Visul
1
Intuneric.Nu stiu unde ma aflu si cum am ajuns aici.Imi frec ochii in speranta ca o sa mi se limpezeasca vederea. E si mai rau. Deodata simt o adiere rece in spatele meu. Ma intorc brusc, infiorata gesticulez cu mainile si incerc sa-mi dau seama daca sunt singura… Ating aerul rece din incapere, Frica-stare de adanca neliniste si tulburare… linistea apasatoare dainuie in jurul meu. Imi aduc aminte cum am mers prima oar ape bicicleta si cum dansam cu tata prin casa pe hiturile anuliilor 90. Eram un copil vessel…vad un copil alergand si-ncerc sa-l prind. Intru intr-o alta incapere…acum iubesc un baiat. Atingerile reciproce si sarutariledau nastere iubirii. Simt cum fiecare molecula din mine se intrepatrunde cu a lui. Energia pe care o am este alimentata de energia lui,pozitiva sic alma, tulburata si nelinistita. Ne acceptam bipolaritatea pentru ca apparent este cea mai usoara boala nervoasa. Suntem un tandem. Suntem adusi pe pamant cu scopul de a evolua In cele 9 reincarnari pe care le avem. Fiecare viata are farmecul si invataturile ei..si bineinteles ,in fiecare dintre acestea existe suflete pereche. Noi doi sigur ne-am iubit si in celelalte vieti. Am experimentat toate formele iubirii,iar acum suntem la cea mai pasionala. Contopirea noastra va da rod iubirii. E intuneric. Gandurile au fost alungate de adierea rece din jurul meu. Ciudat. Am inceput sa ma obsnuiesc cu lumina inexistenta si imi dau seama ca sunt intr-o camera…o camera fara ferestre. In fata mi se contureaza o usa. Impinsa de curiozitate,descid usa si intru intr-o alta incapere. Ma cuprinde un sentiment de regret. Sa nu fi desfranat e una din cele 10 porunci de aur…e pacat atunci cand le incalci. Asta e,suntem rezultatul faptelor noastre. Nu mai port in suflet iubirea..pentru ca n-am stiut sa o apreciez. Incercarea mea de a evolua pe pamant se pierde incetul cu incetul. Oare n-am inteles nimic? Sau am inteles prea tarziu? Nu mai pot sta aici… vreau sa evadez si nu pot. Ma lovesc de realitate si de o usa cu dimensiuni exorbitante Universul imi deschide calea catre idealism. Ating cu degteul o particular si ma las imbratisata de materie….regret ca regret. Cand eram mica imi doream atat de multe,acum imi doresc sa nu fi pierdut nimic. Nu imi mai imi doresc sa am,imi doresc sa-mi fi ramas.
description
visul
Transcript of Visul
Intuneric.Nu stiu unde ma aflu si cum am ajuns aici.Imi frec ochii in speranta ca o sa mi se limpezeasca vederea. E si mai rau. Deodata simt o adiere rece in spatele meu. Ma intorc brusc, infiorata gesticulez cu mainile si incerc sa-mi dau seama daca sunt singura Ating aerul rece din incapere, Frica-stare de adanca neliniste si tulburare linistea apasatoare dainuie in jurul meu. Imi aduc aminte cum am mers prima oar ape bicicleta si cum dansam cu tata prin casa pe hiturile anuliilor 90. Eram un copil vesselvad un copil alergand si-ncerc sa-l prind. Intru intr-o alta incapereacum iubesc un baiat. Atingerile reciproce si sarutariledau nastere iubirii. Simt cum fiecare molecula din mine se intrepatrunde cu a lui. Energia pe care o am este alimentata de energia lui,pozitiva sic alma, tulburata si nelinistita. Ne acceptam bipolaritatea pentru ca apparent este cea mai usoara boala nervoasa. Suntem un tandem. Suntem adusi pe pamant cu scopul de a evolua In cele 9 reincarnari pe care le avem. Fiecare viata are farmecul si invataturile ei..si bineinteles ,in fiecare dintre acestea existe suflete pereche. Noi doi sigur ne-am iubit si in celelalte vieti. Am experimentat toate formele iubirii,iar acum suntem la cea mai pasionala. Contopirea noastra va da rod iubirii.E intuneric. Gandurile au fost alungate de adierea rece din jurul meu. Ciudat. Am inceput sa ma obsnuiesc cu lumina inexistenta si imi dau seama ca sunt intr-o camerao camera fara ferestre. In fata mi se contureaza o usa. Impinsa de curiozitate,descid usa si intru intr-o alta incapere. Ma cuprinde un sentiment de regret. Sa nu fi desfranat e una din cele 10 porunci de aure pacat atunci cand le incalci. Asta e,suntem rezultatul faptelor noastre. Nu mai port in suflet iubirea..pentru ca n-am stiut sa o apreciez. Incercarea mea de a evolua pe pamant se pierde incetul cu incetul. Oare n-am inteles nimic? Sau am inteles prea tarziu? Nu mai pot sta aicivreau sa evadez si nu pot. Ma lovesc de realitate si de o usa cu dimensiuni exorbitante Universul imi deschide calea catre idealism. Ating cu degteul o particular si ma las imbratisata de materie.regret ca regret.Cand eram mica imi doream atat de multe,acum imi doresc sa nu fi pierdut nimic. Nu imi mai imi doresc sa am,imi doresc sa-mi fi ramas.
