Visul in Psihanaliza Lui Freu Proiect Psih Pers

8/4/2019 Visul in Psihanaliza Lui Freu Proiect Psih Pers

http://slidepdf.com/reader/full/visul-in-psihanaliza-lui-freu-proiect-psih-pers 1/9

Visul în psihanaliza lui Freud

Teorii referitoare la vis:

1. Teoriile stiintifice – cele de la sfarsitul secolului XIX erau teorii

somatice. Conform acestor teorii, visul era un fenomen consecutiv reducerii activitatii

creierului in timpul somnului. Aceasta reducere are doua aspecte: pe de-o parte se

intrerupe legatura cu stimulii lumii exterioare, iar pe de alta parte legaturile

intracerebrale sunt saracite datorita somnului. Cu cat activitatea creierului este

diminuata cu atat visele sunt mai absurde. Binz: “Dupa cum vedem toate faptele ne

indeamna sa consideram visul ca pe un fapt organic, intotdeauna inutil, adesea

morbid”. Conform acestei teorii visul nu are nici un fel de functie psihica, el e un fel

de accident, ceea ce-l face intr-adevar inutil; intrucat e un fenomen organic problema

interpretarii nu se pune pentru teoriile somatice.

2. Teoriile populare – toate aceste teorii au in comun ideea ca visul e un

fenomen cu sens. Acest sens a fost vazut in mod diferit. Antichitate: sensul visului era

considerat a fi un mesaj divin. O alta viziune ii atribuie un sens profetic. Romantismul

atribuie visului o importanta deosebita, valoarea estetica a unei opere fiind cu atat mai

mare in viziune romantica cu cat opera respectiva era mai apropiata de caracteristicile

onirice. Novalis: “Visul este un antidot impotriva regularitatii, monotoniei vietii, visul

e jocul liber al imaginatiei; cu siguranta am imbatrani mai repede fara vise.” Intrucat

teoriile populare atribuie visului un sens, pentru ca aceste teorii spre deosebire de cele

somatice se pune problema cailor prin care putem atinge sensul. Teoriile populare pun pentru prima data problema interpretarii viselor.

In privinta interpretarii exista doua orientari in cadrul teoriilor populare:

metoda simbolica. Aceasta metoda se caracterizeaza prin aceea ca sensul visului e

cautat abordand visul ca pe un intreg, iar acestui intreg i se cauta un corespondent care

e mai inteligibil decat visul. Ca exemplu de folosire a metodei simbolice Freud

mentioneaza interpretarea pe care o da in Biblie Iosif pentru visul Faraonului: 7 vaci

grase, 7 vaci slabe care le devoreaza pe primele; 7 ani belsug, 7 ani foamete in care osa se devoreze recolta din cei 7 ani de belsug. Deficientele metodei simbolice: visele



cu adevarat ininteligibile nu ii sunt accesibile; nu exista o tehnica de interpretare,

adica o suma de mijloace care aplicata la orice vis pot sa produca sensuri. Utilizarea

metodei simbolice depinde foarte mult de calitatile personale ale individului, de

inteligenta si intuitia sa. Interpretarea dupa metoda simbolica e mai curand o arta,

decat tehnica.

Metoda descifrarii – se caracterizeaza prin fragmentarea visului in

elemente componente. Visul e considerat ca un text incifrat ale carui elemente pot fi

descifrate daca utilizeaza o cheie (dictionar de vise) in care gasim o suma de

simboluri carora le corespunde diferite sensuri. Misiunea celui care interpreteaza e de

a gasi pentru fiecare element al visului cu ajutorul acestei carti de vise sensul

corespunzator si apoi de a alcatui un sens global din aceste sensuri partiale.

Slabiciunea acestei metode consta in faptul ca respectivele carti sunt alcatuite arbitrar,

in acelasi timp circuland intr-o cultura mai multe carti divergente.

Freud apreciaza mai mult teoriile populare decat teoriile stiintifice din doua

motive: datorita faptului ca aceste teorii recunosc visului un sens; incearca sa gaseasca

metode de interpretare.

Introducerea visului ca şi component al psihanalizei s-a

făcut după identificarea simptomelor unor nevrotici, care în timpul

tratamentului s-a constatat că bolnavii invocau visele în chip de

simptome.

Chiar şi în lucrarea sa „Noi conferinţe de introducere în psihanaliză” datată 6

decembrie 1932, Sigmund Freud afirmă că teoria visului „ocupă un loc special în

istoria psihanalizei şi marchează o turnantă. Începând cu ea psihanaliza a făcut pasul

de la procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor”.

