VIOLENŢA IN MEDIUL ŞCOLAR

Cauzele Violenţei Şcolare

Mass-media , cercetarile si statisticile oficiale raporteaza o crestere spectaculoasa a fenomenului in ultimile trei decenii in mai multe tari ale lumii , astfel incat escaladarea violentei in scoala a devenit cea mai vizibila evolutie din campul educatiei formale. În acest context, apariţia diferitelor forme de violenţă în mediul şcolar pare aproape o fatalitate şi devine adesea un lucru obişnuit, cu care oamenii coexistă fără măcar a mai sesiza pericolul.

Exista numeroase definitii ale violenţei. Eric Debarbieux, specialist in problematica violentei in mediul scolar, ofera o definitie prin care surprinde ansamblul fenomenului violentei : “Violenta este dezorganizerea brutala sau continua a unui sistem personal, colectiv sau social si care se traduce printr-o pierdere a integritatii, ce poate fi fizica, materiala sau psihica. Aceasta dezorganizare poate sa opereze prin agresiune, prin utilizarea fortei, constient sau inconstient, insa poate exista si violenta doar din punctul de vedere al victimei, fara ca agresorul sa aiba intentia de a face rau”.

Respingerea cvasi-generalizata a naturii instinctuale a violentei nu inseamna, insa, si ignorarea unor influente biologice asupra ei cum ar fi: -influente hormonale - masculii sunt mult mai agresivi decat femelele datorita diferentelor de natura hormonala;-influente neuronale - exista anumite zone ale cortexului care in urma stimularii electrice faciliteaza adoptare de catre indivizi a comportamentului agresiv;-influente bio-chimice (cresterea alcoolului in sange, scaderea glicemiei pot intensifica agresivitatea.

Atunci cand se vorbeste despre violenta in scoala se considera drept surse anumiti factori exteriori şcolii: mediul familial, mediul social ca si unii factori ce tin de individ, de personalitatea lui.

Mediul familial reprezinta cea mai importanta sursa a agresivitatii elevilor. Cele mai grave forme de manifestare a violentei in cadrul familiei sunt bataia si incestul cu consecinte extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare si maturizare psihocomportamentala a copilului. In ceea ce priveste bataia cei mai atenti “teoreticieni” sustin ca aceasta metoda are o dubla valoare: retroactiva - durerea fizica si morala resimtita pentru o conduita gresita si proactiva, adica inhibarea pentru viitor a unor asemenea acte comportamentale.

La randul sau, mediul social contine numeroase surse de influente de natura sa induca, sa stimuleze si sa intretina violenta scolara: situatia economica, slabiciunea

mecanismelor de control social, criza valorilor morale, mass-media dar nu in ultimul rand lipsa de cooperare a institutiilor implicate in educatie.

Trǎsǎturile de personalitate ale elevului sunt si ele intr-o stransa relatie cu comportamentele violente. Astfel, intre factorii psihologici implicati in etiologia infractiunilor prin violenta, Banciu si Radulescu mentioneaza trasaturile de natura egocenetica: diminuarea sentimentului de responsabilitate si culpabilitate, instabilitate emotionala, slabiciunea mecanismelor voluntare de autocontrol. La aceste trasaturi individuale se adauga problemele specifice adolescentei care este o perioada de transformari profunde pe plan fizic, psihic si social. In aceasta perioada atat de dificila, dialogul parinti-copii si profesori-elevi este absolut necesar. Incaierarile, bataile intre elevi se isca in scoala din nenumarate cauze, inclusiv conditiile meteorologice au un rol catalizator ( se vorbeste despre “legea termica “ a agresivitatii pe baza observatiei ca cele mai multe violente se produc in zonele sau anotimpurile calduroase). De asemenea, elevii stiu ca vor primi diverse recompense pentru comportamentul lor violent: o atentie mai mare din partea celorlalti si uneori, respect si accesul la un anumit “statut”.

