UNIVERSITATEA DIN PITESTIFACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA DREPT

DREPT PENAL PARTEA SPECIALA

REFERAT

VIOLAREA DE DOMICILIU

Conf.Univ.Dr.Ion Ristea

1

Student: Florea Codruţ Ioan Remi Drept Anul III,Zi,Grupa II

PITESTI2014

Cuprins

Capitolul I

I.1.Introducere...................................................................................................3

I.2.Istoric............................................................................................................4

I.3.Vechiul Cod Penal in raport cu Nou Cod Penal.......................................7

Capitolul II

II.1.Analiza Infracţiunii...................................................................................8

2

1.Continutul legal.....................................................................................8

2.Consideratii generale............................................................................8

3.Conditii preexistente.............................................................................9

4.Structura si continutul juridic al infractiunii.....................................10

5.Forme.Modalitati.Sanctiuni. ...............................................................11

6.Aspecte procesuale................................................................................14

II.2.Spete.............................................................................................................14

II.3.Aspecte de Drept Comparat.......................................................................26

II.4.Concluzii.......................................................................................................37

II.5.Bibliografie...................................................................................................39

Violarea de Domiciliu

Capitolul II.1.Introducere

Libertatea persoanei este un drept fundamental al omului, o componentă majoră a condiţiei umane. Atunci când vorbim de protecţia penală a libertăţii persoanei, ne referim la noţiunea juridică de libertate ca valoare socială promovată, dezvoltată şi ocrotită de normele juridice. Problematica libertăţii persoanei şi-a găsit o consacrare din totdeauna în legislaţiile fiecărui stat. Normele de drept configurează conţinutul şi determină întinderea stării de libertate, stabilind astfel „status libertatis" al persoanei, starea de libertate fiind obiectul reglementărilor juridice.Literatura juridică distinge ca atribut al persoanei umane dreptul la libertate ca un drept fundamental al cetăţeanului cetăţeanului. Ca atribut al persoanei, libertatea însoţeşte toate manifestările sociale ale acesteia, se încorporează în toate drepturile fundamentale ale cetăţeanului ca o condiţie a exercitării acestora şi în acest sens este garantată de Constituţie. Astfel, legea fundamentală1 a ţării noastre

1Constituţia României a fost adoptată la 21.11.1991 şi a intrat în vigoare la 08,12.1991, fiind revizuită şi republicată în M. Of. nr. 767/31.10.2003.

3

stabileşte în Titlul II, Capitolul II, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor cum ar fi: dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică, libertatea individuală, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenţei, libertatea de exprimare. Dreptul la libertate este dreptul de a valorifica toate însuşirile, atributele, interesele şi dorinţele legitime şi raţionale ale omului, singura limită fiind aceea a legii care impune să fie respectat şi dreptul recunoscut semenilor săi.Ocrotirea juridică a drepturilor şi libertăţilor persoanei se face ţinându-se seama de măsura în care exercitarea lor în interes propriu nu contravine intereselor generale ale societăţii. Astfel, Constituţia României prevede, în art.53, unele situaţii în care se impune restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi (apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale), fără ca această restrângere să aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. în plan internaţional, preocuparea pentru protecţia juridică a drepturilor omului şi-a găsit o deplină consacrare în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului2 care este primul document internaţional de ansamblu şi cu vocaţie de universalitate în acest domeniu. încă din art.l al Declaraţiei este enunţat temeiul filosofic pe care se sprijină concepţia despre drepturile omului şi libertăţile fundamentale: „toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi". Declaraţia prevede numeroase drepturi: civile, politice, economice, sociale şi culturale. Ca drepturi specifice ale omului sunt consacrate, în primul rând, dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei. Declaraţia mai consacra dreptul la libertatea gândirii, dreptul la munca şi la alegerea liberă a muncii, s.a. Totodată, după cum se prevede în finalul Declaraţiei, fiecare persoană este supusă, în exercitarea drepturilor sale, unor îngrădiri prevăzute de lege, în „scopul asigurării, recunoaşterii şi respectării drepturilor şi libertăţilor altuia”.

Întrucât Declaraţia Universală a Drepturilor Omului nu a fost concepută ca un document juridic obligatoriu pentru toate statele, ci ca o expunere de principii fundamentale, Adunarea Generală a adoptat în 1966, două pacte3 referitoare la drepturile omului, care au o forţă obligatorie pentru statele părţi, drepturile recunoscute de comunitatea internaţională trebuind a fi garantate de state în mod corespunzător.

În cadrul sistemului european de apărare a drepturilor omului, documentul cel mai important care a fost elaborat este „Convenţia Europeana pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale"4.

Această Convenţie a fost primul instrument de drept internaţional care a realizat apărarea individului în faţa propriului stat, garantându-i drepturile şi libertăţile fundamentale. Cea mai mare parte a drepturilor şi libertăţilor ocrotite de Convenţie au un caracter civil sau politic. Amintim: dreptul la viată, dreptul la libertate şi siguranţa persoanei, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei ş.a.

Dreptul la libertate prezintă numeroase şi variate aspecte: dreptul la libertate fizică sau de mişcare, dreptul la libertatea morală sau psihică, dreptul la inviolabilitatea domiciliului, a corespondenţei.

Datorită însemnătăţii sale deosebite ca atribut esenţial al persoanei şi ca valoare socială, dreptul la libertate este ocrotit şi prin intermediul normelor de drept penal.

Aceste norme prevăd şi sancţionează, în raport cu gravitatea lor, faptele de pericol social prin care se încalcă dreptul la libertate, sub oricare dintre aspectele pe care le implică, asigurându-se astfel ocrotirea sa prin intermediul mijloacelor de drept penal.

Obiectul juridic special al infracţiunilor contra libertăţii persoanei îl constituie relaţiile sociale referitoare la dreptul persoanei la libertate.

Unele dintre aceste infracţiuni aduc atingere relaţiilor sociale ce ocrotesc libertatea

2 Adoptată printr-o rezoluţie a Adunării Generale a ONU la 10.12.1948.3 Este vorba despre Pactul cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi Pactul cu privire la drepturile civile şi politice.

4 Semnată ia Roma, la 04.12.1950, a intrat în vigoare la 03.09.1953

4

fizică sau de acţiune a persoanei,ca subiect de drepturi şi obligaţii în societate.Unele dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei sunt prevăzute atât în formă simplă, cât şi în formă agravată. Este vorba despre lipsirea de libertate în mod ilegal, violarea de domiciliu şi şantajul. Celelalte sunt prevăzute numai în forma simplă

I.2.IstoricLibertatea individuală, ca valoare socială fundamentală, presupune şi posibilitatea

persoanei de a-şi desfăşura viaţa într- un loc ales de ea, la adăpost de intervenţia abuzivă a anumitor persoane.

Alături de libertatea persoanei de a se deplasa sau de a acţiona potrivit voinţei sale, de a-şi alege munca pe care înţelege să o presteze, de a lua hotărâri în mod liber, fără temerea că i s-ar face vreun rău, trebuie să i se asigure, în acelaşi timp, şi posibilitatea de a-şi desfăşura viaţa privată acolo unde îşi are domiciliul, fără imixtiuni abuzive şi nedorite din partea altora. Această posibilitate este recunoscută individului doar cu condiţia respectării ordinii de drept.

În acest sens se pronunţă şi legea fundamentală a ţării, Constituţia. Astfel, deşi este folosită noţiunea tradiţională de domiciliu, aceasta se extinde asupra tuturor locurilor supuse uzului domestic aşa cum sunt enumerate în Codul Penal.

Inviolabilitatea domiciliului nu a fost justificată în baza dreptului de proprietate, nici a faptului posesiei, nici pe baza interesului ordinii publice, astfel că, incriminarea faptelor de violare de domiciliu îşi are loc firesc printre infracţiunile contra persoanei. Se ştie că, în antichitate, romanii considerau locuinţa ca un refugiu, azil sacru al persoanei. O lege (lex Cornelia de injuris) pedepsea aspru nu numai pătrunderea prin violenţă în locuinţa. unor persoane, dar şi fapta unui particular de a smulge din locuinţă pe cineva pentru a-l preda justiţiei. Totodată legislaţia britanică numeşte locuinţa persoanei „fortăreaţa sa", iar revoluţia franceză proclama din primele clipe: „casa fiecărui cetăţean este un loc inviolabil", ceea ce semnifică importanţa deosebită acordată locului unde persoana îşi avea adăpostul.

Necesitatea asigurării şi garantării acestui drept constituie nu numai o problemă internă a statelor, ci şi a organizaţiilor internaţionale care au adoptat o serie de acte în acest sens. Astfel, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite proclama în art.12, inviolabilitatea domiciliului. De asemenea, acest drept este consacrat şi în articolul 47 al Pactului cu privire la drepturile civile şi politice.

La rândul ei Comunitatea Europeană a adoptat Convenţia europeană a drepturilor omului care, în articolul 8, paragraful 1, consacră dreptul individului de a avea un domiciliu, adică un loc ales în mod liber, unde să-şi desfăşoare viaţa personală la adăpost de amestecul nedorit din partea altora.

Potrivit aceluiaşi articol, amestecul autorităţii publice nu este admis decât în măsura în care este prevăzut de lege şi dacă este o măsură necesară securităţii naţionale, siguranţei publice, apărării ordinii publice şi prevenirii faptelor penale, protecţiei drepturilor şi libertăţilor altora.Legislaţia română răspunde în cea mai mare parte exigenţelor Convenţiei. Astfel, legea fundamentală a ţării noastre consacră, în art. 27, inviolabilitatea domiciliului ca drept fundamental al fiinţei umane şi care reprezintă, alături de celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, valori supreme şi garantate ale societăţii5.În acest sens, art. 27, alin. 1 statuează: "Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia".

În doctrina dreptului constituţional s-a subliniat că inviolabilitatea domiciliului exprimă interdicţia pătrunderii în domiciliul sau reşedinţa unei persoane. Această interdicţie nu este absolută, fiind circumscrisă unor coordonate impuse de necesitatea apărării ordinii de drept şi realizării justiţiei6. Situaţiile respective sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, deoarece reprezintă nu numai restrângeri ale inviolabilităţii domiciliului dar şi ale altor importante

5 M.Constantinescu, I.Muram ş.a. Constituţia României comentată şi adnotată, Bucureşti6 Alexandru Ţuculescu, Garanţiile inviolabilităţii domiciliului. Percheziţia domiciliară.Revista „Dreptul” nr.2/1996 p.59.

5

drepturi şi libertăţi cetăţeneşti: libertatea individuală, viaţa intimă, familiala şi privată, secretul corespondenţei, dreptul de proprietate.

Ele se regăsesc chiar în cuprinsul art.27 şi se constituie într-un grup de garanţii având rolul de a asigura inviolabilitatea domiciliului.

De la regula prevăzută în alin.l al art. 27 se poate deroga în patru situaţii expres şi limitativ prevăzute de lege, excepţiile de la regulă, putând fi grupate în două categorii:

I.Pătrunderea în locuinţă a persoanelor învestite cu exerciţiul autorităţii publice determinată de o atitudine ilegală şi obstrucţionistă, ipoteză în care se încadrează:

• executarea unui mandat de arestare, a unei măsuri asigurătorii asupra bunurilor sau, executarea unei hotărâri judecătoreşti;

II.Pătrunderea oricăror persoane, particulare sau oficiale determinate de o stare de necesitate, în următoarele situaţii:• pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei

persoane;• pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice;• pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.

Situaţiile de mai sus care constituie limitări legale ale dreptului la inviolabilitatea domiciliului absolvă de răspundere penală, agenţii publici ori persoanele particulare care pătrund în contra voinţei subiectului pasiv, dar, cu respectarea dispoziţiilor legale în domiciliul acestuia.7

În alineatele 3 şi 4 se precizează că percheziţiile pot fi ordonate exclusiv de magistraţi şi pot fi efectuate numai în formele prevăzute de lege. Percheziţiile efectuate în timpul nopţii sunt interzise, cu excepţia delictului flagrant.

Aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 27 se realizează prin intermediul legii procesuale penale.

Pe baza acestor prevederi şi urmărind să ocrotească libertatea persoanei sub acest aspect, legiuitorul a incriminat în art. 192 Cod Penal „pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia".

Preocuparea legiuitorului pentru apărarea eficientă a inviolabilităţii domiciliului rezidă şi din reglementarea formelor agravate ale infracţiunii, prevăzute în alin 2 art 192: fapta sesăvârşeşte de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii sau prin folosire de calităţi mincinoase.Violarea de domiciliu a fost incriminată şi în Codurile Penale anterioare.În Codul penal de la 1864 violarea de domiciliu era prevăzută în dispoziţiile art.151 care, în primul alineat încrimina fapta comisă de funcţionarii publici, iar în alin. 2, fapta săvârşită de particulari.

Astfel potrivit alin.l exista violare de domiciliu când „orice funcţionar administrativ sau judecătoresc, orice ofiţer de justiţie sau agent al forţei publice se va introduce, în a sa calitate, în domiciliul unui cetăţean, în contra voinţei acestuia, afară de cazurile prevăzute de lege şi fără formalităţile ce ea prescrie” Alineatul 2 incrimina fapta săvârşită de „orice particular care, prin ameninţări sau mijloace silnice, se introduce în domiciliul unui cetăţean".

Pedeapsa era în ambele cazuri, închisoarea de la 15 zile la 3 luni şi amendă.Observăm că fapta săvârşită de particulari constituia infracţiune doar dacă era săvârşită

prin ameninţări sau violenţe. Pentru funcţionarii publici legea nu prevedea o asemenea condiţie, în cazul lor se cerea, pentru existenţa infracţiunii, ca pătrunderea în domiciliu unei persoane să se facă folosindu-se de calitatea lor de funcţionari publici şi bineînţeles, împotriva voinţei persoanei vătămate, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

În Codul Penal de la 1936 infracţiunea de violare de domiciliu era reglementată în mai multe texte de lege, de la art.496 la art. 500.în art. 496 era prevăzută forma simplă. Astfel, constituia infracţiunea de violare de domiciliu

7 Vasile Dobrinoiu.Nicolae Conea, Drept Penal - Partea specială. Editura LUMINA LEX, Bucureşti 2000

6

fapta aceluia care „prin violenţă, ameninţare, efracţie, escaladare, întrebuinţare de chei mincinoase, prin viclenie, ori în mod clandestin, pătrunde în locuinţa unei persoane, în localul său de afaceri, în dependinţele acestora sau într-un loc împrejmuit, în contra voinţei aceluia care locuieşte acolo sau are dreptul de a dispune de ele”.

Tot ca o formă simplă a infracţiunii era, potrivit art.498, refuzul de a părăsi locurile arătate în art.496, la invitaţia expresă a celui în drept, sau faptul de a rămâne acolo prin viclenie sau în mod clandestin.

Forma agravată era reglementată în art. 497. Modalităţile agravate prevedeau săvârşirea faptei: ,,de o ceată, în timpul nopţii, prin simularea de calităţi oficiale sau prin întrebuinţarea unui ordin falsificat al autorităţii publice".

Articolul 499 incrimina fapta săvârşită de funcţionarii publici. Atât în cazul infracţiunii în formă simplă, reglementată de articolul 496, cât şi în cazul infracţiunii săvârşite de un funcţionar public, legea prevedea sancţionarea tentativei.

În fine, potrivit art. 500, acţiunea penală era pusă în mişcare, în toate cazurile, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În actualul Cod penal, violarea de domiciliu este reglementată în art.192 în Titlul al ll-lea, intitulat „Infracţiuni contra persoanei", Capitolul al ll-lea care cuprinde „Infracţiunicontra libertăţii persoanei".

În dispoziţiile Codului Penal în vigoare cât şi în cel anterior, se regăsesc, sub aspectul incriminărilor, o serie de deosebiri.

Astfel în actualul Cod penal nu se prevede folosirea de mijloace calificate pentru existenţa infracţiunii, ci este suficient ca făptuitorul să fi acţionat fără drept, spre deosebire de Codul penal anterior unde se cerea ca fapta să fie săvârşită prin violenţă, ameninţare, efracţie. în Codul anterior exista violare de domiciliu şi în cazul pătrunderii în localul de afaceri al persoanei vătămate. Actualul Cod Penal nu mai cuprinde o asemenea prevedere. De asemenea în Codul din 1936 nu se cerea ca locul împrejmuit să ţină de locuinţă sau dependinţe, ca o condiţie necesară pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii.

Sub raportul sancţionator, în Codul Penal anterior pedepsele erau mai uşoare (de la doua luni la 1 an), dar se pedepsea tentativa, atât pentru faptele săvârşite de particulari cât şi de funcţionari publici.

În ceea ce priveşte formele agravate ale infracţiunii, actualul Cod penal prevede, ca o circumstanţă care contribuie la creşterea gradului de pericol al infracţiunii, în plus faţă de Codul anterior, săvârşirea faptei de o persoană înarmată. De asemenea, potrivit Codului penal anterior, fapta era mai gravă dacă se săvârşea prin simularea de calităţi oficiale, în actualul Cod, fapta este mai gravă dacă se săvârşeşte prin simularea de calităţi mincinoase. în acest fel, legiuitorul român de la 1969 a urmărit extinderea sferei actelor de săvârşire a infracţiunii, în scopul ocrotirii, cât mai eficient a domiciliului persoanei.

Sub aspect procesual, potrivit art. 500 din Codul penal anterior, acţiunea penală se pune în mişcare, atât pentru formele simple ale infracţiunii, cât şi pentru cele agravate, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. în Codul penal de la 1969, numai pentru infracţiunea săvârşită în forma simplă acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Pentru modalităţile agravate, din alin. 2, acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

I.3. Vechiul Cod Penal in raport cu Nou Cod Penal Infracţiunea este reglementată în VCP în: capitolul II

INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEIArt. 192Violarea de domiciliu

7

Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.În cazul în care fapta se săvârşeşte de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii sau prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.Pentru fapta prevăzută în alin. 1, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală8.