Analiza viselor în psihanaliză oferă posibilitatea descifrării misterului

afecţiunilor nevrotice, în speţă isteria, şi, în al doilea rând, deschide calea spre

inconştient. A devenit celebră expresia lui Freud: visul este „via regia”(calea regală)

spre inconştient . Visul era abordat în maniera care va deveni clasică pentru

practicienii psihanalizei: cu ajutorul asociaţiilor visătorului.

În anul 1895 Freud realizează primele mari intuiţii legate de vis, când

consideră că a descoperit misterul viselor. El a analizat aproape complet celebrul vis

infecţiei Irmei, de fapt reiese şi un sentiment de culpă din partea lui Freud, de a fi



aplicat un tratament unei paciente fără să ajungă la rezultatele scontate. El aruncă vina

chiar pe pacientă şi pe un alt doctor care ar fi făcut o infecţie pacientei cu o seringă

nesterilizată.

După ce Freud a analizat visul pacientei lui el spune că „ visul nu este ceva

lipsit de sens, nu este o absurditate şi, spre a ni-l putea explica, nu este necesar să

presupunem că o parte din tezaurul nostru de reprezentări doarme,în timp ce o parte

începe a se trezi. Este un fenomen psihic în întreaga accepţiune a termenului şi de fapt

este împlinirea unei dorinţe. La paginile 138-139 în opera citată se defineşte astfel :

„visul este realizarea (deghizată) a unei dorinţe ).

Cercetarea psihanalitică constă,pe cât posibil, în dezlegarea enigmelor de

însuşi subiectul analizat, de aceea Freud cere autorului visului să spună el însuşi

semnificaţia visului său.

Interesant este visul unei doamne care povesteşte că pe când era copil a visat

adesea „pe bunul Dumnezeu purtând pe cap o bonetă de hârtie, ascuţită”. Pentru

interpretarea acestui vis psihanalistul îi spune să vorbească despre copilăria ei. Printre

altele, doamna relatează că părinţii ei îi puneau pe cap o bonetă mare ca ea să nu

poată să privească în farfuriile fraţilor ei, fiind mereu preocupată ca fraţii ei să nu

aibă porţii mai bune.

De fapt Freud ne prezintă ideile latente (dorinţele inconştiente) ale acesteia,

deşi ele se manifestau în timpul nopţii nu erau lăsate să apară în formă nudă din Id

(inconştient), iar ego (eul), conştiinţa individuală , a cărui trăsătură este raţionalitatea,

mediază raporturile psihicului cu realitatea.

Pentru a lămuri de unde a intervenit în vis şi Dumnezeu, purtătorul bonetei de

hârtie, trebuie să aducem în discuţie şi una din metodele folosite de Freud, metoda

asociaţiilor libere, tot ce produce mintea noastră are o rădăcina inconştientă la care

se poate ajunge prin „asociaţiile libere”, după modelul „toate drumurile duc laRoma”.

Revenind la prezenţa ca şi imagine a lui Dumnezeu în acest vis, purtător de

bonetă ascuţită din hârtie trebuie să dăm explicaţia sintagmei „determinism psihic” .

Determinismul psihic ca principiu presupune afirmarea faptului că tot ce se întâmplă

în psihicul uman are o cauză care poate fi descoperită. Iată că Freud observă că

doamna avea în vocabular şi următoarea exprimare : „bunul Dumnezeu vede şi ştie

tot”.



Continuând explicarea producerii visului putem constata de trauma psihică

suferită în copilărie, frustrarea că nu putea şti dacă fraţii ei au porţii mai bune,

imposibilitatea de a vedea şi a spune că doreşte acest lucru , nu putea sau mai ales nu-i

era permis ca fiind o impoliteţe gravă într-o familie germană, în psihicul ei se

producea un proces inconştient prin care anumite dorinţe sunt „încarcerate” în

adâncul inconştientului, încât ele să nu mai apară în planul conştiinţei, acest proces

psihic l-a numit refulare . De fapt ceea ce se producea prin vis reprezintă conţinutul

manifest al visului. Dorinţele Id-ului sunt împlinite într-o formă mascată,

acceptabile din punct de vedere social, iar aceste dorinţe împlinite sunt numite şi idei

manifeste .

Dacă se doreşte găsirea unei modalităţi noi de relaţii între conţinutul

manifest şi ideea latentă a visului, putem spune că primul nu este atât o deformare

cât o reprezentare a celei de-a doua, imaginea plastică şi concretă avându-şi originea

în lumea expresiei verbale. Aceasta traducere din limbajul direct al continutului latent

in limbajul continutului manifest se realizeaza prin intermediul a ceea ce in

psihanaliza se numeste “travaliul visului”.

