VIETrA, OPERELE SI IDEELE

LUI

CEORCIU SI CAI DIN SINC~A

ADISCURSULU DE RECEPTIUNE ALLU D. A. PAPIU ILARIANO.

Vieti'a, operele si ideele lui Georgiu Sincai.

1.

Epoc'a zn care a fraitu Sincai, si Romanii cei mai insemnatide pe atunci.

Domnii mei!

I. 'Mai inainte de a vorbi de G. Sincai, vieti'a, operele si ideele lui. dati-mivoia a dice pucine cuvinte despre epoc'a in cşre a traitu ellu.

In ultimii 'anni ai seclului trecutu se implinesce evolutiunea cea mai in­semnatăria in vieti'a omenimei. Institutiunile invechite alle trecutului se res­toma, si o noua era se iuauguredia : se proclama drepturile omului si alle po­porului.

Acesta opera maretia eri reservata , ca totu ce e mare, gintei latine, pen­tru ca ei Jupiter a destinatu imperiulu lumei : Imperiusw sin e fine. 1

Pre cându pamentulu se cutremura sub passii gigantici ai Latiniloru de laAppusu, ce facea, se vedemu, coloni'a romana assiediata do Traianu in Daci'aspre ~ represent ă si apper ă civilisatiunea latina in Oriente?

In Daci'a superiore, ea era ingeounchiata si strivita sub Goti si Huni; incea inferiore, umiliata si desonorata sub Turci si Greci. Din coa si din colloda Carpati, class'a intel1iginte parassisse de multu usulu limbei Romei. Po­porulu mai ca pierdusse consciinti'a de sine.

Inse, germele vietiei nu er ă attinsu.Poporele presimtu instintivu cutremurulu revolutiuniloru mari ce le ascepta.

Acestea 'si au precursorii loru.

I Virg. Aeneid. I. 278-9.

-2-

Din culmea ce desparte seclulu XIX de allu XVIII, vedemu ivlndu-se, intote partile Dacieloru, unu numeru de barbati, cari, attinsi de sufflarea epocei,striga cu unu viersu potinte: Desceptati-ve Romani de la Resaritu, fii aiRomei, frat! ai Latiniloru de la Appusu 1

De atunci mai cu sema, incepura Românii a reveni la consciinti'a de sine;ide'a Romanismului de atunci relnviiă in Oriente.

II. Cari sunt acesti barbati predestinati, carii, cu finea seciului trecutu siinceputulu seclului presinte, insufflati de geniulu 'Romei si allu Daciei, ne re­chiamara, dupa o amortiella de secoli, la consciinti'a de noi insine?

Primii apostoli ai Romanismului se ' arreta in centrulu Daciei Iui 'I'raianu.Pre la mediulu seclului XVIII, nemoritoriulu Românu, episcopulu Ioan In­

nocentiu Micu~u, incepe a tramitte tineri la rloma, I carii veniau apoi a casa,inspirati nu de Rom'a Papei, ci de Rom'a imperiului sempiternu. Unulu dinacestia, Greqori» Maior, fii. celIu de ântâiu professoru de limbi si sciintie insc6lele române infiintiate in Blasiu la aanulu 1754.~

Atâtu Românii erau insetati de inretiatura, incâtu, pre lOoga tâte pedecelece li se puneau, inca de pre la 1764 preste 300 de invetiacei erau la sc6leledin Blasiu, pre carii episcopulu Arou 'i tine ă cu pâne, la sei batori si cu fier­tura, pre unii inca si cu haine si cu carti. Lirnb'a latina forte bine se pro·punea, pentru aceea currăndu se SI vestira ."

Aceste sc6le române, apoi institutele de la Rorn'a, de la Vien'a, si de aiurea,si mai adaugu eu, presimtiulu suffl ărei epocei cei noue, produssera o sema debarbati c ăroru assernenia, Românii, cutediu a dice,de abia au' pin astadi,

Etta cei mai illustri din acesti apostoli ai romanismului:Samuil Klein seu 1J1iculu, nepotulu Episcopului Innocentiu,Georgiu Sincai siPetru Maior,

trei luceferi pre firmamentulu literaturei române, carii, ei cei de ântâiu, audeschisu cartea limbei si adeverat 'a carte a istoriei române.

Episcopii dela Oradea-mare, Dorobaniu. si Vulcanu, patroni si amici ai cel­loru de susu, mecenati ai litereloru române, contimporani ai mitropolituluiIacobu din Iassi, toti trei transilvani.

Molnar, oculistulu, care tractă cu Choria si Crisianu la 1784, care pre la1788 scrisse grammatica, pre la 1799 retorica româna. s. a.

Tempea, collegu allu lui Sincai in directiunea scoleloru române, admiratoru

I s. Klein seu Miculu , la Ciţmriu in Acte si Fragmente istorice-beserecesci, p.96. - Cei deântâiu tramissl h Rom'a fura: ăro», apoi Gr, Maior, Caliani s. a,

• Acte si Fragmente, p. 217-224 -- Pre Ia 1759 Gr. Maior se occupa cu lueraren unul dlc­tionarlu.

• S. Klein la Cipariu in Acte si Fragmente, p. 106.

-3-

alu lui Miculu si Molnar, si cunoscetoru profundu alIu limbei şi istorieiromâne.'

Iorgovici, din Banatu, linguista si filosofu adăncu , jurlstu si mare Romănu,

care, convinsu ca -Iimb'a si natiunea cu acellasi passu passiescu- inaintede -acest- a cu 70 de anni, pre la 1799, are cursgiulu nu numai de a curatilimb'a de straiuismi, dar, spre uimirea cunoscetoriloru de astadi, de a o ina­vuti applicându principiulu etimologiei si allu analogiei, intocmai precumu leapplicamu noi astadi, dicendu ca: I de nu va place Româniloru de atunci, sevoru affl ă intre urmatori, la cari va place ce e alIu natiunei nostre.»'!

Tichindealtt, care, prin Fabulele selle, pre la 1814, inveti ă : .se fimu noi•toti Românii un'a: nu e aicea Grecu seu Latinu, Unitu seu Neunitu "0 uu'a-trebue se fia nati'a românesca. Mintea (esclamă ellu) marita natia daco­«romanesca, in Moldov'a, in Ardelu , in tierr'a unguresca ; Mintea 1 cându te•vei lumina cu invetiatur'a, cu luminatele fapte bune te vei uni: mai allessa«natia pre pamentu nu va fi inaintea ta.»

Mehessi, consiliariu de curte, autorulu principaiu alIu supplicei uatiunei ro­mâne din Transilvani'a dela 1791.3

Consiliariulu Stefanu Costa, dela care Sincai primi documente istorice, pre­cumu diplom'a lui Michaiu Vitezulu, prin care acest-a intari ă articolii dieteidin Alb'a-Iuli'a de la 15994 8. a.

Insusi episcopulu Bobu, care se ocupa, pre longa carti beserecesci, si cudictionariulu limbei.

Colossi."K orossi,tJBudai-Deleanu,7I. Corneli,S

ale căroru studie de limba storcu mirarea si gratitudinea cuunoscetoriloru pinastadi.

Vaida, juristulu si professorulu.Apoi Lasar. care, precumu N eqru cu spad'a, de asemenea ellu cu cartea a

I Vedi Cuventarea inainte a Grarnrnaticei lui Tempea de la 17!l7, in Anness'a 1.1 Vedi Obseroatii de liltlu'a "umâm'sca prin Paulu lorgovici (acute. Bud'a . 1799. in 8°.

- Retiparite si in Curriel' de ambe sex e, period Il, inse afara de dedicatiunea cotra episeopuluIoannovici,

3 Sincai in Chronica la a , 1653., Sincai, Chronica la a, 1599.5 Pr efatiunea Dictionariului de Bud'a, si lstoria pentru inc eputulu Romdnil01'u de P. 1I1aiol'.

2. edit. p 190.G Cipariu, Principia de limb a, p. 317.7 Idem, p. 322.8 Prefatiunea Dictionariului de Bud'a, - Elegi 'a lui Sincai, nota 25. - Vedi si o eorrespon­

dintia in Archivulu Cipm ·iu .

-4-

mâna, trecu muntii se spuna Româniloru de S'.1b domnf'a fanariota ca erauRomâni.

Doctorulu Romantiai , cu alle carui fondatiuni se luminedia pin astadi ju-nimea româna de preste Carpati.

Apoi poetulu. si advocatulu Vas ilie Aron.Pre-invetiatulu doctor Vasil ie Popu.Si alti multi,' carii, persecutati de marte de inimicii numelui românu, mu­

rira mai toti inainte de .timpu.Atâti Români, atâti invetiati, produsse, mai cu sema directiunea nationale

a invetiaturei elin Blasiu, precumu si spiritulu si puterea epocei, in midi-Io­culu cellei mai revoltatorie apes ări, sub care gemeau bietii Români de presteCarpati, cându pre copii 'i t ăriau Cu puterea de la scala si-i puneau Ia bivoliidomnesci," si pre popi 'i smulgeau din beserecs spre a-i tramitte Ia lucru io­bagescu." Gemetulu apesărei se resimte in t6te lucrarile acestoru barbati , siresunetulu vacei loru petrunde pin astadi tata inim'a de Românu. «Ei, prin lu­«crările loru, ca prin unu toiagu allu lui Moise, au despicatu (dice D. Heliade)eO mare de intunerecu ce tine ă pre Români de cindea parnăntului fagaduintiei,'ei facura se treca din col de Egyptulu minciuniloru, si se-si cunnosca adeve­-ratuluai maritulu 101'u inceputu .. , Cetiti tineriloru , pe Pauiu Iorgovici, P,•Ma ior, Ti chindealtl, Sincai .,. si veti inveti" intr'insii si limb'a vostra , si«ceea ce au fostu mosii vostri, si ceea ce veti pute fi , de veti urma invetia­c tureloru loru. Acestia toti au fostu jertfa inchin ărei loru intru slujb'a na­«tiei, si martea loru pete fi o vecinica dovada a inaltei Iuru solii, oi a impli­«nirei ei cu desevlrsire.s

III. Se vedemu acumu ce omeni produsse acestasi epoca in Daci'a inferiore,in Români'a si in Moldavi'a.

La unu scriitoru romanu, anume Fonteius, se affia insemuatu unu vechiu o·raclu in carmeni, ce se tragea inca dela Romulu. . si in care se dice ă, ca, a­tunci Fortun'a cea buna va parassi pre Romani, cându 'si voru uita de limb'aparintesca.'

In adeveru, in imperiulu rornanu-orientale, in secluJu VI, sub imperatuluFoca, limb'a romana fu inlocuita prin cea grecesca, si imperiulu romanu-o­rientale deveni grecu-bysantinu, si merse apoi cu passi repedi spre cadere,

I Ar fi lungu a- i nnmer â pre toti, precumn pre Constantin" Loga , fostulu eellu ântâiu in­vetiatorn allu sc61ei românescl din Pest 'a, apoi la cea normale din Aradu, impreuna cn docto­rulu Iosif" 10Tgovici , Ioan 1I1iillltiu s. 3 . Vadi P. Jl1aio r, lstori'« pelltru incepu t. Român . 2 edit.p. 260.

• lst ori' a R OIII . din Dac. Super. 1, 196.3 Vedi in Anness'a Il, doeumentulu de la 1767.• Lyda, 1. II. 12. Ia Cipariu , Principia , p. 1l6.

-5-

Daci'a, inca de atunci, se desfacu de imperiu, si in legatura cu Slavii erapre aci se-si uite originea si limb'a,

De abia cătra finea seclului XVI, mai ântâiu in Transilvani'a, apoi si dincea de Carpati, incepusae a se introduce cu incetulu limb'a nationale in bese­rec'a, apoi si in administratiunea româna, cându, cu ' inceputulu seclului XVIII,doinni'a Greciloru «ginte purure fatale Româniloru- cumu dice Del Ohi'JYo,tessila limb'a româna, introduce limb'a greca, si in cursu de unu seclu era preaci se tămpesca de totu sentimentulu nationale.

Sub asta rusindsa domnia, sc6le, seu nu erau de locu, seu erau grecesci.«Ne fiindu scole, era multa prostia. dice Grigorie voda Ghica alIu Molda­

viei pre la 1743 .'2 Dieu! multa, daca fruntasii de atunci ai României nu seîndoiau de a adressă domnului loru ConstantinuMavrocordatu o dorintia si pro­punere ca acest-a : «ori-care fecioru de boiariu, care nu se va sili se' merga la«invetiatura şi se invetie carte ellinesca, se nu fia vrednicu a se inaltiă la ste­-pen'a boiariei.v" Domnii greci, adeca, se apucassera' a intemeiă scole grecesciin tierrele române. Aste sc6le purtau nume de Academie. Erau câte doui treidascali de lirnb'a grecesca, forte bine platiti. Unulu dintr 'insii se chlamă -das­calulu cellu mare.» Era si câte unu dascalasiu românu, platitu ca in bataia.de jocu, pentru carte beserecesca, moldovenesca seu românesca, pentru a sc6tepopi, scriitori si cântareti. Si acest-a, pre la 1748, 1793, 1803 si urma­torii. 4

Multime de Greci din tate partile lumei veniă in tierra cu droi'a si se assie­dia aici ca a casa. Bucurescii, cu dreptu cuveutu se privi ă de urbe gre­căsca."

Partea cea mai mare a eleviloru din scolele publice era Greci, si acestia,el' .nu fiii Româniloru, se intretineau la sc61a cu spesele societatei române."

Pîna si prin casele private dascalii erau calugeri greci, carii fugiau de unt­tulu monastirei seu. cercau occasiune de a scapa de acollo.? Wolf, ca si Rai-

I 1 Greci, speztalmente Constantiuopolitani, souo stati sempre fatal i per la Valaehia, ogniqual voita ne hanno avuto il commando. Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni deliaValachia. Venezia 1718. p. 208.

, Uricariu, 1. p. 58.

• Vedi anaforaoa boiariloru din 9 maiu 1746 in archivulu Statului. Diariulu Traianu,1869, No. 29.

, Ilricariu, 1, 5e si 117; II, 53,b Leukothea, Eine Sammlung von Brieţeii eines gcborenen Griechen iiber Staatsicesen,

Literatul' und Diclstkuns! des neueren Griechenlands, hel'allsgcgeben von D. Karl lken, Leipzig,1825. 1, 256.

6 llricariu, J, 58, 64 si 71. - Leukothea, 1, 57, 248.7 Raiceoich, Dsseroasioni intomo la Valachia e JUoldavia . Napoli, 1788. p. 255. - Sulzer,

Gesohiclue des tran salpinischen Daciens. Wien, 1782. III, 8: «Von einem ausgehungerten, ver­drlisslieheu Monche eder Kaluger... kann man nichts beseeres erwarten.»

-6-

cevich, assigura ca acesti dascali erau totu ce se păte mai ignorante si maidepravatu.'

De assemenea. si in scolele publice, de si erau addussi de dascali, Grecii ceimai instruiti, progressulu era pre-neinsemnatu , precumu incredintieza toti con­timporanii, straini si indigeni.

Anume Raiceoich, pre la 1788, dice ca, se invetiă grammatic'a grecesca silogic'a lui Aristotele. Celln mai celebru din acesti dascali grecesci avu, diceellu, talentulu de a scrie unu volume in 4q asupr'a partii a patr'a din gram­matic'a lui Gasi. Acollo era vorb'a de astronomia ce nici odata nu invetiasse, .si de descoperirea Americei: se maltratau deistii franci, si se tratau de igno­ranti toti scriitorii moderni, pre cari nu-i cetisse vre odata. E unu faptu, maiadauge Raicevich, ca acesti doctori greci erau ia generalu forte ignoranti, einu se occupau tota vieti'a de cătu de minutie grammaticali, fara vre o spoielamacar, de sciintie au de litere, si fara de nici unu gustu.? - Wolf nu sepote indigna de ajunssu de tautologiele si pleonasmii acestoru dascali grecesci,Se invetia, dice ellu, cu deosebire limba ellena. Si cu tate acestea, nu gas­sesci unulu la suta, care, departe se scia commentă , se pata macar ceti cufolosu vechii scriptori ai Greciei. Pre la 1796, nici intre professorii din lassinu se gassiă unulu macar care se fia coprinsu geniulu limbei grecesci. Metho­dulu loru e pedantu, si ciarlataneri 'a loru Iiteraria se platesce forte scumpu.s"- Sul ser, in Romani'a, e mai aspru de câtu Wolf in Moldavi 'a. Vorbindu degrammatic'a in patru volumeni in 4" a lui Neophitu, calugerulu grecu delaSIatari, originariu din More'a, ellu dice : «O grammatica in patru volurneni 1 a­cum me dumerescu eu pentru ce Grecii si Românii invetiu la acesta limba incurgere de câte 20 anni. Dar ce se dicemu despre invetiatori si scola, cari,cu assemene methodu, n'au sciutu produce unu singuru poetu seu oratoru, cu.atâtu mai pucinu vre unu invetiatu.•4

Acest-a era opiniunea strainiloru despre sc6lele grecesci din tierrile române.Nu altmintrea judecau Românii cei cu minte.Mitropolitulu din Iassi, Ia cobu Stamate , contimporanu cu cei de susu, con­

damna in modu officiale, methodulu dascaliloru din sc6leie de atunci din Iassi,in cari, dice, se ainvetia cu intunecare din celle nesciute la celle nesciute, cunumiri si cu canone si cu multime de cuvinte insarcinându mintea uceniciloru,si poruncindu-le acelle numai dateloru se cetesca si ca papagallii se le invetiede rostu, nimica cu totulu sciindu seu intiellegendu din celle ~e invetia, din­care pricina mai si 10 si 12 anni imbetrânescu in grammatica ucenicii-... vor-

I Raiceoioh, J. c. Wol], Beitriiqe zu cincI' statistisoh-historischen Besch,"cibllng dCI' itIolda It ,

Hermannstadt, 1805. 1, 174., Raiceoicb, p. 243.

