaţă nu trebuie confundată cu termenul contabil valoarea justă. Poziţia IVSC este aceea că termenul valoarea de piaţă nu solicită niciodată clarificări suplimentare şi deci toate ţările ar trebui să se îndrepte spre utilizarea acestuia.

În IVS 2 - Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă- sunt prezentate, definite şi comentate un număr de 10 tipuri de valoare diferite de valoarea de piaţă(numite şi baze de evaluare).

CURS2. CADRUL GENERAL AL ACTIVITAŢII DE EVALUARE ECONOMICĂ ŞI FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERILOR

2.1.Organisme profesionale în domeniul evaluării economice şi financiare a

întreprinderilor în România şi pe plan internaţional Activitatea de evaluare economică şi financiară a întreprinderilor din România sau a unor

componente ale acestora se desfăşoară în prezent de următoarele organisme profesionale în domeniu:

1)Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România (ANEVAR); 3)Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR); 4)Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR); 5)Asociaţia Experţilor Tehnici; 6)Institutul Român pentru Cercetări în Evaluare (IROVAL).

Page 3: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

3

ANEVAR este membră atât a IVSC (The International Valuation Standards Committee)

cât şi a TEGoVA (The European Group of Valuers’ Associations), primul organism elaborând standarde internaţionale de evaluare (IVS-uri) şi ghiduri (GN – Guidance Note), iar cel de-al doilea, standarde europene de evaluare (EVS-uri).

Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) a fost înfiinţată în anul 2000 prin Hotărârea Guvernului nr.591 din acel an. La partea referitoare la exercitarea independentă a profesiei de auditor independent (mai precis la activităţi ce pot fi desfăşurate de aceşti profesionişti) se inserează faptul că persoanele fizice şi juridice care deţin această calitate acordată de Cameră, pot desfăşura şi activităţi de evaluare, pe lângă cele de: audit financiar, audit intern, consultanţă financiar-contabilă şi fiscală, asigurare a managementului financiar-contabil, pregătire profesională de specialitate în domeniu, expertiză contabilă, reorganizare judiciară şi lichidare.

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) este un alt organism profesional care are atribuţii de evaluare economică şi financiară a întreprinderilor. Orice evaluare de întreprindere are ca punct de plecare bilanţul contabil – acest instrument universal care reflectă atât patrimoniul la un moment dat, cât şi performanţele înregistrate de întreprindere într-o perioadă dată.

Asociaţia Experţilor Tehnici cuprinde numai experţi recunoscuţi de Ministerul de Justiţie ca fiind abilitaţi pentru evaluarea bunurilor tangibile (imobile, autovehicule etc.) în cazul unor probleme juridice (divorţ, moşteniri etc.). 2.2.Standardele de evaluare a întreprinderilor şi a unor părţi componente ale acestora şi

importanţa lor în economia de piaţă

Standardele reprezintă punctul de vedere al specialiştilor în domeniu, iar dacă ne referim la standardele de evaluare trebuie arătat faptul că obiectul principal îl reprezintă îmbunătăţirea şi menţinerea calităţii lucrărilor de evaluare, în beneficiul profesiei de evaluator şi al utilizatorilor rezultatelor evaluării.

Standardele naţionale, deşi se referă la problemele specifice ale unei ţări, urmăresc corelarea cu standardele europene şi internaţionale.

În ţara noastră standardele sunt elaborate de Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România (ANEVAR).

Standardele internaţionale de evaluare sunt efectul internaţionalizării activităţilor economice şi a comerţului, fiind elaborate în conformitate cu Tratatul de la Roma din anul 1957 şi cu tratatele ulterioare. Aceste standarde sunt elaborate de IVSC.

Abaterile de la IVS-uri şi EVS-uri impuse de legislaţia sau practica locală ar trebui prezentate explicit de către evaluator în raportul său, inclusiv motivul care a generat abaterea.

2.3.Principii fundamentale de evaluare. Principii de evaluare a întreprinderii

Există un set de principii incluse în fundamentele evaluării. Ele sunt, deopotrivă, valabile

în evaluarea proprietăţilor imobiliare, a afacerilor sau activelor necorporale. Cele mai importante principii de evaluare, sunt:

Principiul anticipării: valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmează a fi generate de proprietatea deţinută.

Page 4: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

4

Principiul substituţiei: atunci când pe piaţă sunt disponibile mai multe bunuri similare cu preţuri diferite, acela care are preţul cel mai mic se va epuiza primul.

Principiul schimbării: schimbarea este rezultatul acţiunii legii cauză-efect. Principiul cererii şi ofertei: preţul unei mărfi (proprietăţi) variază direct dar nu neapărat

şi proporţional cu cererea şi invers, dar nu neapărat proporţional cu oferta. Principiul contribuţiei: valoarea unei părţi componente a unei proprietăţi/afaceri depinde

de cât de mult contribuie aceasta la valoarea întregului sau de cât de mult reduce valoarea întregului absenţa sa.

Principiul concurenţei: preţurile sunt susţinute şi valorile sunt stabilite printr-o continuă competiţie şi interacţiune între cumpărători, vânzători, antreprenori şi alţi participanţi pe piaţa imobiliară dar şi pe alte pieţe de bunuri supuse evaluării şi tranzacţionabile pe pieţe specifice(bunuri mobile,active financiare sau întreprinderi).

Principiul echilibrului: susţine că valoarea proprietăţii (imobiliare dar nu numai aceasta) ia naştere şi este menţinută atunci când se găseşte în echilibru o serie de elemente contrastante, antagonice sau interactive

Principiul celei mai bune utilizări:se utilizează cam în cazul tuturor tipurilor de proprietăţi,dar mai ales al celor imobiliare În scopul evaluării pe piaţă, proprietatea ar trebui evaluată în ipoteza celei mai bune utilizări(CMBU).

Principiul conformităţii: se utilizează de asemenea cu predilecţie în evaluarea proprietăţilor imobiliare

Principiul externalităţii (factorilor externi): cuprinde factori ce nu ţin de proprietatea însăşi şi pot avea influenţe atât pozitive cât şi negative asupra valorii acesteia.

2.4.Principii de evaluare a întreprinderii Estimarea unei valori rezonabile a întreprinderii este în funcţie de experienţa şi judecata

bazată pe informare, dar ea trebuie să se bazeze pe un fundament teoretic bine definit. Principiul 1. Valoarea capitalurilor proprii ale întreprinderii este echivalentă cu

valoarea prezentă a tuturor fluxurilor viitoare anticipate care derivă din dreptul de proprietate asupra capitalului firmei.

Principiul 2: Atunci când valoarea este definită ca „valoarea actualizată a tuturor câştigurilor viitoare anticipate care derivă din dreptul de proprietate”, valoarea are două componente distincte: comercială (sau transferabilă) şi necomercială (sau valoare pentru proprietar).

Principiul 3: Valoarea este estimată la un anumit moment de timp. Ea este, în funcţie de informaţiile cunoscute şi previziunile făcute, numai la acel moment de timp.

Principiul 4: Piaţa determină rata de fructificare a capitalului aşteptată de investitor. Principiul 5:Valoarea intreprinderii depinde direct de performanta acesteia de a

genera in viitor fluxuri pozitive la dispozitia proprietarilor, cu exceptia cazurilor cand lichidarea conduce la o valoare mai mare.

Principiul 6: Cu cât este mai mare valoarea activelor tangibile (estimată ca valoare de utilizare sau de lichidare), cu atât este mai mare valoarea întreprinderii.

Principiul 7:In majoritatea cazurilor participatia de control are o valoare unitara mai mare decat participatia minoritara, atunci cand acestea sunt estimate separat. Astfel suma valorilor individuale ale participatiilor dintr-o companie nu este neaparat egala cu 100% din capitalul companiei.

Principiul 8: Piata plateste o prima pentru activele lichide comparativ cu activele mai putin lichide sau invers, asteapta un discount pentru lipsa de lichiditate.

Page 5: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

5

Având în vedere creşterea importanţei imobilizărilor necorporale, a capitalului intelectual al întreprinderilor este posibilă o revizuire în viitor a principiului numarul 6.

CURS3 .DIAGNOSTICAREA ÎNTREPRINDERII IN EVALUARE. DIAGNOSTICUL JURIDIC SI COMERCIAL

3.1.Aspecte de ordin general despre diagnosticarea intreprinderii

Diagnosticul are ca scop descrierea funcţionării şi a tendinţelor de evoluţie a activităţii organismului economic, luând în considerare mediul dinamic în care acesta îşi desfăşoară activitatea şi factorii perturbatori, interni sau externi

Analiza diagnostic pentru evaluare cea mai potrivita este cea prin metoda SWOT (Analiza diagnostic poate avea grade diferite de detaliere, se poate referi la perioade de timp

diferite (pe termen scurt, mediu sau lung) şi poate avea finalităţi diferite.

3.2. Diagnosticul juridic Diagnosticul juridic urmăreşte evidenţierea relaţiilor de profil ce apar în interiorul firmei

sau între agenţii economici ce interacţionează cu întreprinderea. Realizarea acestui diagnostic presupune utilizarea informaţiilor primite atât din

interiorul întreprinderii cât şi din exteriorul ei. Se vor utiliza datele şi informaţiile furnizate de la reprezentanţii autorizaţi ai întreprinderii,

dar şi de la entităţi externe (cum ar fi Registrul Comerţului, Camera de Comerţ şi Industrie, administraţiile financiare etc.) consemnându-se în foi de lucru corespunzătoare constatările privind aspectele referitoare la:

1. Legalitatea înfiinţării şi funcţionării întreprinderii (dreptul societăţii comerciale). 2. Dreptul fiscal. 3.Dreptul civil.

Page 6: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

6

4.Dreptul comercial. 5.Dreptul muncii. 6.Dreptul mediului. 7.Existenţa unor împrumuturi bancare sau obligatare cu rate şi dobânzi scadente ori

a unor obligaţii scadente purtătoare de penalităţi către bugetul de stat şi alţi creditori, necontestate de întreprindere.

8. Garanţii, ipoteci, gajuri, sechestre care grevează activele întreprinderii pentru plata unor obligaţii către terţi şi respectiv angajate de terţi pentru garantarea obligaţiilor către întreprindere.

9. Litigiile patrimoniale, comerciale, de muncă sau de altă natură, în care este angajată societatea, obligaţii de plată nerecunoscute de societate şi respectiv obligaţii de plată către societate nerecunoscute de terţi.