Infracţiunea este reglementată în NCP în: CAPITOLUL IXInfracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii privateArt. 224Violarea de domiciliu(1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.(2) În cazul în care fapta este săvârşită de o persoană înarmată, în timpul nopţii ori prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate9.Violarea de domiciliu

- este infracţiunea ce constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte (indiferent de existenţa sau nu a unui titlu) sau de a refuza să le părăsească la cererea acesteia [art. 224 alin. (1) NCP];

- constituie variante agravate ale violării de domiciliu săvârşirea faptei: de o persoană înarmată, în timpul nopţii sau prin folosirea de calităţi mincinoase [art. 224 alin. (2) NCP];

- NCP a renunţat la reţinerea ca variantă agravată a infracţiunii a comiterii faptei de două sau mai multe persoane împreună, caz în care se va reţine forma tip a infracţiunii şi circumstanţa agravantă legală prevăzută de art. 77 lit. a) NCP (dacă fapta este comisă de trei sau mai multe persoane împreună);

- NCP a redus şi pedepsele aplicate în cazul acestei infracţiuni astfel legiuitorul a redus pedeapsa în cazul alin 1 de la 6 luni la 4 ani în vechea reglementare, la 3 luni pana la 2 ani în noua reglementare,iar în cazul alin 2 care prevedea o pedeapsă de la 3 ani la 10 ani in vechea reglementare,în noua reglementare fiind prevazută o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani.În rest legiuitorul pastrează in linii mari aceeaşi reglementare

Capitolul II.I.1Analiza Infractiuni

1.Conţinutul legalArt. 224(1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc

împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) In cazul în care fapta este săvârşită de o persoană înarmată, în timpul nopţii ori prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.2.Consideraţii generaleIn capitolul al IX-lea din actualul Cod penal, legiuitorul a grupat infracţiunile ce aduc

atingere domiciliului, vieţii private şi corespondenţei. Pe lângă incriminările consacrate au fost incluse în această categorie şi infracţiuni noi menite să ofere un răspuns la noile forme

8 http://legeaz.net/cod-penal-actualizat-2011/art-192-cpen9 Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-224

8

de lezare sau periclitare a valorilor sociale care formează obiectul acestui capitol (violarea sediului profesional, violarea vieţii private).

Infracţiunea de violare de domiciliu a fost preluată în varianta normativă existentă în reglementarea anterioară cu unele diferenţe şi anume: renunţarea, în noua incriminare, la agravanta săvârşirii faptei de două sau mai multe persoane împreună [explicaţia constând în faptul că operează circumstanţa agravantă legală generală prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. - săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună] şi reducerea limitelor de pedeapsă în actuala reglementare.

De-a lungul timpului această infracţiune a fost reglementată în legislaţiile penale româneşti sub diferite modalităţi, iar denumirea marginală de asemenea a fost diferită de la o legislaţie la alta, după cum în conţinutul normei de incriminare intrau sau nu anumite componente care trebuiau să fie protejate.

Prin incriminarea acestei infracţiuni se asigură garantarea dreptului la inviolabilitatea domiciliului.

Domiciliul în sensul de locuinţă şi anexele sale constituie locul unde libertatea persoanei trebuie să se poată manifesta în toată plenitudinea. Dacă în relaţiile exterioare (cu alţii), persoanei i se garantează libertatea activă, de mişcare şi acţiune, cu atât mai explicabil apare ca în raport cu domiciliul său - unde îşi trăieşte sub aspectul cel mai intim existenţa - persoana să fie ocrotită împotriva actelor care ar tulbura această liberă folosinţă a locuinţei10.

La nivel mondial viaţa privată a persoanei este ocrotită în art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului unde se prevede că „Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei sau reputaţiei sale”.

La nivel european, viaţa privată a individului, inclusiv domiciliul este protejat prin dispoziţiile art. 8 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care prevede că „Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale” iar în paragraful 2 sunt enumerate excepţiile de la regulă şi anume: „Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii şi a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.

Legea noastră fundamentală - Constituţia României, în art. 27 alin. (1) consacră regula potrivit căreia „Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia”.

De la această regulă se prevăd următoarele excepţii:a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei

persoane;c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;d) prevenirea răspândirii unei epidemii.Infracţiunea de violare de domiciliu este socialmente periculoasă, întrucât nesocotirea

libertăţii şi inviolabilităţii domiciliului persoanei face cu neputinţă desfăşurarea normală a vieţii sociale a persoanei.

Caracterul antisocial al faptei rezultă, pe de o parte, din vătămarea libertăţii persoanei, care nu mai poate utiliza liber locuinţa pe care o ocupă, datorită imixtiunii altuia, iar pe de altă parte, din pericolul ce îl prezintă pentru societate, atingerea adusă desfăşurării normale a relaţiilor sociale a căror dezvoltare nu ar fi posibilă fără ocrotirea domiciliului persoanelor.

în actual reglementare, legiuitorul tratează distinct protecţia domiciliului de protecţia sediului profesional, apreciindu-le ca fiind două categorii distincte ce merită o incriminare

10I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.196, op.cit.,”V. Dongoroz şi colaboratorii, vol. III, p. 307”.

9

separată11.3.Condiţii preexistenteA. Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic specific îl constituie grupul de relaţii sociale privind apărarea

dreptului persoanei de a avea un domiciliu în care să îşi desfăşoare viaţa privată.b) Obiectul material al infracţiunii de violare de domiciliu este însuşi domiciliul

violat, indiferent dacă i s-a cauzat sau nu vreo stricăciune.Dacă s-au produs vătămări, care constituie prin ele însele infracţiuni, obiectul material

al acestor infracţiuni vor fi, după caz, bunurile distruse, persoanele lovite etc.12

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ nemijlocit (autorul) infracţiunii poate fi orice persoană, care

îndeplineşte condiţiile legale pentru a răspunde penal.Participaţia este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare, complicitate.în practica judiciară s-a hotărât că săvârşeşte această infracţiune tutorele care pătrunde

fără drept în casa în care locuiesc minorul şi mama acestuia, chiar dacă se prevalează de drepturile sale de administrare a averii minorului, deoarece prin incriminarea menţionată este ocrotit dreptul locativ al unei persoane şi nu dreptul de proprietate13; de asemenea, comite această infracţiune proprietarul imobilului dacă pătrunderea s-a făcut fără drept şi fară consimţământul persoanei care ocupă încăperea obţinută pe baza unui ordin de repartizare14; se face vinovat de săvârşirea aceleiaşi infracţiuni soţul care, fiind despărţit în fapt de soţia sa şi folosind separat încăperile locuinţei comune, a pătruns fară drept în încăperile folosite de aceasta şi de copiii săi15.

b) Subiectul pasiv al infracţiunii de violare de domiciliu este persoana care foloseşte domiciliul violat şi care are dreptul să permită sau să refuze intrarea sau rămânerea în domiciliu a unei persoane. Aceasta nu se identifică cu proprietarul locuinţei, nici cu pose-sorul, ci este cel care foloseşte efectiv încăperea16.

C. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii. Locul este factorul care nu influenţează săvârşirii infracţiunii. însă timpul are influenţă. Potrivit art. 224 alin. (2), săvârşirea faptei „în timpul nopţii” constituie un element circumstanţial de agravare în conţinutul calificat al infracţiunii. 4.Structura şi conţinutul juridic al infracţiunii cuprinde situaţia premisă şi conţi-nutul constitutiv.

A. Situaţia premisă constă în existenţa unui domiciliu. în sensul legii penale, prin domiciliu se înţelege orice locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea. Nu constituie domiciliu imobilele nelocuite, încăperile unor imobile cu altă desti-naţie şi nici spaţiile comune ale unui imobil (scările, încăperea liftului, curtea comună etc.).

B. Conţinutul constitutiv al infracţiunii cuprinde latura obiectivă şi latura subiectivă.a) Latura obiectivă se compune din elementul material, cerinţe esenţiale, urmarea

imediată şi legătura de cauzalitate.- Elementul material al infracţiunii de violare de domiciliu se realizează prin două

acţiuni alternative, respectiv:- acţiunea de pătrundere fără drept, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc

11I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.197, op.cit.,”P. Dungan, T. Medeanu, V. Paşca, p. 237”.12I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.197, op.cit.,”V. Dongoroz şi colaboratorii, vol. III, p. 308.”13I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.198, op.cit.,”Trib. Iaşi, Secţia penală, dec. nr. 739/1998 în R.D.P. nr. 4/1999, p. 160”.14I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.198, op.cit.,”Trib. Mun. Bucureşti, dec. pen. nr. 67/1972 în R.D.P. nr. 5/1972, p. 166”.15I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.198, op.cit.,”C. Ap. Constanţa, Secţia penală, dec. nr. 264/1994 în R.D.P. nr. 3/1995, p. 150-151”.16I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.198, op.cit.,”V. Dobrinoiu şi colaboratorii, vol. II, p. 201”.

10

împrejmuit ţinând de acestea;- acţiunea de a refuza părăsirea locuinţei sau a celorlalte locuri menţionate, la cererea

persoanei care le foloseşte.Realizarea uneia dintre acţiuni face posibilă existenţa infracţiunii, după cum realizarea

ambelor modalităţi nu atrage existenţa unei pluralităţi de infracţiuni.Cu privire la prima modalitate, se cere ca făptuitorul să se fi introdus în mod efectiv, cu

tot corpul în vreunul din locurile menţionate în textul incriminator. în consecinţă, acţiunea nu este realizată, de exemplu, dacă făptuitorul introduce numai capul pe fereastra deschisă sau piciorul prin uşa întredeschisă ori dacă numai priveşte într-o locuinţă. în cazul în care domiciliul este compus din mai multe încăperi, este suficientă pătrunderea în una din aceste încăperi17.

Norma de incriminare nu prevede mijloacele pe care le poate folosi autorul pentru săvârşirea infracţiunii, ci foloseşte sintagma „în orice mod" (violenţă, ameninţare, efracţie, escaladare etc.), constrângere, amăgire pe faţă ori pe ascuns18; dacă violarea de domiciliu intră în conţinutul unei infracţiuni complexe săvârşită de făptuitor, ea îşi pierde autonomia, devenind o componentă a infracţiunii complexe19.

In literatura de specialitate au fost date mai multe explicaţii cu privire la următoarele concepte20:

Prin „domiciliu”, în sensul art. 224 C. pen. se înţelege atât locuinţa propriu-zisă, cât ji orice încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit, ţinând de acestea.

locuinţa'" este locul unde o persoană îşi desfăşoară efectiv viaţa sa privată, putând fi permanentă sau temporară.

,Jncăperea” este o parte a construcţiei destinată să servească drept locuinţă şi care jste folosită în acest scop, în mod efectiv.

dependinţa” este locul care constituie un accesoriu al locuinţei şi care întregeşte folosirea acesteia (ex.: bucătăria, cămara, pivniţa etc.), putând face corp comun cu locuinţa sau putând fi separată de aceasta.

„loc împrejmuit” semnifică un loc separat printr-o îngrăditură de locurile învecinate, care întregeşte locuinţa (ex.: o curte, o grădină). Cerinţe esenţiale. Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de violare de domiciliu sunt necesare două cerinţe esenţiale21:

• Acţiunea de a pătrunde sau de a refuza părăsirea, să se facă fără drept.Noţiunea „fără drept” semnifică împrejurarea că autorul faptei a pătruns în domiciliu ori

a refuzat părăsirea acestuia fără temei legal, abuziv.Dacă cel care pătrunde în domiciliul unei persoane acţionează în temeiul unui drept, iu

va fi realizat elementul material, chiar dacă persoana în drept să folosească locuinţa, s-ar opune (de ex: pătrunderea unei persoane împuternicite să efectueze o percheziţie domi- dliară).

Dimpotrivă, pătrunderea cu drept (cu consimţământul persoanei vătămate) a unei iersoane fizice în domiciliu şi refuzul de a-1 părăsi întruneşte elementele constitutive ale nfracţiunii analizate, cu precizarea ca anterior refuzului, să fi existat o cerere expresă, clară, a autorul să părăsească domiciliul.

• A doua cerinţă esenţială pentru existenţa laturii obiective este ca acţiunea de lătrundere în domiciliul unei persoane să se fi efectuat fără consimţământul acelei iersoane.

Aşadar, caracterul ilicit (abuziv) al acţiunii comise de făptuitor rezultă deci din absenţa

17Ibidem, p. 201.18I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.199, op.cit.,”T. Vasiliu şi colaboratorii, vol. I., p. 177”.19I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.199, op.cit.,”V. Dongoroz şi colaboratorii ., vol. III. p. 313”20I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.199, op.cit.,”Gh, Mateuţ, op. cit., p. 215; P. Dungan, T. Medeanu, V. Paşca, p. 239”.21I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.200, op.cit.,”V. Dongoroz şi colaboratorii ., vol. III, p. 310”.

11

dreptului de a efectua acţiunea şi din lipsa consimţământului victimei.Lipsa consimţământului poate rezulta dintr-o opunere făţişă din partea persoanei

îndreptăţite, în sensul că aceasta a încercat să-l împiedice pe făptuitor să pătrundă în domi-ciliul său, ori dintr-o prealabilă avertizare, adică aducerea la cunoştinţa unei persoane, de către cel îndreptăţit, că-i interzice accesul în domiciliul său. In absenţa unei opuneri explicite, lipsa consimţământului este prezumată până la dovada contrarie pe care o poate face făptuitorul cu orice mijloc de probă, din care să rezulte că a avut asentimentul victimei22.

În doctrina juridică23 se apreciază că interzicerea sau permisiunea de a pătrunde într-un domiciliu poate fi dată atât de persoana care îl foloseşte, adică titularul, cât şi membrii familiei sale ori de alte persoane care locuiesc împreună cu acesta sau care întâmplător îl reprezintă în lipsa sa. Toţi aceştia sunt îndreptăţiţi să permită sau să interzică intrarea altcuiva în domiciliu.

Pentru a doua modalitate de realizare a infracţiunii, respectiv refuzul părăsirii domiciliului, trebuie să existe o cerere a persoanei îndreptăţite, adresată făptuitorului, de a părăsi domiciliul. Cererea de a părăsi domiciliul poate fi adresată simultan mai multor persoane.

- Urmarea imediată în cazul infracţiunii prevăzute de art. 224 C. pen. constă în crearea unei stări de pericol pentru libertatea persoanei rezultată din efectiva pătrundere a făptuitorului în domiciliu sau refuzul acestuia de a-1 părăsi.

- Legătura (raportul) de cauzalitate. Pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de violare de domiciliu, trebuie să existe o legătură între urmarea imediată şi acţiunea făptuitorului.

Urmarea imediată, constând într-o stare (de nesocotire a libertăţii persoanei), existenţa legăturii de cauzalitate este vădită şi nu are nevoie să fie dovedită.

b)Latura subiectivă conţine elementul subiectiv şi cerinţe esenţiale.- Elementul subiectiv este realizat atunci când făptuitorul a comis cu voinţă acţiunea

de pătrundere în domiciliul altuia sau şi-a manifestat cu voinţă refuzul de a-1 părăsi şi a fost conştient de urmările pe care acţiunea sa le va prilejui"1.

Aşadar, infracţiunea de violare de domiciliu se comite cu intenţie directă sau indirectă, săvârşirea din culpă nefiind incriminată.

în doctrina juridică24, se apreciază că nu va acţiona cu vinovăţie cel care pătrunde într-o locuinţă folosită de mai multe persoane atâta timp cât are asentimentul uneia dintre acestea. Aceeaşi soluţie e valabilă şi pentru cazul în care anterior sau concomitent o persoană din locuinţa respectivă ar consimţi, iar alta s-ar opune; într-o astfel de situaţie făptuitorul nu acţionează cu vinovăţie, deoarece el are consimţământul necesar din partea uneia dintre persoanele îndreptăţite şi este explicabil ca el să considere acţiunea săvârşită ca îndreptăţită.

Eroarea făptuitorului asupra inexistenţei consimţământului persoanei îndreptăţită înlătură incidenţa legii penale.

- Cerinţe esenţiale, nu există. Pentru existenţa infracţiunii de violare de domiciliu nu are relevanţă mobilul şi scopul faptei, însă aceşti factori pot fi avuţi în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.

5.Forme. Modalităţi. SancţiuniA.Formele infracţiuniia) Actele pregătitoare (preparatorii) nu sunt incriminate în cazul infracţiunii de violare

de domiciliu.b) Tentativa, de asemenea, nu este incriminată şi ca atare nu se pedepseşte.c) Consumarea infracţiunii are Ioc în momentul producerii urmării imediate, adică în

22I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.200, op.cit.,”V. Dongoroz şi colaboratorii, vol. III, p. 310”.23Ibidem, p. 311.24I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.200, op.cit.,”V. Dongoroz şi colaboratorii,vol. III, p. 311”.

12

momentul în care făptuitorul a pătruns fără drept în locuinţa unei persoane sau a refuzat să o părăsească, fiind o infracţiune instantanee.

In doctrina juridică25 se consideră că pentru existenţa infracţiunii de violare de domiciliu nu este necesar ca făptuitorul să rămână un anumit timp în domiciliul unde a pătruns sau a rămas. Dacă prezenţa făptuitorului se prelungeşte în acest domiciliu, va exista o infracţiune continuă.

Când fapta a fost săvârşită de mai multe persoane (participanţi) infracţiunea păstrează caracterul de continuă, chiar dacă numai unul sau unii dintre participanţi rămâne în domiciliul violat.

d) Epuizarea. Dacă violarea de domiciliu capătă caracterul de infracţiune continuă va exista şi o fază a epuizării. Epuizarea are loc în momentul când făptuitorul părăseşte domiciliul violat26.

B. Modalităţia) Modalităţi normativeInfracţiunea pe care o analizăm în varianta simplă alin. (1) are două modalităţi

normative şi anume: pătrunderea în domiciliu fără drept şi refuzul de a părăsi domiciliul altuia.

În varianta agravată [art. 224 alin. (2)] fapta se săvârşeşte în următoarele modalităţi:Săvârşirea infracţiunii de către o persoană înarmatăPrin „persoană înarmată” se înţelege acea persoană care în momentul săvârşirii faptei

are asupra sa o armă în sensul prevăzut de art. 179 C. pen., şi anume: instrumente, dispozitive sau piese declarate astfel prin dispoziţii legale, precum şi orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac.

Pentru existenţa agravantei este suficient ca, în momentul săvârşirii faptei, autorul să aibă asupra sa o astfel de armă, nefiind necesar ca el să o poarte în mod vizibil.În practica judiciară s-a reţinut această agravantă în cazul în care făptuitoruls-a folosit de un cuţit27, ori a pătruns fară drept în locuinţă, fără consimţământul persoanei care o folosea, înarmat cu o toporişcă pe care a folosit-o în activitatea sa agresivă.28Dimpotrivă, s-a stabilit de instanţe, că nu se poate reţine acţiune agravantă în cazul în care făptuitorul având asupra sa un lemn, l-a folosit la distrugerea obiectelor din locuinţă şi la spargerea geamurilor apoi a intrat fară drept în locuinţă. S-a apreciat, în această situaţie, că lemnul, nu este o armă special confecţionată pentru a servi la atac sau apărare şi nici nu poate fi asimilat cu o armă, întrucât nu a fost folosit în mod efectiv pentru atac împotriva victimei.

