Ion Bogdan Lefter - Generaționismul literar. Concepte, istorie, mărturii, 2016

Volumul intitulat Generaționismul literar. Concepte, istorie, mărturii, semnat de Ion Bogdan Lefter și apărut, în 2016, la Editura Paralela 45, reprezintă, așa cum arată o Notă la reeditare. Jumătatea teoretico-istorico-memorialistică, secvența corespunzătoare din volumul apărut în 2005, Flaschback 1985. Începuturile „noii poezii”, a cărui a doua parte, concret-analitică, în fapt, o încercare de taxinomie a poeziei generației 80, este retipărită, de asemenea, acum, sub titlul Începuturile poeziei postmoderne (1977 – 1985). Parte a generației în discuție, actualmente profesor la Facultatea de Litere a Universității București, Ion Bogdan Lefter este cunoscut ca practician și teoretician al fenomenului postmodern românesc – coperta a doua a cărții este deosebit de generoasă în acest sens. Tocmai de aceea, această reeditare, fie și „ruptă în două”, interesează atât pentru măsurarea impactului actual la public al poeziei în discuție, cât și al armăturii teoretice care, prin studiul de față – ca și prin altele asemenea - o susține și o legitimează pe cea dintâi.

Rezultat al scindării între „teoria și istoria literaturii și între ceea ce s-ar putea numi – poate prea pretențios – cercetare taxinomică și mărturia directă, deja memorialistică”, cartea despre generaționismul literar readuce în discuție aspecte importante atât pentru cei care abia se inițiază în ceea ce înseamnă conceptul de generație literară și concretizarea optzecistă a acestuia, cât și pentru cei deja experimentați. În Prefața la prima ediție. După douăzeci de ani, după o rapidă trecere în revistă a aventurii editoriale a volumului din 2005, simptomatice pentru epoca anterevoluționară, de pe urma căreia „noua generație”, „dezinvoltă, ironică, experimentalistă, postmodernă”, ce „venea cu un aer de libertate redescoperită a conștiinței”, a avut îndeajuns de suferit, această prefață, perfect aplicabilă volumul recenzat aici, își expune deschis miza: „miza ultimă a cărții mele a fost și rămâne imaginea de ansamblu, panorama, sinteza, modelul literar și cultural pe care generația noastră l-a propus. De unde și extensia primei părți, precum și formula ei cu mai multe straturi istorice, teoretice, memorialistice etc. etc, care mi-a impus structura modulară, amestec/montaj/colaj de secvențe cu ținte și stilistici foarte diferite.”

În fine, o reeditare binevenită, despre o temă – și un ansamblu de autori și texte literare – care încă nu și-a epuizat resursele.

Simona Antofi

280

281