10. Obligaţiile contractuale dezavantajoase pentru firmă. Astfel de obligaţii pot fi închirierea sau concesionarea unor active sub preţul de piaţă,

angaj 11. Procese în cauze civile sau penale, în care sunt implicaţi managerii sau personalul

şi care pot afecta imaginea şi reputaţia firmei. Concluziile diagnosticului juridic trebuie să evidenţieze dacă întreprinderea s-a înfiinţat şi

funcţionează în condiţii legale. Totodată acest diagnostic trebuie să evidenţieze în final punctele „forte” şi „slabe”,

precum şi oportunităţile şi riscurile mediului extern.

3.3.Diagnosticul comercial

În cadrul acestui diagnostic se analizează şi determină poziţia firmei de piaţa pe care evoluează, atât în prezent cât şi în perspectivă.

În ceea ce priveşte factorii care acţionează asupra activităţii unei firme, aceştia se pot structura astfel:

- poziţia ocupată pe piaţă de întreprindere; - concurenţii din ramură şi potenţialii concurenţi; - produsele şi serviciile comercializate; - analiza relaţiilor cu clienţii; - promovarea produselor şi serviciilor; - relaţia întreprinderii cu furnizorii. Fiecare dintre aceşti factori poate acţiona asupra activităţii firmelor influenţându-le

semnificativ rezultatele.

3.3.1.Poziţia ocupată pe piaţă de întreprindere Urmăreşte evaluarea globală a întreprinderii pe piaţa în care îşi desfăşoară activitatea. Analiza din acest punct de vedere permite determinarea nivelului de pătrundere pe piaţă şi

gradului de ocupare al anumitor segmente în funcţie de volumul produselor vândute, calitatea lor etc.

3.3.2. Concurenţii din ramură şi potenţialii concurenţi

Page 7: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

7

Concurenţii sunt reprezentaţi de firmele care încearcă să vândă produse şi servicii similare pentru satisfacerea aceloraşi nevoi ale clienţilor. Aceştia se manifestă pe piaţă prin calitatea produselor oferite, preţul de vânzare şi service-ul asigurat.

3.3.3. Produsele şi serviciile comercializate Aceeaşi întreprindere poate să aibă activităţi complexe de producţie şi servicii sau numai

unele din acestea. Produsele şi serviciile proprii activităţii de exploatare a întreprinderilor evaluate se

analizează în dinamica ultimilor trei ani. În analiza produselor şi serviciilor se va ţine cont de ciclul de viaţă al acestora.

3.3.4. Analiza relaţiilor cu clienţii

Se analizează principalii clienţi ai societăţii (din punct de vedere numeric şi al cantităţii

cumpărate). În cadrul analizei se evidenţiază: - structura clientelei (interne şi externe); - situaţia clienţilor fideli prin intermediul politicilor de marketing( care îşi menţin calitatea

de clienţi principali, în ponderi staţionare, ascendente sau descendente); - clienţii care pierd calitatea de principali sau devin principali, ca urmare fie a calităţii

bune a produselor-serviciilor cumpărate, fie a eficacităţii politicilor de marketing; - existenţa contractelor de lungă durată; - existenţa unor litigii cu clienţii, cauzele care le-au generat, stadiul în care s-a ajuns,

soluţiile de rezolvare a acestei probleme; - posibilităţile de atragere a unor clienţi străini (având în vedere creşterea exportului); - capacitatea de plată a acestora ; - existenţa restanţelor de plată; - durata de încasare a clienţilor (ca medie şi pe fiecare client în parte); se va realiza situaţia

clienţilor importanţi (care deţin 8-10% din cifra de afaceri).

3.3.5. Promovarea produselor şi serviciilor Evaluatorul analizează acei factori care contribuie la ocuparea poziţiei de către

întreprinderea evaluată pe piaţa de desfacere. Echipa de diagnostic se informează asupra datelor privind: activităţile promoţionale,

reclama, ambalajul produselor; teste de piaţă; participare la târguri şi expoziţii; imaginea întreprinderii pe piaţă; fonduri alocate activităţii de marketing.

3.3.6. Relaţia întreprinderii cu furnizorii

Analiza furnizorilor are în vedere criteriile de selecţie a acestora: - relaţiile tradiţionale, distanţe scurte, preţul produselor livrate, calitate, ritmicitatea

aprovizionării, capacitatea de a răspunde la solicitări imprevizibile, facilităţi etc. - posibilitatea de înlocuite a materiilor prime, materialelor etc.; - existenţei unor raporturi de dependenţă faţă de anumiţi furnizori (furnizori unici,

Page 8: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

8

furnizori din cadrul aceluiaşi grup de întreprinderi etc.) şi implicaţiile gradului de dependenţă; - calităţi la serviciile în cadrul termenelor de garanţie;

CURS 4. DIAGNOSTICAREA INTREPRINDERII IN EVALUARE. DIAGNOSTICUL TEHNIC, TEHNOLOGIC, DE EXPLOATARE, DE MANAGEMENT SI AL

RESURSELOR UMANE

4.1.Diagnosticul tehnic, tehnologic şi de exploatare Diagnosticul tehnic, tehnologic şi de exploatare sau operaţional are ca obiectiv

estimarea performanţelor tehnice anterioare ale întreprinderii şi identificarea soluţiilor de ordin tehnic, care să asigure viabilitatea şi dezvoltarea acesteia.

O structură posibilă a diagnosticului operaţional cuprinde 7 componente: 1)Pentru inceput ne vom referi la unele aspecte legate de organizarea activităţii de

exploatare 2)Capacitatea de producţie şi gradul de utilizare a acesteia reprezinta un alt obiectiv

al acestui tip de diagnostic. 3)Activitatea de întreţinere şi reparaţii face, de asemenenea, obiectul diagnosticului

tehnic, tehnologic si de exploatare. 4)Asigurarea calităţii produselor reprezinta o componenta obligatorie a acestui tip

de diagnostic. 5)Activitatea de cercetare-dezvoltare constituie o parte extrem de importanta a

diagnosticului tehnic, tehnologic si de exploatare. 6)Activitatea de aprovizionare face obiectul cu prisosinta din setul de investigatii

efectuate in cadrul acestui tip de diagnostic. 7)Foarte importanta pentru acest tip de diagnostic este informatizarea societăţii.

4.1.1.Activitatea de cercetare şi dezvoltare

Evoluţia tehnologică a produselor şi serviciilor existente pe piaţă, face ca preocuparea

pentru înnoirea şi diversificarea acestora să constituie un obiectiv permanent sau ocazional (în funcţie de ramura economică în care acţionează) al conducerii întreprinderii.

În ceea ce priveşte activitatea de cercetare-dezvoltare ar trebui avute în vedere următoarele aspecte:

1.Compararea resurselor necesare pentru atingerea obiectivelor funcţionale cu resursele disponibile.

1.1.Resurse umane: 1.2.Resurse materiale şi tehnice disponibile: 1.3.Resurse informaţionale: 1.4.Resurse financiare:

Page 9: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

9

2.Calitatea organizării şi a managementului: 2.1. Organizarea compartimentului: 2.2. Gradul de adecvare a politicilor din domeniul cercetării la schimbările

mediului extern: 3.Eficienţa activităţii de cercetare dezvoltare: 3.1. Rezultate trecute 3.2. Potenţial de cercetare-dezvoltare în perioada previzionată

4.1.2. Capacitatea de producţie şi gradul de determinare a ei

Gradul de concordanţă dintre utilajele şi echipamentele existente şi cele necesare

pentru realizarea obiectivelor programate se măsoară cu ajutorul capacităţii de producţie. Utilizarea capacităţii de producţie mai poate fi urmărită şi cu indicatorul intitulat gradul

de folosire a capacităţii de producţie calculat în două modalităţi:

a) Gradul de folosire a capacităţii de producţie [%]= 100productie de aCapacitate

obtinuta Productia×

b) Gradul de folosire a capacităţii de producţie [%] : 100inventar totalproductie Nr.mijl.de

activitateîn productie Nr.mijl.de×

În funcţie de valoarea capacităţii de producţie, întreprinderea poate avea rezervă de

capacitatea (rezervă potenţială de creştere a volumului producţiei) sau deficit de capacitate.

4.1.3. Starea şi performanţa mijloacelor de exploatare Un criteriu urmărit la realizarea diagnosticului tehnic este uzura mijloacelor fixe (dată de

pierderea însuşirilor tehnice şi economice ale acestora). Un studiu privind situaţia mijloacelor de transport ale societăţii presupune a examina:

gradul de folosire a parcului de maşini; gradul de uzură şi starea lor tehnică; posibilităţile de folosire în viitor a acestora; gradul de flexibilitate, adaptare la schimbări necesare în programele

de exploatare; nivelul de poluare a mediului ambiant. - Performanţele mijloacelor fixe pot scoate în evidentă puncte slabe şi puncte forte in

exploatarea acestora. Acestea vor fi corectate cu aprecierea influenţelor negative exercitate de întreprindere

asupra mediului ambiant (poluarea prin zgomot ,poluarea aerului, prin emisiuni de noxe, poluarea apei prin deversare sau infiltrarea de substanţe nocive în pânzele subterane sau în apele de suprafaţă; deteriorarea prin diferite mijloace a terenurilor adiacente sau a scoarţei terestre).

4.1.4.Întreţinerea mijloacelor de exploatare Asigurarea bunei funcţionări a mijloacelor de exploatare este condiţionată şi de modul

de întreţinere a echipamentelor (mijloacelor fixe). Identificarea existenţei fizice şi estimarea stării reale de depreciere a mijloacelor fixe,

se va face structurat, pe categorii de miojloace.

Page 10: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

10

Pentru fiecare categorie de mijloace şi pentru fiecare poziţie, teoretic trebuie estimat gradul de depreciere şi posibilităţile de utilizare a acestora şi în viitor. Practic, în cazul unor întreprinderi mari, cu zeci de mii de poziţii pe listele de mijloacele fixe este extrem de dificil să fie văzute toate aceste imobilizări.

4.1.5. Analiza impactului tehnologiei utilizate asupra mediului ambiant Concluziile diagnosticului trebuie să scoată în evidenţă eventualele costuri ocazionate de

protecţia mediului. Trebuie să se aibă în vedere că valoarea unei firme poluante trebuie diminuată cu costurile refacerii mediului.

4.1.6. Organizarea activităţii de producţie Se analizează aspecte referitoare la: caracteristicile producţiei, ciclul de producţie,

nivelul de automatizare actual, productivitatea şi metode, controlul producţiei, calitatea produselor şi serviciilor.

În privinţa calităţii, expertul evaluator trebuie să ţină seama de reglementări restrictive privind introducerea unor sisteme de calitate şi auditări de calitate, cerute de gama standardelor ISO, potrivit exigenţelor existente în Uniunea Europeană şi pe plan mondial.

Concluziile privind diagnosticul tehnic, tehnologic şi de exploatare se evidenţiază prin puncte forte, puncte slabe, oportunităţi şi riscuri.