In legătură cu acest aspect, în literatura de specialitate29 s-a exprimat o altă opinie, însuşită şi de aţi autori30, în sensul că se poate reţine agravantă în situaţia în care autorul era înarmat cu un lemn pe care l-a folosit şi la distrugerea obiectelor din locuinţă. în plus, s-a argumentat că, în ipoteza expusă, apare justificată şi din perspectiva că autorul (printr-o astfel de înarmare) are mai multă încredere în reuşita acţiunii sale, împrejurare de altfel demonstrată prin distrugerile provocate31. Fapta este săvârşită în timpul nopţii. Această agravantă este incidenţă indiferent de

25I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.201, op.cit.,”V. Dongoroz şi colaboratorii, vol. III, p. 312”.26I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.201, op.cit.,”V. Dongoroz şi colaboratorii, vol. III. p. 312”.27I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.201, op.cit.,”T.S., Secţia penală, dec. nr. 1435/1979 în C.D./1979, p. 414”.28I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.201, op.cit.,”Î.C.C.J., Secţia penală, dec. nr. 1010/2010 (nepublicată)”.29I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.202, op.cit.,”G. Antoniu şi colaboratorii, Practică judiciară penală, vol. III, op. cit., p. 86”.30I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.202, op.cit.,”P. Dungan. T. Medeanu, V. Paşca, vol. II, p. 241”.31I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.202, op.cit.,”P. Dungan. T. Medeanu, V. Paşca, vol. II, p. 241”.

13

modalităţile normative prin care ea se realizează.Săvârşirea faptei pe timpul nopţii conduce la creşterea încrederii reuşitei şi la sporirea

temerii victimei.Va exista acţiune agravantă chiar dacă în momentul comiterii acţiunii locuinţa era

luminată artificial; esenţial este ca fapta să se săvârşească într-un moment când s-a instalat întunericul, ca fenomen natural, moment care diferă după anotimp, poziţia geografică a localităţii, condiţiile atmosferice etc.32

în practica judiciară, s-a reţinut acţiune agravantă, atunci când, fie pătrunderea în locuinţa altuia, fie refuzul de a o părăsi, s-a petrecut după ce întunericul a luat locul luminii zilei33. Folosirea de către autor a unei calităţi mincinoase. Acţiunea agravantă se aplică atunci când se stabileşte prin probatoriul administrat că făptuitorul şi-a atribuit o calitate, pe care în realitate nu o are şi care face posibilă comiterea infracţiunii cu mai multă uşurinţă (de ex.: s-a recomandat drept funcţionar la telefoane, lucrător la gaze sau electricitate, poliţist, rudă etc.).

Agravanta se aplică prin pericolul sporit pe care îl reprezintă înşelarea victimei prin asemenea mijloace care sunt de natură a o face să nu se opună la intrarea celui care se prezintă cu o astfel de calitate.

Dacă făptuitorul a uzat, în mod mincinos de o calitate oficială, îndeplinind vreun act legat de acea calitate, va exista şi infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale (art. 258 C. pen.).

b)Modalităţi de faptAcestea sunt numeroase, fiind determinate şi particularizate de modul concret în care

activitatea infracţională a fost comisă.C.SancţiuniÎn varianta simplă, legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau

amendă34.În cazul variantelor agravate, pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani sau amendă.6.Aspecte procesualeAcţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Competenţa efectuării urmăririi penale aparţine organelor de cercetare ale poliţiei judiciare sub conducerea şi supravegherea procurorului, iar competenţa de judecată în primă instanţă aparţine judecătoriei35.

II.2.Speta 1J U D E C A T O R I A,Sub nr.X din 28 octombrie 2011, s-a înregistrat la instanţa rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecatoria B, prin care au fost trimişi în judecata penală inculpatul I G C, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev.de art. 192 alineat 2 Cod penal şi lovire şi alte violenţe, prev.de art. 180 alineat 2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal si D V, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev.de art. 192 alineat 2 Cod penal şi loviri şi alte violenţe, prev.de art. 180 alineat 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, în dauna părţii civile R E.În actul de sesizare al instanţei se reţine că inculpaţii au patruns fără drept şi pe timp de noapte, la data de 22.06.2010, în domiciliul părţii vătămate R E şi pe fondul unor discuţii contradictorii i-au aplicat lovituri cu pumnii, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale. 36 Din analiza probatoriului

32I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.202, op.cit.,”V. Dobrinoiu şi colaboratorii, vol. II, p. 203-204”.33I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.202, op.cit.,”Trib. jud. Timiş, dec. pen. nr. 662/1971 înR.R.D. nr. 2/1971, p. 152”.34I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.202.35I.Ristea,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.203.36http://legeaz.net/spete-penal/violare-de-domiciliu-infractiuni-prevazute-5300-2012

14

administrat la urmarirea penală, urmare a solicitării inculpaţilor de a se aplica disp. art. 320 ind.1 Cod proc. pen., instanţa reţine urmatoarea situaţie de fapt. În seara zilei de 22 iulie 2010, în jurul orelor 22,00, partea vătămată R E, împreună cu soţia şi cei doi copii, s-a deplasat cu carută la magazinul din satul O, Comuna G, jud.V. Partea vătămată a fost avertizată de către martorul P P despre faptul că inculpatul I G C il cauă să-l bată deoarece îl banuieşte că i-ar fi sustras o butelie şi o plita, aspect confirmat şi de către martorii G G si R M. În urma avertizării, partea vătămata s-a deplasat la locuinţa sa. Seara,în jurul orelor 23,30, inculpatul I G C, inculpatul D V, T I, I V O au venit la locuinţa părţii vătămate, deplasându-se cu autoturismul inculpatului I G C. Învinuiţii T I şi I V O au ramas în curte, iar inculpatul I G C si I V au intrat în casa părţii vătămate, l-au găsit pe acesta dupa o uşa şi au inceput sa-l lovească cu pumnii si cu o sipca pe care inculpatul I G C o rupsese din gard. Sotia partii vătămate a văzut incidentul şi s-a ascuns în alta cameră cu copiii, timp în care a anunţat organele de politie apeland numarul de urgenţă 112. Agresiunea a încetat la rugaminţile părţii vătămate. Partea vatamata a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Municipal de Urgenta “Elena Beldiman “ B, unde a rămas internat până la data de 25 iulie 2010.În urma loviturilor, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 11 -12 zile de ingrijiri medicale, conform certificatului medico-legal.Inculpaţii I G C si D V au recunoscut săvârşirea faptelor37.Faptele inculpatului I G C intrunesc elementele consatitutive ale infractiunii de violare de domiciliu, prev.de art. 192 alineat 2 Cod penal si lovire si alte violente, prev.de art. 180 alineat 2 Cod penal.Faptele inculpatului D V intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de violare de domiciliu, prev.de art. 192 alineat 2 Cod penal si loviri si alte violente, prev.de art. 180 alineat 2 Cod penal.Avand in vedere faptul ca inculpatii, prezenti la instanta, au recunoscut in totalitate faptele retinute in sarcina lor si au solicitat ca judecata sa aiba loc doar pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala, instanta va retine in favoarea acestora dispozitiile art.320/1 Cod procedura penala introdus prin Legea nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, reducand limitele de pedeapsa cu o treime.In baza acestor texte de lege si in temeiul art. 345 Cod procedura penala, instanta va aplica inculpa?ilor cate o pedeapsa pentru fiecare infrac?iune in parte, la individualizarea carora se va tine seama de disp.art. 52 si art. 72 C.penal.Deoarece faptele au fost savarsite de catre inculpati mai inainte de a fi condamnati pentru vreuna dintre ele, sunt aplicabile dispozitiile art. 33 lit.a Cod penal privind concursul real de infractiuni, facandu-se aplicarea disp.art. 34 lit.b Cod penal.In temeiul art. 71 alineat (2) Cod penal, instanta va aplica inculpatilor si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.” a” teza II si art. 64 lit.” b” Cod penal.Raportat imprejurarilor concrete in care faptele au fost savarsite, instanta apreciaza ca scopul pedepselor poate fi realizat si fara executarea acestora, facandu-se in cauza aplicarea dispozitiilor art. 81, art. 82 si art. 83 C.penal privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei.In temeiul art. 71 alineat 5 C. penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepselor, se va suspenda si executarea pedepselor accesorii38.In baza art.11 pct.2, lit.b Cod procedura penala, cu ref. la art.10 lit.h Cod procedura penala, instanta va dispune incetarea procesului penal pornit la plangerea prealabila a partii vatamate R E, impotriva inculpatului D V, pentru savarsirea infractiunii de lovire, prev.de art. 180 alineat 2 Cod penal, ca urmare a impacarii partilor.Partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 500 lei daune morale.In baza art. 132 Cod penal, instanta va constata stinsa actiunea civila formulata de partea civila R E impotriva inculpatului D V.In ceea ce priveste daunele morale solicitate de vatamat, inculpatului I G C, instanta apreciaza ca loviturile aplicate par?ii vatamate au produs acesteia suferinte fizice , constand in traume, suferintele fizice si psihice ulterioare.Instanta apreciaza ca acordarea daunelor morale, reprezinta o compensatie pecuniara fireasca, iar la stabilirea cuantumului acestora, s-au avut in vedere suferintele fizice si psihice la care a fost supusa partea vatamata.In absenta unor criterii stiintifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului

37http://legeaz.net/spete-penal/violare-de-domiciliu-infractiuni-prevazute-5300-201238http://legeaz.net/spete-penal/violare-de-domiciliu-infractiuni-prevazute-5300-2012

15

despagubirilor destinate repararii prejudiciilor morale, determinate de incompatibilitatea intre caracterul nepatrimonial al daunelor si caracterul patrimonial al despagubirii, instanta, avand in vedere circumstantele faptei, urmarile produse, persoana inculpatului si a partii vatamate , instanta apreciaza cuantumul acestora ca fiind unul rezonabil si justificat.In baza art39. 14, 346 Cod proc. pen. rap. la art. 1357 si urm. Cod civil, instanta va obliga pe inculpatul I G C sa plateasca partii civile R E, suma de 500 lei daune morale.In temeiul art. 14 si 346 Cod procedura penala raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 , modificata , instanta apreciaza ca cererea partii civile Spitalul Municipal de Urgente “ Elena Beldiman” B, ca institutie sanitara , este intemeiata si dovedita, urmand a fi admisa., iar inculpatii D V si I G C sa plateasca acesteia , in solidar , suma de 630,338 lei , cheltuieli de spitalizare a partii vatamate R E.Vazand si dispozitiile art. 189, art.191, art. 192 pct.2, lit.b Cod procedura penala40.

Speta 2Ministerul public este reprezentat de procuror …din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria….Înregistrarea dezbaterii cauzei s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 304 C.p.p. 41Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul Ş D R trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit.a, d, g şi i Cod penal, art. 192 alin. 2 C.penal, cu aplic. art. 33 lit. a C.penal; inculpatul Ş F B trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit. a, d, g şi i Cod penal, art. 192 alin. 2 C.penal, art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g, i C.penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.penal şi inculpatul V A trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit. a, d, g şi i Cod penal, art. 192 alin. 2 C.penal, art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i C.penal şi art. 192 alin. 2 C.penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.penal.La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul Ş D R asistat de apărătorul din oficiu avocat C R potrivit delegaţiei nr. 4306/10.08.2011, inculpatul Ş F B asistat de avocat P A în substituirea apărătorului din oficiu avocat C C potrivit delegaţiei nr. 4307/10.08.2011şi inculpatul V A asistat de avocat din oficiu V M potrivit delegaţiei nrşi partea vătămată B M, lipsă fiind restul părţilor.Procedura este legal îndeplinită42.S-a făcut referatul cauzei, după care:Partea vătămată B M arată că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase şi nerecuperate.Inculpatul Ş F B depune la dosar un memoriu prin care arată că îşi recunoaşte fapta.Inculpatul V A depune la dosar un memoriu prin care solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât are 2 copii minori de 4, respectiv 2 ani43.Apărătorii inculpaţilor arată că toţi inculpaţii doresc să beneficieze de procedura simplificată prev. de art. 3201 C.p.p..Inculpaţii Ş F B, Ş D R şi V A solicită aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C.p.p., întrucât recunosc săvârşirea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, cunosc toate probele administrate în cursul u.p., pe care şi le însuşesc şi nu solicită administrarea altor probe.În baza art. 322 C.p.p. instanţa dă citire actului de sesizare al instanţei.Nefiind cereri prealabile de solicitat sau excepţii de invocat, în baza art.318, 323 şi 3201 alin. 3 C.p.p. instanţa stabileşte identitatea inculpaţilor Ş F B, Ş D R şi V A, aducându-le la cunoştinţă învinuirile ce li se aduc, după care procedează la audierea inculpaţilor, cele declarate fiind consemnate, iar declaraţiile ataşate la dosar.Instanţa, din oficiu pune în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptei de la pct. 1 din rechizitoriu privind pe inculpatul Ş D R din infracţiunea prev. şi ped. de art.208 alin.1-209 al.1 lit. a, d, g şi i Cod penal, art. 192 alin. 2 C.penal, cu aplic. art. 33 lit. a C.penal în infracţiunea prev. şi ped. de art.208 alin.1-209 al.1 lit. a, g şi i Cod penal cu aplic44. art. 41 alin. 2 şi 3 C.penal şi pentru inculpaţii Ş F B şi V A din infracţiunea

39http://legeaz.net/spete-penal/violare-de-domiciliu-infractiuni-prevazute-5300-201240http://legeaz.net/spete-penal/violare-de-domiciliu-infractiuni-prevazute-5300-201241http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201142http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201143http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201144http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-2011

16

(pct. 1 R) prev. şi ped. de art.208 alin.1-209 al.1 lit. a, d, g şi i Cod penal, art. 192 alin. 2 C.penal, cu aplic. art. 33 lit. a C.penal în infracţiunea prev. şi ped. de art.208 alin.1-209 al.1 lit. a, g şi i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 şi 3 C.penal, precum şi schimbarea încadrării juridice a faptelor de la pct. 3 din rechizitoriu pentru inculpatul V A din infracţiunile prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a, g şi i Cod penal şi art. 192 alin. 2 C.penal, cu aplic. art. 33 lit. a C.penal în infracţiunea prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a, g şi i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 3 C.penal.Reprezentanta parchetului nu se opune reţinerii în formă continuată a infracţiunilor de la pct. 1 din rechizitoriu, dar se opune cu privire la înlăturarea agravantei de la lit. d, întrucât inculpaţii au observat şi şi-au luat asigurarea că partea vătămată doarme adânc şi au intrat din nou în locuinţă. Cu privire la infracţiunea de violare de domiciliu solicită să se reţină această infracţiune, întrucât aceştia au revenit şi au intrat din nou în locuinţă fără să forţeze vreo siguranţă. Cu privire la inculpatul V A, raportat la pct. 3 din rechizitoriu, acesta a pătruns în dependinţe pe o uşă fără a produce vreo efracţie, acel zăvor de lemn presupune că nu avea dreptul de a pătrunde în locuinţă.Apărătorul inculpatului Ş D R arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel cum a fost pusă în discuţie.Apărătoarea inculpatului Ş F B apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel cum a fost pusă în discuţie, întrucât inculpatul a acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi se absoarbe infracţiunea de violare de domiciliu în infracţiunea de furt calificat, iar din actele de la dosar nu rezultă că inculpaţii au beneficiat de starea de neputinţă a părţii vătămate45.Apărătorului inculpatului V A arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel cum a fost pusă în discuţie.Inculpatul Ş D R arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel cum a fost pusă în discuţie.Inculpatul Ş F B arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel cum a fost pusă în discuţie.Inculpatul V A arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel cum a fost pusă în discuţie.Reprezentanta parchetului având în vedere că inculpaţii îşi însuşesc probele administrate în cursul u.p. arată că nu se opune aplicării disp. art. 3201 C.p.p..Instanţa, încuviinţează cererea inculpaţilor privind aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C.p.p., consideră cauza lămurită, în temeiul art. 339 C.p.p. închide faza cercetării judecătoreşti şi în temeiul art. 340 C.p.p. trece la dezbaterea cauzei.Reprezentanta parchetului arată că susţine rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria … cu încadrările juridice reţine în rechizitoriu şi schimbate conform concluziilor prezentate anterior. Solicită condamnarea fiecărui inculpat la câte o pedeapsă cu închisoarea just individualizată, în limitele reduse conform art. 3201 C.p.p. şi cu aplicarea regimului concursului de infracţiuni, urmând ca pedepsele aplicate să fie contopite în pedeapsa cea mai grea, cu aplicarea unui spor şi cu executare în regim de detenţie. În baza art. 71 alin. 2 C. penal solicită pentru fiecare inculpat aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b C. penal pe durata executării pedepsei principale 46. Pe latura civilă a cauzei solicită admiterea acţiunii civile formulate de părţile civile şi obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile în măsura dovedirii lor. De asemenea solicită să se constate că partea civilă B M nu s-a constituit parte civilă în cauză cu diferenţa de 40 de lei rămasă nerecuperată, astfel că în baza art. 118 lit. e C.penal solicită să se dispună confiscarea de la inculpaţi a acestei sume în favoarea statului. În baza art. 88 C.penal solicită deducerea duratei reţinerii şi arestului preventiv de la 18.07.2011 la zi, precum şi obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.Partea civilă B Marată că lasă la aprecierea instanţei latura penală a cauzei47. Pe latura civilă solicită obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile în sumă de 500 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.Apărătorul inculpatului Ş D R având în vedere atitudinea sinceră şi de regret a inculpatului, precum şi memoriul depus la dosar, solicită condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea just individualizată cu suspendare condiţionată şi între limitele reduse conform art. 3201 C.p.p.Apărătoarea inculpatului Ş F B solicită condamnarea inculpatului la o 45http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201146http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201147http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-2011

17

pedeapsă cu închisoarea just individualizată între limitele reduse conform art. 3201 C.p.p., cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, b şi c C.penal, iar ca modalitate de executare a pedepsei solicită aplicarea art. 81 C.penal, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În baza art. 88 C.penal solicită deducerea din perioada deja executată a duratei reţinerii şi arestului preventiv48. Pe latura civilă a cauzei solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în măsura în care pretenţiile sunt dovedite.Apărătorul inculpatului V A solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea just individualizată pentru fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina sa, cu încadrările juridice astfel cum au fost puse în discuţie de instanţă, între limitele reduse conform art. 3201 C.p.p., cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, b şi c C.penal. Ca modalitate de executare a pedepsei solicită aplicarea art. 81 C.penal, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În baza art. 88 C.penal solicită deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii şi arestului preventiv. Pe latura civilă a cauzei solicită instanţei să constate că inculpatul este de acord să despăgubească partea civilă B M în cuantumul dorit, iar cu privire la fapta de la pct. 1 din rechizitoriu obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile în măsura dovedirii lor49.Inculpatul Ş D R, având ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendare condiţionată, întrucât are mama bolnavă, este prima faptă săvârşită în majorat şi nu şi-a dat seama ce face.Inculpatul Ş F B, având ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendare condiţionată.Inculpatul B A, având ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendare condiţionată, întrucât are 2 copii minori care sunt în grija părinţilor şi se angajează să despăgubească părţile civile.JUDECĂTORIADELIBERÂND:Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria … din … 2011 – dosar nr. … s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului Ş D R sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, d g şi i C.penal şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C.penal în concurs real, a inculpatului Ş F B sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, d g şi i C.penal şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C.penal în concurs real şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g şi i C.penal şi trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului V A sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, d g şi i C.penal şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C.penal în concurs real şi trimiterea în judecată a aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.penal şi violare de domiciliu prev. şi ped. de art. 192 alin. 2 C.penal, cu aplic. art. 33 lit. a C.penal, reţinându-se că în noaptea de 17/18.07.2011, după o prealabilă înţelegere inculpaţii au pătruns prin escaladarea unui geam în locuinţa părţii vătămate B M de unde au sustras mai multe bunuri, inculpatul Ş F B pătrunzând prin efracţie în noaptea de 17/18.03.2011 în incinta unei societăţi comerciale de unde a sustras bunuri în valoare de 2.100 lei, iar în noaptea de 21/22.05.2011 inculpatul V A împreună cu învinuitul H I a pătruns fără drept prin escaladare şi efracţie în locuinţa părţii vătămate B M de unde a sustras bunuri în valoare de 1.277 lei50.Audiaţi fiind în cursul urmăririi penale inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina lor.Din conţinutul dosarului instanţa reţine următoarele:

