visul-meu.pdf

8/10/2019 visul-meu.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/visul-meupdf 1/156

DENISE ROBINS

Visul meu

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

VIRGIL F~G~DARU

ALCRISM94



Capitolul 1

Micul dejun nu este momentul cel mai propice pentru acere cuiva o favoare. {i nimeni nu realiz` acest lucru mai bine

ca Ming Corally, când cobor\ la micul dejun \n acea diminea]`\nsorit`.Era momentul cel mai pu]in indicat pentru ca s-o abordeze

pe m`tu[a Prue, care era la ora aceea mai acr` [i mainesuferit` ca oricând. Avea obiceiul s` repead` pe oricine.Rareori mai spunea [i altceva \n afar` de: „mai vrei cafea?“ sau:„fii atent`, nu-]i pierde capul“, etc. Putea fi uneori [i mai acid`:

„pari foarte pierit` \n diminea]a asta, Ming ... cred c` te-aiculcat târziu... nu pot spune c` sunt de acord cu felul \n carese comport` ast`zi tinerele fete, dar asta este problema tat`luit`u, nu a mea“...

Tata era un p`rinte foarte bun, care o \n]elegea. Ming \ladorase \nc` din copil`rie. De fapt, el \i fusese mam` [i tat` decând \i murise mama, pe când se aflau \n China, iar Ming avea

doar patru ani. Tata o adusese \n Anglia, l`sând-o \n grija



m`tu[ii Prue, sora nec`s`torit`. M`tu[a Prue se oferise s`-i ]in`loc de mam`, dar [i un copil ca Ming realiz` imediat c`Prudence Corally nu avea nimic matern, nici un pic dec`ldur`. Era una din acele fete b`trâne, acrite de via]`, care uraorice tân`r, sau pe oricine avea porniri [i impulsuri omene[tica Ming. Nu se pl`cuser` chiar de la \nceput. Dar Ming fusesenevoit` s` se adapteze ca s` poat` trì \n Anglia la m`tu[a sa,

\n timp ce tat`l ei se \ntorsese la Shanghai.|n ultimii doi ani, dup` cea de a nou`sprezecea aniversarea lui Ming, Tom Corally se pensionase, ajungând la limita de

vârst` [i revenise \n Anglia pentru totdeauna, s` locuiasc`\mpreun` cu sora sa pe Streatham Common, \n casa mameilor.

Ming [i tat`l ei se \n]elegeau foarte bine, dar chiar [i a[a

m`tu[a Prue le f`cea probleme. Avea o limb` foarte ascu]it` [inu ierta pe nimeni. |l nec`jea adesea pe Tom pentruobiceiurile lui de burlac, mai ales pentru mirosul de pip`, careo scotea din min]i. Mirosul de bere sau whisky era de-ajunspentru a o face s` protesteze, s`-[i exprime deschis ceea cesim]ea la vederea unui alcoolic, de[i nu era cazul fratelui sù,Tom. Era de-ajuns ca acesta s` bea un pahar, pentru ca soralui s`-l decreteze be]iv. Fratele ei, Tom avea prea multedefecte, cel mai mare din ele fiind dragostea fa]` de fiica sa, pecare o r`sf`]a.

Ming nu venise la micul dejun pentru a-i cere tat`lui ei ofavoare; era prea devreme pentru c` s`n`tatea lui [ubred` sereflecta \n felul \n care se trezea de diminea]`. Anii \n care

trìse [i muncise \n c`ldura din China \i distruseser` ficatul [i

6 DENISE ROBINS



inima. Dar Prue avea grij` s`-i aduc` aminte de fiecare dat` c`tusea se datora ]ig`rilor [i b`uturii. Ming, \n schimb, \[i f`ceaprobleme pentru inima lui.

Era mai bine s` a[tepte seara ca s`-[i abordeze tat`l [im`tu[a \n privin]a planului pe care [i-l f`cuse cu Sallie pentru

weekend. Dar pentru \nceput cei doi trebuia sensibiliza]i s` fiede acord cu faptul c` va lipsi o zi \ntreag` de acas`.

Sallie \i spusese c` era o prostie s` cear` voie pentru unlucru atât de nesemnificativ, cum ar fi lipsa de acas`. Dar SallieLawford era altfel crescut`.

Ea avea p`rin]i tineri, moderni, care-i d`deau mult`libertate.

Tat`l lui Ming fusese destul de b`trân când se c`s`torise,iar m`tu[a Prue era mai mare cu zece ani decât el. Atmosfera

din casa de pe Streatham Common era una de acum cincizecide ani. Erau multe conven]ii [i restric]ii la care Sallie,norocoasa Sallie, nu fusese supus`...

Ming o invidia. De multe ori ar fi vrut s` schimbe casap`rinteasc`, \n care predominau triste]ea [i boala, cu casa \ncare locuia Sallie. Sallie tr`ia \ntr-un apartament vesel dinKensington, cu p`rin]ii ei tineri [i plini de via]`.

Dar Ming nu se plângea de tat`l ei. Desigur, atunci cândavea probleme cu m`tu[a Prue, tata intervenea \n ap`rarea ei.

Via]a lui Ming devenise mai u[oar` de când se \ntorsese tat`lei din China. M`tu[a Prue nu mai era singura care putea s` iadecizii. Cu toate acestea, faptul c` Tom intervenea mereu \nfavoarea fiicei sale adânci [i mai mult pr`pastia dintre Ming [i

m`tu[a ei.

VISUL MEU 7



De mic copil, [i mai apoi [col`ri]` fiind, Ming realizase c`m`tu[a n-o putea suferi. La vremea aceea nu \n]elegeamotivul. Dar ast`zi \l \n]elese. Discutase de multe ori cu tat`lei pe tema aceasta. Adev`ratul motiv era gelozia. Cu dou`zeci[i doi de ani \n urm`, Prudence Corally sperase ca fratele eis-o ia \n China ca s`-i aib` grij` de cas`, moment \n careap`ruse \n scen` mama lui Ming... o tân`r` frumoas`. Barbara

era fiica directorului unei b`nci mari din Shanghai, iar TomCorally se \ndr`gostise de ea.Ming [tia c` mama ei fusese foarte frumoas`; v`zuse asta

din multele fotografii pe care Tom Corally le adusese dinChina. „Baby“ a[a \i spunea, pentru c` era foarte tân`r` [ifrumoas`, dar [i mic` de statur`. Avea bucle negre, ochic`prui... era o nimf` tentant`, cu mult mai tân`r` decât Tom

Corally, care o adora.Iar Prudence Corally nu suporta nici m`car numele

nepoatei sale: Ming! I se p`rea ridicol. Dar chiar Tom i-lalesese fiicei sale. Tom era \ndr`gostit de por]elanulchinezesc, iar Ming era preferatul s`u. Când \[i v`zuse fiicaprima dat` el exclamase: este un por]elan Ming! Ming va finumele ei!

La dou`zeci [i unu de ani, Ming era mic` de statur`, zvelt`ca [i mama ei, [i avea p`rul acesteia, numai c` al ei nu eraondulat. Nici m`car nu [i-l f`cea permanent, pentru c` m`tu[aPrue nu i-ar fi \ng`duit.

Iar dup` ce Ming termin` [coala [i ajunse la vârsta la careputea decide singur` ce s` poarte, \ncepu s`-l pieptene dup`

placul ei. |l strângea la spate.

8 DENISE ROBINS



Dar ochii nu erau ai Barbarei, ci ai lui Tom Corally: alba[triprecum apele m`rilor Chinei pe care navigase de multe ori.

V`zu]i pe sub genele dese [i negre, ochii lui Ming p`reau dou`flori de nu-m`-uita.

Soarele de iunie se filtra prin perdelele uzate ale m`tu[iiPrue, pentru a c`dea pe covorul turcesc la fel de vechi,reflectându-se pe tacâmurile aflate pe masa din buc`t`rie.

Când intr` Ming \n sufragerie, m`tu[a Prue se afla dejaacolo [i turna ceaiul, respirând greu, ca de obicei. Era ofemeie solid`, cu p`rul alb, cu ochi inteligen]i dar \ngropa]i\n gr`sime [i un ten stacojiu. Se \mbr`ca dup` moda altor timpuri, c`ci nu-i p`sa de mod`. Purta o fust` cu cute, o bluz`

verde [i un lan] gros de aur cu un medalion \n care se g`seao bucl` nu se [tie a cui. De fapt, nimeni nu \ndr`znise

vreodat` s-o \ntrebe.Tat`l lui Ming st`tea \n capul mesei, citind ziarul. Avea oconstruc]ie asem`n`toare cu a surorii sale, dar ochii \i eraumai frumo[i [i exprimau blânde]e.

Ming spuse bun` diminea]a, apoi \l s`rut`. M`tu[a Prue \i\ntoarse un obraz stacojiu pe care Ming abia \l atinse cubuzele. Pe b`rbia dubl` a m`tu[ii se mai aflau dou` aluni]e [i

o pereche de must`]i, care o f`cuser` mereu s` simt` repulsie.|n diminea]a aceasta, cu gândul la ziua pe care o va petrece cuprietena ei, Ming \ncerc` s` fie deosebit de pl`cut`.

– Sper c` n-am \ntârziat, m`tu[ico.Miss Corally strânse din buze.

– Nu mi s-ar p`rea ceva neobi[nuit. – Ei, oricum, apari]ia lui Ming este o bucurie \ntotdeauna,

interveni Tom Corally. Ming era atât de tân`r`, de proasp`t`

VISUL MEU 9



[i de frumoas` cu bluza ei alb` [i costumul albastru! De multeori, Tom Corally regretase c` nu-[i putuse \ndep`rta fiica decasa asta veche, de figura neprietenoas` a surorii sale, sau deacel birou plin de mucegai din Southend, unde Ming lucra cadactilograf`. Visa adesea c`-[i va putea duce fiica \napoi \nChina.

Deodat`, o auzi pe Ming spunând: – A[ vrea s` v` rog ceva pe amândoi. – Mie s` nu-mi ceri bani, s`ri m`tu[a, ar trebui s` te

descurci cu salariul pe care-l iei. – Prue, nu \ncepe a[a de diminea]` cu cic`leala, i-o retez`

Tom Corally. Cinci lire nu \nseamn` mare lucru, mai ales cândpl`te[ti trei din ele pentru mas`.

Miss Corally trase aer \n pieptul enorm, care se ridic`

precum creasta unui val, apoi se r`sti indignat`: – Crezi c` eu \mi pot permite s-o \ntre]in? Pre]urile crescmereu, dar nu [i pensiile noastre.

– Foarte bine, zise domnul Corally.Nu mai avea chef s` se certe cu Prue. La naiba, femeia asta

era o mare cic`litoare! Iar biata Ming avea atâta r`bdare cu ea!|n ultimul timp, Tom sim]ea c` nu-i mai poate ]ine piept lui

Prue, de[i \n copil`rie o f`cea foarte eficient, reu[ind s`-i\nchid` gura. Dar acum lucrurile se mai schimbaser`; ea ]ineabanii, iar casa \i fusese l`sat` ei mo[tenire de mama lor. Deaceea, Tom Corally nu se sim]ea deloc bine. De fapt, avea [ini[te dureri sâcâitoare \n um`rul stâng [i o senza]ie ciudat` desufocare. Sim]ea c` [i inima \i va face curând probleme. Dar Prue le punea pe toate pe seama fumatului [i b`utului. Tom

Corally zise:

10 DENISE ROBINS



– Ce voiai s` ne spui, iubito?Ming \l privi un moment, strivind o firimitur` de pâine

\ntre degetele ei sub]iri. Inima \i b`tea repede [i ciudat detare. {tia c` tata nu va avea de obiectat s`-[i petreac` duminicacu Sallie, dar m`tu[a Prue...

|[i lu` inima \n din]i. Privindu-[i tat`l [i nu m`tu[a, le vorbidespre planurile sale. Ea [i prietena ei, Sallie Lawford, care eratot dactilograf` la Colebean & Fox, puseser` deoparte câ]ivab`nu]i, s`-[i petreac` \mpreun` ziua de sâmb`t` la râu, undes` fac` baie, s` m`nânce ceva...

Miss Corally \i \ntrerupse gândurile. – Vrei s` pleci cu ma[ina? Cu ma[ina cui? Ai dat peste vreo

comoar`?Ming ro[i, nervoas`.

– Nu, ma[ina apar]ine unui tân`r prieten al lui Sally, carese nume[te Norman Toll, le explic` ea. Mergem \n patru larâu. Ming sim]i c`-i piere vocea. Pe figura tat`lui ei citea\n]elegere. Dar privind-o pe miss Corally \nlemni.

– Vrei s` spui c` pleci \ntr-o excursie cu doi b`rba]inecunoscu]i? Tu [i Sallie Lawford! Ei bine, pe Sallie o cunosc.

Are ni[te p`rin]i ciuda]i; educa]ia ei las` de dorit. Este l`sat`

s` umble noaptea pe str`zi... cu cine te-ai \nh`itat, Ming? – M`tu[`, nu \n]elegi lucrurile cu adev`rat. Dumneata e[tidep`[it` de evenimente. |n toat` lumea b`ie]ii [i fetele ies lapicnicuri, sau pur [i simplu la plimbare.

– Aici nu suntem pe continent [i nu accept s` aduci astfelde obiceiuri \n casa mea, s`ri miss Corally.

– Stai pu]in, Prue, interveni tat`l lui Ming. Nu s`ri imediat

cu gura; s-o ascult`m [i pe Ming.

VISUL MEU 11



– Sallie nu este cum spune m`tu[a, zise Ming revoltat` peimaginea creat` de m`tu[a Prue prietenei sale. P`rin]ii ei \idau mai mult` libertate, poate [i pentru c`-l cunosc peNorman. Este un tân`r \ncânt`tor [i de]ine un post foarte bunla Rudd & Brothers.

– Nu m` intereseaz` cine este [i unde lucreaz` acestindivid! exclam` m`tu[a Prue la fel de revoltat`.

– {i prietenul lui, draga mea? \ntreb` domnul Corally.Ming l`s` ochii ei mari \n jos. – |l cheam` Walters, Ivor. – {i el lucreaz` tot la Rudd? – Nu, tat`, este comis voiajor la alt` fim`. – L-ai cunoscut bine, draga mea? – Aproximativ. Norman [i Ivor ne-au condus asear` pe

drumul spre cas`. – Sunt decep]ionat`, interveni m`tu[a Prue. De ce nu i-ai

invitat \n cas` pe cei doi tineri, s`-i prezin]i tat`lui t`u?Ming vru s` spun` ceva, dar sesiz` c` tat`l ei o privea cu

\n]elegere, a[a c` nu consider` c` era cazul s` maiargumenteze. Cum putea aduce un tân`r \n casa m`tu[ii,unde nu se fuma, nici bea m`car un pahar? I-ar fi speriat peto]i!

Acesta era lucrul pe care Tom Corally \l regreta cel maimult: c` nu-i oferise fiicei sale o cas` de care s` poat` fimândr`, unde s`-[i poat` invita prietenii.

Ming nu uita drumul \n ma[ina lui Norman. Era un tân`r dr`gu] acest Norman, plin de umor [i foarte \ndr`gostit de

Sallie. Dar Ming era atras` de Ivor Walters.

12 DENISE ROBINS



La prima lor \ntâlnire, inima lui Ming \ncepuse s` bat`necontrolat. Ivor era mai mare decât Norman, avea camdou`zeci [i [apte de ani, era un tân`r foarte elegant, \mbr`catdup` ultima mod`. Era \nalt, blond, cu musta]`. {tia s`

vorbeasc` foarte frumos, s` spun` lucruri interesante, eramanierat. Era primul tân`r care prezenta interes pentru Ming.Mai cunoscuse [i al]i tineri, pe Teddy Bence, coleg de birou,

pe Eric Bute, vecin cu m`tu[a Prue, [i mai avusese un alt flirtnevinovat cu un coleg.

Cu Ivor Walters lucrurile st`teau altfel. Era o persoan` carec`l`torea mult, era experimentat. Ming era sigur` c` tatei i-ar pl`cea. Ivor o pl`cea [i el. Când o condusese acas` cu o sear`\n urm`, \i prinsese mâna \n palmele sale, spunându-i:

– Trebuie s` ne revedem, Ming. Vom fixa o alt` dat` prinintermediul lui Sallie.Iar a doua zi Sallie \i spusese c` Ivor Walters o g`sea

\ncânt`toare.Planul pentru duminic` era foarte interesant. Ming nu

putea refuza. O rug` din priviri pe m`tu[a Prue s` nu se maiopun`.

– Te asigur c` nu vor fi probleme, m`tu[`. Eu [i Sallie vomavea grij` una de alta.

– De parc` a]i fi capabile s-o face]i... morm`i m`tu[a Prue,iar fa]a ei urât` deveni [i mai dezagreabil`.

Dar u[a salonului se deschise brusc \n clipa aceea [i intr` oar`tare pe care Ming o compara adesea cu m`tu[a Prue. Era

un câine b`trân de doisprezece ani; un animal prost educat,

VISUL MEU 13



lacom, pe care Ming nu-l suporta pentru mirosul sùimposibil. Pixie, a[a \i spunea m`tu[a, care \i acorda toatàfec]iunea ei.

Pixie avans` sforìnd, iar miss Corally schi]` ceea ce numeaea, un zâmbet. Lu` potaia \n poal`, hr`nind-o cu mâncarea dinfarfurie, pe care i-o d`du din palm`. |n acest timp \[icontinu` tirada \mpotriva nepoatei sale [i a zilei pe care

aceasta voia s-o petreac` \n afara casei.Ming se uit` la ceas [i se ridic`. Abia mai avea timp s`prind` trenul care o ducea \n centru. I se mai adres` o dat` cuaceea[i rug`minte m`tu[ii sale.

– |]i promit c` nu va exista nici o problem`, m`tu[`, iar dac` p`rin]ii lui Sallie o las` s` mearg` m-ai l`sa [i pe mine?

Tom Corally r`spunse \n locul surorii sale:

– Da, feti]o, nu v`d de ce nu te-ai duce, cu condi]ia s` aigrij` de tine. Uite ce este Prue....Tom Corally se \ntoarse spresora sa: \mi asum responsabilitatea pentru fiica mea. Se ducecu prietena ei, are o vârst`.... ce se poate \ntâmpla? Tu pui rùl\ntotdeauna \nainte, dar Ming nu.

Miss Corally \i arunc` o privire ucig`toare fratelui sù. |ll`s` jos pe Pixie [i \ncepu s` scuipe venin:

– Exact cum m-am a[teptat! Ridic`-te \mpotriva mea, f`front comun cu Ming. Poate s` se duc`, dar \mpotriva voin]eimele.

Tom Corally r`sufl` u[urat. La naiba cu sora lui ! |i zâmbicomplice lui Ming.

– Gr`be[te-te, s` nu pierzi trenul, fata mea!

Ming \l \mbr`]i[`:

14 DENISE ROBINS



– Tat`, e[ti atât de bun!Miss Corally ie[i revoltat` din \nc`pere, urmat` de câinele

ei care str`nuta de zor. Ming \[i lu` la repezeal` m`nu[ile,p`l`ria [i servieta [i porni spre gar`.

Abia a[tepta s` ajung` la birou s`-i spun` lui Sallie c`ob]inuse permisiunea de a merge. Seara a[teptau telefoanelelui Ivor [i Norman pentru a face planurile finale.

Vremea ]inea cu ei, era minunat`, soarele str`lucea, copacii\nverziser`, iar Ming \ncerc` s`-[i imagineze cum ar`tau la]ar`...pe marginea râului. Ce schimbare dup` ora[ul plin depraf [i de zgomot! Vor avea o petrecere sâmb`t` seara [i deaceea Ming \ncepu s` fac` planuri cu ce s` se \mbrace. Sallieavea pantaloni moderni [i bluze viu colorate. Avea noroc cup`rin]ii ei cei moderni, care-i d`deau bani pe lâng` salariu. Eanu avea pantaloni, dar avea o fust` mai modern` [i o bluz` cubroderie alb`. Spera doar ca Ivor s-o g`seasc` interesant`; elcare era atât de elegant. Abia a[tepta s` vin` duminica, s`petreac` o zi grozav`.

VISUL MEU 15



Capitolul 2

Ie[irea de duminic` p`rea s` evolueze pe placul lui Ming,pân` când Sallie [i amicul ei Norman plecar` dup`-mas`

l`sând-o cu Ivor.Pân` atunci, fusese o atmosfer` de prietenie. Se duseser` laShanley, un sat de lâng` Maidenhead, cu ma[ina lui Norman,se \ndreptaser` direct spre Four Feathers, unde mâncaser` \ngr`din`, sub o umbrel` mare, cu dungi. Localul, binecunoscut celor doi tineri, avea un nume prea preten]iospentru zona aceea [i se pretindea a fi \n stil Tudor. Cu toate

acestea, era greu s` apreciezi dac` era a[a sau nu, pentru c`abia cu greu mai g`seai vreun centimetru de lemn neacoperitde afi[e de reclam` la ]ig`ri, bere [i ciocolat`.

Era o zi frumoas`, cu mult soare, iar gr`dina aceea li sep`ru rupt` din rai celor dou` tinere care tr`iau [i munceau\ntr-un ora[ suprapopulat [i aglomerat. Erau aproape de unrâu. P`rea rece, tentant \n acea dup`-amiaz` foarte cald`. Pe

lâng` hotel trecuser` zeci de tineri la pescuit, cu b`rci cu



motor. Lui Ming, care nu mai fusese pe râu pân` atunci, i sep`ru o imagine de vis. Dar undeva, \n adâncul inimii \[i doreas` fie mai pu]in` lume \n jur, iar \n locul acelor bungalouri [icorturi s` fie doar copaci, mai ales s`lcii, sau iarb` nec`lcat`de picioarele trec`torilor.

Dup` acest gând, Ming \[i repro[` c` era nerecunosc`toare.Ceaiul fusese excelent, iar acum fuma o ]igar`, un lux pe carerareori [i-l putea permite, deoarece m`tu[a Prue detestafumatul.

Sallie era \n form`. Era o fat` \nalt` cu plete blonde, ochimari [i o gur` generoas`, vopsit` \ntr-un ruj de culoare vie,care-i punea \n eviden]` albea]a din]ilor. Ar`ta foarte bine, a[acum era \mbr`cat` \n pantaloni strân[i pe picior [i tricou f`r`mâneci. P`rul \i era strâns \ntr-o band` multicolor`.

Nu era o fat` prea inteligent`, Ming realizase astaimediat, dar ]inea la Sallie. Era o fat` binevoitoare [i vesel`.Toat` lumea o iubea. Desigur, [i Norman Toll. Nu-[i luaochii de la ea, iar Sallie asta a[tepta. Erau \ndr`gosti]i. Dar ceea ce Sallie [i prietenul ei numeau dragoste, nu prezentainteres pentru Ming. Ea visa la dragostea pasionat` dintreun b`rbat [i o femeie, ca o emo]ie profund`, subtil`,

frumoas`.Nu [i-l imagina pe Norman Toll capabil s` inspire asta, sausim]ind el \nsu[i o astfel de emo]ie.

Ming sorbea gânditoare din cea[ca de ceai, cu ]igara \nmân` [i-[i spuse c` Ivor Walters o atr`gea [i mai pu]in decâtneinteresantul Norman.

Ivor era mai mare ca Norman, p`rea mai versat, mai

sofisticat; cel pu]in a[a \i p`ruse când \l cunoscuse la Londra,

VISUL MEU 17



când \l considerase \ncânt`tor. Dar dou` sau trei ore petrecute\n compania lui \i schimbaser` p`rerea. |l considera la fel deprostu] ca Norman. Iar ea se trezi tratat` \n dup`-amiaza astade parc` ar fi fost adus` drept o distrac]ie garantat`. Ivor i seadresase cu „Ming a mea“, „micu]a mea“, vrând s-o fac` s`\n]eleag` c` se afla sub aripa lui.

Pe scurt, Ming nu-l pl`cea deloc pe acest Ivor. La un

moment dat, se \ntreb` chiar dac` era bine educat, a[a cumpretindea.Pe Ming n-ar fi deranjat-o dac` Ivor ar fi fost, de exemplu,

mecanic \ntr-un atelier oarecare, cu condi]ia s`-i fi spus acestlucru. Dar nu mai putea s` suporte snobismele lui Ivor

Walters, care \n opinia lui \i d`deau distinc]ie.Cu toate acestea, Ming nevrând s` fac` not` discordant`,

\ncerc` s` se integreze atmosferei [i se amuz` al`turi deceilal]i, nevrând s` le strice ziua.

Ivor \i \ntinse la un moment dat tabachera sa. – Mai vrei o ]igar`? o invit` el. – Nu, mul]umesc, una mi-a fost de– ajuns.El ridic` indiferent din umeri.

– Eu \nnod ]ig`rile. – Nu cred c` este bine pentru s`n`tatea ta, spuse Ming. – M` tem c`-mi place tot ce nu este bun pentru mine,

r`spunse el, \nchizând tabachera [i aruncându-i lui Ming oprivire care avea, probabil, semnifica]ie pentru altcineva. Dinp`cate nu [i pentru ea, care nu [tia s` interepreteze acest gende priviri. El \i observ` privirea care poposise asupra unei

embleme aflate pe reverul lui.

18 DENISE ROBINS



– Clubul de nata]ie Thames. Am fost membru. – Adev`rat? \ntreb` Ming. Când avusese timp s` fac` toate

lucrurile pe care pretindea c` le-ar fi f`cut? Era foarte tân`r.Lipsa ei de entuziasm \l deranj` pe Ivor. N-o considera cine

[tie ce aventur` pe aceast` Ming. Nu se ridica la nivelul lui. Eracam ciudat`, secretoas`.... Dr`gu]`, da, poate. Avea ochi mari,minuna]i, alba[tri, p`rul negru ca o cascad`. Curând o va

vedea goal`, poate \i va pl`cea cum va reac]iona [i va ie[i cevadin asta. Dar deocamdat` nu prea avea valoare.

– Ce mai facem acum? \ntreb` Ivor pufìnd. – Ne mai \nvârtim pân` la mas`, apoi eu m` duc cu

Norman pe râu, zise Sallie. – Mai bine, mormì Norman.Ivor se \ntoarse spre Ming.

– Facem [i noi acela[i lucru?Ming, care adora râul, ar fi mers [i singur`. Chiar mai binedecât cu Ivor.

– Sigur, mergem, va fi grozav!Se auzi dintr-o dat` muzic` izbucnind la maximum de

undeva, nu se [tie de unde.Norman \i f`cu semn lui Sallie:

– Hei, iubito, e perfect!Sallie, cu bra]ele goale ridicate \n sus, \l imit`: – Este chiar perfect!Ming \nchise ochii [i ea. Dar nu f`cu asta din dorin]a de a

asculta muzica. Nici m`car nu suporta pentru c` era prea tare[i prea zgomotoas`, adùgându-se la zgomotele dejaderanjante ale zilei. Dac` voiau s` asculte muzic`, trebuia s`

fie ceva lini[titor, pl`cut auzului, suav... oricum, muzic`

VISUL MEU 19



clasic`. Lui Ming \i pl`cea muzica bun`. |i pl`cea [i ei s`danseze ca [i lui Sallie, dar \i displ`cea muzica de dans caretrebuia doar ascultat`. {i mai ales tare, mult prea tare...

O, acest soare atât de str`lucitor, apele râului carecurgeau zglobiu la vale, copacii atât de verzi! Ceva, ocomponent` a sufletului ei tânjea dup` solitudine, dup`pace, sau poate dup` un b`rbat, care nu sem`na cu nici unuldin cei prezen]i.

Masa fu \nso]it` de mult` veselie. Ie[ir` la o mic` plimbare\n timpul c`reia Ming sim]i c`-i este rece [i-[i puse pulov`rulpe umeri.

Era o sear` frumoas` [i se puteau vedea becule]ele dincopacii de pe paji[te, care \n opinia lui Ming stricau peisajul;lui Sallie \i pl`ceau, fiind foarte vesele.

Dar când v`zu c` Sallie [i Norman o iau \n alt` direc]ie, iar ea r`mâne singur` cu Ivor, Ming avu o senza]ie ciudat`. Acestab`use cam mult \nainte [i dup` mas`, râdea prea mult, lungeanefiresc vorbele [i nu mai ascundea deloc faptul c` venisepentru ea la aceast` petrecere. |i luase mâna de câteva oris`rutându-i-o, iar ea sim]i ceva foarte nepl`cut la atingereabuzelor lui. Nu-i pl`cea deloc acest Ivor Walters. Ceva, nu [tia

ce anume, \i displ`cea chiar foarte tare. Sim]ea c` nu este opersoan` de calitate, cum ar fi spus m`tu[a Prue. Aflat` din nou pe malul apei, cu Ivor lâng` ea, Ming \ncerc`

s` se relaxeze [i-[i strânse jacheta pe lâng` corp, pentru a evitaorice atingere cu acest b`rbat.

Milioane de stele str`luceau deasupra capetelor lor, iar Ming se gândi c` era o noapte minunat` \n care era grozav s`

fie cu persoana iubit`...

20 DENISE ROBINS



O invidia pe Sallie. Vesela [i iresponsabila Sallie, era \nfelul ei \ndr`gostit` de acel Norman, pe care, de altfel, Ming \lconsidera cam prostu]. Dar Sallie nu vedea lucrurile astfel [ichiar \nainte de a se desp`r]i, Sallie \i [optise:

– |]i doresc distrac]ie pl`cut`, Ming...uit` de oribila tam`tu[` [i distreaz`-te!

Era o filozofie care i-ar fi pl`cut lui Ming, dar nu se puteadistra cum spunea Sallie, cu acest Ivor. Numai figura [i vocealui erau de-ajuns s`-i strice ziua.

Urcar` \ntr-o barc`, a[a cum f`ceau to]i tinerii [i pornir`spre zone mai retrase, dup` cum observ` ea imediat. Treceaumulte b`rci pe lâng` ei. Auzea voci, vedea lumini, râsete,zgomotul f`cut de vâsle \n ap`. Dar curând se f`cu lini[te,dovad` c` r`m`seser` singuri \n zona aceea. Stelele se reflec-

tau \n ap` ca ni[te diamante, iar ea atinse apa cu mâna l`sândurmele degetelor sale pe m`sur` ce \naintau. Tufi[urile [icopacii p`reau foarte stranii \n semi\ntuneric. Din când \ncând se mai puteau z`ri contururile vreunei case, ale unei vitesau cal p`scând solitari.

Iar Ming deveni dintr-o dat` melancolic`. Era ciudat,pentru c` pornise plin` de entuziasm \n aceast` escapad`. Dar

se gândea la multe lucruri: privind \n viitor nu vedea nimicaltceva decât ani [i ani de munc` \n acel birou din stradaLiverpool. Toat` tevatura din acel birou, actele care trebuiadactilografiate de urgen]`, completarea dosarelor. {efii erauprea ocupa]i pentru a mai avea timp s`-[i observe angaja]ii,ceilal]i func]ionari la fel de obosi]i [i deprima]i ca [i ea... doar Sallie era mai vesel`, mai antrenant`... De aceea acceptase

aceast` ie[ire cu ea.

VISUL MEU 21



Acas` la m`tu[a Prue, unde era supravegheat` custricte]e, unde vedea cu proprii ochi cum decade tat`l ei,ascultând povestirile lui triste pentru c` zilele lui cele maibune apuseser`, urma aceea[i rutin` zilnic`: mâncat,dormit...

Nu era via]`, conchise Ming, privind spre cerul \nstelat.Trebuia s` existe [i pentru ea o alt` via]` mai vesel`, mai

fericit`, [ansa de a-l \ntâlni pe b`rbatul pe care-l dorea, de a se\ndr`gosti de el [i de a fi iubit`. Dar unde? Când?Ming oft`.|n clipa aceea, Ivor Walters se gândi c` vâslise cam mult [i

l`sând vâslele deoparte, veni lâng` ea. Apoi g`si un loc undeapa era mai pu]in adânc` [i traser` barca sub o salcie.

Ming admir` \n t`cere luna ale c`rei raze str`b`teau

printre ramurile salciei, apa care clipocea...Dar Ivor \i stric` pacea [i lini[tea venind prea aproape de

ea, luându-i mâna, f`cându-i mult prea clare inten]iile sale dea face dragoste cu ea. Ming ro[i, tr`gându-[i mâna. Poatef`cuse o gre[eal` s` vin` singur` aici cu acest Ivor. Ar fi trebuits` intuiasc` singur` c` n-o adusese aici numai de dragul de a

vâsli. Mai cunoscuse [i al]i b`rba]i, care \n cele din urm`ajungeau invariabil la acela[i lucru. Dar ea nu doreanicidecum s` fac` dragoste cu acest individ care nu-i provocaemo]ii. Ivor nu-i pl`cea deloc.

Cu toate acestea, \i era team` s` nu-l supere, pentru c` ar fi stricat petrecerea celorlal]i doi, Sallie [i Norman, careprobabil se sim]eau foarte bine. De aceea \i permise s`-i ia

mâna \n palmele sale mari, ba chiar zâmbi, când el \i spuse c`

22 DENISE ROBINS



avea cei mai frumo[i [i mai alba[tri ochi, cea mai frumoas`gur` pe care o v`zuse vreodat`. Dar zâmbetul \i pieri când else apropie prea mult, \ncercând s-o s`rute pe gur`.

– Nu, protest` Ming... nu, te rog, nu face asta!Dar Ivor Walters se aprinsese deja dup` acest scurt

contact, de atmosfera romantic` [i de \ntuneric. Continua s-os`rute cu for]a, s-o prind` \n bra]e.

– Micu]a mea, reu[i el s` \ngaime, sunt foarte \ndr`gostitde tine....Ming, e[ti o fat` foarte frumoas`...

Ea \ncerc` s` scape \mpingându-l cu putere. Se temea deel, de brutalitatea lui, de apropierea lui.

– Eu nu vreau s` te s`rut, te rog s`-mi dai drumul.El \ncepu s` râd`, tr`gând-o tot mai aproape.

– O, nu, Ming, n-am venit pân` aici numai ca s` te s`rut,

sau ca s` vâslesc pe apa asta blestemat`. Vreau mai mult decâtun s`rut. Vorbele lui o dezgustar` teribil. Se \nfurie [i-l \mpinse cu

toat` puterea. – Nu po]i face a[a ceva. Te rog s` m` duci imediat \napoi.El \[i pierdu r`bdarea [i \ncerc` s-o prind` de mijloc cu

orice chip. Ming \i sim]i bra]ele puternice dorind s-o

imobilizeze. Barca se cl`tina destul de periculos, aplecându-sechiar. Ming lupt` cu disperare s` scape. |n nici un caz nu-i vamai permite acestui individ neru[inat s-o mai s`rute.

– E[ti o bestie! exclam` ea.Deodat`, reu[i s` se elibereze din bra]ele lui [i se ridic`.