• Wolf, 1, 176,177."• Sulser, 111, 7--11.

7-

besce apoi despre «technologicescile .loru bârfelli care tempescu mintea uce­niciloru, prefacu si strica judecata ei.» 1

Aveau inse aceste scole unu meritu, dar nu pentru Români. Elle erauscole nationali grecesci. Dascalii erau cei mai infl.acarati patrioti elleni­Bucurescii mai allessu, si scolele de aici, erau vatr'a agitatiunei grecesci,vatra ellenismului preste totu. Dascalii vorbiau grecesce cotra Greci. Spuneaujunimei, ca Zefs, de ar fi venitu se vorbesca, numai ellenesce ar fi vorbitu;ca Natur'a de va grai vre odata, numai ellenesce are se graesca ; ca isvorulusi mum'a a tote este limb'a si invetiatur'a ellena. Le descrieau apoi pre eroiianticei Ellade,·si apasarea nesufferita sub care gemeau Grecii de acumu. Atitiaupatriotismulu si invitau la sacrificie. Si sacrificauRomânii alăturea cu Grecii pen­tru Greci. Pe la 1810-11, se forma in Bucuresci o societate lit.eraria greco­dacica seu eteria filologica, si in Vienn'a se foudă Logios Hermes" cu baniromânesci, pina ce apoi pre acestu allu nostru românescu pamăntu isbucnica a casa eteri'a grecesca.

In scol'a grecesca Românulu invetia a admira totu ce era grecescu, el' presine se simtiă umilitu ca Românu, si in umilinti'a sea despretiuiă totu ce eraromânescu. Caracterulu românu se altera. Sub influinti'a domniei si sc61ei grc­cesci, si prin amesteculu sângelui, Bomânulu deveni scepticu si indifferinte.Inimici naturali ca Raicevich, Wolf, Sulzer si altii, ne compatimescu.

Vorbindu noi astfelu de domni'a secolara a Greciloru in tierreln române,găssimu cu calle a insemna ceea ce a dissu Sincai vorbindu de Despotu-voda.ElIu dice: -Scriindu eu asia aspru despre Despotu, n'amu vrutu nici vrău sevatemu vre unu nernu, ca nemurile t6te au pretiu inaintea mea, numai se nufia de naravuln lui Despotu.• 3

In assemeni impregiurari, multi Români, insemnati prin patriotismu si in­vetiatura, indesiertu amu cauta pre aceste timpuri in tierrele române.

Cu tate acestea, Geniu!u Daciei nu parassi de totu pre Români nici in a­cesta epoca de urgia, de umilire si de desnationalizare. Gassimu si pre atuncimai multe nobili suflete, mai multe inalte intelligintie, cari lucrau eu ardere sise luptau cu curagiu pentru binele natiunei: ca Iacovu 1, mitropolitulu Moi­daviei, care, pre la 1752, impreuna cu totu clerulu moldovenescu, facu cartede legatura si de mare blestemu asupr'a tuturoru acelloru, pamenteni seu straini,carii in ver-ce chipu s'aru ispiti de a pune vre odata, in vre o eparchia a Mol­dovei, câtu va trai acesta de Dumnedieu padita tierra, episcopi seu mitropolitistraini, Greci, el' nu pamenteni;' ca acei venerabili betrâni boiari, despre cari

I llricariu, III, 12--22.2 Leukothea, J, 247-256; ef. 126.3 Sincai, Chron. a. 1563.• llricariu, II, 236.

-,8-

scrie Raicevich, ca cu atâta religiune se purtau câtra vechile datine alIe tier­rei, in câtu sub tota domni'a grecesca nu voira a vorbi macar vre odata gre­cesce; I ca alti multi apostoli ai nationalitatii, carii, spre a pute lucra maiin voia in sensulu dorintieloru loru, imbraccara hain'a, pre atunci mai vene­rata, a calugeriei, si intiellegăndu prin instintu, de ce insemnetate este limb'apentru o natiune strivita in respectu politicu, lucrau cu staruintia spre a tra­duce cartile beserecei in limb'a româna, ca nu ddra se se strac ăre grecesc'asi acollo de unde, in seclulu precedente, Românii incepussera a lapedă cartileslavone. Ar fi lungu a insira pre toti acesti prelati si preoti români, carii, intotu aceJlu seclu câtu au fostu occupate tronurile române de precupetii greci,implura tierr'a cu mii de carti de acelle ee sunau românesce la urechi'a popo­rului intregu, de la nascerea pruncului, cumu dice D. Odobescu; pin la astru­carea mosnegului: Români, ca mitropolitii Daniil si Grigorie; ca virtuosulu,instruitulu si mân.lrulu prelatu românu Filaretu, care nu putu tine mai multude doui anni scaunulu mitropoliei, din mult'a urra si invidia ce purtau Domniigreci asupra-i ; ca Cesarie episcopulu de Râmnicu, demnu successoru allu luiDamascenu, Inno centiu si Olemente, si amicu allu lui 1. Vacarescu; ca Iosifu ,ântâiulu episcopu de Argesiu, originariu din Transilvani'a : numai doui Românicunnoscu, dice Sincai pre la 1804) sciindu scrie românesce cumu se cade, pre8amuil Klein si pre episcopulu de Argesiu.2

In fruntea literatiloru profani stau Vacarescii." In deosebi se admirămu preIanache Vacaresculu , care, •dupa 1681 de anni dela Traianu,» la 1787 dupaChristu, in acestu intunerecu fanarloticu, presinta compatriottloru o gramma­tica româna, un'a din celle de ântâiu, si lassa urrnasiloru cellu mai nobile le­gatu ce putea lass ă unu Româou de geniu posteritate! selle:

Urmasiloru mei Vaccaresci,Lassu voue moscenire .

Orescerea limbei românesciSi a patriei iubire.

IV. In Moldavi'a se iusemnămu pre Mitropolitulu Iacobu Stamate (1792­1803), Ardelianu de nascere, care, impreuna cu logofetulu seu Gligorasitt, seoccupa cu chronologi'a Domniloru si a Mitropolitiloru Moldaviei, il combatea,

I Raicevich; p. 256., S incai in Epistola ad Lipszky.3 Despre miscarea literaria a Româniloru din tierr'a românesca sub Fanarioli, vedi scris­

sori'a ce-mi tramise D. Al. Odobescu, in Anness'a III.4 W ol{, 1, 141, 284. Vedi si Psaltirea tiparita in Iassl la 1794, IlU Iuseuinarea Domniloru

~loIJo l' \Ji. Despre Gligorasiu , vedi Wol{, 1. e., precumii si II, 19, nota m), - Sulzer, III, 506. _ .Hajdeu in Allalise lit era rie (Raicevicll) .

9 -

precumu vediumu, systhem'a cea tempitoria a Greciloru din sc61ele de la Iassi,si staruiă pentru invetiarea Iimbei latine •trebuit6rie si spre indreptarea siîmpodobirea limbei moldovinesci. »J

Amfilochie. episcopulu de Chotinu, scrieă, pre la 1795, despre originea ro­mana a palmei domnesci din Moldov'a."

Mitropolitulu Veniaminu, urmatorulu lui Iacobu, contimporanulu lui Vulcauu,mecenatu ca si acest-a allu litereloru române. Multime de carti beserecesci setiparira sub dănsulu.

Neputendu-i numeră pre toti, se inchei ărnu cu vorniculu Beldimanu, biciui­torulu Greciloru, care in Tragedi'a sea resume gernetulu innabusitu de unuseeolu allu Româniloru din Moldavia."

Barbati carii se se occupe mai cu de a dinsulu cu originile si islori'a Ro­mâniloru, sc61'a grecesca nu putea produce. De aci vine ca, cartea de legide sub Matheiu-Bassarabu, era mai cunnoscuta Ardeleniloru de câtu Munteni­loru," si ca, pre cându Blasianii possedeau mai inainte de midi-loculu secluluitrecutu, afara de Miron Costinu si alti chronicari, pina si chroniculu lui Oan­terniru, Iassianii pre aeestu din urma de abia 'Iu cunnoscura pre la 1835,câudu apoi 'lu si tiparira -dupa manuscriptulu din Petroburgu."

I Uricariu, III, 19.

• Hajdeu . Lumin'a, III , 58. Amfilochie traduss e, la 1795, geografl 'a lui Boufler, din italie­nesce in româneace, adaugeudu Ia fine si ias emnarea Domnlloiu Moldaviei. Wol], 1, 6, 284 .- D. Hajdeu Df3 mai arreta o Aritm etica de dânsulu, totu de la 1795, care iuse nu e prim'a a­ritmetica româna. Totu domnia sea spune ca Amtllochie Iassasse in manuscriptu si o istoria aMoldaviei, care se pastră odata la protocreulu Rodostatu, in tinutuIu Chotinului, unde o vedlusseparintele seu.

3 Elta cumu scrie Beldimanu despre Greci:

Toti din marginile lumei in Moldov'a adunati,Veniti golli in straie proste, in abale imbraccati ,

Dupa ce au faeutu stare, si toti s 'au imbogati tu,In sinulu patriei năstre ei ântâiu au pusu cntitu .

• Sulser III, 72.

5 Ehroniculu Romano-Moldo· Vlachilol'u, publicatu in lasai Ia 1835. - Engel 'Iu vediusse inmanuacrlptu, la 1800, in Blaslu in blbliothec'a monastirei. Samui! Klein spune ca unchiu-sen, e­piscopulu Innocentiu, 'Iu eumperasae in Vienn 'a, pre la 1730, de Ia unu negutiatoriu care (us­sesse in Pe!roburgu . Engel Liueratur der W nlach , IlIld Mold. Geschichte, p. 26.

-10-

Dintre Grecii stabiliti in tierra inca de abia afflămu vreo trei-patru insi,ca fratii Tunusli,J Philippid,2 Photino." occupâudu-se cu istori'a tierrei.

Astfelu, istori'a si statistic'a româna ajunssessera pre mânile unoru Nemti,Sassi, Unguri, ca Sulser, Raiceoich, Gebhardi, Engel s. a.

Terminându despre starea intellectuale a Româniloru sub Fanarioti, se nuuitămu ca pre la capetulu seciului trecutu se introduce in tierrele române stu­diulu limbei francese," cvenimentu in adeveru providentiale si de mare impor­tantia pentru Români, in privire atâtu literaria, câtu si politica si nationale.

V. Se amintimu si doui-trei Mese-Români din acesta epoca, patrioti si e­ruditi distinsi.

Theodoru Caoalliotti, invetiatu protopopu românu din Moscopoli in Macedo­ni'a, publica la 1770 in Yeneti'a Proiopeiria, care coprinde unu registru de t 170cuvinte in grecesce, românesce si albanesce." Totu pre atunci se publicarain Moscopoli mai multe carti macedo-române."

Const. Hadgi Oehani, din Moscopoli, Romănu cu intinse cunnoscintie, carecommunică lui Thunman multe sciintie despre originea, limb'a, intinderea, nu­merulu populatiunei, si alte impregiurări ale Macedo-Rom ăulloru si Albaniloru.?

Daniel, autorulu unui dictionariu grecu-modernu, meso-românu, bulgaru sialbanesu, tiparitu in Vienn'a la 1802.8

I Cartea e tipzrila grecesce la 1806 in Vieuu'a. Fratii 'I'uuusll sunt numai editori ai manu­serlptulut familiei Catltacu zinu . - Totu dupa manuseriptulu familiei Cantacuzinu 'si facu si Rai­cevich Breoiario chronologico delli principi di Valachia. Vedi Enqe] Litteratur der Wal. etc, p.49.- Manuscriptulu Cantacuzinu era cunnoscutu Blasianiloru, si anume lui Klein si Sincai, cellu­pucinu partea istorica, precumu se vede din estractele ce tramitte Klein lui Engel la 1802 (En­

gel. J. c. p. 9.1.), si din All onymus Valachicus citatu 'de Sincai in Chronica. - ManuscriptuluP. Cantacuzlnu publicatu de Tunusli numai in traducere greccsea, se affia in lIIS. completu a­tâtu greoesce câtn si româaesce, in Blasiu la D. Cipariu. Vadi Archivu pentru filologia si is­toria, No. XXVII. - D. Gr. IIIatiu din Bueuresel inca possede MS. P. Oantacuziuu. - Edi­tiunea Tunusli e tradussa de D. Sion.

" Pliilippid era professor in Iassl, omu cu eunnosclntie variate, dar fiu a de ulei unu methoduin sc6la. Vadi Leucothea, Il , 79. - lstori'a Rumuniei facuta de densulu e publicata in Lipsi 'ala 1816.

3 Publicatu in Vienu'a 1:. 1819 ; tradussu de Sion., Raiceoicli pre la 1788 scrie : «Ia Franz ese e molto in voga, e vi soao auehe delle Dame

che la parlano».s Thunman, p. 177.6 Rosa, Cercet ări. despre Românii de din collo de Dll1I(!J'e, in traducerea româna, p. 5\)., Thunman, p. 179, not, k.)

• Sel'giu Haqiadi, in traducerea Cercetăriloru lui Rosa despre Românii de EJiu collo de Du.nare, p. 59 in nota. - Vedi si Leake, Researches, p. 381 seq,

-11-

Dr. G. C. Rosa, publica Ia 1807 o scriere intitulata: Cercetari despre Ro­mânii de din collo de Dunare.'

M. G. Boiadgi, publica la 1813 in Vienn'a, grammatica macedo-româna, cutestu grecu si germanu."

Etta dar in acesta mare epoca Români eminenti in t6te partile Daciei luiTraianu si a lui Aurelianu.

Lucru domnu de insemnatu, Românii cei mai assupriti, cei de sub juguluungurescu in Transilvani'a si Banatu, si cei de sub urgissitulu despotismu alluierarchiei grecesci in Macedoni'a, produssera .literatli cei mai illustri.

VI. Acesti Români luminati au attinsu tote ideele romanismului, Pre la1795 se formasse in Transilvani'a pina si planulu intemeiărei unei societati fi·losofesci a nemului românescu. Asta societate avea se se occupe cu t6te sciin­tiele, si in deosebi cu istori'a Itomâniloru ; ea se pusesse in relatiuue directacu Bucurescii."

Asiadar nici on6rea ideei unei societati literarie a toti Românii, nu ni olassara noue acesti mari litera ti si departe vedietori Români de pre la fineaseclului trecutu. Ide'a a fostu mare, dar iuimicii progressului romănu des­tullu de tari spre a o sugruma indata in nascerea sea. Se fimu noi mai ferici!

A face biografi'a atâtoru Români nemuritori, ar fi o lucrare demna de dum­nea-vostra, dar pre-difficile pentru mine, si pre-intinsa pentru solemnitatea deastadi.

Am allessu unulu din toti, a carui vietia mi s'a parutu mai instructiva, sialle carui lucrari resumu ideele, nu. numai alle celloru-alti Români de pre a­tunci, dara potu dice alle Romanismului pentru totu de a un'a,

Dati-mi voia a vorbi de vieti'a, operele si ideele lui Georgiu Sincai.

1 Inca o carte de la Rosa despre scriere si lectura româuesca cu litere latine, Buda, 18lJ9,cunuoscemu, inse numai din recenslunea 'ui Kopitar Kleinere Schriţteu, Wien J857, 1,182. VediCipariu, Principiu: 8!l. - Cercetarile lui ROBa sunt tradusse in românesce de Sergiu Hagiade,Craiov'a, 1867.