48http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201149http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201150http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-2011

18

1. În noaptea de 17/18.07.2011, între orele 23,30-02,30, în timp ce se deplasau pe str. Moldovei din … au observat că geamul locuinţei părţii vătămate B M, care locuia la parterul blocului, era deschis, fapt pentru care s-au hotărât să privească înăuntru. Inculpatul V A s-a urcat pe pervazul geamului şi s-a uitat înăuntru observând că o persoană dormea pe pat în camera respectivă, aspect pe care l-au observat şi ceilalţi doi inculpaţi, inculpatul V întinzând mâna pe fereastră până pe masa din apropiere de unde a sustras un portmoneu în care se găsea suma de 115 lei51. Inculpaţii au împărţit între ei suma găsită, fiecăruia revenindu-i suma de 35 lei.Întrucât nu au fost mulţumiţi cu suma a sustrasă, inculpaţii au hotărât să pătrundă în locuinţă, invitându-se unul pe altul, iar în cele din urmă inculpatul Ş D R a fost cel care a pătruns în locuinţă prin escaladarea geamului, timp în care ceilalţi doi l-au aşteptat lângă geamul deschis. Inculpatul a pătruns în locuinţă, iar din camera în care dormea partea vătămată a sustras un telefon şi un aparat foto, după care a părăsit locuinţa pe uşa de acces, pe care a deschis-o din interior. Ajungând în faţa blocului, în partea opusă geamului pe care a pătruns a fost oprit de un echipaj de poliţie şi legitimat, dar a fost lăsat să plece întrucât lucrătorii de poliţie nu aveau cunoştinţă despre comiterea furtului. Ulterior inculpatul s-a dus în spatele blocului unde s-a întâlnit cu ceilalţi 2 inculpaţi şi de comun acord au decis să intre din nou în locuinţă şi de această dată toţi 3 au pătruns în locuinţa părţii vătămate pe uşa de la intrare, pe care el o lăsase deschisă. De această dată cei 3 inculpaţi au sustras din frigider mâncare, iar dintr-o altă încăpere au sustras o pereche de încălţăminte sport, un şirag de mărgele negre şi o cheie de maşină52.În timp ce părăseau locul comiterii faptei, inculpaţii au fost din nou opriţi de acelaşi echipaj de poliţie, fiind legitimaţi, pe str. Spartacus. Echipajul de poliţie care patrula în zonă a primit în jurul orei 03,40 un anunţ prin staţie privitor la comiterea infracţiunii de furt şi pornind în urmărirea celor 3 inculpaţi, i-a depistat la ora 05,20 la Gara de nord în …, având asupra lor bunurile sustrase din locuinţa părţii vătămate şi suma de 75 lei din cei 115 lei sustraşi din locuinţă, bunuri care au fost ridicate şi predate părţii vătămate pe bază de dovadă (filele 49-52 dosar u.p.).Audiaţi fiind în cursul cercetării judecătoreşti inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor solicitând aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C.p.p.. astfel, inculpatul Ş D R (fila 29) a recunoscut săvârşirea faptei în modalitatea reţinută de către instanţă, precizând totodată că la momentul la care a pătruns în apartament avea cunoştinţă despre faptul că o persoană doarme înăuntru şi că a sustras bunul din camera în care dormea partea vătămată ,,dar nu aproape de acesta pentru a nu-l trezi”. Inculpatul nu a fost în măsură să precizeze vârsta persoanei care dormea întrucât a declarat că nu a observat acest aspect. Inculpatul Ş F B a recunoscut la fel ca inculpatul Ş D R săvârşirea acestei fapte, precizând şi el că atunci când a intrat în locuinţă ştia că o persoană doarme acolo, dar nu a putut preciza vârsta acesteia ,,întrucât nu ne-am apropiat de pat şi ne-am străduit să nu facem gălăgie pentru a nu o trezi”, solicitând şi el aplicarea prevederilor art. 3201 C.p.p.. Inculpatul V A a recunoscut, în prezenţa unui translator, comiterea faptei reţinute în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă mai sus, precizând că,, atunci când am intrat în locuinţă ştiam că o persoană este în casă pentru că se vedea pe geam că doarme … Arăt că nu am observat care era vârsta persoanei care dormea în locuinţă, întrucât eu nici nu am intrat în camera respectivă”, solicitând de asemenea aplicarea prevederilor art. 3201 C.p.p. 53.Starea de fapt reţinută de instanţă şi vinovăţia celor 3 inculpaţi sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză: declaraţiile de recunoaştere amănunţite date de către inculpaţi, care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, cu declaraţia părţii vătămate B M, cu procesul verbal de constatare – filele 5-7 dosar u.p., în care lucrătorii de poliţie au consemnat cele 2 verificări efectuate pe parcursul nopţii, prima privindu-l pe Ş D, iar cea de a doua pe cei 3 inculpaţi pe str. Spartacus, precum şi depistarea celor 3 inculpaţi la ora 05,20 la Gara de nord din …, precum şi faptul că cu ocazia controlului corporal asupra acestora s-a găsit suma de 51http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201152http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201153http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-2011

19

75 lei, precum şi bunurile sustrase de la partea vătămată, mai puţin mâncarea pe care aceştia au consumat-o, cu dovezile de predare – primire a bunurilor găsite asupra inculpaţilor către partea vătămată, cu procesele verbale de reconstituire, precum şi cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 236369 din 01.08.2011 întocmit de IPJ … în care se concluzionează că urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului de pe tocul interior al ferestrei de la dormitor, conţin elemente dactiloscopice caracteristice de coincidenţă cu imp0resiunile degetelor arătător, mijlociu şi inelar de la mâna stângă a inculpatului Ş F B.Faptele inculpatului Ş D R care în noaptea de 17/18.07.2011 a pătruns după o înţelegere prealabilă cu ceilalţi 3 inculpaţi, singur şi împreună cu aceştia, prin escaladare şi folosirea fără drept a unei chei adevărate, pe timp de noapte, în locuinţa părţii vătămate54 B M întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g. i C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 şi 3 C.penal. Prin rechizitoriul parchetului inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs real a unei infracţiuni de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, d, g şi i C.penal şi a unei infracţiuni de violare de domiciliu prev. şi ped. de art. 192 alin. 2 C.penal. instanţa apreciază că încadrările juridice date faptelor prin rechizitoriul parchetului nu sunt corecte, motiv pentru care în baza art. 334 C.p.p. va schimba încadrarea juridică din art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a,d, g, i C. penal şi art. 192 alin. 2 C. penal cu aplic. art. 33 lit. a C. penal (1R) în art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C. penal cu aplic. art. 41 alin. 2, 3 C. penal. Pentru a reţine astfel, instanţa a avut în vedere că agravanta prev. de art. 209 alin. 1 lit. d C.penal nu poate fi reţinută întrucât furtul nu a fost săvârşit asupra unei persoane incapabile de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra, procurorul apreciind că se impune reţinerea acestei agravante deoarece au fost sustrase bunuri şi din camera în care dormea partea vătămată55. Agravanta se referă numai la furtul comis ,,asupra unei persoane aflată în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra”, ceea ce denotă că se referă doar la bunurile aflate asupra persoanei respective. Agravanta nu este aplicabilă în cazul furtului referitor la un bun ce nu s-a aflata asupra persoanei vătămate, ci în alte locuri din sfera sa de dispoziţie, cum ar fi locuinţa acelei persoane, deoarece acest bun nu s-a aflat asupra persoanei vătămate. prin ,,bunurile aflate asupra persoanei vătămate” se înţeleg bunurile care constituie îmbrăcăminte, obiectele ţinute în îmbrăcăminte, cele purtate pe anumite părţi ale corpului dar se includ şi bunurile aflate în supravegherea sau sub controlul imediat al persoanei vătămate, cum ar fi bunurile scoase din buzunar şi puse pe noptieră56. Din starea de fapt reţinută de instanţă rezultă că inculpaţii nu au sustras bunuri din locuri aflate în supravegherea sau sub controlul imediat al părţii vătămate şi nici asupra acesteia, cei 3 inculpaţi declarând că nici măcar nu s-au apropiat de partea vătămată pentru a nu o trezi. Pe baza probelor administrate în cauză nu poate fi reţinută nici măcar împrejurarea că partea vătămată s-ar fi aflat într-un somn profund, dimpotrivă aceasta s-a trezit în jurul orei 03,40 şi a anunţat comiterea furtului în dauna sa, astfel că nu se impune reţinerea acestei agravante.În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice în sensul absorbirii infracţiunii de violare de domiciliu în infracţiunea de furt prin escaladare şi folosirea fără drept a unei chei adevărate, instanţa reţine că furtul săvârşit prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase include în conţinutul său, în mod natural şi necesar, fapta de violare de domiciliu57. De aceea, dacă furtul simplu, precum şi cel calificat prevăzut în celelalte litere în art. 209 poate intra în concurs cu infracţiunea de violare de domiciliu, furtul calificat prevăzut în art. 209 lit. i exclude în principiu posibilitatea unui asemenea concurs. În cazul în care furtul a fost comis ca şi în speţă, prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ( deschiderea din interiorul locuinţei a uşii cu ajutorul cheii ce se afla în yală) şi escaladare, există o singură infracţiune complexă de furt, în latura obiectivă a acesteia incluzându-se şi fapta de violare de domiciliu. Activitatea de pătrundere fără drept în locuinţa părţii vătămate este absorbită în conţinutul infracţiunii de furt calificat, în acest caz fiind

54http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201155http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201156http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201157http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-2011

20

aplicabile prev. art. 41 alin. 1 şi 3 C.penal pentru că atunci când între 2 sau mai multe acţiuni ilicite există o legătură, în sensul că în conţinutul unei infracţiuni intră, ca un element sau ca o circumstanţă agravantă, o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală, ele constituie prin voinţa legii o unitate infracţională sub forma infracţiunii complexe.Din starea de fapt reţinută de instanţă rezultă şi faptul că au fost mai multe acte materiale de furt calificat comise de inculpat, sub forma complicităţii în cazul acţiunii prin care inculpatul58 V A a sustras pe geam portmoneul, respectiv a două acte materiale de furt calificat sub forma autoratului comise cu prilejul pătrunderii inculpatului singur, ulterior împreună cu ceilalţi doi inculpaţi în locuinţa părţii vătămate. Toate actele materiale au fost comise în dauna aceleeaşi părţi vătămate, cu aceeaşi ocazia, la un interval de timp extrem de scurt între ele şi s-a urmărit de fiecare dată mărirea numărului de bunuri sustrase, ceea ce denotă existenţa unei singure rezoluţii infracţionale ce impune reţinerea formei prev. de art. 41 alin. 2 C.penal.În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g i C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 şi 3 C.penal ( punctul 1R) va condamna pe inculpatul Ş D R, cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în regim de detenţie.În baza art. 71 alin. 2 C. penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b C. penal, pe durata executării pedepsei principale59.În baza art. 350 C. p.p. va menţine măsura arestului preventiv luată faţă de inculpatul Ş D R.În baza art. 88 C. penal va scădea din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestul preventiv din 18.07.2011 la zi.Faptele inculpatului Ş F B care în noaptea de 17/18.07.2011 a pătruns după o înţelegere prealabilă cu ceilalţi 3 inculpaţi, singur şi împreună cu aceştia, prin escaladare şi folosirea fără drept a unei chei adevărate, pe timp de noapte, în locuinţa părţii vătămate B M întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g. i C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 şi 3 C.penal60. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ş F B, pentru considerentele expuse în cazul inculpatului Ş D R, cu menţiunea că actele materiale în cazul său constau în 2 acte de complicitate la furt calificat şi un act de autorat la aceeaşi infracţiune, instanţa va dispune în baza art. 334 C.p.p. schimbarea încadrării juridică din art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a,d, g, i C. penal şi art. 192 alin. 2 C. penal cu aplic. art. 33 lit. a C. penal (1R) în art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C. penal cu aplic. art. 41 alin. 2, 3 C. penal, text în baza căruia cu aplic. art. 3201 alin. 7 C. penal va condamna pe inculpatul Ş F B, la pedeapsa de 5 ani închisoare.Faptele inculpatului V A care în noaptea de 17/18.07.2011 a pătruns după o înţelegere prealabilă cu ceilalţi 3 inculpaţi, singur şi împreună cu aceştia, prin escaladare şi folosirea fără drept a unei chei adevărate, pe timp de noapte, în locuinţa părţii vătămate B M întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g. i C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 şi 3 C.penal. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V A, pentru considerentele expuse în cazul inculpatului Ş D R, cu menţiunea că actele materiale în cazul său constau într-un act de complicitate la furt calificat şi 2 acte de autorat la aceiaşi infracţiune, instanţa va dispune în baza art. 334 C.p.p. schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a,d, g, i C. penal şi art. 192 alin. 2 C. penal cu aplic. art. 33 lit. a c. penal (1R) în art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C. penal cu aplic. art. 41 alin. 2, 3 C. penal, text în baza căruia cu aplic. art. 3201 alin. 7 C. penal condamnă pe inculpatul V A la pedeapsa de 5 ani închisoare.La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de furt din locuinţă descrisă la punctul 1 R instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social concret al faptelor, care este extrem de ridicat, în cazul infracţiunilor de acest gen, cu atât mai mult cu cât în speţă partea vătămată dormea în locuinţă şi în aceste condiţii doar datorită norocului acţiunile inculpaţilor nu au fost urmare de consecinţe mult mai grave, existând destul exemple în 58http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201159http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201160http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-2011

21

practică în sensul că astfel de furturi din locuinţe se finalizează fie cu moartea părţii vătămate, fie cu moartea infractorilor, de circumstanţele reale ale comiterii faptelor, de 3 inculpaţi împreună – superiori numeric părţii vătămate, pe timp de noapte, prin escaladare şi folosirea fără drept a unei chei adevărate, de pătrunderi succesive în locuinţă în vederea găsirii unor bunuri mai valoroase, dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor care nu au loc de muncă şi în acest fel au încercat să-şi procure într-un mod facil veniturile necesare traiului, ignorând consecinţele grave pe care le au faptelor lor, inclusiv asupra sentimentului de insecuritate pe care victima îl are pe viitor în propria locuinţă61.2. În noaptea de 17/18.03.2011 inculpatul Ş F B, de această dată singur, a pătruns prin efracţie, respectiv prin spargerea unui geam în incinta SC J SRL …, de unde a sustras ţigări, cartele telefonice, gumă de mestecat, băuturi energizante şi suma de 225 lei, prejudiciului ridicându-se la suma de 2.100 lei rămas nerecuperat. Inculpatul a consumat băuturile energizante şi gumele de mestecat, vânzând în trenul cu care se deplasa spre Satu Mare şi chiar în loc. Satu Mare restul bunurilor.Audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti şi cu privire la această faptă (fila 30) inculpatul a recunoscut comiterea acesteia în modalitatea reţinută de instanţă.Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză: declaraţia de recunoaştere dată de inculpat care se coroborează cu declaraţia părţii vătămate, procesul verbal de reconstituire semnat în prezenţa martorilor asistenţi, cu declaraţia martorei T R (filele 63-64 dosar u.p.) la locuinţa căreia s-a deplasat inculpatul în data de 24.03.2011, având asupra sa mai multe pachete cu gumă de mestecat cu privire la care i-a relatat că le-a sustras în noaptea d e17/18.03.2011 ,,din barul de lângă staţia CFR …”, inculpatul relatându-i martorei modul în care a procedat; martora prezentându-se în data de 27.03.2011 la organele de poliţie unde a relatat cele luate la cunoştinţă62.Fapta inculpatului Ş F B care pe timp de noapte şi prin efracţie a pătruns în noaptea de 17/18.03.2011 în barul aparţinând SC J SRL … şi a sustras bunuri în valoare de 2.100 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 209 alin. 1 lit. g şi i C.penal, text în baza căruia instanţa îl va condamna pe inculpat cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.La individualizarea judiciară a acestei pedepse instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social concret, circumstanţele reale ale comiterii faptei – pe timp de noapte şi prin efracţie, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei.Întrucât infracţiunile de la punctul 1 şi 2 R sunt concurente instanţa în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C. penal, va contopi pedepsele aplicate inculpatului Ş F B în pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare, pe care o va spori cu 2 luni, astfel că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 5 ani 2 luni închisoare, în regim de detenţie.În baza art. 71 alin. 2 C. penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b C. penal, pe durata executării pedepsei principale.În baza art. 350 C. p.p. va menţine măsura arestului preventiv luată faţă de inculpatul Ş F B.În baza art. 88 C. penal va scădea din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestul preventiv din 18.07.2011 la zi63.3. În noaptea de 21/22.05.2011 după o prealabilă înţelegere, inculpatul V A şi învinuitul H I au pătruns fără drept, prin escaladare şi efracţie, în locuinţa părţii vătămate B M, din … str. … nr. …, de unde au sustras mai multe bunuri printre care 18 pui congelaţi, un set de cuţite, zahăr, o pătură, un tablou, un vermorel din cupru, cauzând un prejudiciu de 1.77 lei recuperat doar în mică măsură.Efectiv în seara zilei de 21.05.2011, anterior comiterii furtului cei doi au purtat o discuţie referitoare la sustragerea unor bunuri din locuinţa numitei B M, luând decizia de a trece la fapte. Astfel, cei doi au escaladat poarta de la stradă şi au ajuns astfel în curtea casei părţii vătămate, căutând bunuri pe care să le sustragă în anexele gospodăriei. După un timp au intrat 61http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201162http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201163http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-2011