4.2.Diagnosticul managementului şi al resurselor umane Diagnosticul administrării sau managementului şi cel al resurselor umane are drept

scop stabilirea modalităţii organizării şi conducerii întreprinderii, a analizei structurii umane şi a capacităţii sale de a participa la realizarea activităţilor întreprinderii.

Se studiază sistemul de management al firmei: sistemul organizatoric, de conducere precum şi cel care se ocupă cu gestionarea resursele umane.

4.2.1.Sistemul organizatoric O organizaţie reprezintă o entitate în care se realizează alocarea şi utilizarea de resurse

(umane, materiale, informaţionale şi financiare) în vederea atingerii unor obiective.

4.2.2. Diagnosticul resurselor umane Diagnosticul resurselor umane vizează stabilirea caracteristicilor resurselor umane

disponibile şi adecvarea potenţialului uman, atât cantitativ cât şi calitativ, la obiectivele firmei.

4.2.2.1. Dimensiunea şi structura potenţialului uman

Pentru caracterizarea dimensiunii potenţialului uman se vor folosi anumiţi indicatori ca:

a)numărul mediu de salariaţi, care se determină ca medie aritmetică simplă a numărului

Page 11: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

11

zilnic de salariaţi; b)numărul mediu de personal, care se determină prin însumarea numărului mediu de

salariaţi cu program complet (8 ore) cu numărul mediu de salariaţi cu contract pe timp redus de muncă de minim două ore (număr determinat prin înmulţirea numărului de asemenea lucrători cu numărul parţial de ore lucrate, totul împărţit la fondul de timp pentru un program normal de lucru);

c)numărul de personal prezent la lucru, care este dat de numărul de personal existent în firmă la un moment dat.

Structurarea personalului poate fi urmărită prin utilizarea mai multor criterii: a)structura pe categorii de salariaţi – se urmăreşte ţinând seama de specificul activităţii

întreprinderii, de evoluţia structurii în perioada anterioară.

4.2.2.2.Comportamentul şi disciplina personalului În analizarea comportamentului personalului se urmăreşte atât prin aprecieri cantitative

cât şi prin calcularea unor indicatori cum ar fi: a) gradul de utilizare al timpului maxim disponibil, care se calculează ca raport între

timpul efectiv lucrat şi timpul maxim disponibil: Gu = Timp efectiv lucrat /Timp maxim disponibil;

b) indicatorii circulaţiei şi fluctuaţiei personalului, care pot fi: b.1) coeficientul intrărilor (Ci), ce se calculează ca raport între numărul intrărilor de

personal (I.) şi numărul mediu de personal (N): Ci =I/N;

b.2) coeficientul ieşirilor (Ce), ce se calculează ca raport între numărul ieşirilor de personal (E) şi numărul mediu de personal (N):

Ce =E/N; b.3) coeficientul fluctuaţiei personalului (Cf)se calculează ca raport între numărul

intrărilor şi ieşirilor de personal şi numărul mediu de personal: C f = (I+E)/N;

c) gradul de conflictualitate dintre salariaţi şi conducere se urmăreşte cu ajutorul indicatorilor: număr de greve, număr de zile de greve, gradul de importanţă al grevei etc.

4.2.2.3.Eficienţa utilizării potenţialului uman

Analiza eficienţei utilizării potenţialului uman se realizează cu ajutorul indicatorilor

sintetici de eficienţă şi anume:productivitate (medie şi marginală ) şi profitabilitatea muncii:

- productivitatea medie anuală pe muncitor ( W a = Qa / N): Qa – producţia anuală, N – număr de muncitori; - productivitatea medie zilnică: ( Wz = Qa / Tz), Tz – numărul de zile; - productivitatea medie orară: ( Wh = Qa / Th), Th – numărul de ore; - profitabilitatea muncii exprimă capacitatea forţei de muncă de a aduce profit: (WPr

= Pr/N), WPr - profitabilitatea muncii, Pr - profit (brut sau net)

Page 12: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

12

4.2.2.4. Nivelul de salarizare şi de motivare a personalului

În vederea analizei nivelului de salarizare şi motivare a personalului se urmăreşte

nivelul salariului şi venitului salarial mediu brut în comparaţie cu cel al sectorului de activitate, zonă sau economie, modul de stabilire al salariului etc.

4.2.2.5.Condiţiile de muncă

Analiza condiţiilor de muncă presupune examinarea condiţiilor generale de muncă

precum şi a elementelor de ergonomie a muncii - Diagnosticul resurselor umane va trebuie să conţină şi referiri legate de aspectele

sociale ale întreprinderii. În finalul analizei se vor formula concluzii referitoare la diagnosticul managementului şi

al resurselor umane, stabilindu-se puncte forte, puncte slabe, oportunităţi şi riscuri ce caracterizează întreprinderea evaluată.

Exemple de puncte forte: organizarea este suplă; organigrama firmei este echilibrată; există premisele aplicării unui management participativ; activitatea este corespunzătoare obiectului de activitate; conducătorii sunt bine informaţi şi motivaţi; resursele umane sunt tinere, bine formate şi cu bună motivare a muncii; numărul angajaţilor este la nivelul necesarului; structura personalului, în ceea ce priveşte partea de execuţie şi de conducere, este echilibrată;

Exemple de puncte slabe: organigrama firmei nu este echilibrată; numărul grevelor este destul de mare; conducătorii firmei nu sunt corect informaţi; resursele umane sunt preponderent nemotivate; nu există departamente specializare în cercetare; procentajul de absenteism este în creştere; nivelul de salarizare este destul de redus.

Deopotrivă în cadrul acestui diagnostic vor fi relevate şi oportunităţi şi riscuri.

CURS 5. DIAGNOSTICUL FINANCIAR-CONTABIL AL INTREPRINDERILOR. APRECIEREA FIABILITATII SITUATIILOR FINANCIARE. EXAMINAREA SI

APRECIEREA STARII DE SANATATE FINANCIARA–COMPONENTA A DIAGNOSTICULUI FINANCIAR CONTABIL

5.1.Aspecte de ordin general ale diagnosticului financiar-contabil

Funcţia contabil-financiară are ca scop principal obţinerea resurselor financiare şi

contabilizarea tuturor mişcărilor economico-financiare ale activităţilor întreprinderii. Diagnosticul contabil-financiar are ca obiective în viziunea CECCAR următoarele:

aprecierea fiabilităţii datelor cuprinse în situaţiile financiare; examinarea şi estimarea stării de sănătate financiare privind: creşterea activităţii, echilibrul financiar, rentabilitatea şi riscurile financiare.

Page 13: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

13

5.2.Rolul diagnosticului de acest tip în aprecierea fiabilităţii situaţiilor financiare ale întreprinderilor

Efectuarea acestui diagnostic se va baza pe analiza elementelor componente ale funcţiei

financiar-contabile, în condiţiile unei întreprinderi în exploatare, respectiv a obiectivelor diagnosticului. Mijloacele de realizare a diagnosticului financiar-contabil utilizează datele şi informaţiile primite din partea întreprinderii, prevăzute în lista anexă a contractului şi pe cele rezultate din interferenţa cu celelalte diagnostice ale funcţiilor întreprinderii.

5.2.1. Aprecierea fiabilităţii situaţiilor financiare Procedurile de lucru se rezumă numai la teste de validitate, nu şi la cele de conformitate,

expertul evaluator de întreprinderi intervenind în avalul sistemului contabil şi anume asupra situaţiilor de ieşire, adică asupra situaţiilor financiare pe ultimii trei ani, compuse din: bilanţ; cont de profit şi pierdere; situaţia modificării capitalurilor proprii; situaţia fluxurilor de trezorerie; politici contabile şi note explicative, dacă întreprinderea evaluată aplică Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS).

Aprecierea fiabilităţii datelor cuprinse în situaţiile financiare se bazează pe două elemente-cheie:

a)cunoaşterea suficientă a întreprinderii şi a concluziilor celorlalte diagnostice: administrarea sau managementul întreprinderii, juridic, comercial şi tehnic de exploatare;

b)cunoaşterea principiilor şi metodelor proprii de contabilitate ale sectorului de activitate. După fundamentarea acestor elemente-cheie, se va proceda la verificarea dacă situaţiile

financiare primite: sunt coerent;: sunt prezentate după principiile contabile şi reglementările în vigoare; ţin cont de elementele posterioare încheierii exerciţiului financiar; prezintă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţelor şi modificărilor acesteia, bazată pe existenţa inventarului întregului patrimoniu; prezintă o corectă întocmire a contului de profit şi pierdere; prezintă o corectă stabilire a profitului net şi a destinaţiilor acestuia, potrivit dispoziţiilor legale.

5.2.2.Examinarea şi aprecierea stării de sănătate financiară – componentă a diagnosticului financiar-contabil

Această componentă a diagnosticului financiar-contabil are ca obiectiv examinarea

evoluţiei activităţii întreprinderii prin compararea multianuală (trei ani), grupând datele şi informaţiile avute la dispoziţie în raport cu categoria informaţiei utilizate.

Modelele imitative reproduc sau imită realitatea, de obicei la altă scară: macheta unei uzine, hărţile geografice, fotografiile etc.

Modelele analogice sunt bazate pe o analogie. De exemplu, graficele cu ajutorul liniilor, dreptunghiurilor, sferelor, paralelipipedelor etc. reproduc producţia, beneficiile, costurile, productivitatea muncii etc.

Modelele simbolice sunt prin excelenţă modele matematice, care operează cu cifre, litere, simboluri etc; ele sunt modele abstracte, spre deosebire de modelele imitative, care sunt modele materiale.

Page 14: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

14

c)Măsurarea (cuantificarea) se realizează prin modele matematice, care se pot grupa în trei categorii: modele de tip determinist, modele de tip stochastic (statistic) şi modele de tip fuzzi (vagi).

Adeseori, problemele cu variabile aleatoare se transformă în probleme cu variabile deterministe, prin înlocuirea variabilelor aleatoare cu valoarea lor medie.

d)Concluziile se elaborează pe baza interpretării celor stabilite în etapele anterioare şi reprezintă îmbinarea analizei cu sinteza, stabilind diagnosticul în domeniul respectiv.

e)Recomandările decurg din etapa anterioară şi din cerinţa majoră a oricărei analize economice de a urmări ridicarea eficienţei valorificării resurselor (umane, materiale, informaţionale şi financiare). Poziţia analizei în managementul firmei este redată în fig. 1.

Analiza financiară are o problematică largă, însă în cele ce urmează o limităm numai la cerinţele de bază ale evaluării întreprinderii, având în vedere şi exigenţele standardelor internaţionale de evaluare.