Forme de manifestare ale violenţei in mediul scolar

JAQUES PAIN (2000): repereaza 2 tipuri de violenta in mediul scolar: -violenţele obiective, care sunt de ordinul penalului (crime, delicte) şi asupra cărora se poate interveni frontal;Poliţie şi Justiţia sunt obligate să colaboreze direct cu instituţiile şcolare; -v iolenţele subiective , care sunt mai subtile, ţin de atitudine şi afectează climatul şcolar; sunt incluse aici atitudinile ostile, dispreţul, umilirea, jignirea, sfidarea, lipsa de politeţe, absenţele de la ore, refuzul de a răspunde la ore şi de a participa la activităţi sau ceea ce unii autori numesc atitudini antişcolare. O formă de violenţă extrem de răspândită în mediile şcolare este violenţa verbală.

In orice atac agresiv vom regasi apelul la forta pentru transformarea unui individ in instrument in folosirea personala, precum si apelarea la violenta pentru inlaturarea/devalorizarea semenului, perceput ca adversar. Astfel, in functie de planul de manifestare al atacului, corelat cu tipul de prejudiciu adus victimei, se poate discerne intre violenta fizica si violenta psihologica verbala.■ efectele violenţei fizice vizeaza atat sanatatea si integritatea corporala a victimei, cat si evolutia sa psihologica: in plan cognitiv, autoperceptia negativa, iar in plan emotional teama, depresie.■ violentele verbale, psihologice, afecteaza in principal stima de sine: victimele se simt devalorizate, isi pierd increderea in posibilitatile proprii, devin onxioase.

O alta tipologie a conduitelor de violenţă in şcoalǎ, care combina mai multe criterii – planul agresiunii, verbal/fizic, gradul de deschidere, directa/indirecta si tipul de implicare a agresorului activa/pasiva – a fost realizata de J. Hebert (1941) si include:• agresiuni active fizice directe: lovirea unui coleg;• agresiuni active fizice indirecte: lovirea unui substituit al victimei;

• agresiuni active verbale directe: injura, ameninta;• active verbale indirecte: calomnia;• agresiuni pasive fizice directe: impiedicarea producerii unui comportament al victimei;•agresiuni fizice indirecte: refuzul de a realiza o sarcina, de a da curs unei rugaminti;• agresiuni pasive verbale directe: refuzul de a vorbi;• agresiuni pasive verbale indirecte: negativism.

In asamblul conduitelor de violenta intr-o scoala se poate deosebi o violenţa instituţionalǎ si o violenţǎ non-instituţionalǎ .

Violenţa instituţională – decurge chiar in functiunea scolii. Violenta scolara poate fi interpretata ca violenta institutionala ca atare, in sensul ca prejudiciul si suferinta se realizeaza prin intermediul regulamentelor scolare, ele decurg din structurile organizationale si din raportul de putere instruita. In acest context de exemplu, etichetarile, discriminarile, injuriile, atitudinile ironice ale unor profesori, anumite metode sau proceduri de orientare scolara, caracteristice unor probe de evaluare, toate acestea reprezinta forme de violenta.

Intre principalele surse ale violenţei instituţionale putem enumera:■ Conceptia si realizarea relatiei pedagogice exclusiv ca relatie de putere, se defineste prin dinamica, profesorul domina elevii, elevii se lasa dominati. Raportul de putere dintre profesor si elev creaza tensiuni intre cele doua parti, iar nervozitatea si stresul generat astfel devin elemente constitutive ale vietii scolare, reprezentand o forma de violenta. Distanta intre conceptia profesorilor si cea a elevilor cu privire la relatia pedagogica, face ca aceasta sa devina o sursa de frustrare si violenta in scoala. Drept care elevii vor percepe scoala ca pe o institutie totalitara de tip frustrant.■ Decalajul intre aspiratiile/valorile elevilor si oferta/practica scolara, vizibil la urmatoarele paliere:

●Atitudinea profesorilor fata de elevi, pe de o parte, elevii vor sa fie tratati ca fiinte mature, responsabile, pe de o alta parte, profesorii isi percep elrvii ca fiind dependenti de stiinta lor;

●Tipul de disciplina - elevii doresc un stil al disciplinei scolare bazat pe negociere, care sa tina cont de capacitatea lor de autodirijare in timp ce profesorii preferǎ stilul bazat pe supraveghere si control excesiv;

●Tipul de valori – elevii valoreaza aspectul practic al unui profesor si utilitatea imediata a cunostintelor, ei cred ca trebuie sa isi asume o poziţie activă pe piaţa muncii si valorizează puternic profesia, profesorii valorizează instrucţia şcolara, cultura si moralitatea;

●Tipul de profesor – elevii isi doresc profesori intelegatori, apropiati, deschisi la dialog, empatici, capabili sa personalizeze relatia pedagogica; profesorii isi doresc elevi linistiti si conformisti.