Ivor vru s-o prind` de gleznele sub]iri. Ming r`mase o clip`disperat` \n picioare, cu bra]ele ridicate. Nu avea decât o

singur` solu]ie de sc`pare [i asta [i f`cu: s`ri din barc`,

VISUL MEU 23



sperând c` malul era foarte aproape. Dar nu era chiar a[a, [ic`zu \n ap` \ncurcându-se printre ramurile salciei [i r`d`cinileburuienilor de pe mal. Un [oarece de ap` fugi speriat. Minglu` f`r` s` vrea o gur` de ap` s`lcie. |l auzi pe Ivor strigând-o.

– Unde e[ti... prostu]o! Ming!Nu-i r`spunse. Tu[ind din lips` de aer se lupt` s` ajung` la

mal, unde se c`]`r`, plin` de noroi [i cum puse piciorul pe

p`mânt o rupse la fug` pentru a se salva. Nimic n-o mai puteaface s` revin` \n barc`, la acel individ oribil. |[i va g`si cumvadrumul spre hotel.

Ud` la piele, tremurând cu toat` c`ldura nop]ii, cu ochii\n lacrimi, \[i \ndep`rt` p`rul de pe frunte [i cùt` s` sedep`rteze cât mai repede de acel loc. O, cât \l ura pe acestindivid ca [i s`rut`rile lui! Ar fi vrut s` scape [i de senza]ia

l`sat` de buzele lui, pentru a nu-[i mai aminti de el.Continua s` alerge \n \ntuneric. Se afla pe o paji[te,

departe de Shanley. Nu [tia cum s` g`seasc` drumul \napoispre hotel. Alerg` mult timp a[a, ne[tiind \ncotro se \ndrepta.Deodat`, se opri epuizat`. V`zu prin \ntuneric, ceva, o form`ridicându-i-se \n fa]`. Se opri. Era ceva, un gard, o\mprejmuire. Fusta i se lipea de picioare, sandalele erau ude[i alunecau. Se sim]ea mizerabil. De fapt ce [tia despre acestIvor Walters? Norman spunea despre el c` este bìat bun dar,poate c` \n fa]a unei femei era altfel. To]i erau bìe]i buni la\nceput. Acum [tia c` acest Ivor era un individ mizerabil, cucare nu mai trebuia s` ias` nici o fat`.

Se uit` cu ochii \nro[i]i de plâns la paji[tea pe care se aflau

[i câ]iva copaci, din loc \n loc. Ce se putea g`si la umbra

24 DENISE ROBINS



acestora? Ce alt` amenin]are? Ce dezolant era ce se vedea \nfa]a ochilor ei! Nu se auzea nici un l`trat de câine m`car, niciun clopot de biseric`...

|n clipa aceea, un cal aflat pe p`[une ridic` \ncet capul [i oz`ri. Fata nu-l v`zuse [i apari]ia lui nea[teptat` \i d`du fiori.Sc`p` un strig`t [i o porni din nou la fug` peste câmp cu inimab`tând s`-i sparg` pieptul, de team`. Fu nevoit` s` sar` un gard,c`zu [i-[i lux` glezna. Se ridic` [i, [chiop`tând porni totu[i maideparte, dând peste un drum destul de departe de malul apei.

Dar drumul avea destule meandre [i dup` ce [chiop`t`destul Ming nu z`ri nici lumini, nici altceva care s`-i indice c`se apropia de destina]ie. F`r` s` [tie de ce, presupuse c-oluase \n direc]ie opus`.

Totul o durea; capul, ochii, glezna, era obosit`, [chiop`ta.

Frumuse]ea nop]ii de var` se transformase \n tragediepentru ea.Era pe punctul de a ceda, când ajunse la prima cas`. |n

lumina lunii v`zu clar gardul de fier forjat, apoi casa. Nu se\ndoia c` la cap`tul acelei alei pietruite, str`juite de copaci, seafla o cas` frumoas`. Se vedeau luminile aprinse.

|n ultimul stadiu de epuizare [i mizerie se for]` s` ajung`

la poart` pentru a \ntreba unde se afla [i cum putea ajunge laShanley.|n clipa aceea, ap`ru un b`rbat cu un labrador. Ming

observ` c` era \nalt, zvelt, \mbr`cat \ntr-o hain` de sear` [ifuma trabuc. Temându-se c` va le[ina, ceea ce i se mai\ntâmplase pe la [aisprezece ani, avu senza]ia c` se pr`bu[e[te\n gol, dar auzi o voce [i se sim]i prins` \n bra]e. Vocea era

probabil a b`rbatului \n haine de sear`.

VISUL MEU 25



– Dumnezeule, ce se \ntâmpl`? Cine e[ti?Dup` aceea, Ming nu mai [tiu nimic.Când \[i rec`p`t` cuno[tin]a nu se mai afla \n fa]a acelor

por]i, ci \ntr-o cas` necunoscut`, \n \ntuneric [i r`coare. Era\ntr-o \nc`pere cu mobilier frumos, ales cu gust, era \ntins`\ntr-un pat, sprijinit` pe perne. I se p`ru când deschise ochii,c` p`[ise direct \n cadrul unui film. Totul era foarte frumos.

V`zu mii de volume pe rafturile unei biblioteci. Erau, desigur,legate \n piele. Era o bibliotec` \n form` de L, cu draperii verde \nchis la ferestre, cu sofaua [i fotoliile din piele, cu unfrumos covor chinezesc.

Se aflau multe vaze cu flori \n \nc`perea aceea. Era discretluminat`, cu aplice prinse \n console. Lâng` sofaua pe care seafla v`zu o m`su]` Chippendale, cu o tabacher` de onix, un

pahar [i un bol cu brandy.Toate aceste lucruri frumoase, ap`rute dintr-o dat` sub

ochii ei uimi]i, o l`sar` f`r` grai. Nu zise nimic, privind \ncetla stânga [i la dreapta ei, pân` când \l observ` pe acel b`rbat\nalt, aflat la capul ei. Cel pe care-l v`zuse \nainte de a-[ipierde cuno[tin]a. El o adusese aici, a[a cum era murdar`,plin` de noroi [i o a[ezase pe aceast` sofa, acoperind-o cu ocuvertur`.

Se trezi privind dintr-o dat` \n ochii lui. Observ` c` nu erafoarte tân`r, dar extrem de atr`g`tor, zvelt, \ngrijit. Era unb`rbat de vreo treizeci de ani. Avea p`rul castaniu, \nc`run]itprematur la tâmple, tr`s`turi frumoase, privire inteligent`.Ochii \i erau cenu[ii.

El \i spuse:

26 DENISE ROBINS



– }i-ai revenit?Tocmai l-am trimis pe Jackson s`-]i fac` ocafea. De asta ai nevoie. O cafea tare cu pu]in brandy. E[tifoarte ud` [i \n pericol s` r`ce[ti. Cum ai ajuns \n ap`?

|ntrebarea lui o trezi brusc la realitate. |i r`spunse abia[optit:

– Da, vin de la râu.B`rbatul se apropie de sofa [i o privi cu aten]ie.

– Am intuit corect? Ai avut un accident?Ea \ncuviin]`, apoi ro[i, amintindu-[i de insisten]ele luiIvor. Dar acum nu mai trebuia s` se team` de Ivor. Iar de acestb`rbat nu era cazul s-o fac`. P`rea atât de calm, lini[tit,civilizat, altfel nu s-ar fi deranjat s-o aduc` \n casa astaminunat`. Numai dac` ar fi putut s` nu mai tremure, se gândiea, dac` n-ar mai durea-o glezna. Nu-[i putea concentra

privirea. |ncepu s` tu[easc`. – |mi pare r`u... \ncepu ea, am deranjat...El zâmbi. Ming nu mai v`zuse un zâmbet atât de minunat.

|i luminase \ntreaga figur` b`rbatului care altfel p`rea un piccam sobru, poate cam trist, poate dezam`git.

– Nu-]i face probleme, biata de tine. E[ti foarte u[oar`.L-am rugat pe cel care are grij` de cas` s` m` ajute s` teaduc aici. So]ia lui este plecat` [i nu avea brandy, a[a c` te-amadus aici, unde am tot ce trebuie. Jackson \]i va aduce o c`ma[`de noapte, pân` ]i se vor usca lucrurile. A, uite-l cu cafeaua.Intr`, Jackson, pune-o aici. Tân`ra a avut un accident pe râu.

Servitorul, care o privi dezaprobator, dup` cum i se p`ruei, trase masa mai aproape de sofa apoi se mai uit` o dat`

dubios la ea.

VISUL MEU 27



– Adu o c`ma[` de noapte, Jackson, domni[oara trebuie s`se schimbe imediat.

– Imediat, domnule, zise acesta.B`rbatul se \ntoarse spre Ming.

– |mi voi reveni imediat, murmur` ea. Numai dac` m-a]iputea duce \napoi la Shanley. Nu vreau s` v` deranjez preamult...

El \i r`spunse: – Nu m` deranjezi. Eu [i Jackson ne cam plictiseam, a[a c`

am fost ferici]i s` acord`m o mân` de ajutor unei tinere\ncånt`toare. Uite, bea cafeaua asta, am pus o gur` de brandy \n ea. Când te vei sim]i mai bine, vorbe[te-mi despre accident.

Ming se sprijini \ntr-un cot [i lu` o \nghi]itur`. C`ldura ei o\nv`lui imediat [i se sim]i chiar stimulat` dar nu-[i puteareveni din tremur. Se l`s` \napoi pe pern` [i \ncerc` s` fiepoliticoas`.

– Mul]umesc din tot sufletul, domnule... – M` numesc Barrisford. Julian Barrisford.{i acestea fur` ultimele cuvinte pe care le auzi \nainte de

a-[i pierde din nou cuno[tin]a. Numele lui p`ru s` aib` unstraniu [i inexplicabil ecou, tot mai \ndep`rtat, apoi secufund` \n \ntuneric din nou, repetând numele lui: JulianBarrisford.

28 DENISE ROBINS



Capitolul 3

Dup` vreo or`, Julian Barrisford se a[ez` \n dreptul uneiferestre din biblioteca sa, privind afar` la cerul plin de stele, la

paji[tea luminat` de lun`. Briza adia aducând miresmeleflorilor din gr`din`. Iunie era \ntotdeauna luna cea maipl`cut` la conacul Shanley. |i pl`cea mult locul acesta, pecare-l \ndr`gise \nainte de a-l cump`ra. Fusese cu pu]in timp\nainte de izbucnirea r`zboiului, iar acum valoarea conaculuicrescuse foarte mult. La fel [i costurile \ntre]inerii acestuia; elecrescuser` direct propor]ional cu sc`derea veniturilor sale.

Sistemul spoliant de impozitare \l l`sase, ca [i pe al]ii, f`r`mijloacele necesare \ntre]inerii unui astfel de conac. Aveanevoie de mult personal pentru a-l servi a[a cum trebuia.Când fusese \n Coreea, se gândise mereu la toate schimb`rilepe care le va face la Shanley, la \ntoarcerea acas`. O arip` erafoarte veche [i \ntr-o stare nu prea bun`, a[a c` trebuiarenovat`. Voise atunci s` restaureze [i \nc`perile Claudiei, s`

fac` terenuri de tenis [i un debarcader.



Cu am`r`ciune \[i aminti de aceste visuri [i planuri,care-l ajutaser` s` suporte mai u[or zilele [i nop]ile \nCoreea. |[i aminti de scrisorile pe care i le scria Claudiei,pline de vise de pu[tan. Tr`ise pân` atunci ca \ntr-unparadis al pro[tilor. Dar cel pu]in fusese un naiv fericit.

Ast`zi, \ns`... \[i \ntoarse privirea spre labradorul carest`tea nemi[cat lâng` el.

– Asta a fost demult, b`trâne Frisby, se trezi spunându-ianimalului, prietenul s`u. Era o alt` via]`. Tu nici nu ten`scusei pe atunci. Eu \ns`, da, cine [tie pentru ce... uneorisimt c` n-a[ regreta nici un moment dac` a[ p`r`si via]a astacât mai repede.

Labradorul d`du din coad`, apoi lovi podeaua cu ea, iar Julian \ncepu s` râd`. Cu mâinile \n buzunare, \ncepu s`

str`bat` \nc`perea cu pa[i mari, cu câinele dup` el. Deodat`, Julian se opri [i \ncepu s` vorbeasc` singur:

– Acum m` \ntreb de ce naiba am oprit-o pe fata asta aici,\n loc s-o trimit la spital. Cred c` n-am f`cut bine [i v`d asta \nprivirea lui Jackson, la fel [i \n a doctorului Bishop. Tu ce zici,Frisby? Oare mi-a fost mil` de ea pentru c` este mic` [i fragil`?Pare pierdut`; nici nu-i [tiu numele. Dar n-a[ putea s-o trimitla spitalul local.

Da, Julian nu avusese inima s-o trimit` pe Ming unde s` numai poat` verifica felul \n care era tratat`. |ntotdeauna sepierduse cu firea \n fa]a femeilor mici de statur`, suferinde,sau cu aerul acesta pierdut. |[i aminti cum \n copil`rie aduceaanimale pierdute acas` [i \ncerca s` le p`streze cu toate

protestele mamei [i d`dacei.

30 DENISE ROBINS



Chiar [i Frisby era un animal de pripas [i nu avea nimic dindelicate]ea unui câine de ras`. Fusese g`sit \n p`dure degr`dinar, cu un ghimpe \n lab`. Era un c`]elu[ aproape mortde foame, cu purici, murdar [i p`r`sit. Julian, abia \ntors dinCoreea, \l dusese la veterinar [i-l vindecase de toate bolile, \lhr`nise bine [i acesta crescuse frumos. Mai [chiop`ta [i acumdin cauza ghimpelui care-i fusese scos foarte târziu, dar era unadev`rat dulù, devotat st`pânului.

|[i aminti de acel copila[ din Coreea, pierdut de ai sì, careplângea de foame. Obosit peste m`sur`, Julian nu-l l`saseacolo unde-l g`sise, ci \l dusese cu el câteva ore, pânàjunseser` la un alt sat \n care \i g`sise o mam` adoptiv`.

Julian se \ntoarse \n \nc`perea \n care se afla fata aceeanecunoscut` pe care o l`sase \n grija unei asistente aduse de

la spital spre a o \ngriji. Doctorul \i spusese c` fata putea facepneumonie. – Dumnezeule, murmur` Julian, acum [tiu de ce n-am

trimis-o la spital. |ntr-un fel, fata asta avea ceva din aerul aceluicopil coreean; avea ochii alungi]i, p`rul m`t`sos, \nchis laculoare. Era fragil`, delicat`, [i-l privise cu ochi mari speria]ipe Jackson care o dusese \ntr-o camer` de la etaj, \i scosese

hainele ude [i o acoperise cu o p`tur` groas`. – Nu fi prea catolic, Jackson, \i spusese el. Suntemamândoi b`rba]i c`s`tori]i, nu-]i face probleme. Sau ai preferas-o vezi murind de pneumonie, decât s`-i schimbi haineleude? Este o situa]ie de for]` major`!

Jackson nu-i r`spunse. Se duse s` aduc` ap` cald`, iar Julian r`m`sese s` vegheze fata, fascinat de genele ei lungi,

tenul ca o petal` de floare. Se \ntrebase atunci ce se

VISUL MEU 31



\ntâmplase cu acel copil coreean. Amintirea lui \l urm`reachiar [i acum, dup` atâta vreme. Probabil c` [i figura acesteitinere \l va urm`ri la fel dac` ar trimite-o la spital.

– Am o cas` foarte mare, cu zeci de camere libere, foartemult personal; fata asta poate r`mâne aici pân` se pune pepicioare, apoi vom da de [tire familiei ei, \i spusese doctoruluiBishop.

Din fericire, doctorul adusese o asistent` care s` aib` grij`de fat`; cel pu]in a[a nu mai era nevoie s` vad` mutrele pecare le f`cea Jackson când \i cerea ceva legat de ea.

Julian Barrisford trecea prin momente grele, \n care se\ntreba ce ar fi mai bine s` fac` \n via]`. Din nefericire, nu eraca al]i b`rba]i, prea atras de slujba sa. Fusese militar de carier`[i nu se stabilise de fapt nic`ieri pân` la \ntoarcerea din

Coreea, când \ncepuse s` lucreze la editura unchiului s`u. Erao afacere de mare anvergur`. Unchiul Philip urma s` ias` lapensie anul urm`tor, iar atunci Julian urma s` fie director executiv al editurii Camledge & Co, lucru care nu-l \ncântaprea mult.

Oare era ca mul]i al]i solda]i, care nu-[i g`seau locul \n via]a civil`? Sau poate din cauza dezam`girii \n c`snicie?

Nu [tia. Uneori nu-i p`sa, c`ci se putea socoti mai norocosca al]ii, pentru c` avea ceva bani, o slujb` bun` [i aceast`frumoas` cas`, plin` de amintirile de la mama sa.

Mama murise cât el se afla \n Coreea. Fusese o femeieexcep]ional`, iar pierderea ei fusese [i mai grea din cauzaatitudinii Claudiei. Sim]ise atunci c` nu mai are pentru ce s`

se \ntoarc`. Nimic stabil, nimic care s`-i hr`neasc` spiritul.

32 DENISE ROBINS



Numai lucruri. Nimic de zis, erau lucruri frumoase [i leaprecia. Mobila veche, toat` argint`ria mamei, colec]iile deart`, pe care Eleanor Barrisford le strânsese \n timpul vie]ii. {itoate aceste c`r]i, pe care le adunase tat`l s`u, un iubitor decarte. Murise, din nefericire, \nc` de pe vremea când Julianstudia la Oxford.

Julian continu` s` str`bat` \nc`perea cu pa[i mari,

oprindu-se doar pentru a-[i aprinde pipa. Toate amintiriletrecutului se concentraser` asupra lui \n seara asta, \[i spusecu am`r`ciune. Ce ciudat s` g`seasc` fata asta... care parc`ap`ruse din apele râului... misterioas`... foarte tân`r`...fascinant` pentru privire. Avea pielea alb` ca laptele, ochiimigdala]i, p`rea atât de speriat`...

– La naiba! exclam` Julian, trebuia s-o trimit la spital.

Poate mâine se va sim]i mai bine, pentru a le spune deunde ap`ruse [i unde voia s` ajung`.

Deodat`, Julian tres`ri, amintindu-[i vocea Claudiei care ar fi spus cu sarcasm:

– La naiba, Julian, de ce nu transformi conacul `sta \ntr-unazil pentru câinii pierdu]i, sau \ntr-un orfelinat. Te-ai sim]i mairealizat a[a. Cine te aude vorbind, nu poate crede c-ai luptat\n Coreea.

Dar ce-am f`cut \n Coreea? se \ntreb` el. Am primit omedalie pentru c` am c`rat \n spate un soldat r`nit, riscându-miastfel via]a. De ce nu dispre]uise Claudia chiar [i acest gest?Pentru c`-i adusese o medalie, iar ei \i pl`ceau distinc]iile. Dar pentru c` \ngrijeai un biet c`]el abandonat, sau vreun copil a

c`rui mam` fusese ucis`, nu puteai primi o medalie.... Claudia

VISUL MEU 33



aproba doar acele fapte care erau puternic motivate. Ea nucuno[tea bun`tatea, lucru pe care el nu-l [tiuse pân` la\ntoarcerea din Coreea.

|[i aminti din nou de trecut. O cunoscuse la o petrecere \nNorfolk, unde mersese la o vân`toare. Gazda, Alicia Richards,era pasionat` de alc`tuirea perechilor. La vremea aceea, eraun burlac care prezenta multe avantaje, iar pe atunci Claudiaera \n cùtarea unui so]. {i i-l g`sir` pe el. Julian se\ndr`gostise imediat, considerând-o cea mai frumoas` femeiepe care o v`zuse vreodat`. Era cu trei ani mai tân`r` ca el. Sespunea despre ea c` a distrus multe inimi [i a refuzat zeci depretenden]i, fiind cam greu de satisf`cut. {tia s` vâneze, s` se]in` bine \n [a, s` pescuiasc`; era adepta sporturilor pe care elle adora. Dar nu-[i \nchipuise c` va ajunge s` se \nsoare cu o

astfel de femeie, pân` când Claudia nu-i lu` min]ile. Era plin`de via]`, cu mult` energie fizic` [i mental`. |nalt`, zvelt`, f`rùn pic de gr`sime, cu mâini [i picioare foarte mici, tr`s`turiclasice, pleoape care ascundeau ochi ce [tiau s` se uite la unb`rbat, f`când-o s` par` \nc`rcat` de dorin]`. Ochi verzi, p`r castaniu, tìat la baza gâtului. Claudiei \i pl`cea s` fie unic`. {idesigur când intra undeva, lumea \ntorcea capul dup` ea.

O singur` dat`, Julian observase c` ar fi o femeie dificil`,care tindea mereu spre perfec]iune. Dar apoi se \ndr`gostiseorbe[te [i hot`râse s` se \nsoare.

Avuseser` o scurt` logodn`. Claudia nu mai avea p`rin]i [ilocuia \n casa unei m`tu[i, lady Veering, o doamn` foarteb`trân` cu chipul ca o masc` [i peruc` blond`, pe care Juliann-o suporta, dar fusese nevoit s-o tolereze de dragul Claudiei.

Aflase de la ea c` trìse o via]` de martir`, sacrificat` mereu pe

34 DENISE ROBINS



altarul m`tu[ii Agatha. Durase destul pân` lui Julian i se luase v`lul de pe ochi [i realizase c`, de fapt, m`tu[a Agatha fusesemartira.

Mai apoi, Claudia, tân`ra cu care se c`s`torise [i Claudiaso]ia lui deveniser` dou` fiin]e foarte diferite. Atât deincredibil` era diferen]a \ncât nici acum nu realiza cum puteao femeie s` fie atât de rece, f`r` scrupule [i calculat`.

|[i aminti de o scrisoare pe care i-o scrisese lady Veering [icare-i parvenise prin intermediul avocatului sù, chiar \naintede moartea b`trânei doamne. Julian o interpretase ca or`zbunare târzie \mpotriva celei care profitase degenerozitatea ei.

„M` tem c` nu voi mai trì pentru a te mai vedea, Julian,scria aceasta, dar sper c` nu vei fi dezam`git s` afli c` n-am ce

s`-i las Claudiei. Mi-a luat to]i banii cât am fost \n via]` [i m-afor]at s` vând multe bunuri personale pentru a-i pl`ti datoriile.Nu cred c` [tii, dar \i place s` joace pocher [i s` parieze. Asta\i curge \n sânge. A mo[tenit acest viciu de la tat`l ei. El era unom de nimic, dar mama Claudiei, draga mea sor`, m-a rugats`-i promit c` voi avea grij` de Claudia [i am f`cut-o.

Am avut grij` de ea sperând c` se va m`rita cu vreun b`rbatmai dur, care s` scoat` sufletul din ea, pentru c` asta merit`.Claudia este \n stare s` desfac` [i pumnul unui mort, dac` [tiec` acolo se afl` vreo moned`.

Când te-a adus prima oar` s` te v`d, am \n]eles imediat cà g`sit ceea ce nu merita, c` e[ti prea blând [i prea binecrescut pentru ea. Am vrut s` te aten]ionez, dar atunci nu

m-ai fi crezut, a[a c` te-am l`sat s` descoperi singur.

VISUL MEU 35



Claudia te-a luat pentru bani [i perspectiv`, dar \n principalpentru c` e[ti un b`rbat blând, cu suflet bun. Când nu va maiputea lua nimic de la tine, te va p`r`si. Ascult`-mi sfatul [ipune [aua pe ea dac` nu vrei s` ajungi rù....“

Nu fusese o scrisoare pl`cut` [i Julian se sim]ise dezgustatdup` ce o citise. La \nceput, crezuse c` erau doar minciuni,dar apoi \ncepuse s` se conving` singur. |nc` din Coreea

\ncepuse s` suspecteze c` era ceva \n neregul` cu c`snicia lui.Nici \n luna de miere nu fusese prea grozav. Claudiar`spunsese cu pasiune, dar ca o regin` care acord` favoruriunui supus.

El, ca orice b`rbat, se uita la ea ca la un diamant de mare valoare; acea femeie frumoas`, dup` care \ntorcea capul oriceb`rbat, era a lui!

Iar ea profitase din plin de generozitatea lui. Pân` [i acestconac fusese cump`rat pentru c` ei \i pl`cea s` locuiasc` pemalul unui râu. Julian \i f`cuse daruri generoase.

Numai când \ncepuser` s` curg` facturile, el \i ceruse s` fiemai prudent`. Fusese atunci primul moment \n care o ghearàscu]it` se ivi de sub o m`nu[` de catifea. Dac` nu primea totmai mul]i bani, Claudia se posomora [i nu-i mai acorda nici oaten]ie. |l acuza de meschin`rie; Julian nu voia s` ajung` lafundul sacului cu toat` dragostea lui pentru so]ie, iar curândClaudia deveni o strìn`.

Ea r`sufl` u[urat` când \l v`zu preg`tit s` plece \n Coreea.El mai f`cu alte gesturi generoase, \i mai pl`ti ni[te datorii,apoi plec`. Iar la prima permisie bucuria de a o vedea pe

Claudia, casa, fu de scurt` durat`.

36 DENISE ROBINS



|n fa]a ochilor lui ap`ru o nou` Claudia, mai frumoas` caoricând, mai amuzant`, mai spiritual`. Dar \ntre timp, maic`p`tase o pasiune; cea pentru bùtur` [i pentru b`rba]i cucare el nu putea concura. Se \nconjurase de astfel de prietenide la plecarea lui [i-i aducea la conac \n weekend, sau \napartamentul din Londra.

Julian fusese la \nceput uimit, apoi dezgustat de cei cu care

se \nso]ise Claudia. Erau ni[te parazi]i, care vegetau \n jurul ei,trìnd de pe urma ei.Claudia, care pentru el p`ruse cândva chintesen]a unei

so]ii de calitate, suferise o cumplit` metamorfoz`. Consumaalcool cu disperare, pierdea nop]ile [i a doua zi dormea tottimpul pân` la cin`, când \[i relua escapadele. Acest fel de

via]` \i afecta desigur s`n`tatea. Era mereu nervoas`, iar

pentru Julian nu avea cuvinte bune, decât dac` voia ceva de lael. Când Julian \ncerc` s`-i spun` c` nu era bine ce f`cea, ea \lacuz` c` are concep]ii \nvechite.

Dup` o discu]ie generat` de solicitarea lui Julian de ar`mâne un weekend acas`, f`r` prietenii ei, ea \l amenin]`c`-l va p`r`si.

– M-am s`turat de predicile tale! Vreau s`-mi trìesc via]a!Claudia era \ntins` pe canapea când \i spuse aceste vorbe.

Scrumiera aflat` pe noptier` era plin` de resturi de ]igar`. Ea\l privea cu acei ochi minuna]i de care se \ndr`gostise Julian.

Acum \n ochii ei nu se putea citi decât ur`. Julian sim]i c` [i el o ura la rându-i. Aceast` femeie \i furase

[i ultimele iluzii de a avea o via]` conjugal` decent`. Nu-i

putuse oferi un copil, sau poate nici nu voise.

VISUL MEU 37



– Am ajuns \n situa]ia, drag` Claudia, \n care nu-mi maipas` dac` pleci sau stai.

– Poate vrei s` divor]`m, poate ]i-ai g`sit alt` femeie. – |]i dai seama c` acum sunt foarte prudent. Nu m` voi

rec`s`tori, mi-a ajuns ce mi-ai f`cut tu. Nici nu vreau s`divor]ez, pentru c` ]in la numele [i reputa]ia mea. Ce faci tu,este problema ta.

Desigur, Claudia continuase s`-i fac` probleme, s`-l for]ezes` scape de ea. Julian nu mai prezenta interes pentru ea,dovedind c` nu era chiar atât de bogat; prea repede ajunsesela fundul sacului.

Tr`iser` separat \n ultimele luni. Ea se afla la Londra, el laconac.

Apucase s`-i spun` Claudiei c` nu se va mai rec`s`tori, dar

un b`rbat nu poate tr`i singur; [tia asta.Se deschise \ncet u[a bibliotecii [i intr` infirmiera.

– Scuza]i-m`, domnule Barrisford, pacienta ar vrea s` v` vorbeasc`.

Julian o urm`. Urcând treptele sc`rii care duceau \n cameraunde se afla Ming, sim]i ceva ciudat, f`r` a putea s`-[il`mureasc` despre ce este vorba. Intr` pe vârfuri \n \nc`pere.

Asistenta o transportase pe tân`r` \ntr-o camer` cu baie. Julianr`mase lâng` patul tinerei.

Figura ei mic`, delicat`, avea dou` pete ro[ii \n obraji, iar ochii migdala]i erau marca]i de febr`, tulbura]i. Respira greu.

– Te sim]i mai bine?Fata \ncuviin]`.

– Ai fost foarte bun cu mine. Dar eu...

38 DENISE ROBINS



– A[ vrea s`-]i [tiu numele, \ncepu Julian....cred c` ai tìsunt \ngrijora]i...vreau s`-i informez...

– M` numesc Ming.Ming. Era un nume neobi[nuit, dar i se potrivea. Fata era

parc` f`cut` dintr-o bucat` de por]elan... delicat`, cu aer oriental, cu acel p`r minunat negru, cu ochii languro[i. Sea[tepta s`-i vorbeasc` folosind un accent strìn. Dar ea vorbeao englez` curat`....

– Ming Corally. – Ming Corally, repet` el. Adresa? Num`rul de telefon... – Nu. Eu... fata se opri. Se vedea c` nu putea s` respire. – Mai bine nu vorbi acum, zise Julian.Ming c`zuse din nou \n acea stare de febr` [i delir.

– Du-te... nu vreau s` te [tiu lâng` mine... auzi Julian. El oprivi ciudat. Din vorbele ei, realiz` c` fata era speriat`. Cineva

voise s`-i fac` rù. – Ce tratament i-a]i aplicat? o \ntreb` Julian pe asistent`. – Penicilin` la trei ore; se va face bine, nu v` face]i

probleme. Va avea câteva momente mai rele, dar \[i va revenidestul de repede.

Julian ie[i din \nc`pere. Ridic` receptorul telefonului [i lu`leg`tura cu poli]ia.

– A \ncercat cineva s` afle de o rud` numit` Ming Corally?\ntreb` el.

R`spunsul fu negativ. Julian puse receptorul \n furc` [i\ncepu din nou s` str`bat` \nc`perea cu pa[i mari. Va trebui sà[tepte pân` fata va putea vorbi din nou.

F`r` s` [tie din ce motiv era curios s` afle mai multe despreea. Ming... ce nume frumos! I se potrivea. Din nou, Julian \[i

aminti de copilul din satul acela coreean.

VISUL MEU 39



Era [i normal c` poli]ia nu fusese informat` despre MingCorally. Se petrecuser` dou` lucruri despre care JulianBarrisford nu avea cum s` [tie.

Când Ivor Walters se \ntorsese la prietenii s`i, preg`tisedeja o versiune [i nu avea oricum de gând s` spun` adev`rul.Le spusese lui Sallie [i Norman c` se certase cu Ming iar aceasta plecase direct acas`.

– A luat trenul, zisese el. Când Sallie [i Norman v`zuser` c`Ming nu se \ntorsese pân` târziu, crezuser` versiunea lui Ivor.Curând, Sallie se \nfurie.

– Nu mi se pare frumos din partea lui Ming s` ne striceastfel petrecerea.

Norman \ncuviin]`. – Mai ales c` eu [i Norman aveam de gând s` ne anun]`m

logodna. – Felicit`ri, murmur` Ivor. – O s`-i spun eu lui Ming ce cred despre ea, când o s-o v`d,

zise Sallie. Dar pentru ce naiba v-a]i certat? – S-a \nfuriat nu mai [tiu din ce motiv.Se \ntoarser` cam ploua]i la Londra. Nimeni nu coment`

absen]a lui Ming. Nimeni, \n afar` de m`tu[a sa.

Tom Corally nu mai avea cum s` vegheze asupra fiicei sale,sau s`-i pun` \ntreb`ri. La ora [apte [i jum`tate \n seara aceea,dup` ce citise ziarul, \l l`sase s`-i cad` la picioare [i ... murisede angin` pectoral`.

Asta \n timp ce biata Ming lupta pentru propria-i via]`, \ncasa lui Julian Barrisford.

***

40 DENISE ROBINS



Timp de patruzeci [i opt de ore, Ming lupt` cu pneumonia.Noaptea, dup` ce criza trecuse dup` cum spusese doctorulBishop, Ming \nvinsese boala. Julian Barrisford, \n pijama [ipapuci, se afla la u[a ei. Asistenta \l trimisese la culcare cudou` ore \n urm`, dar el revenise.

– Marea ei problem` este sl`biciunea, zisese doctorulBishop. Nu este bine hr`nit` [i cred c` munce[te prea mult.

Dar Ming reu[ise s` \nving` boala. Iar Julian se retr`sese

din nou \n camera sa, lini[tit de data asta.Diminea]a primul lucru pe care-l f`cu fu s` afle adresa lui

Ming. Probabil ai ei erau \ngrijora]i.Ming se sim]ea mai bine. Se ridicase pe perne, cu toate c`

avea privirea obosit`, cu ochii \ncerc`na]i. Cu toate acestea\ncerc` s`-i zâmbeasc`.

– M` simt mai bine [i nu [tiu cum s`-]i mul]umesc pentru

tot, murmur` ea. N-ar mai trebui s` m` ]ii aici. – Doctorul Bishop a spus c` va trebui s` stai vreo zece zile.

Ai sc`pat de pericol dar nu de tot. Trebuie s`-mi dai adresa, s`comunic cu ai t`i.

– De când m` aflu aici? – De dou` zile. Te-ai sim]it prea r`u ca s` po]i vorbi. Ai

spus multe lucruri, dar f`r` sens pentru noi.

Tân`ra \l privi speriat`, dup` cum i se p`ru lui Julian. De cese temea oare? se \ntreb` Julian.Ming \ncepu s`-i vorbeasc` despre tat`l ei... China...

m`tu[a Prue...{i el v`zu totul cu ochii min]ii. Casa aceea sordid` din

Streatham, \n care fata era mereu cic`lit`, chiar dac` tat`l \i luapartea. M`tu[a p`rea o brut`.

Julian scrise adresa.

VISUL MEU 41



– O s` trimit o telegram`, zise el.Ming vru s` mai spun` ceva dar ro[i, transpir`, \ntrebându-se

ce gândeau oare tata [i m`tu[a.De aceea, \i spuse:

– Cel mai bine ar fi s` telefonezi la biroul unde lucrez, s`ceri s` vorbe[ti cu prietena mea, Sallie Lawford. Ea \i poatetransmite tatei c` sunt bine.

– N-ai vrea s` vorbe[ti tu cu Sallie? zise Julian. |]i voi aducetelefonul aici.