Diagnosticul financiar, din perspectiva evaluatorului, are rolul de a aprecia manifestarea funcţiei financiare a întreprinderii ce face obiectul evaluării

Diagnosticul contabil se referă la modul de organizare a contabilităţii financiare, la modul de reflectare, potrivit unor principii şi norme existente, a activităţii întreprinderii. Contabilitatea trebuie să fie un instrument de cunoaştere, de urmărire, verificare şi control a activităţii întreprinderii, care este în relaţie directă cu utilizatorii externi ai acestor informaţii. Deschiderea spre exterior a contabilităţii o obligă la transparenţă, rigurozitate, consecvenţă, continuitate şi exactitate în aplicarea normelor şi principiilor care o ghidează.

În demersul său, evaluatorul se poate servi de constatările auditoriului financiar-contabil materializate în raportul de audit. De obicei, evaluatorul recunoaşte competenţa profesională şi probitatea morală a auditorului, nerecurgând personal la verificările proprii ale lucrării de audit decât prin câteva sondaje.

Concluziile diagnosticului contabil pot fi: -puncte forte: îndeplinirea tuturor cerinţelor anunţate, prezentarea reglementată ca formă şi fond;

-puncte slabe: registrele de contabilitate nu au valoare probantă; s-au constatat omisiuni totale sau parţiale.

CURS 6. DIAGNOSTICUL FINANCIAR-CONTABIL AL INTREPRINDERII. ANALIZA STRUCTURII BILANTULUI CONTABIL. SINTEZA DIAGNOSTICELOR.

ELABORAREA BILANTULUI ECONOMIC

Page 15: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

15

6.1.Examinarea şi aprecierea stării de sănătate financiară – componentă a diagnosticului

financiar-contabil

Această componentă a diagnosticului financiar-contabil are ca obiectiv examinarea evoluţiei activităţii întreprinderii prin compararea multianuală (trei ani), grupând datele şi informaţiile avute la dispoziţie în raport cu categoria informaţiei utilizate.

Analiza structurii bilanţului cu ajutorul ratelor este foarte importantă în cadrul diagnosticului financiar-contabil. Pe baza elementelor din bilant se pot determina in cadrul diagnosticului financiar urmatoarele rate:1)rate de structura; 2)rate de sinteza; 3)rate de rotatie; 4)rate de rentabilitate.

Ratele de structură sunt indicatori care caracterizează compoziţia patrimoniului, apreciind raporturile privind activul şi pasivul bilanţului.

Cu privire la pasiv, ratele de structură furnizează indicatori asupra compoziţiei finanţării. Pe de o parte, permit aprecierea autonomiei financiare, iar pe de altă parte, favorizează estimarea stabilităţii finanţării.

În ceea ce priveşte ratele de sinteză, ele compară sistematic elemente de activ şi de pasiv, oferind posibilitatea stabilirii condiţiilor de finanţare ale unor elemente de activ şi posibilităţilor de rambursare a datoriilor sub un an, prin componentele activului circulant lichid sub un an.

Ratele de rotaţie scot în evidenţă termenele şi viteza de rotaţie a unor elemente (stocuri, creanţe, datorii), lămurind astfel: condiţiile în care se realizează activitatea (credit client, credit furnizori, durate stocaje) şi incidenţa lor asupra solvabilităţii întreprinderii.

Ratele rentabilităţii au şi ele un loc bine definit în cadrul acestui tip de diagnostic.Toate categoriile de rate menţionate sunt prezentate în continuare.

6.2. Elaborarea bilanţului economic

Valoarea contabilă a unei întreprinderi se regăseşte, în totul sau în parte, în noţiunea de

activ net, înţeles ca diferenţă între ceea ce ea posedă (elementele de activ) şi ceea ce ea datorează (pasivul exigibil).

Operaţii de ajustare se va proceda la elaborarea: -bilanţului economic; -contului de rezultat net economic. Aceste două elemente de sinteză economică vor constitui baza determinării: -activului net corijat; -ratelor de actualizare sau capitalizare; -indicatorilor utilizaţi în abordarea prin piaţă.

Un alt criteriu, respectiv definiţia întreprinderii în conceptul structuralist, conţine următoarele 5 elemente: resurse, relaţii, activităţi, rezultate şi eficienţă. La relaţiile cu mediul extern nu pot fi omise problemele mediului înconjurător (poluare, deşeuri, reciclare etc). Fiecare din cele 5 elemente poate fi descompus în continuare; pe această bază poate fi constituit un diagnostic global care să aibă în componenţa sa [cele 5 elemente cu detalieri.

Criteriui celor 5M are următoarea semnificaţie: Men - reprezintă personalul (factorul uman) cu o serie de aspecte cum sunt:

dimensiune, structură, calitate, competenţă, performanţe); Money - reprezintă potenţialul financiar cu multiplele lui aspecte;

Page 16: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

16

Marchandise - se referă la calitatea, cantitatea şi evaluarea stocurilor de produse; Materials - permite evaluarea cantitativă şi calitativă a activelor fixe, în special ca nivel

tehnologic, fiabilitate, performanţe; Market - semnifică diagnosticul poziţiei pe piaţă, destinaţia produselor şi serviciilor.

CURS 7. ABORDAREA PE BAZA DE ACTIVE IN EVALUAREA INTREPRINDERII. LOGICA ABORDARII PE BAZA DE ACTIVE. DETERMINAREA ACTIVULUI NET

CONTABIL (ANc), ACTIVULUI NET CORECTAT (ANC) SI ACTIVULUI NET DE LICHIDARE (ANL)

7.1.Logica abordării bazate pe active

Abordarea bazată pe active este fundamentată pe principiul substituţiei, care spune că un

activ nu valorează mai mult decât costul de înlocuire al tuturor părţilor sale componente. Logica abordării este simplă: un cumpărător nu va plăti pentru o proprietate (afacere) mai

mult decât l-ar costa să creeze o entitate cu o utilitate echivalentă. Ajustările aplicate activelor şi datoriilor întreprinderii se bazează pe una dintre următoarele două premise ale valorii:

− continuitatea exploatării, care va implica, în cadrul metodei activului net corectat (ANC), evaluarea tuturor activelor şi datoriilor la valoarea de piaţă sau o altă valoare corespunzătoare;

− lichidarea, care va implica, în cadrul metodei activului net de lichidare (ANL), evaluarea tuturor activelor şi datoriilor la valoarea netă de realizare pe piaţă. In cadrul acestui tip de abordare se evalueaza activele imobilizate necorporale, corporale si financiare, stocurile, creantele, titlurile de plasament, disponibilitatile, veniturile si cheltuielile in avans, provizioanele si datoriile pe termen scurt si lung

7.2.Evaluarea activelor necorporale

Evaluarea activelor necorporale presupune înţelegerea unor aspecte particulare de evaluare, determinate în primul rând de caracteristicile particulare pe care le au acestea.

Evaluarea activelor necorporale este de competenţa evaluatorului de întreprindere datorită faptului că în marea majoritate a cazurilor, valoarea acestora este legată de o întreprindere care utilizează aceste active.

Page 17: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

17

7.3.Abordări moderne ale activelor necorporale. Conceptul de capital intelectual şi

clasificarea acestuia O abordare mai modernă şi mai completă a elementelor ce ţin de active necorporale şi

proprietatea intelectuală o întâlnim sub forma capitalului intelectual al întreprinderii aşa cum o indică şi o recentă lucrare elaborată de trei specialişti români. Mai întâi se face o trecere în revistă a celor mai semnificative definiţii ale capitalului intelectual şi a clasificării lui ,din care am făcut şi noi o selecţie sperăm sugestivă.

În mod logic, investiţia în capital uman reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de o firmă pentru recrutarea, angajarea si instruirea salariaţilor, astfel încât aceştia să poată contribui la creşterea productivităţii şi profitului întreprinderii. De altfel, investiţiile în instruirea forţei de muncă fac parte din categoria investiţiilor nemateriale, dar care nu pot fi recunoscute ca un activ necorporal, conform Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS 2011).

În mod uzual, termenul capital intelectual este tratat în mod sinonim cu termenii active necorporale şi active încorporate în cunoştinţe. OECD consideră capitalul intelectual ca o componentă a activelor încorporate în cunoştinţe.

7.4.Cuantificarea capitalului intelectual al întreprinderii Cercetările pentru evaluarea capitalului intelectual al companiilor au avut ca rezultat

apariţia unui mare număr de metode şi proceduri propuse în ultimii câţiva ani. În prezent au fost recenzate un număr de 25 de metode de evaluare a capitalului intelectual al companiilor.

Diversitatea de metode de cuantificare a capitalului intelectual total, propuse îndeosebi de specialişti din domeniul managementului, în funcţie de modalitatea de abordare, pot fi grupate în patru categorii, respectiv:

a)Metode bazate pe capitalizarea bursieră: Coeficientul (rata) Q a lui J. Tobin; Bilanţul invizibil.

b)Metode bazate pe rentabilitatea activelor: Valoarea economică adăugată ( EVA ); Valoarea de piaţă adăugată ( MVA ); Capitalizarea profitului generat de cunoştinţe; Valoarea necorporală totală.

c)Metode bazate pe scoruri: Skandia Navigator; Balanced Score Card; Intangible Asset Monitor; IC Index.

d)Metode directe de calcul a CI: Technology Broker; Inclusive Valuation Metodology.

7.5.Evaluarea terenului Se aplică un tratament distinct între terenurile utilizate în procesul de exploatare şi

terenurile în surplus sau în exces. Pentru evaluarea terenului se utilizează următoarele proceduri: 1)metoda comparaţiei directe; 2)metoda proportiei; 3)metoda repartizării (alocării); 4)metoda extracţiei; 5) metoda parcelării; 6)metoda valorii reziduale; 7)metoda capitalizării rentei de bază; 8)metoda comparaţiei de piaţă.

Page 18: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

18

7.6.Evaluarea construcţiilor Evaluarea construcţiilor poate fi făcută prin aplicarea celor trei abordări prezentate

anterior pentru proprietăţi imobiliare, identice cu cele pentru evaluarea afacerilor, adică pe bază de venituri (metode de randament), pe baza comparaţiei de piaţă (metoda comparaţiei directe) şi pe baza costurilor (metoda costurilor), similară abordării bazate pe active. Diferenţa esenţială în cele trei abordări o constituie deprecierea cumulată, care este o pierdere de valoare a construcţiei datorată unor cauze diverse şi care este luată în considerare distinct în metoda costurilor, pentru a fi dedusă din costul brut de înlocuire sau de reconstrucţie al clădirii.