Violenţa non-instituţională include numai conduitele de violenta intre elevi si nu are aparent nicio legatura cu profesorul si contextul educativ. Intr-o mare masura, cele doua forme de violenta coexista, au dinamica proprie, alimentata de cauze specifice, asfel violenta institutionala poate contribui la cresterea violentei non-functionale, cel putin din doua motive:

■ In primul rand asa cum arata Debarbieux (1991), toate violentele obiective, vizibile apar ca raspuns la cele subiective, violenta institutionala potentiaza violenta non- institutionala, creand frustari, pregatind starea psihologica de trecere la act coborand pragul delincvential. De exemplu nedreptatea sau etichetarile profesorilor pot avea mai multe efecte posibile: fie o reactie violenta a victimei fata de profesor ( aici ne aflam pe terenul non-institutional), fie o conduita de vandalism, fie o conduita de evaziune.

■ In al doilea rand existenta si aplicarea consrangerilor de catre profesor dau ocazia elevilor sa deprinda, prin observarea unui model, exact genul de conduita prohibita de catre profesor prin normele/regulile scolare.

Ambele tipuri de violenta sunt determinate de factori comuni, printre care cei mai importanti sunt:

● Abundenta de modele de conduita agresiva din mass-media. Tot mai multi psihologi si sociologi sunt de acord ca scenele agresive, continute pe programele tv. si cinematografice pot constitui factori incitativi, care faciliteaza realizarea actelor agresive;

● Marimea scolii si suprapopularea ei; cu cat scoala este mai mare cu atat scade posibilitatea unei supravegheri eficiente;

● Esecul scolar. S-a demonstrat ca rata violentei scolare creste proportional cu indicele de esec

Violenţa elev-elev

Cele mai frecvente forme tin de domeniul violenţei verbale (certuri, conflicte,injurii, tipete) si sunt considerate situatii tolerabile si obisnuite în orice scoala, încontextul social actual (violenta verbala a strazii, a mass-mediei etc.). În acelasi domeniu al violentei verbale au fost mentionate cu frecventa ridicata si jignirile cu referire la trasaturile fizice sau psihice ale colegilor, comportament determinat deseori de specificul vârstei adolescentei, când elevii devin mai atenti si mai critici cu privire la diferite caracteristici fizice sau psihice, proprii sau ale celorlalti.

În comparatie cu elevii din zonele rurale (unde nivelul de dezvoltare socio-economica a familiilor este de obicei omogen la nivelul unei comunitati), este de presupus ca elevii din scolile urbane provin din familii cu nivel socio-economic foarte variat. De aici apar si diferente privind modul cum se îmbraca, banii de buzunar, obiectele personale utilizate în spatiul scolii (rechizite, telefon mobil etc.).

Cele mai frecvente situatii de violenţă se întâlnesc între elevii din aceeasi clasa (aproximativ 60% dintre raspunsurile directorilor si cele ale elevilor). Ponderea ridicata a unor astfel de situatii se explica prin faptul ca interactiunea dintre elevii aceleiasi clase este mai frecventa decât relatiile elevilor din clase diferite (în timpul orelor si al altor activitati scolare, în pauze, în cercurile de prieteni), fapt care creeaza premisele aparitiei mai multor situatii de violenta între elevi. Aceste forme de violenta au fost cu pondere mai ridicata la nivelul scolilor cu clase I-VIII (unde diferenta de vârsta dintre copiii din clasele mici fata de cei din clasele finale, de pâna la 8 ani), comparativ cu unitatile de

învatamânt post obligatoriu. În cazul acestor forme de violenta, cel mai adesea, copiii de vârstǎ mai micǎ sunt victimele elevilor din clasele mai mari.

Violenţa elevilor faţă de profesori

Formele de violenţǎ ale elevilor faţǎ de profesori sunt variate, de la comportamente care nu sunt în deplina concordanţǎ cu regulamentul şcolar si cu statutul de elev la forme mai grave, care ţin de violenţa fizica sau care intrǎ sub incidenţa legii.