, N6ua editlune de ftlaximu in Bucurescl. - Boiadqi muri in Luce'a . Cipariu, 1; c. - InLeucothea, II, Hl8 ai 203 , vcdemu insemnate inca unnatoriele doue opere de Boiadgi : a) Orbispiclus de Amos Comeniua, tradussu in 10 limbi: latina, francesa, italiana, daco- si macedo-ro­mâna, neo-greca, rus ., serb . ungur" si germ., in 4°, aununciatu in Vienu 'a la 1819. b) Scurtagrammatica neo-greca pentru jun imea greea si pentru Germani. Vienn'a, 1821, la Dim. Davi­doviki.

3 Vedi programm'a acestei aocietăti, in Anncss'a IV.

- 12 -

II.

Vieti'a si operele lui Sincai.

1. Georgiu Sincai s'a nascutu in Siamsiudu, seu la 28 februariu 1754,1 an­nulu intemeiărei sc6leloru din Blasiu, seu la 1753,2 chiaru cu o suta de anniinainte de publicarea Chronicei selle,

Siamsiudulu .e unu satu mare in scaunulu Muresiului in Transilvani'a, 10­cuitu de Români si de Secui. In acestu satu se afflau assiediati pariatii sei,Ioan si Ann'a nascuta Gereg (Greculu), avendu in possessiuae .o parte de mo­sia nobilitaria straina." Tata-seu fussesse poslujnicu pre lânga vladic'a IoanPaiacbi/:

De altmintrea, famili'a Sincai, vechi nobili, exornai quorum eera »etusto la­res, .se tragea din Sinc'a-vechia, in tierr'a Oltului (tinutulu Fagarasiului). Odi­niora, .partea cea mai mare a satului era mesia avitica a familiei Sincai. Totupre mosi'a familiei a fostu intemeiata Sin c'a-noua, precumu pre largu a pro­batu acest-a Sincai la diet'a tierrei din 1792.

Pre 'cându Sincai allu nostru era inca copillu, ambele sate fura militarizate,adeca conscrisse in primulu regimentu românu de margine, impreuna cu pos­sessiuuile lui Sincai si alle altoru nobili de RCOUO. 5

Tata-seu Ioan si muma-sea Ann'a si frate-seu Pantelimon sunt ingropati inSiamsiudu.6 Unu altu frate, Ioan, fiindu capitanu in allu douile regimentu

I Lad. Nagy, Orodias, Elegia xxv, noi. 1 et 3.2 Chronic'a lui Sincai a. 1354: -La annulu acest-a mi-au venitu inainte unu chrisovu allu

pre-luminatei familiei comitiloru Vass, carele astadi in 28 fevruarie allu annului 1809, cândutocmai am plinitu 56 de anni do cându m'am nascutu pre lume, 'Iii scriu in Sinlfe'a, satulucomitatului AbauiMr din Ungari'a ,' in curtea marlriloru selle, Că se le arretu multiamit'a eareali se cuvine nu numai dela mine carele scriu, ci si . 'le la aceia, pentru allu caror-a folosuscriu acestea.• - De altmintrea, totu Siucai dice la a. 1514 allu Chronicei, ca la 1774 plînis­se 19 anni ai v@:rstei selle ; er in not'a 7 a Elegiei spune ca era de 20 anni cându fii insar­cinatu cu propunerea retoricel si a poeslei in Blasiu, adeca la 1773.

B Ekgia, not, 3. «Hic residens pater meus non avltieam, sed pignoratitlam duntaxat quan­dam portionem Nobililarem poasedit.•

• Sincai, Cronic'a a: 172/, dice: .(pre) tatalu meu Ioan Sincai l'au fostu data moaiulu meuAndreiu lânga (vIadica Ioan Palachi) poalujnicu, si numai pentru aceea l'au dussu a casa, pen­tru ca l'au afflatu odini6ra matur ându palat 'a vladlcesca.»

6 Elegia, not, 1.• Sincai, Chronica, a. 1470.

- 13

românu de margine, cadiu luptându-se vitejesce la Lorch. lânga Rinu la a.1795.

Mosiulu seu despre tata se chiamă Andreiu. Frate cu acest-a era rationis­tulu de la 'Iurnu-rosiu, Stefanu Sin cai, care la 1705, navallindu Curutii asu­pra Turnului-rosiu, peri si densulu acollo. La a. 1738 alIu Chronicei mentio­neza pre «Stefanu Sincai de Sinca, carele fussesse deregetoru de camer'a era­esca in Blasiu.• 2

Mosiulu seu despre mama, Nicolae Gereg (Greculu), precumu povestii ellu,pre la 1708 trecu de la Curuti la Lobonti, si fu intre acestia capitanu ptnala pacea de la Satmariu cându se lassă de oste si intorcendu-se a casa la Rîciu se casatori cu Ruxanda Tărăk (Turcu) din Sacallu; care sate sunt incâinpî'a din comitatulu Turdei. 3

Numai atâtu scimu despre famili'a lui Sincai. Ellu n'apucă pre semne a siplini promissiunea ce face la a. 1711 alIu Chronicei unde dice despre o scris­scria a boiariloru din tierr'a Oltului, ca o va adduce mai pre largu cându vascrie despre famili'a sea.

II. Tatalu lui Sincai nu era omu invetiatu, dar iubitoru de invetiatura. Elluse adoperă a da fiului seu o crescere deplina. 'Lu tramise de micu la sc61'adin Sabedu, totu in scaunulu Muresiului, ca se invetie unguresce, fiindu a­cestu satu locuitu numai de Secui unitari seu ariani. Dar lui Sincai nu-iplacă aici. Deci tata-seu 'Iu addusse preste pucinu a casa la Siamsiudu, undeurma apoi mai multu timpu la scol'a satesca sub preveghiarea si ingrigireaparin tesca.4

Pre la 1766 , asiadar in etate cam de 12 anni , fu tramissu la Osiorheiu.Aici, la Reformati, incepu se invetie cu multu progressu primele elemente altelimbei latine si unguresci, sub directi unea pre-invetiatului professor Al. Ko­vasznai. Doui anni inveti ă in collegiulu Reformatiloru din Osiorheiu."

Pre la 8. 1768, Sincai, in etate de 14 anni, prin staruinti'a fratelui seu maimare, capitanului Ioan, trecu la Clusiu, unde fu primitu de Iesuiti, ca in­ternu, in seminariulu josefinu. Aici invetiă grammatic'a si poetic'a in cursude patru anni de dilIe, cu atâta silintia si atâtu successu, in câtu nici unuludin numerosii elevi ai seminariului nu-i putu disputa vre o data loculu ân­tâiu in studîe.?

El' la 1772 lassă pre Iesuitii din Clusiu «pentru ore-ce uasarâmba» , precumu

I Elegia, not. 5.

• Sincai, Chron., a. 1705 si t 738.3 Idem, a. 1708. - Din tu-:« se trage si tatalu mieu,• Elegia, not. il .S Elegia, not. 4.ti Elegia, not. 5.

- 14-

spune ellu insusi, si, pentru ca se invetie si limb'a nemtiesca, trecu pentruretorica la Bistriti'a sassăsca. in gimnasiulu Piaristiloru de acollo.!

Terminâudu retoric'a, in annulu urmatoriu 1173 fu primitu in monastireade la Blasiu, si iusarcinatu cu predarea retoricei si a poeticei in scolete ro­mâne de aici. Era atunci Sincai in etate numai de 20 anni. Atâtu de tim­puriu 'lu judecam superiorii demnu de a-lu inaltii de pre banca in catedra.s

Dupa unu annu de proba ca professor, la 1774, mitropolitulu Gregoriu Ma­ior, dupa opiniunea unauime a tuturoru, el' mai allessu prin staruinti'a si au­toritatea lui Ignatiu Dorobantu, pre atunci prepositu in Blasiu, in urma epi­scopu la Oradea-mare, 'Iu tramise la Rom'a impreuna cu Petru Maior."

Cinci anni stete Sincai in Rom'a, doui pentru filosofia, trei pentru teologia,in collegiulu de propaganda. La 28 ianuariu 1779 primi laure'a de doctorin filosofia si in teologia. In Rom'a puse fundamentulu studieloru selle isto­rice. Ellu ajunsse a fi numitu custode allu bibliotecei collegiului de pro­paganda. Multiamita cu deosebire cardinariului Stefan'U Borgia, secretariulucollegiului, tote bibliotecile Romei erau deschise lui Sincai, si anume: biblic­tec'a vaticana, bibliotec'a sopra la Minerva, bibliotec'a benedictina, afara debibliotec'a collegiului, allu carei custode era, .prccumu dissei, ellu 'insusit Oul­Iegeă di si ncpte cu o ardore fara de essemplu din carti si manuscripte, Bor­gia 'i câstigasse de la pap'a Piu VI, voia formale de a ceti tote cartile, sicelle oprite si damnate, si de a cerceta si consulta tote bibliotecile. Ce emai multu, acestu cardinariu merse cu bunavointi'a pin acollo de-i tocmi, cubanii sei proprii, unu preotu invetiatu care se-lu duca, veri-cându ar cere, prinbibliotecile publice, si se-Iu pdrte si introduca in societatile eruditiloru Romei.De multe ori, Borgia singuru 'i cauta si-i arretă differite carti , pin aci ne- .cunnoscute, ce coprindea ceva despre Români. Adesu 'lu poftiă la mes'a .sea,incongiurata de a pururea de eruditi ai Romei si strai ni, din alle căroru con­vorbiri profita in tote privirile.4

III. Dupa terminarea studieloru seUe in Rom'a, .Sincai, intorcându-se la1779, se opri, din poronc'a imperatessei Mariei Teresiei, in Vienn'a Austrieipre unu anuu, intrându in seminariulu S-ta Barbara unde se afflti ca prefectuallu studieloru Samuil Klein,amiculu si compatriotulu seu. Collegulu seuPetru Maior se iutorse la Blasiu.fi

I Sin cai, Chron . a. 1604 - El egia , not . 6.1 Sincai, Chron. 3. 1604. - Elegia not. 7.~ Sincai Chron . 3 . 1604. - Eleqia , not. 8. 18.• El~g. not. 8. 9. 10. 11. - Chron, R. 1604. - Elementa linquae Daco·'·vnlllnae, Vienllae,

1780, in Praeţ'atione, Vedi in A,i,less'a V prefatiunea acestei grammatice.5 Cbron: a. 1440. 159~. ..:... Epistola ad Lipszhy. - Elegia, !JOt. 12.

- 15-

In cursulu acestui annu ellu invetiă in Vienn'a catechetic'a si metodic'a inscol'a normale de la S-ta Anna. De assemenea si dreptulu naturei, dreptulupublicu, alin gintiloru ai dreptulu ecolesiasticu.'

In acellasi timpu publica in Vienn'a, Elementa linguae Daco-romanae, com­puse de Klein, dar inavutite si intocmita de densulu. Era se tiparesca pre lân­ga acesta grammatica si unu dialogu despre originea Români1oru, dar nu-Iuingadui censur'a curtei imperatesci de la Vienn'a."

Noctuque diuque studia Sincai in Vienn'a, cercetându bibliotecile si faceu­du-si insemnari din cărti si manuscripte pentru istori'a dacica. In Vienn'afacu cunnoscintia cu cei mai insemnati istorici. Celeberrimulu Daniil Cor­nides, .de câtu carele mai invetiatu, dice Sincai, n'a avutu coron'a ungurescapre timpulu seu-, ellu cellu de . ântâiu merse se vOdia pre t ănerulu istoricuromânu, si remase uimitu de multimea documenteloru ce vediu la densulu.Benk ă, ca si Cornides, 'lu incuragi ă si-lu imprumuta cu carti rare si cu ma­nuscripte. Garampi, nunciulu apostolicu, 'i deschise bibliotee'a nunciaturei,cautându si arretându-i ellu insusi carti si rnanuscripte de cari putea a-ve nevoia." In Vienn'a facu cunnoscintia si cu invetiatulu Hadik, presiedin­tele cancellariei bellice.! De assemenea, cu Sulzer, care 'i communică chro­nic'a lui Miron Costinu." De la consiliariulu de curte din Vienn'a, StefanuOosta, primi, intre altele, diplom'a lui Michaiu Vitezulu de la 1599, prin careacest-a intaresce articolii dietei din Alb'a Iuli 'a."

Astfelu lucra Sincai in Vienn'a, in etate de 27 anni, pre intrecute cuKlein,? la grammatica, la istoria, afara de studiele normali si juridice la ca­ri urm a.

I Ele9ia. not, 13., Ehron, a. 824.3 Eleqia, not, 15. t 6. 17. - Chron, a. 1223. 15 j O., Clvron, a. 1448...In câtu 'se atinge de invetlatur'a comitului Andreiu Hadik, adeveratn e­

ste ca au·fostu nu numai forte invetiatu (pre cumu insumi am priceputu in annulu 1779, cândum'am inturnatu din Rom'a in Beeiu, si am avutu norocu de a vorbi cu dâasulu ca cu nnupresidentu allu cancellariei cei de osle), ci aufostu si forte iubitoriu de 6meni procopsiti, si dec ă rri, mai allessu de cartile celle netiparite ; pentru aceea ocârmuindu ărdelulu an eereatu totescrlssorlle antoriloru celloru inca netipariti, si au facutu de i le-au scrissu unii si altii. Carecarti dupa mortea comitului Andreiu au venitu in mânile fi iului seu comitulul Ioan Hadik sfet­u'c ului , de la carele le-au dobânditu laudatulu Martinu Georgie Kovachich din Senkwitz. Eu iu­sumi am facutu estraturile din t6te curtile acellea, mai nainte de a me face diortositoriu iutipografi 'a crae sea In aunulu 1804...

" Elem enta liu9uae D'aco-romanae in Praeţatioue,

6 Chron, a . 1599.~ Pre aceătu timpu public ă Klein in Vienn'a doue dissertatiuni de mare importantia : uu'a,

de Jl1 at rim onio jax/a disciplinam Graecae Orienialis Ecclesiae, 17ll1 : alt 'a, tie leiuuiis Gr«eoaeOrientali« Ecclesiae. 1782. .

- 16-

Metodic'a si catechetic'a se vede a fi primitu ordine de a le invetia, anu­me cu scopu de a fi apoi numitu director allu scăleloru române din 'Iransil­vani'a.

IV. Sincai trebue a se fi intorsu in patria, si anume la Blasiu, intre annii1780-2. In care anume annu se int6rse s.i incepu a fonctiouă că director,n'am pututu afflri, Dar de ora ce elIu affirma ca a purtatu acesta deregetoriain cursu de 12 anni,' el' din documentele ce de currendu primiramu din Bla­siu, resulta ca ellu fu scossu din directoratu in annulu 1794, apoi fonctiunealui trebue a fi inceputu in annulu 1782.Că director, neostenitulu Sincai publica, din ordinea imperatului Iosif 11.2La 1783, in Blasiu, Grammatica latina-româna. Regulele latinesce si 1'0­

mânesce cu litere strabune. Din asta grammatica invetiara si contimporaniidomnului Cipariu pre la 1814-5. O alta editiune de acesta grammatica aresi testu germanu si ungurescu pre longa cellu latinu si rom ânu."

Totu la 1783 publica si unu catechismu, inse cu litere cirilliane- care sipina acumu a remasu in scole, dupa cumu arreta D. Cipariu.

De assemenea, d6ue abecedarie: unulu pentru scol'a primaria din Blasiu,altulu pentru scolele satesci din Transilvani'a. Cellu de ântâiu in patru limbi:latina, ungara, germana si româna; allu douile numai cu litere române."

La 1785, aritmetica forte buna."Sincai fussesse calugeru si canonieu, «cellu mai de josu in sântire, dar allu

douile in deregetorîa ,» in cursu de 10 anni, adeca dela 1774 pîna la 1784.Ellu invetiasse teologi'a ca pucini altii; dar. omu luminatu ca epoc'a in caretraia, si ca cellu ce -sci ă naravurile popesci», ellu nu eră amicu allu calu­geriei si allu calugetiloru.? Dreptu-aceea. la 1784 se lass ă de calugeria, im­preuna cu Klein , Peterlachi. si P. Ma ior, dicendu ca numai pentru a pute mer­ge la Rom'a intrasse in monastire. Calugerii inca nu iubiau pre acestu bar-

I Elegia, not. 24.• Altissimo jussu immortalis memoriae Augustissimi quondam Imperatoris Iosephi II Libros

pro Scholis Valachicis partlm verti, partim proprio marte composui . Sin cai in Epistola atiLipszky. p. IV.