Travaliul visului este o o suma de procedee prin intermediul carora

continutul latent al visului e modificat in sensul incifrarii, deformarii astfel incat o

data ajuns in constiinta sa nu fie recunoscut de instantele critice ale personalitatii –

Supra Eu.

Ex: un tata care a vegheat timp indelungat la patul copilului sau bolnav, iar

dupa ce acesta a murit, tatal are urmatorul vis. Contextul: tatal se odihnea intr-o

camera alaturata camerei mortuare, camera in care sicriul cu copilul inconjurat de

lumanari aprinse era vegheat de un batran. Datorita oboselii tatal adoarme si are

urmatorul vis: baiatul se afla langa patul sau ii apucase bratul si ii soptea pe un ton

plin de repros “Tata tu nu vezi ca ard!” Tatal s-a trezit si a vazut ca batranul adormisesi ca lintoliul si un brat al copilului luasera foc de la o lumanare. Dorinta: fiul sau sa

mai fie viu.

Procedee de traducere: condensare, deplasare, figurabilitate, elaborarea

secundara.

1.Condensarea-este acel procedeu al travaliului visului datorita caruia o

singura reprezentare inlocuieste mai multe lanturi de reprezentari care se afla inlegatura cu respectiva reprezentare. Acea unica reprezentare preia energia lanturilor



de reprezentari pe care le inlocuieste. Actiunea condensarii in vis se poate inregistra

foarte simplu datorita diferitei cantitati dintre continutul manifest si continutul latent.

Intotdeauna cand intervine condensarea, continutul manifest e mai scurt, mai concis

decat continutul latent.

2. Deplasarea- un procedeu al travaliului visului prin care interesul,

intensitatea, accentul unei reprezentari se poate detasa de aceasta pentru a trece la alte

reprezentari care erau initial mai putin intense, dar care se afla situate intr-un lant

asociativ comun cu prima reprezentare. Datorita deplasarii in continutul manifest se

produce in raport cu continutul latent o adevarata inversare de valori. Ceea ce e

important, accentuat afectiv in continutul latent devine marginal, secundar in

continutul manifest si invers ceea ce e neimportant in continutul latent apare ca

important, esential la nivelul continutului manifest.

3. Figurabilitatea-Datorita acestui procedeu elementele continutului latent

sunt in asa fel selectate incat sa poata fi reprezentate prin imagini. Importanta

analistului pentru analizant poate fi reprezentata in vis prin proportiile corpului

analistului. Aceasta selectie are consecinte importante pentru logica visului ce difera

de logica vietii constiente in mare masura datorita saraciei de mijloace care

caracterizeaza in limbaj imagistic.

4.Elaborarea secundara-este procedeul prin care continutului manifest deja

stabilit i se confera forma unui scenariu mai coerent si mai inteligibil. Elaborarea

secundara consta in acoperirea lacunelor in remanierea partiala / totala a elementelor

prin selectie si adaosuri. Elaborarea secundara urmareste sa produca ceva asemanator

unei reveniri. Elaborarea secundara actioneaza in special cand visatorul se apropie demomentul trezirii sau chiar in timpul repovestirii. Cu cat visul e mai incoerent, cu atat

e mai probabil ca elaborarea secundara sa nu se fi exercitat. Dimpotriva cu cat visul e

mai coerent cu atat in acest fapt trebuie sa citim interventia elaborarii secundare.

Concluzii (la travaliul visului):

• el nu are caracter creator;

• datorita interventiei sale nu apare nimic nou in continutul manifest;



2. Visele de tip adult

Sunt acele vise in care continutul manifest si continutul latent nu numai ca nu

coincid, dar sunt foarte indepartate intre ele. Este acea categorie de vise in care

travaliul visului intermediaza intre continutul latent si continutul manifest.

Aceasta categorie se imparte in:

• visele clare, coerente, dar care nu au legatura cu contextul vietii diurne a visatorului.

Visatorul viseaza ca unul dintre parinti sau o alta ruda sufera de o boala grava fara ca

in realitate sa existe temeiuri pentru asemenea reprezentari.

• visele cele mai caracteristice pentru activitatea onirica a adultului si anume visele

ininteligibile, fara sens. Aceasta obscuritate a continutului manifest e un indiciu ca

interventia travaliului visului e considerabila. Intrucat aceste vise sunt de

neconceput fara inteventia travaliului visului, ele nu pot fi intelese niciodata de

catre visator decat daca intervine interpretarea.

În cazul prezentat mai sus este demn de luat în considerare şi un alt factor

variabil, concepţia dinamică a rezistenţei, ca un factor cantitativ. Rezistenţa poate fi

mai mare sau mai mică. Când rezistenţa impusă de ego este mai mică, şi datorită

profunzimii refulării, distanţa care separă substitutul de substratul inconştient este

mai redusă; când rezistenţa este mai puternică se însoţeşte de deformări considerabile

ale inconştientului, ceea ce nu poate decât să aplice distanţa care separă substitutul de

substratul inconştient.