22

într-o magazie a cărei uşă era asigurată cu un lemn care funcţiona pe post de zăvor şi care era legat cu sfoară. În magazie dădea un geam al locuinţei, geam pe care inculpatul V A l-a forţat împingându-l cu mâinile reuşind să-l deschidă, însă acest lucru a dus şi la distrugerea sticlei 64. Din interiorul locuinţei cei doi au sustras bunurile anterior menţionate, bunuri pe care ulterior le-a împărţit cu numitul H I. Inculpaţii au părăsit locuinţa tot pe geamul spart după care au ieşit din curte, deschizând din interior poarta de la stradă. În dimineaţa următoare inculpaţii au dat tabloul sustras numiţilor V C R şi V, cerându-le să-l vândă, contra unui comision pe care urmau să-l primească. Cu ocazia predării acelui tablou inculpatul şi învinuitul le-au zis numiţilor V C R şi V R de unde l-au sustras, relatându-le şi despre celelalte bunuri sustrase din locuinţă. Puii congelaţi şi zahărul au fost consumaţi de către inculpat şi învinuit, vermorelul a fost înstrăinat unui necunoscut, iar un cuţit a fost ridicat de către organele de poliţie de la inculpat, iar alte 4 de la învinuit, tabloul fiind găsit şi ridicat de la numitul V R, aceste bunuri fiind restituite ulterior părţii vătămate.Audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti (fila 31) inculpatul V A a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost reţinută de către instanţă solicitând aplicarea prevederilor art. 3201 C.p.p..Starea de fapt reţinută de instanţă şi vinovăţia inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză: declaraţia de recunoaştere dată de inculpat care se coroborează cu declaraţia părţii vătămate, cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, cu declaraţiile celorlalţi învinuiţi, precum şi cu dovezile de ridicare, respectiv predare către partea vătămată a acelor bunuri care au fost găsite la inculpat şi la învinuiţi, precum şi cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 236161 întocmit de IPJ … în concluziile căruia se menţionează că urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului din locuinţa părţii vătămate B. M. conţine elemente dactiloscopice caracteristice de coincidenţă cu cele care se întâlnesc la impresiunea papilară a degetului mare de la mâna dreaptă a inculpatului (filele 96-101 dosar u.p.) 65.Fapta inculpatului V A care în noaptea de 21/22.05.2011 a pătruns după o înţelegere prealabilă cu învinuitul H I., prin escaladare şi efracţie, pe timp de noapte, în locuinţa părţii vătămate B. M., de unde a sustras mai multe bunuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g. i C.penal cu aplic. art. 41 alin. 3 C.penal. Prin rechizitoriul parchetului inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs real a unei infracţiuni de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.penal şi a unei infracţiuni de violare de domiciliu prev. şi ped. de art. 192 alin. 2 C.penal. Instanţa apreciază că încadrările juridice date faptelor prin rechizitoriul parchetului nu sunt corecte, motiv pentru care în baza art. 334 C.p.p. va schimba încadrarea juridică din art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C. penal şi art. 192 alin. 2 C. penal cu aplic. art. 33 lit. a c. penal (3 R) în art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C. penal cu aplic. art. 41 alin. 3 C. penal, text în baza căruia cu aplic. art. 3201 C.p.p. îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice în sensul absorbirii infracţiunii de violare de domiciliu în infracţiunea de furt prin efracţie şi escaladare, instanţa reţine că furtul săvârşit prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase include în conţinutul său, în mod natural şi necesar, fapta de violare de domiciliu66. De aceea, dacă furtul simplu, precum şi cel calificat prevăzut în celelalte litere în art. 209 poate intra în concurs cu infracţiunea de violare de domiciliu, furtul calificat prevăzut în art. 209 lit. i exclude în principiu posibilitatea unui asemenea concurs. În cazul în care furtul a fost comis ca şi în speţă, prin efracţie şi escaladare, există o singură infracţiune complexă de furt, în latura obiectivă a acesteia incluzându-se şi fapta de violare de domiciliu. Activitatea de pătrundere fără drept în locuinţa părţii vătămate este absorbită în conţinutul infracţiunii de furt calificat, în acest caz fiind aplicabile prev. art. 41 alin. 1 şi 3 C.penal pentru că atunci când între 2 sau mai multe acţiuni ilicite există o legătură, în sensul că în conţinutul unei infracţiuni intră, ca un element sau ca o circumstanţă agravantă, o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă 64http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201165http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201166http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-2011

23

prevăzută de legea penală, ele constituie prin voinţa legii o unitate infracţională sub forma infracţiunii complexe67.La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului V A pentru infracţiunea de furt din locuinţă descrisă la punctul 3 R instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social concret al faptei, care este extrem de ridicat, în cazul infracţiunilor de acest gen, de circumstanţele reale ale comiterii faptelor, de două persoane, pe timp de noapte, prin escaladare şi efracţie, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care nu are loc de muncă şi în acest fel a încercat să-şi procure într-un mod facil veniturile necesare traiului, ignorând consecinţele grave pe care le are fapta sa, inclusiv asupra sentimentului de insecuritate pe care victima îl are pe viitor în propria locuinţă.Întrucât infracţiunile de la punctul 1 şi 3 din rechizitoriu sunt concurente, instanţa în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C. penal, va contopi pedepsele aplicate inculpatului V A în pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare, pe care o va spori cu 6 luni, astfel că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare, în regim de detenţie.În baza art. 71 alin. 2 C. penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b C. penal, pe durata executării pedepsei principale68.În baza art. 350 C. p.p. va menţine măsura arestului preventiv luată faţă de inculpatul V A.În baza art. 88 C. penal va scădea din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestul preventiv din 18.07.2011 la zi.Având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză şi natura infracţiunilor: furturi din locuinţă, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, instanţa apreciază că nu se impune a se reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. penal, întrucât nesăvârşirea anterior a altor infracţiuni corespunde doar unui comportament normal în societate, fiind o conduită firească şi nu una de natură să îi îndreptăţească la un tratament sancţionator mai uşor. Raportat la circumstanţele reale ale comiterii infracţiunilor, instanţa apreciază că nici atitudinea sinceră a acestora şi nici împrejurarea că au reparat în mare măsură prejudiciul cauzat prin infracţiune, nu impun reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. b şi c C. penal, întrucât aceste împrejurări pot doar constitui circumstanţe atenuante, nefiind obligatoriu să fie reţinute astfel.Spre deosebire de circumstanţele atenuante legale, care se aplică în virtutea legii şi se impun instanţei în mod obligatoriu, circumstanţele atenuante judiciare, prev. în art. 74 C. penal, sunt împrejurări de fapt care numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă şi la persoana inculpaţilor, pot dobândi, prin apreciere, valenţe atenuante. Împrejurările susceptibile de a constitui circumstanţe atenuante sunt realităţi obiective care, atunci când există, nu pot fi ignorate; dar, constatându-le, instanţa nu este obligată să le recunoască în mod automat caracter uşurător.Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante nu este însă posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se întrevede a satisface, în mod concret, imperativul justei individualizări a pedepsei69.În speţă, faptul că inculpaţii nu au antecedente penale (excepţie făcând inculpatul Ş D R care are antecedente penale din minorat), au recunoscut comiterea faptelor şi au reparat în mare măsură prejudiciul cauzat prin infracţiune – doar datorită operativităţii lucrătorilor de poliţie care au identificat infractorii înainte ca aceştia să înstrăineze toate bunurile sustrase, şi au recunoscut comiterea faptelor în contextul în care exista un probatoriu cert în privinţa vinovăţiei acestora, împrejurări care ar putea avea o aptitudine potenţială de a constitui circumstanţe uşurătoare, nu vor fi recunoscute ca atare, întrucât raportat la natura infracţiunilor comise, la circumstanţele reale ale comiterii acestora le este anulată valoarea atenuantă, ele nefiind suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.Sub aspectul laturii civile în privinţa faptei de la punctul 1 R instanţa constată că partea vătămată B. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. ţinând cont de faptul că prejudiciul cauzat părţii vătămate nu a fost recuperat integral ci doar 67http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201168http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201169http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-2011

24

75 de lei din cei 115 sustraşi, instanţa în baza art. 118 lit. e C.penal va confisca de la fiecare dintre inculpaţi suma de 15 lei în favoarea statului.Partea vătămată SC J. SRL s-a constituit parte civilă în cauză pentru furtul descris la punctul 2 R cu suma de 2.100 lei, conform listelor de inventar depuse la dosar (filele 69-71 dosar u.p.), astfel că apreciind dovedite pretenţiile formulate instanţa în baza art. 14, 346 C.p.p. cu ref. la art. 998 C. civil va obliga inculpatul Ş F B la plata sumei de 2.100 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile SC J. SRL70.Partea vătămată B. M. s-a constituit parte civilă în cursul urmăriri penale cu suma de 1.302 lei, sumă pe care a redus-o în faţa instanţei la valoarea de 500 lei, valoare cu care inculpatul V A a fost de acord şi întrucât principiul disponibilităţii guvernează soluţionarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, instanţa în baza art. 14, 346 C.p.p. cu ref. la art. 998 C. civil va obliga inculpatul V A la plata sumei de 500 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile B. M..În baza art. 189 C.p.p. va dispune virarea din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi a sumei de 900 lei, câte 300 lei, pentru fiecare avocat din oficiu, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. V M, conform deleg. 4308 din 10.08.2011, av. C R, conform deleg. 4306 din 10.08.2011 şi av. C C, conform deleg. 4307 din 10.08.2011 .In baza art. 191 alin. 2 C.p.p. va obliga pe fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului71.PENTRU ACESTE MOTIVEÎN NUMELE LEGIIHOTĂRĂŞTE:In baza art. 334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică din art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a,d, g, i C. penal şi art. 192 alin. 2 C. penal cu aplic. art. 33 lit. a c. penal (1R) în art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C. penal cu aplic. art. 41 alin. 2, 3 C. penal, text în baza căruia cu aplic. art. 3201 alin. 7 C. penal condamnă pe inculpatul Ş D R, fiul lui … şi …, ns. la … în …, judeţ …, cetăţean român, dom. în com. …, sat … nr. …, judeţ …, în prezent în Penitenciarul …, CNP …, cu antecedente penale din minorat, la pedeapsa de:- 5 ani închisoare, în regim de detenţie.În baza art. 71 alin. 2 C. penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b C. penal, pe durata executării pedepsei principale.În baza art. 350 C. p.p. menţine măsura arestului preventiv luată faţă de inculpatul Ş D R.În baza art. 88 C. penal scade din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestul preventiv din 18.07.2011 la zi.In baza art. 334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică din art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a,d, g, i C. penal şi art. 192 alin. 2 C. penal cu aplic. art. 33 lit. a c. penal (1R) în art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C. penal cu aplic. art. 41 alin. 2, 3 C. penal, text în baza căruia cu aplic. art. 3201 alin. 7 C. penal condamnă pe inculpatul Ş F B, fiul lui … şi …, ns. la … în …, judeţ …a, cetăţean român, dom. în com. …, sat … nr. …, judeţ …, în prezent în Penitenciarul …, CNP …, fără antecedente penale, la pedeapsa de:- 5 ani închisoareÎn baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g, i C. penal (2 R) cu aplic. art. 3201 alin. 7 C. penal condamnă pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de:- 3 ani închisoare.În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b c. penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului Ş F B în pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 2 luni, astfel că inculpatul execută pedeapsa rezultantă de 5 ani 2 luni închisoare, în regim de detenţie72.În baza art. 71 alin. 2 C. penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b C. penal, pe durata executării pedepsei principale.În baza art. 350 C. p.p. menţine măsura arestului preventiv luată faţă de inculpatul Ş F B.În baza art. 88 C. penal scade din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestul preventiv din 18.07.2011 la zi.In baza art. 334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică din art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a,d, g, i C. penal şi art. 192 alin. 2 C. penal cu aplic. art. 33 lit. a c. penal (1R) în art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C. penal cu aplic. art. 41 alin. 2, 3 C. penal, text în baza căruia cu aplic. art. 3201 alin. 7 C. penal condamnă pe inculpatul V A, fiul lui … şi …, ns. la … în …, judeţ …, cetăţean 70http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201171http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201172http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-2011

25

român, dom. în com. …, sat …, , judeţ …, în prezent în Penitenciarul …, CNP …, fără antecedente penale, la pedeapsa de:- 5 ani închisoare.In baza art. 334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică din art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C. penal şi art. 192 alin. 2 C. penal cu aplic. art. 33 lit. a C. penal (3R) în art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C. penal cu aplic. art. 41 alin. 3 C. penal, text în baza căruia cu aplic. art. 3201 alin. 7 C. penal condamnă pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de:- 5 ani închisoare.În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b c. penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului V A în pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni, astfel că inculpatul execută pedeapsa rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare, în regim de detenţie.În baza art. 71 alin. 2 C. penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b C. penal, pe durata executării pedepsei principale.În baza art. 350 C. p.p. menţine măsura arestului preventiv luată faţă de inculpatul V A.În baza art. 88 C. penal scade din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestul preventiv din 18.07.2011 la zi.În baza art. 14, 346 C.p.p. cu ref. la art. 998 C. civil obligă inculpatul Ş F B la plata sumei de 2.100 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile SC J. SRL, cu sediul în com. …, str. … nr. …, judeţ ….În baza art. 14, 346 C.p.p. cu ref. la art. 998 C. civil obligă inculpatul V A la plata sumei de 500 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile B. M., dom. în com. …, str. … nr. …, judeţ ….Constată că partea vătămată B. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.În baza art. 118 lit. e C.penal confiscă de la fiecare dintre inculpaţi suma de 15 lei în favoarea statului.În baza art. 189 C.p.p. dispune virarea din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi … a sumei de 900 lei, câte 300 lei, pentru fiecare avocat din oficiu, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. V. M., conform deleg. 4308 din 10.08.2011, av. C. R., conform deleg. … din … şi av. C. C., conform deleg. … din … .In baza art. 191 alin. 2 C.p.p. obligă pe fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.Cu recurs in 10 zile de la pronunţare cu procurorul şi partea vătămată B M şi de la comunicare cu inculpaţii şi partea civilă şi vătămată lipsă73.Pronunţată în şedinţa publică din ….

II.3.Aspecte de Drept Comarat.În spaţiul românesc, actualele reglementări privitoare la fapta de violare de domiciliu

cunosc precedente avându-şi originea în legiuirile penale anterioare. Astfel, în Codul penal român din 1865 (în continuare – CP Rom din 1865), care s-a aplicat cu intermitenţe şi pe teritoriul Basarabiei, fapta de violare de domiciliu era incriminată la rt.151. La alin.1 art.151 CP Rom din 1865 se stabilea răspunderea pentru violarea de domiciliu comisă de funcţionarii publici, iar la alin.2 art.151 CP Rom din 1865 – pentru violarea de domiciliu comisă de particulari.La concret, în conformitate cu alin.1 art.151 CP Rom din 1865, era tras la răspundere orice funcţionar administrativ sau judecătoresc, orice ofiţer de justiţie sau agent al forţei publice, care se introduce, în a sa calitate, în domiciliul unui cetăţean, în contra voinţei acestuia, afară de cazurile prevăzute de lege şi fără formalităţile pe care ea le prescrie74. La rândul său, alin.2 art.151CP Rom din 1865 prevedea răspundere pentru orice particular care, prin ameninţări sau mijloace silnice, se introduce în domiciliul unui cetăţean.Din analiza celor două alineate ale art.151 CP Rom din 1865 rezultă că fapta comisă de particulari reprezintă infracţiunea de violare de domiciliu numai dacă este săvârşită prin ameninţări sau mijloace silnice (adică violenţe). În toate celelalte cazuri, violarea de domiciliu nu prezenta un caracter infracţional.În cazul funcţionarilor publici, legiuitorul nu stabileşte o astfel de condiţie limitativă.Important este ca pătrunderea în domiciliul unui cetăţean să se facă cu folosirea calităţii de funcţionar public (adică, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu). Bineînţeles, se mai cere să se ateste lipsa voinţei din partea acelui cetăţean, care este relevantă, în afară de cazurile prevăzute de lege şi dacă se respectă formalităţile prescrise de lege. În aceste condiţii, se poate susţine că alin.1 art.151 CP Rom din 1865 reprezintă prototipul prevederii de la lit.a) alin.(3) art.179CP RM. În alt context, în Codul penal român din 1936 (în continuare – CP Rom din 1936),care s-a aplicat şi pe teritoriul Basarabiei,

73http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-201174http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.

26

infracţiunii de violare de domiciliu i-au fost dedicate mai multe articole: art.496-500. 75Astfel, la art.496 CP Rom din 1936 se stabilea răspunderea pentru fapta de violare de domiciliu în varianta-tip. La concret, era incriminată fapta acelei persoane care, prin violenţă, ameninţare, efracţie, escaladare, întrebuinţare de chei mincinoase, prin viclenie, ori în alt mod clandestin, pătrunde în locuinţa unei persoane, în localul său de afaceri, în dependinţele acestora sau într-un loc împrejmuit, în contra voinţei aceluia care locuieşte acolo sau are dreptul de a dispune de ele76.

În comparaţie cu fapta prevăzută la alin.2 art.151 CP Rom din 1865, diferenţele specifice sunt următoarele:

1) a fost lărgit cercul de căi de influenţare asupra victimei, în a căror prezenţă violarea de domiciliu obţine conotaţii de faptă penală: de la ameninţări sau mijloace silnice la violenţă, ameninţare, efracţie, escaladare, întrebuinţare de chei mincinoase sau viclenie;

2) prin sintagma „ori în alt mod clandestin” legiuitorul a urmărit scopul de a preciza că, în contextul infracţiunii specificate la art.496 CP Rom din 1936, este posibil fie modul deschis (în ipotezele de aplicare a violenţei sau a ameninţării), fie modul clandestin (în cazul întrebuinţării de chei mincinoase sau al vicleniei), fie evoluarea alternativă a ambelor acestor moduri (în situaţia efracţiei sau escaladării) 77;

3) este relevat conţinutul noţiunii „domiciliu”: locuinţă, localul de afaceri, dependinţele acestora sau un loc împrejmuit;

4) sunt prezentate caracteristicile victimei infracţiunii de violare de domiciliu: persoana care locuieşte în unul din locurile sus-menţionate sau care are dreptul de a dispune de aceste locuri.La art.497 CP Rom din 1936 era reglementată răspunderea pentru infracţiunea de violare de domiciliu în variantă agravată. Printre circumstanţele agravante se numărau: de o ceată; în timpul nopţii; prin simularea de calităţi oficiale; prin întrebuinţarea unui ordin falsificat al autorităţii publice.Ultima dintre agravantele nominalizate mai sus nu se regăseşte nici în Codul penal român din 1968, nici în Codul penal român din 2009.O variantă aparte a infracţiunii de violare de domiciliu era cea prevăzută la art.498 CP Rom din 1936. Spre deosebire de varianta de infracţiune specificată la art.496 CP Rom din 1936, aceasta presupunea o conduită pasivă din partea făptuitorului: refuzul de a părăsi locurile specificate la art.496 CP Rom din 1936, la invitaţia expresă a celui în drept, sau faptul de a rămâne acolo prin viclenie sau în mod clandestin.De menţionat că doar prima din aceste modalităţi de realizare a infracţiunii prevăzute la art.498 CP Rom din 1936 se regăseşte în normele corespondente din legile penale române ulterioare. În acelaşi timp, ambele aceste modalităţi pot fi identificate din analiza art.179 CP RM.La art.499 CP Rom din 1936 se incrimina fapta de violare de domiciliu săvârşită de funcţionarii publici. Astfel, reglementarea în cauză este construită după modelul alin.1 art.151 CP Rom din 186578. Totuşi, spre deosebire de această normă, art.499 CP Rom din 1936 nu mai conţine nici un fel de precizare cu privire la calitatea funcţionarului public (funcţionar administrativ sau judecătoresc, ofiţer de justiţie sau agent al forţei publice) sau cu privire la circumstanţele care însoţesc introducerea acestuia în domiciliul unui cetăţean (în calitate de funcţionar public, în afară de cazurile prevăzute de lege şi fără formalităţile prescrise de ea).În fine, la art.500 CP Rom din 1936 găsim o dispoziţie cu caracter procesual, care prezintă un interes marginal în contextul lucrării de faţă: în cazul infracţiunii de violare de domiciliu, acţiunea penală se pune în mişcare, în toate cazurile, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Succesorul Codului penal român din 1936 este Codul penal român din 1968. În cadrul acestuia, răspunderea pentru infracţiunea de violare de domiciliu este reglementată în art.192 din Capitolul II „Infracţiuni contra libertăţii persoanei” din Titlul II „Infracţiuni contra persoanei” al Părţii Speciale. În acelaşi capitol al legii penale sunt incriminate următoarele fapte: lipsirea de libertate în mod ilegal (art.189); sclavia (art.190); supunerea la muncă forţată sau obligatorie(art.191); ameninţarea (art.193); şantajul (art.194); violarea secretului corespondenţei (art.195);divulgarea secretului profesional (art.196) 79.Structura art.192 CP Rom din 1968 este următoarea: la alin.1 este incriminată fapta de violare de domiciliu în varianta-tip: pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă,încăpere, dependinţă sau loc

75http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.76http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.77http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.78http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.79http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.