3 Eleg. not. 19. - Cipari", Principia, p. 316.• Eleg. not, 22. - Pop, despre Tipo.qra{ii, p. 48. - Cipariu, J. c,5 Eleg. not. 21.6 Eleg. not. 23. - Pre cumu Elementele aritmetice, publicate in Iassi la 1795, de Amfllochie

de la. Cholinu, nu e cea d' ântâiu aritmetica româna , de asserneuea nu e cea dântâiu nici a luiSincai, eaci in Dissertatlunea lui Pop, p. 98, se adduce alfa mai vechi a sub titlu : Anlme/iearomânesca si nemliesca. In Beciu, 1777. cu litere elrilliane.

, ChTon. a. 1514; cf. a. 1739 .

2

- 17-

batu luminatu, dar pucinu tractabilu; deci fara greutate 'lu dimisera in nomineDomini»

Doui-spre-diece anni lucra Sincai ca directoru aUu sc6leloru nationali in t6tatierr'a Ardelulul. Trei sute sc61e infiintiă, In archivulu mitropolit.anu din Blasiuse pastredia unu essemplariude decretu pentru docentele sc61ei române-nationalidin Fenesiu-saseescu, subscrissu de Sincai la 25 decemvre 1787. Ca directoru,Sincai avea lefa de 300 fi. pre annu. Dar câudu essiă se cercetedie sc6lele,primiă diurna. In assemeni visitatiuni. de trei ori percurse, din ordinea im­peratului Iosifu, t6ta Transilvani'a, facendu apoi relatiuni despre starea sc6­leloru, Cunn6scemu doue documente despre zelulu inflacaratu si neobositu cucare lucra Sincaipentru immultirea sc61eloru si inaintarea cultllrei române­pro li'YIguae et gentis honore. Anume, Sinodulu tinutu in Hlasiu la 18 de­cemvre 1792, attesta ca nici ostenetla, nici insasi sanetatea nu si o crutiă

Sincai in purtarea deregetoriei selle.?

V. Intr'aceea, la 28 ianuariu 1190, Iosifu II Il constrinsu a revoca reformelemari ce introdussesse.

La 20 februariu acell-asi aunu m6re marele imperatu,qui, pol, perpetua vivere dignus erai ;

imperatulu iubitoriu de omenire -sub care au resuffletitu Românii, si eu a­tunci infiorindu multu puteam. dice Sincai3 cu adeuca durere.

Pre cându revolutiunea cea mare, la Appusu, resturnă sistem'a millennariaa trecutului, si proclama principiele libertatii si egalitatii omenesci, in Austri'asi mai allessu in Ungari'a si in 'I'ransilvaui'a, dupa mortea lui Iosifu, reformelecelle cadiute alle acestuia provocassera o reactiune incordata, aristocratica sifeodale. Ungurii, natiune aristocratica care in nici unu casu nu putea sim­patiza cu o revolutmne democratica, cereau cu inviersiunare restabilirea con­stitutiunci loru feodali ce era se o sferme de totu Iosifu imperatu. In t6taUngari'a si Transilvani'a nu se ivi intre Unguri unu singuru apostolu alludreptului egale, dice Ungurulu Kooari. Revolutiunea francese, constata acestuUnguru, nu gassi simpathii decâtu la Românii Transilvaniei." Acestia, pe­trunsi de principiele lui Iosifu si alle revolutiuuei, se presinta la 8. 179 t inainteaimperatului si a dietei din Clusiu cu aceIlu faimosu si pururea neuitatu actuallu natiunei române, prin care pretindu restabilirea Româniloru, vechiloru co­loni ai lui Traianu, in usulu tutuloru drepturiloru nationali, de o potriva cu

I Vedi in Anness'a VI, raportulu seeretu alIu lui Kalaok! din 19 iuniu 1784 cotra episcopuluBobu, prin care se dimittu din monastire Klein, Peterlaki, Sincai si Maior.

• Elegia, not. 24. - Vedi in Anness'a VII, Decretulu de docente do Ia 1787.3 Elegia. - Chron. a. 1708.• Kiiflari, Erdely liirtenelme. VI, 164. 166. 167.

-18-

calle-alte natiuni alle tierrei , invocându, ei singuri in Resaritulu Europei, drep­turile omului si alle cetatianulni : pw'a ei simplicia tum hominis, tum civis jura.1

Ungurii si Nemtii, cu puteri unite si cu violentia respinsera aceste pre-tensiuni.

Eder, istoricu sassu, se insarcină a le critica si combate.Sincai respunse prin o anticritica energica, care inse nu o pută tipari".Se insemnămu ca la diet'a tierrei din 1792, Sincai inca asternă o petitiune

in caus'a possessiuniloru familiei selle."Intr'aceea, reactiunea unguresca ce urma (lupa mortea lui Iosifu, nu putea

se nu lovesca si pre Sincai.Inimicii scoleloru nationali si ai lui, devenira din ce in ce mai cutediatori.

Mai ântâiu i se tramise ordine de a nu se mai propune limb'a germana: audacterdura minando mihi. Pucinu dupa aceea, nascocira asupra-i lucruri gravece puteau se-lu perda ---: quî me perdere possint ,4 accusându-lu de principiegermanice," resturuatdrie, si de turburatoriu allu ordinei publice.

Era pre atunci episcopu in Blasiu Ioan Bobu, Sincai, ca si Klein si Maior,barbati superiori, cu atâtu mai pucinu puteau se stea bine cu Bobu, ca, precându acest-a cerca a vîrf in beserec'a româna innovatiuni latine, ei apperau cuinsuffletire vechiele datine alle beserecei orientali, Inca de pre la 1792, decanu de mai nainte, incepusse a se forma in cleru o oppositiune seriosa asu­pra administratiunei episcopului. Pre la 1794 oppositiunea era se erumpa.

I Supplex Libellus Valachornm Transilvanise, cnm notl s historico-criticis 1. C. E. Claud iopoli1791. pag, 46. - Sopplic'a româna se edita atunci si in Iassl.

• Sincai la a. 1291 alin Chronicei, dupa ce addnce chrisovuln reg elu i Andreiu III, data luiUgrinu, dice : «Toema bine ca Eder collega meu eândn si eu eram director preste scol!', 'mi veniaci Inainte, pentrn ca elin este acell-a carele inca au cntediatu a scrie in chrisulu instantiei Ro­mâniloru din Ardeln , ca acestia pururea au fostu numai snfferiti in numit'a tierra, era nu pri­miri. Eu in antichrisulu meu am fostu respunsu la tote bârfeJlele lu i, si daca nu s'au putututipar! pentru telega, 'Iu intrebu acumu din earrutia : au nu e pr imitu unu nemu in tierr'a aceeaiu care siede si judeca impreuna cu craiulu seu ?

3 Elegia , nof. 1.

, "Primum Theutonieae manda nt primordia li nguaeNe doceam ; audacter dura minando mihi.

Turn fietas Causas, et qni me perdere poaslnt,Quaerunt I - propitii sed vetuere Poli."

cânta Sincai in Elegi' a sea, Asia. se intiellâge si ceea ce dice ellu in epistol'a sea cotra Bobudin 10 augustu 1795: «Infrascriptus scio me qnondam prohibitum fulsse secus quam hungariceloqui el »alachice»

5 ••• «een perniciosorum quorundam efflctornm Germanicorum prineipiorum falso actum... "dice Sincai in Elegia not. 24. - Ae! insemna ea, pr incipiele si reformele Ini Iosifu II, Unguriile numian germanice.

19 -

Pre atunci se laudasse Bobu asupra lui Maior: Dabo operam ut desiruasnillum.1

Actiunea intentata asupra lui Sincai nu e bine cunnoscuta, Dar dintr'o cer­cetare facuta asupra- i la 11 septemvre 1794, resulta ca ellu era arresta tupentru ca ar fi rosti tu ore-cari cuvinte cintitorie la turburarea pacei publice,"Interrogalu, ellu respunse intre altele: eFiindu denunciatu la guvernu pentru-nescari cause, se ordinasse cercetare asupra-mi. Cu acesta occasiune, mer­egendu eu lamonastire, calugerii 'mi dissera intre pachare : Hei Sincai. dar«bine ce o dressera asupra-ti. Eu dissei : deca astfelu se porta episcopulu-cu mine, apoi ego etiam ero du» et author rebellionis atque conjuratorum (a­«deca : eli inca voiu fi autorulu si capulu rebelliunei si alb conjuratiloru).-Professorulu de filosofia me observa dic ăndu : mare vorba ai grnitu, Sincai;..tu 'ti puni capulu in jocu. EI' eu respunsei : n'am graitu nimicu contra tier­«rei nici contra imperatului; am vorbitu contra episcopului.s " Vorbele luiSincai fura interpretate intr'unu sensu ce n'a pututu fi in cugetulu lui. EllufU arrestatu sub inculpare de tendintie de rebelliune.

La 13 septemvre 1794, asiadar sub cursulu cercetarei fui Sincai, guvernuluinvita pre episcopu, se propuna altu directoru in locu-I,

La 15 octovre, episcopulu propune de directoru ini erimariu pre Georgiu Taiu,care terminasse studiele mai inalte la S-ta Barbara in Vienn'a,

La 18 octovre, guvernulu confirma pre Tatu in postulu de directoru interi­mariu si catechetu scolei primarie nationali din Blasiu.t

La 10 augustu 1795 Sincai se afflâ in Blasiu, pre picioru liberu , dar af­flictltS ultra modum, precumu se subscrie insusi intr'o epistola pre-caracteris­tica adressata episcopului Bobu. In asta epistola ellu 'si da inca titlulu deactualis director. pre semne dupa modulu seu celIu ironicu , fiindu-ca Tatu eranumai interimariu.5

E bine a insemna ca, chiaru pre cându Sincai era accusatu pentru princi­piele selle si arrestatu c ă turburatoriu allu ordinei publice, in Vienn'a s.i inPest'a se arrestau toti cei in prepusu de Il simpatiza cu revolutiunea francesa.La 16 augustu 1794 se puse mân'a pre Martinovici si alti complici, si in an-'nulu urmatoriu se decapitata.

VI. Scossu cu nedreptate din postulu seu de directoru , 'dupa ce sufferisse sialte mai greile injurie si calamitati, numai pentru ca lucrasse atâtu si cu atâtu

I P. Maior, Istori'a Besericei Iiom âniloru, p. 342.2 «Holmi iJIetlen es kiiziinseges tsendesseg fellăzaasztâaăra tzellozo azavaiert bevădolt Sin-

kai Gydrgy ii kegyelme» se dice in actulu cercetarei .3 Vedi actulu cercetarei in Anness'a VIIl.• Vcdi propun erea episcopului si confirmaliunea guvernului, in Anness'a IX.5 Veji Epistol'a lui Sincai, in Anness'a X,

- 20-

zelu pentru binele publicu, la annulu 1796 Sincai merse la Vienn'a, pentru case asterna inaintea imperatîei dreptele sene plângeri. Ellu trecu atunci prela Oradea-mare, unde vecbiulu seu patronu, episcopulu Dorobantu, 'Iu ajutoră ,

fara se-lu r6ge, cu d6ue-dieci galbini, bani de calletoria.'Mergerea la Vienn'a nimicu 'i folosi.Paraseitu de steo'a sea - a Eortuna fere derelictue - Sincai, cellu ce adu­

uasse atâte cunnoscintie spre a fi folositoriu Romăniloru, se vediu de odataconstrinsu de a parassî pre ai sei si a cultiva pre straini cu mintea sea ­Colere ingenio rura aliena meo, cumu dice ellu insusi. Ellu se retrasse la co­mitele Daniil Vass de (lega'). si socia sea Clara Sserentsi. Siesse anni dedille petrecu Sincai in curtea acestoru magnati, crescăndu .ln arte si in sciintiepre fiii loru, Tom'a, Ioan si Giorgiu , si ingrigindu totu de odata de econo­mia ca inspectam in mosfele loru,

Cu assemeni occupatiuni, ellu se vcdiu nevoitu a neglege pucinu studiele sicultur'a sea literaria."

Cu tote acestea, Istori'a Daco-Romana ce incepusse a cullege cu atâtu zelusi cu atâte priveghiărl, nici odata nu putea se o dea uitarei, fia ca directorude scdle, fia cli instructoru de copii au inspectoru de bunuri. Eliu aduna nein­cetatu si cu tota occasiunea, din biblioteci si archive, publice si private, cer­ceta pina si documentele particolariloru, nobili si tierrani." Inca pre la a. 1800,câtra finea lui maiu, vediusse Engel in Osiorheiu, in bibliotec'a societateipentru limb'a unguresca, unu mnnuscriptu de trei volumeni in [olio coprin-

. diendu date chronologice de rebus Valachorum, cullesse din varii autori deGeorgiu Sincai.(;

VII. Pre la 1803, Sincai terminându crescerea fiiloru comitelui Vass, 'si luadio'a buna de la acesta familia , si pleca pre la Oradea-mare la Bud'a, spre a

I Elegia, not. 18. - Se dice ca, treeându Sincai prin Clusiu, intra intr'unu casinu unde a­veau datina de a SII aduna boiarii unguri. Sincai, cu obicinuif a sea lndrasnella, s'ar fi adressatucâtra dânsl! d/cendu: -Btta m'ati ruinatu j ajutati-me acumu.» si bularii aru li facutu o collectapentru d ânsulu.

o Despre famili'a Vass scrie Sincai la 3 . 1230 allu Chronic.ei: «Intre familiele celle mari din-Ardelu: cea mai de frunte si mai vechia este famili'a comitiloru Vass din Sântulu Egidie, er«acumnnumita a Graflloru Vass de Ceg'a, Famili'a acest-a au venitu cu ântâi'a intrare a Uugu­«riloru in ărdetu in a. f104 din Moldov'a j si pecetea o arreta ca nu numai au fosta de frunte« intre Moldoveni, ci tocmai din cas'a ce obladui ă Moldov'a; ea-ci pîna in dio'a de acumu tine"cimirulu seu stem'a Moldovei in pecetniculu seu. Dupa aceea s'au amestecalu si cu famil'a lui•Dracula, a obladuitoriului tierrei 1nunlenesci, prin easatorla.»

• Elegia, not, 24., Sincai, Chronica, a. 1643.5 Engel, Literatur der Valacli , uncl Mo/d. Geschichte. p. 67. - Pare ca de aceste trei volu­

meni e vorb'a si in not'a 25 a Elegiei.

- 21 -

se consacra de aei inainte numai studiului istoriei române. Ellu se opn IU­

Oradea-mare, unde se afflă episcopu vechiulu seu patronu Ignatiu Dorobantu,sicanoniei, invetiatii sei amici si cunnoscuti, Vulcanu (care se facil apoi epis­copu), 1. Szilagi, S, Branu, 1. Oorneli, Nic. Viies, Georgiu Earcas ; aeollo seamâ si eruditulu professorsi directoru M. Tertina. Toti cu bucuria si cu inim'adeschisa imbraoisiara pre celeberrimulu Sincai. Ellu descallec ă in tusculanulusuburbanu alIu episcopului, si in tote dillele era la mes'a acestuia.'

Pre atunci lucra Engel la istori'a principateloru române, si invetiatii Românidin Blasiu, din Oradea-mare si aiurea, 'i tramitteau totu felulu de documente. Il

Chiaru pre cându Sincai se affl ă in Oradea-mare, se traducea sub -priveghia­rea lui Vulcanu, chronic'a lui Miron Costinu pre sern'a lui Engel.". Trei luni de rlille petrecu Sincai in sinulu eruditiloru sei amici de la Oradea.

Atunci scrisse si Elegia sea."In fine, gassindu occasiune opportuna pleca la Pest'a si Bud'a anume spre

a-si indeplini istori'a Daco-Romanu din GrammatophiJaciulu lui Kovachich sidin bibliotec'a lui Szechenyi. La plecare, invetiatii si generosii sei amici dinOradea, lu ajutorara cu bani de drumu."

Câtra finea annului 1803, Sincai era in Bud'a."Cumu ajunse aici, se puse in relatiune cu celebrii istorici ai Ungariei de

atunci, si anume cu Kova chidi , pre care 'lu ajuta in lucrarile sene literarie,apoi cu Kaiona" si altii. Pre la martiu 1804, Engel numesce pre Sincai aju­toriulu abilu si activu allu lui Kovachich." Sincai inca vorbesce despre pre­invetiatulu seu amicu Kovachich (vir eruditissimltS mihique amicissimus), atâtuin Elegi'a sea de la 1803,9 câtu si in Ohronica~ unde spune ca, in annulu 1804,inainte de li. se face diortositoriu in tipogra(i'a craesca, ellu insusi a facutuestraturi din tate cartile, mai allessu celle netiparite, care le dobândisse Mar­tinu Georgie Kovachich de la comitele Hadik.

Astfelu, Sincai, in Bud'a, se occupă, indata de la inceputu, ajutându pre Ko­vachich, consultându bibliotec'a szechenyana, precum si collcctiunile altoru in­vetiati, si completându neincetatu chronic'a sea.