Pentru analiza acestui vis Freud a oferit un alt mijloc: la interpretarea visului

nu se mai ţine cont de întregul lui, ci s-a limitat interpretarea unor elemente izolate.

Presupunând că doamna respectivă, în copilărie, pe lângă că i se punea acea

bonetă pe cap, ar mai suferit şi alte traume (fizice şi/sau verbale) conjugate cu prima

forţă negativă acumulată în Id ar fi fost şi mai puternică, putând depăşi forţele Ego-

ului şi ar fi dus la apariţia (probabil) a anxietăţii, o anxietate normală, cea care

manifestă din când în când şi la omul sănătos.



După cum s-a observat visul se compune în principal din imagini vizuale, mai

rar din idei şi din cuvinte. Visul manifest reprezintă o creaţie a gândurilor abstracte, a

unor imagini de substituţie, de tăinuire a acestora.

Un alt capitol interesant este cel intitulat „Visele copiilor”. Freud spune că

visele copiilor sunt scurte, clare, concrete, neechivoce, uşor inteligibile, complete. Ele

nu suferă nici o deformare, nu cer un efort prea mare în interpretarea lor. Conţinutul

manifest şi ideile latente se confundă mai ales când copii sunt mici. Deformarea

viselor se observă şi la copii începând cu perioada de vârstă 5-8 ani; progresiv apare

deformarea, acea diferenţă între conţinutul manifest şi ideea latentă. Visul unui copil

este o reacţie a acestuia la un eveniment din timpul zilei care lasă în urma sa un regret

o tristeţe, o dorinţă nesatisfăcută. Definiţia visului dată de Freud legată de visul

copiilor este: „Visul înscenează realitatea directă, nevoalată”(op.cit.,pag. 142). Sunt

prezentate visele a trei copii. Interesant de prezentat este visul unui copil de 2 ani,

care pune în evidenţă cele amintite mai sus: unui copil i se cere să dea cuiva un

coşuleţ cu cireşe, după ce în prealabil i se promisese că va primi şi el unul identic. Se

observa clar că a făcut acel lucru fără nici o tragere de inimă. Dimineaţa când s-a

trezit a spus că a mâncat toate cireşele.

Freud stabileşte care este funcţia visului: în calitate de reacţie la excitaţia

psihică, visul are drept funcţie îndepărtarea acestei excitaţii, în aşa fel încât să se

asigure continuare somnului. Aparent visul ar fi un factor care ar perturba somnul, cel

mai adesea i se reproşează aceasta, dar „visul este un protector al somnului, pe care îl

apără de ceea ceia ce e susceptibil să-l tulbure.”(op. cit., pag. 143).

Excitantul visului este dorinţa, iar realizarea dorinţei este constituie

conţinutul visului – el fiind unul din caracteristicile visului.

O altă caracteristică a visului este aceea că visul nu exprimă un simplu gând, ci

reprezintă o dorinţă realizată sub forma unei manifestări psihice halucinatorii: Aş dori să plec la munte: - aceasta este dorinţa – excitantul visului.

Sunt la munte: - conţinutul manifest al visului.

Va persista deosebirea între conţinutul manifest şi ideea latentă a visului, de

fapt producându-se o transformare a gândului în eveniment trăit prin vis. Trebuie să

avem în vedere că excitantul visului va fi întotdeauna o dorinţă, diferenţiind cu o

preocupare, un proiect, un reproş.

Freud face o diferenţă între cele două caracteristici ale visului şi actul ratat.

La actul ratat se distinge o tendinţă perturbatoare şi o tendinţă perturbată; în actul



rata vedem un compromis între cele două tendinţe. În cadrul visului tendinţa

perturbată este tendinţa de a dormi, iar tendinţă perturbatoare este excitaţia psihică,

dorinţa care insistă la satisfacerea sa.

În timpul somnului apare o dorinţă ce trebuie satisfăcută, iar ea satisfăcându-se se

continuă somnul, de fapt se produce o satisfacere parţială şi o suprimare parţială.

Finalizăm prin reluarea unei definiţii date visului în capitolul „Cenzura

visului”:

„Visul este un mijloc de suprimare a excitaţiilor(psihice) care ar tulbura somnul,

iar această suprimare făcându-se cu ajutorul satisfacerii halucinatorii a unor

tebuinţe.”

Visul in Psihanaliza Lui Freu Proiect Psih Pers

Documents

Transcript of Visul in Psihanaliza Lui Freu Proiect Psih Pers