Metodele uzuale pentru estimarea costului de reconstrucţie sau de înlocuire sunt: metoda comparaţiilor unitare, metoda costurilor segregate şi metoda devizelor. Recomandarea principală este că oricare dintre cele 3 metode s-ar aplica, trebuie să aibă la bază informaţii recente şi credibile de pe piaţa imobiliară din zonă, incluzând contracte de construire pentru clădiri comparabile, preţuri actualizate în zonă ale materialelor de construcţie, manoperei, transportului, utilajelor, profiturilor medii ale antreprenorilor locali etc. Doar în ultimă instanţă sunt recomandate folosirea unor cataloage sau ghiduri de estimare a preţurilor unor diverse tipuri de construcţii, cum este de exemplu colecţia Matrix Rom.

7.7.Evaluarea mijloacelor fixe de tipul echipamentelor tehnologice, maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de lucru, aparatelor şi instalaţiilor de măsurare, control şi reglare, mijloacelor

de transport, mobilierului şi biroticii

Mijloacele fixe amortizabile, de tipul instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale etc., sunt detaliate în Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, anexat la HG 2139/2004.

Conform standardelor de evaluare, valoarea de utilizare este acceptată ca bază de evaluare a acestei categorii de mijloace fixe în situaţia în care acestea sunt evaluate ca parte a valorii totale a unei întreprinderi care îşi continuă activitatea.

Valoarea de piaţă are semnificaţia preţului de tranzacţionare curent practicat pe piaţă pentru un mijloc fix similar sau comparabil cu obiectul evaluat, la care se aduc corecţii datorate unor factori ce au un impact asupra valorii, rezultaţi din diferenţele de tip, model, vechime şi condiţie. Problema nu este atât de a identifica mijloacele fixe similare sau asemănătoare cât de a afla preţurile de tranzacţionare curente ale acestor mijloace fixe identice sau comparabile. Există două aspecte semnificative ce pot fi distinse, şi anume oferta de mijloace fixe noi identice sau comparabile cu cel evaluat şi piaţa secundară a acestora.

Valoarea de înlocuire (VIn) este extrasă din piaţă şi poate fi definită ca fiind cuantumul cheltuielilor legate de achiziţionarea unui mijloc fix nou, similar cu cel evaluat, inclusiv cele legate de montare şi punere în funcţiune. Metode pentru estimarea VIn: 1) Metoda identificării; 2)Metoda asimilării sau similitudinii; 3)Metoda corelării; 4)Metoda indicilor de actualizare.

7.8. Evaluarea activelor curente

Page 19: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

19

Aceste active cuprind: 1) stocuri; 2) creanţe; 3) titluri de plasament sau investiţii financiare pe termen scurt; 4) disponibilităţi. Deşi din punct de vedere contabil nu fac parte din această categorie de active, sunt de amintit tot în procesul de evaluare şi conturile de regularizare şi asimilate acestora.

7.8.1. Evaluarea stocurilor

La această categorie avem în vedere, în primul rând stocurile de materii prime şi

materiale, combustibil, piese de schimb, consumabile. O altă categorie de stocuri supuse evaluării sunt stocurile de producţie neterminată sau în

curs de execuţie. Stocurile de mărfuri şi produse finite reprezintă o altă categorie de stocuri supuse

evaluării. Acestea se evaluează pe baza valorii curente de piaţă a acestora. Factorii suplimentari luaţi

în considerare sunt legaţi în principal de evoluţia şi tendinţele înregistrate pe piaţa produselor respective, vechimea lor şi gradul în care mai asigură satisfacerea necesităţilor consumatorilor cât şi starea lor f fizică de depreciere.

7.8.2. Evaluarea creanţelor Elementele fundamentale în evaluarea creanţelor sunt, într-o ordine mai mult sau mai

puţin riguroasă - solvabilitatea financiară a clienţilor, puterea lor de negociere faţă de firmă, politica faţă de clienţi a firmei (mărimea creditului comercial acordat diverselor categorii de clienţi), vechimea creanţelor, relaţiile tradiţionale cu anumiţi clienţi vechi şi loiali.

7.8.3. Evaluarea titlurilor de plasament Titlurile de plasament sunt constituite din valori mobiliare şi titluri ale pieţei monetare,

achiziţionate pe termen mai mic de un an, în vederea obţinerii de venituri financiare pe termen scurt. Evaluarea acestor titluri se face pe baza aceloraşi consideraţii cu cele prezentate la imobilizările financiare.

7.8.4. Evaluarea disponibilităţilor

Disponibilităţile compuse din conturi la bănci, casa etc, sunt preluate în general la valoarea contabilă. Disponibilităţile în valută sunt evaluate ţinând cont de raportul cursului de schimb dintre moneda locală şi valuta respectivă.

79. Evaluarea elementelor din conturi de regularizare şi asimilate În cazul unor venituri înregistrate în avans se procedează la luarea lor în considerare în

contul de profit şi pierderi, când se cuvine să fie trecute pe venituri efective, iar impozitul aferent va majora obligaţiile entităţii faţă de bugetul de stat. Cheltuielile înregistrate în avans, pentru active care nu vor mai fi utilizate sau pentru activităţi ce nu se vor mai derula, vor fi neglijate.

Page 20: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

20

7.10. Evaluarea obligaţiilor (datoriilor) Obligaţiile se evaluează la valoarea curentă de piaţă. În general datoriile sunt preluate de

evaluator la valoarea nominală. Sunt situaţii care impun ajustări, cum sunt împrumuturile obligatare în care obligaţiunile sunt tranzacţionate pe o piaţă secundară sau împrumuturi contractate la dobânzi sub sau peste valoarea curentă de piaţă.

De asemenea, trebuie investigate şi eventualele obligaţii în afara bilanţului, care pot greva semnificativ valoarea afacerii în caz de materializare. Un anumit segment al acestor obligaţii extrabilanţiere poate proveni din diverse litigii aflate pe rol, din anumite obligaţii care trebuie asumate de societate în viitor etc.

In abordarea prin active, evaluatorul poate considera ca fiind adecvata aplicarea unor prime sau disconturi pentru a reflecta diferitele niveluri de control, lichiditate/vandabilitate etc. Utilizarea, cat si nivelul oricaror astfel de prime sau disconturi, vor trebui argumentate in raportul de evaluare.

7.11. Determinarea Activului net contabil (ANC), activului net corectat (ANC) şi activului net de lichidare (ANL)

Activul net contabil ( CAN ) reprezintă excedentul tuturor bunurilor şi a drepturilor din

activ asupra tuturor datoriilor faţă de terţi (pasive exigibile). Din punct de vedere contabil, activul net contabil reprezintă valoarea capitalurilor proprii (CP) ale firmei, rezultată din deducerea din valoarea contabilă a activelor totale (AT) a valorii contabile a datoriilor totale

ANC = AT - DT = CP Activul net corectat (ANC) reprezintă diferenţa dintre activele totale corectate (ATC) şi

datoriile totale corectate sau la valoare curenta (DTC), conform metodologiei descrise la punctele anterioare.

ANC = ATC - DTC

Această metodă este mare consumatoare de timp şi resurse, necesitând o echipă complexă de specialişti în diferite domenii, care să cunoască caracteristicile mijloacelor fixe din dotarea întreprinderii, piaţa secundară a acestora şi capabilă să estimeze credibil gradul de depreciere a mijloacelor fixe.

Activul net de lichidare (ANL) se aplică în cazul întreprinderilor aflate în proces de

lichidare sau reorganizare judiciară. Totodată, poate fi o metodă adecvată dacă valoarea rezultată din abordarea prin venituri este inferioară activului net corectat. În acest caz, valoare obţinută din lichidarea afacerii este superioară celei rezultate din continuarea exploatării.

AANC este un activ net corectat ajustat, pentru valorile unor active specializate sau cu piaţă limitată, care nu pot fi valorificate la valoarea de utilizare din activul net sau alte corecţii adecvate unor situaţii ce impun vânzarea forţată a unor active.

Page 21: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

21

CURS 8. ABORDAREA PE BAZA DE ACTIVE IN EVALUAREA INTREPRINDERII. EXEMPLE PRIVIND MODUL DE DETERMINARE A ACTIVULUI NET CORECTAT

(ANC) SI A ACTIVULUI NET DE LICHIDARE (ANL)

8.1.Exemplu de evaluare a unei benzinarii prin abordarea pe baza de active In cadrul acestei teme prezentăm pentru inceput un exemplu de evaluare a unei

benzinării prin abordarea pe bază de active, reliefând selectiv evaluarea unor active din cadrul acestei entităţi.

Obiectul evaluării: Staţie de distribuţie carburanţi “Benzinărie” Scopul evaluării: estimarea valorii de piaţă a proprietăţii în vederea vânzării

(consultanţă pentru proprietar) Data evaluării: 10 ianuarie 2013 Ipoteze de lucru:

-Benzinăria este situată la ieşirea din municipiul A spre ţara vecină, respectiv spre punctul de frontieră C, care face legătura directă cu localitatea X din această ţară. -Staţia de comercializare a carburanţilor este în funcţiune, iar snack-barul din clădirea benzinăriei încă nu este în funcţiune, dar se poate pune în funcţiune oricând, fiind complet finisat. Nu există alte staţii de distribuţie de carburanţi în apropiere. -Cererea manifestată pentru staţii de distribuţie de carburanţi în zona de interes a evaluării este destul de mare, iar oferta este medie. -În zona de interes a evaluării tranzacţiile cu staţii de distribuţie a carburanţilor se fac cu preţuri cuprinse între 500.000-680.000 USD, în funcţie de amplasament, de capacitate şi de tipul şi starea construcţiilor aferente. -Din informaţiile (limitate) de pe piaţa terenurilor din zona de interes a evaluării, acestea se tranzacţionează cu preţuri unitare cuprinse între 15-18 USD/mp, preţul unitar scăzând odată cu creşterea suprafeţei tranzacţionate. Un teren de 2.000 mp din imediata apropiere s-a vândut de curând cu 16,8 USD/mp. -Terenul în suprafaţă de 2.415 mp este plan şi are o formă aproape dreptunghiulară, latura lungă reprezentând frontul stradal. -Ca utilităţi terenul este racordat la reţelele de curent, apă, canal, telefonie.