Eric Debarbieux (specialist in problematica violentei in mediul scolar ) a identificat urmatoarele tipuri de violenta ale elevilor impotriva profesorilor, asa cum le percep acestia din urma:♠ zgomotul, motiv obsedant pentru profesori care insista ca au nevoie de liniste pentru a-si realiza obiectivele;♠ refuzul de a comunica sau de a realiza sarcina indiferent de forma cu care se exprima acesta : sabotaj, negativism, rezistenta pasiva, evaziune, eschiva etc.♠ miscarile elevilor (intrarile-iesirile din clasa) neautorizate de profesor.

De asemenea, elevii îsi bat joc de profesorii care nu se îmbraca modern. Cadrul didactic este ironizat pe coridor, şuşoteli, bǎtaie de joc. Adolescenţii sunt preocupaţi foarte mult de cum arată; e un lucru bun asta, dar are si urmari...

In general profesorii isi explica aceste conduite ale elevilor apeland la factori precum: nivelul scazut de cultura, nemultumirea de sine, copierea comportamentelor agresive de la alti covarstnici, programul şcolar incărcat, absenţa motivaţiei pentru activitatea şcolara, consumul de alcool si droguri.

Asadar, violenţa elevilor faţǎ de profesori este o realitate în şcolile româneşti, fapt care reprezintǎ un semnal de alarmǎ asupra calitaţii climatului şcolar si a relaţiilor pedagogice şi, implicit, asupra întregii vieţi şcolare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât manifestarea unor asemenea comportamente este însoţitǎ deseori de o atitudine generală devalorizantă faţǎ de şcoală ca instituţie de educaţie.

Violenţa profesorilor faţă de elevi

Violenţa profesorilor faţǎ de elevi este un aspect important în analiza vieţii şcolare, cu implicatii multiple si pe termen lung asupra elevului si asupra calitatii activitatii educative.

Prin însusi statutul sau, profesorul trebuie sa fie model pentru elevi, iar orice comportament neadecvat cu aceasta postura este mai putin acceptat. Personalul didactic trebuie sa aiba „o tinuta morala demna, în concordanta cu valorile educationale pe care

trebuie sa le transmita elevilor” (si ca este interzisă violenta verbala (etichetare, injurii, insulte) fata de elevi sau parinti, cu referire la diferite aspecte (nationalitate, religie, stare sociala etc.).

Ca şi în cazul violenţei elevilor fata de profesori, formele de comportament neadecvat al cadrelor didactice în relatie cu elevii sunt diverse, de la situatii care nu sunt caracteristice unei relatii corecte profesor-elevi la forme mai grave, care tin de agresivitatea fizica.

Nedreptatea profesorului de altfel este o forma de violenţǎ; elevii doresc ca profesorii sa aplice egalitatea de tratament in cazul tuturor colegilor. Cand in aplicarea sanctiunilor nu se respecta echitatea tratamentului pt toti avem de-a face cu o violenta psihologica indreptata impotriva elevilor.

Un alt tip de comportament neadecvat al profesorilor fata de elevi, se refera la agresiunea non-verbala. Aceasta ia uneori forme mai usoare – ignorarea mesajelor elevilor si neacordarea de atenţie acestora –, care nu caracterizeaza o relatie optima profesor-elev si constituie bariere în comunicarea didactica. Insǎ acest tip de comportament poate imbrǎca si forme mai grave: gesturi, priviri amenintatoare, însotite de atitudini discriminative si marginalizarea unora dintre elevi.

Comportamentul neadecvat al profesorilor fata de elevi ia uneori si forma violentei fizice. Pedeapsa fizica este o metoda specifica scolii traditionale, unele teorii pedagogice clasice sustinând chiar „eficienta” pedagogica a acesteia. O data cu aparitia noilor curente în pedagogie, care au pus copilul în centrul educatiei, violenta fizica fata de copii devine o modalitate incriminata în orice spatiu de educatie.

De asemenea reputaţia de elev violent, cu probleme de comportament, poate compromite prin efectul Oedip, relatia pedagogica cu educatorul, acesta din urma recurgand la o serie de forme de violenta institutionala(comunicare restransa doar la mesajul instructiv, control excesiv, pedepse disproportionate in raport cu conduita), pentru a preveni incidentele cu un astfel de elev.

