Vineri,"Vita cea adevărată" (Ioan 15 , 1 - 7 ) - S1 Post

1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.

2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce

roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.

3. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.

4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine,

dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.

5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce

roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.

6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi

le aruncă în foc şi ard.

7. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va

da vouă.

1

„Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce

roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă” „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce

rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, fără Mine nu puteţi face nimic”, versetele

2 şi 5.

Fraţi creştini, în Sfânta Evanghelie de astăzi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos vorbeşte

ucenicilor, celor ce-L ascultau atunci şi celor ce-L ascultă acum despre relaţia Sa cu omenirea, în

general, cu oricare om în parte şi despre modul cum evoluează această relaţie. Şi înţelegem că tot

ceea ce trebuia împlinit în mod obiectiv de El, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a fost împlinit,

dar ca relaţia să fie deplină şi eficientă, lucrătoare prin iubire, trebuie ca să existe implicare

deplină şi din partea noastră, a fiecăruia în parte.

Şi spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este

lucrătorul”, versetul 1, Creator, Mântuitor şi Judecător a tot ceea ce există. Și totul este după

planul lui Dumnezeu Tatăl şi oamenii sunt ca mlădiţele care înmuguresc din generaţie în

generaţie.

Dar via nu este sălbatică şi nici fără purtare de grijă, Dumnezeu Tatăl este lucrătorul care

caută să vadă cum evoluează, cum rodeşte viţa. „Eu sunt Calea cea adevărată” (...) şi

Dumnezeu Tatăl este la originea acestui plan de creaţie şi mântuire şi are toată libertatea şi

decizia, în acelaşi timp. Iar roada aşteptată de Dumnezeu Tatăl este în credinţă, în iubire,

nădejde, iar mlădiţele care nu aduc roadă conform cu via, Cuvântul şi modelul Iisus Hristos,

Mântuitorul nostru, sunt tăiate şi aruncate în foc, iar cele care aduc roadă în fapte bune sunt

curăţate ca să aducă şi mai multă roadă, arată versetul 2.

2

Înţelegem, prin logica faptelor, că procesul de curăţire vizat poate dura un timp, poate fi

laborios, mai mult sau mai puţin, poate solicita suferinţă, lacrimi, răbdare, ascultare, renunţare de

moment, dar, în final, merită, pentru că va înmulţi roada cea bună.

Şi o cerinţă fundamentală pe drumul acestei purificări, dar şi una din râvnitele roade din

final este ascultarea cuvântului lui Dumnezeu Iisus Hristos, Mîntuitorul nostru, care spune:

„Acum voi sunteţi curaţi pentru cuvântul pe care vi l-am spus”, arată versetul 3.

Cel care rămâne în Hristos Iisus, Mîntuitorul nostru, este o mlădiţă vie şi aduce multă

roadă. Mlădiţa ce se rupe de viţă se va usca şi va pierde bucuria rodirii pentru veşnicie. Tentaţia

de a aduce roadă multă este mare, oricare vrea să facă multe lucruri bune pentru el, pentru cei

din jur, dar condiţia este intransigentă şi singura cale funcţională: „Cel ce rămâne în Mine şi Eu

în el, acela aduce roadă multă”, arată versetul 5.

Deci, pentru a rodi frumos şi bogat, din toate punctele de vedere umane posibile, moral

spiritual, social, politic, chiar şi biologic, cultural, trebuie păstrată vie legătura cu Dumnezeu

Iisus Hristos, căci subliniază Mîntuitorul nostru „fără Mine nu puteţi face nimic”, arată versetul

5. Fără Dumnezeu Iisus Hristos revenim entropic la nimicul iniţial. Cât de puţin a înţeles

umanitatea acest adevăr mare şi de referinţă, cuprins în câteva cuvinte şi care, pe cât pare de

simplu, este atât de implacabil.

Asprimea cuvântului divin nu depăşeşte dulceaţa lui care rămâne dominantă, pentru că

Dumnezeu este iubire. De aceea revine la faţa pozitivă, optimistă a realităţii, arătând că stă în

puterea fiecărui om să rămână în ascultarea cuvântului Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi, în

aceeaşi măsură, cuvântul divin rămâne în noi, împrumutându-ne din harul şi autoritatea Lui,

crescând exponenţial şansele împlinirii tuturor dorinţelor noastre.

3

„Dacă rămâneţi întru Mine, şi cuvintele Mele rămân în voi” (...) Beneficiem de harul

Duhului Sfânt atât timp cât rămânem în această Biserică, Trupul Spiritual al lui Hristos Iisus,

Dumnezeu şi Domn. Părăsind Biserica Ortodoxă, plecăm singuri, fără harul Duhului Sfânt, care

rămâne în Biserică, indiferent cine am fost în această Biserică. Vom fi asemenea mlădiţelor care,

rupându-se din viţă, se vor lăsa purtate de vântul singurătăţii şi a slavei deşarte, a mândriei şi

egoismului şi, uscându-se, vor ajunge în focul veşnic. Dacă am înţelege această realitate, ar

exista mai puţine secte de nominaţiuni creştine, cu pretenţii că sunt ceva înaintea lui Dumnezeu

şi fiind mai multă unitate, ar fi şi mai multă sănătate şi bucurie în lume.

Oricum, la plinirea vremii fiecăruia şi a tuturor, mlădiţele care rodesc vor trăi veşnic prin

rodul lor, iar cele care nu aduc roadă se vor aduna şi se vor arunca în foc, aşa cum arată versetul

6.

Fraţi creştini, să luăm aminte!

4