REZOLVARE: Se procedează la evaluarea terenului(prin metoda comparaţiei de piaţă),evaluarea construcţiei(prin abordarea pe bază de costuri) şi a echipamentelor(tot prin abordarea pe bază de costuri)

Estimarea valorii terenului prin metoda comparaţiei directe Pentru terenul de evaluat, teren în suprafaţă de 2.415 mp, s-a estimat că valoarea de piaţă

este de 16,8 USD/mp. Valoarea totală estimată a terenului va fi: 2.415 mp x 16,8 USD/mp = 40.572 USD = 1.351.777.896 lei

Abordarea pe bază de costuri în evaluarea construcţiilor Evaluarea s-a realizat prin metoda comparaţiilor unitare, luând în considerare costurile

unitare actuale de refacere a construcţiilor şi dimensiunile fiecărui element constructiv analizat. Costul de înlocuire total brut estimat pentru construcţii este 8.940.209 mii lei. Construcţiile nu sunt afectate de uzură fizică şi nici de neadecvare funcţională. Rămâne de

analizat deprecierea economică, din cauze externe, care reprezintă utilitatea diminuată sau

Page 22: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

22

crescută a unei clădiri datorată unei influente negative/pozitive din mediul exterior. Ea poate fi cauzată de o serie de factori, cum ar fi: localizarea proprietăţii în localitate, regiune sau provincie, condiţiile pieţei locale s.a. Cuantificând toate deprecierile/aprecierile care afectează construcţiile, reiese că acestea sunt afectate de o apreciere totală de 100%. Aşadar costul de înlocuire net al construcţiilor este de: 8.940.209 mii lei x (1+1,00) = 17.880.418 mii lei

În abordarea prin costuri valoarea proprietăţii se obţine prin însumarea costului de înlocuire net cu valoarea de piaţă a terenului, respectiv: 17.880.418 mii lei + 1.351.778 mii lei = 19.232.196 mii iei

Evaluarea echipamentelor prin abordarea pe bază de costuri Gradul de depreciere pentru acest sistem fabricat în 1994 a fost estimat la 60%. Costul de înlocuire net al sistemului este, aşadar, de 166.000 mii lei. Deci valoarea patrimonială (pe bază de costuri) este 19.398.196 mii lei.

8.2.Exemplu de determinare a activului net corectat (ANC) la o societate comerciala Un alt exemplu se refera la corectarea unor valor de active si elemente de capital propriu

efectuate cu ocazia evaluarii unei intreprinderi prin abordarea pe baza de active si in care, plecand de la activul net contabil (ANc), a ajuns in urma corectiilor efectuate la anumite active care si-au modificat valoarea, s-a determinat activul net corectat (ANC).

Valoarea societatii determinata in urma abordarii pe baza de active, conform activului net corectat (ANC) prezentat in exemplul de mai sus, este de 31.151.365 lei.

8.3.Exemplu de determinare a activului net de lichidare (ANL) la o societate comerciala

Reamintim principalele cerinte ale modalitatii de determinare a Activului net de lichidare

(ANL). Activul net de lichidare (ANL) se aplică în cazul întreprinderilor aflate în proces de

lichidare sau reorganizare judiciară. Totodată, poate fi o metodă adecvată dacă valoarea rezultată din abordarea prin venituri este inferioară activului net corectat. În acest caz, valoare obţinută din lichidarea afacerii este superioară celei rezultate din continuarea exploatării.

CURS 9. ABORDAREA PE BAZA DE VENITURI IN EVALUAREA

INTREPRINDERII. ABORDAREA PE BAZA DE RANDAMENT A VALORII INTREPRINDERII. METODA EVALUARII PE BAZA PROFITULUI

INTREPRINDERII

9.1.Logica abordării pe bază de venit

Prin această abordare se estimează valoarea unei întreprinderi, sau a unui pachet de acţiuni prin calcularea valorii prezente a veniturilor anticipate pentru proprietari/investitori, în mod uzual, prin metoda capitalizării profitului net şi/sau actualizării cash flow-ului sau a dividendelor.

Page 23: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

23

Capitalizarea beneficiilor economice poate fi utilizata fie in cadrul metodei fluxurilor de numerar actualizate pentru a determina valoarea terminala, fie in aplicarea metodei actualizarii dividendelor. Beneficiile economice viitoare trebuie estimate luand în considerare activele deținute de întreprinderea subiect si investitiile necesare, performantele anterioare ale intreprinderii, evolutia asteptata a acestora, precum si factorii economici cu impact asupra activitatii intreprinderii si asupra domeniului sau de activitate. Metoda actualizarii dividendelor se recomanda a fi utilizata in cazul in care evaluatorul detine suficiente informatii credibile privind politica de dividende a intreprinderii si evolutia sa viitoare. Ratele de actualizare/capitalizare, modelul de estimare si rationamentul care a stat la baza determinarii acestora trebuie sa fie prezentate in raportul de evaluare.

9.2.Metoda capitalizării venitului Această metodă se bazează pe raportarea unui singur flux de venit/beneficiu economic,

aferent unei singure perioade (de regulă, un an) la o rată de capitalizare. Este considerată o simplificare a metodei actualizării fluxurilor de lichidităţi – DCF.

Profitul net trebuie estimat pe baza performanţelor anterioare ale întreprinderii, dar şi prin considerarea evoluţiei sperate a acesteia, a factorilor care acţionează în ramura sa de activitate şi în economia naţională.

În cazul în care evaluatorul optează pentru considerarea realizărilor dintr-un an anterior reprezentativ, este necesară analiza şi interpretarea (din prisma evaluării) a contului de rezultate pentru ultimii 3-5 ani. Această analiză va avea în vedere:

Alegerea unui an reprezentativ şi relevant pentru estimarea profitului net ce va fi utilizat în formula de calcul.

Ajustarea elementelor de venit şi/sau de cheltuieli ca urmare a impactului unor evenimente întâmplătoare (asigurarea cerinţei de reproductibilitate în viitor): greve; inundaţii, furtuni, incendii; cheltuieli de punere în funcţiune a unor instalaţii.

Ajustarea elementelor de venit şi/sau de cheltuieli pe baza cerinţei normalitate: compensarea proprietarilor; impactul contabilizării stocurilor; cheltuieli cu materiale sau servicii atunci când există diferenţe faţă de valorile de piaţă ale acelor materiale sau servicii; personalul în surplus.

În cazul în care evaluatorul optează pentru considerarea realizărilor probabile ale anului în curs (faţă de data evaluării) sau pentru cele ale unui an viitor, este necesară utilizarea diagnosticului şi analiza pieţei pentru a construi un cont de rezultate tipic pentru întreprinderea evaluată.

Page 24: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

24

CURS 10. ABORDAREA PE BAZA DE VENITURI IN EVALUAREA INTREPRINDERII. METODA EVALUARII PE BAZA DIVIDENDELOR.

EVALUAREA INTREPRINDERII PE BAZA ACTUALIZARII FLUXULUI DE LICHIDITATI (CASH-FLOW)

10.1.Metoda actualizării fluxurilor de lichidităţi (DCF)

Această metodă este una dintre cele mai complexe metode de evaluare, dar totodată şi cea

mai corectă din punct de vedere teoretic. Ea se bazează pe actualizarea tuturor beneficiilor economice proiectate (fluxuri de lichidităţi sau alte variabile asimilate) ale întreprinderii, utilizând o rată de actualizare ce reprezintă costul capitalului pentru acea investiţie.

Actualizarea fluxurilor nete se face pentru a ţine cont de riscuri şi de exigenţa de rentabilitate a investitorului potenţial.

Aplicarea metodei se face în patru etape succesive: 1.Calculul fluxului de lichidităţi nete istorice pe minimum trei ani, folosind sinteza

diagnosticelor. 2.Proiectarea fluxului de lichidităţi nete pe o perioadă mai lungă, dar compatibilă cu

orizontul de prognoză stabilit întreprinderii; deci o bună viziune, o înţelegere a fluxurilor trecute: vânzări, preţuri, structura cheltuielilor, riscuri etc.

3.Determinarea valorii reziduale ce urmează a fi adăugată la cash-flow-ul din ultimul an proiectat;

Estimarea valorii reziduale după perioada explicită şi neexplicită comportă şi alte aspecte este caracterizată de posibilitatea de a face previziuni credibile pe baza unei cantităţi semnificative de informaţii relevante de care dispune evaluatorul

10.2. Modelul actualizării dividendelor La baza Metodei Actualizării Dividendelor (Discounted Dividend Model în literatura

anglo saxonă) stă formula prezentata mai jos. iD reprezintă dividendele anuale, aferente unui singur titlu în anul i, iar iDN× reprezintă dividendul total anual. În acest caz, valoarea reziduală este exprimată de nPN× , unde nP este preţul estimat a fi obţinut prin revânzarea titlului în anul n de previziune şi N este numărul total de titluri. Previzionarea fluxului dividendelor pleacă de la previzionarea contului de profit folosind, fie modelul pe stadii, fie modelul scenariilor, dar în

Page 25: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

25

ambele cazuri luând în considerare politica probabilă de dividend a întreprinderii în perioada explicită.

CURS 11. ABORDAREA PE BAZA COMPARATIEI DE PIATA IN EVALUAREA INTREPRINDERII

11.1.Logica abordării prin comparaţia de piaţă

Abordarea prin comparaţie se bazează pe un proces logic în care valoarea de piaţă se

obţine prin analiza tranzacţiilor cu întreprinderi similare şi relevante, compararea acestor întreprinderi cu firma evaluată şi, în final, estimarea valorii companiei evaluate prin utilizarea unor chei de conversie (multiplicatori).

Tipurile de valori ce se pot estima uzual prin metoda comparaţiei sunt cel mai adesea: − valoarea de piaţă; valoarea de lichidare. Esenţial pentru abordarea evaluării prin comparaţie o reprezintă asigurarea unei baze de

comparaţie corespunzătoare. Criteriile în funcţie de care se reţin întreprinderile pentru a asigura cerinţele „similaritate” şi „relevanţă” precizate în standardele de evaluare sunt: domeniul de activitate: firmele comparabile trebuie să acţioneze în acelaşi domeniu de activitate şi să se afle sub influenţa aceloraşi variabile economice (piaţa de aprovizionare, piaţa de desfacere etc.); caracteristicile cantitative; caracteristicile calitative.

Datele generale necesare a fi obţinute sunt: denumirea firmei reţinute ca bază de comparaţie; ramura şi subramura de activitate; structura acţionariatului; dimensiunea firmei (volumul activelor, capitalurile proprii, cifra de afaceri, numărul de salariaţi etc.); informaţii economico-financiare, inclusiv ratele financiare specifice metodei (Price Earning Ratio – PER, Preţ/Activ net, Preţ/Cifra de afaceri etc.). Sursele uzuale de informati (folosite in abordarea prin piata) sunt: pietele de capital pe care se tranzactioneaza participatii la intreprinderi similare; piata fuziunilor si achizitiilor de intreprinderi; si tranzactiile anterioare cu participatii ale intreprinderii subiect al evaluarii. Analiza cotatiilor actiunilor emise de intreprinderi similare si listate pe o piata de capital sau a tranzactiilor private care implica achizitionarea unor participatii la intreprinderi similare se concretizeaza, de regula, in calculul anumitor multiplicatori Cand in evaluare sunt utilizate informatii despre tranzactiile anterioare ale intreprinderii, pot fi necesare ajustari ale acestora pentru a lua in considerare modificarile survenite in economie, in domeniul de activitate si in intreprinderea respectivă.