I Elegia: not. 25 . 24. 25.1 ElIgel, Von'8de, p. IV ; Literat ur, No LV. p. 67; LXXXIV. p. uo , c, CI, CII . Il. 105,

119.'::' Neuere Geschictu« d CI' \Val . Il. 84-92.3 Sincai, Chronice , a. 1449., Vedi Elcgi'a, impreuna cu notele, Anlless'a XI.a Eleqio, not. 25.• Chron, a. 1449.7 Cbron, a. 905. • Katona traiiL inca (dice Sincai) in 3. 1808 iu luu'a lui maiu, câudu am

vorbitu cu elIu in Bud'a, ca cu unn canonicu din Colocea.»8 E.!!JJcl, Ncucre Gesct« d. Wal . p. U2.:' Elcgia, not, 25. 26.

10 Chro», a. 1448.

- 22-

La 25 februariu 1804, elIu scrie lui Eogel: .Mi-am propusu se scriu«annalile natiunei române intregi, prin urmare si alle Cutio-vlachiloru seu.Qingiariloru (cumu-i numescu), ceea ce am si facutu, incependu de la Tra­«ianu. seu mai bine dicendu, de la cellu de ântâiu resbellu alIu lui Decebalu.incontr'a Bomaniloru pîn la 1660. Continuediu acesta lucrare din di in di,«o inavutiescu si o netediescu nici cugetu a o tiparî mai inainte de ce voiu-adună si stringe totu ce voiu pute spre completarea si continuarea anniloru.•ElIu communică lui Engel date, documente, manuscripte, si a nume chronic'abolacianesca, care pre atunci, era allu 20-le volume in collectiunea manuscrip­teloru selle, el' Miron allu 25-lea. 1

La 20 septernvre 1804, Sincai scrie capitanului Lipszky, care se occupă cufacerea unei charte geografice a provincieloru cortinei unguresci, o epistoladespre modulu scrierei limbei române cu litere latine." In asta epistola Sincaise semnedia: actualis correetor Typi Valachici penes R. Typographiam Uni­versitatis Pestanae. Pre atunci ellu spera ca preste doui anni va pute scotela lumina Chronic'a natiunei române."

I Engel, Neuere Gesch, d. Wal. p, 84-92. - -Meum quippe est (dice Sincai in aerissori'ac6tra -:gngel) Anuales universae nationis Valachicae, proinde etiam Kuzzo-Valachorum, quos«Czeueaaroa vocant, conscribere, quod et feei inehoando a Traiauo, vei potius primo Decebali«contra Romanos bello, usque ad a. 1660. Opus in dies contluuo, locupleto et polio, neque prius«de editione eogito, quam quidquid potero ad annos congessero.• - Vedi si Chron, a. 1530.

2 Epistola Georgii Sinkai de Eadem ad Ioannem de Lipszky. Budae. 1804. - Vedi si '('esau/'ude monumente istorice pentru Romania, 1, 87.-Epistol'a c6tra Lipszky e aununciata si in Sclie­dius. Zeitschri{t von und {ur Ungern, 1804, Pest. VI, 327., cu urmat6riele cuvinte: «Diese«Schrift enthălt eincn sehr beyfallswerthen Vorschlag des als grlindlieheu Kenners seiner Mut­«terspraehe, der walachisehen, bekannlen Literators, Hrn. Georg Sinkai, wle man die walachi­«soheu Worter mit lateinischen Buchstaben am zweekmăssigsten schreiben soll, Diesen Vorschlag«flihrt nun auch Hr. Ritlmeister Lipszhy in seiner grossen Landkarte zur Bezeichnung der wa.• lacluaehen Oerterbenennungen aus.» - Totu la Sclietlius J. c. pag. 385 cetimn: «Ein sieben­«burgiseher Gelehtter, d sr sich eben mit der Ausarbeitung einer Geschichte der walachischen"Nalioo beschâftiget, Hr. Georg Gabriel Sinkay de Eadem bat ein Original MS. in walachischer«Sprache geschenkt (flir die grăfl, Szechenyiache ungrische ReicbsbibJiothek), welehes die grie­«ohlach-unirten Bisehofe in Siehenblirgen euthălt.» Despre acestu Dipllchu vedi si Chronica a.1660 si 1680. Nu e mirare ca Sincai a donatu bibliotecei Szecbenyiane aeestu doeumentu alluBlasiului ; archivulu din Blasiu se affla pre atunci in cea mai mare neregula; documentele seluau de cine apucă-si se perdeau. Vedi prefatiunea lui Maior la Istori'a beser. Maior credea cadocumentele Blasiului erau mai sigure ia sine de câtu in Blaslu, el' Sincai le credea'mai sigurein bibliotec'a pestana de câtu ver-unde,

3 .Quos [Annales nniversae nationis Valaohieae) intra biennium Orbi litterato spectandosdaturum me spere.• Sincai in Epistola ad Lipszky.

- 23-

La 1805 Sincai publica o alta editiune mai indreptata a Elementeloru lim­bei Daco-Romane. I Avea: de gându se scota si o grammatica illirica-româna,adeca cu litere cirilliane.Il Eliu se semnedia totu Typi Correcior,

Samuil Klein, persecutatu de Bobu, inca se assiediasse in Bud'a, ca revi­soriu de carti.a

Lucrau amendoui pre intrecute si se ajutau imprumutatu ca fratii. Collectiu­nile loru de documente - si chiaru lucrarile loru erau commune, ca intre amicisi omeni in adeveru eruditi.

Intr'aceea, la 13 maiu 1806, Klein mare in Bud'a in braciele lui Sincai."Cu unu annu mai nainte murisse episcopulu Dorobantu, patronulu lui Sincai.In loculu lui Dorobantu se numi episcopu, la 1806, Samuil Vulcanu, pre-in-

vetiatulu amicu allu lui Sincai, si nemuritoru mecenate allu litereloru române.La 1807, Sincai tiparesce l stori'a Romaniloru la finea calendariului de

Bud'a pre acestu annu.?In fine, la a.i808, incuragiatu de episcopulu Vulcauu," se appuca a-si ti­

pari Chronic'a, totu ca appendice la calendariulu de Bud'a de pre acestu annu."Tiparirea chronicei se continua si in calendariulu annului 1809,9 si era se ur­medie totu asia inainte in calendariele anniloru viitori. Dar impregiurările

nu-i fura favorabili. Caus'a principale se vede a fi fostu censur'a.'? Destulluca, fara a se sci cu de a menuntulu cumu si in ce chipu, nu numai tipari-

1 Elementa Linquoe Doco-Ilomana e sive Valocbica e. Emendata, {acilitata et in meliorem or­dinem redacta per Georgium Sinkay de Eadem etc. Budae, 1804. - Vedi si Tcsl>urn de monu­mente istorice, 1, 87.

1 Vedi prefatiunea Gramaticei lui Sincai de la 1R05.3 Prefatiuuea Grammaticel lui Sincai.·1 Pre la 1804, Kle in avea de gându se publ ice Dictionariu rom ânu-lntinu-ungaru-gerruanu ,

si Iatinu-românu-ungaru-germanu. Cu deosebire se occnpă cu Annalile prin cipil oru munt eni simoldoveni; iuea in martiu 1802 aj unse sse cu cei d'ântâin pîn la a. 1720, cu cei din urma pInla 1600. Ellu scrieă lui Engel : «Vlx est aliquls scriptor, qui usque ad a. 1714 f!oruit, et deValachis aliquid scripsit, ex quo collecti onem seu excerpla hlstoriam conc ern ent ia non haberem .•Eliu prelucra aceste annali atâtu românescecâtu si lattnesee. Engel, Literatui etc. 91. - Despreeellelalte lucrari alle lui Klein, vedi Elegia, not, 12. - Despre Klein promisesse Sincai (Chrun.a. t 714) a cuvântă mai multe la loculu seu. - Vcdi si Cipariu, Principia, 312.

5 Chron. a. 1660.6 Chron. a. 105. cf. 103. 117 . 167.7 Laurianu in Biografi' (l. lui Sincai.8 Possedemu noi unu ess emplariu din acestu ealendariu Ellu coprinde o particica din Chro­

nica , adeca de la a . 86 pin la a. 169, in 40 pagine in 8°. Vcdi Tesauru de monumente istorice.1, 98.

9 Se arBa unu es semplariu in possessiunea Dvlui Cipariu, si coprlnde pag . 41-80, annii174-264 ai Chroni cei. Vedi Ciparill , Archivu , a. 1868 , p. 277 .

10 LaurillllU in ' Bioarafi'a lui S incai.

24 -

rea chronicei se intrerumpe de aci inainte, dar Sincai insuai cu inceputuluannului 1809 nu se mai affla in Bud'a.!

VlIl. Pre acestu timpu Maior, prigonitu de Bobu, se assiedia in Bud'a, că

revisoriu de carti.EI' pre Sincai, in a. i 809, 'lu gassimu retrassu in Sinne:«, satulu comitatu­

lui Abaui in Ungari'a , la iubitii sei elevi Vass, lucrându cu assiduitate lachronic'a sea, Etta cu ce inima dui6sa si plina de gratitudine spune acest-aelIu insusi. «La annulu acest-a (1354 allu Chrouicei) mi-au venitu inainte unu-chrisovu nllu pre-Iuminatei familiei comitiloru Vass, carele astadi in 28 fe--vruarie allu annului 1809. cându tocma am plinitu 56 anni de cându m'am«nascuta pre lume, 'lu scriu in Sinne'a satulu comitatului Abauivar in Unga­«ri'a, in curtea maririlorusalle, că se le arretu multiamit'a care li se cuvine«nu numai de la mine, carele scriu, ci si de la aceia, pentru allu cărora fo­-Iosu scriu acestea»."

Doui anni de dille lucra Sincai la Chronica in curtea comitiloru Vass, undeaveâ de gându se petrece pin ce-si va termină oper'a, ElIu scrie cu multa 11­

maretiune asupra 6re caroru Români «carii mai vre-l'aru mortu de câtu sescria unele că acestea.» Eliu scurtedia adesu lucrarea sea cea românesca, gra­bindu-se ao traduce pre lutinfa, in sperantia ca in asta din urma limba maiusioru va scap ă de censura. Etta propriele selle cuvinte. •Me ocrotescu la fe­.ciorii comitului Daniil Vass cellu mai betr ânu, ci la nisce ucenici ai mei,•pina voiu sevirsi munc'a acest-a pentru folosulu Româniloru, dintre carii unii«mai vre-m'am mortu de câtu se scriu unele ca acestea.•3 Si erasi: «mai ad­«lucu aci unu chrisovu ce se tine de pre-Iuminat 'a famili'a comitiloru Vass«le Qeg'a, ca se arretu ca, de nu mi-ar fi statu famili'a acest-a intru ajutoriu ,ueu cu ajutoriulu Româniloru mei in veci n'asiu fi scrissu chronic'a acest-a, ba«ddra o-asiu fi si pârjolitu de multu, atât-a m'au necajitu Românii dela carii am«asceptatu ajutoriu.• 4 Acestea le dice ă in a. 1809. Intr'altu locu mai elice«alti mai multi (autori) pentru aceea nu-i pomenescu act, pentru ca se nu-mi«lungescu munc'a, ci se o ispravescu mai repede, spre descoperirea ochiloru«celloru ce...... si se o intorcu pre latinia, de unde si nume si folosu mai«mare voiu ave, nici voiu ave opu se-mi cercetedie munc'a Românii mei ­"pentru ca tiparindu-se odata munc'a acest-a pe latinia, slobodu 'mi va fi a o•tipari si pe românia, fara de censur'a acellor-a carii nu seiu de acestea.• 5 Asiascrieă pre la 1810.

L9. 18 fevruariu 1811, affl ămu pre Sincai lucrându la Chronica in curtea e-

I Cronica, a. 1354.> Ch"onica, a. 1354.3 Chron. a. J365 .• Chron. a. J510., Chron. a. 1595.

- 25 -

piscopului Vulcanu,' vechiu amicului seu. Totu annulu acest-a se vede a-lufi petrecutu la Vulcanu, ajungendu cu lucrarea Chronicei pîna la a. 1739 undepare a fi incetatu, La acestu din urma annu allu chronicei se plânge in ur­matoriulu chipu : «le mine dusmanii nemului nostru, carii numai pentru aceea«au vrutu se ne stapânesca ca se-si, .... " au ascunsa tate din care puteam.scrie pentru folosulu nemului, si eu din mâni straine am capetatu si acel­-Iea din care am scrissu pin aci si voiu scrie si mai inainte despre episcopi"a-Fagarasiului si mitropoli'a Belgradului,~ 2

IX. In annulu urmatoriu 1812, pre cându Petru Maior, care urmasse luiSincai in revisoratu, publică istori'a sea pentru inceputulu Rornâniloru inDaci'a, in care citedia la uuu locu" pe «pre-invetiatulu, ci neuorocitu Geor-

I Chron. a. 1614. - La annulu 1679 allu Ohronieei ne da urmat6ri'a genealogia 11 familieiVulcanu: •Aci cetitoriule! insemna, ca vorniculu Vulcanu, despre carele scrlsaei, au avutu frate«seu fecioru, nu sclu, pe Michail Vulcanu, carele de gr6~'a lui Sierbanu Cantacuzenulu, că S6

«nu piera ·si ellu că vomiculu, au fugitu in Ardelu.si s'au assiediatu in satulu Vezca din comita­-tulu BelgraduJui cellu de josu; si Michai( acest-a au avuiu cinci fecior! (precumu arrata genea--logi'a Vulcaneselloru), dintre carii unulu s'au numitu Petru, si acest-a au povestltu celloru ce«mi-au spusu mie, ca tatalu seu Michail au venitu din Valachi'a in Ardelu. Era Petru Vulcanu«auavutu trei feciori, pe Georgie, Ioan si Petru; Georgie ispravindu scolele in Clusiu, au invetiatu«grammatic'a in BJasiu; diu Ioan s'au nascutu Samuil archiereulu cellu românescu allu Oradiei­«marî, Georgle care Iocuesee in Blaslu si Micinic'a mum'a a doui Galbori Samuil si Alexandru,'apoi din Petru s'au uascutu Vulcaneacii din Sine'a -veehia.•

~ Chron. a. 1739, -

Insemna ca la a. 18013, Sincai lueră in Bud'a la a, 915 allu Chronicei. Cf. a. 1453 alluChronicei.

La 28 fevrnariu 1809, scrie iu Sinne'a la a. 1354 allu Chronicei. In cursulu acestui annu lu­credia in Sinne'a cu mare diligentia si cu mnlta gratitudine eotra comitii Vass, precumu se vede laannii 1365, 1510, 1526 si 1541 ai Chronicei. La 13 decemvre 1809 scrleă la a. 1526 alinChronicei. El' in se/a cea mai depre urma a annului 1809 ajunsesse cu Chronic'a la a. 1541unde dlce despre Ste(anu lJ1ailatu: «ca ollu au fostu diaosin Românu din aemânti'a celIui ce au«domnltu in Valachl'a la a. 1300, precumu nu tagaduesce sementi'a lui cea de acum-a, care«In destula de luminata trepta infloresce in timpulu in care scriu acestea, tocmai in ser'a cea«mai de pre urma a annulul 1809. »

In annulu 1810, totu in Sinne'a, ajunse la a. 1595 allu Chronieei, unde, intre altele, mai dice :•Aronescii din Bistr'a dintre carii multi barbati sdraveui au fostn si sunt acum-a in annulu 1810,«cându scriu acestea, nu fara (undamentu se dicu a fi din semânti'a lui Aron voda."

La 18 fevruariu 1811, serieă in curtea episcopului Vulcanu in Oradea-mare la a. 16U alluOhroulcei. - La 29 martiu 1811 , lucra la a. Chron, 1653. -- La 4 augustu, totu in curtea ·e­piseopului Vulcanu, lucra la a, 1713 ali u Chronlcei. - La Sânta-Marfa mare din acestu annu1811, ajunse la a, Chronicel 1721, si preste puelnu la a.1739 unde, precumu dissei, pare a sefi opritu cu lucrarea Chronicei.

3 P. Maior, Isi. pentru inceput. Rom. edit, 2. p, 112.

26 -

gie Sincai», nici 'lu mai pomenesce vre odata, intelnimu pre Sincai in Tran­silvani'a , venindu din Ungari'a, de la Vulcanu, pre josu, cu toiagulu in mâna,si cu desagii in spate-i, in cari purta Chronic'a sea, tesaurulu neperitoriu alIugintei române.

De aci inainte incepu adeveratelefatalităti alIe marelui barbatu. Nici elIunici altii nu le mai descrissera. Numai traditiunea contimporauiloru, vaga sitrista, ni le mai pastra. Unulu din acesti contimporani 'lu vediu in ver'a an­nului 1812 in Blasiu, unde in d6ue dille in d6ue rânduri vorbi cu densulu.

