Virusologie

17.11.2010 VIRUSOLOGIE

CURS 7

ACTIUNEA UNOR AGENTI FIZICI SI CHIMICI

ASUPRA VIRUSURILOR

In afara organismului, virusurile devin inactive in cateva ore.

1. Variatiile de temperatura marea majoritate a virusurilor sunt inactive la 60 grade C in decurs de 30 de minute. Congelarea la -20 grade C si mai ales la -70 grade C poate conserva virusurile luni sau chiar ani de zile.

2. Uscarea:

a. rapida conserva virulenta virusului

b. lenta atenueaza patogenitatea virusului

3. Ultrasunetele inactiveaza virusul poliomielitei, virusul turbarii

4. Variatiile de pH pH-ul optim pentru conservarea virusurilor este 7,2 ; virusurile rezista la pH intre 5 9. Aciditatea sau alcalinitatea care depasesc aceste limite inactiveaza si altereaza corpusculii virali.

5. Sapunul obisnuit si detergentii au actiune puternica de distrugere a virusurilor

6. Antisepticele apa oxigenata, permanganatul de potasiu, hipocloritii au puternica actiune virulicida (de distrugere).

7. Sulfamidele si antibioticele nu actioneaza asupra virusurilor, dar exista si exceptii: ex. virusul care produce limfogranulomatoza veneriana (ganglioni limfatici) sensibil la tetraciclina.

8. Interferonul este o proteina produsa in mod natural de celule sub actiunea virusului. Eliberarea interferonului in circulatia sanguina determina producerea unor enzime care contracareaza atacul viral. Interferonul poate fi considerat ca o posibila resursa terapeutica in lupta cu virusurile. Actiunea interferonului in organism este antivirala si de modulare imunologica. Interferonul singur sau in combinatie cu ribavirina constituie un tratament medicamentos in hepatita virala C. Alfainterferonul este folosit in tratamentul hepatitei C (din 1991) si in unele tipuri de leucemie. Tot alfainterferonul se foloseste in tratamentul hepatitei B, care netratata constituie cauza cirozei si cancerului hepatic.

CULTIVAREA VIRUSURILOR

Pentru stabilirea diagnosticului unei viroze este necesara izolarea si identificarea agentului patogen in produsele patologice recoltate de la bolnav sau de la cadavru.

Cultivarea este posibila daca virusurile sunt inoculate intr-o gazda receptiva: animalele de laborator, oua embrionare si culturi de celule.

1. Cultivarea virusurilor pe animale de laborator. Ca animale sunt folosite: soarece alb, sobolan, cobai, iepure, hamster, cocos, maimute.

a. Pregatirea animalului de laborator

b. Anestezierea animalului de laborator

c. Inocularea :

cutanata

subcutanata

intramusculara

intravenoasa

intraperitoneala

intracerebrala

oculara

in caile respiratoriid. Observarea simptomelor si reactiilor

2. Cultivarea virusurilor pe oua embrionare cel mai frecvent utilizat este embrionul de gaina. Se folosesc oua fecundate, proaspete, cu coaja alba. Inocularea se realizeaza in diferite cavitati ale oului (cavitatea amniotica, in sacul vitelin si in cavitatea alantoidiana). Pentru examinarea leziunilor produse de virusul inoculat membranele oului se prind cu o pensa, se spala in ser fiziologic steril si se pun in cutii PETRI. Mediile de cultura utilizate sunt mediul ENDERS de crestere, mediul ENDERS de intretinere si mediul 199. Solutiile utilizate sunt HANKS si solutie salina tamponata.