– O, ar fi grozav! exclam` Ming. Julian g`si imediat num`rul [i \n clipa urm`toare Ming

vorbea cu Sallie. Aceasta era uimit`, iar Ming nu putea vorbi \nlargul ei din cauza lui Julian. |i spuse pe scurt cum se purtase

Ivor [i ce se \ntâmplase de atunci la Shanley.Sallie zise doar atât: – Iar eu [i Norman te credeam acas`! {tii, am fost cam

sup`rat` pe tine c` ne-ai stricat petrecerea. – Nu te-a sunat tata, cumva? o \ntreb` Ming.R`spunsul fu negativ. Ming era uluit`.Oricum, Sallie \i promise s` se duc` acas` la ea, s` le spun`

ce se \ntâmplase cu Ming. – Spune-i tatei c` m` simt bine [i sunt \ngrijit` cu mult`

aten]ie.Cu acestea, convorbirea se \ncheie. Iar Julian se lini[ti

acum când musafira lui luase leg`tura cu familia.La [ase [i jum`tate, Ming primi un telefon. Ridicând

receptorul, ea spuse emo]ionat`:

42 DENISE ROBINS



– Cred c` este tat`l meu.Dar Ming primi o lovitur` puternic`, a[a cum numai

Prudence Corally [tia s` dea. Cu vocea ei strident`, pe care oauzi chiar [i Julian Barrisford, aflat \n dreptul ferestrei, \i spusenepoatei sale:

– Sallie mi-a povestit c` te-ai speriat de nu [tiu ce b`rbat [iai c`zut \n râu. N-am mai auzit asemenea baliverne; desigur,

nu cred o iot`.Ming o \ntrerupse.

– M`tu[` Prue, acest lucru chiar s-a \ntâmplat! – De fapt, nu m` intererseaz`, zise Prudence Corally, ai

dou`zeci [i unu de ani [i te po]i p`zi singur`. De fapt, te-amsunat s`-]i spun c` n-o s`-]i mai vezi tat`l.

Ming p`li. – De ce, m`tu[`? – Pentru c` exact \n noaptea \n care ai lipsit, a murit de

inim`. L-am \ngropat azi diminea]`. Am fost singura care a\nso]it co[ciugul la groap`.

Ming nu-[i g`sea vorbele. Julian \i veni \n ajutor. PrudenceCorally continua s` ]ipe \n receptor.

– Nu \ncerca s`-mi vinzi gogo[i, Ming! {i te rog, nu mai veni \n casa asta; \]i vei g`si bagajele \n gara Victoria. |]i voitrimite chitan]a de la bagaj. Nu vreau s` mai stai \n casa mea,chiar dac` e[ti fiica fratelui meu... semeni mai mult cuacea...

Ming nu mai auzi nimic; sc`p` receptorul din mân`.

Julian \l prinse [i i se adres` m`tu[ii Prue:

VISUL MEU 43



– N-am avut pl`cerea de a v` cunoa[te, doamn` Corally,zise el furios, dar a[ vrea s` v` informez c` nepoatadumneavoastr` are o pneumonie sever`, se afl` \n casa mea,iar doctorul [i asistenta....

El nu mai apuc` s` spun` nimic. – Dac` e[ti iubitul ei, po]i s-o ]ii acolo. La revedere. Julian se \nfurie teribil. Sim]i aceea[i neputin]` ca atunci

când \l g`sise pe bietul Frisby prins \n capcan`. O privi peMing, observ` c` tenul ei c`p`tase o paloare alb`strie [i ochem` repede pe asistent`. Era evident c` Ming, sl`bit` cumera, nu putea suporta un [oc.

Julian \[i turn` un pahar de brandy, apoi lu` mai multep`turi, pe care le duse \n camera lui Ming.

Asistenta se str`dui s-o aduc` la normal pe Ming, care acum

\l privea cu ochii mari, cu lacrimi rostogolindu-i-se pe chip.Fata asta avea de \ndurat prea mult` durere. Tat`l ei, cel maibun tat` din lume, se dusese... era imposibil de crezut, dar separe c` era adev`rat.

|l \ngropaser` deja! Asta spusese cruda ei m`tu[`. Dac` l-ar mai fi apucat \n via]`, Ming s-ar fi rugat s` nu cread` nimic r`udespre ea.

Lacrimile amare continuau s` curg`. Iar Ming s` segândeasc` la ce o a[tepta acum, \ntr-o lume \n care tat`l ei numai exista. Era complet singur` [i nu avea nici m`car unacoperi[ deasupra capului. Ar fi vrut s` fug` departe de acestloc, dar unde s` se duc`? Cu ce bani?

Julian o v`zu plângând [i-l duru inima pentru acea biat`

fat`, atât de greu \ncercat`.

44 DENISE ROBINS



– Biata de tine, murmur` el. Cum s` ]i se \ntâmple atâtea?Ce femeie blestemat`! }i-a dat vestea f`r` nici unmenajament....

Ming \nchise ochii. – M`tu[a Prue m-a urât \ntotdeauna. – De ce, draga mea? – Din multe motive. Era geloas` pe mama, pentru c` s-a

c`s`torit cu tata. M`tu[a ar fi vrut s` mearg` cu tata \n China,de aceea n-a iertat-o pe mama. Iar despre mine spune c`sem`n prea mult cu mama...

Julian f`cu o grimas`. – Dar din motivul acesta nu te poate da afar` din cas`!Ming oft`.

– M`tu[a Prue poate. {i pe tata l-a terorizat... Ming izbucni

\n plâns din nou. Julian \i lu` mâna mic` \n palmele sale mari. |ncepuse s`

\n]eleag` ce-l f`cuse s` vrea s-o ajute, s` fie Bunul Samariteancu ea. {i pe m`sur` ce trecea timpul, \n]elese c` avusesedreptate.

– |ncearc` s` nu mai plângi, Ming, nu-]i face bine. Când te vei \ns`n`to[i, vei suporta totul mai u[or. |ncearc` s` nu-]ipierzi curajul. Lucrurile se vor aranja cumva. {i eu am primitastfel de lovituri de la via]`. Nu [tii niciodat` ce se poate ivi...

Ea suspin`: – S` se iveasc`? – Consider`-m` un prieten bun, Ming. Mâine te vei sim]i

mai bine [i poate vom g`si \mpreun` o solu]ie la problemele

tale. Aceast` femeie blestemat` \ncearc` s` scape de veninul

VISUL MEU 45



acumulat scuipându-l spre tine, o fiin]` vulnerabil`. Dar nunumai acas` la ea po]i locui, Ming. Vom g`si o solu]ie pentrutine, \]i promit.

Vocea lui calm` [i puternic` aduse oarecare lini[te \nsufletul lui Ming.

– De ce s` fii atât de bun cu mine, sunt o strìn`! – Poate. Cu toate acestea, simt c` te cunosc de când lumea,

Ming. Te deranjeaz` s`-mi spui ce vârst` ai? – Dou`zeci [i unu, murmur` ea. – Dumnezeule! Am crezut c` ai cel mult optsprezece. – Nu; dup` cum spunea m`tu[a, am vârsta la care trebuie

s`-mi port singur` de grij`. Domnule Barrisford, nu [tiu cums`-]i mul]umesc pentru grij`, pentru cuvintele bune, pentrutot. Nu [tiu ce a[ fi f`cut dac` a[ fi ajuns la spital!

Julian se \ntreb` cum ar fi fost c`snicia lui dac` ar fi avut oso]ie ca Ming; bun`, blând` supus`... [i-o imagin` pe Claudiapufnind dispre]uitor privind-o pe Ming; o biat` gâsculi]`,dintr-o suburbie a Londrei.

Julian n-o suspecta pe Ming c` ar fi f`cut ceva rù [i luasechiar de la \nceput drept bune vorbele ei. O l`s` pe Ming s` seodihneasc` [i ie[i din \nc`pere.

– Trebuie s` facem ceva pentru copila asta, b`trâne Frisby;este ca [i tine cândva, \ntr-o urât` capcan`. O s-o ajut`m sìas` din ea.

Frisby fu desigur de acord; l`tr` o dat` scurt, \ncuviin]ânddorin]a st`pânului sù, apoi o rupse la fug`.

46 DENISE ROBINS



Capitolul 4

Trecur` dou` s`pt`mâni pân` când Ming putu s` se ridicedin pat [i s` coboare la parter, \n salon.

Era patru [i jum`tate, \ntr-o vineri dup`-amiaz`, iar Juliannu se \ntorsese \nc` de la birou. Afar`, vremea era la fel defrumoas`.

Cu sentimente contradictorii, Ming ajunse \ntr-o alt`\nc`pere frumoas`, plin` de c`r]i. Nu-[i amintea decât c` maifusese o dat` aici; probabil când fusese adus`.

Ming \ncepu s` se obi[nuiasc` la gândul c` tat`l ei nu mai

exista. Julian reu[ise, de fapt, s`-i transmit` din filosofia lui de via]`, acceptarea aproape fatalist` a tragicului.Firma lui Julian, Camledge Publishing, avea nevoie de o

dactilograf`; de aceea, Julian \i explicase lui Ming c`-i va puteaoferi o slujb`, chiar pe St. James. Salariul nu era foarte maredar era oricum dublu fa]` de ce câ[tiga ea.

– Vreau s` devii independent`, s` nu mai depinzi de

creatura aceea oribil`, m`tu[a ta, \ncheiase el cu un zâmbet.



Ming se obi[nuise s` se bucure de zâmbetul lui Julian, caref`cea ca figura lui s` se destind` subit, alungând toat`suferin]a de pe chipul lui. De fapt, \n aceste zile petrecute \ncasa lui, avuseser` multe discu]ii pe teme de via]`, iar Ming\ncepuse s`-l admire pe Julian, ca s` nu mai vorbim derecuno[tin]a pe care i-o purta. {i-ar fi dat [i via]a pentru el.

|n dup`-amiaza aceasta, stând la fereastr` [i a[teptând s`apar` ma[ina care-l aducea pe Julian, Ming \[i aminti cuvinteleasistentei aduse de doctorul Bishop de la spitalul dinlocalitate:

– Cred c` este mai bine s` dispar de aici \nainte s` se\ntoarc` nevasta lui....

Sinistre cuvinte! P`cat c` Julian era c`s`torit cu o femeiedespre care nu prea vorbea. |n aceste zile ea nu ap`ruse

niciodat`. Nu putea fi din vina lui Julian.Ming se \ntrebase adesea cum ar`ta aceast` doamn`Barrisford. Probabil asistenta [tia ceva, auzise probabil bârfede la Jackson, singura persoan` din cas` pe care Ming n-opl`cea.

Probabil Jackson lansase zvonul c` doamna Barrisford ar putea s` apar` pe nea[teptate, s-o g`seasc` aici pe Ming.

De aceea, ea decise s` p`r`seasc` a doua zi conaculShanley . Nu mai putea abuza de generozitatea lui Julian. Se va \ntoarce la Londra, va \nchiria o camer` [i va \ncepe lucrulla editura Camledge.

Ce fel de femeie avea Julian drept so]ie, dac` nu avea oc`snicie fericit`? se \ntrebase Ming de sute de ori. Cum ar`ta?

Purtat` de curiozitate Ming ie[i din bibliotec` [i se trezi

\ntr-un hol mare, unde r`mase câteva clipe privind cu

48 DENISE ROBINS



admira]ie scara din lemn de cire[, cu balustrada sculptat`,tablourile \n ulei. Nu era nici unul al so]iei lui Julian, eraudoar figuri din alt` epoc`.

Ming, care mergea pe vârfuri, vrând s` nu fac` zgomot, setrezi \ntr-o camer` care era, se pare, un salon \n care v`zudou` superbe candelabre din sticl` de Vene]ia. Ferestrele cudraperii de brocart d`deau spre paji[tea pe care o g`sise Julian.Toate lucrurile din \nc`pere i se p`reau foarte valoroase.Observ` scaunele Regency, sofaua cu multe perne decorative;oglinda Louis Quatorze, covoarele de Buhara. Erau toate, defapt, colec]ia doamnei Barrisford, mama lui Julian.

Deasupra [emineului v`zu un tablou pe care-l privi\ndelung, sim]ind instinctiv c` aceasta era Claudia, so]ia lui

Julian.

Era vechi de zece ani, executat de un renumit pictor al vremii.Claudia era \mbr`cat` \ntr-o rochie de catifea gri cu

mânecile lungi, strâmte, pân` la cot. Avea un zâmbetenigmatic, a[a \l percepu Ming, iar p`rul \l purta strâns laspate \ntr-o coad`.

Cu toat` frumuse]ea femeii din tablou, Ming sesiz` ceva

care-i repugna. |i d`dea aceea[i senza]ie pe care o avusesecând o dusese tat`l ei prima oar` la o gr`din` zoologic`. Seuitau \mpreun` la un [arpe \ncol`cit, care avea culoriextraordinar de vii [i frumoase. Acestea \i atr`seser` de faptprivirea lui Ming, care strigase: o tat`, ce [arpe frumos!

Reptila se descol`cise, scosese o limb` ascu]it` [i pornise \n vitez` spre ea, ceea ce o f`cuse pe Ming s` plâng`, s`-i cear`

tat`lui s` plece de acolo.

VISUL MEU 49



Tata râsese atunci, dar [i acum Ming \[i amintea acea limbàscuti]` de [arpe. Iar acum, privind portretul so]iei lui JulianBarrisford avu aceea[i senza]ie de team` [i de repulsie. Sim]ea càceast` Claudia avea mult venin [i abia a[tepta s`-l scoat` la iveal`.

|nfiorându-se, Ming p`r`si acel salon plin de lucruri atât defrumoase [i se \ntoarse \n bibliotec`. Se sim]ea atât de sl`bit`!

Se mai afla \nc` la fereastr` când ap`ru Julian.|n clipa \n care el intr` \n bibliotec` [i labradorul s`ri \n

\ntâmpinarea lui dând din coad`, Ming sim]i cu totul altceva.Se sim]ea bine, protejat`, \n compania acestui b`rbat. El of`cea s` simt` c` era bine, c` era \n via]`.

– Ei, asta da, surpriz`! exclam` Julian v`zând c` Mingp`r`sise patul. E[ti \nc` sl`bit`, dar total diferit` de acum dou`s`pt`mâni, adùg` el râzând.

– M` simt mai bine, zise Ming. – Ce ai f`cut azi? o \ntreb` Julian. – M-am plimbat prin casa asta mare, am admirat

tablourile... – |n salon sunt dou` tablouri minunate. Ai v`zut acel

Corot?Ming ro[i, ne[tiind ce era acela un Corot.

Julian observ` c` fata era jenat` de incultura [i ne[tiin]a sa,a[a c` adùg`: – Tabloul cu rama aurit`, un peisaj cu copaci, umbre,

funigei... – O, da, l-am v`zut, \ncuviin]` Ming. Ochii ei str`luceau de

interes, aflase ceva. |i pl`cea s` afle lucruri noi de la Julian. – Am v`zut [i tabloul acelei femei \n catifea gri.

Figura lui Julian se schimb`.

50 DENISE ROBINS



– A, portretul so]iei mele, zise el. – Mi-am \nchipuit c` este doamna Barrisford, zise Ming. – A fost f`cut la Paris, la pu]in timp dup` c`s`torie. – Este foarte atr`g`toare. – Mda, morm`i el, cine [tie cum mai este acum...Deodat`, Ming \l \ntreb`:

– Crezi c-a[ putea pleca mâine la Londra? – Cred c` n-ar fi bine s` te duci atât de repede \n atmosera

aceea poluat` a ora[ului. A fost o c`ldur` insuportabil`, cu totaerul condi]ionat.

– Cu toate acestea, trebuie s` plec. – De ce te gr`be[ti, Ming?Ea \i evit` privirea, mu[cându-[i buzele nervoas`.

– M` aflu aici de prea mult timp [i am abuzat de

amabilitatea ta. – Drag` copil`, sunt singur aici, \n toat` casa asta, cu oarmat` de servitori care nu are mare lucru de f`cut. De ce nu

vrei s` mai stai? Cel pu]in pân`-]i g`se[ti o slujb`.Ming izbucni: – Sunt convins` c` so]iei tale nu i-ar face pl`cere s` afle c`...Cu ]igara \n gur`, cu mâinile \n buzunare, Julian o privi

amuzat. Cu cine discutase copila asta? Cine-i s`dise \n sufletastfel de temeri? Lui nu-i p`sa ce ar putea crede Claudia. Earefuzase s`-[i \mpart` via]a cu el, a[a c` nu mai avea dreptul s`decid` cine putea sta sau nu la conac.

Iar el se sim]ise incomparabil mai bine de la sosirea fetei \naceast` cas`; era ca [i cum ar fi \ngrijit un copil bolnav... dar

vorbele lui Ming aruncar` o lumin` diferit` asupra lucrurilor.

Se temea de ce ar putea spune Claudia. Biata copil`!

VISUL MEU 51



– Nu crezi c-ar trebui s` plec de acum? Julian fu impresionat, ca de obicei. Arunc` ]igara [i se

apropie de ea. – Micu]` Ming, \ncepu el, nu cred c-ar trebui s` pleci de

aici pân` nu e[ti complet restabilit`, numai pentru c` eu am oso]ie. Ea nu mai vine pe aici. Nu suntem \n termeni prea buni,ea prefer` via]a de la Londra [i prietenii ei. Nu este geloas` pemine. De fapt, n-o interesez deloc! Iar dac` prin absurd ar ap`rea aici, nu cred c-ar deranja-o s` te vad`!

– Dar [i asistenta a plecat! insist` ea. De fapt, Ming nu voia s` p`r`seasc` conacul Shanley. Mai precis, nu mai voias`-l p`r`seasc` niciodat` pe b`rbatul care o salvase. |l adora.Dar fiind crescut` \n atmosfera puritan` a casei m`tu[iiPrue, era \nc` prizoniera acelor idei \nvechite. Nevoind s`-l

supere pe Julian, ad`ug`: eu [tiu c` nu sunt probleme, dar ceilal]i...?Biata Ming! oft` Julian. Probabil avea dreptate. De obicei,

oamenii sunt gata s` trag` concluzii pripite. De ce n-ar face-o[i Claudia? Dac` ar fi aici s` afle!

Julian se \ncrunt`.Ming, care \l urm`rea cu privirea, observ` c` pe chip \i

ap`rur` urmele unei dureri pe care de obicei reu[ea s-oascund`. – Cred c` ai dreptate, Ming, zise el \n cele din urm`.

Oricum, nu cred c` reputa]ia ta ar avea de suferit dac` ai mair`mâne \nc` patruzeci [i opt de ore. |ntre timp, o voi ruga pedoamna Trench s`-]i g`seasc` undeva o camer` onorabil`.

– E[ti nea[teptat de bun cu mine, zise Ming, \ntrebându-se

de câte ori \i mai spusese asta.

52 DENISE ROBINS



El f`cu un gest cu mâna cum c` n-ar fi contat [i sun` pentruca Jackson s`-i aduc` ceaiul. |n timp ce discuta cu Ming,deveni brusc con[tient c` i-ar lipsi foarte mult aceast` mic`f`ptur` fragil`, lipsit` de ap`rare, atât de u[or de afectat de

via]`. Nu mai era o str`in` pentru el. Era diferit` de celelaltefemei pe care le cunoscuse. Nu se bucurase de o educa]iealeas`, probabil, dar era mult mai interesant` ca oricare alta.P`rea demodat`, crescut` \ntr-o atmosfer` cu idei \nvechite.

Se sim]i pu]in descump`nit s` constate c`-i va lipsi aceast`tân`r` [i mai ales c` nu era dispus s` revin` la solitudine, s`-[ig`seasc` doar câinele [i servitorii la \ntoarcerea acas`.

– Te-ar deranja, Ming, dac` a[ lua leg t̀ura cu prietena ta s-oinvit s` stea aici cu tine?

– Sallie n-ar accepta aceast` invita]ie. Cred c` mama ei

gânde[te lucruri oribile despre mine, la fel ca m`tu[a mea. Iar Sallie nu [i-ar putea p`r`si slujba. – Ei bine, curând vei p`r`si aceast` cu[c` a leului, draga

mea Ming, [i vei duce o via]` respectabil` \ntr-o pensiune,g`sit` de doamna Trench, voi avea grij` de asta chiar de mâine.

Ming sim]i c` Julian este iritat de insisten]ele ei. Se gândic` era mai bine s` tac`, s` nu mai spun` nimic pentru c`

gre[ise.Dup` dou` sau trei minute, Julian o privi [i v`zu c` fuseseafectat` de vorbele lui. Dac` ar fi [tiut, n-ar fi spus nici o vorb`care s-o supere!

– Uite ce este, Ming, zise el. Ascult` sfatul meu [i nu temai l`sa influen]at` de hipersensibilitatea ta. Asta te va facefoarte nefericit`. |nva]` s` iei mai u[or via]a [i oamenii, a[a

cum fac eu.

VISUL MEU 53



– Dar nu cred c` tu \i iei mai u[or! Altfel ai fi cinic! Vorbele ei \l f`cur` s` râd`. – Mul]umesc, draga mea, eu chiar am crezut c` sunt cinic.

Oricum, nu vreau s` mai suferi, Ming. Nu vreau s` te mai [tiu vulnerabil`. El cit` un vers: „calc` atent, pentru c` sunt viselemele cele pe care le calci“. Cred c` Yeats la tine s-a gândit cândle-a scris. Tu trebuie s` fii atent`, pentru c` reu[e[ti doar s`-mirisipe[ti visurile, draga mea.

Ming nu-i \n]elese vorbele \n totalitate, dar re]inu numelepoetului, pentru a cump`ra un volum, imediat ce ajungea laLondra. Cu mult` simplitate, ea \l rug`:

– Mi-ai putea cita mai mult? Julian \ntinse mâna [i mângâie câinele aflat lâng` el. – Nu [tiu dac`-mi mai amintesc prea bine versurile, de pe

vremea când eram student la Oxford, dar pentru tine voi \ncerca:

O, cum \mi amintesc noaptea, luna [i steleleCând mi-am pus haina sub picioarele tale...S`rac fiind \]i pot oferi doar visurile mele,Calc` \ncet pe ele...

Ai grij` de visurile mele...“

– Superb! exclam` Ming. – Da, \ncuviin]` Julian, Yeats este de un romantism aparte.

Dar tot insist s` fii atent` la picioarele cui \]i vei pune visurile.Ming ar fi vrut s` continue discu]ia lor, dar se oprir` auzind

zgomotul f`cut de ro]ile unei ma[ini. – O, exclam` Ming! Ai musafiri. Ar fi mai bine s` m` duc \n

camera \n care am stat, s` m` a[ez \napoi \n pat, nu m` simt

54 DENISE ROBINS



prea bine. Ming nu continu` observând cum figura lui Julianexprima dintr-o dat` consternare. Privind afar` v`zu [i ea untân`r cu p`rul lung blond, cu chip de efeb, care cobor\ dinma[in` dând mâna unei doamne \ntr-un taior gri [i o p`l`riemic` la care avea prins un buchet de flori albe. Ming orecunoscu imediat pe Claudia, iar Julian zise:

– Minunile nu vor \nceta niciodat` s` existe. |n seara asta,am onoarea unei vizite din partea so]iei mele!

Julian \l urm`ri cu inima strâns` pe Jackson, care se\ndrept` spre holul mare de la intrarea casei, pentru a-ideschide u[a Claudiei. {i, dup` cum presupuse el, celui mairecent amic al acesteia.

Nu avu timp s` se gândeasc` la ce-i va spune despre MingCorally.

Claudia intr` \n conac. Era \nc` frumoas`, cu toate c` se

\ngr`[ase \n ultimii doi ani, iar tenul \i era afectat de b`utura\n exces.

Se apropie de Julian ca [i când s-ar fi desp`r]it de el doar de câteva minute, \i \ntinse o jachet` pe care o avusese pebra], apoi \[i scoase p`l`ria.

Julian zise: – Nu te a[teptam. De ce n-ai sunat s` cer s` ]i se

preg`teasc` ceva de mâncare? – Nu-mi este foame. Nu vreau decât s` beau ceva. Julian o privi curios. O ura pe aceast` Claudia, care nu

putea tr`i f`r` alcool. F`r` a-i r`spunde, arunc` o privire celuicare o \nso]ea [i care-i ducea \n bra]ele câinele. Ce creatur`detestabil`! Sem`na cu câinele pe care-l ducea. Avea p`rullung [i era prea elegant [i parfumat pentru un b`rbat.

Claudia \i spuse:

VISUL MEU 55



– Ozzy, te rog s-o duci pe Mitzi afar`.Tân`rul clipi des privindu-l pe Julian.

– Ai v`zut-o pe Mitzi? Nu ]i se pare frumoas`? Julian strânse din buze, dispre]uitor. – N-am avut pl`cerea de a cunoa[te pe nici unul din ei.Claudia c`sc` plictisit`.

– Ozzy, acesta este so]ul meu. Va trebui s` fii atent cum tecompor]i aici. El este dedat muncii [i disciplinei.

Ozzy zâmbi ca un heruvim. – Ce pasionant! Claudia drag`, ce zici, Mitzi n-ar vrea s`

bea ceva? Julian r`spunse \n locul so]iei sale: – Mitzi mai poate a[tepta, am de discutat cu tine, Claudia. – Bine, zise aceasta. Nici n-am venit bine [i vrei s`-mi ]ii o

predic`; s` nu te mire c` nu prea vin s` te vizitez. Julian era con[tient c` atitudinea refractar` a so]iei sale sedatora re]inerii sale \n a pune la picioarele ei \ntregul luicapital. O lu` de bra] [i o introduse \n bibliotec`.

– Julian, dac` m-ai adus aici ca s`-mi spui c` nu-]i placprietenii mei, plec direct la Londra.

– Po]i s` bei lini[tit` [i aici, Claudia, numai s` nu te a[tep]i

s`-]i pl`tesc eu b`utura. Cât prive[te cel mai recent iubit al t`u,chiar nu m` interesaez`. Nu [tiu de ce ai ales aceast` ezitare\ntre sexe drept iubit.

– Ozzy este un excelent pianist [i un b`rbat amuzant. Estefiul celui de al unsprezecelea duce de St. Finnygan.

– C`ruia nu pot decât s`-i fiu recunosc`tor pentru c` l-aprodus pe acest Ozzy... de ce ai venit Claudia?

Ea ridic` din umeri.

56 DENISE ROBINS



– Era prea cald \n apartament [i mi-am spus c` m-a[ sim]ibine o noapte aici pe râu.

– A[adar, se presupune c` va trebui s` am grij` de pianistulcu fa]` de homosexual ca [i de pudelul lui, pentru ca tu s` po]irespira aerul curat de la Shanley?

Ea \ncepu s` râd` apoi \[i pudr` nasul. – E[ti atât de dulce, Julian! Nu [tii cum s` faci s` m` simt

bine, ori de câte ori te v`d! – Era mai bine dac` nu ap`reai cu celebrul pianist [i

pudelul lui! – Mul]umesc foarte mult, dar Mitzi este a mea. – Va trebui s` fii atent`, s` n-o mu[te Frisby. – A, n-a murit \nc` bruta aia? Julian r`bufni.

– Acest câine este companionul meu; este mult maicredincios decât...Claudia izbucni \ntr-un râs isteric.

– Mai credincios ca so]ia, voiai s` spui, nu? Dar nu esteadev`rat! |]i sunt foarte credincioas`, Julian! Nu m`intereseaz` Ozzy, fizic vorbind; admir muzica lui [i faptul c`mi se supune de bun`voie. |mi plac sclavii. B`rba]ii nu m`

intereseaz`. Julian nu mai zise nimic. Poate Claudia spunea adev`rul.Cunoscând-o bine, [tia c` era interesat` de cei cu care seasocia, pentru a ob]ine avantaje de pe urma lor. Claudia eraprea istea]` s` ri[te un divor], pân` nu era sigur` ce va ob]inede la el. De aceea, o ura. Ar fi respectat-o mai mult dac` l-ar fip`r`sit pentru alt b`rbat [i nu pentru bani.

Julian \[i aminti de Ming.

VISUL MEU 57



– Ei, dac` tot e[ti aici, s` vedem ce-]i pot oferi de mâncare. – De b`ut ai ceva? – Pu]in vin. – Foarte bine, s` mergem \n bibliotec` s` bem un cocteil. – Claudia, a[ vrea s` cuno[ti o persoan` care se afl` \n

bibliotec`.Claudia \[i trecu mâna nervoas` prin p`r.

– Nu-mi spune c` vicarul este aici! – Nu, este o tân`r`.Claudia se opri [i-[i privi lung so]ul. Apoi, izbucni \n râs.

– Dumnezeule, ce moment nepotrivit mi-am ales s -̀i fac o vizit`iubitului meu so]! L-am prins cu alta! N-a[ putea suporta asta!

– N-am o rela]ie amoroas` cu aceast` fat`, Claudia, ridic` Julian tonul pentru a o aduce la realitate.

Claudia continua s` chicoteasc`. – Atunci, cine este? – O domni[oar` pe care o cheam` Corally. – N-am auzit de ea. Este de pe aici? – Nu. Este o copil`, pu]in cam naiv`, a[ zice. – Hai, Julian, confeseaz`-te. Ce f`ceai tu cu o copil` cam

naiv`, aici la conac? E prietena ta? Cui \i pas`?

– Nu este prietena mea! exclam` Julian ro[ind [i n-amnimic de m`rturisit. Era indignat de atitudinea Claudiei carepunea \n umbr` rela]ia lui cu acea fiin]` inocent` care eraMing. |i povesti cele \ntâmplate.

Claudia nu zise nimic ci continua s`-[i mu[te buzele, carealt`dat` aveau o curb` fascinant`, iar acum c`p`taser`duritate, chiar urâ]enie. Credea fiecare cuvânt rostit de el. Era

s`tul` de felul \n care se ocupa de copiii p`r`si]i, de animalele

58 DENISE ROBINS



f`r` st`pân, [i altele de genul acesta. Felul \n care ar`ta Julian,farmecul lui, \ncetaser` de mult s` existe pentru ea. La\nceput, el p`ruse un b`rbat extraordinar când \i promiseses`-i dea mul]i bani de cheltuial`. Dar avea un caracter preaputernic [i era prea critic [i pis`log. O enerva chiar [i faptul c`mai credea \n leg`tura sfânt` a c`s`toriei [i nu f`cea ceea cef`cuser` foarte mul]i prieteni ai lor: s` divor]eze.

Claudia era convins` c` Julian o adusese din bun`tate peaceast` fat` \n cas`. Dar dac` fata era frumoas`, iat` un prilej s`arunce o piatr` \n direc]ia celui care aruncase prea multe \n ea.

– Ce act de caritate mai veritabil decât s` ad`poste[tiaceast` f`ptur` timp de dou` s`pt`mâni! Pleac` de acum?

– Da. – Acas`? Are rude?

– }i-am spus c` i-a murit tat`l \n noaptea \n care a ajunsaici. M`tu[a ei nu mai vrea s-o primeasc` acas`. – O, voi \ncerca s` fiu ca o mam` pentru ea, \l persifl`

Claudia. O s`-l pun pe Ozzy s`-i cânte la cin`. – Te rog s` te por]i cuviincios, Claudia, \ncepu Julian. – Bine, \[i pierdu aceasta r`bdarea, f`r` vorbe de[`n]ate,

du-m` la ea s` s`rb`torim faptul c` ne-am re\ntregit familia.

Julian f`cu prezent`rile, mai ru[inat ca oricând.Ming, biata de ea, era chiar \ngrozit`.Tremura [i o privea pe Claudia care era \mbr`cat` cu o

toalet` epatant` Piere Balmain, \n timp ce ea p`reas`r`c`cioas`. Era o biat` dactilograf`, \mbr`cat` \ntr-o fust`modest` sp`lat` de mii de ori, cu sandale uzate. Cu toateacestea, pentru Julian p`rea o floare \n compara]ie cu Claudia.

Claudia \i \ntinse mâna lui Ming.

VISUL MEU 59



– A[adar ea este micu]a miss Corally; \mi pare bine c` te-ai vindecat de pe urma acelei pneumonii. Iar so]ul meu a pututs` te ajute.

Cuvintele Claudiei erau pline de bun`voin]`, dar Mingcontinua s` tremure speriat`. Nu v`zuse o femeie atât deelegant`, ca doamna Barrisford. Cu toate acestea, chipul ei [imâinile cu degetele lungi [i foarte reci \i amintir` de [arpelede la gr`dina zoologic`. Ming era convins` c` femeia asta eraplin` de venin \n spatele vorbelor binevoitoare pe care i leadresase.

Ming \i mul]umi, dar \nainte s` mai apuce s` spun` ceva,Claudia suna dup` b`utur`.

– Preg`te[te-mi camera mea [i o alta pentru domnul Allardeen, \i spuse ea lui Jackson.

– Imediat, doamn`, r`spunse acesta. – C l̀dura asta m` doboar̀ , zise ea aruncându-se \ntr-un fotoliu.Ming se uita de la Julian la so]ia lui.

– Eu nu beau, \ng`im` ea. V` rog s` m` scuza]i... a[ preferas` m` \ntorc \n pat, doar dac` doamna Barrisford nu crede c-ar trebui s` iau primul tren spre Londra.

– Cu siguran]`, nu va spune asta, interveni Julian.

– A, da, sigur c` nu voi spune! \nt`ri Claudia. De ce s`pleci, numai pentru c` am venit eu? Stai aici s`-i amuz`m peOzzy [i pe Mitzi.

Ming \i arunc` o privire disperat` lui Julian. Acesta \n]elesemesajul [i interveni:

– Este a doua oar` când Ming se d` jos din pat, nu se simtebine \nc`.

Claudia d`du ochii peste cap, apoi izbucni \ntr-un râs isteric.

60 DENISE ROBINS



– I-auzi! Speriat` de moarte [i nu bea cocteil! Ce i-ai f`cut, Julian? N-am v`zut pe nimeni s` par` mai vinovat.

Julian ro[i de furie. – Dac` continui \n aceea[i idee, Claudia, ies din cas`! – O iei [i pe miss Corally cu tine? Ming! Ce nume divin!

Pare o pies` de por]elan. Te felicit pentru alegere, Julian. Estefoarte frumoas`, sau mai precis ar fi, dac` ar [ti s` se \mbrace.

– Faci acelea[i observa]ii inutile [i r`ut`cioase, Claudia.

Ming este o tân`r` dr`gu]` [i... – Da, Ming este o fat` foarte dr`gu]` [i cred c-a fost o

companie foarte pl`cut` pentru tine \n ultimul timp... Când aplecat asistenta?

– Ieri.Claudia f`cu repede un calcul. Asta \nsemna c` Julian [i

protejata lui fuseser` singuri o noapte \ntreag` \n cas`.

– Jackson abia se mi[c`, zise ea. A, uite-l pe Ozzy cu Mitzi,cred c` moare de sete, bietul de el.

Julian se \ntoarse dezgustat spre fereastr`, cu mâinile \nbuzunare.

Era o zi superb` de var`, plin` de frumuse]e [i miresme.Gr`dina conacului era o splendoare la aceast` or`, \nainteaapusului. Dar Claudia [i pianistul ei \i distruseser` pacea.

{i-o imagin` pe Ming plângând \n camera ei, f`r` s-oconsoleze cineva. El trebuia s` r`mân` aici, s` ascultetr`nc`nelile Claudiei, s` numere paharele pe care le d`dea pe gât.