ElIu veni a, dice, de la Alb'a-Iuli'a unde 'ş i dussesse Chronic'a la censura, sise abatu pre la Blasiu, unde servisse atât-a timpu in fruntea scoleloru române,si unde de vro 17 anni nu mai fussesse. Fiindu poftitu la mesa la Bobu, Sin­cai cu obiclnuit'a sea indrasnella multe spuse episcopului placute si multe ne­placuta. Ser'a pe la cina merse in refectoriulu seminariului. Aci, (spune mai in­collo marturulu nostru, pre atunci clericu si densulu), unu canonicu care cun­nosce ă pre Sincai de mai nainte, in fiinti'a de facia a mai multoru canonicicarii de assemenea toti 'lu cunnosceau, cându intra Sincai in salonu cu niscepassi mareti, 'Iu intimpina cu "acesta intrebare : Unde habemus fortunam? (Daunde avemu norocireP)'El' ellu, socotindu pre semne ca acestia se faciariau anu-lu cunn6sce, zimbindu 'i respunse scurtu dar apesatu : De terra (De pre pa­măntu) ; si cu acest-a, indrasnetiu cumu era, incepu a intra in vorba eu fiasi­care. Olericii erau assiediati cu totii in giurulu meseloru la cina, dar uitându camâncarea zaceă inainte-le, privirile loru alle tuturoru erau acintate asupra bar­batului - acumu strainu intre ai sei 1- care de si se osebiă prin seraci'a im­braccamintei de cei ' impodobiti cu brăne rossie, cu atâtu stralucia mai multuprin discursurile selle pline de sciintia ; attentiunea tutuloru era attrassa asu­pra-i, si toti se implura de respectu c6tra densulu. La t6te ânghiurile, intrepreoti si clerici, n'audiai de câtu: Acest-a e Sincai! Oh ce barbatul Totidoriau a-lu vede si audi mai de apr6pe. EUu 'i preveni pre toti. Iutorcendu-secâtra clerici, disse: Cu betrânii corbii , acumu se oorbescu cu odraslele Roma­niloru. 1 lua in siru pre toti, si unulu nu remase cu care se nu fi graitu. Infine 'i lass ă cu aceste cuvinte: Pui de Romani, purtati-ve bine, si nu uitatisi pre Sincai. In alta di mergendu clericii dupa datina, la plimbare, intimpinarapre Sincai afara de orasiulu Blasiului, inaintea ospetariei episcopesci de longa'I'ernava, siediendu afara la umbra, ca se-si imputeresca corpulu pentru cal­letorfa. Aici clericii 'lu incongiurara ca oile pre pecurariu. Aici, dice marturulunostru, vediui la pici6rele lui nisce desagi plini de. chârthii : era averea nemuluiromânescu, Chronic'a lui, inghesuita in acei desagi de lâna. cam invechiti, launu locu cu t6ta seraci'a autorelui rom ânu cellui mai avutu in sciintia. Oua­cea occasiune multe ne spuse Sincai. Eu 'lu intrebai : «Pentru ce porti. a­tâte scrissori , atâta sarcina in spate? - .Acest-a e fetulu meu (respunse)

~ 27-

in caro voiu fi glorificatu dupa marte; deca nu mi-a fostu russine a-lu face,pentru ce se-mi fia russine a-Iu purtă?»!

Scopulu pentru care venisse Sincai in Transilvani'a nu si-lu ajunse. Sedice ca, suppuindu censurei compunerea latina a Chronicei. censorulu unguru'si dete parerea cu urmatoriele cuvinte: •Cartea e demna de Iocu, autorulu defurci.s (Opus igne, author patibulo dignt'S).2

Plinu de machnire pleca Sincai din Transilvani'a, dupa datin'a sea, pre josu,cu toiagulu in mâna, cu desagii 10 spate, la Oradea-mare, la episcopulu Vul­canu. Dupa cumu spune insusi Vulcanu intr'o scrissoria asea cotra unu Ro­mânu, cându intra Sincai in curte la densulu, 'i disse: «Samuile I J(erau cun­noscuti din copiIlaria) se me primesci el' in curte-ti, nu pre nimicu dar voiuse-ti facu o copia din Chronica, pentru ca me vei tine.- Vulcanu 'Iu primicu bucuria, si mai petrecu Sincai câtu-va timpu la densulu, decopiându-i o ma­re parte. a Chronicei. Dar el' se departă apoi si de aici."

Betrânulu protopopu din Bistritia, Ioan Maior, spunea ca rar fi vediutu o­data pre la a. 181i, in lun'a lui maiu, veuindu cu protopopulu de la Desi­ocn'a, Iosifu Sandor, la Blasiu; atunci vorbiă contra [ata."

De aci inainte Sincai se face nevediutu. Contimporauii 'i perdu urm'a de totu.Pina sunt acumu de abia trei anni nu se sciă nici loculu nici timpulu mor­

tei marelui Românu.In fine, la 1866 se descoperi ca Sincai, parassitu de ai sei, se retrassesse că­

tra appusului vietiei selle la generosii si iubitii sei elevi, comitii Vass, in sa­tulu Sinne'a din comitatulu Abauivar lânga Cassovi'a, unde, apesatu de atâtesufferintie, espiră in 2 nouemvre 1816, in etate aprope de 62 seu 63 de ani."

X. Etta cumu descriu pre Sincai toti câti 'lu vediura. Unulu din acestiadice ca, la ântâi'a vedere si vorbire cu densulu, la 1812, in Blasiu, astfelu 'iattrasse tata attentiunea si mirarea, in câtu chipulu lui i-a rernasu intiparituin oglind'a mintei, ca si cumu ar sta. si acumu inaintea ochiloru sei, ca-ci cinevedea odata pre Sincai, nu putea se-Iu mai perdia din minte.

Era Sincai omu de statu de midi-Iocu, plinu la trupu, dar mai multu os-

I Quare portat vestra Spectabilitas volumen illud, tantam. sarcinam in dorso ? - Hic {etusmeus est, in quo post {ata glori{icabor; si ?on pudet [ecisse, nec portasse pudebit. Vedi eo­reapondentiele lui Gavra publicate in fruntea editiunel Chronicei Sincaiane, de Ia 1844, in Bud'a,

t Laurianu, Biograp'a lui Sincai.3 A. Papiu llarianu, Ist. Dac. Super. tom. 1, edit. 2, p. 140.• Laurianu. 1. c. - n. Cipa1"iu in Foia pentru minte, mima si literatura de la 1841, No. 42,

dice ca: -pre la 1814 s'a mal iutorsu erasi la Blasiu, că se-lu prhnesea a dou'a ora la mo­nastire.» D. Laurianu dice: «Eplscopulu Ioan Bobu, de si vedea pe Sincai cellu plinu de merite,ca a ajunsu Ia estrem'a miseria, totusi nu se putu impaca cu dâusulu. Sincai pleca pe josudin Blasiu plinu de maehnire.»

5 Concordia No. 51-514 din 1866 publica matrieul'a morte! lui SincaI. Vedi Cipariu in Ar­chivu, a. 1868, p. 297.

- 28-

SORU, cu umerii largi, cu pieptulu latu si essitu in afara, purt a mâu'a cu ba­stonulu inainte , passiadu cu mare gravitate si pucinu leganându-se, capulumare, accoperitu cu peru raru si caruntu, fruntea larga, proeminente si des­nudata de laturi, sprencene tufdse negre mai imbinate, ochi mari si plini defocu , coperiti cu nisce gene cu' peri rari inceposiate, faci'a cam lungaretia,fusca, rnmena, pucinu cam ciupita de versatu , nasu romanu prelungu, musta­cie lncaruntite, pre cari le netediă cu f6rfeci, gur'a , buzele, proportionate,barb'a rasa, rotunda. Oautatura-i era indrasnetia si iusufflatorla de respectu,dar in trassurele feciei puteai cunnosce adencimea gânduriloru si necazurilorucu cari tata vietl'a avusse a se osii. Avea voce sonora, barbatesca, vorbia a­pesatu , bine articulatu, liberu si cu indrasnella, ca barbatulu care are de undesi scie ce se vorbesca, siguru fiindu in mintea si abilitatea sea. Din vorbelelui vedeai indata, ca omulu multu simte in sine, si multu indrasuesee. Gesti­cula cându vorbiă ; era veselu, glumetiu, sarcasticu chiaru, dar farte placutuin societate , far a perde câtusi de pucinu, prin glumele ei sarcasmii sei, dingravitatea purt ării si din respectulu ce inspira. Se dice ca cumu vedea omulu,'i facea versuri. Mersulu, starea si tota purtarea sea era maretia; simtiai in­data spiritulu inaltu ce locuia intr'insulu, nu mai pucinu omulu plinu de in­credere si siguru in lucrarea sea, Passi avea indrasneti si sprinteni pre lângatata etatea cea inaintata. Cându intra in vre o adunare, cautarea tutuloru otragea asupra-si, si nu putea remâne necunnoscutu, In tata purtarea sea aveao mândria lat ina si o indrasnella care nu-i siede ă reu.

Imbraccamintea in care vediura pre Sincai in Blasiu pre la 1812, eră se­raca, dar nu drentiosa. Unu caputu de pănura, colorea tabacului, care prinportu perdusse multu din colorea sea primitiva; unu peptariu de alta pănura ,

care 'i accoperi ă totu peptulu si pântecele pin din josu de cingetorla, cu na­sturi galbini si gatiri simple la gaurele nasturiloru ; cioreci unguresci de pa­uura veneta inchisa; pelerîa inalta, lata in margini, cam vechia, si nisee cismeordinarie in piciore, era tata imbraccamintea barbatului demnu de o mai bunasorte, El' imbraccamintea lui officiale era, nadragi vineti sinorati, spentieIluseu scurteica si dulama pre umeru, midi-Ioculu incinsu cu sabia, fiindu no­bilu de Sinea.

Etta cumu eră Sincai!Asserneni calitati, atâta superioritate si consciintia de sine, apoi curagiulu

si inflessibilitatea principieloru selle, intr'o epoca si intr'unu cercu inferiore sicrcscerei si sciintiei si ideeloru selle, nu puteau se nu-i creedie o multime deinimici potinti, carii 'lu gonira t6ta vieti 'a.

Dupa ce cunnoscemu pre Sincai in t6te vicissitudinile vietiei selle, se cer­cetămu acumu, si affl ăndu-Ie se admirămu si se ne insusimu ideele lui, religiose,sociali, politice , nationali, literarie, si in fine, se studi ămu pre Sincai ci iS4toricu.

- 29-

III.

Ideele lui Sincai.

a) Idee religiose-beserecesci.

1. Sincai se tiueă de besercc'a româna unita cu beserec'a Romei.Ellu incepussc a invetiă, precumu vediuramu, la Unitati (Ariani) si la pa­

rinti, de aci la Reformatii din Osiorhciu, apoi la Iesuitii din Clusiu, si laPiaristii dia Bistriti'a-sassesca. In urma, spre a pute fi tramissu la Rom'a,intra in monastirea din Blasiu. In Rom'a, invetiă theologi'a ca pucini altii,dar 'Iu interessă mai multu column'a lui Traianu si alte monumente alle stra­buniloru nostri. De acollo se int6rse, nu spre a propaga unirea cu Rom'aPapei, ci spre a reinviiă ide'a Daciei lui Traianu. Omu luminatu allu epoceilui Iosifu II, la 1784 renuuciă calugeriei. Popa nu se facu nici odata, că celluce • cunnosceă uaravurile popesci.,1

Intemeiatu pre dissele lui Tertullianu si Origene, autori din seclulu II, Sincai«nu fara temeiu gândesce ca intre stramosii nostri cei de 'I'raiauu purtati iaDaci'a, atunci inca au fostu multi crestini.s Inceputulu crestinărei Româniloru'lu probedia la anii 174, 319 si urmatori ai Chronicei, sustiindu ca «nu Ro­-mânii au luatu credinti'a lui Christosu de la Goti sau de la Sloveni, ci Gotii-si Slovenii s'au luminatu prin Români.»?

Cându vine a narră certele si luptele beserecesci intre Appuseni si Resari­teni, etta cumu Sincai, cellu ce invctiasse in Rom'a, scie a le judecă, cu deose­bire din puntu de vedere românescu. "Foca (dice) dupa ce au appucatu imperatî'a-ci se si-o intaresca, pre multi au ommoritu, si temendu-se ca nu cumu-va«se-lu afurisesca patriarchulu Qiarigradului pentru ucciderea imperatului Ma­«urichie, au scrissu la patriarchulu Romei, in care epistola da patriarchului Ro­urnei titlulu de Ecumeuicu, adeca preste toti patriarchii si archiereii ; care-titlu dupa aceea l'au si tinutu toti patriarchii Romei pina in dio'a in care-scriu acestea. Batar de nu l'aru fi tinutu! pentru ca titlulu acest-a au stricatu«dragostea intre Rcsariteni si Appuseni.s"

Despre Cirillu si Methodie de la carii primira Bulgarii crestinetatea, si carilassându· apoi pre Bulgari, dupa cari se batea Fotie, trecura se invetie pre

I Chron. a. 15142 Chron. a. 174. 319. 325. 370. 404.3 Chron. a. 6 <12.

- 30 -

Moravi, Sincai dice: -Nici e de a te miri! ca sântii Ciril1u si Metbodie nu•s'au suppusu patriarchului Fotie : pentru ca acest-a era Grecu. era ei diaosi.. Români, dintre colonii lui Traianu, carii, fiindu uniti cu Bulgarii, pre Greci.. mai ăntâiu nu- i putea sufferî stapâni. Pentru acest-a au inceputu si Bogore,.acum-a·Michail, a tramitte soli, acusi in Germani'a, acusi la Rom'a vechia, pen­•tru invetiatori .• 1

Despre Fotie dice : -In allu optule soboru ecumenicu in Qiarigradu Fotie-s'au afurisitu, pentru ca rapisse scaunulu patriarchicescu pina cându traiă

-săntulu Ignatie, era nu pentru alta ceva; ca-ci Fot ie altmintrelea era bunu.. crestinu si mare pravoslavnicu; numai câtu era si pre-invetiatu, si pricepea. tote mai multu si mai bine de câtu toti carii au traitu pe vremea lui: dreptu­«aceea s'au si pornitu a apper ă credinti's Resariteniloru improtiv'a Appuseni­«Ioru carii tata ocârmuirea bisericei lui Christosu o tragea la sine, carea nu·au pututu dobândi vre odata, precumu tata theologi'a cea curata, inca si cea"din Rom'a vechia, undeam invetiatu acestea, arrata.• 2

Vorbindu despre unirea ce facusse cu beserec'a Romei Ionitia, domnulu siimperatulu Româniloru si allu Bulgariloru, pre la 1202, Sincai se grabesce ainsemna ca prin acesta unire -Românii si Bulgarii nu si-au Iassatu legea si-obiceiurile celle mai din nainte, ci numai asia s'au SUppU5U bisericei Romei,«ca se tiie pre Pap 'a cellu mai ântâiu intre patriarchi si se nu hulesca pre«Latini si obiceiurile loru. cumu au facutu si Românii din Ardelu cându s'au•unitu. » Adaoge apoi: «Era Russii din Poloui'a si Ungari'a nu bine au lu­«cratu cându au adaogatu in simvolulu crediotiei cuvintele: «si din Fiiulu,»-caci legea si obiceiulu cellu vechiu au trebuitu tinutu. Asia ar fi fostu u­t<nirea adeverata, ca Appusenii se tina obiceiurile salle, si Resaritenii erasi•alle salle, si unii pre altii se nu se huIesea.D 3

Acesta unire a Româniloru depreste Dunare, Sincai ar fi doritu se fi tinutu,dreptu seutu sllu nationalitatii române contra slavonismului, si mai cu semaa grecismului. Pentru aceea ellu 'si esprime parerea de reu ca prin actele con­ciliului allu optule ecumenicu din Constantinopole, Bulgari'a, in contr'a voin­tiei Bulgariloru si a Rom âniloru deacollo , se lua de sub patriarchi'a Romei,si se dete patriarchiei de Constantinopole. «Barem de nu s'ar fi intemplatu«acest-a (dice Sincai) ca Românii mai fericiti aru fi fostu, de s'aru fi sup­«pusu patriarchiei din Rom'a. »"

Se ascultămu acumu pre Sincai cându vine a vorbi, in seclulu XlII si UI'­matoriele, despre incerc ăriie violente alle scaunului Romei de a suppune preRomânii din tote provinciele Daciei. Etta cumu graesce la a. 1236 allu Chro-

1 Cliron. a 861. ef. 845. 866. 867.2 Cliron. a. 869.3 Chron a. 1202.• Chron, R. 869. - Vedi ei A. Pariu Ilarianu, Istori:a Dac. Sup. 1, edit, 2. p, 2 Dota 2.

