In perioada noiembrie 1881 - iulie 1890, Vincent van Gogh a pictat aproape 900 de tablouri. Dupa moartea sa, el a devenit cunoscut in lumea intreaga. Picturile sale au fascinat milioane de iubitori de arta si i-au impresionat chiar si pe cei neintiati.

In decembrie 1881, la varsta de 28 de ani, cand a inceput sa picteze, Vincent ii scria fratelui sau o scrisoare in care ii povestea despre sentimentul de a deveni pictor:

„Theo, sunt atat de fericit de cutia mea de pictura, si cred ca faptul ca am primit-o acum, dupa mai mult de un an in care am pictat fara, a fost mai bine decat daca as fi avut-o de la inceput...

Pentru ca vezi tu, Teo, prin pictura adevarata mea cariera de-abia acum incepe. Nu crezi ca am dreptate sa zic asta?”

Van Gogh lucra intr-un ritm alert care il costa bani, care ii producea stres mental si fizic si nu-i mai lasa timp pentru o alta sursa de venit. Cu toate acestea, era persistent. Intr-o scrisoare din 1882, Van Gogh ii scrie din nou fratelui sau Theo:

„Desi ma aflu in dificultate financiara, simt totusi ca nimic nu este mai rezistent decat un „mestesug” in sensul de a lucra cu mainile. Daca te-ai face pictor, unul din lucrurile care te-ar surprinde este ca pictura si tot ce are legatura cu ea este chiar o munca grea din punct de vedere fizic. Lasand la o parte efortul mintal, faptul de a gandi intens, pictura cere si un efort fizic considerabil, si asta zi dupa zi.”

In aceeasi scrisoare, Van Gogh mai scrie:” Sunt doua moduri in care poti sa te gandesti la pictura, cum sa n-o faci si cum s-o faci: cum s-o faci – cu mult desen si putina culoare; cum sa n-o faci – cu multa culoare si putin desen.

Van Gogh era ferm convins ca pentru a fi un mare pictor trebuie mai intai sa stapanesti arta desenului inainte sa adaugi culoare. De-alungul anilor, el a aratat ca stapaneste desenul si treptat a inceput sa adauge mai multa culoare. Cu timpul, unul dintre aspectele cele mai tipice la picturile lui Van Gogh a devenit tocmai curajul cu care utiliza culoarea. Acest aspect este evident atat pentru peisaje cat si pentru picturile cu natura moarta.

Cu un an inainte sa moara, Van Gogh prezicea ca va exista un mare „pictor al viitorului” care va sti cum sa foloseasca culoarea ca nimeni altcineva si va transforma viitorul picturii. Aceasta ideea este regasita in scrisoarea lui catre Theo din 1888:

“In ceea ce ma priveste, voi continua sa muncesc, si ici-colo ceva din munca mea se va dovedi de valoare – dar cine va fi in stare sa realizeze pentru pictura de portret ceea ce Claude Monet a realizat pentru pictura de peisaj? Totusi, cred ca tu simti, asa cum simt si eu, ca acel cineva este pe cale sa apara – Rodin? – el nu foloseste culoarea – nu va fi el. Dar pictorul viitorului va folosi culoarea cum nu a mai folosit-o nimeni pana atunci.

Dar sunt sigur ca am dreptate sa cred ca va veni intr-o generatie viitoare, si este de datoria noastra sa facem tot ce se poate sa-l incurajam, fara nicio indoiala sau critica.”

In timpul vietii sale, Van Gogh nu a fost faimos ca pictor, ci dimpotriva s-a chinuit sa-si duca traiul ca artist. El a vandut un singur tablou in timpul vietii sale, si acela era Vita de vie rosie. Aceasta pictura s-a vandut in Bruxel pentru 400 de franci doar cu cateva luni inainte ca Van Gogh sa moara.

Vincent van Gogh a murit la varsta de 37 de ani incheindu-se astfel cariera sa de pictor, dar incepand o perioada de recunoastere mondiala ca mare pictor al viitorului care a inspirat o lume intreaga.

La o saptamana dupa moartea sa, fratele lui Van Gogh, Theo, scria catre sora sa Elizaeth despre mostenirea pe care Van Gogh a lasat-o lumii ca artist:

„In ultima scrisoare pe care mi-a trimis-o si care dateaza cam cu patru zile inainte sa moara, imi spunea: „Incerc sa fiu la fel de bun ca anumiti pictori pe care i-am admirat si i-am iubit mult.” Oamenii ar trebui sa realizeze ca a fost un mare artist, ceea ce de multe ori coincide cu a fi un mare om. Cu timpul, cu siguranta acest lucru va fi recunoscut, si multi vor regreta moartea lui timpurie”.