27

împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia; la alin.2 se stabileşte răspunderea pentru fapta de violare de domiciliu în variantă agravată: fapta se săvârşeşte de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii sau prin folosire de calităţi mincinoase;în fine, la alin.3 se conţin prevederi având conotaţii procesuale: pentru fapta prevăzută în alin.1 art.192 CP Rom din 1968, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.Analizând, sub aspect comparat, art.192 CP Rom din 1968 şi art.496-500 CP Rom din 1936, putem stabili următoarele deosebiri80:

1) spre deosebire de prevederile Codului penal român din 1936, art.192 CP Rom din 1968 nu conţine nici o menţiune cu privire la căile de influenţare asupra victimei şi modul de săvârşirea infracţiunii. Mai mult, sintagma „în orice mod” din art.192 CP Rom din 1968 este de natură să sugereze că, în orice condiţii ţinând de modus operandis, fapta de violare de domiciliu are caracterul de faptă penală. În acest fel, în comparaţie cu art.496-500 CP Rom din 1936, art.192 CP Rom din 1968 a lărgit mult sfera de reglementare a răspunderii penale pentru fapta de violare de domiciliu81;

2) spre deosebire de prevederile Codului penal român din 1936, art.192 CP Rom din 1968 nu conţine nici o menţiune cu privire la pătrunderea ilegală în localul de afaceri al victimei. Sub acest aspect, al întinderii noţiunii de domiciliu violat, sfera de incidenţă art.192 CP Rom din 1968 este comparativ mai restrânsă;

3) atât în Codul penal român din 1936, cât şi în Codul penal român din 1968, în dispoziţia incriminatoare privind violarea de domiciliu se utilizează sintagma „loc împrejmuit”. Totuşi,sunt diferenţiate nuanţele caracterizând această sintagmă: în Codul penal român din 1936 nu se cerea ca locul împrejmuit să ţină de locuinţă sau dependinţe, ca o condiţie necesară pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii82;

4) în Codul penal român din 1936 lipseşte circumstanţa agravantă presupunând comiterea infracţiunii de violare de domiciliu de o persoană înarmată;

5) atât în Codul penal român din 1936, cât şi în Codul penal român din 1968, în dispoziţia incriminatoare privind violarea de domiciliu se utilizează sintagme care doar par să prezinte o deosebire de nuanţă: „prin simulare de calităţi oficiale” (în Codul penal român din 1936); „prin folosire de calităţi mincinoase” (în Codul penal român din 1968) 83;

6) sub aspect procesual, conform art.500 CP Rom din 1936, acţiunea penală se punea în mişcare nu doar pentru infracţiunea de violare de domiciliu în varianta-tip, dar şi pentru infracţiunea de violare de domiciliu în varianta agravată; în opoziţie, conform alin.3 art.192 CP Rom din 1968, doar pentru fapta prevăzută în alin.1 art.192 CP Rom din 1968 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.În alt registru, întrucât Codul penal român din 1968 s-a aplicat aproximativ în aceeaşi perioadă în care a fost în acţiune Codul penal al Republicii Moldova din 24.03.1961 (în continuare – CP RM din 1961), în cele ce urmează vom efectua o analiză comparativă a reglementărilor vizând fapta de violare de domiciliu din cadrul celor două legi penale.Astfel, în Codul penal al Republicii Moldova din 1961 fapta de violare de domiciliu a fost incriminată la art.136, care făcea parte din Capitolul al patrulea „Infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi ale cetăţenilor” al Părţii Speciale. Observăm că apartenenţa generică a acestei infracţiuni este cu totul diferită faţă de cea a infracţiunii prevăzute la art.192 CP Rom din 1968: legiuitorul moldovean raportează infracţiunea de violare de domiciliu la grupul de infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi ale cetăţenilor; legiuitorul român raportează aceeaşi faptă infracţională la grupul de infracţiuni contra libertăţii persoanei.Dispoziţia art.136 CP RM din 1961 avea un caracter foarte sumar: percheziţia ilegală, evacuarea ilegală sau alte acte ce încalcă inviolabilitatea de domiciliu a cetăţenilor.Remarcăm deosebiri considerabile între această dispoziţie şi cea de la art.192 CP Rom din 196884:

1) în mod expres, nici una dintre cele trei modalităţi de realizare a infracţiunii specificate la art.136 CP RM din 1961 nu se regăseşte în art.192 CP Rom din 1968. Se poate doar de presupus că sintagma „alte acte ce încalcă inviolabilitatea de domiciliu a cetăţenilor”,

80http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.81http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.82http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.83http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.84http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.

28

utilizată în dispoziţia de la art.136 CP RM din 1961, se referă la pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau la refuzul de a le părăsi la cererea acesteia;

2) spre deosebire de art.192 CP Rom din 1968, art.136 CP RM din 1961 nu conţine nici o prevedere cu referire la circumstanţele agravante ale infracţiunii de violare de domiciliu85;

3) art.136 CP RM din 1961 nu conţine o prevedere de genul celei de la alin.3 art.192CP Rom din 1968, conform căreia acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.În continuare, ne vom focaliza atenţia asupra reglementării răspunderii pentru infracţiunea de violare de domiciliu în Codul penal român din 2004 [33] (în continuare – CP Rom din 2004) 86. Este adevărat că acest act legislativ nu este în vigoare şi nu va intra în vigoare niciodată.Cu toate acestea, sub aspect istoric, este nelipsit de interes să vedem care a fost veriga de legătură între Codul penal român din 1968 şi Codul penal român din 2009. Are dreptate C.Bulai când menţionează că, în vederea interpretării istorice corecte a legii penale, trebuie cercetate inclusiv precedentele legislative; cu ajutorul acestor informaţii de ordin istoric se pot stabili atât ratio legis, cât şi mens legis. În această ordine de idei, este mai puţin relevant dacă aceste precedente legislative au devenit sau nu funcţionale. Într-un studiu ştiinţific, cum este cel de faţă, contează mai mult valoarea ştiinţifică a acestor precedente legislative.În Codul penal român din 2004, răspunderea pentru infracţiunea de violare de domiciliu este stabilită în art.20887 „Violarea de domiciliu ori a sediului” din Capitolul VI „Crime şi delicte contra libertăţii persoanei” din Titlul I „Crime şi delicte contra persoanei” al Părţii Speciale. În această privinţă, apartenenţa generică de grupul de infracţiuni contra libertăţii persoanei nu a suferit nici un fel de schimbări.Diferenţe pot fi sesizate în ce priveşte componenţa grupului de infracţiuni contra libertăţii persoanei, prevăzute în normele Codului penal român din 2004, din care face parte şi violarea de 49 domiciliu ori a sediului: lipsirea de libertate în mod ilegal (art.201); sclavia (art.202); supunerea la muncă forţată sau obligatorie (art.203); traficul de persoane adulte (art.204); traficul de minori (art.205); încălcarea prin orice mijloace de interceptare a dreptului la viaţa privată (art.209);ameninţarea (art.210); şantajul (art.211); violarea secretului corespondenţei (art.212); confecţionarea au utilizarea de aparate pentru interceptarea comunicaţiilor (art.213); divulgarea secretului profesional (art.214). În plus, celelalte articole din Capitolul VI din Titlului I al Părţii Speciale a Codului penal român din 2004 sunt consacrate reglementării: consimţământului victimei traficului de persoane (art.206); definirii exploatării unei persoane (art.207); sancţionării tentativei (art.215); sancţionării persoanei juridice (art.216).Făcând o comparaţie, putem identifica prezenţa următoarelor fapte contra libertăţii persoanei, care nu se regăsesc în Codul penal român din 1968, dar sunt incriminate în Codul penal român din 2004: traficul de persoane adulte (art.204); traficul de minori (art.205); încălcarea prin orice mijloace de interceptare a dreptului la viaţa privată (art.209); confecţionarea sau utilizarea de aparate pentru interceptarea comunicaţiilor (art.213).Structura art.208 CP Rom din 2004 este următoarea: la alin.(1) se incriminează fapta de violare de domiciliu: pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau într-un loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia. La alin.(2) se stabileşte răspunderea pentru fapta de violare a sediului: pătrunderea fără drept în sediile autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice, ale partidelor sau în locul unde o persoană fizică sau juridică îşi desfăşoară activitatea. La alin.(3) este consemnată varianta agravată, ataşabilă infracţiunilor prevăzute la alin.(1) şi (2) art.20888 CP Rom din 2004, presupunând comiterea acestora de o persoană înarmată,de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii sau prin folosire de calităţi mincinoase.În sfârşit, conform alin.(4) art.208 CP Rom din 2004, pentru fapta prevăzută la alin.(1)art.208 CP Rom din 2004 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.Noutatea adusă faţă de art.192 CP Rom89 din 1968 constă, în primul rând, în incriminarea pătrunderii fără drept în sediile autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice, ale partidelor sau în locurile unde o

85http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.86http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.87http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.88http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.89http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.

29

persoană fizică sau juridică îşi desfăşoară activitatea.Se poate afirma că prevederea de la alin.(2) art.208 CP Rom din 2004 este o revenire la concepţia consacrată în art.496 CP Rom din 1936, în care se stabilea răspunderea, printre altele,pentru fapta acelei persoane care, prin violenţă, ameninţare, efracţie, escaladare, întrebuinţare de chei mincinoase, prin viclenie, ori în alt mod clandestin, pătrunde în localul de afaceri al unei persoane, în contra voinţei aceluia care locuieşte acolo sau are dreptul de a dispune de ele.Totuşi, faţă de art.496 CP Rom din 1936, alin.(2) art.208 CP Rom din 2004 lărgeşte mult spectrul de locuri care intră sub incidenţa faptei de violare a sediului: în afară de locurile unde o persoană fizică sau juridică îşi desfăşoară activitatea, mai sunt menţionate sediile autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice sau ale partidelor. În mod regretabil, legiuitorul român nu a specificat dacă răspunderea penală pentru violarea sediului se datorează sau nu faptului că în astfel de locuri este desfăşurată în parte viaţa privată a victimei.Trebuie de menţionat că prezenţa în art.20890 CP Rom din 2004 a incriminării vizând violarea sediului este unica diferenţă sesizabilă dintre această normă şi art.192 CP Rom din 1968. În rest, cele două reglementări prezintă similitudini.Analiza nu ar fi completă dacă am face abstracţie de dispoziţia de la art.209 CP Rom din 2004, care comportă un interes major în contextul investigaţiei noastre. La alin.(1) art.209 CP Rom din 2004 se stabileşte răspunderea pentru încălcarea dreptului la viaţă privată al unei persoane prin folosirea oricăror mijloace de interceptare de la distanţă de date, informaţii,imagini sau sunete din interiorul locurilor menţionate la alin.(1) art.208 CP Rom din 200491, fără consimţământul persoanei care le foloseşte sau fără permisiunea legii92. La rândul său, la alin.(2)art.209 CP Rom din 2004 se prevede că fotografierea sau filmarea din locuri publice a exteriorului unui imobil cu destinaţia de locuinţă, reşedinţă sau casă de vacanţă, aparţinând oricărei persoane, nu constituie infracţiune.În acest mod, legiuitorul roman sugerează că fapta specificată la art.209 CP Rom din 2004 nu este o modalitate a violării de domiciliu sau a sediului, fiind incriminată distinct de aceasta.În acelaşi timp, fapta prevăzută la art.209 CP Rom din 2004 comportă o vădită complementaritate în raport cu violarea de domiciliu sau a sediului. Elementul de legătură între art.208 şi art.209 CP Rom din 2004 îl reprezintă menţiunea privind locuinţa, încăperea, dependinţa sau un loc împrejmuit ţinând de acestea.Semnificaţia art.209 CP Rom din 2004 pentru interpretarea dispoziţiei de la alin.(1) art.208 CP Rom din 2004 constă în următoarele:1) ea relevă că domiciliul, reprezentat de locuinţă, încăpere, dependinţă sau un loc împrejmuit ţinând de acestea este un spaţiu în care persoana îşi exercită dreptul la viaţa privată;2) ea stabileşte că nu reprezintă un exemplu de violare de domiciliu încălcarea dreptului la viaţă privată al unei persoane prin folosirea oricăror mijloace de interceptare de la distanţă de date, informaţii, imagini sau sunete din interiorul locurilor menţionate la alin.(1) art.208 CP Rom din 2004, fără consimţământul persoanei care le foloseşte sau fără permisiunea legii.Ultima concluzie este de o importanţă deosebită, întrucât, aşa cum ne vom putea convinge din unele constatări expuse în Capitolul 3 al tezei de faţă, există doctrinari care încearcă să extrapoleze noţiunea de violare de domiciliu asupra ipotezei de genul celei consemnate la alin.(1) art.209 CP Rom din 2004.În legislaţia penală a Republicii Moldova nu există un corespondent al Codului penal român din 2004. Totuşi, sub aspectul pregătirii terenului pentru adoptarea unei codificări penale succesoare, Codul penal român din 2004 poate fi asemănat, în anumite privinţe, cu Proiectul Codului penal93 al Republicii Moldova din 18.04.2002 [28] (în continuare – Proiectul).Astfel, în cadrul acestuia răspunderea pentru violarea de domiciliu era stabilită la art.177 din Capitolul V „Infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor” al Părţii Speciale. Articolul 177 din Proiect se deosebeşte radical de articolul 136 CP RM din 1961, prefaţând adoptarea articolului 179 CP RM.La concret, la alin.(1) art.177 din Proiect varianta-tip a infracţiunii de violare de domiciliu se exprimă în pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia ori în refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum şi în percheziţiile şi cercetările ilegale la faţa locului. Cu mici deosebiri, care nu au nici o relevanţă juridico-penală,acelaşi conţinut al are alin.(1) art.179 CP RM.La alin.(2) art.177 din Proiect sunt enumerate circumstanţele agravante ale infracţiunii de violare de

90http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.91http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.92http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.93http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.

30

domiciliu: cu aplicarea forţei fizice; cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe;în timpul nopţii94.În ce priveşte primele două circumstanţe agravante, specificate mai sus, acestea se regăsesc într-o formă modificată la alin.(2) art.179 CP RM. Cea de-a treia circumstanţă agravantă – în timpul nopţii – este de inspiraţie română. Aceasta deoarece la alin.2 art.192 CP Rom din 1968 se stabileşte răspunderea pentru fapta de violare de domiciliu săvârşită, printre altele, în timpul nopţii. În dispoziţia acestei norme se mai stabileşte răspundere agravată pentru violarea de domiciliu săvârşită de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau prin folosire de calităţi mincinoase. Însă, aceste circumstanţe agravante nu au servit ca model pentru prevederile de la alin.(2) art.177 din Proiect95.În fine, alte două circumstanţe agravante sunt consemnate la alin.(3) art.177 din Proiect: de o persoană cu folosirea atribuţiilor de serviciu; de un grup organizat. Aceste agravante au servit în calitate de paradigme pentru circumstanţele agravante specificate la alin.(3) art.179 CP RM.Ele nu au corespondenţi nici în Codul penal român din 1968, nici în Codul penal român din 2004. Cu toate acestea, să nu uităm că în legiuirile anterioare au existat prevederi similare cu cele de la alin.(3) art.177 din Proiect: alin.1 art.151 CP Rom din 1865 şi art.499 CP Rom din 1936, privitoare la violarea de domiciliu comisă de funcţionari publici; art.497 CP Rom din 1936, privitoare la violarea de domiciliu comisă de o ceată. În altă ordine de idei, vom menţiona că în Codul penal român din 2009 nu există un echivalent al Capitolului V „Infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor” din Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova.Tocmai în cadrul acestui capitol se stabileşte, la art.179, răspunderea pentru infracţiunea de violare de domiciliu96.În legea penală a Republicii Moldova fapta de violare de domiciliu este incriminată într-o variantă-tip şi în două variante agravate. Varianta-tip a infracţiunii de violare de domiciliu constă în pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia ori în refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum şi în percheziţiile şi cercetările ilegale. Prima variantă agravată a violării de domiciliu, prevăzută la alin.(2) art.179 CP RM, se exprimă în săvârşirea acestei infracţiuni cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei.Cea de-a doua variantă agravată a violării de domiciliu, prevăzută la alin.(3) art.179 CP RM,presupune săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu: a) cu folosirea situaţiei de serviciu;b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală.În contrast, în Codul penal român din 2009 răspunderea pentru violarea de domiciliu se stabileşte la art.224 din Capitolul IX „Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private”al Titlului I „Infracţiuni contra persoanei” al Părţii Speciale. În acelaşi capitol sunt incriminate alte trei fapte: violarea sediului profesional (art.225); violarea vieţii private (art.226); violarea secretului profesional (art.227).În legea penală a României fapta de violare de domiciliu este incriminată într-o variantă-tip şi într-o variantă agravată97. Varianta-tip a infracţiunii de violare de domiciliu se exprimă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori în refuzul de a le părăsi la cererea acesteia. Variantă agravată a violării de domiciliu, prevăzută la alin.(2) art.224 CP Rom din 2009, rezidă în violarea de domiciliu săvârşită de o persoană înarmată, în timpul nopţii ori prin folosire de calităţi mincinoase. Conform alin.(3) art.224 CP Rom din 2009, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate98. Astfel, pot fi observate următoarele deosebiri dintre dispoziţiile incriminatoare privind violarea de domiciliu din legislaţia Republicii Moldova şi din cea a României:1) în art.224 CP Rom din 2009 lipsesc referinţe vizând două dintre modalităţile normative ale violării de domiciliu, cunoscute legii penale a Republicii Moldova: rămânerea ilegală în domiciliu fără consimţământul victimei; percheziţiile şi cercetările ilegale efectuate la domiciliul victimei; 2) în art.224 CP Rom din 2009 se încearcă formularea unei definiţii exemplificative a noţiunii „domiciliu”: locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit

94http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.95http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.96http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.97http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.98http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.