- 31 -

mcei : GCrestinii in timpurile de acumu se mânca unulu pre altulu, si acest-a-o facea din indemnulu archiereiloru celloru mai mari, carii numai intru a­«ceea se serguiă, ca se-si latiesca domnîele, era nu adeverulu, nici credinti'a-si dragostea crestinesca. De aci au urrnatu de Latinii versa sângele Greciloru,«si Grecii allu Latiniloru; Românii cei de a stâng'a si de a drept'a Dunarei«dimpreuna cu Bulgarii avea grije de la carii voru pute mai multu rapi, de-Ia Greci sau de la Latini; era Ungurii, indemnati de Grigorie allu IX pap'a.. de la Rom'a, numai de aceea se grijiă, cumu aru pute suppune siesi pre•Români .si pre Bulgari; dreptu-aceea Bela IV inca din a. 1233 si-au«datu sie titJulu acest-a: Bela din mil'a lui Dumne-dieu ântâiulu nascutu allu«craiului Ungariei, Dalmatiei, Creatiei, Ramei, Serviei, Gallitiei, Lodomeriei,-Bulgarie! si Comaniei, ne gândindu despre aceea ce i s'au intămplatu dupa«aceea mai de multe ori prin Tatari, despre carii dicu annalii bisericei Bra­«siovului : a. 1236, Tatarii de nou au pradatu Ungari'a, si in Ardelu au zebo­-vitu sieptc anni.»1

Tantllm religio poiui! suadere maloruml «Asia ne urgisescu Appusenii pre-Besariteni l- dupa profunda si admirabil'a traducere a lui Sincai.s

Aceste peccat6se incercari alle Romei le are Sincai in vedere cându venindula introducerea protestan tismului in Transilvani'a, dice: «Dumnedieu ceJlu de«susu prin Isavel'a si prin fiiulu ei au inceputu a bate pre Românii din Ar­«ielu, pre carii 'i .mâncasse Pap'a de la Rom'a mai nalnte, ca-ci nu s'au ple­«catu lui se-i fia dcbitoce, nu oi suffletesci. Care lucru l'am arretatu la annii«trecuti, si tocma s'au adeveritu in timpulu in carele scriu acestea, ca fiesce­«care episcopu numai atât-a putere are, câta i-au datu Domnulu nostru Is.- Chr., nu câta i-au datu imperatulu Foca, Carolu cellu Mare, Mahometu II,•sau Bonaparte de acumu. Acest-a este credinti'a cea adevarata. Care are dreptu«dintre imperatii aci numiti, judece altii, ca cu credu ca-biseric'a lui Chr. va-remâne pina la sfirsitulu vecului si a dou'a venire a lui.» Asia scrieă Sincaipre la 1810 in Sinne'a la comitii Vass."

Intr'altu locu" erasi: -Er dupa ce s'au milostivitu a totu puterniculu Dum­•nedieu a certa mâudria Sântei Bisericei Romei prin medullările ei, adeca prin..Protestanti... (acest-a dicu nu ca dora ca insumi m'asiu abate de la acellea«care le-au descoperi tu Dumnedieu. le-au invetiatu Domnulu nostru Is. Chr.,sle-au propoveduitu SS. lui Apostoli si Ucenici, si Sânta Biseric'a lui mi 'e«la se le credu, ca-ci acestea t6te le marturisescu, si cu ajutoriulu lui Dum­medieu sunt gat'a a le apperă si cu punerea 'vietiei melle ; ci pentru ca sciu

1 Ckron. a. 1236.• Chron II. 1G99,3 Chron. a. 1571.• Ohron. a. 1514.

- 32 -

•naravurile popesci, ca unulu carele am fostu intre dânsii, SI in cinulu loru•cellu mai de josu in sântire, dar allu douile in deregetoria, ca unu canonicu-in diece anni, dc la annulu 1774 cându plinissem ai verstei melleTă anni,•pina la annulu 1784), nemulu nostru cellu românescu intregu, adeca nu DU­

a mai prostii, ci si nobilii din Ardelu si părtile tierrei unguresci, pentru ca•n'amu primitu ratecirile Protestantiloru, precumu nu primissemu obiceiurile•bisericei Romei mai nainte, la atât-a au ajunsu, câtu numai sufferiti s'au ti­o nutu in Ardelu si partile tierrei unguresci» scl.

Bine cunuoscendu narauurile popesci; ellu chiama cu v6ce inalta" luarea aminte a nemului românescu asupr'a -viclesiugului nemuriloru straine, care cu•frurnăse pretesturi , mai allessu alle legei crestinesci, in care eu vreu se moriu«(dice Sincai) insiella pre bietii Români de-i stapânescu si in dio'a de acumu...o Ce vreu Archiereii acestia ? (intreba iellu) se te invetie se-ti prinda partea•pre lumea acest-a , au se te duca la ceriuri? Nu crede, o Române 1 pentru"ca numai pung'a ta o voiescu, ca se-si imple pungile loru, si tu se remâni•robu acellor-a pre carii mai marii tei i- au stap ănitu 6re-cându. Descepta-te•dreptu-aceea, o iubite nemulu meu, si ai minte1. 2

La a. 1584 Sincai spune cumu «Grigorie XIII , pap'a de la Rom'a (nu vreu-se scriu , pentru ce) pe vremea acest-a au lnnoitu caIindariulu, si vrea ca toti-crestinii se primesca innoirea aceea. Era Georgie Mogila, mitropolitulu Mol-«iovei , i-au scrissu, precum arrata Okolski, se dea pace Româniloru, se re­"mâna pe longd. calindariulu cellu vechiu, si l'au ascultatu pap'a in annulu de«acumu.s"

Multu 'lu supera pre Sincai amrnesteculu papiloru in trebile Moldaviei si alleRomâniei. Asiâ la annulu 1595 allu Chronicei, vorbindu despre Resvanu voda,dice : •Cine vre se scia mai multe, citesca pre Istvanfi... si archivulu din Va­-ticanu . Dara eu me miru si me ciudescu, ce au avutu Climentu VIII, pap'a"de la Rom'a, de a se ammestecă si in lucrurile Moldovei, cându n'au avutu-gănduee ajute pre bietii Moldoveni, fara numai se-i suppuna sie. '" La a.1603 din Chronica inca insemna cu o fina ironia , ca •Sântulu parinte de la.- Rom'a, Climentu VIII, ca unu bunu pastoriu suffletescu, nu si-au uitatu de

I Chron. a. 1563.1 Auditl pre Sincai, voi Iesuitl români de la Oradea-mare, de la Gherl'a si de. .,si de aiurea,

voi carii in aceste dille alle luminei si alle libertatii, cutediati a indemnâ pre Români semerga la siuodulu Catoliciloru uuguresci de la Pest'a ; voi carii mergeti cu cutedianti'a pina ad,i Românilorn Uniti numele slrainu si urrîtu de Catolici, ca si cumu a fi unltu in patru puntecu Catolicii, ar insemna a fi Catolicu adeea Ungurn, papistu adeca Iesultu ; voi carii prin ace­sta si alte assemeni criminali appucaturi cercau a rumpe de totu o parte insemnata a Româ­niloru din corpnlu eellu mare allu natinnei, - auditi pe profctulu Sincai, si pin mai ti timpuconvertltl- ve!

a Chron . a. 1584., Cliro» , a. 1595.

in trecatu, intr'oca la Sfetagor'a nu

in Români'a si insi de la poporu. ,

- 33-

«leregetorf'a pastoresca , ci au scrissu imparatului Rudolfu II, ca Ieremia Mo­«giln domnulu Moldovei are porunca de la Port'a turcesca- SC!.l

Despre Iesuiti scrie in urmatoriulu modu:» -Pentru că cei ce se voru nasccosi voru trai intru avenire se scia cine au fostu Iesuitii, etta telculu: Acestia-au fostu unu cinu calugerescu urditu de Sântulu Ignatie Loyola Spanioluln,_cu pucinu dupa ce au incetntu Martinu Luther in anuulu 1517 a si semenă

-eresulu, in care cinu nu se priimiă altii, fara numai aceia carii eră f(;rte de«mare vitia si bogati de nemu, au pre-Iormosi ; cu care trei lucruri avea in­otre sine pre cei mai sdravcni omeni, pentru ca cei cu mintea mare straba­-teă tate, cei de ndrnu mare pliniă tate prin rudcniele salie. cei formosi era-vediuti la toti si mai allessu la femei, prin care apoi lucra cumu vreă. Nici-e minciuna acest-a, ca-ci o-am cetitu acest-a iu regulele loru celle ascunse_si numai cu mân'a scrisse, care eu insumi le-am datu din porunc'a cardina­-Iului Stcfanu Borgia, se le lege in cordovanu rossiu iutr'auritu, cându eram•bibliotecariu in collegiulu de propaganda ţidc din Roma."

Intr'altu locu" arreta reu obiceiulu Iesuitiloru de a fura acte publice, di­cendu: •Scrissori'a acest-a» (e vorb'a de o scrissoria a mai multoru boiaridin Fagarasiu) «carea trebuia se remâna in originalu in archivulu vladicescu-din Blasiu, 'dupa reu obiceiulu loru o-au furatu Iesuitii si o-au trimissu pro­«vinclalului loru lui Hevenessi, carele o-au legatu intre scrissorile celle multe-care totu cu rapirea si cu furtusiagulu le-au adunatu, spre mare pagub'a•multor-a, dar mai vertosu a Ardeleniloru, de la carii donatii inca au rapi tu-Iesuitii, si pre multi au stricatu cu totulu, mai allessu dintre Românii nos--trl, carii era mai zaluzi intre ceialalti Ardeleni.»

Sincai bate pre fa<;ia crediuti'a desierta. Eilu taxedia,parcotese scurta dar coprindietoria, de minciuna, credinti'ap6te traîvre o parte mueresca, inca nici dintre passeri.?

La annulu 1701 allu Chronicei" spune: «Dositheiu patriarchulu Ierusali­-mulu! venisse in Ardelu la Brasiovu, câtu se eera mila de la crestini, câtu-se-si venda indulgintiile sau ertările de peccate, de care si tatalu meu Ioan.Sincai 'si cumperasse un'a cu 40 de lei, ca se i se puna pe peptu cându se-va astrucă, dara eu n'am lassatu se i se puna, bine sciindu ca darulu lui-Dumnedieu nu se pote vinde pe bani."

Vorbmdu despre Pachomie, care pre la a. 1512 venisseMolda'Vi'a, si strinsesse mare summa de bani de la boiari

I Chron. a. 1603.'. Ohron. a. 1604.!. ChroTl. a 1711.

~ Chron. a. 1691.6 e/won. a. 1701.

- 34-

Sincai observa: «lin care poti inretiă, cumu trebue tunse oile celle cuven­•tat6rie .• I

II Se vedemu acumu pre Sincai, Unitulu, care studiasse in collegiulu depropaganda, cumu judeca eilu Unirea Homâniloru cu beserec'a Romei.

Omu luminatu ce era, bine sciindu ca celle patru punte, «necumu neinve­tiatii, dar nici carturarii le intiellegu, ci numai plevc oorbescu.v» eJlu judecaUnirea din puntulu de vedere allu folosului nationalu. Nimen nu seiă maibine, si nirnen mai multu de câtu densulu n'avu curagiulu de a arretă fraud'a,tradarea si violenti'a prin care se facusse acesta unire. Ellu, ca si Klein,"arrăta ca scopulu era de a immulti prin Uniti, in folosulu Unguriloru, nume­rulu scadiutu allu Catoliciloru, si a desbină, a slabi, si a arruncă pre Români.sub pretestu de reli riune, in noua servitute unguresca, EUu arreta.! dupaBethlen, cumu la sinodulu din 1701, in care se subscrisse acea fatale unire,-multimea cea mare a preotiloru românesci ca nisce berbeci negri unii mergea.inainte, altii pre de laturi, altii din dereptu; multi mergea plângendu, si unii«iintre densii diceă : Acumu secera ordiulu, dar dupa ordiu voru secera si-grăulu ;» cumu imperatulu de o parte publica patente, ca !iberu este Romă­

niloru a trece la ver-care religiuue, el' de alt'a, scrieă in secretu, se nu gân­desca cu patent'a, ci din t6ta puterea se se aevoiesca a lat! Unirea; curnu setrimitteau catane nemtiesci asupr'a celloru ce remâneau credinciosi besereceistrabune;" cumu la inceputu, preotii români, dupa promisiunile ce li se de­desse, se iosiellassera a crede ca ei, prin Unire. fara de scirea loru, toti s'auboieritu; ci dupa ce vediura cu timpulu, ca totu intru acellasistatu remasera,incepura 6menii a se lapedă de Unire si a pofti preoti neuniti cari se le servesca,'pentru care apoi multe baiuri si nevoi au avutu, pentru ca acellor-a nici prun­cii li se boteza, nici mortii li se ingropă.• 6 Arreta, in fine, g6nele, intemni­tiările si t6te sufferintiele credinciosiloru,? carii nici episcopu aveau.

Se intreba Sincai nu o data, ce folosu au avutu Românii din acesta unire,la care etta cumu respunde:" «Latinii pre-multu s'au ajutatu prin Uniti, pen­-tru ca proporti'a loru (a Catoliciloru unguri), numerându si pre Uniti, cu«multu mai mare era. numai de le-aru fi multiamitu Unitiloru, sau de le-am-multiamî si i fi timpulu de acumu. Ci noi Românii, de vomu lua afara clerulu

I Ckron. a. 1512.• Cbron, a. 1514.3 Chron. a. 1696., Cbron, a. 1701.s Chron. a. 1700.s Chron. a. 1698.7 Chron. a. 1702. 1703 etc,• Chron. 3. 1699.

35 -

.cellu unitu, carele inca mai numai atât-a se socotesce câtu a cincea r6ta"la carru, ce folosu amu avutu sau avemu din t6te acestea. De vrei a intiel­.lege si mai apriatu lucrurile acestea, citesce pre Cserei.» Care Cserei ettaapoi cumu vorbesce la Sincai! despre vladic'a Atanasie care facusse Unirea, ca-mergendu elin la Vienn'a, de cardinalulu Colonich cu forte mare cinste s'au•primitu si i-au arruncatu unu lanciu de auru in grumazi: acest-a i-au fostu.t6ta mergerea inainte, ca tocma precumu lucra draculu, de cauta voi'a omu­-Iui, pina ce-Iu adduce la peccatu, apoi 'lu porta pre unde vre, asia au facutu.~i cu vladiculu, pîna cându l'au appucatu in cursa: pentru ca papistasii cu-teta sfiell'a 'Iu cinstiă plu atunci, el' dupa aceea i-au luatu tota ocârrnu--irea din mâna, si este unu Iesuitu lânga densulu pururea, fara de a ca--ruia seire si voia nici O carte nu p6te scrie cuiva. Bucurosu s'ar lassă de«mire ca acest-a, dara nu-lu lassa. De au mâucatu saratu, bee, ca adeveratu.i-oru imple pacharulu.• La care Sincai adauge: -Ce scrie aci Cserei, numai-despre Iesuititrebue intiellessu, macaru ca si acuma se affla nebuni ca 8­

<aceia, carii gândescu ca Greco-Catolicii pentru ca se numescu Uniti, trebue.se fia suppusi Romano-Catoliciloru ; ci intielleptiunea arrata, ca a fi unitu<cuiva atât-a insemuedia, câtu a fi lui assemenea, si nu suppusu. Baremu de<s'ar arretă si cu fapt'a, ce arrăta intielleptiunea.• '.!