Parkay şi Stanford(1992, p. 349) evidenţiază câteva atitudini ale profesorilor care îi defavorizează pe elevii cu realizări mai modeste:■ acordă mai puţin timp elevilor cu realizări mai modeste; ■ are mai puţină răbdare cu aceşti elevi;■ discriminează sau chiar ignoră elevii cu realizări mai modeste;■ le acordă mai puţin interes;

Violenţa pǎrinţilor în spaţiul şcolii

Desi nu sunt prezenti zilnic în spatiul scolii, unii parinti manifesta comportamente neadecvate care tin de domeniul violentei. Parintii îsi legitimeaza astfel de comportamente prin nevoia de a apara drepturile propriilor copii.

Fata de profesori, parintii utilizeaza cel mai frecvent violenta verbala (ironii, discutii aprinse, tipete), iar în unele cazuri chiar agresivitatea fizica – situatii generate de obicei de nemultumirea referitoare la atitudini si comportamente ale unui cadru didactic, considerate violente sau nedrepte, manifestate în raport cu propriul copil.

Fata de alti elevi din scoala, au fost semnalate cazuri de certuri sau chiar

agresiune fizica, atunci când propriul copil intra într-un conflict cu acestia sau când este victima a violentei lor.

Sunt si situatii în care parintii manifesta comportamente violente fata de propriul copil în spatiul scolii, de la ironizarea sau admonestarea acestora în fata clasei de elevi pâna la agresivitate fizica – metode considerate forme eficiente de pedepsire a copilului, în cazurile în care acesta nu se supune disciplinei scolare, iar parintii sunt înstiintati si responsabilizati cu rezolvarea problemelor.

Violenţa în spaţiul din jurul şcolii

Sentimentul de securitate/siguranta al elevilor este puternic influentat atât de ceea ce se întâmpla în incinta scolii (în sala de clasa, pe coridoare, pe terenul de sport etc.), cât si de ceea ce se întâmpla în proximitatea acesteia.

Desi formele de violenta care au loc în acest spatiu nu diferă foarte mult fata de cele care se petrec în incinta scolii, acestea demonstreaza ca intensitatea acestor agresiuni este de multe ori mai ridicata. Cea mai mare parte a cazurilor de violenta în acest spatiu implica persoane din afara scolii, însa exista un numar semnificativ de agresiuni care sunt comise de colegi de scoala ai victimelor.

Un studiu britanic a ajuns la concluzia ca in fiecare an 10 elevi au tentative de suicid determinat de actele de violenta de la scoala, acelasi studiu mai arata ca 80% dintre victimele violentelor considera violenta verbala mai stresanta decat atacurile fizice (cu o distributie interesanta a raspunsurilor, fetele considera atacurile fizice mai stresante, in timp ce baietii se tem mai mult de violentele verbale); iar 30% din victime afirma ca agresiunile le afecteaza capacitatea de a se concentra asupra sarcinilor scolare.G. Weil vorbeşte despre sindromul eşecului şcolar ca un factor de risc important în privinţa creşterii violenţei şcolare. Autorul plasează originea sindromului de eşec şcolar în situaţia de învăţare.Elevul suferă pentru că şi-a decepţionat părinţii şi profesorii, pentru că este dispreţuit de colegi, îşi pierde stima de sine, încrederea în capacitatea de a reuşi, chiar şi în domeniile în care nu se află în situaţia de eşec.Acesta este momentul în care pot apărea conduitele violente.

Tot mai multi psihologi si sociologi sublineaza faptul ca mijloacele de comunicare in masa , prin continutul neadecvat pe care il promoveza uneori , pot propaga in randul tinerilor , atitudini disocile si antisociale. Cercetarile lui D.L.Eron( 1989) arata ca mai ales copiii cu potential agresiv urmaresc programe tv care prezinta violenta.

Alte experimente cum sunt cele ale lui A.Bandura , S.A.Ross ( 1963), L.Berkowitz ( 1974) arata ca si copiii fara tulburari caracteriale pot fi afectati de violenta emanata din unele filme, mai ales daca violenta e promovata de eroul simpatic , cu care copilul se identifica.