Deodat`, Julian se ridic`. – M` duc cu Frisby la plimbare, anun]` el.Mitzi \ncepu s` dea din coad`, Ozzy \ncerc` s` zic` ceva,

dar Julian trecu repede pe lâng` ei urmat de Frisby.

Claudia se ridic`.

VISUL MEU 61



– Dragul meu! i se adres` ea lui Ozzy. Puritanul meu so]cred c` are o idil`!

Ozyy \[i d`du ochii peste cap. – Iubito! Ce tot spui acolo? Nu poate fi adev`rat! – Tocmai am cunoscut-o. O cheam` Ming, nu bea, nu

fumeaz`... m` \ntreb pentru ce mai tr`ie[te... va trebui s` amo discu]ie cu credincioasa mea slug` Jackson. Ca de obicei, os`-i dau un bac[i[ substan]ial, dac` poate s`-mi dovedeasc`...

– Ce s` dovedeasc`, iubito? – C` so]ul meu nu este chiar a[a cum vrea s` fie considerat

de lume. |n acest caz mi-a[ putea redobândi foarte repedelibertatea, a[ c`p`ta o treime din ce mai are Julian [i...

– {i apoi ce, iubito? Desigur, te-ai m`rita cu mine, nu?Claudia [tia foarte bine ce avea \n minte. Fratele mai mare

al lui Ozzy se afla \ntr-un sanatoriu din Suedia [i s`n`tatea i sedeprecia cu fiecare zi. Asta \nsemna c` Ozzy va deveni viconte

Allardeen. Iar Ozzy era un pic cam prostu].... Asta doar dac` ea-[i putea ob]ine libertatea. Jackson le aduse alte b`uturi. – A[ vrea s` vorbim Jackson, \i spuse Claudia. Ozzy, o mai

duci o dat` pe Mitzi afar`?Dup` ce Ozzy execut` ordinul, Claudia \l privi lung pe

Jackson: – Acum, a[ vrea s` aflu, zise ea, confiden]ial desigur, ce

este cu tân`ra pe care am g`sit-o aici?

62 DENISE ROBINS



Capitolul 5

Ming se afla \n pat, citind un roman din biblioteca lui Julian, dar gândurile \i r`t`ceau aiurea. Nu se sim]ise prea

bine de la sosirea nea[teptat` a so]iei lui [i a acelui tân`r careo \nso]ea. Nu putea s` \n]eleag` cum o femeie care sebucurase de dragostea unui b`rbat ca Julian Barrisford, puteas`-l \n[ele f`r` scrupule.

Dup` ce realiz` c` nu putea citi nimic, Ming l`s` deoparteromanul. Sim]ea c` la conac se vor \ntâmpla lucruri reledatorate prezen]ei celor doi indivizi.

Soarele se \ndrepta spre apus. Prin fereastra deschis` seauzea cântecul p`s`rilor care se \ntorceau la cuiburi. Leascult` cu mult` dragoste, chiar dac` era dezorientat` [idescump`nit`. Nu v`zuse niciodat` pân` acum un loc maifrumos ca acest conac, [i-[i dorise ca via]a ei de pân` acum, \ntumultuoasa Londr` s` r`mân` undeva \n urm`, s` i se

deschid` perspective noi.



Ce plin` de contraste este via]a! \[i spuse ea. Ce exemplumai gr`itor poate fi decât diferen]a dintre bun`tatea pe carei-o ar`ta Julian [i suspiciunile oribile aflate permanent \nmintea m`tu[ii Prue? Ming \nchise ochii. Cu cântecul p`s`rilor \n gând, reu[i s` adoarm`.

Se trezi peste o or`, când b`tu cineva la u[a ei.Ming aprinse lampa de pe noptier` [i spuse:

– Intr`!

Poate era Julian, care-i aducea cina. Dar nu era a[a. Era unadin servitoarele care nu dep`[ea niciodat` limita buc`t`riei;singura excep]ie fusese \n ziua liber` a lui Jackson, când aceasta\i adusese mâncarea. Fata intr` speriat` \n camera lui Ming.

– M` scuza]i, miss, zise ea, domnul m-a trimis s` v` aducasta. Vine [i dânsul mai târziu.

|nc` somnoroas`, Ming \i zâmbi fetei care era cam de

aceea[i vârst`. O chema Rosy. – Dar Jackson unde este, Rosy? o \ntreb` ea.Rose se uit` speriat` \n jur. – A plecat.

– A plecat! repet` Ming, uimit`. – Da, [i-a luat [i bagajale. Nu [i-a luat r`mas bun de la

nimeni, [tim doar c` s-a certat cu domnul.

Ming se \ntreb` cum putea cineva s` se certe cu Julian. – Dar când am fost \n salon se comportau normal, zise Ming.Rosy \ncepu s` chicoteasc`. Abia a[tepta s` poat` p`l`vr`gi

cu cineva. – Domnul a venit la mine [i mi-a spus s` v` aduc eu

mâncarea [i p`rea sup`rat, nervos. Buc`t`reasa, care-lcunoa[te de mult, mi-a spus c` nu l-a v`zut niciodat` a[a.

Inima lui Ming \ncepu s` bat` foarte repede.

64 DENISE ROBINS



– Dar cu Jackson ce s-a \ntâmplat? – Buc`t`reasa a spus c` este legat de dumneavoastr`, dar

nu [tiu despre ce este vorba.Ming ro[i, stânjenit`.

– Cu mine? Rosy, spune-mi ce s-a \ntâmplat! – Nu [tiu decât c` buc`t`reasa a \nceput s` preg`teasc` o

cin` de patru persoane, apoi a ap`rut domnul nervos [i l-aanulat, apoi doamna a plecat cu tân`rul acela... Dup` toateastea a ap`rut Jackson [i i-a spus:

– Voi lua primul tren spre Londra. Buc`t`reasa l-a \ntrebatdin ce cauz` [i el i-a spus: vei afla foarte curând. La fel [i tân`radin camera de sus, din cauza c`reia se \ntâmpl` toate... apoi aspus ceva ce nu pot s` repet, miss.

Ming r`mase ca paralizat`. Toate temerile \ncepuser` s`

prind` contur. Claudia [i companionul ei plecaser`, iar Jackson fusese nevoit s` p`r`seasc` [i el conacul din cauza ei.Rosy observ` c` Ming purta un capot de m`tase pe care se

aflau ini]ialele CB. Claudia Barrisford. |[i spuse c` nu erafrumos c` Ming purta lucrurile doamnei. Dar probabil c`domnul Barrisford i le \mprumutase, a[a c` era p`cat s` nuprofite de ocazie.

Ming trecu f`r` un cuvânt pe lâng` Rose; trebuia s` afle cese \ntâmplase.Rose fugi dup` ea, rugând-o s` se \ntoarc`, iar Ming realiz`

c` se sim]ea foarte r`u [i c` va le[ina.Rose, v`zând c` f`cuse o gre[eal`, se n`pusti spre buc`t`rie

pentru a nu fi tras` la r`spundere. Julian Barrisford se \ntorcea de la cea de a doua plimbare

f`cut` cu Frisby, dorind s` scape de prezen]a so]iei sale [i a lui

VISUL MEU 65



Ozzy. Plecase pentru c` nu mai putea suporta starea de\ncordare [i nu voia s` dea ochii cu Ming f`r` s` se fi calmat.

Se \ntrebase \n timpul acestei plimb`ri de ce naiba n-oomorâse pe Claudia. {i acum sim]i pornirea de a o strânge degât [i de a o face s`-[i retrag` spusele. Claudia \l privisesperiat` dar Ozzy cu vocea lui pi]ig`iat`, intervenise.

– D`-i drumul, altfel chem poli]ia...Cuvintele lui Ozzy \l f`cuser` s` revin` la realitate. Nu avea

nevoie de interven]ia poli]iei la conac. Mai ales s`-i apar`numele \n ziare...

Ura faptul c` trebuia s`-i spun` lui Ming ce se \ntâmplase.Dar apoi se gândi c` era bine s-o fac` mai repede [i s` ia odecizie \mpreun` cu ea.Tocmai atunci o v`zu coborând scara.Privind cum se aga]` cu disperare de balustrada sc`rii, Julian

realiz` c` fata va le[ina curând. – Rose mi-a spus c` au plecat to]i [i asta din cauza mea. Julian strânse din din]i. – Du-te \napoi \n pat, Ming, \nc` nu te sim]i bine. – Dar trebuie s` [tiu... – Du-te \n camera ta [i voi veni eu mai târziu s` vorbim.Ming \l ascult` [i f`cu calea \ntoars`. Apoi c`lc` pe poalele

capotului prea lung pentru ea [i c`zu. Julian porni repedespre ea [i o prinse \n bra]e ca pe un copil neajutorat. L`s`deoparte furia fa]` de cei care-l sup`raser`.

Ce mic` [i slab` era fata asta, se gândi el. Trupul ei mic [islab \i reaminti de cel al copilului coreean din acel sat p`r`sit.

Dar Ming nu era un copil. Avea forme feminine, frumosconturate. O a[ez` \ncet pe pat acoperind-o cu p`tura.

Tocmai când vru s` plece, o auzi pe Ming gemând:

66 DENISE ROBINS



– Ce am f`cut? O, Doamne ce am f`cut? Ming \ncet` s` aib`semnifica]ie pentru Julian ca femeie. Deveni \n ochii luicopilul care avea nevoie de ajutor. Era sarcina lui s-o .

Se aplec` asupra ei [i-i spuse cu blânde]e: – N-ai f`cut nimic. Nu ai nici o vin`. Nici m`car eu nu sunt

vinovat decât de faptul c-am fost un prost. Puteam s` evitsitua]ia asta dac-o rugam pe asistent` s` mai stea, dar nu mi-atrecut prin minte c` so]ia mea ar putea s` se poarte astfel. Dar

acum, \nainte de orice alt` discu]ie a[ vrea s` m`nânci. Te rogs` te serve[ti singur` \n timp ce eu m` voi duce \n salon s`beau ceva.

– Nu, spune-mi mai \ntâi ce s-a \ntâmplat, te rog... – Ming, [i eu vreau s` beau ceva; dup` aceea voi reveni s`

discut`m.El reveni cu dou` pahare; unul cu whisky pentru el [i altul

cu un brandy pentru Ming.Dup` ce lu` o gur` de brandy, Ming se for]` s` m`nânce

din friptura acum rece, iar el s`-i povesteasc`.Claudia \l acuzase de infidelitate. |l amenin]ase c` va \nainta

o reclama]ie c` Ming Corally era femeia cu care o \n[ela so]ul. Jackson fusese mituit s` \nt`reasc` spusele st`pânei sale, c`

Julian \[i petrecuse ultima noapte cu Ming. C`-i g`sise

\mpreun` diminea]a când venise cu micul dejun. – Ar fi trebuit s` prev`d asta, Jackson s-a ar`tat de la\nceput ostil.

– Nici mie nu mi-a pl`cut prea mult, dar a fost un servitor foarte eficient, a[a c` l-am p`strat aici. Dar cred c` so]ia mea \lare la mân` cu ceva. Am f`cut o mare gre[eal` c` am l`satasistenta s` plece.

Ming se sim]ea foarte r`u.

VISUL MEU 67



– Dar de ce face doamna Barrisford toate astea? – Pentru c` vrea s` scape de mine. – De ce ar vrea asta? – Pentru c` nu mai vreau s`-i pl`tesc datoriile mari pe care

le face [i s` aprob via]a pe care o duce de când m-am \ntorsdin r`zboi. M` ur`[te de mult timp, dar pân` acum cred c`n-am realizat cât de profund` este ura ei.

– Nu \n]eleg cum te poate ur\ cineva! exclam` Ming. – Firea omeneasc` este foarte ciudat`, draga mea, este

greu de spus de ce oamenii se iubesc sau se ur`sc.Ming izbucni \n lacrmi.

– |mi pare atât de rù! Ai f`cut atâtea pentru mine, iar prezen]a mea aici ]i-a adus numai necazuri!

– Ming, copila mea iubit`, scoate-]i asta din minte. Eu

trebuie s`-]i cer scuze c` m-am comportat proste[te. Ar fitrebuit s` p`strez asistenta aici, dar n-am realizat c` astfel a[putea s`-]i fac rù. Te-am implicat f`r` voia mea \n ceva ce a[fi vrut s` evit.

– Nu are nici o importan]` ce mi se \ntâmpl`, acum cândtata nu mai exist`!

– Te \n[eli, Ming. O tân`r` trebuie s`-[i p`zeasc` reputa]ia.

M` tem de clipa \n care \]i va ajunge numele \n ziare. O s` m`duc s` discut cu Claudia mâine; este ahtiat` dup` bani [i o voimitui pentru ca s` nu men]ioneze numele tù.

– Julian, cred c` e[ti cel mai bun om pe care l-am cunoscut!exclam` Ming printre lacrimi. Dar tu ai un nume de protejat,nu este bine ca lumea s` cread` c` ]i-ai \n[elat so]ia.

– Dac` Jackson \[i men]ine declara]ia, n-am de ales.

Ming spuse, cu un glas disperat:

68 DENISE ROBINS



– Nu m-am gândit c` se va \ntâmpla asta când am aranjatacea ie[ire cu Sallie.

Julian \[i scoase pipa din gur`. – Sigur c` nu! Cred c` regre]i c-ai acceptat invita]ia!Ea \l privi cu ochi tri[ti.

– Nu regret c-am venit aici. Nu voi regreta niciodat` c`te-am cunoscut, Julian. E[ti unic ...

– Draga mea copil`, sunt cople[it de vorbele tale. – Sunt spuse din inim`, zise Ming. Julian \i zâmbi [i \n clipa aceea toat` frumuse]ea [i inocen]a

acestei fete ajunser` la el str`b`tând cea]a aceea groas`, urât`,de nesiguran]`, de minciun`, de \ndoial`, pe care Claudia ourzise \n jurul lui. |ncepu s` simt` ceva minunat fa]` de MingCorally. Deveni con[tient de frumuse]ea ei. Amanta lui! Erau

cuvinte grele spuse de Claudia [i confirmate de Jackson. Julian era un b`rbat tân`r, care-[i reprimase sentimentele[i tr`irile de mult` vreme. Un b`rbat a c`rui c`s`torie era une[ec. Ce putea fi mai frumos decât s` se afle \n companiaacestei copile care era evident c`-l adora? Era singur` pe lume.

Iar o dat` ce Claudia va lansa campania \mpotriva lui [i alui Ming, toat` lumea se va a[tepta ca ei s` r`mân` \mpreun`.

Pentru un scurt moment de nebunie, Julian se \ndrept`spre ea; Ming st`tea cu capul sprijinit de perne [i-l privea cuochii ei alba[tri inocen]i, plin` de adora]ie. Ar fi fost a lui. S-ar fi topit \n \mbr`]i[area lui.

Ming nu avea experien]` cu b`rba]ii, cu excep]ia unor \ntâlniri cu câ]iva tineri mediocri [i a aventurii cu Ivor Walterspe râu. Dar nu r`mase oarb` la flac`ra care izbucni deodat` \n

ochii lui Julian. {tia c` este \ndr`gostit` de el. Atât de

VISUL MEU 69



\ndr`gostit`, \ncât ar fi f`cut orice pentru el. Dar momentul acestatrecu [i Julian \[i rec`p`t` controlul. Se \ndep`rt` de patul ei.

– Ming, e[ti prea frumoas`, prea cald`, prea dulce. Deaceea, trebuie s` plec de aici. De ce s` ne d`m pe mâna uneifemei cum este so]ia mea? Nu trebuie s` se \ntâmple a[a ceva.Te voi feri.

Julian ie[i.Ming r`mase extaziat` la gândul c`-l iubea cu pasiune pe

acest b`rbat. |n clipa \n care Julian \i luase mâna \n palmelesale, ar fi vrut s`-l prind` cu bra]ele dup` gât, s` nu-i mai deadrumul niciodat`. Julian plecase pentru c` nu mai \ndr`zneas` stea cu ea.

Ming oft` [i-[i \ngrop` fa]a \n pern`. Era prima ei dragoste.Era capabil` s` [i moar` pentru el. Dar dup` ce trecur` clipele[i extazul momentului se mai risipi, \ncepu s` gândeasc`

ra]ional. Cum putuse s`-[i doreasc` dragostea lui Julian?Chiar dac` Claudia Barrisford ar ob]ine divor]ul, ea, Ming,

n-ar putea s` aib` un rol \n via]a lui Julian. Când va p`r`siShanley, nu va trebui s`-l mai vad` vreodat`. Chiar [i el va doris` scape de ea, s` uite de aceast` \ntâmplare urât` din via]a sa.

***

Claudia Barrisford se trezi \n apartamentul s`u diminea]aurm`toare din cauza telefonului, care suna \n acela[i timp cusoneria de la intrare.

R`spunse mai \ntâi la telefon, \nc` ame]it` dup` petrecereala care participase cu Ozzy. Nu reu[ea s` se trezeasc` dup` oastfel de petrecere decât a doua zi dup`-amiaza, când i se mai

limpezea mintea.

70 DENISE ROBINS



Unde naiba era Betty, femeia de serviciu, care trebuia sàjung` diminea]a \nainte de ora nou`?

– Alo! zise Claudia cu vocea r`gu[it` din cauza bùturii [ifumatului.

– Sunt eu, draga mea, auzi glasul lui Oswald Allardeen.Cred c-o s` m` ur`[ti c` te-am trezit, dar trebuia s-o fac.

– Ce naiba vrei la ora asta? Abia ne-am desp`r]it, dragÒzzy.

– Am ve[ti senza]ionale, Claudia drag`. Raymond a muritieri; i-am trimis tatei o telegram` de condolean]e. Fratele meua avut o hemoragie care i-a fost fatal`.

Claudia r`mase f`r` cuvinte. Ve[tile date de Ozzy erau deimportan]` capital` pentru ea. Nu s-ar fi a[teptat ca fratele luiOzzy s` moar` atât de repede. Asta \nsemna c` Ozzy era acum

viconte de Allardeen, mo[tenitorul direct al ducelui.Soneria de la intrare continua s` sune insistent. – A[teapt` un moment, Ozzy, te rog, zise Claudia disperat̀ .|[i trecu repede o mân` prin p`r [i se privi \n treac`t \n

oglind`. Doamne, ce priveli[te sumbr` avu \n fa]a ochilor!Cearc`ne, obrazul buhìt. Ar`ta oribil! Dar unde naiba eraBetty? Se gr`bi spre u[a de la intrare. Apartamentul era \nc`

plin de fum, de miros de bùtur` dup` petrecerea de noapteatrecut`. Iar vremea era atât de cald` la Londra [i tocmai deaceea se dusese la conac, s` respire pu]in aer curat. Dar lucrurile nu merseser` a[a cum dorise ea. Nu se a[teptase canorocul s`-i surâd` prin intermediul acelei feti[cane, MingCorally.

Deschise u[a de la intrare unde g`si un bilet de la Betty, o

femeie responsabil`, pe care Claudia o pl`tea destul de bine.

VISUL MEU 71



Ast`zi, din nefericire, femeii \i fusese imposibil s` vin` laserviciu. Când ridic` privirea, Claudia \l v`zu pe Julian.

– Tu! exclam` ea.Dup` privirea crunt` pe care i-o arunc`, se temu c` acesta

venise s` se r`zbune. – Nu cumva ai venit s` m` \mpu[ti? – Nu fi proast`, Claudia, am venit s` discut`m despre divor].Ea se destinse vizibil.

– Mergi \n salon [i f`-te comod, spuse ea.|ntre timp, ea se duse \napoi \n dormitor, dornic` s` aud`

ce mai avea Ozzy de spus.El n-o mai re]inu mult, pentru c` trebuia s` prind` avionul

spre Irlanda. – Lucrurile sunt foarte simple, Ozzy drag`. Vreau s`-mi

recap`t libertatea, dar f`r` s` fiu g`sit` vinovat`. M` gândeams` te \nso]esc \n Irlanda, unde [ederea la castel \n aer liber mi-ar prinde bine.

– Draga mea, ideea este minunat`. O s-o rog pe mama s`-]itrimit` o invita]ie. {tii c` nu suport s` stau departe de tine,Claudia; o dat` ce vei fi liber`, voi putea s`-]i ofer mai mult...

Claudia realiz` c` triumfase. Se [i vedea vicontes` de

Allardeen, viitoare contes` de St. Finnygan. Cei b`trâni aveaudeja o vârst` respectabil`; erau trecu]i de [aptezeci de ani.Ozzy fusese n`scut la b`trâne]e. Ai lui \i puseser` la dispozi]iecam tot ce aveau, cu toate c` el l`sa de dorit din punct de

vedere al caracterului; oricum, vor accepta bucuro[i s` se\nsoare, chiar [i cu o femeie mai b`trân`.

Claudia se duse \n salon unde o a[tepta Julian, aflat cu

spatele spre ea.

72 DENISE ROBINS



|n ultimele zece minute, a[teptând s` apar` Claudia,privise dezgustat prin \nc`pere. Cândva \i f`cuse pl`cere s-oajute pe Claudia s` mobileze apartamentul din strada Mount;nu pentru c` ar fi aprobat gusturile ei bizare, pentru c` elprefera via]a la ]ar`, ci pentru c` voise s`-i fac` o pl`cere.

Dar ea avusese grij` s`-i \n`bu[e aceste impulsuri [iatmosfera pe care o g`si \n aceast` cas` era de-a dreptulresping`toare. Duhnea a aer st`tut [i miros de ]igar`, ca [i deparfum. Florile aflate \n glastre sau ghivece p`liser` din lips`de aer.

Iar Claudia, \mbr`cat` \n capotul de satin, nu mai avea niciun farmec pentru el. Figura \i era complet ruinat`. Cu toateacestea, pe figura ei se putea citi o mare satisfac]ie. Probabil càvea o reu[it` la care nu se mai a[teptase.

Julian o \ntreb`: – Persi[ti \n ideea divor]ului?Ea \i zâmbi [i se pr`bu[i pe canapeaua Regency.

– Ai o ]igar`? Am r`mas f`r`! Julian \i \ntinse tabachera.Ea \i zâmbi din nou, de parc` erau foarte buni amici.

– S` intr`m \n subiect, Claudia. Inten]ionezi s` divor]ezi pe

baza m`rturiei credinciosului tù servitor? – Ce lucruri teribile spui, Julian! – L-ai mituit pe Jackson, nu? – Vezi ceva deosebit la o femeie care vrea s` divor]eze de

so]ul ei care trìe[te pe fa]` cu o fat` foarte tân`r` care \i mai[i \mbr`c` rochiile?

– Gata, s` nu continu`m discu]ia asta stupid`, o \ntrerupse

Julian. Jackson [tie cum au stat lucrurile chiar de la \nceput.

VISUL MEU 73



L-ai mituit, iar el a reac]ionat, asta este. Foarte bine, o s`-idejoc planurile. Cât despre tine, n-are rost s` joci rolul so]iei\n[elate...

– Dac` vei face asta, vei stârni atâta vâlv`... m`rturia lui Jackson este de-ajuns.

– |l pot da \n judecat` pentru m`rturie fals`, Claudia. – Cine s`-]i sus]in` cazul? Va fi cuvântul tù [i al fetei

\mpotriva lui. Chiar [i buc`t`resei i s-a p`rut ciudat c` fata a

r`mas \n cas` dup` plecarea asistentei c`reia, probabil, i s-ap`rut indecent s` mai r`mân`.

La naiba cu toate aceste femei cu mintea bolnav`! se gândi Julian. Toate p`reau s` fie \mpotriva lui [i a nefericitei Ming.Iar când Jackson va povesti toate astea \n fa]a tribunalului,cine putea s` dovedeasc` contrariul?

Claudia avea dreptate; s` \ncerce s` dovedeasc` contrariul,

ar fi \nsemnat publicitate [i asta ar fi \nrùt`]it situa]ia lui Ming.Se decise s`-i spun` Claudiei cu ce scop venise \n

diminea]a asta. – Tu vrei bani mereu, Claudia, nu? – Niciodat` nu-mi prisosesc! – Presupun c` ai datorii, ca de obicei. La ce sum` se ridic`? – De ce te-ar interesa? Doar nu vrei s` divor]`m [i s`

continui s`-mi pl`te[ti datoriile? Prefer libertatea [i un sfertdin bunurile tale. – Uite ce este, Claudia, dac` inten]ionezi s` divor]ezi,

mergi \nainte, f` toate demersurile. Ai comis o crim` [i aideterminat un individ care nu gânde[te s` te ajute \n acestscop; pe mine m` intereseaz` doar aceast` tân`r` inocent`care va fi victima complotului tù.

Claudia flutur` din gene.

74 DENISE ROBINS



– Continu` cu divor]ul, Claudia. M` bucur s` scap de tine.Reputa]ia mea nu conteaz`, dar ai afectat onoarea unei fiin]enevinovate.

– Nevinovate! exclam` Claudia. Cum va reac]iona judec`torul când va declara Jackson ce a v`zut când i-a adusmicul dejun?

Julian \[i \ncle[t` apoi descle[t` mâinile. – Bine, ai câ[tigat. Eu [i Ming eram singuri atunci. Te voi

ruga s` accep]i ni[te bani, cu condi]ia s` nu tragi aceast` fat`\n mizeria unui divor]. S`-l opre[ti [i pe Jackson de lacomentarii inutile.

Claudia deschise ochii mari. – Dumnezeule! exclam` ea, dar e[ti chiar \ndr`gostit de

fata asta!

Inima lui Julian \ncepu s` bat` mai tare. El nu se gândisepân` acum c-ar putea fi \ndr`gostit de Ming. – Ceea ce spui este desigur un nonsens. Ce datorii ai,

Claudia? – Vreo patru mii. Tocmai mi-am comandat o blan` nou`

pentru toamn`.Claudia \l privi lung. De fapt, oferta lui era tentant`. Lui

Ozzy nu-i putea cere deocamdat` s`-i pl`teasc` datoriile. Erabine dac` intra \n familia Finnygan f`r` un mald`r de chitan]enepl`tite. {i de fapt ce conta pentru ea c` nu se men]ionanumele lui Ming Corally atâta timp cât \[i rec`p`ta libertatea[i banii? Dar nici partea din banii lui Julian pe care o vamo[teni nu mai conta prea mult pentru c` urma s` se m`ritecu Ozzy. Oricum, era mai bine s` pozeze ca victim` \n acest

proces de divor].

VISUL MEU 75



– Foarte bine, Julian, zise Claudia privindu-l printre gene.Facem un târg. |mi dai, s` zicem cinci mii de lire,apartamentul pentru care vei pl`ti \ntre]inere [i toatecosturile, [i a treia parte din venitul tù. Tu r`mâi cu Shanley [i restul. Plus reputa]ia nep`tatei tale Ming.

El t`cu o clip`. Din punctul lui de vedere, era o afacereproast`, nici m`car din punct de vedere legal nu eraprofitabil`. Dar dac` voia s` salveze reputa]ia lui Ming, erasingura cale. F`cu repede un calcul mental. Venitul lui dupìmpozitare era de cincisprezece mii de lire. Capitalul lui erainvestit \n firmele pe care le conducea. Iar anul viitor, cândunchiul sù se va retrage, va prelua Camledge, ceea ce va\nsemna o retribu]ie mai mare.

Pe de alt` parte, nu [tia cum va primi unchiul Philip vestea

divor]ului. Era b`trân [i cu toate c` era o persoan`\ncânt`toate de care Julian se sim]ea foarte ata[at, avea vederifoarte limitate \n privin]a divor]ului.

Când Julian \i spusese c` trìau separat, el \i recomandases` fie v`zut mai des cu so]ia sa. Nu avusese curajul s`-i spunàcestuia ce fel de femeie era Claudia, dar fusese nevoit sàdmit` c` nu mai exista cale de \ntoarcere. |i mai promisese s`

apar` cu Claudia la reuniunile de familie sau cine de afaceriunde erau invitate [i so]iile.Iar vestea acestui divor] \l va afecta teribil pe b`trânul

unchi. N-avea rost s`-i spun` adev`rul. Acesta l-ar fi categorisitdrept un Donquijote pentru c` \ncerca s` salveze reputa]ia luiMing.

Philip Barrisford se c`s`torise de tân`r, dar so]ia \i murise

la scurt timp [i de atunci nu-[i ref`cuse via]a. De fapt, nu era

76 DENISE ROBINS



defel interesat de femei. {i nici n-ar \n]elege de ce voianepotul s`u s` salveze reputa]ia unei fete oarecare.

Oricum, trebuia s`-i spun` c` divor]a. Vor fi desigur discu]ii cu b`trânul. Cinau \mpreun` o dat`

pe s`pt`mn` la club [i nu voiau s` se \nstr`ineze. Financiar, [iel va fi foarte afectat de acest divor], dar va \ncerca s` reduc`cheltuielile la Shanley. Nu-l va \nlocui pe Jackson. Poate le vaconcedia pe buc`t`reas` [i pe Rose.

Dar Claudia câ[tigase. Nu-i mul]umi pentru \n]elegerecând Julian accept` condi]iile ei. Accept` s` nu fac` publicnumele lui Ming. Dar când acesta \i suger` c` s-ar puteac`s`tori dup` divor] cu Ming, \[i pierdu cump`tul [i ridic`glasul la ea.

– |n]elege o dat` pentru totdeauna c` nu exist` nici un fel

de rela]ie \ntre mine [i fata asta! Este un copil. O respect; n-aavut nici o [ans` de la via]` [i nu vreau s` fie victima lipsei talede scrupule. Eu voi respecta promisiunea mea iar tu pe a ta.Dac` men]ionezi numele ei, nu vei vedea nici un ban, Claudia,s`-]i fie clar! Voi spune lumii \ntregi c` e[ti...

Claudia nu-l v`zuse pe Julian \ntr-o asemenea stare. El nud`duse niciodat` dovad` c` i-ar fi curs sânge prin vine. Chiar

[i scurtele lui momente de pasiune aveau o doz` de rezerv`care pe ea o \nfuria. I-ar fi pl`cut s` aib` [i asupra lui controlulpe care-l avea asupra lui Ozzy.

– Nu ridica glasul la mine, Julian! Este utima oar` cândavem o discu]ie decent`! Nu ne putem desp`r]i prieteni?

– Noi n-am fost niciodat` prieteni [i tu [tii asta. Nu vreau s`te mai v`d vreodat`. Vom comunica prin intermediul avoca]ilor.

Julian ie[i trântind u[a.

VISUL MEU 77



Pe strad`, se gândi cum va reac]iona lumea la auzul ve[tiidespre divor]ul lui. Probabil \[i va pierde respectul oamenilor din subordine. Poate [i unchiul Philip va l`sa banii uneiinstitu]ii caritabile, cine [tie? Nu putea \ns` s`-l \ndep`rtezedin firm` pentru c` Julian mo[tenise ac]iunile tat`lui s`u.

Se gândi s` discute cu doamna Trench, o func]ionar` carelucra acolo de pe vremea tat`lui s`u, care-l adora, a[a cumf`cea de altfel [i restul personalului [i s-o roage s`-i g`seasc`lui Ming o camer` decent` undeva, pentru c` nu se mai puteapune problema ca Ming s` lucreze la firm`.

Desigur, femeia se va \ntreba dac` dragul de Julian avea orela]ie cu Ming Corally, dar va fi de acord cu ea, c`ci acea so]ieimposibil` a lui nu-i putea aduce fericire.

Femeia \i d`du deja dou` adrese; una era a unei pensiunidin Golders Green [i alta a uneia din Southampton undelocuise chiar doamna Trench.

Julian lu` adresele [i-i mul]umi doamnei Trench, care-lprivi peste ramele ochelarilor.

– Nu ar`ta]i prea bine, domnule Julian. – M` doare capul. Unchiul a venit? – Da, domnule, tocmai a \ntrebat de dumneavoastr`.

78 DENISE ROBINS



Capitolul 6

|n aceea[i diminea]`, \n timp ce Julian [i unchiul s`udiscutau pe tema apropiatului s`u divor], Ming \[i lua [i ea

partea. |nainte de plecare, acesta \i l`sase un bilet.

„Voi fi plecat toat` ziua, dar seara vom discuta. Capul sus! Julian“

Rosy \i adusese biletul f`r` a-l \nso]i de obi[nuitul eichicotit. De fapt, avea ochii ro[ii [i se vedea c` plânsese.

– Ai p`]it ceva, Rose? Nu ar`]i prea bine, \i spuse Ming. – Da, datorit` dumneavoastr`, miss, mi-am pierdut slujba.Ming, care abia se trezise dup` un somn lini[titor f`r` vise,

se trezi brusc. Inima \ncepu s`-i bat` tare, ca la apropiereaunei catastrofe.

– O, Rose ce tot spui? Ce rol am avut eu?

Rose l`s` privirea \n jos.



– O, nu m` mai \ntreba]i! Ar trebui s` [ti]i! Mama a fostchemat` asear` de buc`t`reas`, care i-a spus c` nu mai trebuies` lucrez aici, nu este un loc pentru o tân`r` ca mine!

Ming, amintindu-[i vorbele lui Jackson, \ncerc` s-olini[teasc`.

– Jackson a min]it, Rose! – Mama a spus s` v` aduc micul dejun [i s` plec imediat,

s` nu mai stau de vorb` cu dumneavoastr`, miss.Ming p`li.

– Tu [i mama ta v` \n[ela]i \n privin]a mea, Rose. Iar eu nu vreau s` stai de vorb` cu mine. Domnul Barrisford va discutacu tine, sau cu mama ta, b`nuiesc.

– Mama \l cunoa[te pe domnul de când era mic, dar nu estede acord cu ce face el. {i buc`t`reasa pleac` o dat` cu mine.

Cafeaua [i pâinea pr`jit` cu unt \ncepuser` s` se r`ceasc`,dar lui Ming nu-i p`sa. – A]i discutat cu domnul Barrisford? {tie c` pleca]i? – Nu. Buc`t`reasa \i las` un bilet, nu vrea s` asiste la scene

nepl`cute.Ming oft`. Ce [oc pentru Julian când se va \ntoarce seara [i

va constata c` nu mai avea personal!

Dintr-o dat`, n-o mai pl`cu pe Rose. – Te rog, pleac` [i las`-m` singur`!Rose se duse la buc`t`rie unde nu mai g`si pe nimeni.

Buc`t`reasa \[i \mpacheta [or]urile pentru c` fiind o femeiefoarte religioas` nu suporta s` mai trìasc` \n casa aceasta.

Ming bù cafeaua [i \ncerc` s` ron]ìe un sandvi[. Priviapoi \n jur la \nc`perea aceasta frumoas` \n care reu[ise s`

revin` la via]`.

80 DENISE ROBINS



Era evident acum c` trebuia s` p`r`seasc` acest conac, f`r`a-l mai a[tepta pe Julian.

Dar dup` ce se \mbr`c`, constat` surprins` c` era foartesl`bit`. Aceast` pneumonie o secase de puteri; nici nu preamâncase, c`ci nu avusese apetit. Iar [ocul de ieri... Trebuia s`plece numaidecât la Londra, s`-[i g`seasc` o slujb`.