31

ţinând de acestea. În legea penală a Republicii Moldova99 lipseşte o astfel de definiţie, dar este luată în consideraţie definiţia noţiunii de domiciliu formulată în art.6 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova,adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 14.03.2003 [24]: locuinţa sau construcţia destinată pentru locuirea permanentă sau temporară a unei sau a mai multor persoane (casă, apartament,vilă, cameră la hotel, cabină pe o navă maritimă sau fluvială), precum şi încăperile anexate nemijlocit la acestea, constituind o parte indivizibilă (verandă, terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun); de asemenea, se înţelege şi orice teren privat, automobil, navă maritimă şi fluvială privată, birou;3) în art.224 CP Rom din 2009 nu este utilizată noţiunea complementară noţiunii de domiciliu: noţiunea de reşedinţă. Totuşi, trebuie de menţionat că noţiunea de domiciliu, definită în art.6 al Codului de procedură penală al Republicii Moldova, are acelaşi înţeles ca şi noţiunea „domiciliu sau reşedinţă” din art.179 CP RM. Reşedinţa, spre deosebire de domiciliu, are un caracter temporar100. În rest, sub aspectul destinaţiei funcţionale, reşedinţa nu se deosebeşte de domiciliu;4) nu coincide nici una din circumstanţele agravante ale violării de domiciliu în reglementarea propusă de legiuitorul moldovean şi de cel român. Astfel, legii penale române nu-i este cunoscută agravarea răspunderii pentru violarea de domiciliu săvârşită cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei, cu folosirea situaţiei de serviciu ori de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală. În acelaşi timp, săvârşirea faptei de violare de domiciliu de o persoană înarmată, în timpul nopţii ori prin folosire de calităţi mincinoase nu constituie o circumstanţă agravantă în accepţiunea art.179 CP RM.Deşi fapta de violare a sediului profesional este incriminată în legea penală română într-o normă distinctă de cea care stabileşte răspunderea pentru violarea de domiciliu, nu putem trece cu vederea această faptă. Astfel, conform alin.(1) art.225 CP Rom din 2009, se prevede răspunderea pentru pătrunderea fără drept, în orice mod, în sediul sau locul unde o persoană juridică sau fizică îşi desfăşoară activitatea profesională ori pentru refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptăţite. Dispoziţiile de la alin.(2) şi (3) art.225 CP Rom din 2009 sunt formulate într-o manieră apropiată de cea în care sunt descrise dispoziţiile de la alin.(2) şi (3) art.224 al aceluiaşi act legislativ101.Cu această ocazie, amintim că, în 1997, Gh.Diaconescu [60, p.250] a propus incriminarea,printre altele, a faptei de pătrundere, fără drept, în sediile firmelor private, precum şi a faptei de a refuza părăsirea lor la cererea persoanei îndrituite să o facă.Legiuitorul spaniol a adoptat o concepţie apropiată de cea a legiuitorului român în privinţa incriminării faptei de violare de domiciliu. În Codul penal al Spaniei din 23.11.1995(în continuare – CPS), echivalent al Capitolului IX „Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private” din Titlul I „Infracţiuni contra persoanei” al Părţii Speciale a Codului penal al României din 17.07.2009 este Capitolul III „Încălcarea inviolabilităţii domiciliului, a sediului unei persoane juridice şi a unor întreprinderi deschise accesului” din Titlul X „Infracţiuni contra inviolabilităţii vieţii personale, a dreptului asupra propriei imagini şi a inviolabilităţii domiciliului”din Cartea a doua „Infracţiuni şi pedepse”. Acest capitol din legea penală spaniolă conţine reglementări detaliate dedicate apărării penale a inviolabilităţii domiciliului sau a altor asemenea spaţii, dovadă fiind cele trei articole alcătuitoare102. Astfel, în conformitate cu alin.(1) art.203 CPS, se stabileşte răspunderea pentru fapta persoanei particulare (care nu este o persoană cu funcţie de răspundere) care pătrunde într-o locuinţă străină sau se află în aceasta contrar voinţei stăpânului locuinţei. Sub anumite aspecte,această prevedere aminteşte de dispoziţia de la alin.(1) art.179 CP RM. Totuşi, două din modalităţile normative ale infracţiunii prevăzute la art.179 CP RM nu se regăsesc în alin.(1) art.203CPS: refuzul de a părăsi domiciliul, la cererea victimei; percheziţiile şi cercetările ilegale efectuate la domiciliul victimei. În afară de aceasta, legiuitorul spaniol restrânge noţiunea de domiciliu la conceptul de locuinţă. În contrast, în accepţiunea legii penale din Republica Moldova103,semantismul noţiunii de domiciliu este mult mai larg, referindu-se şi la construcţia destinată pentru locuirea permanentă sau temporară a unei sau mai multor persoane (casă, apartament, vilă, cameră la hotel, cabină pe o navă maritimă sau fluvială), în cazul în care aceasta nu are statut de locuinţă, precum şi

99http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.100http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.101http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.102http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.103http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.

32

încăperile anexate nemijlocit la spaţiile menţionate mai sus,constituind o parte indivizibilă (verandă, terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun);de asemenea, se înţelege şi orice teren privat, automobil, navă maritimă şi fluvială privată, birou.La alin.(2) art.203 CPS se prevede răspunderea pentru violarea domiciliului săvârşită cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei104. Şi de această dată remarcăm tangenţe nu cu cadrul reglementar din România, dar cu cel din Republica Moldova: prima variantă agravată a violării de domiciliu, prevăzută la alin.(2) art.179 CP RM, se exprimă în săvârşirea acestei infracţiuni cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei. Singura deosebire este că legiuitorul spaniol nu limitează noţiunea de ameninţare doar la ameninţarea cu violenţă, imprimându-i şi alte sensuri (de exemplu, ameninţarea cu distrugerea sau deteriorarea bunurilor, ameninţarea cu răpirea, ameninţarea cu divulgarea unor informaţii compromiţătoare etc.).La art.204 CPS se incriminează fapta persoanei care pătrunde în sediul unei persoane juridice, într-un birou sau oficiu ori într-o încăpere dintr-o întreprindere de comerţ deschisă accesului publicului, în orele de nefuncţionare a acesteia. Această prevedere comportă anumite similitudini cu infracţiunea de violare a sediului profesional, prevăzută la art.225 CP Rom din 2009. Prezintă interes faptul că locurile descrise la art.203 şi 204 CPS conferă efect agravant faptei de sustragere, specificate la art.241 din acelaşi act legislativ. În acest mod, devine posibilă concurenţa dintre o parte şi un întreg în cazul art.203 şi 204 CPS şi, respectiv, art.241 din acelaşi act legislativ. În conformitate cu art.205 CPS, este supusă răspunderii persoana cu funcţie de răspundere care îşi foloseşte situaţia de serviciu pentru a comite pătrunderea în sediul unei persoane juridice,într-un birou sau oficiu ori într-o încăpere dintr-o întreprindere de comerţ deschisă accesului publicului, în orele de nefuncţionare a acesteia105. Totodată, în Capitolul III din Titlul X din Cartea a doua a Codului penal al Spaniei lipseşte o prevedere care s-ar referi la fapta persoanei cu funcţie de răspundere care îşi foloseşte situaţia de serviciu pentru a pătrunde într-o locuinţă străină sau a rămâne în aceasta contrar voinţei stăpânului locuinţei. De aceea, într-o asemenea ipoteză, se va aplica art.404 CPS, pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu. În context, este cazul să amintim că în Codul penal al Republicii Moldova violarea de domiciliu, săvârşită cu folosirea situaţiei de serviciu, atrage răspundere conform lit.a) alin.(3) art.179. Deci, în cazul dat,abuzul de putere sau de serviciu nu apare decât în calitate de parte a unui întreg, fiind aplicabileregulile corespunzătoare de concurenţă a normelor penale106.În altă ordine de idei, legiuitorul bulgar a adoptat o concepţie apropiată de cea a legiuitorilor moldovean, român şi spaniol în privinţa incriminării faptei de violare de domiciliu.În Codul penal al Bulgariei din 01.05.1968 [179] (în continuare – CPB) răspunderea pentru violarea de domiciliu este stabilită în Secţiunea IV „Încălcarea inviolabilităţii domiciliului, a încăperii sau a mijlocului de transport” din Capitolul III „Infracţiuni contra drepturilor cetăţenilor”al Părţii Speciale. Respectiva secţiune este alcătuită dintr-un singur articol – art.170 – care însă în cele patru alineate ale sale reuşeşte să se refere la principalele ipoteze posibile în cazul violării de domiciliu.Astfel, la alin.(1) art.170 CPB este prevăzută răspunderea celui care, pe calea violenţei,ameninţării, înşelăciunii, abilităţii, abuzului de putere sau abuzului de serviciu ori pe calea aplicării unor mijloace tehnice speciale, pătrunde într-un domiciliu străin. Deosebirea principală care se face observată în raport cu prevederea de la art.179 CP RM este că violarea de domiciliu, care nu presupune aplicarea violenţei, ameninţării, înşelăciunii, abilităţii, abuzului de putere sau abuzului de serviciu ori a unor mijloace tehnice speciale, nu atrage răspundere în baza art.170 CPB. Aşadar, concepţia de incriminare a faptei de violare de domiciliu, propusă de legiuitorul bulgar, este mai restrictivă107.Ea este mai restrictivă şi sub aspectul modalităţilor normative ale violării de domiciliu:art.170 CPB nu se referă expres la refuzul de a părăsi domiciliul la cererea victimei, nici la percheziţiile şi cercetările ilegale efectuate la domiciliul victimei. Totuşi, la alin.(4) art.170 CPB ca variantă aparte a violării de domiciliu apare rămânerea ilegală în domiciliu, fără consimţământul victimei. Din acest punct de vedere, construcţia componenţei de infracţiune specificate la art.170 CPB prezintă afinităţi cu cea a componenţei de infracţiune prevăzute la art.203 CPS. În ce priveşte circumstanţele agravante consemnate la alin.(2) art.170 CPB, acestea amintesc atât de variantă agravată a violării de domiciliu prevăzută la alin.(2) art.224 al Codului penal român din 2009, cât şi de modalitatea

104http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.105http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.106http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.107http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.

33

agravată a violării de domiciliu prevăzută la lit.b) alin.(3) art.179 CP RM108. La concret, potrivit alin.(2) art.170 CPB, răspunderea pentru violarea de domiciliu se agravează dacă această faptă este săvârşită în timpul nopţii, de către o persoană înarmată sau de două sau mai multe persoane. Totuşi, precizia ne obligă să consemnăm că la lit.b) alin.(3) art.179 CP RM se prevede răspunderea nu pur şi simplu pentru violarea de domiciliu săvârşită de două sau mai multe persoane, dar pentru violarea de domiciliu săvârşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală. Săvârşirea violării de domiciliu în oricare alte forme de participaţie poate fi privită numai în calitate de circumstanţă care poate influenţa agravarea pedepsei pentru infracţiunea de violare de domiciliu, în corespundere cu lit.c) alin.(1) art.77 CP RM.Comportă originalitate prevederea de la alin.(3) art.170 CPB. Conform acesteia, se stabileşte răspunderea celui care, pe calea violenţei, ameninţării, înşelăciunii, abilităţii, abuzului de putere sau de serviciu ori pe calea aplicării unor mijloace tehnice speciale, pătrunde în domiciliul,mijlocul de transport sau biroul persoanei care se bucură de protecţie internaţională109. În Codul penal al Republicii Moldova săvârşirea unui act de violenţă asupra oficiului, locuinţei sau mijlocului de transport al persoanei care beneficiază de protecţie internaţională, dacă acest act poate periclita viaţa, sănătatea sau libertatea persoanei în cauză, atrage răspunderea în baza alin.(1)art.142. Rezultă că dacă actul în cauză nu poate periclita viaţa, sănătatea sau libertatea persoanei care beneficiază de protecţie internaţională, devine aplicabil art.179 CP RM. În acest plan, amintim că noţiunea de automobil este circumscrisă noţiunii de domiciliu în sensul art.179 CP RM.Din art.122 CP RM reiese că prin „persoană care se bucură de protecţie internaţională” se înţelege: a) şeful statului străin, inclusiv fiecare membru al organului colegial care exercită funcţiile şefului de stat conform Constituţiei statului respectiv, fie şeful guvernului, fie ministrul de externe al statului străin, precum şi membrii familiilor lor care îi însoţesc; b) oricare reprezentant ori persoană cu funcţie de răspundere a statului străin sau oricare persoană cu funcţie de răspundere ori alt agent al organizaţiei internaţionale interguvernamentale care, conform dreptului internaţional, are dreptul la protecţie specială contra oricărui atac asupra persoanei, libertăţii şi demnităţii sale, precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei110. Într-un mod asemănător, la pct.13 art.93 CPB se menţionează că beneficiază de protecţie internaţională acele persoane pentru care o astfel de protecţie se asigură în baza tratatelor internaţionale la care una dintre părţi este Bulgaria.În legea penală a Bulgariei nu există o prevedere expresă care s-ar referi la săvârşirea violării de domiciliu cu folosirea situaţiei de serviciu, prevedere de genul celei statuate la lit.a)alin.(3) art.179 CP RM. De aceea, în asemenea cazuri, se va aplica răspunderea pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu, în conformitate cu art.282 CPB.În mod firesc, în legea penală a Bulgariei nu există nici o prevedere expresă care s-ar referi la pătrunderea fără drept, în orice mod, în sediul sau locul unde o persoană juridică îşi desfăşoară activitatea profesională ori la refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptăţite. Aceasta confirmă încă o dată punctul de vedere pe care l-am exprimat mai sus, potrivit căruia o asemenea faptă nu s-ar înscrie în cadrul oferit de Capitolul V „Infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor” (sublinierea ne aparţine – n.a.) din Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova. Or, din acest unghi, nu cu mult diferă denumirea capitolului corespondent din legea penală a Bulgariei – Capitolul III „Infracţiuni contra drepturilor cetăţenilor” al Părţii Speciale.În alt registru, în Codul penal al Japoniei din 24.01.1907 [188] (în continuare – CPJ), Capitolul 12 din Partea a doua poartă denumirea „Infracţiuni constând în pătrunderea în domiciliu”.Acest capitol include două articole: art.130111 „Pătrunderea în domiciliu” şi art.132 „Tentativa de pătrundere în domiciliu”. Articolul 131 „Pătrunderea în palatul împăratului”fost exclus din Codul penal al Japoniei.Conform art.130 CPJ, răspunderea se stabileşte pentru persoana care fie pătrunde, fără a avea vreo necesitate, în locuinţa altei persoane, într-o casă individuală, într-o construcţie sau pe un vas, care se află sub paza unei alte persoane, fie nu se retrage din astfel de locuri la cerere.Din dispoziţia acestei norme se desprinde că două la număr sunt modalităţile normative alternative ale infracţiunii de pătrundere în domiciliu: 1) pătrunderea fără vreo necesitate în locuinţa altei persoane, într-o casă individuală, într-o construcţie sau pe un vas, care se află sub paza unei alte persoane; 2) omisiunea de a se retrage, la cerere, din

108http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.109http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.110http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.111http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.

34

locuinţa altei persoane, dintr-o casă individuală, dintr-o construcţie sau de pe un vas, care se află sub paza unei alte persoane112. Deşi apar într-o altă formă, aceste două modalităţi se regăsesc printre cele patru modalităţi normative cu caracter alternativ ale infracţiunii specificate la art.179 CP RM. Cât priveşte sintagma„fără a avea vreo necesitate”, caracterizând prima dintre modalităţile infracţiunii prevăzute la art.130 CPJ, aceasta se referă la ipoteza când făptuitorul nu se află în situaţii de extremă necesitate, adică la acea ipoteză când, în momentul săvârşirii faptei, făptuitorul îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.În acelaşi timp, sintagma „fără a avea vreo necesitate” nu se referă la cazurile când făptuitorul săvârşeşte pătrunderea în domiciliu pentru a salva viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi înlăturat altfel.Este de remarcat şi definiţia noţiunii de domiciliu din dispoziţia art.130 CPJ: „locuinţa altei persoane, casă individuală, construcţie sau vas, care se află sub paza unei alte persoane”. Este vădită deosebirea dintre această definiţie şi cea formulată la art.6 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova113: locuinţă sau construcţie destinată pentru locuirea permanentă sau temporară a unei sau mai multor persoane (casă, apartament, vilă, cameră la hotel, cabină pe o navă maritimă sau fluvială), precum şi încăperile anexate nemijlocit la acestea, constituind o parte indivizibilă (verandă, terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun); orice teren privat, automobil, navă maritimă şi fluvială privată, birou.Or, în art.130 CPJ lipseşte orice referire la: încăperile anexate nemijlocit la locuinţa sau construcţia destinată pentru locuirea permanentă sau temporară a unei sau mai multor persoane,constituind o parte indivizibilă; orice teren privat; automobil; birou. Mai mult, potrivit art.130 CPJ, pentru a fi considerat domiciliu, o construcţie sau un vas trebuie să se afle sub paza unei alte persoane. Toate acestea denotă că sfera de incidenţă a noţiunii de domiciliu din art.130 CPJ este cu mult mai restrânsă decât sfera de incidenţă a noţiunii de domiciliu din art.6 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova114 şi, implicit, din art.179 CP RM.Din analiza anterioară observăm că elementul comun pentru reglementările privitoare la infracţiunea de violare de domiciliu din legislaţia României, Spaniei, Bulgariei şi a Japoniei este că răspunderea pentru numita infracţiune se stabileşte într-un compartiment distinct al legii penale, consacrat în principal incriminării faptei de violare de domiciliu.Totuşi, aceasta nu este singura concepţie de compartimentare în cadrul legii penale a reglementărilor privitoare la infracţiunea de violare de domiciliu. Drept urmare, în continuare ne vom referi la grupul de legislaţii străine în care fapta de violare de domiciliu este prevăzută în cadrul capitolului legii penale dedicat infracţiunilor contra libertăţii.Codul penal al Germaniei din 15.05.1871 [185] (în continuare – CPG) Titlul şapte al Părţii Speciale se numeşte „Faptele infracţionale împotriva ordinii publice”. În cadrul acestui Titlu, nu o singură reglementare, dar două prezintă asemănări cu art.179 CP RM:123„Violarea de domiciliu” şi §124 „Violarea gravă de domiciliu”.Într-o manieră detaliată, caracteristică dreptului penal german, în §123 CPG sunt stabilite condiţiile în care se atestă varianta-tip a violării de domiciliu: fapta exprimată fie în pătrunderea ilegală în apartament, într-un spaţiu comercial sau unul păzit, în care se află bunuri străine, ori într-un spaţiu cu acces închis, destinat unor servicii publice sau transportului, fie în rămânerea neautorizată într-un astfel de spaţiu, neluând în consideraţie solicitarea insistentă de a părăsi respectivul spaţiu, venită din partea persoanei abilitate.Spre deosebire de toate legislaţiile analizate până acum, legea penală germană propune cea mai largă abordare a noţiunii de domiciliu. În ipoteza dată, accentul se pune nu atât pe faptul că este violată inviolabilitatea unui spaţiu destinat desfăşurării în condiţii normale a vieţii personale, cât mai ales pe faptul că pătrunderea în anumite spaţii se face în lipsa unei autorizări. Dintre toate spaţiile aduse ca exemple, doar apartamentul se înscrie în ceea ce, în art.179 CP RM, este desemnat prin termenul „domiciliu”. Nu se înscriu în acest tipar: spaţiul comercial sau unul păzit, în care se află bunuri străine; spaţiul cu acces închis, destinat unor servicii publice sau transportului115.Altă deosebire de principiu constă în aceea că nici refuzul de a părăsi domiciliul la cererea victimei, nici percheziţiile şi cercetările ilegale – două modalităţi cunoscute infracţiunii prevăzute la art.179 CP RM – nu se regăsesc în dispoziţia de la 123 CPG.Cât priveşte varianta agravată a violării de domiciliu, specificată la §124

112http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.113http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.114http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.115http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.