Prevenirea violenţei în mediul şcolar

Fenomenul violenţei şcolare trebuie analizat în contextul apariţiei lui. Pierre-Andre Doudin şi M. Erkohen-Markus(2000, pp. 11-12) vorbesc de trei tipuri de prevenţie pe care le poate asigura şcoala şi care se completează reciproc:☻ o prevenţie primară, care se poate realiza foarte uşor de către fiecare profesor şi se referă la dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de fiecare elev, exprimarea încrederii în capacitatea lui de a reuşi; ☻ o prevenţie secundară, ce pleacă de la faptul că şcoala reprezintă un post de observaţie privilegiat al dezvoltării intelectuale şi afective a elevului, iar profesorul, printr-o observare atentă a acestuia, poate repera efectele unor violenţe la care elevul a fost supus în afara mediului şcolar;☻ o prevenţie terţiară, ce are în vedere sprijinul direct adus elevilor care manifestă comportamente violente; acesta urmăreşte prevenirea recidivei şi presupune adoptarea unor măsuri după producerea comportamentului violent.

Mǎsuri de combatere a violenţei şcolare

1. Respectarea strictǎ a Regulamentului şcolar şi al Regulamentului de Ordine Interioarǎ prin :-cunoasterea continutului acestor regulamente de catre fiecare elev si parinte-aplicarea stricta, prompta si corecta a prevederilor acestor regulamente, in toate cazurile, in mod gradual si cu comunicarea acestor masuri catre cei in cauza-popularizarea actelor si sanctiunilor administrate, in randul elevilor si parintilor, ca mijloc de descurajare a acestor acte.

2. Intǎrirea pazei şi ordinii în şcoalǎ prin :-contracte cu institutii de paza si protectie, asigurarea de fonduri banesti pentru plata angajatilor permanenti in asigurarea pazei si protectiei elevilor si cadrelor didactice pe timpul programului-intarirea pazei si ordinii prin personalul propriu angajat, pe intreaga perioada a cursurilor-supravegherea permanenta a incintei scolii cu ajutorul unor camere video( unde e posibil)-accesul in scoala se va asigura pe o singura intrare -imbunatatirea serviciului pe scoala al cadrelor didactice pentru evitarea oricaror evenimente nedorite in viata scolii, supravegherea atenta a elevilor pentru evitarea oricaror accidente sau evenimente nedorite-sesizarea prompta catre organele de ordine ale statului a oricaror evenimente sau acte de violenta ce s-au manifestat sau risca sa se produca in unitatile scolare, colaborarea stransa cu politia locala sau de proximitate si cu jandarmeria-se va acorda atentie speciala elevilor sau grupurilor potential-agresive, desfasurand activitati de preventie a faptelor negative.

3. Imbunǎtǎţirea activitǎţii educative prin: -teme de dirigentie pe tema deviantei comportamentale, delincventei juvenile, violentei de orice fel, infractionalitatii, la toate clasele ,cu continut adaptat varstei si caracteristicilorclasei ; prezentarea unor cazuri aparute in presa si analizarea acestora cu elevii-consilierea psihologica a elevilor cu probleme comportamentale precum si a celor care sunt victime ale violentei sau unor forme de abuz ; programe de preventie cu accent pe dezvoltarea personala, psiho-emotionala a elevilor ;-dezvoltarea retelei de medicina scolara , medicul scolar impreuna cu psihologul ar putea desfasura o buna activitate de preventie privind comportamentele de risc ;-consilierea dirigintilor, profesorilor, parintilor pe problemele comunicarii si relationarii cu copiii-desfasurarea unor programe si proiecte educationale , in parteneriat cu institutiile furnizoare de sevicii in combatere a infractionalitatii-organizarea de actiuni educative atractive, cu elevii si parintii inclusiv concursuri pe aceasta tema-revederea tematicii lectoratelor cu parintii si a tematicii sedintelor pe clase, in sensul cuprinderii unor dezbateri orientate pe problematica violentei-instaurarea in fiecare scoala a unei atmosfere de seriozitate si respect pentru valori reale-combaterea prompta a oricaror acte de violenta, sub orice forma s-ar manifesta aceasta-examinarea psihologica a elevilor cu probleme comportamentale-monitorizarea elevilor si faptelor reprobabile, activitati lunare cu elevii-problema-analiza periodica,in consiliul profesorilor si in careul scolii, a evenimentelor din perioada respectiva si comunicarea masurilor stabilite de conducerea unitatii-instituirea unei comisii de disciplina la nivelul scolii cu atributii specifice -recuperarea, prin fapte exemplare, a prestigiului scolii in fata comunitatii ; acest deziderat trebuie avut in vedere si la nivelul institutiilor centrale sau judetene, responsabile de destinul scolii romanesti