Dar numai când ajunse \n holul mare de la intrare realiz`

c` nu putea ajunge la Londra. Nu avea bani, nu avea nimic defapt. |[i pierduse po[eta \n incidentul cu Ivor Walters.|ntr-o stare de confuzie, \ncerc` s` stabileasc` ce era mai

bine pentru ea. Nu avea prieteni \n Shanley, iar la Londra doar pe Sallie Lawford. Avea de luat salariul pe o s`pt`mân` de labirou, dat atât. Tat`l ei nu-i l`sase nimic pentru c` [i el era\nglodat \n datorii, iar cu m`tu[a Prue nu voia s` mai ia

leg`tura.Fusese aruncat` \n vâltoare f`r` nici un mijloc de

subzisten]`.Frisby o mirosi, apoi \ncepu s` se gudure. La un moment

dat \ncet` observând c` fata avea ochii plini de lacrimi. Ming\l mângâie pe cre[tet. |i va lipsi acest câine, care era suportulmoral al lui Julian.

Nu [tia ce s` fac`. Va continua s` se umileasc` cerându-ibani de transport lui Rose. Aceasta o privi cu curiozitate

v`dit`. |n sinea ei, recuno[tea c` aceast` miss Corally nu p`reao fat` rea, a[a cum spunea mama. {i era atât de tân`r` [i...prost \mbr`cat`, \[i spuse Rose.

– Tocmai plecam, zise Rose.

– Unde este buc`t`reasa? \ntreb` Ming.

VISUL MEU 81



Tocmai \n momentul acela, femeia intr` \n buc`t`rie. Era ofemeie solid`, ro[ie la fa]`. Privind-o pe Ming, ro[i [i mai tare.

– |n]eleg c` a]i plecat de aici din cauza mea, \ncepu Ming.Dar [i eu plec chiar \n clipa aceasta a[a c` nu are rost s` pleca]i[i dumneavoastr`. Nu mi se pare corect s`-l l`sa]i pe domnulBarrisford f`r` nici un ajutor.

Buc`t`reasa pufni. – Nu este problema mea dac` sta]i sau nu, miss, r`spunse

buc`t`reasa. Fiecare este liber s` fac` ce dore[te; n-am degând s` r`mân la Shanley , a[ vrea s` am referin]e de la oamenirespectabili.

Ming \ncercase s`-[i p`streze calmul, dar vorbele femeii oscoaser` din nou din s`rite. |ncepu s` tremure.

– Face]i o gre[eal`, Jackson v-a min]it, nu [tiu cu ce scop.

– Nu vreau s` discut despre asta, miss, o \ntrerupse femeia, v`dit dispre]uitoare. I-am l`sat un bilet domnului Barrisford \ncare am scris [i suma pe care mi-o datoreaz`, mi-o poatetrimite acas`. Am vorbit [i cu sora mea care lucreaz` la vicar [iea mi-a spus c` nu trebuie s` mai stau aici.

– Dar gre[i]i foarte tare, doamn`, \ncerc` Ming. – Oricum, sunt decis` s` plec, insist` buc`t`reasa cu

\nc`p`]ânare. Ea fusese bun` prieten` cu Jackson [i primiseprin intermediul acestuia o bancnot` de la doamna Barrisfordpentru ca s` p`r`seasc` aceasta cas`, \n semn de protest.Buc`t`reasa era convins` c` nici doamna nu era mai bun` caso]ul ei [i Ming, dar decisese s` lucreze la oameni care aveauo via]` normal` de familie, \ntr-o cas` decent`.

Ming \n]elese c` era inutil s` insiste, dar nu putu s` nu mai

\ncerce o dat`:

82 DENISE ROBINS



– Gre[i]i, doamn`, repet` ea; oricum, [i eu plec chiar acumdin aceast` cas`. Problema este c` n-am nici un ban. A]i puteas`-mi \mprumuta]i bani s` ajung la Londra? V` jur c` v` voireturna ace[ti bani, imediat ce ajung.

Vocea \i pieri. Rose vru s` spun` ceva dar vorbele refuzaus` ias`. Miss Corally voia bani de la ea s` ajung` la Londra? Dece nu-i cerea lui?

– |mi pare r`u, miss, dar nu am bani de \mprumutat, zisebuc`t`reasa. Va dura pân` ce voi primi salariul datorat dedomnul Barrisford.

Cu aceste cuvinte, \[i lu` saco[a [i-i f`cu semn lui Rose s-o\nso]easc`.

Ming nu se sim]ise niciodat` mai r`u, mai umilit` ca acum.Ce putea face? Trebuia s` a[tepte \ntoarcerea lui Julian. Privi

\n jur prin \nc`perea goal`, apoi se duse din nou \n hol, undeFrisby o ruga din priviri s`-l duc` la plimbare.

|ncepu s` plâng`, sim]indu-se neajutorat`. Picioarelerefuzau s-o mai poarte. Numai dac` nu s-ar fi sim]it atât desl`bit`!

Nu avea de ales, trebuia s` a[tepte \ntoarcerea lui Julian.|ntre timp, se gândi s`-i fie cumva de ajutor acum când nu maiexistau servitori \n aceast` cas`. Puse la loc lucrurile risipiteprin bibliotec`, [terse praful, iar când termin` era dejaepuizat`. Se duse la buc`t`rie, unde mânc` ni[te pâine cubrânz`, \[i f`cu un ceai [i se a[ez` \n scaunul buc`t`resei s`-[irecapete puterile.

Privind pe fereastr`, observ` c` afar` se adunau nori negri.

Frisby veni lâng` ea, s`-i ]in` companie. F`r` s` vrea, sl`bit`

VISUL MEU 83



\nc` de boal` [i de efortul depus la cur`]enie, adormi. Setrezi doar când auzi soneria de la intrare. Se uit` pe fereastr`[i v`zu un taxi afar`. |ncepuse ploaia cu ni[te stropi foartemari.

Se gr`bi s` deschid` u[a. – Sunte]i miss Corally? o \ntreb` femeia care venise cu

taxiul. Eu sunt doamna Trench, poate domnul Barrisford v-a

vorbit despre mine.Ming se sim]i dintr-o dat` mai bine.

– Desigur; dar v` rog, pofti]i \n`untru. – Domnul Barrisford m-a trimis s` stau cu dumneavoastr`,

s` nu fi]i singur` pentru c` dânsul \ntârzie.Ming o conduse \n salon.

Eva Trench o studie cu curiozitate feminin` pe cea pentrucare domnul Barrisford \[i stricase reputa]ia. Eva trecea drepto bun` psiholog` [i o cunosc`toare a firii omene[ti. Dup` osingur` privire \n ochii aceia mari, ea deveni sigur` c` Mingnu era decât o adolescent` inocent` [i speriat`.

– Te rog s` nu te sperii de mine, draga mea, zise Eva. Suntaici \ntr-o vizit` de prietenie [i voi r`mâne [i peste noapte, a[a

c` ar fi mai bine s` anun] personalul c`... – Nu mai exist` nimeni \n cas` \n afara mea, au plecat to]i

de diminea]`.Eva Trench \[i scoase p`l`ria l`sându-[i liber p`rul

grizonant. Ming observ` c` avea ni[te ochi alba[tri foartefrumo[i [i blânzi. Privind-o, Ming realiz` c` dac` mama ar mai

fi tr`it, ar fi vrut s` arate ca doamna Trench.

84 DENISE ROBINS



– Din ce cauz` au plecat? \ntreb` Eva. – Buc`t`reasa [i servitoarea au spus c` din cauza ... mea.

Jackson, majordomul, a f`cut afirma]ii mai dureroase.Eva Trench [tia desigur [i f`cu eforturi s-o fac` pe biata

Ming s` nu se mai gândeasc` la asta. – Ming, \ntrucât suntem doar noi dou` \n aceast` cas`

mare, s` \ncerc`m s` vedem ce se poate face. {i \ncepur` s`

caute a[ternuturi pentru doamna Trench; aceasta se duse labuc`t`rie s` preg`teasc` ceva de mâncare.

– O, doamn` Trench, crede]i c` vor divor]a? Nu estenormal...

– Sunt aproape convins` c` lucrurile nu vor ajunge pânàcolo. Eu [i domnul Julian putem constata c` nu e[ti genul de

fat` care ar distruge o familie.Ming oft`. – El este cel mai grozav b`rbat de pe lume [i n-a[ face

nimic care s`-l afecteze. Nu [tiu cum o poate face so]ia lui!Eva Trench strânse din buze dispre]uitor.

– Nu voi pierde vremea spunându-i ce cred despre ea;oricum, nu-i ajunge nici la degetul mic!

Ming se sim]i \ncurajat`. – Dar chiar ar trebui s` divor]eze?Eva Trench, care discutase cu Julian \nainte de a pleca spre

conac, aflase c` acesta avusese o discu]ie cu unchiul sù. Acesta ridicase vocea la Julian, care ie[ise ro[u ca racul dinbirou. Mai apoi, Julian i se confesase doamnei Trench,

spunându-i c` unchiul sù voia s` trimit` dup` Claudia s`

VISUL MEU 85



\ncerce s-o conving` s` renun]e. Dar Julian \i interzisese. {tiac` era inutil [i c` asta ar duce la alte scene penibile. Nu-ispusese unchiului, desigur, c` divor]ul ar fi continuat oricum,pentru c` era o posibilitate bun` pentru Claudia de a câ[tigabani frumo[i de pe urma lui.

Eva mai auzise c` unchiul lui Julian \i spusese c` nu va maifi primit \n casa lui sau la club. Iar asocierea lor \n viitor va fi

sub semnul \ntreb`rii.Când Eva \l \ntrebase pe Julian dac` se mai putea face ceva,el o rugase s` se duc` la conac s` stea cu Ming, s` \ncerce s-ofac` s` se simt` nevinovat`.

Julian urma s` cineze la club cu avocatul s`u KennethBrunskill [i se va \ntoarce noaptea la conac.

Eva Trench nu avea alte informa]ii, mai precis nu de]inea

toate informa]iile. Cu toate acestea, singurul gând care oanima era s`-l ajute pe Julian.

– Va trebui s` a[tept`m, s` vedem ce se mai \ntâmpl`,draga mea, zise Eva.

Ming oft`. – Cred c` da. – Oricum, dup` mas` vom discuta despre un loc \n care s`

stai.{i avur` o discu]ie foarte pl`cut` \n bibliotec`, cu Frisby

a[ezat pe covor la picioarele lor, cu urechile ciulite, a[teptânds` aud` ma[ina st`pânului.

Se l`sase \ntunericul, iar Ming privind mereu afar` putu s` vad` luminile b`rcilor care treceau pe râu. P`s`rile \[i

\ncetaser` cântecul. Carul Mare se putea vedea foarte bine pe

86 DENISE ROBINS



cer la aceast` or`. Atmosfera era romantic` [i misterioas`, aicila conac. Ming asculta vocea calm` egal` a Evei Trench care-iorganiza viitorul.

Vor pleca amândou` de diminea]` la Londra, unde Eva se va ocupa de ea [i o va duce s` locuiasc` la pensiunea dinSouth Kensington despre care-i vorbise [i lui Julian.

– Nu este luxoas`, dar este foarte curat`, iar proprietara

este o veche prieten` a mea, care are la rândul ei trei fete [i te va primi cu dragoste. – Sunte]i atât de bun`, doamn` Trench... dar cu cei voi

pl`ti? Nu am o slujb` acum [i din câte \n]eleg nici nu voi maiavea slujba promis` de domnul Barrisford.

– A[a este, \nt`ri Eva. Cu toate acestea, nu trebuia s`-[i fac`probleme pentru c` ea va rezolva [i acest aspect.

– Pân` acum ai practicat dactilografia [i stenografia, nu? – Da, numai asta [tiu s` fac, recunoscu Ming ru[inat`. – {i nu te plictise[te? Eu n-a[ rezista prea mult cu o astfel

de slujb`, zise Eva. – Desigur, mi-ar pl`cea s` fac alte lucruri, dar nu sunt \n

pozi]ia \n care s`-mi pot permite s` aleg, zise Ming cu triste]e. – {i ce-ai vrea s` faci? insist` Eva, curioas` s` afle ce avea

\n minte aceast` fat` atât de deosebit` de toate cele de vârsta ei.

– Nu mi-a[ dori s` fiu dactilograf` toat` via]a, vânz`toaresau manechin dac` a[ ar`ta corespunz`tor pentru un astfelde post, nu m` intereseaz` \mbr`c`mintea, via]a social`activ`. Eu ador copiii. Mi-ar pl`cea s` fiu educatoare \ntr-o

gr`dini]`.

VISUL MEU 87



– Dumnezeule! exclam` Eva, dar e[ti tu \ns`]i doar un copil! – |mi plac copiii foarte mult, de[i n-am avut [ansa s`

\ngrijesc vreunul. Oricum, visez s` am familia mea cu mul]icopii, \ntr-o bun` zi.

Eva aprecie gândurile lui Ming Corally. {i ea \[i dorise s`aib` copii, dar nu fusese atât de norocoas`. Poate copila dinfa]a ei va fi scutit` de frustr`rile [i dezam`girile prin care

trecuse ea \n \ncercarea de a face copii. – Vom vedea; ai preg`tire de secretar`, a[a c` pe momentun astfel de post ar trebui s` ocupi. B`nuiesc c` nu ]i--ar pl`cea o slujb` de guvernant`, de exemplu.

Ming o privi gânditoare: – Mi-ar pl`cea mai mult decât s` lucrez \ntr-un birou [i s`

plec acas` \n fiecare sear` apoi s` fiu singur`.

Eva Trench \[i mai aprinse o ]igar` [i o privi lung pe fat`.Ming Corally era o fiin]` special`. Nu era de mirare c` Julian\[i f`cea probleme pentru ea. Ar fi fost mai simplu s` rezolveproblemele ei dac` ar fi fost mai dur`.

Dup` câteva minute, Eva o trimise la culcare. – Nu uita c` e[ti \n convalescen]`, c` ai nevoie de mult`

odihn`. – V` mul]umesc din suflet pentru tot ce face]i pentru mine.

De fapt, ar trebui s` fi]i sup`rat` pe mine c` i-am cauzat atâteaprobleme domnului Barrisford.

– Nu este vina ta, nu-]i mai face repro[uri, zise Eva.Ming nu putu s` \nchid` un ochi \n noaptea aceea, din

cauza gândurilor negre; nu-[i f`cea probleme pentru ea, ci

pentru Julian, care trebuia s` treac` printr-un divor].

88 DENISE ROBINS



Julian lua masa cu avocatul sù. Ce va trebui s` fac` el \ncontinuare? Ming era con[tient` de dragostea care \nflorisepentru el [i de faptul c` \i sim]ea lipsa. Nu voia s` p`r`seascàceast` cas` f`r` s`-l mai vad` o dat`.

R`mase treaz` cu urechile ciulite s` aud` ma[ina lui.Eva Trench se dusese [i ea la culcare, iar lini[tea se l`sase

asupra conacului. O dat` Frisby l`trase [i ea alergase la

fereastr` s` vad` ma[ina lui Julian, dar acesta se l`sa a[teptat.Ceasul de pe peretele camerei b`tu ora unsprezece; probabil

Julian r`m`sese la Londra.Fusese foarte bun [i atent cu ea trimi]ându-i-o pe Eva

Trench; dar se temea c` va fi pus` \n situa]ia de a nu-l mai vedea vreodat`. Se gândi apoi c` \i f`cuse prea multe

probleme [i Julian se hot`râse s-o lase \n grija doamneiTrench. Fu cuprins` de dezolare. |i era foarte greu s` nu-lmai vad` niciodat` pe Julian. Nu mai avea pe cine sìubeasc`. Tata murise [i astfel Julian Barrisford devenisetotul pentru ea.

Disperat`, se furi[` \n bibliotec`.|n clipa \n care aprinse lumina, Frisby se ridic` de pe covor,

\ncepu s` se \ntind`, apoi veni \n \ntâmpinarea ei. – {i tu \l a[tep]i, dragul meu Frisby... amândoi am fi \n stare

s`-l urm`m pân` la cap`tul p`mântului... dar tu ai mai multnoroc... o s` r`mâi cu el pân` la moarte, \n timp ce eu n-os`-l mai v`d niciodat`!

Frisby o privea cu ochii lui mari, \n]elegând c` era vorba

despre o nefericire.

VISUL MEU 89



Numai dac` ar fi [tiut ce s` citeasc`! Astfel ar p`trunde maiu[or \n lumea lui Julian. Deodat` \ncepur` s`-i str`luceasc`ochii. V`zuse un volum cu poeziile lui Yeats. Era ceva cecuno[tea oarecum... el \i citase câteva versuri [i-i vorbisedespre poetul englez.

Lu` o hârtie [i un creion [i \ncepu s` copieze poeziarecitat` de Julian.

„Dar eu s`rac fiind am numai visurile mele...Le-am pus deja la picioarele tale...Mergi \ncet pentru c` pe visurile mele calci...“

Oftând, \mp`turi hârtia [i o puse \n buzunar.

Apoi se cuib`ri \ntr-un fotoliu [i \ncepu s` citeasc`. Sestr`dui s` asimileze cuno[tin]ele care-l absorbiser` pe Julian, pe care le \n]elese f`r` efort, apreciind faptul c` oastfel de poezie era sursa de inspira]ie pentru un b`rbatca el.

Clipele trecur`, iar ochii ei obosir` \ncercând s`memoreze cele mai frumoase versuri [i somnul o cuprinse,

de[i \n camera ei refuzase s` vin`.Nu auzi ma[ina lui Julian. El \nsu[i se sim]ea foarte obosit,

pentru c` dup` cina cu avocatul s`u acceptase invita]iaacestuia de a merge la apartamentul acestuia. Nu avea de ce s`se gr`beasc` la Shanley. O trimisese acolo pe Eva Trench [idiscutase cu Kenneth toate aspectele divor]ului de Claudia.

Kenneth nu era de acord ca, doar pentru a p`stra nep`tat

90 DENISE ROBINS



numele lui Ming, Julian s` accepte toate cererile Claudiei. Dar Julian insistase pentru a-l scuti pe unchiul s`u de vâlva cares-ar fi f`cut \n jurul acestui divor].

L`tratul lui Frisby o trezi pe Ming, care \nc` buim`cit` desomn, s`ri \n picioare.

El \i spuse: – Pentru numele lui Dumnezeu, ce faci aici la ora asta,

Ming?Dar \nainte ca ea s`-i poat` r`spunde el se aplec` [i lu` de pe jos cartea lui Yeats, pe care ea o sc`pase când se ridicase \n grab`.Observ` c` ea citea Yeats. Biata fat`! |[i aminti [i el versurile pecare i le recitase [i-[i spuse c` multe visuri \i vor fi c`lcate \npicioare \nainte de a ie[i din situa]ia grea \n care se afla.

– Ai citit poezie \n loc s` dormi, copil`? o dojeni el.

Ming ro[i, c`utând \n van s` g`seasc` un r`spuns potrivit.|n timp ce Ming se str`duia s` g`seasc` un r`spuns adecvat,

Julian consider` c` era mai bine s` r`spund` \n locul ei. – Cred c` po]i adormi mai repede dac` cite[ti câteva

rânduri, zise el.Ea se bâlbâi:

– Cred c`... da.De[i obosit [i deprimat, Julian se l`s` invadat de c`ldur` [i

simpatie fa]` de f`ptura din fa]a sa. Era un copil. Apoi \[iaminti uneltirile murdare ale Claudiei... |n alte condi]ii, n-ar fir`mas insensibil la farmecul copil`resc al lui Ming, care-iamintea mereu de acel copil coreean, pe care-l salvase. Tân`radin fa]a lui avea ceva de floare oriental`; apari]ia ei \l \ncânta

[i intriga, \n egal` m`sur`.

VISUL MEU 91



– Fugi [i \ncearc` s` mai prinzi câteva ore de somn, Ming,o \ndemn` el, a[a cum ar fi f`cut cu o [col`ri]`.

Ming ezit`. Ardea de curiozitate s` [tie ce se \ntâmplasecu el.

– Te rog, spune-mi, s-a rezolvat ceva? Julian se opri lâng` labradorul sù. – Stai pu]in, b`trâne, o s` ie[im imediat, \i spuse el. Da,

s-ar putea spune c` s-au stabilit ni[te lucruri, zise el. – Va fi un divor]? – Da, Ming. Julian observ` cum fata p`le[te. – Dar nu este normal... – Draga mea, Kipling spunea c` \n dragoste [i \n r`zboi

totul este normal. Din nefericire, \ntre mine [i so]ia mea exist`

o stare conflictual` de mai mul]i ani; eu nu pot trece pesteni[te principii educa]ionale. Ea poate, a[a c` va câ[tiga. Cutoate acestea, am ajuns la o \n]elegere, iar Claudia nu vamen]iona numele tù. Po]i fi lini[tit`, a[adar.

Ming trase aer \n piept. – {i atunci, dac` nu precizeaz` numele meu, ce va face? – Va spune c` este vorba despre o femeie, dar aceasta nu

va avea nume. – Oh! exclam` Ming. De ce o la[i s` te \mproa[te cu noroi? Julian \ncepu s`-[i caute pipa. Evit` s-o priveasc`. Nu voia

s-o mint`, dar nici s`-i spun` adev`ratul motiv. De ce naiba sàpar` \n ochii ei cu un aer donquijotesc, \ncercând s`-i salvezeei onoarea, o necunoscut`? Ca s` nu mai vorbim despre

implica]iile financiare...

92 DENISE ROBINS



– Nu-mi pune prea multe \ntreb`ri, Ming, zise el, cu voceaunui om c`ruia \i disp`ruse c`ldura [i bun`voin]a. Nu vreaus`-]i faci probleme \n privin]a mea. Vei reveni \n via]a real` [i

vei uita c` am existat.Ming se sim]ea teribil de r`u [i-l privea cu ochii ei mari,

aproape ie[i]i din orbite, alb` ca o coal` de hârtie. Ar fi vrut s`strige: nu m` \ndep`rta de tine, Julian! Voi muri dac` voi fi

departe de tine [i nu te voi mai vedea! Te iubesc mai mult caorice pe lumea asta; de fapt, e[ti singurul om pe care-l iubesc.Dar desigur, nu zise nimic. |l auzi pe Julian spunând:

– Capul sus, Ming! Putea fi mai r`u. Claudia ar fi putut s`refuze [i ]i-ar fi men]ionat numele.

Ming \[i mu[c` buzele [i-[i \ncle[t` pumnii. Julian nu\n]elegea c` ar fi fost capabil` s` se lase târât` \n noroi numai

s`-l poat` vedea \n continuare, s`-l poat` ajuta \n felul ei.... Julian o \ntreb`: – |]i place doamna Trench?Ming reveni la realitate.

– O, da, mul]umesc. A fost foarte bun` cu mine, \]imul]umesc c` ai trimis-o.

Julian se sim]i dintr-o dat` foarte obosit. Sim]ea nevoia s`doarm`.

– Trebuie s`-l duc pe Frisby la o scurt` plimbare, zise el,de[i sunt istovit. Rose [tie c` suntem trei la micul dejun?

Ming \i explic` despre plecarea lui Rose [i a buc`t`resei. Julian ro[i de furie.

– Ce poveste! Ce buni cre[tini [i ce lumina]i sunt oamenii

ace[tia ! Buc`t`reasa este o femeie f`r` pic de minte, iar Rose

VISUL MEU 93



nu se afl` prea departe de ea. Voi discuta cu p`rin]ii ei mâinediminea]`; dac` astfel gândesc despre mine, s` elibereze [icasa \n care locuiesc de atâ]ia ani.

– Dragul meu, toate astea din cauza mea! – Nu te mai \nvinui! exclam` Julian. Trebuie s` devii

con[tient` c` nu este vina ta, ci e[ti doar o f`ptur` inocent`care a nimerit \ntr-un loc nepotrivit.

– Cred c-ar fi mai bine s` m` duc la culcare, zise Ming. – Noapte bun`, Ming [i, \nc` o dat`, nu te mai \nvinuidegeaba. Lucrurile se vor aranja cumva.

Pentru Ming, faptul c` pleca [i nu-l mai vedea pe Julian eratot ce putea fi mai r`u.

– {i nu te voi mai vedea niciodat`? Julian o privi lung, ne[tiind \n ce scop fusese pus`

\ntrebarea. – Ai aranjat ceva cu doamna Trench legat de viitorul t`u?Ming \[i [terse lacrimile care \ncepuser` s`-i curg` pe

obraz. – Problema locuin]ei se pare c` este aranjat`. Mai r`mâne

cea a slujbei, iar Eva mi-a promis c` se va rezolva [i asta. – M` bucur c` te-am l`sat pe mâini bune, Ming. Iar când

lucrurile se vor rezolva, vom lua leg`tura.Ming nu putu s`-[i ascund` prea mult adev`ratele

sentimente. Fu atât de afectat` de faptul c` nu-l va mai vedeao vreme, \ncât izbucni necontrolat:

– O, domnule Barrisford, de ce nu te pot vedea \n continuare?Folosirea numelui lui legat de acel strig`t izbucnit din

pieptul lui Ming, \l cople[ir` pe moment. Era uluit când fata

94 DENISE ROBINS



\[i \ntoarse spre el fa]a ud` de lacrimi. Nu-[i imaginase cesimte copila aceasta fa]` de el. Nu-[i \nchipuise c` se va ata[ade el \ntr-un timp atât de scurt.

– O, Dumnezeule, exclam` el, ce este de f`cut?I-ar fi fost u[or s` r`spund` la acele emo]ii [i sentimente pe

care ea le punea pe tapet. S-o strâng` la piept, dar asta\nsemna c`-i d`dea Claudiei ocazia de a o distruge pe Ming.

Julian se trezi sfâ[iat de porniri omene[ti, de dorin]a de ao alina pe fata din fa]a lui, dar fu nevoit s`-[i controlezesentimentele.

Se apropie de ea [i o prinse dup` umeri, cum ar fi f`cut unfrate mai mare.

– Ming, nu trebuie s`-]i faci speran]e false \n ceea ceprive[te situa]ia asta sau eu. M` bucur c` vrei s` m` mai vezi.

{i mie mi-ar f`cea pl`cere s` ne vedem; e[ti o f`ptur` foartepl`cut` [i orice b`rbat s-ar mândri cu tine, dar nu estemomentul ca vreun dram de afectivitate s` apar` \ntre noi.Este esen]ial s` nu ne vedem o vreme.

Lacrimile de pe obrajii lui Ming se uscaser` deja, dar durerea din frumo[ii ei ochi alba[tri, nu. Julian l`s` s`-icad` bra]ele pe lâng` corp. Nu-i venea s` cread` ce citea \nochii lui Ming, c` era \ndr`gostit` de el. Dumnezeule, cesitua]ie! Iar lui nu-i trebuia prea mult pentru a-[i \ndreptaspre ea inima c`reia \i refuzase orice sentiment \n ultimultimp. Era frumoas`, generoas`, \ncânt`toare, tot ce nufusese Claudia niciodat` [i tot ce [i-ar fi dorit el de la ofemeie. Educa]ia era un lucru pe care Ming \l putea c`p`ta,

cu pu]in efort.

VISUL MEU 95



Tân`ra asta era f`cut` pentru dragoste, mai ales pentrudragostea protectoare pe care el sim]ea nevoia s` i-o acorde.

Julian fu nevoit s` fac` fa]` situa]iei nou create. N-o iubea\n clipa aceasta pe Ming Corally nici alt` femeie. Iubise f`r` aprimi nimic prea mul]i ani [i fusese dezam`git de femeia pecare o alesese drept so]ie.

Cu un oftat, Julian rupse t`cerea:

– Este o situa]ie grea [i [tiu c` nu e[ti fericit`, Ming, dar nute voi abandona. Voi ]ine leg`tura cu tine prin doamna Trench[i dac` va fi posibil s` ne vedem, o vom face, desigur.

– Dac`... dac` am continua s` ne vedem ar fi ceva r`u...El \i evit` privirea.

– Nu chiar r`u, dar am fi la cheremul indiscre]ilor. Suntmul]i care abia a[teapt` s` aib` un motiv de bârf`. Nu trebuie

s` fii implicat` \n aceast` afacere murdar` [i pentru astatrebuie s` stai departe de mine, Ming.

Ming l`s` capul \n jos, iar el nu putu s` \ndure durerea ei.Nimeni nu putea s` nu \ndr`geasc` o f`ptur` atât defrumoas`, delicat` ca Ming.

– Draga mea, nu te voi l`sa s` ie[i din via]a mea definitiv numai pentru a satisface capriciile so]iei mele. Vom g`si o cales` ne vedem când [i când. |ncearc` s` fii tare, \ntre timp. Pariextrem de obosit` [i nu cred c` te-ai recuperat de pe urma bolii.

Lui Ming \i era team` s` r`spund`, sim]ind c` nu mai areaer. Ie[i repede din \nc`pere, \nchizând u[a \n urma sa. Cuochii plini de lacrimi se \mpiedic` pe sc`ri. Când ajunse \ncamera sa se \ntinse pe pat [i plânse mult timp f`r` a mai fi

deranjat` de nimeni.

96 DENISE ROBINS



Julian fusese iar`[i foarte bun cu ea. Ming \[i aminti vocealui [i felul \n care fusese prins` dup` umeri pentru a ficonsolat`. Nu-[i amintea decât: draga mea copil`, nu te voip`r`si...

„Draga mea copil`“... Da, era ca o copil` pentru el. Dar \liubea cu dragostea unei femei....inima ei era capabil` desentimente profunde, de d`ruire total`...

Poate tocmai din dragoste sim]ea nevoia s`-l r`spl`teasc`pentru bun`tatea lui.

Oare acum, dup` ce trecuse avalan[a de evenimente legatede Claudia, de cupiditatea lui Jackson, Julian n-o considera opovar`? El nu era genul de b`rbat care s-o \ndep`rteze cugentile]e, ce-i drept, din via]a sa, apoi s`-[i continue via]a ca [i

cum nimic nu s-ar fi \ntânmplat.Ming z`cu toat` noaptea cu ochii deschi[i pân` când, sprediminea]`, epuizat` de plâns [i durere adormi, dar nu \naintede a lua o decizie.

O va \nso]i pe doamna Trench la Londra chiar a doua zi.Dar nu se va instala \n acea \nc`pere aranjat` de doamnaTrench, pe care probabil, o va pl`ti Julian. Lui Julian nu-i va

mai \ng`dui s` fac` nimic pentru ea.|ncerc` s`-[i contureze un plan \n minte. Era o decizie

\nsp`imânt`toare cea pe care trebuia s-o ia pentru c` nu aveabani [i nici prieteni care s-o ajute \n acest moment de restri[te.Deodat`, \[i aminti de familia Seller, cuplul care locuia lâng`m`tu[a Prue. David era inginer, iar so]ia sa Molly, o femeie

extrem de agreabil`. Când ie[eau, ea avea grij` de fiica lor de

VISUL MEU 97



optsprezece luni, Margaret. |[i amintea cu pl`cere acele nop]i\n care dormea la c`ldur`, lucru de care nu prea se bucura \ncasa m`tu[ii Prue.

Poate o vor ajuta s`-[i g`seasc` o slujb`, o vor recomandaaltei familii. |i va suna imediat ce va ajunge la Londra, dup` ce

va sc`pa de doamna Trench.Dormi pân` la ora nou`, când lu` micul dejun cu Julian [i

noua sa prieten`, doamna Trench. Julian nu avea cum s` leduc` pân` la Londra, pentru c` trebuia s` treac` pe latipografia din Ditton, iar ele se duser` la gar`. |nc` o dat`,\nainte de desp`r]ire, o asigur` pe Ming c` va avea grij` deea prin intermediul doamnei Trench [i c` vor ie[i \mpreun`\ntr-o sear`.

– Te rog s` m` suni la birou peste o zi sau dou`, s`-mi spuidac` te sim]i bine acolo unde te-a instalat doamna Trench. Totea se va ocupa de o sum` de bani pentru \nceput, nu po]ipleca la Londra f`r` bani.

Ming ro[i. Nu voia s` accepte bani din partea lui. Julian [opti: – Capul sus, Ming, [tiu c`-]i este greu. Pentru mine te rog

s` nu-]i faci probleme, mi-ai f`cut un mare serviciu; acela de am` face con[tient c` este cazul s`-mi recap`t libertatea.

Ming [opti cu vocea \necat` de lacrimi: – |]i mul]umesc pentru tot ce ai f`cut pentru mine, mai

ales pentru c` ai avut grij` de reputa]ia mea. – Fugi s` nu pierzi trenul, zise Julian. Ne vom vedea

curând.

98 DENISE ROBINS



Cu inima strâns`, Ming o \nso]i pe doamna Trench la tren.Ea preg`tise pân` [i un bilet pe care i-l \ntinse acesteia

argumentând c` se duce la toalet`.|nainte ca doamna Trench s` apuce s` pun` vreo \ntrebare,

Ming se pierduse deja \n mul]ime.Eva citi biletul, uluit`:

„Drag` doamn` Trench,S` nu m` considera]i recunosc`toare sau ingrat`; amapreciat tot ce a]i f`cut pentru mine. Dar nu pot acceptacamera rezervat`, vreau s` dispar din via]a domnuluiBarrisford cât mai repede. M-am gândit toat` noaptea; este celmai bun lucru pe care-l pot face. Nu v` face]i probleme pentrumine, voi apela la prieteni; v` rog, explica]i-i totul domnului

Barrisford, care a fost prea bun cu mine, lucru pentru care-imai mul]umesc o dat`.

{i dumneavoastr` v` mul]umesc [i nu \ncerca]i s` m` g`si]i,este mai bine a[a.“

Ming Corally.

O, prostu]o! \[i spuse Eva Trench.Era o gre[eal` din partea lui Ming. Ea ar fi ajutat-o chiar

dac` Julian nu s-ar fi implicat. La cine se ducea acum?Doamna Trench \ncepu s-o caute prin s`lile g`rii, princabinele de telefon, chiar.... Ming nu mai era \n zon`, a[a c`Eva Trench se duse la birou cu inima strâns` din cauza bieteifete. Se \ntreb` cum va primi Julian vestea c` Ming disp`ruse

de sub nasul ei.

VISUL MEU 99



Capitolul 7

Aflat` \n gara Victoria, Ming folosi biletul primit de lam`tu[a Prue pentru a-[i rec`p`ta un cuf`r mare pe care tat`l

ei \l adusese din China [i o valiz` la fel de ponosit`, pe care seaflau multe etichete. Erau de fapt valizele tat`lui ei, care-iaminteau de faptul c` acesta nu se mai afla \n via]` iar ea eraastfel singur` pe lume. |i mai auzea [i acum glasul drag, pu]inr`gu[it din cauza tutunului:

– Acesta este hotelul \n care mi-am petrecut ultima vacan]`cu iubita ta mam`. Sau: vezi locul acesta, Ming? Era undeva, \nHong Kong... \ntr-o zi, te voi duce acolo...

Iar acum el nu mai era, nici draga ei mam`, iar ea nu aveadecât relicvele trecutului.