Page 26: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

26

In abordarea prin piata, evaluatorul poate considera ca fiind adecvata aplicarea unor prime sau disconturi pentru a reflecta diferitele niveluri de control, lichiditate/vandabilitate etc. Utilizarea, cat si nivelul oricaror astfel de prime sau disconturi, vor trebui argumentate in raportul de evaluare.

11.2.Elemente de comparaţie si surse de informatii

Tranzacţiile curente de pe pieţele internaţionale de capital sau achiziţiile unor întreprinderi întregi permit evaluatorilor să construiască o serie de indicatori de piaţă pentru firme similare sau comparabile cu cea evaluată. Pe baza acestor rate, numite şi multipli, se poate fie estima valoarea afacerii analizate, fie preţul titlului respectiv poate fi judecat ca sub sau supraevaluat, permiţând investitorilor să ia decizii investiţionale.

I.Prima categorie de valori întrebuinţate pentru construcţia multiplilor sunt câştigurile realizate de întreprinderi într-o anumită perioadă. II.Cea de a doua categorie principală o constituie veniturile înregistrate de firme într-o anumită perioadă. III.În fine, o categorie mult folosită de multipli este cea construită pe baza valorilor contabile. Propriu-zis, multiplii sunt rapoarte în care la numitor este o valoare care, în mod uzual este

reprezentată de: valoarea de piaţă a capitalului acţionarilor - exprimat pe acţiune prin cursul bursier, dacă se evaluează capitalul acţionarilor; valoarea întreprinderii - exprimat prin valoarea de piaţă a capitalului şi valoarea de piaţă a datoriilor pe acţiune - dacă evaluăm întreaga întreprindere.

La numărătorul multiplilor se află mărimi corespunzătoare celor trei categorii principale descrise mai sus, exprimate ca valori pe acţiune: profit net, rezultatul din exploatare, profitul înainte de plata cheltuielilor cu dobânzile, amortizarea şi impozitele, cash- flow- ul la dispoziţia firmei etc; venituri totale, cifra de afaceri, venituri din exploatare etc; valoarea contabilă a capitalurilor proprii (activul net contabil), valoarea contabilă a întreprinderii (activul contabil total).

Multipli de piaţă utilizaţi în abordarea de acest tip mai pot fi grupaţi şi în următorul mod: 1.multipli ai câştigurilor (exemplu: preţul acţiunii sau valoarea întreprinderii pe acţiune / câştiguri sau fluxuri financiare pe acţiune - notat cu P/E sau PER); 2.multipli corelaţi (exemplu: un multiplu de tip P/E raportat la un indicator bursier extrem de cunoscut şi folosit); 3.multipli ai veniturilor (exemplu: cursul bursier al acţiunii şi veniturile pe acţiune obţinute de întreprindere - venituri totale, cifră de afaceri, venituri din exploatare etc.); 4.multipli ai valorilor contabile (exemplu: preţul acţiunii la bursă/valoarea contabilă); 5.multipli relativi (exemplu: multiplul unei firme/multiplul de acelaşi tip calculat pentru întreaga piaţă). - Elementele de comparaţie reprezintă acele caracteristici ale afacerii/acţiunii evaluate

care stau la baza diferenţelor de preţ de tranzacţionare. Dintre elementele importante în evaluare reţinem următoarele: dimensiunea firmei; data tranzacţiilor trebuie să fie pe cât posibil recentă (aproape de data efectivă a evaluării); motivaţia părţilor (condiţiile de vânzare); preţul trebuie exprimat în condiţii cash sau echivalent; cantitatea. Preţul variază în funcţie de cantitatea tranzacţionată (dimensiunea pachetului de acţiuni).

Page 27: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

27

11.3. Metodele uzuale

În această categorie intră: 1)Metoda comparaţiei cu tranzacţii de pachete minoritare; 2) Metoda comparaţiei cu vânzări de firme necotate (piaţa de achiziţii şi fuziuni); 3)Metoda comparaţiei cu tranzacţii anterioare cu subiectul evaluării.

11.3.1.Metoda comparaţiei cu tranzacţii de pachete minoritare

Această metodă are ca raţionament faptul că tranzacţiile realizate pentru proprietăţi similare oferă o evidenţă empirică asupra valorii întreprinderii evaluate. Principalul avantaj provine din faptul că în mod evident rentabilitatea, riscul şi rata de creştere a sectorului au un impact major asupra tuturor firmelor din ramură, iar participanţii pe piaţa financiară tranzacţionează pachete de acţiuni având cunoscute aceste caracteristici fundamentale ce direcţionează valoarea întreprinderilor.

Metodologia de evaluare se bazează pe câteva puncte importante: Conceptul de multiplicatori sau rate de valoare. Având în vedere concomitent informaţii

furnizate de piaţa tranzacţiilor (preţurile de tranzacţionare) şi variabile financiare fundamentale ale întreprinderilor respective (profit net, cifra de afaceri etc.) putem înţelege că prin suprapunerea celor două seturi de informaţii obţinem indicatori utili şi relevanţi în evaluarea unei firme.

Multiplicatorii utilizaţi în estimarea valorii capitalului acţionarilor. Cei mai uzuali multiplicatori utilizaţi în această situaţie sunt:

Preţul acţiunii/Profitul net pe acţiune (PER). Reprezintă cel mai întâlnit şi recunoscut multiplicator pentru estimarea valorii de piaţă a unei acţiuni.

Preţul acţiunii/Cash-Flow brut pe acţiune. Ia în considerare la numitor, alături de profitul net şi cheltuielile non-cash (de exemplu, amortizarea. Preţul acţiunii/Profit brut pe acţiune. Este utilizat atunci când apar niveluri anormale ale ratei de impozitare.

Preţul acţiunii/Cifra de afaceri pe acţiune. Este utilizat pentru evaluarea unor firme care au o bază importantă de clienţi (de regulă, domeniul serviciilor). Preţul acţiunii/Activul net contabil pe acţiune

Multiplicatorii utilizaţi în estimarea valorii capitalului investit. Aceşti multiplicatori au în vedere restricţia discutată, şi anume că numitorul relaţiei trebuie să aibă în vedere venitul disponibil pentru furnizorii de capital, iar numărătorul trebuie să includă valoarea de piaţă a capitalului investit (de exemplu, multiplicatorul „Valoarea de piaţă a capitalului investit/Profit înainte de impozit şi dobânzi”).

Perioada de analiză a multiplicatorilor. Această perioadă trebuie să fie, desigur, o perioadă apropiată de data evaluării, opţiunile putând avea în vedere: media ultimilor 12 luni, ultimul an fiscal, media ponderată a ultimilor 3-5 ani (justificat pentru ramurile cu o evoluţie ciclică), estimarea pentru anul în curs etc.

Ajustări asupra informaţiilor financiare. Selectarea multiplicatorilor. Reprezintă o etapă importantă în cadrul acestei metode,

logica şi experienţa evaluatorului fiind ingrediente importante în realizarea acestei operaţii. Selectarea nivelului multiplicatorului considerat. Opţiunea va fi stabilită în urma analizei

Page 28: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

28

comparative a firmei evaluate cu cele din baza de comparaţie, analiză ce trebuie să permită aprecierea diferenţelor de risc şi de rata de creştere.

11.3.2. Metoda comparaţiei cu vânzări de firme necotate (piaţa de achiziţii şi fuziuni)

Spre deosebire de metoda anterioară, în acest caz baza de comparaţie o reprezintă

tranzacţiile cu întreprinderi în ansamblul lor sau tranzacţii cu pachete majoritare In cadrul acestei metode, baza de comparaţie o reprezintă tranzacţiile cu întreprinderi în

ansamblul lor sau tranzacţii cu pachete majoritare. O atenţie importantă trebuie acordată condiţiilor de realizare a tranzacţiilor cu întreprinderi comparabile deoarece, în multe cazuri, operaţiile de achiziţii şi fuziuni reflectă, alături de ingredientul valoare de piaţă şi ingredientul sinergie. De aceea, evaluatorul trebuie să se gândească la faptul că, în multe asemenea cazuri, preţul de tranzacţionare reflectă mai degrabă valoarea de investiţie decât valoarea de piaţă.

În linii generale se menţin punctele analizate în cadrul metodologiei de evaluare prin comparaţia cu tranzacţii de pachete minoritare, prezentate anterior.

Realizarea metodei necesită: stabilirea previziunii beneficiilor şi actualizarea lor cu rata obligaţiunilor de stat pe termen lung; stabilirea duratei de acoperire medie a întreprinderilor de mărimi comparabile; calculul valorii întreprinderii.

11.4.Evaluarea valorilor mobiliare (acţiuni cotate, necotate şi alte instrumente financiare)

11.4.1.Evaluarea titlurilor de participare cotate si necotate

Evaluarea acţiunilor deţinute la alte societăţi se face diferit, după cum sunt cotate sau nu la

bursă. Prezentăm în continuare o abordare a acestor tipuri de valori după o viziune împărtăşită de CECCAR.

A.Evaluarea titlurilor de participare cotate la bursă B.Evaluarea titlurilor de participare necotate În cazul întreprinderilor necotate la bursă, evaluarea se poate efectua în mai multe moduri,

şi anume: a)la cursul titlului – numai în cazul în care acesta a făcut obiectul unor tranzacţii frecvente

recente şi pentru un număr important de fiecare dată; b)în cazul societăţilor care nu fac obiectul unor cotaţii. În acest caz se pot avea următoarele

tipuri de evaluări: Evaluarea acţiunii prin actualizarea dividendelor. Evaluarea acţiunii prin comparaţie pe baza coeficientului PER al firmelor cotate.

11.4.2. Evaluarea titlurilor de credit (îndeosebi a obligaţiunilor) Titlurile de credit (sub forma obligaţiunilor corporatiste sau emise de autorităţile centrale

şi locale, cu scadenţă mai mare de un an), achiziţionate în scop investiţional, pentru deţinere în vederea realizării unor venituri financiare sub forma dobânzilor şi cupoanelor, se evaluează folosind tehnica de actualizare.

Page 29: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

29

Obligaţiunile sunt valori mobiliare de tipul titlurilor de creanţă sau de credit ce exprimă o promisiune de plată pe un anumit termen (de obicei egal sau mai mare de un an) al emitentului (o societate comercială sau o autoritate locală sau centrală) faţă de finanţator, cel care a achiziţionat titlul respectiv.