4.Intǎrirea legaturii şcolii cu familia şi comunitatea locala prin:-o mai stransa colaborare cu familiile elevilor , cu biserica , cu primaria, politia, justitia, institutile sanitare-vizitarea periodica a elevilor la domiciliul acestora, sau comunicarea prin mijloacele moderne cu parintii-actiuni in echipe mixte: profesori-elevi-parinti-psihologi-cadre medicale-politist-jandarmi, pentru activitati de informare si preventie a unor fapte sociale reprobabile

5.Alte mǎsuri :-introducerea uniformelor scolare, a unor insemne distinctive pentru elevii din fiecare scoala, a legitimatiilor de elev, interzicerea utilizarii telefoanelor mobile etc

Studii privind violenţa în şcoli

Intre 1972 si 1973 ,UNESCO a realizat prima ancheta internaţionala asupra programelor de informare si a emisiunilor de televiziune si a atras atentia asupra efectelor programelor cu continut violent, sustinand responsabilitatea educatorilor de a le contracara sau compensa. Comisia Nationala impotriva violentei in programele televiziunii din S.U.A. afirma ca pana la 18 ani copii americani vad 32.000 de crime si 40.000 de incercari de crima, fiind martorii a 5-6  acte de violenta pe ora receptate prin televiziune.

Conform cercetarii efectuate de Consiliul National al Audiovizualului din Romania in anul 2005 ,57% din video-clipurile publicitare pentru lansarea de albume de muzica contineau violenta . In programele televiziunilor din Romania primul loc este detinut de violenta fizica urmata de cea verbala.

Intr-un studiu efectuat de patru universitǎţi din S.U.A in 1999 , cercetatorii au ajuns la concluzia ca minorii si tinerii expusi masiv la programe violente sunt cei mai inclinati la comportamente violente, la teama si insecuritate sau la desensibilizare.

Asociatia Psihologilor Americani sustine ca cea mai expusa perioada de varsta  in ceea ce priveste violenta prezentata  la televizor este preadolescenta si adolescenta.Muzica difuzata prin intermediul unor posturi de televiziune si radio poate incita la violenta, de cele mai multe ori autorii acestor cantece inspirandu-se din realitate si anume din violenta intalnita in mediul in care traiesc. Unii adolescenti isi insusesc astfel un mod de a trai , considerand violenta un mijloc de supravietuire.Prin difuzarea scenelor de violenta , mass-media este considerata alaturi de consumul de alcool si droguri, un factor de risc in manifestarea violentei.

In martie 2008, un studiu al Organizatiei Mondiale a Sǎnǎtǎţii plasa Romania pe locul doi in lume la violenţa in şcoli. Analiza efectuata de O.M.S. impreuna cu Asociatia Mondiala de Psihiatrie si Asociatia Internationala de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului a aratat ca aproape 70% dintre elevii romani se duc la ore cu teama ca ar putea cadea victime unui act de violenta sau a unui act neprietenos din partea colegilor de scoala.

Programele initiale pana in prezent impotriva violentelor scolare nu au condus la rezultate satisfacatoare, datorita faptului ca mediul social saturat de violenta nu sustine eficienta acestora.

Violenta in scoala este o expresie a violentei din societate; cand violenta se produce in scoala, ea conduce si la alte consecinte : alaturi de prejudicii , victimizare , uneori moarte, violenta din scoala reduce sansele elevilor  de a-si dezvolta personalitatea pe deplin si de a dobandi o educatie de calitate.

BIBLIOGRAFIE

1. Dorina Sălăvăstru, Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 20042. Andrei Cosmovici, Luminita Iacob, Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi, 19993. gsiubm.licee.edu.ro/linkuri/violenta.html4. articole.famouswhy.ro5. www.isjcj.ro/htm/2009/Februarie09