Se \ntreb` ce lucruri \i pusese m`tu[a Prue \n acele valize[i cât de cinstit` fusese cu micu]a ei avere. Nici m`car nu [tiace va face cu aceste bagaje. Se gândi la doamna Trench,

sperând c` aceasta n-o va considera nerecunosc`toare.



Intr` \ntr-o cabin` de telefon [i form` num`rul familieiSeller. Molly, care r`spunse, nu fu neprietenoas` cu ea.

– Dumnezeule, Ming, tu e[ti? Chiar asear` am discutat cuDavid despre tine, ne \ntrebam ce ai p`]it. Am \ntrebat-o pemiss Corally dac` [tie ceva despre tine, dar mi-a spus c` nu are

ve[ti. Nici la moartea bietului t`u tat` n-ai fost, Ming!Ming \i povesti pe \ndelete totul [i Molly afl` c` fusese

bolnav` [i c` Prue Corally se comportase \nfior`tor. Ming\ncheie povestirea spunându-i c` nu acceptase oferta lui JulianBarrisford [i c` trebuia s` fac` fa]` vie]ii singur`.

Apoi o rug` pe Molly s`-i dea ni[te referin]e, s-o ajute \ng`sirea unei slujbe, ca guvernant`.

Doamna Seller [tia c` Ming fusese foarte atent` cu micu]a

Margaret. Ea \i spuse despre moartea tat`lui lui Ming [i\nmormântarea acestuia. Acum Ming [tia unde se afl`mormântul lui. Ming mai afl` [i c` Prue Corally vânduse casa\n care locuise cu fratele [i nepoata sa la un pre] destul debun.

– S-a \ntâlnit cu David la oficiul po[tal, zise Molly, [i i-aspus c` a luat [i pielea de pe cei care au cump`rat-o, o familie

cu copii mul]i, f`r` bani. S-a dus la Hastings cu Pixie. De ce nu vii la noi, Ming, s` stai câteva zile, pân`-]i g`se[ti o slujb`?Poate ]i-o vom g`si chiar noi.

Molly, care era o femeie bun`, \i suger` c` ar putea aveagrij` de Margaret, pentru ca ea s` aib` pu]in timp liber.

Ming puse receptorul \n furc` [i sc`p` un strig`t de

bucurie. Dup` tot r`ul, se ar`ta lumina [i pe strada ei!

VISUL MEU 101



O sun` apoi pe Sallie Lawford, care fu bucuroas` s-o aud`. – M-am logodit cu Norman, zise ea, ne vom c s̀ t̀ori anul viitor. – Sallie, m` bucur pentru tine! – I-am spus [efului nostru c` te-ai \mboln`vit [i el a fost de

acord s`-]i pl`teasc` salariul restant pe ultima s`pt`mân`. – Sallie, dup` cele \ntâmplate, vrei s` mai fim prietene?Sallie \ncepu s` râd`.

– Ming, \]i sunt prieten` adev`rat .̀ Apropo, cum este noul tip?Ming ro[i. Tip! Julian nu putea fi numit astfel. El care

pentru ea era la fel de inaccesibil precum stelele, minunat [imisterios. Dar n-avea rost s`-i explice asta lui Sallie. Mingdeveni con[tient` de distan]a care se afla acum \ntre ea [iamica ei Sallie, dup` zilele petrecute \n casa lui JulianBarrisford.

Luându-[i r`mas bun de la Sallie, alerg` spre sala de bagajepe care decise s` le recupereze mai târziu \n acea dup`-amiaz`.

Se duse direct la birou, unde fu \ntâmpinat` de Sallie [iTeddy Bence, un alt func]ionar care f`cuse totul pentru a se\mprieteni cu ea. Acum \l studie prin compara]ie cu Julian [iobserv` c` era \mbr`cat cu un bun-gust \ndoielnic, c` p`rul \i

era cam nesp`lat.... [i multe altele.|n timp ce discuta cu Sallie [i ceilal]i colegi, Ming se sim]ica un pe[te pe uscat. Era deprimat`, de[i \ncerca s` glumeasc`[i ea cu ceilal]i. Julian \i r`pise pentru totdeauna pl`cerea dea mai agrea un alt b`rbat; iar când \[i amintea de Shanley,gr`dina, casa, Frisby labradorul...

Nu [tia cum va suporta s`-[i tr`iasc` via]a de acum \nainte,

f`r` el, f`r` tot ce-l \nconjura.

102 DENISE ROBINS



Le era recunosc`toare fo[tilor colegi de serviciu pentrufelul \n care o primir`, pentru aten]ia lor. Domnul Fox accept`minciuna ei privind boala, ca [i demisia ei, [i-i d`du salariul peo s`pt`mân`, dar nu se oferi s-o angajeze din nou.

– Sunt con[tient` c` n-am fost o dactilograf` prea bun`,recunoscu ea.

Tân`rul Fox se \ntreb` \ns` cum naiba nu observase ce

buc`]ic` bun` era aceast` Ming Corally, cu ochii alba[tri, p`rulnegru, Claudette Colbert \n miniatur`. Ming plec` de la biroucu ultimul salariu, a[a c` avea ceva de cheltuial`.

Când ajunse pe strada Streatham, unde locuise dincopil`rie, se sim]i epuizat` fizic [i psihic. Furtuna careamenin]ase cu o zi \n urm` Shanley amenin]a acum Londra;nu era aer, era foarte cald. Ming descoperi cu triste]e c` era

foarte sl`bit`; desigur, nu avusese parte de o convalescen]`corespunz`toare, dar revederea cu colegii ar fi trebuit s`-i fac`bine.

Ajunse la familia Seller a c`ror cas` i se p`ru \nghesuit` [ilipsit` de confort, comparat` cu Shanley, dar oricum se puteasim]i ca acas`.

– Ai sl`bit mult, Ming, constat` Molly, ochii ]i s-au dus \nfundul capului. Cred c` din cauza pneumoniei.

Ming \ncuviin]`. Molly n-avea de unde s` [tie c` totul sedatora iubirii disperate pentru acel b`rbat.

Despachet`, g`si o rochi]` de bumbac [i se \ndrept` sprebuc`t`rie spre a-i fi de folos lui Molly, a[a cum promisese.

– Ce var`! exclam` Molly, ce c`ldur`! Dar cum n-ai ajuns la

spital, dac` ai avut pneumonie? o \ntreb` ea brusc.

VISUL MEU 103



Ming ro[i. Nu putea spune adev`rul, altfel trebuia s`men]ioneze numele Claudiei Barrisford. |i povesti câte cevalui Molly, f`r` am`nunte, desigur. {i asta nu pentru c` Molly ar fi suspectat-o de ceva r`u. Dar când observ` c` fata nu vreas`-i povesteasc` tot ce se \ntâmplase la Shanley, Molly \i spuse:

– Ei bine, dac` nu vrei s` spui totul... du-te acum laMargaret, cred c` trebuie schimbat`!

Fericit` c` sc`pase de interogatoriu, cu capul cuprins de odurere violent`, se duse \n camera feti]ei care plângea. Oridic` \n bra]e cu ochii sc`lda]i \n lacrimi [i [i-o lipi de piept;ce zi teribil` avusese! Iar necazurile ei nu aveau s` se termineprea curând, pentru c` nu se putea a[tepta la nimic bun.

Se \ntreb` dac` f`cuse bine rupând orice leg`tur` cu Julian. Va afla despre el doar când va citi \n ziare despre divor]ul lui.

{i-l aminti stând la Shanley cu Frisby al`turi. Avu tendin]a dea pune mâna pe telefon, s` sune la conac, s`-i vorbeasc`.Sim]ea c` st`tuse prea mult timp departe de el. |l iubea. |liubea cu pasiune, f`r` speran]`, cu o iubire care o devora\ncetul cu \ncetul, pe care n-o va diminua nici timpul.

|ngriji feti]a, apoi \nchise lumina, \[i [terse lacrimile [i seduse la buc`t`rie, rugându-se ca Molly s` nu mai pomeneasc`

de Julian.Oricum, trecu din nou prin co[marul de a povesti totul luiDavid când veni acesta acas`.

David Seller era un tip iste], pl`cut, glume], care purtaochelari cu lentile foarte groase din dosul c`rora ochii luiinteligen]i str`luceau c`tre so]ie [i prieteni.

Margaret [i Molly erau doar o parte din via]a sa; cealalt` era

dedicat` televiziunii.

104 DENISE ROBINS



– }i-ai g`sit un tip bogat dincolo de râu? glumi el.Ming ro[i, l`sând capul \n jos.

– Nu vei afla nimic de la ea, tace ca o stridie.David, care nici nu-[i imagina ce durere se afla \n sufletul

lui Ming, \i puse \ntreb`ri hazlii, culminând cu: – Ming, prietenul `sta al t`u are televizor?Când Ming cl`tin` din cap, David \l [terse pe Julian de pe

lista persoanelor interesante.

– Nu-l \n]eleg, zise el. La banii lui, ar putea avea ceva foartebun. Tu i-ai putea trezi interesul, eventual.

Ming zâmbi. Nu-l vedea pe Julian interesat de spectacolelede televiziune. Nu-i p`sa câtu[i de pu]in de muzica modern`[i avea un singur radio la buc`t`rie [i un gramofon cu discurifoarte bune \n bibliotec`.

Dup` ce o mai ajut` pe Molly, Ming reu[i s` scape [i s` se

retrag` \n camera \n care Molly \i instalase patul de campanieal lui David.

Trecând mai târziu prin fa]a acestei \nc`peri, Molly auzisuspine \n`bu[ite [i deschise u[a. V`zu chipul lui Ming sc`ldatde lacrimi [i o iert` pentru reticen]a de a-i vorbi despre Julian[i \ncerc` s-o consoleze. Accept` c` fata plângea moarteatat`lui s`u.

– Biata de tine, zise ea, nu te-a r`sf`]at via]a. Tocmai amdiscutat cu David, care a \nceput s` se descurce foarte bine lamagazin; ast`zi a vândut trei televizoare [i-mi spunea c` mi-a[putea permite un ajutor \n cas`. Ar trebui s` ai grij` deMargaret [i s` m` aju]i [i pe mine câte pu]in. Ce zici?

David spune c` ne-am putea permite s`-]i d`m o lir` pes`pt`mân`; este adev`rat c` dac` te-ai duce \n alt` parte ai

putea câ[tiga mai mult....

VISUL MEU 105



Ming ascult` cu recuno[tin]`; familia Seller era bun` cu ea,oferindu-i cas`, mas` [i salariu. Iar faptul c` tr`ia \n casa unor prieteni, era mai mult decât dac` ar fi primit mai mul]i bani dela oameni necunoscu]i.

Molly Seller v`zu c` Ming, de[i recunosc`toare, nu se ar`tafoarte gr`bit` s` accepte, [i realiz` c` poate o luase penepreg`tite, a[a c`-i spuse c` dup` o lun`, dac` nu-i convenea,putea s` refuze slujba.

Dup` ce plec` Molly, Ming r`mase cu ochii a]inti]i \n tavan,ne[tiind la ce s` se gândeasc` mai \ntâi. De fapt, toategândurile ei zburau spre Julian.

Dup` o noapte de nesomn, se trezi devreme, preg`ticeaiul, cafeaua [i le duse prietenilor ei micul dejun. Molly fu\ncântat`.

Ming o privi cu jind pe Molly, care acum \[i putea permites` stea mai mult \n pat diminea]a. Observând cât de ferici]ierau al`turi de Margaret, Ming \[i spuse c` probabil via]a defamilie era ceva foarte frumos, mai ales când exista [i uncopil.

{i asfel \ncepu prima zi de lucru pentru Ming, pe o var`fierbinte. Noroc c` Molly, v`zând c` Ming era atât de slab` [i

palid`, o trimitea la prânz s` se odihneasc` o or`.Cu toate neajunsurile, Ming se bucura de Margaret, uncopil minunat. Seara, cei doi Seller se puteau duce acum laprieteni pentru c` aveau cu cine l`sa feti]a.

Poate c` slujba asta era plictisitoare, prost remunerat` [if`r` viitor, dar Ming sim]ea c` nu-[i pierde timpul degeaba.

Adesea, se \ntreba dac` Julian Barrisford [i Eva Trench mai

erau \ngrijora]i de nea[teptata ei dispari]ie \n gara Victoria.

106 DENISE ROBINS



Când Julian afl` vestea de la Eva, fu sup`rat pe Ming la\nceput, pentru c`-i crea [i alte probleme pe lâng` celeexistente. Apoi, când citi scrisoarea ei c`tre Eva Trench [i\n]elese ce-o f`cuse s` reac]ioneze astfel fu extrem de afectat.

– N-o putem l`sa s` dispar` f`r` urm`, \i spuse el Evei.Unde se putea duce fata asta?

– Sincer vorbind. nu [tiu. Nu are pe nimeni, \n afara aceleiteribile m`tu[i de la Streatham, unde nu se poate \ntoarce.Mi-a m`rturisit c`-i plac mult copiii, poate a apelat la vreoagen]ie de plasare. O s` telefonez la cele mai importante, sàflu dac` a solicitat o slujb`.

Julian fu dezam`git când dup` vreo câteva ore, Eva Trenchreveni cu un r`spuns negativ.

– Cum se descurc` oare? Nu are nici un ban! se \ntreb`

Julian.|n pofida eforturilor f`cute de Eva Trench, Ming nu era de g`sit.Iar Julian nu merse pân` la a angaja un detectiv particular

pentru a o g`si pe Ming Corally, a c`rei dispari]ie r`mase unmister.

Cu toate acestea, nu suporta ideea c` nu [tia unde se afl`Ming. |l urm`rea amintirea ochilor ei mari, a fe]ei ei palide, cu

acei ochi mari \n care se citea disperarea... fata asta l`sase oamprent` asupra vie]ii lui. Julian fu condamnat la singur`tate [i la multe probleme

personale care durar` pân` toamna.Tot astfel se sim]ea [icând primii fulgi c`zur` peste Shanley.

Acel târg sinistru f`cut cu Claudia avusese repercusiuninefericite, printre care cea mai important` [i greu de suportat

era \nstrìnarea de unchiul sù.

VISUL MEU 107



Phillip Barrisford continua s` dezaprobe divor]ulnepotului sù, cu care nu mai avea decât rela]ii stricte deserviciu.

Pozi]ia financiar` a lui Julian se \nrùt`]i datorit` sumeimari solicitate de Claudia pentru a nu face public numele luiMing, ca s` nu mai vorbim de regresul \n care se afla editura.

Julian deveni brusc con[tient c` trebuia s` vând` Shanley,dar iubea prea mult acest conac pentru a renun]a la el.Scosese portretul Claudiei de pe peretele din bibliotec`,pentru c` nu mai suporta s`-i vad` figura de vulpe.

Via]a la Shanley nu mai era u[oar`. Reu[ea \nc` s`pl`teasc` gr`dinarul [i o buc`t`reas`. Eva Trench \l sf`tuise s`\nchirieze un apartament \n ora[ pentru a mai scuti dincheltuieli. Conacul era acum gol, mare [i plin de n`luci, dar

acolo se afla Frisby, care-l a[tepta mereu cu dragostea luinecondi]ionat`.De la anun]ul divor]ului care ap`ruse \n ziare [i datorit`

bârfelor risipite de mama lui Rose [i de fosta buc`t`reas` lui Julian \i fu destul de greu s` mai g`seasc` personal. Lumeacredea c` el se purtase rù cu Claudia.

Câteodat`, se judeca aspru c-o l`sase pe Ming s` plece. Ar

fi putut s`-[i lege via]a de a ei, s` se c`s`toreasc`, s-o fac` a lui.Dar nu \ncercase s-o fac`, nici m`car nu-i trecuse prin minte.Dup` ce fata disp`ruse, sim]i c` nu avusese rost s` fac`

acele sacrificii de a o salva pe Ming de Claudia.|n martie, se judec` procesul. Claudia \[i respect`

promisiunea [i nu pomeni numele lui Ming. Ea primi o treimedin averea so]ului, iar Julian se \ntoarse s`rac la Shanley, dar

cu promisiunea c` peste [ase luni va fi un b`rbat liber.

108 DENISE ROBINS



Via]a nu-i oferea nici un fel de bucurii zilele acestea. Iar gândul la Ming nu-i d`dea pace. Unde se dusese? Ce se\ntâmplase cu ea?

Când veni vara din nou, Julian se sim]i cuprins de o dorin]`nebun` de a o g`si pe fata cu ochii alba[tri, care eraresponsabil` de schimbarea din via]a sa.

D`du un anun] \ntr-un ziar de mare tiraj, cerând ca MingCorally s` trimit` adresa la care se afla la o c`su]` po[tal`.

***

Ming Corally v`zu anun]ul lui Julian din The Times, dup`ce trecu ea \ns`[i printr-o perioad` ciudat`, dureroas`, de\ncerc`ri, de renun]`ri. Se sim]ea ca [i cum ar fi tr`it via]a

altcuiva, f`r` a participa la bucurii, realiz`ri, \mpliniri. Tr`ia o via]` searb`d`, ca de robot. Iar când \[i citi numele \n ziar „Ming Corally, te rog imediat ce vezi acest anun] s` iei leg`turacu c`su]a po[tal` X“, se afla acolo unde Julian nici nu visa. Eradeparte de Anglia, se afla \n balconul unui hotel de lux dinRoma.

|n fa]a ei, la mas`, st`tea un domn solid, cu o figur` jovial`,

p`r grizonant [i ochi alba[tri care sem`nau cu ai lui Ming. Eraun domn elegant \mbr`cat, care-[i mânca tacticos miculdejun. Ming, la rându-i, era [i ea foarte cochet`, \n taior alb,cu un buchet de violete la rever.

|nainte s`-i fie adus` coresponden]a din Anglia, Mingprivea vis`toare, a[a cum f`cuse \n ultimele s`pt`mâni,panorama Romei, ora[ul etern, care nu \nceta s-o \ncânte.

Când v`zuse prima oar` ora[ul, ajunsese la concluzia c` era

VISUL MEU 109



cel mai frumos ora[ din lume, mai ales la aceast` or` adimine]ii când toate cl`dirile [i monumentele de art` erausc`ldate de lumina soarelui, care era altfel ca la Londra, mailuminos, mai puternic.

|n fiecare zi vizitase muzee, biblioteci, opere de art`, nuobosea s` acumuleze informa]ii [i cuno[tin]ele pe care Romai le oferea cu generozitate. F`cuse acela[i lucru la Floren]a,

Vene]ia [i \nainte la Paris.Lumea deschidea \n fa]a lui Ming o comoar` nesfâr[it`.

Voia s` \nve]e, s` afle, s` se informeze. Nu mai era MingCorally ignoranta, care pornise s` fac` turul Europei cu nou`luni \n urm`.

Ceea ce v`zuse pân` acum \i produsese mare bucurie, dar acum, citind acel mesaj din Times toate p`lir`. {tia ce \nsemna

acel mesaj, f`r` s` fi fost men]ionat vreun nume. {tia c`b`rbatul a c`rui imagine o \nso]ise peste tot, al c`rui spirit odeterminase s` scape de ignoran]`, s` se \nconjoare de c`r]i,picturi celebre, statuete, de toate comorile de art` ale lumii,se afla la baza acestui mesaj.

– Unchiule Albert, zise Ming, ne putem \ntoarce imediat laLondra?

B`rbatul c`ruia Ming i se adresase astfel o privi pedeasupra ochelarilor cu rame de aur. – Desigur, draga mea. Nu-mi pas` unde mergem, sau ce

facem. Banii nu conteaz`. I-am f`cut [i acum trebuie cheltui]i. – E[ti un om minunat, unchiule! Via]a mea a devenit o

poveste de când ai ap`rut! Niciodat` nu-]i voi putea mul]umi\ndeajuns pentru tot ce ai f`cut. Simt c` nu-]i place Londra, cu

cea]a aceea imposibil`, poate ar trebui s` mai r`mâi aici.

110 DENISE ROBINS



– Nu m` intereseaz` Roma \n mod special, dar parc` m-a[duce la Monte Carlo. De altfel, cred c` [i tu mi te vei al`turacurând, pentru c` Londra nu are farmecul necesar pentru ate re]ine.

– |n acest caz, dac` nu te superi voi cere s` se schimbebiletele de avion.

– Foarte bine, draga mea, zise unchiul Albert cu unzâmbet. Ai cumva probleme, Ming?

Ming ro[i. Avea fa]a foarte odihnit` acum, paloarea fusese \nlocuit` de

bronzul Mediteranei. Dormise mult, mâncase bine, v`zuselocuri frumoase [i toate acestea avusese` darul s-o transforme\ntr-o tân`r` care str`lucea de s`n`tate, de care unchiul erafoarte mândru. Oriunde mergea, lumea \ntoarcea capul dup`

ea. Albert \i oferise bani, l`sând-o s` cheltuie pe toalete,p`l`rii, cei mai buni croitori... Oriunde mergeau, Ming era \ncentrul aten]iei.

Ming era o companioan` foarte pl`cut`, care nu se plictisea[i era mereu interesat` de tot ce vedea. Setea ei de cunoa[tere\l amuza. Un singur defect avea aceast` nepoat`: n-o interesaudeloc b`rba]ii. Ar fi fost firesc s` vrea s` aib` un prieten, s`

mearg` la dans, la petreceri. Nici c`s`toria n-o atr`gea. Eraevident c` nu [i-l putea scoate din minte pe acel Barrisford. Albert [tia tot ce se \ntâmplase, iar Ming nu-i ascunsese c` elfusese cel care o f`cuse s` aprecieze arta.

Când se \ntâlniser` prima oar`, el \i spusese: – Te rog s` alegi un cadou care ]i-ar pl`cea, Ming.Iar ea nu alesese cercei cu diamante sau vreun colier de

perle a[a cum ar fi f`cut orice tân`r`, ci o carte. Poemele lui

VISUL MEU 111



Yeats. Albert insistase dup` aceea ca fata s` cumpere un [iragde perle veritabile pentru a le \nlocui pe cele false [i uzate pecare le avea.

Ming se duse \n camera sa; era o \nc`pere mare spa]ioas`,frumos mobilat` [i decorat`, plin` de c`r]i [i flori.

Ming nu mai era s`rac` acum. Nu mai putea spune c` aveadoar visuri, cu toate acestea doar visurile contau pentru ea.

Visurile [i amintirea lui Julian.Se a[ez` la m`su]a de toalet` piept`nându-[i p`rul, trecând

\n revist` tot ce i se \ntâmplase \n ultimul an. La dou`s`pt`mâni de când \ncepuse s` lucreze la familia Seller,ap`ruse unchiul Albert.

Albert Eduard Springer era un celibatar convins a c`ruisingur` rud` era ea, Ming. Dusese o via]` aventuroas`,

pierduse chiar [i dou` mine de aur din Australia, cump`rase[i vânduse orice, de la vite pân` la grâne. Era un individgenial, care transforma \n bani orice atingea.

|mplinise [aizeci de ani când hot`râse s-o rup` cu trecutul[i se \ntorsese la Londra s-o caute pe fiica lui Babe. G`siseurma lui Tom Corally imediat dup` moartea acestuia [i dup`aceea totul decursese u[or.

Precum Cenu[`reasa, Ming plec` la Paris cu el, s` \nceap`o via]` nou` plin` de lux ca nepoat` [i mo[tenitoare a lui Alber Springer.

Dar fusese o Cenu[`reas` f`r` Prin], \[i spuse ea cu unzâmbet amar. Cu to]i banii, via]a ei era searb`d`.

Oriunde c`l`torise ceruse ziarele din Anglia, urm`rind ve[tile despre divor]ul lui Julian. Numele ei nu fusese

men]ionat, ci numai al Claudiei, care ob]inuse o treime din

112 DENISE ROBINS



averea so]ului, editorul Julian Barrisford. Dar cu ce pre]pentru Julian fusese evitat numele ei? Nu [tia. De multe ori sesim]ise tentat` s`-i scrie, dar n-o f`cuse.

Scrise o telegram` c`tre acea c`su]` po[tal`:Indiferent cine este „ c`su]a po[tal` X“ trebuie s` [tie c`

miss Ming Corally se afl` \n prezent la Roma [i se va \ntoarcela Londra pe data de 15 septembrie. Adresa ei este Saville

Court 21.

Acea s`rac` [i ponosit` Ming era acum proprietara unuiapartament pe care unchiul Albert i-l cump`rase imediat ce se\ntâlniser`.

Ming alesese singur` apartamentul care d`dea spre Tamisa[i avea mobil` stil, covoare [i tablouri de valoare.

Cu toate acestea, \[i dorea totu[i o cas` la ]ar`, cu gr`din`.Se \ntoarser` la Londra pe o vreme splendid`, când ora[ul

era sc`ldat \n lumina soarelui, iar inima lui Ming b`tea cuputerea anticip`rii ca persoana care o voia s` fie Julian.

Unchiul Albert o l`sase la apartament [i plecase cu treburi,a[a c` Ming intr` singur` \n apartamentul ei splendid [ideschise toate ferestrele pentru ca aerul proasp`t [i luminasoarelui s` intre \n voie, a[a cum f`cea [i la Roma.

V`zu imediat coresponden]a [i \ncepu s` caute \nfrigurat`un semn de la el. Dar nu g`si nimic [i entuziasmul \ncepu s-op`r`seasc`. Poate fusese o gre[eal`...

Se duse \n dormitorul ei [i se privi \n oglind`. O privi penoua Ming care str`lucea de s`n`tate, de frumuse]e. |[i scoase

p`l`ria [i-[i piept`n` p`rul negru, lung.

VISUL MEU 113



|ncepu s` cutreiere apartamentul, apoi se opri \n bibliotec`,privind cu ochi \ndurera]i c`r]ile pe care le acumulase. Clasici,proz`, poezie, c`r]i pe care [i Julian le avea.

|[i dori s` nu se fi \ntors la Londra. Se sim]i tentat` s-o sunepe Eva Trench....

Apoi sun` telefonul [i ea r`spunse: – Alo?O voce de femeie... o voce pe care Ming [i-o amintea foarte

bine, vocea Evei Trench. – Tu e[ti, Ming Corally?Cu ochii str`lucind de bucurie, ea r`spunse:

– O, doamn` Trench... da, eu sunt, Ming. – Ce faci draga mea, dup` atâta vreme? – Bine....totul s-a schimbat de când nu ne-am v`zut... Nici

nu po]i ghici ce s-a \ntâmplat! – Trebuie s`-mi poveste[ti totul... noi am primit r`spunsult`u, Ming.

Inima lui Ming \ncepu s` bat` mai tare. Doamna Trench vorbea la plural.

– A[adar, tu ai dat acel anun]? \ntreb` ea cu emo]ie. – Domnul Julian m-a rugat s-o fac \n locul lui.

– Asta \nseamn` c` vrea s` m` vad`? – Dore[te asta de foarte mult timp, dar [tii c` ai f`cutgre[eala de a te rupe de noi.

– M-am purtat ca o nerecunosc`toare, nu? – De fapt, eu l– am apreciat ca un act de curaj din partea

ta. Unde ai plecat, Ming?Ming \i spuse \n câteva cuvinte doamnei Trench cum se

schimbase via]a ei.

114 DENISE ROBINS



– Vezi a[adar c-am fost extrem de norocoas`, conchise ea. – Draga mea, meri]i norocul `sta! zise Eva. – Am vrut s`-]i scriu de mii de ori, dar mi-am dat seama c`

nu este bine. Prespun c` divor]ul este terminat....Eva \ncepu s`-i povesteasc` [i ea ce se \ntâmplase de la

dispari]ia ei. Claudia se m`ritase imediat ce se pronun]asedivor]ul cu un b`rbat cumplit, c`ruia \i spunea Ozzy.

Dar ve[tile despre Julian nu erau la fel de bune. Era tot maislab, p`rea bolnav. Ruptura dinte el [i unchiul sù se adâncise.Shanley era scos la vânzare pentru c` nu-[i mai putea permite\ntre]inerea unei astfel de case. Iar Julian nu mai avea de undes` fac` rost de bani; poate la moartea unchiului sù va maiprimi ceva, dar acesta era \nc` \n putere.

– Nu pot crede c` vinde Shanley! Adora acest conac!

– Da, a fost o decizie greu de luat, dar singura. Va trebui s`cear` un pre] destul de bun. Poate \l va cump`ra cineva care vrea s` fac` acolo un hotel.

Ming era \ngrozit`. – Unde este Julian acum? – Locuie[te \n casa gr`dinarului deocamdat ,̀ singur, p`r`sit. – {i Frisby?

– A fost dintotdeauna al`turi de Julian. – De ce vrea Julian s` m` vad`, Eva?Eva Trench p`ru c` r`spunde cu greutate la \ntrebare. De

fapt, nici ea nu prea [tia r`spunsul corect. |i spuse c` acesta voia s-o [tie bine, pentru ca s` nu-[i mai fac` procese decon[tiin]` de când fata disp`ruse.

– Nu trebuia s`-[i fac` probleme pentru mine, \ngìm`

Ming auzind vorbele Evei. Dar acum, unde este Julian?

VISUL MEU 115



– |n fosta cas` a gr`dinarului. Este mereu foarte obosit,dar acum, de când a primit mesajul tù de la Roma parc` aprins via]`.

– Iei leg`tura cu el \n seara asta? – |l voi suna s`-i spun nout`]ile; va fi foarte fericit. – Spune-i s` vin` s` m` vad`, Eva. {i pe tine te rog s` vii s`

lu`m masa \mpreun`. – Ce straniu sun`! Ming m` invit` la mas`...Dup` ce-[i luar` r`mas bun, Ming rec`p`t` triste]ea din

priviri, gândindu-se c` Shanley va fi vândut curând. Iar dragulei Julian trìa \n casa gr`dinarului... Se \nvinov`]i spunându-[ic` dac` n-ar fi fost ea Julian ar fi dus aceea[i via]` cu care eraobi[nuit [i n-ar fi ajuns \n aceast` stare...

Cum va reac]iona acum, aflând c` Ming era o mo[tenitoare

bogat`? Va veni s-o vad`? |i va auzi vocea acum dup` atâta timp? Ap`ru unchiul sù, transpirat de c`ldura de afar`. – Este mult mai cald aici ca la Roma draga mea, zise el

aruncând pe mas` revista Country Life. – O, ai adus tocmai ce voiam s` citesc! exclam` Ming. – Sunt anun]uri pentru multe case bune. }i-e dor de via]a

la ]ar`, draga mea?

Inima lui Ming \ncepu s` bat` mai tare. – Una dintre cele mai frumoase case din Anglia este de vânzare, unchiule, murmur` ea.

– Cump`r-o, dac-o vrei! zise unchiul Albert.Ming citi prezentarea casei lui Julian:

„Conac stil Queen Anne, cu panel original, sc`ri din lemn de

trandafir... galerie de muzic`... zece dormitoare... patru bì...“

116 DENISE ROBINS



Capitolul 8

Când auzi povestea lui Ming [i a unchiului ei bogat, Juliannu se mir` deloc, ci fu chiar fericit pentru ea [i schimbarea \n

bine.Când se gândise s` dea acel anun] \n ziar pentru a o g`si pe

Ming, se gândise [i la aceast` posibilitate. Ce succesiunestranie de evenimente...Steaua lui Ming abia r`s`rea, pe cânda lui se afla la apus...ea era bogat` [i el s`rac...

– P`rea fericit`? o \ntreb` el pe Eva.Eva nu putea s`-i r`spund` la \ntrebare; n-o v`zuse pe

Ming, nu [tia nimic despre via]a ei particular`, constatase doar c` Ming evoluase mult, se emancipase. Vorbea ca o tân`r` carea c`l`torit mult.

Julian se ar`t` dezam`git. – Nu-mi spune c` banii au reu[it s-o strice...Eva \i spuse \ns` c` fata era la fel de dulce ca \ntotdeauna

[i abia a[tepta s`-l vad`.



– O s-o sun mâine, promise el.Dup` ce \nchise, i se adres` labradorului:

– Ei b`trâne, ce este de f`cut? Am g`sit-o, este foartebogat`... cine ar fi crezut c` roata se va \ntoarce?

Julian regreta decizia de a o cùta. Rezultatul cùt`rilor luiera c` n-ar fi trebuit s`-[i fac` probleme, Ming evoluase maibine decât [i-ar fi \nchipuit el.

O sun` [i vocea ei de copil \i readuse multe amintiri.Imediat, ea spuse: – Vei veni s` m` vezi? – Sigur c` da! Când? – Ce-ai zice s` cinezi cu mine [i unchiul? Este un restaurant

foarte bun aici, \n cl`dire, ne va trimite mâncarea \napartament.

– Acum eu g`tesc pentru mine [i Frisby! – Abia a[tept s`-l v`d [i pe el! – Trebuie s` vii cu unchiul tù la Shanley, asta dac` nu

vând \ntre timp. – Ai cereri? – Da, de la ni[te americani boga]i, pe care-i voi ur\ din

toat` inima.Ming [tia cu cât` durere se va desp`r]i Julian de Shanley.

Seara trecut`, unchiul Albert \i spusese c` poate cump`raconacul, dac` vrea, ca s` nu ajung` pe mâna unora care s`-ltransforme \n hotel. Dar deocamdat` lui nu-i va spune nimic.

Faptul c` Julian \l ura deja pe noul proprietar spuneafoarte multe. Nu-i va spune nimic legat de inten]ia ei de a

cump`ra Shanley.

118 DENISE ROBINS



Unchiul ei era plecat când sosi Julian. Ming petrecuse multtimp \n fa]a oglinzii, pentru c` era foarte emo]ionat` s`-lrevad` [i asta \i d`du o stare foarte proast`. Se schimb` de treiori, \ntrebându-se ce toalet` o avantaja. |n cele din urm`, aleseo rochie gri de m`tase, cu ni[te flori estompate, pe care ocump`rase de la casa Dior, \n prima vizit` la Paris. Era de ocroial` des`vâr[it`, cu un decolteu par]ial acoperit de trei

rânduri de perle. Se machiase discret.Privind-o, Julian avu senza]ia c` \n fa]a sa se afla o str`in`\mbr`cat` cu bun– gust des`vâr[it, dar atât.

Julian o privi lung apoi se uit` \n jur. Ming \i urm`riprivirea care poposi inevitabil asupra rândurilor de c`r]i.

– Da, sunt c`r]ile tale preferate acolo; primul volumcump`rat a fost al lui Yeats.

Julian, impresionat de vorbele ei, \ndr`zni s-o priveasc` \nochi. Dumnezeule! Cum se schimbase! Cum \nflorise! Trecuseun an de când nu se mai v`zuser`, iar Ming se maturizase.

– Nici nu-]i pot spune ce fericit sunt c` te rev`d, Ming; nu[tii cât de \ngrijorat am fost când ai disp`rut f`r` urm`.