Principalele elemente caracteristice ale unei obligaţiuni sunt: 1)valoarea nominală (VN); 2)valoarea de maturitate (VM); 3)preţ de emisiune (PE); 4)cuponul (c); 5)rata cuponului (rc); 6)durata de viaţă; 7)data scadenţei (maturităţii); 8)valoarea de piaţă (V0).

După durata de viaţă, mărimea ratei cuponului şi variabilitatea în timp a acesteia, în estimarea valorii putem utiliza următoarea clasificare a obligaţiunilor: 1)Obligaţiuni emise la perpetuitate; 2)Obligaţiuni cu rata cuponului constantă; 3)Obligaţiuni cu cupon zero sau cu discont; 4)Obligaţiuni cu rata cuponului variabilă în funcţie de un anumit element stabilit iniţial.

1)Obligaţiuni emise la perpetuitate, cu un cupon plătit periodic, la perpetuitate. Valoarea obligaţiunii în acest caz se estimează prin capitalizarea cuponului cu rata adecvată a dobânzii pe piaţă.

2)Obligaţiuni cu rata cuponului constantă pe toată perioada până la răscumpărare. Valoarea de piaţă a acestor obligaţiuni este influenţată semnificativ de mărimea ratei dobânzilor la instrumente alternative de risc comparabil, existente pe piaţă (depozite bancare

3)Obligaţiuni cu cupon zero sau cu discont, în care valoarea de emisiune este inferioară valorii nominale de răscumpărare la termen a instrumentului.

4)Obligaţiuni cu rata cuponului variabilă în funcţie de un anumit element stabilit iniţial (rata inflaţiei, rata medie a dobânzii etc.) pe toată perioada până la răscumpărare. Valoarea de piaţă a acestor obligaţiuni este mai puţin influenţată de variabilitatea ratei dobânzilor, datorită acestei prevederi de ajustare a cuponului. Evaluarea creanţelor imobilizate (creanţe legate de participaţii, împrumuturi acordate pe termen lung, depozite şi garanţii plătite etc.) trebuie să ţină cont de următoarele elemente: certitudinea încasării, necesitatea actualizării valorii creanţelor în funcţie de termenul estimat de încasare, la creanţele în valută - evoluţia previzionată a ratei cursului de schimbetc.

CURS 12. MISIUNEA EVALUATORULUI SI REDACTAREA RAPORTULUI DE EVALUARE

12.1.Definiţia evaluatorului

Page 30: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

30

Evaluatorul este o persoană care în afară de o bună reputaţie, trebuie să îndeplinească o serie de condiţii necesare intrării sale libere în cadrul profesiei de evaluator. Astfel, este necesar să demonstreze următoarele:

1.Calificare corespunzătoare, obţinută printr-o formă de învăţământ recunoscută şi îndeplinirea oricăror cerinţe legate de lucrările pe care le execută (de natură etică, legală, contractuală etc);

2.Competenţă şi experienţă corespunzătoare în domeniul în care este specializat şi în zona sa geografică de acţiune;

3. Asigurare profesională adecvată responsabilităţilor angajate. Poziţia evaluatorului faţă de client

În relaţia cu clienţii, evaluatorii pot avea una din următoarele poziţii: 1.Consultant - în această calitate îşi oferă uneia din părţile implicate într-o tranzacţie,

opinia sa calificată în privinţa valorii unei afaceri, proprietăţi imobiliare, activ etc, constituind obiectul tranzacţiei.

2.Expert neutru (independent) - în această situaţie evaluatorul va reflecta în evaluare aşteptările investitorului mediu, interesele subiective ale părţilor implicate nefiind luate în considerare, iar rezultatul va fi o evaluare independentă.

3.Arbitru - în această situaţie opinia sa este oferită simultan partenerilor implicaţi în tranzacţie şi va lua în considerare interesele părţilor, chiar dacă sunt uneori contrare. 1.Intern - dacă are şi calitatea de angajat, director sau administrator al întreprinderii evaluate dar nu are un interes financiar sau politic semnificativ de natură a-i influenţa obiectivitatea faţă de rezultatul dorit al evaluării sau care nu are o funcţie într-o instituţie a autorităţilor publice cu care există conflicte evidente de interes. 2.Extern - dacă nu are calitatea de evaluator intern şi nu are un interes semnificativ direct sau indirect în întreprinderea evaluată şi nici aceasta nu are astfel de interese în proprietăţile evaluatorului. 3.Independent - dacă are calitatea de evaluator extern şi în plus nu a avut în ultimele 24 de luni nici o relaţie financiară cu clientul sau vreo implicare legată de proprietatea evaluată sau cu părţile interesate de respectiva proprietate.

12.2.Responsabilitatea evaluatorului Sunt 3 categorii de responsabilităţi asumate de evaluator prin întocmirea raportului de

evaluare şi susţinerea opiniei sale în faţa clienţilor: Prima dintre acestea este responsabilitatea profesională care constă în consecvenţa cu care evaluatorul cunoaşte şi aplică standardele profesionale şi etice, metodele şi tehnicile de evaluare. Responsabilitatea civilă are la bază clauzele contractului evaluator - client şi promisiunile sau obligaţiile asumate de evaluator în privinţa conţinutului, termenelor şi calităţii serviciului prestat. Responsabilitatea penală reprezintă un aspect mai puţin plăcut, dar care se manifestă în condiţiile în care în cursul activităţii sale, evaluatorul săvârşeşte infracţiuni. 12.3.Conţinutul minimal al raportului de evaluare conform Standardelor Internaţionale de

Evaluare

Page 31: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

31

Raportul de evaluare reprezintă un document scris, clar formulat, argumentat logic, bazat pe investigaţii complete şi destinat comunicării către client sau altă persoană a opiniei evaluatorului privind o problemă de evaluare.

Raport de evaluare este un document care înregistrează instrucţiunile pentru o anumită misiune de evaluare, baza de evaluare şi scopul evaluării ca şi rezultatele analizei care a condus la opinia privind valoarea.

Termenii raport de evaluare şi certificat de evaluare sunt utilizaţi, uneori, ca fiind echivalenţi.

Certificatul de evaluare este, de obicei, o scrisoare scurtă, cu toate că poate lua şi forma unui raport detaliat.

Specificaţiile misiunii evaluatorului. Primul pas în procesul de evaluare, în care se stabilesc contextul şi sfera evaluării şi se rezolvă orice ambiguitate care implică un element sau o problemă de evaluare.

Specificaţiile misiunii de evaluare includ următoarele şapte elemente: identificare a proprietăţii imobiliare, a bunurilor mobile (maşini, instalaţii, echipamente); identificare a drepturilor de proprietate (proprietar unic, societăţi comerciale, participaţii) care vor fi evaluate; destinaţia vizată a evaluării şi orice limitare legată de aceasta, identificarea oricărui colaborator şi a contribuţiei acestuia; o definiţie a bazei sau tipului de valoare cerut; data la care este valabilă valoarea estimată şi data raportului;

Scopul evaluării, complexitatea activului supus evaluării şi cerinţele utilizatorilor vor determina gradul adecvat de detaliere a raportului de evaluare. Formatul raportului, precum şi orice excludere de la cerinţele acestui standard trebuie să fie convenite şi înscrise în sfera misiunii de evaluare. a)Identificarea şi competenţa evaluatorului b)Identificarea clientului şi a oricăror alţi utilizatori desemnaţi c)Scopul evaluării d)Identificarea activului sau datoriei supuse evaluării e)Tipul valorii f)Data evaluării g)Amploarea investigaţiilor h)Natura şi sursa informaţiilor utilizate i)Ipotezele şi ipotezele speciale j)Restricţii de utilizare, distribuire sau publicare k)Declararea conformităţii evaluării cu IVS l)Abordarea în evaluare şi raţionamentul m)Valoarea sau valorile obţinute n)Data raportului de evaluare

BIBLIOGRAFIE Obligatorie: 1)ANEVAR, Ghiduri de evaluare. Ghiduri metodologice de evaluare, Bucureşti, 2012; 2)ANEVAR, Standarde de evaluare a bunurilor, București, 2016;

Page 32: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

32

3)Anghel Ion (coordonator) si colectiv, Evaluarea intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti, 2011; 4)Appraisal Institute, Evaluarea proprietăţii imobiliare, Ediţia a 13-a, Ediţia în limba română, ANEVAR, Bucureşti, 2011; 5)Barrett A. Slade, Evaluarea clădirilor de birouri. O perspectivă actuală, Editura IROVAL, Bucureşti, 2012; 6)Bircea Ioan, Ştefănescu Daniela, Statistică şi analiză economico-financiară, Editura Universitatii "Petru Maior", Targu Mureş, 2011; 7)Ciobanu Anamaria, Analiza performantei intreprinderii, Editura ASE, Bucuresti, 2006; 8)IVSC, Standarde Internationale de Evaluare 2011, Editura IROVAL, Bucuresti, 2011; 9)IVSC, Îndrumar pentru evaluare.Fluxul de numerar, Editura IROVAL, Bucureşti, 2012; 10)IVSC, Îndrumar pentru evaluare.Evaluarea activelor necorporale, Editura IROVAL, Bucureşti, 2012; 11)Nica Dumitru (coordonator), Evaluarea intreprinderii, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2007; 12)Nica Dumitru, Sinteze curs in format electronic la disciplina “Evaluarea întreprinderii”, 2016, postate pe Platforma electronica a Universității Spiru Haret rezervată Facultății de Științe Economice de la Câmpulung; 13)Schiopu Corneliu, Costuri de reconstructie – coturi de inlocuire. Cladiri rezidentiale, Editura IROVAL, Bucuresti, 2011; 14)Şchiopu Corneliu, Metoda costurilor segregate, Editura Editura IROVAL, Bucuresti, 2011; 15)Stan V. Sorin, Anghel Ion (coordonatori), Evaluarea întreprinderii, Ediţia a cincea revizuită, Editura IROVAL, Bucureşti, 2013; 16)Sorin V. Stan, Bene Irina, Evaluarea proprietati imobiliare. Aplicatii, Editura IROVAL si INVEL MULTIMEDIA, Bucuresti, 2012 Facultativă 1)Balu Mariana Elena, Analiza economico-financiară. Teorie şi aplicaţii practice, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2007; 2)Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiara, Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2008;

Page 33: UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE … · 9) statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacţiei

33

3)Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiara, Probleme rezolvate, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2008; 4)Pratt Shannon, Abordarea prin piata a evaluarii intreprinderii, Editura IROVAL, 2008; 5)Damodaran, A., Investment Valuation, Second edition, Willey Finance, 2002; 6)Buletin informativ ANEVAR pe anii 2014 - 2017; 7)Revista de evaluare, IROVAL pe anii 2014 - 2017; 8)Revista “Valoarea oriunde este ea”, ANEVAR pe anii 2014 - 2017; Pagini web: www.anevar.ro