35

CPG, se are în vedere că numita faptă se comite de două sau mai multe persoane care se adună în public în scopul întreprinderii unor acţiuni violente împotriva bunurilor sau persoanelor. În această configuraţie, violarea de domiciliu aminteşte întrucâtva de fapta prevăzută la alin.(2) art.179 CP RM, 69 presupunând aplicarea violenţei. În acelaşi timp, fapta specificată la §124 CPG aduce aminte de participarea activă la dezordinile în masă, însoţite de aplicarea violenţei împotriva persoanelor, de pogromuri, incendieri, distrugeri de bunuri, faptă incriminată la alin.(2) art.285 CP RM. În acest mod, iese în evidenţă apartenenţa generică a infracţiunii de violare de domiciliu, în accepţiunea legiuitorului german, de grupul infracţiunilor contra ordinii publice. În opinia noastră, un asemenea model nu poate fi acceptat în contextul dreptului penal al Republicii Moldova şi al României, deoarece se îndepărtează prea mult de cadrul reglementar al art.8 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Codul penal al Norvegiei din 22.05.1902 răspunderea pentru fapta de violare de domiciliu este prevăzută în Capitolul 13 din Partea a doua, care se numeşte „Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice116”. Astfel, §147 din cadrul acestui capitol stabileşte la alin.(3) răspunderea pentru violarea de domiciliu, concretizată în fapta celui care – pe calea violenţei sau a ameninţării cu aplicarea violenţei – fie încearcă să obţină pentru sine sau pentru alte persoane acces ori posibilitate de a se găsi într-un spaţiu, fie pătrunde într-o locuinţă sau încăpere care este, de regulă, închisă în timpul nopţii, pentru a rămâne încuiat în acea locuinţă sau încăpere, fie obţine pentru sine sau pentru alte persoane acces ori posibilitate de a se găsi într-o locuinţă sau încăpere, ori contribuie la această acţiune, pe calea deghizării, înşelăciunii sau arogării unei funcţii publice ori cu ajutorul unui document fals sau străin117. Trebuie de menţionat că în acelaşi §147 CPN se mai stabileşte răspunderea pentru furtul prin efracţie. Astfel că violarea de domiciliu este privită ca având cele mai multe afinităţi tocmai cu această faptă.Putem observa că, în accepţiunea legiuitorului norvegian, trei sunt modalităţile normative sub care se poate înfăţişa infracţiunea de violare de domiciliu: 1) încercarea de a obţine pentru sine sau pentru alte persoane accesul ori posibilitatea de a se găsi într-un spaţiu; 2) pătrunderea într-o locuinţă sau încăpere care este, de regulă, închisă în timpul nopţii, pentru a rămâne încuiat în acea locuinţă sau încăpere; 3) obţinerea pentru sine sau pentru alte persoane a accesului ori a posibilităţii de a se găsi într-o locuinţă sau încăpere, ori contribuirea la această acţiune, pe calea deghizării, înşelăciunii sau arogării unei funcţii publice ori cu ajutorul unui document fals sau străin. Esenţial este ca, în prezenţa oricăreia din aceste modalităţi, victima să fie supusă violenţei sau să fie ameninţată cu aplicarea violenţei. În caz contrar, fapta nu va putea fi calificată conform alin.3 §147 CPN. Pentru comparaţie, în contextul infracţiunii specificate la art.179 CP RM, violenţa sau ameninţarea cu aplicarea violenţei are rolul doar de element circumstanţial agravant, neavând un caracter indispensabil.Ca atare, nici una dintre cele trei modalităţi ale infracţiunii prevăzute la alin.3 §147 CPN nu poate fi identificată în dispoziţia de la art.179 CP RM. De exemplu, prima din aceste modalităţi s-ar echivala cu tentativa la infracţiunea specificată la art.179 CP RM. Cea de-a doua dintre modalităţile vizate ar putea fi comparată cu cea consemnată în dispoziţia de la art.179 CP RM, care se exprimă în pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane, fără consimţământul acesteia118. Totuşi, în conjunctura legii penale norvegiene nu oarecare asemenea pătrundere este susceptibilă de răspundere penală. Este necesar ca locuinţa sau încăperea, în care se pătrunde, să fie, de regulă, închisă în timpul nopţii, iar făptuitorul să urmărească exclusiv scopul de a rămâne încuiat în acea locuinţă sau încăpere. Numai în aceste condiţii i se poate aplica răspunderea penală. În fine, dacă ne referim la ultima dintre modalităţile infracţiunii prevăzute la alin.(3) §147 CPN,observăm că doar în prezenţa anumitor metode sau circumstanţe fapta poate constitui violare de domiciliu119. Prin aceasta modalitatea în cauză aminteşte de fapta prevăzută la alin.(2) art.138 CPO.În altă privinţă, sub aspectul apartenenţei generice a faptei de violare de domiciliu la un anumit grup de infracţiuni, un anumit grad de originalitate prezintă Codul penal al Danemarcei din 01.01.1933 [177] (în continuare – CPD). În cadrul acestui act legislativ, Capitolul 27 se numeşte „Infracţiuni contra onoarei persoanei şi anumitor drepturi personale”.În contextul acestui capitol ne atrage atenţia § 264. Acesta este structurat în două alineate.Conform alin.(1) 264 CPD, se sancţionează persoana care în mod

116http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.117http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.118http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.119http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.

36

ilegal:1) obţine acces în casa unei alte persoane sau în oricare alt loc în care nu există un acces liber;2) nu părăseşte domeniul funciar al altei persoane, în pofida cererii acestei persoane adresate făptuitorului.Observăm că alin.(1) §264 CPD are scopul să acopere ipotezele care în Codul penal al Republicii Moldova sunt prevăzute la art.179 şi la art.193120. Astfel, legiuitorul danez încearcă să ofere protecţie nu doar dreptului la o viaţă netulburată într-un spaţiu domiciliar, dar şi dreptului de posesie şi folosire netulburată a imobilului aferent acelui spaţiu.Până la urmă, dacă ar fi să comparăm modalităţile enunţate în alin.(1) §264 CPD cu cele specificate la art.179 CP RM, am remarca că acestea nu se deosebesc principial de următoarele două modalităţi de realizare a faptei infracţionale prevăzute la art.179 CP RM: 1) pătrunderea ilegală în domiciliu, fără consimţământul victimei; 2) rămânerea ilegală în domiciliu, fără consimţământul victimei. În acelaşi timp, în dispoziţia de la alin.(1) 264 CPD nu sunt reflectate în nici un fel alte două modalităţi de realizare a infracţiunii prevăzute la art.179 CP RM: 1) refuzul de a părăsi domiciliul, la cererea victimei; 4) percheziţiile şi cercetările ilegale la domiciliul victimei.Încheiem examinarea reglementării răspunderii pentru violarea de domiciliu în Codul penal al Danemarcei cu analiza prevederii de la alin.(2) §264 CPD121. Această prevedere conţine o variantă agravată a infracţiunii în cauză. Astfel, răspunderea se agravează în baza alin.(2) §264 CPD în cazul în care fapta incriminată la alin.(1) § 264 CPD este săvârşită în scopul transmiterii către o terţă persoană a informaţiei cu privire la secretele comerciale ale unei întreprinderi sau este săvârşită în prezenţa unor altor circumstanţe agravante. În ce priveşte scopul transmiterii către o terţă persoană a informaţiei cu privire la secretele comerciale, prezintă interes conexiunea dintre violarea de domiciliu şi spionajul industrial.Menţionăm că în Codul contravenţional al Republicii Moldova obţinerea fără consimţământul titularului a informaţiilor care constituie secret comercial, în scopul divulgării sau folosirii lor ilegale, atrage răspundere conform alin.(1) art.107. Rezultă următoarele: se aplică răspunderea în baza art.179 CP RM şi alin.(1) art.107 din Codul contravenţional al Republicii Moldova în cazul în care infracţiunea de violare de domiciliu urmăreşte scopul obţinerii fără consimţământul titularului a informaţiilor care constituie secret comercial, în vederea divulgării sau folosirii lor ilegale, dacă acest scop îşi găseşte realizarea122. Codul penal al Olandei din 01.09.1886 ,art.138, care incriminează violarea de domiciliu, este inclus în Titlul V „Infracţiuni contra ordinii publice” al Cărţii a doua.Sub aspectul construcţiei sale, art.138 CPO, fiind structurat pe alineate, se aseamănă cu art.179 CP RM. Asemănările nu se opresc aici, ci privesc şi conţinutul faptei prejudiciabile. De exemplu, conform alin.(3) art.138 CPO, răspunderea pentru violarea de domiciliu se agravează dacă fapta în cauză presupune aplicarea violenţei sau ameninţarea cu aplicarea violenţei. O circumstanţă agravantă similară se atestă la alin.(2) art.179 CP RM.Totuşi, incriminarea de la art.138 CPO comportă mai multe similarităţi cu §123 CPG, nu cu art.179 CP RM. La concret, la alin.(1) art.138 CPO se prevede răspunderea fie pentru pătrunderea ilegală într-o odaie locuibilă cu acces închis sau într-o încăpere utilizată de o altă persoană, fie pentru rămânerea ilegală în acea odaie sau încăpere, dacă se omite a se răspunde la solicitarea persoanei autorizate de a părăsi aceste spaţii123. Este adevărat că, spre deosebire de legiuitorul german, cel olandez propune o viziune mai îngustă asupra noţiunii de domiciliu: numai odaia locuibilă cu acces închis şi încăperea utilizată de o altă persoană se înscrie în ceea ce, în art.179 CP RM, este desemnat prin termenul „domiciliu”. Este o viziune mult prea îngustă, chiar şi în comparaţie cu concepţia consacrată în legea penală a Republicii Moldova, pentru că în afara incidenţei noţiunii de domiciliu rămân: orice teren privat, automobilul, nava maritimă şi fluvială privată, biroul.La alin.(2) art.138 CPO sunt conturate caracteristicile ilegalităţii pătrunderii într-un domiciliu:aplicarea forţei; folosirea unui şperaclu, a unui document fals sau a unei uniforme false;lipsa consimţământului persoanei autorizate. În principiu, toate aceste procedee şi circumstanţe pot fi atestate şi în conjunctura legii penale a Republicii Moldova şi a celei a României124. Dar, în conjunctura dată pot fi consemnate şi alte asemenea metode şi circumstanţe. De aceea, considerăm inoportună

120http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.121http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.122http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.123http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.124http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf.

37

restrângerea sub acest aspect a sferei de aplicare a art.179 CP RM şi a art.224 al Codului penal român din 2009.Dacă două sau mai multe persoane săvârşesc infracţiunea de violare de domiciliu, răspunderea li se va agrava în baza alin.(4) art.138 CPO. Considerăm mai justificată prezenţa unei asemenea agravante la lit.b) alin.(3) art.179 CP RM, urmând să înlocuiască actuala agravantă –săvârşirea violării de domiciliu de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală. Aceasta deoarece considerăm foarte redusă posibilitatea săvârşirii violării de domiciliu în prezenţa acestor două forme de participaţie.

II.4.Concluziiîn societatea românească de azi atacurile împotriva incintelor locuite, precum şi cele îndreptate împotriva proprietăţii( pătrunderea într-o locuinţă pe timpul nopţii, prin efracţie sau escaladare, ori prin violenţă; furturile sau jafurile executate prin violenţa ş.a. ) sunt tot mai frecvente. Acestea au un caracter special şi un impact social negativ puternic, de natură să zdruncine încrederea cetăţeanului în democraţie şi în instituţiile statului de drept.

Opinia majoritară este aceea că, cel atacat în locuinţa sa, în înţelesul cel mai larg al ei, adică locul unde persoană îşi desfăşoară efectiv viaţa sa privată, ori în dependinţele unei locuinţe ( de exemplu magazii, pivniţe, garaje , etc. ), prin acţiuni de natură să-i pună în primejdie reală viaţa şi proprietatea se poate apăra prin orice mijloace, chiar letale, dacă apreciază în mod raţional că acestea sunt necesare pentru a preveni sau a pune capăt agresiunii.Riposta făptuitorului trebuie să fie justă în sensul că aceasta are la bază voinţa celui atacat de a se apăra.Domiciliul reprezintă obiectul imaterial al infracţiunii de violare de domiciliu, respectarea inviolabilităţii domiciliului nu este condiţionată de existenţa unui drept de proprietate (sau a unui alt drept real) asupra bunului imobil aferent domiciliului. Domiciliul, spaţiul de libertate în care o persoană îşi petrece sub aspectul cel mai intim existenţa, reclamă o protecţie indispensabilă într-o societate democratică. Respectul social datorat individului sub acest aspect este garantat într-o manieră operativă de Convenţia europeană a drepturilor omului, care caută să păstreze justul echilibru între drepturile persoanei şi interesele generale ale societăţii democratice în ansamblul său, atunci când acestea pot intra în conflict. Aşadar, prevederile Convenţiei protejează caracterul secret al vieţii dinăuntrul domiciliului precum şi posibilitatea oricărei persoane de a-şi utiliza în deplină serenitate locuinţa şi de a se bucura de ambianţa sa, într-un mediu înconjurător sănătos. De altfel, în vederea unei normale dezvoltări a vieţii private şi familiale, pe cale jurisprudenţială, Curtea a înglobat sub incidenţa art. 8 şi dreptul la existenţa unui domiciliu. Cu toate că protecţia acordată locuinţei de către reglementările Convenţiei este de mare anvergură, inviolabilitatea domiciliului nu este şi nu poate fi absolută. Astfel, în interesul general al societăţii şi al înfăptuirii justiţiei, sunt permise anumite ingerinţe în dreptul la inviolabilitatea domiciliului.Preocuparea legiuitorului român pentru apărarea eficientă a acestui drept rezidă în consacrarea sa constituţională precum şi în reglementarea formelor agravate ale infacţiunii de violare de domiciliu. Aşadar, cadru legislativ există. Luând însă în considerare numeroasele condamnări pronunţate împotriva României, ajungem la 184 CEDO, hot. McCann c. Marea Britanie, 13 mai 2008, Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, în Rev. Curierul Judiciar nr. 7/2008. regretabila concluzie că autorităţile interne nu reuşesc nicidecum să asigure efectivitatea punerii în practică a normelor ce garantează inviolabilitatea domiciliului. La o analiză mai profundă, constatăm însă, că deşi acest drept este reglementat, normele care îl consacră sunt elaborate într-o manieră extrem de laxă şi lacunară. În vederea alinierii la practica europeană în domeniu şi a evitării unor viitoare condamnări, s-a impus astfel, survenirea anumitor modificări. Cu toate că această adaptare a normelor de dreptaplicabile a mai reglat situaţia, există în continuare mult prea multe ipoteze în carelegislaţia română este cel mult tangentă cu principiile stabilite de către Curte. Cu toate acestea, având în vedere faptul că prevederile Convenţiei se aplică cu prioritate faţă de orice altă dispoziţie legală, revine instanţelor interne obligaţia de a asigura eficacitatea punerii în valoare a drepturilor garantate de art. 8.

38

II.5.BIBILIOGRAFIE

Constantinescu M.,Muram I.ş.a.Constituţia României comentată şi adnotată, Bucureşti

Dobrinoiu Vasile.Conea Nicolae, Drept Penal - Partea specială. Editura LUMINA LEX, Bucureşti 2000

Ristea I.,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.197, op.cit.,”P. Dungan,T. Medeanu,V. Paşca”.

Ristea I.,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.197, op.cit.,”V. Dongoroz şi colaboratorii, vol. III.”

Ristea I.,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.198, op.cit.,”Trib.Iaşi,Secţia penală, dec. nr. 739/1998 în R.D.P. nr. 4/1999”.

Ristea I.,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.198, op.cit.,”Trib. Mun. Bucureşti,dec. pen. nr. 67/1972 în R.D.P.nr. 5/1972”.

Ristea I.,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.198, op.cit.,”C. Ap.

Ristea I.,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.199, op.cit.,”T. Vasiliu şi colaboratorii, vol. I”.

Ristea I.,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014,pag.199, op.cit.,”Gh, Mateuţ, op. cit., p. 215;P. Dungan, T. Medeanu,V. Paşca”.Constanţa, Secţia penală, dec. nr. 264/1994 în R.D.P. nr. 3/1995”.

Ristea I.,Drept Penal,partea speciala,vol I,edit.Universul juridic,Bucuresti 2014. Ţuculescu Alexandru, Garanţiile inviolabilităţii domiciliului.Percheziţia domiciliară.

Revista „Dreptul” nr.2/1996. Constituţia României a fost adoptată la 21.11.1991 şi a intrat în vigoare la

08,12.1991, fiind revizuită şi republicată în M. Of. nr. 767/31.10.2003. http://legeaz.net/spete-penal/violare-de-domiciliu-infractiuni-prevazute-5300-2012 http://legeaz.net/spete-penal/violare-de-domiciliu-infractiuni-prevazute-5300-2012 http://legeaz.net/spete-penal/violare-de-domiciliu-infractiuni-prevazute-5300-2012 http://legeaz.net/spete-penal/infractiunile-de-furt-calificat-si-1129-2011

39

http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21751/radu_stefanut_thesis.pdf. http://legeaz.net/cod-penal-actualizat-2011/art-192-cpen http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-224

40