– Sper c-ai \n]eles motivele mele? – Le-am \n]eles, desigur, [i am considerat c` te-ai compor-

tat minunat.Ea \l privi \n t`cere o clip`, cu inima b`tând puternic.I se p`rea incredibil c` Julian se afla aici cu ea. Nu se

schimbase prea mult, doar c` ar`ta dup` cum spusese [i EvaTrench sl`bit [i descurajat, parc`. Ming \ntâlnise mul]i b`rba]i\n voiajurile ei prin Europa, dar \nc` o dat` fu impresionat` de

felul \n care ar`ta Julian, de gra]ia lui, de aerul lui distins. Cât

VISUL MEU 119



ar fi vrut s`-l \ntrebe mai multe despre via]a lui! Ming sear`tase foarte st`pân` pe sine la \nceput, dar acum se sim]eaneajutorat`.

Julian \i spuse: – Te felicit, Ming, pentru toate astea. Ce bine pentru tine

c` unchiul tù te-a salvat la timp! Nu [tiam adresa m`tu[ii tale,dar nu mi-a[ fi \nchipuit c` te afli atât de aproape!

– Da, am avut noroc c` m-a g`sit unchiul. O s`-]i plac`, va veni imediat.

– Da, abia a[tept s`-l cunosc, dar a[ vrea s`-mi poveste[tidespre tine, c`l`toriile pe care le-ai f`cut...

– {i eu abia a[tept s` aud ve[tile tale, admise Ming. Albastrul ochilor ei \l uimea, \l \ncânta. Nu-i uitase

niciodat` privirea. Ochii ei \l fascinaser`. Julian sim]i dintr-odat` c` via]a \i oferea \nc` o [ans` prin intermediul acestei fetefrumoase. Via]a merita trìt`. Se \nchistase prea mult timp,mult prea mult se deta[ase de pl`cerile vie]ii, le \ndep`rtasechiar [i pe cele dou` prietene fidele, Eva Trench sau Joanna,so]ia prietenului sù Brunskill. Realiz` dintr-o dat` c` aveamare nevoie de dragoste, de tinere]e, de frumuse]e. O g`si

extrem de atr`g`toare pe aceast` nou` Ming [i inima \i b`tutare, sim]i chiar nevoia s-o ating`. Apoi vraja se rupse [i ap`ruunchiul ei.

Pentru Ming, fusese un moment periculos, dar trecusse.Dup` ce se f`cur` prezent`rile, unchiul lui Ming le oferi de

bùt, iar Julian \ncepu s` se simt` bine \n prezen]a celor doi.

Ming observ` c` unchiul Albert \l pl`cu pe Julian.

120 DENISE ROBINS



Li se aduse [i mâncarea, iar \n ora urm`toare discu]ia sedesf`[ur` \ntr-un mod foarte pl`cut pentru to]i, iar Ming avuocazia s`-i demonstreze lui Julian ce mult se schimbase,acumulând foarte multe informa]ii.

Mai apoi, unchiul Albert, plin de tact, p`r`si \nc`pereal`sându-i pe tineri s` discute \n voie. Ming nici nu observ` c`erau singuri; ea \i ar`ta lui Julian o copie ilustrat` a poemelor

Christinei Rossetti, pe care o cump`rase de la Floren]a.Ming era entuziasmat` ca un copil care-[i ar`ta darurile.

Fusese \ntotdeauna o copil` \ncânt`toare, care nici m`car nu\ncerca s` ascund` c` Julian fusese cel care-i d`duse oorientare.

– Ai achizi]ionat c`r]i valoroase, Ming, nu pot decât s` te

felicit pentru alegere, zise el. – O, dar n-ai v`zut colec]ia de articole de sticl`! Am adus-ode la Vene]ia, unde pe Canal Grande se afl` ateliere renumitecu piese unice. O, Julian, a[ fi vrut s` fi avut [i tu m`car

jum`tate din norocul meu! exclam` ea. – Eu am gr`dina [i m` mul]umesc cu cultivarea florilor

mele dragi, zise el f`când un gest larg. M` simt bine cu ceea

ce fac acum, Ming. – Dar n-ai renun]at la muzic` sau lectur`.

– Nu, n-o voi face niciodat`.Ming oft`.

– Lectura a fost singurul lucru care mi-a adus satisfac]ii decând am \nceput s`-l \nso]esc pe unchiul Albert, i se confes`

Ming.

VISUL MEU 121



– Se pare c` ai g`sit r`spunsul la problemele vie]ii, dragamea. Dar n-ai g`sit un b`rbat care s`-]i plac`?

Ming l`s` \n jos frumo[ii sì ochi [i cl`tin` din cap. – De ce nu? continu` Julian. Cred c` to]i b`rba]ii te g`sesc

extrem de atr`g`toare.Ming ridic` repede capul, iar Julian putu s` citeasc`

r`spunsul [i singur de pe gura ei ca o floare. Ming era foarte

aproape de el. |i sim]ea parfumul delicat [i nu mai putea negac` acea copil` care-l atr`sese de la \nceput, devenise o femeiefoarte frumoas`.

Julian privi repede \n jur de parc` atunci ar fi devenitcon[tient c` se aflau singuri \n camer`.

– Unde este unchiul tù?Ming \l privi cu ochii ei mari.

– Cred c` s-a dus la culcare, c`ldura \l obose[te.Inhibi]iile lor disp`rur`. Julian sim]i c` este \ndr`gostit de

Ming. O prinse \n bra]e [i o s`rut`. Fu un s`rut lung, pasional,la care ea r`spunse cu toat` fiin]a. Trupul ei se topi \n\mbr`]i[area lui Julian. |l prinse dup` gât cu bra]ele eifrumoase, tr`gându-l mai aproape.

El sim]i c` niciodat` un s`rut nu i se p`ruse atât de intens;era ame]it de emo]ie când, \n cele din urm`, ridic` \ncet capul[i-[i trecu mâna prin p`rul m`t`sos. |i [opti:

– Doamne, ce frumoas` e[ti, Ming! Iubita mea, micu]a meaMing!

Ea ar fi vrut s` vorbeasc`, s`-i poat` spune c` era cel maiminunat b`rbat din lume, c` trìa doar ca s`-i alunge triste]ea

din priviri, s`-l fac` s` uite c`s`toria nefericit` cu Claudia. Dar

122 DENISE ROBINS



vorbele refuzau s` se fac` auzite. Era cople[it` de acel s`rutnea[teptat, de bra]ele lui puternice care-i f`cuser` inima s`bat` foarte tare, \ntr-un ritm anume. Era momentul pentrucare se n`scuse, pe care-l a[teptase toat` via]a.

Nu putea face altceva decât s` r`mân` \n bra]ele lui cuochii \nchi[i, ]inându-l dup` gât.

Julian nu avea ce s`-i ofere \n afar` de o reputa]ie ruinat`.

Dup` acel moment de extaz reveni la realitate spunându-[i c`nu avea rost [i nici voie s-o iubeasc`.Ming era o tân`r` foarte bogat` acum, ceea ce complica

mult lucrurile, pentru c` lumea ar fi \nceput s` bârfeasc` peseama eventualei lor c`s`torii.

Se retrase \ncet din bra]ele ei, pasiunea se destr`m` [i nur`mase decât sentimentul z`d`rniciei.

– Ai fost \ntotdeauna bun` cu mine, Ming. Iar acum, \nmod special. |]i mul]umesc. M` vei ierta dac` plec acum?

Ea \l privi uimit`, f`r` s` \n]eleag`. – De ce faci asta, Julian? – N-ar fi trebuit s` te s`rut, dar e[ti atât de frumoas`, \ncât

n-am putut s` m` controlez. Iart`-m`, Ming. M` gr`besc, s` nupierd trenul spre Shanley.

Ming vedea fericirea sf`râmându-se \n mii de buc`]i.S`rutul fusese dat sub impulsul momentului... Julian n-o

iubea, n-o s`rutase din dragoste. De fapt n-o iubise niciodat`.Fusese o nebunie din partea ei s` cread` c` se putea schim-ba. Inima ei iubitoare fu cuprins` de durere [i umilin]`. Dar n-avea ce face, avea [i ea mândrie. Cu glas sc`zut, spuse:

– Desigur, \n]eleg c` vrei s` prinzi trenul, Julian...

VISUL MEU 123



Durerea din glasul lui Ming nu r`mase nesesizat` deb`rbatul, care era mai mult ca oricine, sensibil lasuferin]ele altora. Ming era \ndr`gostit` de el, ceea ce ar fitrebuit s`-l flateze. {tia c`-l iubea \nc` de pe vremea cândse afla \n casa lui [i sperase tot timpul c` dragostea ei

d`inuise \n anul \n care trecuse de la anonimat la bog`]ie.{i el o iubea. Sim]ea acum dorin]a s-o ia \n bra]e, s` nu-imai dea drumul.

Dar mai presus de toate, Julian nu voia s-o [tie nefericit`.Ming avusese parte de prea mult` durere \n via]`. |n situa]iadificil` \n care se afla, n-o putea cere de nevast` [i nici nu sec`dea s-o fac`. Dar nici nu f`cuse \ncercarea de a fugi de ea,

a[a cum ar fi trebuit. Se sim]ea atras irezistibil de ea, de a oprivi, de a fi cu ea.

Ming \l privi confuz`, v`zând c` nu pleac`, a[a cumspusese. Julian nu se putea desprinde de ea. Ming izbucni:

– O, Julian, te iubesc atât de mult!El \[i pierdu capul din nou, luat pe nepreg`tite de

declara]ia ei.O prinse din nou \n bra]ele sale. O s`rut` din nou cu

pasiune, era ca o nou` reafirmare a dragostei lor. – Ming, totul ne este potrivnic. Ar trebui s` m` la[i s` plec,

iubita mea, s` plec cât mai am puterea s-o fac. – De ce spui asta? De ce spui c` n-ar trebui s` m` s`ru]i? De

ce vrei s` te iert? Te iubesc prea mult Julian, te-am dorit

dintotdeauna...

124 DENISE ROBINS



Julian o sim]i cum tremur` [i mângâie cu duio[ie capullipit de pieptul sù. Numai o brut` ar fi r`mas insensibil` la

vorbele ei.|n timp ce Julian cùta vorbele potrivite pentru a-i

r`spunde, ceva care s` nu-i provoace durere, s-o fac` s`\n]eleag` c` n-ar iubi-o, Ming ridic` spre el minuna]ii ei ochialba[tri.

– {i tu m` iube[ti pu]in, Julian, nu? Cred c` da, de[i nu[tiu de ce o faci... Julian ro[i. – Dumnezeule, ce interpret`ri! Nici n-ai idee cât te poate

dori un b`rbat! – Nu vreau s` m` doreasc` orice b`rbat, ci tu. Julian o strânse din nou la piept, apoi o eliber` [i se

dep`rt` de ea scuturând din cap. – {i eu te iubesc, Ming, cred c` e[ti con[tient`. Dar nu te pot

cere \n c`s`torie dintr-o mie de motive. N-am dreptul s-o fac. – De ce, Julian? Eu m` ofer ]ie. Ar trebui s`-]i fie ru[ine s`

m` respingi! – Nu! strig` el. Ar trebui s` fii mândr` pentru c` te

compor]i firesc; dar a[ ajunge s` nu mai valorez nimic \nproprii mei ochi dac` a[ profita de tine.

– Ce este rù? Spune-mi, vreau s` aflu! Este pentru c`... dincauza familiilor noastre? Ming sim]ea c`-i este foarte greu sèxprime trìrile ei, dar el o \n]elese.

– N-are nici o leg`tur` cu pozi]ia social`, Ming. Faptul c`familia mea a avut statut social confirmat, c` mi s-au oferit

posibilit`]i de educa]ie, nu \nseamn` c` nu te pot cere de

VISUL MEU 125



so]ie. Când ai ap`rut \n casa mea [i nu aveai bani, anul trecut,te g`seam foarte atr`g`toare, dar nu te iubeam. Eram \nc`so]ul Claudiei. De fapt, nu iubeam pe nimeni.

– Dar ai f`cut eforturi disperate s`-mi salvezi reputa]ia!izbucni Ming.

– Exact, \ncuviin]` el. Dar acum situa]iile noastre suntdiferite; tu e[ti mo[tenitoarea unei mari averi, iar eu nu am

dreptul s` te cer de so]ie.Ming f`cu o ultim` \ncercare. – Julian, vrei s` te \nsori cu mine? Spune-mi adev`rul, te rog. – Da, admise el. Apoi se corect` repede: dar n-am de gând

s` te cer. – Numai pentru c` eu am bani acum, iar tu e[ti \ntr-o

situa]ie dificil`?

– Da, [i la asta se mai adaug` faptul c` e[ti foarte tân`r`, iar eu sunt un b`rbat divor]at.

– Dar este absurd [i cred c` e[ti necinstit cu mine. N-amcrezut c` m` iube[ti. Anul care a trecut nu m-am gândit decâtla tine, c` poate vei ajunge s` m` iube[ti. Iar acum nu po]irenun]a la mine doar pentru c` se \ntâmpl` s` am ni[te bani,sau c` sunt mai tân`r`. Iar tu nu e[ti chiar s`rac.

– A[a este. Mai am ceva r`mas, dar foarte pu]in [i oricum, va trebui s` vând Shanley. Ca s` divor]ez de Claudia, amrenun]at la o sum` destul de mare!

– {i asta din cauza mea! |nseamn` c`-]i sunt datoare! – Ming, tu [tii s` argumentezi situa]ia cu mult`

\n]elepciune [i prezin]i lucrurile foarte tentant, dar nu te voi

cere de so]ie. Imagineaz`-]i ce va crede unchiul t`u despre

126 DENISE ROBINS



mine: acest individ n-a f`cut nimic pentru a-mi reg`si nepoata,decât dup` ce a aflat c` este o bogat` mo[tenitoare!Toat`lumea va crede la fel.

– Ce-]i pas` ce va crede lumea? – |mi pas`, Ming, pentru c` am ni[te principii. Poate sunt

un \nc`p`]ânat prost, dar trebuie s` ac]ionez conform acestor principii pentru a fi \mp`cat cu mine.

– A[adar, numai pentru c` sunt mo[tenitoarea unchiului Alfred pierd tot ce-mi este mai drag?

Julian clipi de câteva ori. Se sim]ea foarte tentat s` treac`peste convingerile sale, s-o cear` de so]ie. Dar \n mintea sa seridicau alte bariere insurmontabile. Cum s` \mpace ideile salecu c`s`toria?

Ming observ` c` el ezit` [i p`li din nou. Se dep`rt`,\ndreptându-se spre un lampadar aflat \n fa]a unei ferestre; \laprinse [i \ncepu s` se joace cu franjurii acestuia.

– Cred c` de fapt nu e[ti tentat s` te \nsori cu mine. M-amumilit \ndeajuns. Poate ar fi bine s` ne lu`m r`mas bun.

Julian nu suporta s` se despart` de ea. O dorea cudisperare, a[a cum o dorise \n toate lunile de dep`r]ire.

Numai la gândul c` s-ar putea \ndr`gosti de alt b`rbat sescutur` ca de o idee rea. Dar vechile inhibi]ii \ncepur` iar s`-idea târcoale. F`cu un pas spre ea, apoi se opri.

– |nainte de plecare a[ vrea s` [tii, Ming, c` te iubesc cudisperare, dar...

– Dar \]i pas` mai mult de ce va spune lumea... termin` ea

cu am`r`ciune.

VISUL MEU 127



– Nu este a[a, protest` el. |ntre noi se afl` doar con[tiin]amea, Ming.

Ming se \ntoarse spre el. – N-am de gând s` cer unui b`rbat s` lupte \mpotriva

con[tiin]ei sale, zise ea. Am spus deja foarte mult, dar m`declar \nfrânt`.

– Ming, iubita mea, \ncearc` s` \n]elegi...

– |ncerc, dar asta nu face lucrurile mai u[oare. – Nu pot suporta gândul c` n-am s` te mai v`d, m-am sim]itminunat al`turi de tine!

– De ce m-ai c`utat, Julian? Asta n-a adus fericire nim`nui! – Ming, draga mea copil`, nu putem r`mâne prieteni?Ming ar fi vrut s`-i dea un r`spuns dur, dar v`zându-i

chipul marcat de suferin]`, voin]a ei se topi din nou. Nu [tia

decât c`-l iube[te, c` ar face orice pentru el, indiferent cu cepre], ar renun]a chiar [i la mândria personal`.

Se \ndrept` spre el cu c`ldura [i franche]ea pe care el p`reas` le adore, \l prinse dup` gât cu ambele bra]e [i-i spuse:

– S` fim prieteni? S` fim! S` nu ne lu`m r`mas-bun, n-a[suporta!

– Vom g`si o solu]ie Ming, vei vedea... Julian s`rut`lacrimile din frumo[ii ei ochi, \i netezi p`rul, o s`rut` pe obraji.

– Acum chiar trebuie s` plec, iubito. Mul]umesc pentrutotul. Ai f`cut extrem de mult pentru mine. Nu cred c` esteceva mai minunat pe lume ca dragostea ta. Numai gândul latine m` face s`-mi recap`t \ncrederea. Ajut`-m`, Ming! D`-mir`gazul necesar; nu mi-am revenit de la pronun]area

divor]ului, sunt con[tient c` multe s-au datorat prostiei mele.

128 DENISE ROBINS



Dar suport`-m`, Ming, te rog, d`-mi dragostea ta, vino \ntr-ozi \n casa gr`dinarului cu unchiul t`u s`-l vezi pe Frisby, v` voiprimi cu ce voi avea mai bun.

Ea \ncuviin]` cu lacrimile gata s` izbucneasc`. |ncerc` s`-l\n]eleag`, s` con[tientizeze c` refuzul lui avea la baz` binele eimai ales, [i nu gura lumii.

Dar \n seara asta nu mai putea s` lupte. Era o nebunie s`-l

lase pe Julian s` ias` din via]a ei, s`-i piard` prietenia. Iar elp`rea s` aib` nevoie de ea. – Noapte bun`, drag` Julian, reu[i s` murmure. Julian plec`, iar ea \nchise u[a \n urma lui, se duse spre

fereastr` [i lacrimile \ncepur` s`-i curg` \n voie. Se sim]ea\nfrânt`, ura acest apartament luxos [i banii unchiului Albert.Banii lui st`teau acum \ntre ea [i Julian. Dac` era s`rac`, ar fi

cerut-o de so]ie.Dac` a[ fi s`rac`, \[i aminti ea, a[ avea doar visurile mele,dar acum sunt bogat` [i ce am? O Julian, p`[e[te cu aten]ie,calci pe visurile mele!

Ming \ncepu s` plâng` disperat`.

VISUL MEU 129



Capitolul 9

Dup` câteva zile, Ming lu` Rollsul unchiului sù [i pornispre Streatham. |[i amintise c` era aniversarea so]ilor Seller;

cump`r` o mul]ime de cadouri [i se duse s`-i vad`. Faptul cèra bogat` n-o f`cea s`-[i uite vechii prieteni, care fuseseràtât de buni cu ea.

Trecu prin fa]a casei \n care locuise cândva la m`tu[a Prue,dar nu sim]i nici o strângere de inim`. Ar fi trebuit s` se simt`foarte bine acum, când mergea \ntr-un Rolls, purta o toalet`costisitoare [i avea un inel cu un diamant care valora cât casa.

Nu mai era acea timid` care avea doar dou` rochi]e [i aceleacusute de o croitoreas` de cartier, Ming care se gr`bea \nfiecare diminea]` spre slujba ei umil` [i ne\nsemnat`.

Realiz` cu triste]e c` nu era mai fericit` acum. Banii [ilocurile pe care le v`zuse o ajutaser` s` \n]eleag` via]a maiprofund, dar acest lucru atr`sese dup` sine o mare triste]e,reflect` ea. Toate canalele de percep]ie \ns` duceau la Julian

Barrisford. F`r` el, nimic nu mai avea valoare sau frumuse]e.



O dat` ajuns` la familia Seller, oferi tuturor daruri, pe care[oferul le aduse de la ma[in`.

Molly, cu muntele de daruri \n bra]e, \ncepu s` ledespacheteze fericit`, \ngropându-se realmente \n vrafurile deambalaje, cu ochii str`lucind de bucurie.

– Ming! Ai cheltuit o avere pe cadourile astea! exclam`Molly.

Ming, care o ]inea pe Margaret \n bra]e, sim]i c` era unmoment, poate singurul, \n care banii unchiului Albert aveausemnifica]ie, pentru c` prin ei \[i f`cuse prietenii ferici]i.

– Draga mea, zise David. De ce nu te mai \ngra[i pu]in?}i-ar sta mai bine dac` ai avea trei-patru kilograme \n plus! Câtmai stai la Londra? M` gândeam s` vii s`-]i g`teasc` Molly! ziseel râzând.

– Din p`cate, unchiului Albert nu-i prea place la Londra,mai ales pe timp de iarn`, a[a c` b`nuiesc c` vom migra spre]inuturi cu clim` mai blând`.

Molly oft`. – A[ fi vrut s` v`d cum ar reac]iona m`tu[a ta care te-a

chinuit v`zându-te a[a cum e[ti acum, zise ea.Dar gândurile lui Ming nu erau la m`tu[a Prue...

– L-am rev`zut pe Julian, le spuse ea. – O, exclam` Molly fericit`, a revenit \n via]a ta? – |ntr-un fel, da, zise Ming. – Noi am citit \n ziare despre divor]ul lui Julian. S-a

desf`[urat f`r` prea mult` vâlv`, totu[i. – Da, zise Ming, Julian a pl`tit [i \nc` mai pl`te[te pentru

a-[i rec`p`ta libertatea. Iar de la mine nu vrea s` accepte

nimic... nici m`car dragostea mea!

VISUL MEU 131



– Tu \l mai iube[ti, Ming? – Da, Molly, recunoscu Ming, am fost \ndr`gostit` de el [i

acum mi-am pierdut capul cu totul. – E[ti o fiin]` aparte, Ming, loial` tuturor prietenilor,

constat` Molly. {tiu c` l-ai iubit mult, dar am crezut c` de cândai \nceput drumurile prin Europa ai cunoscut al]i b`rba]i maiinteresan]i. E[ti foarte frumoas` [i acum [i bogat`.

– Chiar, Ming, când \l vei alege pe b`rbatul potrivit?interveni David.

Ming se sim]i mizerabil. Singurul b`rbat pe care-l iubea, nu voia s` se c`s`toreasc`.

– |]i promit c` dac` m` voi c`s`tori cândva, David, voicump`ra un televizor performant, iar tu mi-l vei instala.

Dup` ce p`r`si familia Seller, Ming ajunse \ntr-o lume de

lux [i bog`]ie. O invitase pe Eva Trench la Claridge. Era primalor \ntâlnire de la acea zi memorabil`, când o l`sase pe Evas-o a[tepte \n gara Victoria.

Eva Trench era la fel de \ncânt`toare [i elegant` ca \ntrecut. Ea o g`si extraordinar de schimbat` pe Ming. Ochiulei format trecu rapid peste silueta fetei la fel de zvelt`,\mbr`cat` \ntr-un costum foarte elegant, galben, cu p`l`rioar`

neagr`, m`nu[i, po[et` [i cizme negre. Ce diferen]` fa]` de vecheaMing! Maniere alese, pân` [i vocea i se schimbase \n bine... – Nu m` surprinde c` Julian a fost uluit de felul \n care

ar`]i, Ming, m`rturisi ea \n timpul mesei. – Chiar a[a? }i-a spus asta? o \ntreb` Ming. – Da, mi-a spus c` te-ai schimbat extraordinar, dar mai ales

c` ai studiat, ai citit mult .

Ming se juca nervoas` cu paharul.

132 DENISE ROBINS



– A mai spus [i altceva? o \ntreb` ea f`r` a o privi. – C` i-a f`cut mare pl`cere s` te revad`, c` [i unchiul t`u

este o persoan` \ncânt`toare, c` se bucur` c` ]i s-a schimbatsoarta.

Ming \[i mu[c` buzele. Eva observ` c` dincolo de ceea cel`sa s` se vad`, Ming ascundea o suferin]`. Dragostea lui Mingpentru Julian era ceva foarte frumos, \[i spuse Eva Trench, dar de ce p`rea Ming nefericit`?

– Nu renun]i, draga mea, nu-]i schimbi sentimentele preau[or, nu?

– |n ceea ce-l prive[te, nu m` voi schimba niciodat`,m`rturisi Ming.

– De fapt, noi n-am discutat ce sim]i pentru el. Tederanjeaz` dac` te \ntreb direct: \l iube[ti, Ming?

– Da, \l iubesc, zise Ming cu simplitate. – El [tie asta? o \ntreb` Eva. – Nu ]i-a spus nimic \n acest sens, Eva? – Nu. |l cunosc de când era copil, dar n-am discutat aceste

aspecte ale vie]ii cu el. – Ei bine, zise Ming cu un surâs amar. El [tie prea bine

c`-l iubesc, i-am spus când ne-am rev`zut, n-am ascuns c`

vreau s` m` m`rit cu el.Eva \[i aprinse ]igara, gânditoare. – Draga mea, dac` to]i oamenii ar fi atât de direc]i ca tine

n-ar mai exista inimi zdrobite; mul]i \[i ascund sentimentele [ir`u fac!

– Faptul c` i le-am spus chiar eu nu mi-a adus nimic bun. Julian nu vrea s`-[i lege via]a de a unei mo[tenitoare bogate.

Este prea mândru.

VISUL MEU 133



– A[a deci... bietul Julian! A pierdut foarte mul]i bani, dincauza acelei femei blestemate [i nici editura n-a avut un anprea bun. Iar unchiul lui s-a comportat nea[teptat de tiranic.|n total, lui Julian nu i-a mers bine deloc, s-a \nchis \n sine, iar faptul c` a scos Shanley la vânzare a fost pic`tura care aumplut paharul.

– {tiu asta, zise Ming. – |n acela[i timp, \mi pare rù c` nu v-a]i \n]eles. {tiu c`

Julian era foarte atras de Ming pe care a cunoscut-o la Shanley [i sunt sigur` c` se va \ndr`gosti [i de noua Ming.

Ming ro[i. – Cred c` [i el m` iube[te, dar acum ace[ti bani blestema]i

se afl` \ntre noi! – Nu dispera, draga mea. Sunt convins` c` lucrurile se vor

aranja a[a cum vrei tu. Numai nu fugi din calea lui. Continu`

s`-l vezi. Te rog, promite-mi!Ming o privi lung.

– Ai vrea s`-l vezi pe Julian \nsurat cu mine, Eva? o \ntrebèa. Crezi c` sunt potrivit` pentru el?

Eva \i atinse mâna \ncet. – Cred c` \ntotdeauna ai fost prea modest`, draga mea. Iar

dac` \n trecut ai avut un complex de inferioritate, acum acesta

nu se mai justific`. |i po]i oferi totul b`rbatului iubit, nu?Ming parc` se sim]i mai bine. Trase aer \n piept, oft`, apoi\i spuse Evei:

– |n acest caz, nu voi mai pleca nicìeri [i voi merge s`-l vizitez la Shanley. M-a invitat acolo cu unchiul meu.

– Ar fi bine s` mergi \nainte de sfâr[itul s`pt`mânii, pentruc` am auzit c` are deja oferte serioase.

Inima lui Ming \ncepu s` bat` mai tare.

134 DENISE ROBINS



– {tii cumva de la cine? – Nu, nu [tiu numele.Ming \ncepu s` râd`.

– Dac` promi]i s` nu-i spui lui Julian, \]i voi spune eu de lacine.

De data asta, Eva Trench \[i schimb` culoarea fe]ei. – Ming, cumva tu...?

– Da, n-am vrut s` las conacul s` ajung` pe mâinile cine[tie cui, care s` nu-l aprecieze, a[a c` unchiul Albert mi l-acump`rat.

Eva Trench era extrem de entuziasmat`. – Nu puteai s`-mi dai o veste mai bun`, Ming! A fost o idee

extraordinar`! {tiu c` iube[ti conacul [i te vei \ngriji de el. Veicump`ra [i mobilierul?

– Da, tot ce vrea s` vând` Julian.Eva Trench \[i mai aprinse o ]igar`.

– Iat` c` acea fat` timid` [i speriat` pe care am cunoscut-o va deveni st`pâna de la Shanley!

Ming oft`. – Nu [tiu ce va crede Julian.Eva o privi cu ochii ei mari [i blânzi.

– Cred c` va fi \ncântat. – Nu vreau s` afle, deocamdat`! – De ce? – Pentru c` este cam ciudat [i foarte orgolios. Poate c` este

prea orgolios pentru a-mi vinde mie conacul. M` tem s` nuconsidere c` m-am oferit s`-l cump`r [tiind c` are nevoie de

bani, sau cine [tie ce alt` idee i-ar trece prin minte...

VISUL MEU 135



– Dar va afla mai curând sau mai târziu numelecump`r`torului, Ming.

– Da, \l va vedea pe contractul de vânzare, dar atunci va fiprea târziu.

– Draga mea, Julian nu va da \napoi, va fi fericit s` [tie c`Shanley va fi al t`u. A[a c` po]i continua lini[tit` achizi]ia.

– {tii, Eva, e[ti cea mai de n`dejde prieten` pe care amavut-o vreodat`, izbucni Ming cu franche]e.

Eva Trench zâmbi fericit`. I se umezir` ochii când spuse: – Ming, te voi ajuta \n orice condi]ii! A[ fi vrut s` am o fiic`

[i s`-]i semene mult!Deodat`, Ming se crisp`, apoi p`li. Eva Trench \i urm`ri

privirea observând ce o f`cuse pe fat` s` p`leasc`. |nrestaurant intrase o femeie \nalt`, elegant`, cu o blan` de her-

min`, [i o p`l`rie elegant` urmat` de un tân`r cu o floare labutonier`. Era Claudia. Noua vicontes` de St. Finnygan. Ming\l recunoscu pe Ozzy, care p`rea foarte departe de a fi fericit.

Nici Claudia nu prea zâmbea. Ar`ta ca o femeie care abiaterminase o ceart` cumplit`.

– Ozzy, chiar ai f`cut rezervare? Vezi lâng` cine vom sta? – S` plec`m cât mai repede, Eva, zise Ming, nu suport s`

fiu v`zut` de aceast` femeie.Imediat, Claudia St. Finnygan o recunoscu pe fata cu p`rulnegru [i ochii alba[tri ca [i pe doamna cu p`rul grizonantaflat` cu ea. Claudia cercetase cu ochi ageri tot restaurantul \nc`utare de chipuri cunoscute. Când o detect` pe Ming, spredisperarea acesteia, Claudia se ridic` venind spre masa ei.

– |ncearc` s`-]i p`strezi cump`tul, Ming! \i [opti Eva

Trench.

136 DENISE ROBINS



Ming \ncuviin]`. Eva o privi cu curiozitate pe fosta so]ie a[efului sù. Cu toate c` bùtura \[i pusese amprenta pe chipulei, Claudia era \nc` foarte frumoas`. Dar era cea mai dur` [inemiloas` dintre toate femeile, era cea care \l ruinase pe

Julian. Eva, loial` [efului ei, o ura pentru asta.Ming o ura [i mai tare. Cu toate c` apropierea Claudiei \i

sugera apropierea unui [arpe, nu putu s` nu recunoasc`frumuse]ea ei. Ming reu[i s` citeasc` \n ochii ei c` aceast`femeie, cu toat` frumuse]ea ei [i bog`]ia noului so], f`cuse uniad din via]a sa. Se m`ritase cu o marionet`, un b`rbat pe

jum`tate idiot numai pentru banii [i titlul acestuia [i acum,probabil, ajunsese deja la disperare.

Claudia observ` toaleta lui Ming, bijuteriile de valoare de[ifoarte discrete [i de bun-gust; nu aflase despre unchiul lui

Ming [i averea acestuia. Apoi o recunoscu pe Eva Trench [ispuse: – O, bine c` sunte]i amândou` aici, a trecut mult` vreme

de când... nu-i a[a, miss Corally?Ming sc`p` dintr-o dat` de timiditate, de teama pe care o

sim]ise odinioar`, c` i-ar putea face rù lui Julian... acum numai sim]ea decât ur` fa]` de Claudia [i de ce nu, mil`...

– Nu-mi amintesc mare lucru de la ultima noastr` \ntâlnire,zise ea.Claudia i se adres` Evei:

– Ce mai faci? – Destul de bine, mul]umesc. Apoi se \ntoarse din nou spre Ming: – Nu m` a[teptam s` te \ntâlnesc aici, la Claridge, felicit`ri.

Cine este norocosul?

VISUL MEU 137



– Nu-mi pas` ce crede despre mine sau rela]ia mea cu Julian, m` doare felul \n care gânde[te despre el. |ncep s`cred c` Julian a avut dreptate când a spus c` lumea vaconsidera c` s-a c`s`torit cu mine pentru bani.

Eva Trench nu spuse nimic pe moment. Era pornit`\mpotriva Claudiei. De ce \ncerca acea femeie care divor]asede Julian [i se c`s`torise tot din interes s`-[i arunce veninul \ncontinuare?

|n cele din urm`, Eva zise: – Te rog, Ming, nu te l`sa influen]at` de vorbele otr`vite

ale acelei femei! Este o creatur` frustrat`, care simte nevoia s`se r`zbune. Iar pe tine te-a considerat o ]int` u[oar`. D`-ouit`rii [i ocup`-te de cump`rarea conacului Shanley.

Dup` ce achit` nota de plat`, Ming se ridic` [i ie[i \mpre-

un` cu Eva, f`r` a arunca vreo privire spre masa Claudiei. – Te rog s` nu-i spui lui Julian nimic din ce s-a discutat aici, Eva. – Sigur c` nu-i voi spune; are deja destule necazuri! Iar tu

nu-]i mai face probleme! – |ncerc s` nu-mi fac, dar acum \mi este clar de ce Julian

nu se gr`be[te s` se c`s`toreasc` cu mine!|n timp ce Ming [i Eva plecau, Claudia [i so]ul ei Ozzy

dezb`teau problema lui Ming. – Ai v`zut c` acea insipid` Ming a ajuns s` m`nânce laClaridge, s` poarte diamante [i toalete Dior, \ncepu Claudia.

– Probabil tr`ie[te cu Julian, conchise Ozzy. – Nici vorb`! Are un unchi foarte bogat! – Adev r̀at, draga mea? zise acesta cu gândul doar la mâncare.Claudia \[i spuse c` n-avea sens s` continue discu]ia cu el.

Ozzy nu era obi[nuit s` gândeasc`. Se hot`r\ s`-i scrie fostului

VISUL MEU 139



ei so], s`-l felicite pentru averea pe care o mo[tenea Ming. |if`cea pl`cere s`-l vad` furios pe acel b`rbat care-i d`duse totul[i c`ruia ea nu-i d`duse nimic.

***

Domnul Springer nu prea \n]elegea din ce motiv nu voiaMing s` i se afle numele, dar nu-[i f`cea prea mari probleme.Nu voia decât s-o mul]umeasc` pe nepoata sa, care voia s`cumpere conacul Shanley.

Julian \i pl`cuse [i sim]ea mil` pentru ce-i f`cuse fostaso]ie. Nu putea \ns` ascunde c` [i-ar fi dorit pentru nepoata saun tân`r cu numele nep`tat [i poate cu un titlu de noble]e.C`ci Ming mo[tenea o avere considerabil`, care \i d`dea

posibilitatea s` aleag`.Dar era prea \n]elept pentru a \ncerca s-o influen]eze. Mingera o tân`r` care [tia ce vrea, cu toate timiditatea pe care oafi[a uneori. Ming sem`na mult cu sora lui, Babe, pe care oiubise mult.

Astfel c` domnul Springer fu de acord cu modul discret deachizi]ionare a conacului, a[a cum voia Ming. {i \n timp ce

formalit`]ile erau \n desf`[urare, Ming continua s` se vad` cu Julian. Iar unchiul Albert observ` c` nepoata sa avea acum oalt` stare de spirit.

– Asear` am cinat cu Julian, unchiule, apoi am fost la unfilm fran]uzesc pe care Julian mi l-a tradus. M` simt atât debine al`turi de el! {tie atât de multe!

– Nu i-ai spus \nc` de Shanley?

Ming scutur` din cap.

140 DENISE ROBINS



– Nu. El nu va vedea numele decât dup` semnareacontractului.

Ming nu-i mai spuse c` avea emo]ii. Singura care [tiaadev`rul era Eva Trench. Iar ea [tia foarte bine c` Julian nu vafi prea fericit când va semna contractul de vânzare.

Ming era convins` c` Julian va fi eclipsat de faptul c` ea,cândva o biat` fat` lipsit` de bani [i ap`rare, deveneaproprietara conacului Shanley. Se temea ca nu cumva Julian

s` cread` c` ea cump`rase conacul pentru a-l tenta \n acest fel,c`ci nu era adev`rat. Ming recursese la solu]ia cump`r`rii doar pentru c` ajunsese s` \ndr`geasc` teribil de mult acel conacunde \nflorise pentru prima oar` dragostea ei pentru Julian.

Voise s` previn` ca acesta s` ajung` pe mâinile cuiva care nul-ar aprecia.

Petrecuse o sear` minunat` al`turi de el. Nu se rostiser`

vorbe de dragoste, dar se sim]iser` foarte bine \mpreun`.Iar când li se \ntâlniser` privirile la mas` sau când se

atingeau din \ntâmplare, citea ceva mai mult decât prietenie \nochii lui Julian. El nu-[i putea ascunde sentimentele. Fusese osear` de emo]ii nerostite. Iar \n timpul filmului Julian \i luasemâna. Dup` acest moment, ea nu-[i mai amintea nimic dinfilm. Fusese cuprins` de o stare de fericire greu de exprimat

\n vorbe, pulsul i se intensificase. La desp`r]ire, Julian \i luasemâna din nou spunându-i: – A fost o sear` minunat` [i-]i mul]umesc pentru ea, Ming.

Va trebui s-o repet`m curând. {i nu uita s`-l aduci pe unchiul Albert la Shanley. {tii c` am vândut conacul!

Ea vru s`-i spun` adev`rul, dar ceva o f`cu s` rezistetenta]iei. |l \ntreb` numele viitorului proprietar.

El spuse c` nu-l [tie.

VISUL MEU 141



– Cred c` este un str`in. S`pt`mâna viitoare, la semnareacontractului, \l voi afla.

Se mai \ntâlniser` \nc` o dat`, \n prezen]a unchiului Albert,care-i invitase la cin` \n Berkeley apoi undeva la un club ladans, unde \i l`sase singuri sub pretext c` se sim]ea obosit.Ming \[i spuse c` nu va uita niciodat` acea sear` minunat`când dansase cu el pentru prima oar`.

– N-am petrecut o astfel de sear` cu Claudia, \i spusese Julian. Ea \mi repro[a mereu c` nu [tiu s` dansez.

– Dar dansezi foarte bine, Julian, \l lini[ti Ming, la fel debine ca orice b`rbat cu care am mai dansat prin c`l`toriilemele cu unchiul.

– M` faci s` m` simt atât de bine, Mng! |mi redai\ncrederea!

Ming se decise s`-i spun` despre Shanley duminic`, \n casa\n care locuia el acum. Julian vânase un fazan minunat, pecare o femeie angajat` cu ziua \l preg`ti.

– Frisby l-a recuperat, \i spusese Julian la telefon. – Dragul de el, abia a[tept s`-l v`d! exclam` Ming.Pe drumul spre Shanley, Ming \i povestise unchiului Albert

am`nunte despre rela]ia ei cu Julian, accentuând c` acum

rela]ia lor i se p`rea un vis. – S` sper`m c` este un vis care se va sfâr[i frumos, dragamea.

Unchiul Albert \ncepu s` tu[easc` violent pentru c` cea]a \icrea probleme de respira]ie, iar inima ei s` bat` tot mai tarepe m`sur` ce se apropiau. |[i aminti [i de acel oribil Ivor, descenele penibile prin care trecuse, apoi cuno[tin]a cu Julian,

sosirea Claudiei...

142 DENISE ROBINS



De cum ajunser` la conac, Frisby le ie[i \n \ntâmpinare: – Frisby, dragul meu, \]i mai aminte[ti de mine?Cum s-o uite? Ochii lui str`lucir` dintr-o dat` [i veni repede

spre ea dând din coad`, l`trând de parc` i-ar fi spus: sigur c`te cunosc, Ming Corally. Chiar dac` e[ti \mbr`cat` cu aceast`blan` elegant`, chipul ]i-e neschimbat, la fel [i glasul.

Ming ridic` privirea spre Julian, care venea la câ]iva pa[i \n

urma câinelui. Atitudinea lui era schimbat`. |i \ntâmpin` cu un zâmbetformal [i ea sim]i imediat c` se \ntâmplase ceva. Julian nu maiera b`rbatul entuziast cu care dansase la club. |i evita chiar privirea. Era doar politicos [i rezervat.

Unchiul Albert nu observ` nimic. – Este un adev`rat c`min englezesc, turuia el, referindu-se

la c`su]a \n care se retr`sese Julian. – Da, dar este diferit de conac.|n timpul mesei el fu extrem de politicos cu Ming, dar

majoritatea aten]iei i-o acord` unchiului Albert. Ming \ncepus` se \ntrebe dac` nu cumva Julian aflase numelecump`r`torului conacului Shanley. Dar curând, chiar el \ispuse unchiului Albert c` a doua zi urma s` se semnezecontractul de vânzare [i c` nu [tia cine este cump`r`torul.

– Este ciudat c` ace[ti oameni au cump`rat conacul f`r` s -̀l vad`, numai dup` fotografiile din catalog.

Unchiul Albert se uit` semnificativ la nepoata sa; acum eramomentul s`-i spun` lui Julian c` ei erau cump`r`torii. Dar Ming st`tea cu privirea plecat`, a[a c` unchiul Albert nu spuse

nimic.

VISUL MEU 143



Julian nu avea nici cea mai vag` idee c` ei eraucump`r`torii; chiar dac` suspectase asta \[i \nchipuise c` Mingi-ar fi spus. Iar starea lui proast` se datora unei scrisori primitediminea]`; era prima scrisoare pe care o primea de la fostaso]ie, de la pronun]area divor]ului.

O citise de multe ori [i se \nfuriase mai mult decât [i-ar fi\nchipuit Claudia. Era ciudat c` \n pofida avantajelor cu carer`m`sese de pe urma lui, ea tot voia s`-l loveasc`. Julian\ncercase s`-i \n]eleag` mali]iozitatea dar nu reu[ise. Poate c`un psiholog ar fi fost de p`rere c` ea nu-l iertase [i c` stareade frustrare din timpul c`s`toriei lor, provocate de faptul c` el\i refuza sistematic extravagan]ele, se perpetua. |n pofidagenerozit`]ii de care d`duse dovad` la divor], Claudia nu-lierta c` n-o l`sase s`-l domine.

Iar acum \ncerca s`-l loveasc` din nou prin Ming Corally.Claudia se \ntorsese dup` o scurt` vizit` la Londra unde o\ntâlnise pe „dr`g`la[a miss Corally“ la Claridge, cu „draga [iinspida miss Trench“.

„Am crezut c` bun`starea ei ]i se datoreaz`, dar apoi amaflat c` este la mijloc un unchi bogat. Am \ntâlnit-o [i pe AlisonRichards, care mi-a spus c` te-a v`zut la Berkeley dansând cu

miss Corally. Nu-mi place cum ai ajuns, dragul meu fost so]! Ai dat-o uit`rii pe umila miss Corally pentru ca acum, când aajuns bogat`, s` te intereseze din nou. Oricum, ea teconsider` o partid`. S` m` a[tept la vreo c`s`torie? |miimaginez ce va spune lumea bun` din Londra...

Aceste rânduri \l f`cuser` s` tremure de indignare, [i nudormise toat` noaptea. Vorbele veninoase ale Claudiei \i

p`trunseser` \n suflet. Exista [i pu]in adev`r \n ele. El

144 DENISE ROBINS



renun]ase la Ming \nainte de a divor]a de Claudia, iar acum ar fi vrut s` se \nsoare cu ea. Dar nu pentru bani. Banii lui Mingse ridicau acum ca o barier` \ntre ei. O iubea pe Ming, maiprecis se \ndr`gostise iremediabil de ea acum când reintrase\n via]a lui. Cum \ndr`znea Claudia s-o acuze c` \ncerca s`-lcumpere? Dac` ar fi fost vechea Ming, cea f`r` bani, f`r` rude,f`r` nimic, ar fi luat-o imediat \n casa lui de acum, dar averea

ei \l f`cea s`-[i ]in` emo]iile \n frâu. Iar acum, Claudia \ireamintea cu brutalitate ce-ar spune lumea dac` s-ar c`s`toricu mo[tenitoarea lui Albert Springer. Ar fi fost imediatetichetat ca un vân`tor de zestre, un calificativ resping`tor \nopinia sa.

Diminea]`, \nainte de sosirea lui Ming, se hot`râse s` secomporte foarte politicos, dar rece [i s` \ncerce s` stea

departe de ea.Dar când o v`zu, Julian sim]i cum disperarea pune

st`pânire pe el. O dorea mai mult ca oricând. Observase c`purtarea lui o sup`rase [i ar fi vrut s-o prind` \n bra]e, s`-ispun` adev`rul.

Unchiul Albert, observând c` atmosfera este \nc`rcat` \ntrecei doi, le spuse c` vrea s` fac` o plimbare \n jurul conacului.

Julian le propuse s` mearg` to]i trei. Ming arunc` furioas` \nfoc ]igara pe care o fuma.

– Cunosc foarte bine zona [i n-am chef \n clipa asta s` vizitez conacul, zise ea.

Unchiul Albert se dovedi din nou plin de tact. – A, nici o problem`, voi pute]i sta de vorb`, eu m` voi

bucura de frumuse]ea peisajului.

VISUL MEU 145



Julian nu voia s` r`mân` cu Ming. Situa]ia era intolerabil`pentru el. Ming nu ar`tase niciodat` mai frumos ca acum,\mbr`cat` \ntr-un costum verde de catifea cu dantel` bej la gât[i man[ete. P`rea coborât` din portrele Regency din conac. Iar de când dansase cu ea, Julian sim]ea mereu nevoia s-o strâng`\n bra]e.

– E[ti foarte ciudat ast`zi, Julian, observ` ea. Ce se\ntâmpl`?

El \i evit` privirea. – |]i par ciudat? Nu, nu [tiu de fapt s` m` comport ca o

gazd` bun`, acesta este adev`rul. – Mie mi se pare c` e[ti o gazd` admirabil`, c` ne-ai oferit

un prânz minunat, un vin foarte bun, [i c` ai fost extrem depoliticos, dar nu mi-ai adresat nici un cuvânt. Se pare c` te-am

sup`rat cu ceva. – N-ai f`cut nimic de acest gen, Ming, zise el privind-o trist.Cred c` eu sunt cam ciudat câteodat`.

– Ai devenit t`cut ca o scoic`! \i repro[` Ming, cred c`te-am deranjat cumva, dar nu [tiu cu ce... iar eu crezusem c`am devenit buni prieteni, Julian.

– Sper c` a[a va fi mereu, draga mea, spuse el.

Ming ridic` din umeri, ne\n]elegând nimic. |[i aminti cât defericit` fusese diminea]` c` urma s` viziteze Shanley. Nusuporta aceast` schimbare a lui [i faptul c`-i stricase ziua. Ro[i[i se ridic` gr`bit`.

– Cred c` este mai bine s` vizitez conacul, n-are rost s`stau aici s` observ cum te for]ezi s` fii politicos [i atât!

Julian se ridic` [i el privind-o cu durere, incapabil s`-i

spun` de scrisoarea Claudiei. Considera c` astfel ar jigni-o

146 DENISE ROBINS



foarte tare. |[i dori s` nu se fi \ndr`gostit cu disperare de ea.Ming reu[ise s` distrug` pu]ina pace sufleteasc` pe care odobândise dup` divor]ul de Claudia.

Pentru a doua oar`, Claudia \i distrugea via]a. F`r` scrisoareaei, ar fi putut s` decid` s`-[i asume riscul bârfelor celor din jur [i s` se c`s`toreasc`. Dup` ce fluier` dup` Frisby o \nso]i spreconac. P`strar` o t`cere jenant` tot drumul, iar lui Ming nu-if`cu pl`cere de data asta s` revad` conacul abia cump`rat pen-tru ea. Iar când intr` \n holul acestuia, se sim]i chiar deprimat`.

Se uit` \n jur iar casa se dovedi rece [i neprimitoare, cu unaer tragic, dezolant, a[a cum era f`r` draperii [i covoare. Numai exista nici unul din tablourile pe care le admirase.

|l v`zu printr-o u[` \ntredeschis` pe unchiul Albert careadmira candelabrele de cristal. Mai existau câteva piese de

mobilier acoperite cu huse. Julian, care-i observ` reac]ia, \i spuse: – Cred c` acum conacul ]i se pare neprimitor. – A[a este [i n-a[ mai vrea s` m` aflu aici.Inima lui \ncepu s` bat` mai tare.

– Ming... \ncepu el.Dar ea nu-l auzi. Ochii i se umpluser` dintr-o dat` de

lacrimi. Era atâta dezolare aici... v`zu chiar [i o n`luc` aClaudiei, al c`rei portret se aflase cândva deasupra[emineului, cu zâmbetul ei rece de [arpe.

– Unchiule Albert, zise Ming \necându-se de plâns, a[ vreas` plec`m chiar acum.

– Casa este superb`! exclam` acesta. Nu cred c` exist` altamai frumoas`, mai bine \mp`r]it`. Ming, ai f`cut o afacere

grozav`! Vei avea cel mai frumos c`min, draga mea.

VISUL MEU 147



Dar \n clipa aceea, realiz` c` f`cuse o gaf` [i se opri brusc.Puse mâna la gur`, vinovat. Urm` o t`cere penibil`, \n cares-ar fi auzit [i c`derea unui ac.

Unchiul Albert \[i drese glasul. – Sunt un b`trân penibil care vorbe[te aiurea; acesta

trebuia s` fie secretul lui Ming pân` la semnarea contractului, Julian. Dar cred c` nu mai conteaz` de acum. Cred c` e[tifericit c` nepoata mea va locui aici, nu?

Julian nu r`spunse. Era prea bulversat, dar imediat cerealiz` spusele domnului Springer [i avu revela]ia faptului\mplinit, realiz` ce stupid fusese nerealizând cine eracump`r`torul misterios.

Ming era cea care, f`r` a-i spune nimic, cump`rase conaculunde urma s` locuiasc`.

Ming noua proprietar` a conacului va locui foarte aproapede el. Asta d`dea importan]` [i mai mare scrisorii Claudiei.Cine [tie ce se va spune când se va afla c` Ming cump`raseconacul Shanley! El mai avea doar casa gr`dinarului dinapropiere.

Ming vorbi dintr-o dat`: – Da, trebuie s` [tie c` mi-a pl`cut Shanley atât de mult

\ncât mi l-am dorit cu disperare! Am vrut s` fie o surpriz`pl`cut` pentru tine Julian, dar v`d c-am f`cut o gre[eal`. Nu

vrei s` fim aproape unul de cel`lalt. Ai prefera un str`in \nlocul meu. Dar nu este prea târziu, contractul n-a fost semnat.|l vom anula. Vom face asta mâine diminea]`.

148 DENISE ROBINS



Capitolul 10

Acesta a fost cel de al doilea [oc la care a fost supus Julian.Era destul de confuz \nc` aflând c` unchiul lui Ming era

cump`r`torul misterios al conacului. Iar acum, Ming era atâtde sup`rat` \ncât voia s` anuleze contractul. Julian o privi,incapabil s` scoat` o vorb`. Niciodat` nu se sim]ise atât deneputincios. Nici m`car nu [tia dac` voia cu adev`rat ca Mings` fie proprietara conacului Shanley. Dar apoi se gândi c` nuexista o alt` persoan` pe lume mai potrivit` s` aib` acestconac decât Ming, femeia pe care o iubea. Iar acum era foarte

aproape de a-i pierde \ncrederea [i prietenia.Se uit` la chipul ei frumos, care acum nu exprima decâtindignare; observ` c` fata tremura. Julian se temu c` nu maisim]ea nimic fa]` de el decât ur`.

{i nu era foarte departe de adev`r. Ming sim]i c`-l ur`[tepentru mândria nejustificat` [i emo]iile cumplite pe care i leprodusese. O mare dragoste se poate oricând transforma \n ur`.

Domnul Springer fu primul care vorbi.



– Nu crezi, draga mea, c` ar trebui s` discut`m situa]ia cucalm s` nu lu`m decizii pripite? Sunt sigur c` Julian... adic`domnul Barrisford, nu dore[te s` anuleze contractul.

– Nu. Sigur c` nu...Ming se \ntoarse cu furie spre el.

– Ba asta vrei, Julian. Nu m` vrei aici. – Ming! protest` Julian, nu este adev`rat!Dar Ming \[i pierduse cump`tul. Ca orice persoan` timid`,

\[i pierdea firea foarte rar, dar atunci putea fi cu greust`pânit`.

– Ba da, Julian, dar nu-mi pas` ce crezi, nu-mi pas` dac` vrei s`-]i fiu vecin` aici sau... cu cât dispar mai repede de aici,cu atât mai bine! Po]i scoate casa din nou la vânzare.

Cu aceste vorbe, porni spre ie[ire.

Julian f`cu un pas spre ea, urmat de credinciosul Frisby. – Ming! rosti el. – Nu este nevoie s`-]i ceri scuze, spuse ea furioas`, nici

s`-mi explici. Abia acum \n]eleg c` nu m` vrei aici, c` tederanjez, a[a cum am f`cut cu un an \n urm`. Am f`cut mareaprostie s` vreau s` revin \n via]a ta; nu-]i face probleme, nu veimai auzi de mine, voi pleca mâine departe de aceste

meleaguri. Julian p`li. – Ming, pentru numele lui Dumnezeu! – Unchiule Albert, te rog, du-m` acas`! Julian porni dup` ei, scuzându-se: – Domnule Springer, v` rog s` m` crede]i. Vreau ca

Shanley s`-i apar]in` lui Ming. |ncerca]i s-o convinge]i v` rog

din suflet. Totul este atât de complicat! N-am timp s` v` explic

150 DENISE ROBINS



acum totul, dar nu vreau s` fiu considerat vân`tor de zestre,de aceea n-am cerut-o pe Ming. {i eu mi-a[ fi dorit-o ca so]ie.Numai Dumnezeu [tie cât...

Julian ced` nervos, cu mânile \ncle[tate cu disperare, cufigura plin` de broboane de sudoare.

Albert \l b`tu u[or pe um`r pe acest individ care-i erasimpatic.

– Eu cred c` te \n]eleg, dragul meu; voi discuta cu nepoatamea. Dar acum nu putem vorbi, Ming seam`n` mult cu mamaei; când este nervoas`, trebuie s` stai departe de ea. Este defapt, un paradox, continu` unchiul Albert; Ming este foarte\ndr`gostit` de tine, Julian. Nu l`sa]i orgoliul s` v` despart`,a]i avea amândoi de pierdut. Nu face nimic legat de vânzareaconacului. Este un loc minunat, iar Ming [i-l dore[te din tot

sufletul.Cu aceste cuvinte, Albert se duse dup` nepoata sa ceaindignat` [i furioas`. Julian porni dup` ei. Blestem` \n gândpe Claudia [i scrisoarea ei [i \ncerc` s` [i-o scoat` definitiv dinminte.

Cei doi p`r`sir` conacul f`r` ca Ming s`-[i ia r`mas bun dela Julian.

Unchiul Albert, care o privea de parc` ar fi v`zut-o pentruprima oar`, \ncerc` s-o calmeze: – Ming, feti]o, cum ai putut pleca f`r` s`-]i iei r`mas bun

de la bietul om? Ce te-a sup`rat atât de tare?Ming nu r`spunse, continu` s` priveasc` \nainte. Auzea

doar jum`tate din \ntreb`rile pe care i le punea unchiul Albert. Nu va mai vedea vreodat` conacul, nici pe Julian, \l va

scoate definitiv din via]a ei.

VISUL MEU 151



Unchiul Albert continua s`-i povesteasc` desprenefericirea [i disperarea din privirea lui Julian, care nu

voia s` fie considerat vân`tor de zestre. Ming ridic` dinumeri. Julian exagerase importan]a averii ei. Poate alteleerau motivele pentru care n-o voia \n via]a lui. Poate era

vorba de alt` femeie... o femeie cu care se putea c`s`torif`r` probleme.

Sau poate c` totul se datora faptului c` i se oferise deschis,iar Julian se plictisise.

|l va ruga pe unchiul Albert s` gr`beasc` plecarea lor din Anglia poate chiar peste o zi. Vor pleca poate \n Australia, s`pun` o distan]` foarte mare \ntre ea [i Julian.

– Ming, nu-l judeca prea aspru, zise unchiul Albert. Juliana suferit mult de pe urma primei sale c`s`torii, probabil nu

mai are \ncredere \n femei. – Nu se pune problema \ncrederii! exclam` Ming. Totuleste foarte simplu: Julian nu m` iube[te, nu m-a iubitniciodat`. De aceea, a[ vrea s` plec`m cât mai departe de

Anglia. Albert Springer \[i privi \ngrijorat nepoata, care era alb` la

fa]`, ca o coal` de hârtie.

– Ming, chiar nu vrei s` cumperi conacul Shanley? – Te rog s` \ncerci s` m` \n]elegi, unchiule, zise ea. – P`cat c` lucrurile au ajuns atât de departe; toate for-

malit`]ile au fost \ndeplinite, nu cred c` este cazul s` renun]i,ar fi o lovitur` prea grea pentru bietul tân`r.

Culoarea reveni \n obrajii lui Ming. – Acesta este singurul lucru care m` \ngrijoreaz`,

murmur` ea.

152 DENISE ROBINS



– Mai gânde[te-te, Ming, noaptea este un sfetnic bun. – Mi se pare ciudat dar insist s` plec`m \n Australia,

unchiule. Apoi Ming se scuz` [i se duse \n camera sa.O auzi dup` aceea vorbind la telefon:

– S-a schimbat mult. Nu pot continua s`-i suportciud`]eniile, Eva. Am decis s` plec cu unchiul meu \n

Australia. Nu, nu-i spune nimic. Este bine s` fug a doua oar`de el. Dar de data asta f`r` a m` mai \ntoarce vreodat`. Nu

vrea s` fiu fericirea lui, acesta este tristul adev`r [i g`se[tediferite pretexte s` m` resping`.

***

Ziua urm`toare fu etichetat` de Ming drept „lunea neagr`“.Pentru ea, ziua fu \ntunecat` chiar de la \nceput. Plânsese

seara precedent` pân` adormise, iar la miezul nop]ii se trezisecu o durere cumplit` de cap, luase o aspirin` [i se culcase laloc. Diminea]`, auzi vocea unchiului Albert:

– Ming, feti]o, te-ai trezit? E[ti c`utat` la telefon...Ming se ridicase \n capul oaselor, \[i \ndep`rtase p`rul

c`zut pe fa]` [i clipise de câteva ori mirat`. Ce durere de capimposibil` o chinuia [i acum! Era ora zece; niciodat` nu

dormise atât de târziu. – Cine m` caut`, unchiule?Dup` o scurt` ezitare, Albert Springer r`spunse:

– Julian Barrisford, draga mea.Ming ro[i, inima \ncepu s`-i bat` mai tare.

– Ce dore[te? – Vrea s`-]i spun` ceva legat de ziua de ieri, draga mea,

vorbe[te cu el.

VISUL MEU 153



– Nu vreau s` mai vorbesc cu el! explod` Ming, nu mai vreau s` aud nimic despre el!

– Ming, cred c` regret` [i... – Nu vreau s` vorbesc cu el! repet` Ming. Dac`-i pare r`u,

spune-i c`-i accept scuzele, dar m` simt mai bine dac` nu maicomunic`m.

Unchiul Albert oft`. – Cred c` faci o gre[eal`, draga mea.Ming \ncepu s` plâng` [i strânse nervoas` din din]i. Nu mai

voia s` discute cu Julian pe o tem` care se dovedisedezastruoas` pentru ea. Nu putea risca din nou.

Unchiul Albert se trezi \n situa]ia de a l`muri singur problema lui Julian.

– Dragul meu, \]i promit c` nu vom pleca la Melbourne

f`r` s` ai o discu]ie cu Ming. A plâns toat` noaptea din cauzata; te iube[te a[a cum o iube[ti [i tu [i va trebui s` l`muri]i voidoi toate problemele. Las` la o parte mândria. Cât prive[teconacul Shanley, \l voi cump`ra, indiferent de voin]a ei. |nacela[i timp, a[ vrea s` m` accep]i ca partener la editura ta; voiface infuzie de capital [i curând vei fi din nou bogat. Astfel,banii care constituie piedica dintre \ntre [i nepoata mea nu va

mai exista. Singurul lucru pe care nu-l pot suporta suntlacrimile lui Ming. – Iar eu nu pot suporta nici m`car gândul c` Ming ar putea

plânge! zise Julian.Desigur, Ming nu [tia nimic de acest aranjament.Ming se duse s` cumpere biletele pentru Australia, iar la

\ntoarcere luar` masa \mpreun` de[i Ming nu mânc` aproape

nimic. Albert o duse la o pies` de teatru, unde foarte frumoas`

154 DENISE ROBINS



[i elegant` fiind, Ming era privit` de foarte mul]i b`rba]i. Ea nuauzi nici nu v`zu nimic din comedia care unchiului Albert \istârnise hohote de râs. |n pauze, Ming se trezi scrutând fe]elecelor din jur \n speran]a c` printre ei l-ar putea vedea pe

Julian. Dar el nu mai ie[ea la teatru \n ultimul timp, st`teamereu acas` cu Frisby, sau juca bridge cu prietenii s`i.

A doua zi diminea]`, Ming se trezi \ntr-o stare la fel deproast`, lipsit` de speran]a c` lucrurile vor evolua \n sensuldorit de ea. Primi \ns` un telefon de la Eva Trench.

– Ming, draga mea, s-a \ntâmplat ceva teribil! – Dumnezeule, exclam` Ming, ce s-a \ntâmplat? – Julian n-a venit ast`zi la birou, m-a sunat de la Shanley.

Era distrus. Din cauza câinelui. – Frisby? Ce este cu el?

– A disp`rut [i Julian este distrus, [tii cât \l iube[te. Câinelea fost l`sat afar` \n timpul nop]ii de doamna Hollis, care-iface menajul lui Julian, [i Frisby nu s-a mai \ntors de atunci.

– Dumnezeule, au trecut dou`zeci [i patru de ore! – Gr`dinarul l-ar fi v`zut la un moment dat \n gr`dina de

legume, poate vâna vreun iepure [i de atunci... nu l-am v`zutniciodat` pe Julian \n astfel de stare. S-a dus la poli]ie a

anun]at c` ofer` recompens`. Julian se teme s` nu-l fi\mpu[cat la vreo ferm` din vecini, cineva care nu l-a cunoscut. – Eva, m` duc chiar acum la Shanley...trebuie s`-l ajut s`-l

caute pe Frisby.... [i eu \l iubesc la fel ca Julian... – Ar fi minunat din partea ta, draga mea, zise Eva. Julian petrecuse o noapte alb`; nu mâncase nimic,

umblase toat` noaptea fluierând dup` câine. Doamna Hollis \l

\ndemnase s`-l ia [i pe fiul ei, Jimmy. B`iatul se \ntorsese,

VISUL MEU 155



temându-se c` Frisby fusese prins \n vreo capcan` [i nusuporta gândul c` era undeva \n \ntuneric, speriat, f`r` hran`.

– {tii c` Julian are o dragoste exagerat` fa]` de Frisby,continu` Eva. Este \n stare s` ofere tot ce are ca recompens`.Se teme s` nu-l fi \mpu[cat cineva [i s`-l fi [i \nmormântat.

Ming \ncepu s` simt` durerea care desigur \l sfâ[ia pe Julian. |l [i vedea pe Frisby \[i amintea iubirea din ochii luicând \[i privea st`pânul. Acum, [i-l imagin` mort, cu inima lui

loial` oprit`, ochii lui mari negri \nchi[i... nu, era prea mult!Iar Julian era epuizat probabil dup` ce cutreierase p`durile \nc`utarea prietenului s`u. Cine putea s` [tie mai bine ca eaiubirea pe care i-o purta Julian lui Frisby? Se pare c` oameniisinguri \[i iubesc foarte mult animalele. {i Julian era unb`rbat singur. Ming renun]` la orgoliu [i decise s` se duc` laShanley.

Unchiul Albert o \nso]ise, desigur. Nimic nu-i f`cea maimare pl`cere decât s-o conduc` pe Ming la b`rbatul care oiubea. R`mase \ns` prudent \n ma[in`.

– Tu du-te la Julian [i vezi ce s-a \ntâmplat, draga mea.Ming intr` aproape \n fug` \n casa lui Julian. Chiar dac` era

ultima oar` când se vedeau, poate doar pentru a-[i lua r`masbun, trebuia s`-i ofere ajutorul. Observ` imediat c` Julian era

epuizat; dup` o noapte de nesomn, ochii \i erau \ncerc`na]i [iera teribil de deprimat. Avea \n fa]` o cea[c` de cafea [i ofarfurie neatins` cu mâncare. V`zând-o, s`ri \n picioare. Privifigura aceea atât de drag` a fetei mici de statur`, care-i\n]elegea dragostea pentru acest câine, de[i al]i oameni oconsiderau exagerat` [i clipi nedumerit.

– Ce faci aici? exclam` el.

Ming \ncepu s` se bâlbâie:

156 DENISE ROBINS



– Am venit pentru Frisby.... n-am suportat gândul c` s-apierdut....trebuia s` vin! Lacrimile \i curgeau pe obraji; [tii cât\l iubeam pe Frisby....

– Ming, draga mea... zise Julian, impresionat. Ming, teiubesc... n-am iubit pe nimeni \n via]a asta a[a cum te iubesc,Ming...

Ming se topi \n \mbr`]i[area lui.

– Iar eu te-am iubit dintotdeauna, Julian. Iubitule, nu m`mai face s` plec de aici.... – Nu te voi l`sa s` pleci, dragostea mea, zise el, privind-o

cu ochi obosi]i, dar fericit. Julian, care era atât de \ndr`gostit [i realiza acum c` putea

s` piard` dragostea vie]ii sale, l`s` deoparte toate gândurile,mândria, situa]ia sa. Nu realiza decât c` Ming trebuia s` devin`

so]ia lui.|ncepu s`-i explice c` atitudinea sa de respingere se datora

scrisorii Claudiei, dar Ming \i puse un degete pe buze: – Nu trebuie s` spui nimic, Julian, nu te scuza. Acum,

numai noi cont`m. {i Frisby, pe care trebuie s`-l g`simimediat, ad`ug` ea.

– Acum când te-ai \ntors, iubito, simt c`-l voi reg`si, mi-amrec`p`tat speran]a.

– Spune-mi, iubitule, pe unde l-ai c`utat, zise Ming.El \ncepu s`-i descrie zonele, temându-se c` vreunul din

fermierii vecini l-ar fi \mpu[cat. Poate Frisby plecase dup` vreoc`]elu[` [i se pierduse sau c`zuse \n vreo râp`...erau multeposibilit`]i, una mai \nfrico[`toare decât alta. Desigur, exista [i

posibilitatea s` fi fost furat. |n regiune ap`ruser` ni[te bande

VISUL MEU 157



de ho]i. La fel p`]iser` [i ni[te vecini al lui Julian, al c`ror boxer fusese r`pit pentru a se solicita o recompens` frumoas`pentru el.

– Iubita mea, frumoasa mea Ming, \]i sunt atât derecunosc`tor c` ai venit s` m` aju]i s`-l g`sesc pe Frisby!Iubito, \mi e[ti mai drag` ca lumina ochilor....

Mân` \n mân`, Julian [i Ming se \ndreptar` spre ma[inaunchiului Albert.

– Este ceea ce mi-am dorit s` v`d! exclam` bunul domn.Nu poate fi nimic mai frumos ca doi \ndr`gosti]i!

– Domnule, spuse Julian, nu [tiu cum s` v` mul]umesc!Ming se va c`s`tori cu mine!

Albert Springer arunc` nepoatei sale o privire u[or vinovat`.

– |n acest caz, Shanley va fi cadoul de nunt`! Am semnatieri contractul, draga mea. V` urez tot norocul din lume,dragii mei!

Julian o prinse pe Ming \n bra]e. Totul ar fi fost minunatdac` al`turi s-ar fi aflat [i Frisby.

Deodat`, se auzir` pa[i [i se \ntoarser` to]i pentru a vedeaun b`iat care-l ajutase pe Julian s`-l caute pe Frisby. Acesta

striga: – L-au g`sit, domnule Barrisford! L-a g`sit domnul Martin, veterinarul, sir. L-am v`zut, \l aduce cu ma[ina.

Ming [i Julian \ntrebar` \ntr-un glas: – L-ai v`zut? – Da, domnule, domnul Martin l-a dus la clinic` pentru c`

Frisby a pierdut sânge.

Julian prinse b`iatul de mân`, disperat.

158 DENISE ROBINS



– Ce s-a \ntâmplat cu el, Jimmy?B`iatul le spuse ce v`zuse. Veterinarul \l \ntâlnise pe Frisby

care ie[ea din p`dure [chiop`tând [i \[i \nchipuie c` bietulcâine [i-a prins l`bu]a \ntr-o capcan`. Era pr`fuit [i nu ar`taprea bine, dar tot a dat in coad` când domnul Martin l-aridicat \n ma[ina sa.

De aceste capcane se temuse Julian. Poate c` noapteatrecut` nu-l v`zuser` pe bietul Frisby, care se târa prin tufi[ulunde fusese f`cut prizonier.

B`iatul le mai spuse c` Frisby nu era \n primejdie, cu toatec` va [chiop`ta o vreme, dar rana de[i adânc` se va vindeca [ic`-l va aduce la conac dup` ce-l va pansa, hr`ni [i-i va faceinjec]ii.

Ming plângea \n hohote. Julian o prinse la piept, plângând[i el de fericire.

VISUL MEU 159

visul-meu.pdf

Documents

Transcript of visul-meu.pdf