La annulu 1721 di.n Chronica, Sincai arreta cumu Românii unindu-se cuRom'a, pierdura dreptulu de mitropolie ce aveau mai inainte. ElIu apune caepiscopulu Patachi .care si latinu se facusse, 'si bagasse in capu inca de te­neru, ca nu pete fi vre o episcopia adevarata pre lume, de nu va fi intaritade patriarchulu Rornei ;» ca acestu Patachi ceru canonizarea episcopiei Faga­rasiului de la pap'a de la Rorn'a. Inse. •biseric'a Rom'âniJoru din Ardelu (dice«Sincai), allu careia archiepiscopu S. Teofilu au siediutu in soborulu ceIlude-ântâiu a t6ta lumea si de ântâiu de la Nice'a, unulu fiindu din cei 300 SS.•parinti, ce lipsa au avutu de intarirea patriarchului Romei? Au nu pentru«aceea s'au facutu episcopi'a Fagarasiului, ca se Se ingrope mitropolf'a Belgra­«lului? Dara pentru ce se se ingrope mitropoli'a? Au nu pentru aceea ca Ro­-mânii se fia suppusi nemuriloru acellor-a pe care ei le-au intorsu la cresti--netate ? Venindu apoi a vorbi despre bull'a papii Clemente XI, prin care seintaresce episcopi'a Fagarasiului sub chiamarea seu chramulu S. Nicolae, bullain care se vorbesce de Greci, Ruteni, Români, Rasciani si altii, Sincai con­stata inainte de t6te ca Românii tinendu chramulu cellu vechiu allu archie­rîei sălle, chramulu Pre-Sântei Treime, n'au priimitu bull'a patriarchului Cle­mente; dice apoi despre acesta buIla: «multe buIle patriarchicesci am cetitudn viW'a mea, dar bulla incâlcita si fara de intiellessu ca acest-a n'am ce­.titu j dora Dumnedieu au turburatu mintea cellui ce o-au scrissu, pentru ca

4 Chron. 8. 1701.

- 36-

«n'au fostu spre binele si Iolosulu, ci spre reulu si stricarea Româniloru din-Ardelu .• f;r dupa ce da estractulu ei, dice : «lcspre bull'a acest-a eu ade--veratu mai multe asiu pute graf, ca-ci ce Greci, ce Ruteni, ce Rasciani sauuSerbi au fostu pe vremea acest-a in Ardelu, carii se se fia unitu? au nu si-au«arretatu curtea Romei prin numirea nemuriloru ce nici au locuitu in Ardelu,«necumu se se fia unitu cu miile, t6ta nesciinti'a si necunnoscinti'a nemuriloru«pe care vrea se le pasca? Dissei ca asiu pute mai multe cuventă, dara me«temu de limbele celle clevetit6rie si de crierii cei golli, carii lesne aru•pute stămi despre mine ce nicigândescu cându scriu acestea. O intrebare-totusi indrasnescu a face, care este acest-a: Dintre doui archierei românesci«din Ardelu, adeca Ioan Bobu si Vasilie Moga, carii si astadi in dio'a de Sânta­-Mari'a mare din aaulu 1811 traescu, care s'ar pute dice cellu adeveratu ur--matoriu allu Sântului Teofilu? Sincai gassesce de prisosu a raspunde caMoga. 1

Vorbindu despre acestu Teofilu, Sincai dice: «fiindu-ca Teofilu se iscalesce-pre sine, numai allu mitropoliei Gotiei, mare intrebare este, a careia cetati-mitropolitu au fostu? mie mi se vede ca al' fi fostu allu Belgradului din- Ardelu, pentru ca inceputulu mitropoliei cei romănesci din Belgradu aiurilea«nu-lu affiu; târdiu sftrsitulu ei s'au facutu in annulu 1721, cându s'au mi­«Iostivitu Innocentie pap'a de la Rom'a (mai ântâiu Climentu) a ne darui cu e­-piscopia. Fagarasiului in loculu mitropoliei Belgradului, pentru aceea pentru-ca ne-amu unitu cu biseric'a Romei.s" Ce satira amara!

Se mai cetimu urmatoriele cuvinte alle lui Sincai despre Unire:" -Uniream'au statu nici sta din alta, fara numai se nuclevetimu pre cei ce tinu de«biseric'a Romei, pentru obiceiurile loru, era noi Românii se tinemu obiceiu­"riie bisericei Resaritului, si Latinii inca se nu ne clevetesca pre noi, ca-ci-celle patru punturi, care sunt intre Uniti si Neuniti (cu ertare se fia dissu-de mine) necumu se le scia Românii cei prosti si neinvetiati, dara dintre«carturarii românesci inca multi nu le intiellegu, ci numai pleve vorbescu,«neintiellegendu unulu pre altulu, Unirea acest-a mai pre urma numai popi­-Ioru au folositu, ca acestia au dobânditu pucina scutintia cam anevoia, dara-nobilii au remasu si remânu cu buzele dremboiate pina astadi, ca-ci Latini--Ioru destullu le este ca, insiellându pre Români in partea loru, au pututu-invinge cu numerulu pre Calvini, carii in sine era cei mai tari in timpulu-acell-a.•

1 Chron, a. ]721. cf. a. 1697 unde dice: «Dintru acestea poti cnllege câtu s'au nevoitu dus.-manii spre striearea nemului româneseu. Iesuitii inca lIsi;'t lucra pentru tolosulu Româniloru,-ca ei apoi se obladuesca preste Români. Dreptuaceea n'au si numitu Pater Barani prc-Teoâlu mitropolitu, eumu era, ci numai episcopu.•

2 Chron. a. 325.:1 Chron. a. 1514.

--- 37 -

Câte era se ne mai spuna Sincai despre Unire, daca mergeti ellu cu Chro­nic'a mai nainte de annulu 1739, chiaru de unde istori'a Unirei deveniti maiinteressautel

Din cari t6te se vede ca ellu, Sincai, ca si Klein episcopulu, Klein caluge­rulu, Petru Maior, si toti Blasiauii luminati din seclulu XVIII, cunnosceă totureulu fatalu produssu prin Unire, nici vedea altu lecu, de o cam data, sprea micsioră seu allină reulu, de câtu strict'a marginire in celle patru punte,de nimen intiellesse,

Se trecemu la ideele politice-sociali alle lui Sincai.

h) Idee politice-sociali.

1. Sincai era nobilu, vechiu nobilu. Ellu tineă la acest-a si o spunea adesea.'Ellu aveă cuventu: pentru ca Iosife II. iubitoru!u de omenire imperatu, mu­risse, si priucipiele revolutiunei cei mari, in Ungaria si in Transilvani'a nuaveau sensu. Românii, numai ca nobili puteau aspira la drepturi. Era pre a­tunci de interessu nationalu românu, ca nobilii români se nu-si renege origi­nea, se-si pretinda drepturile ca Români, totu-odata se se arrete numerululoru cellu mare.

De aCÎ, Sincai da pre facia, biciuindu-i, pre toti desromânitii si renegatii, in.cependu de la Gorvini, pin la Chemenesci, stranepotii Miculei,2 Betienesci,stranepotii Gettbului,3 Mailatesci,4 apoi losicesci, stranepotii lui Stefanu Iosica-fratutiului din Caransebesiu,» ' Barciaesci, G Telechesci -sementi'a cea române­sca» de pre la Oradea-mare," Nalaiiesci, «Români betrâni si ploati,s S s. a. s.a.Multu 'lu supera acesti renegati, carii, ca Chemenescii si altii «lapedându-se.de nemulu, legea si credinti'a Româniloru din carii erau prasiti,» si facen­duse Calvini si Catolici, ei se alessera apoi cei mai mari asupritori ai Români­loru, -numai ca. se-si pota tagadui nemulu, si se se arrete a fi de nemulu un­-gurescu. Multi domni de acestia ti-asiu pute numeni aci, ci-i lassu pentru-ceasura prin care va merge chronic'a acest-a mai nainte de a se tipari, de

I Epietol'« colra Boi.u. - Eleqia. -- Chro»; <1. 1:2:2:2 ele.

, Chron. a. 127G.3 Cron, :1 1311.• Chl"oll. a. 1G41.

s Chroll. a. 1598, despre Stefauu Iosica dice: «Ved! Iratutiulu din Cnrnusebesi u uasculu, Eiin curtea lui Christofu Bathori crescuta, la câtu au ajuusu.»

6 CMOII. a. 1660 la lioe: u Bareiai inca Cl':l vitia de Roruâuu, prccuum nil-au ruarturisilu siarretatu pre-Iuminutulu l'aulu Bareiui in auuulu 17:1I, câudu se intorcea de la selrnulu celludin Clusiu, in care s'au cetitu instanti'a Roniâuiloru diu Ardclu.»

1 Cbron, a. 1677.• Chron. a. 1674.

- 38-

ase va tipari sub sânta coron'a Ungariei, precumu mi-ar fi voi'a, Tie cetitoriule«bune! fia-ti destullu ca ti-am arretatu carii domni sunt de vitia si poroditia«liaosi Români. macaru-ca si-au stramutatu legea, si prin aceea si nemulu.s '•Ci asia este firea Româuiloru ace11or-a carii din nemica appuca la ceva. diceSincai! despre Corvinu si alti renegati. «Pentru ca Românii (me erte nernulu•meu ca-ci scriu adeverulu) dupa ce. appuca la ceva, mai toti si uita de sine,. 'si uita de sângele din care sunt prasiti ...... Pilde vii ti-asiu pute adduce aici,«lara acellea se voru tipari dupa reposarea mea, ca nucumva se me gonesca.erasi taurii cei grassi din cucuruzu, si se me strapunga erasi ciapii cu c6rnele•salle celle ascutite.• 3

Sincai arreta ca nobilimea unguresca mai tota e de origine straina, «In tierr'a-unguresca (dice ellu)" puciul Unguri diaosi se affl a, in Ardelu de abia d6ue«sau trei familii (dicu de cei mai luminati si mai puternici), ci stapânescu a­«cuma in Ungari'a mai cu sema Chorvatii, Totii si Nemtii; in Ardelu, Româ-•nii cei corciti si Secuii, carii asia s'au latitu câtu in multe comitaturi, mai•allessu in Ardelu, nu se affla boiari Unguri de vitia, fara numai Români si-Secui, prasiti intr 'insele prin casatoriele loru cu Românele si Unguroicele.•Anume ti-asiu pute aci spune t6te familiele si celle din Ungari'a si celle din.Ardelu, care uu sunt, ci numai se numescu pre sine Unguri, dara incungiuru•perirea, care mi s'ar pute intămplă din spunerea adeverului.»

Cu t6ta acesta perdere nationale, Sincai" constata -ca in Ardelu mai multi-nemesi sau boiari de Români sunt, de câtu de Unguri, cumu s'au vediutu la• insurrecti'a din a. 1809.•

Etta cumu Sincai era nobilu, in interessulu nationalitatii române.

Il Dar de si nobilu, eUu scrie cu inim'a sângerânda de câte ori vine lasortea tierraniloru români, fiindu-ca e omulu epocei lui Iosifu H. ellu vediussecu ochii resc611a lui Choria, nrmarisse totu cursulu revolutiunei cei mari, con­lucrasse la petitiunea cea nationale de la 1791, si mai pre susu de tote, Sin­cai era Românu crescutu in ideele românesci alle Blasiului: in ideele lui In­nocentiu Miculu care, pre la 1743, in midi-Ioculu dietei boiariloru unguresci.suspină si planse pentru dreptate, dicăndu ca, de câte ori e vorb'a de Români,nimen nu-si ridica vocea pentru usiurarea si toti pentru apasarea loru, derra pre aci se-lu arrunce pre terestre magnatii turbati ," si care in fine. se pusein pericolu pentru caus'a tierrauiloru ;" in ideele lui Gregoriu Maior episcopulu,

I Ckron. a. 1514. cf. 1224. 1653., CkrQII. a. 14:>8.3 Ckron. a. 1490.• Caron. a. 1440.5 Chron, a. 1653.6 Tesauru de mOllumente istorice. III, 302., P. Maior. lstor. Beser, p. 350.

- 39-

care, vediendu pe credinciosi fara locu de besereca, ridica mânele la cerumsi esclamă: -Dornne Dumnedieule, asia 'ti trebue tie, daca ai datu totu 10­culu domniloru, de n'ai acurnu nici atâtu că se-ti ridice omenii casa.' I

Etta in ce idee crescusse Sincai, si etta dar cumu vorbesce ellu despre tier­rani:" «prostii (tierrauii) la atât-a ajunsesse pe vremea mea de se vindea ca«dobitocele fara de locu, nu cu loculu pre carele locuia impreuna; afara de«slujbele care le facea dornniloru pamăntesci, incependu de luni pina sămbata

.ser'a in t6ta septemân'a preste totu annulu, duminec'a fiindu-ca alta nu se-puteă lucra, domnii cei pamentesci pre iobagii sei 'i trimitteă cu carti pre la«alti domni. Preotii românesci trebuia se dea dajde domniloru pre annu si se-Ie cresca câni; pre feciorii loru 'i rapiă de la iovetiaturi si facendu-i cur--teni 'i siliă se-si mute legea si credinti'a, si altele mai multe facea domnii.cbi pameutesci cu bietii Români, mai vertosu domnii aceia carii se lapedasse"de nemulu, legea si' credinti'a Româniloru din carii era prasiti ......Românii-cei prosti au gemutu sub tirannla pina la a. 1785, cându s'au milostivitu au--gustulu imperatulu losifu II a strica iobagî'a...... Barem de ar fi traitu im--peratulu losifu, pîna cându ar fi usiuratu si jugulu bietiloru prosti, carii nu-multu s'au usiuratu prin stricarea iobagiei.» Asuprirea cea mare «a bietiloru-Româniloru din Ardelu, cari si acuma (13 decemvre 1809) gemu sub jugulu-cellu greu allu domniloru pamentesci (macaru ca s'au stricatu iobagi'a), ca-cimu au vre o ruptoria de slujba, cumu au prostii din Ungaria, U - Sincai odateza mai cu sema de la epoc'a despartire! Ardelulul de Ungari'a."

Peccatu ca Sincai Da ajunse si la anula 1784 allu Chronicei selle.

c) Idee politice-nationali.

I. Sincai, in Chronic'a sea, e departe de a fi numai. Ardeliauu, ellu e Ro­mânu din tote partile arnbeloru Dacie. Chronic'a sea e pentru toti Românii.La Miron Costinu, cu retragerea legiuriiloru si invasiunea barbariloru ; la Can­temiru, cu a dou'a descallecare, din Fagarasiu si din Maramuresiu, de o datacu fatal'a despartire, se intrerumpe firulu ideei unitatii române. Sincai, mai Ie-

I Tesauru de monumente istorice. III, 302. - Inaemnamu aci ca Gr. Maior fiindu nevoltu a selassă de vladieta iu a. 1782, se retrasse in monastirea din Alb'a-Iull'a. COtra appusulu vietieis611e, multe 'i fu datu a vede in acesta cetate. Ellu traiă inca pre cându Choria ai Closca furaprinsi (27 decemvre 1784) ai apoi addussl in ferra la cetatea Albei. La 29 decemvre betrânuluepiseepu 'si taeuase testamentulu, si muri apoi pre la inceputulu lunei februariu 1785, cu vre odoue-trei septemâni mai inainte de neomen6s'a esseoutare (28 rebruariu) a marttriloru poporuluiromânn, Vedi despre Gr. Maior, P. Maior lst. beser. p. 210 seq, Gipariu, Acte si Fragmente,

p. 28-29, 39-55 lit. b), cf. 144 lit. s). etc.~ Chron. a. 1514.J Chron. II. 1526.

- 40 --

ricitu, incependu de la Traianu, nu scapa din mâni acestu firu allu legatureicommune, pîu in dillele selle.

Ide'a fondamcntale ce domina in t6ta oper'a , ce scapera pre fia-care pagi­na a Chronicei, e, ca suntemu Latini, Romani, fii ai lui Traianu, si ca Daci'ae a Româniloru.

Ide'a cea mai mare, demna de Michaiu Vitezulu, o gassimu la a. 1453 alIuChronicei, unde astfelu vorbesce despre luarea Oonstantinopolei: e Dlugos scrie:«~Iarti inainte de serbatori'a S. Margarete, intrându craiulu (Poloniei) iti Ora­I covi'a - -- slaba veste s'au addussu prin cartile si solii lui Alexandru voe­-vodului Moldovei, ca Qiarigradulu, metropolea Greciloru, s'au luatu prin im-•peratulu Turciloru. Si eu inca dicu (adauge Sincai) slaba veste! pentru ca•prin luarea Qiarigradului de Turci, s'au stinsu cu totulu imperati'a stramo­-siloru nostri, carea ei cu multa versare de sânge, dara cu mai multa drep-• tate o câstigasse pre sern'a nostra a Româniloru, ca pre sem'a uuoru nepoti,•nu pre sem'a Greciloru, carii fan vre-o cadintia si numai cu viclesiugu au«rapscitu imperati'a, ba inca si numele de la noi: ca-ci Grecii nu sunt Romani«le vitia, precumu sunt Românii, pre carii acumu inca i-aru batjocort Grecii, numaiI de i-aru pute, dupa cumu am vediutu cu ochii si am auditu cu urechile. scl. t

Oh! câti Români nu sunt si astadi, carii, de parte de a se pute urca, nupotu se privesca macaru, fara a ameti, la inaltimea acestei idei!

In totu cursulu chronicei imperiului bi santinu, face attentu pre lectorulu 1'0­

mânu, ca reu si fara calle Grecii 'si detera numele de Romani.•Eu insemnu«uei (dice Sincai)? ca, dupa ce au cuprinsu Românii Daciele si Mesia de josu,'fire imperatii din Ciarigradu multi autori nu i-au mai numitu oi Romaniloru.aci ai Romaikiloru; precumu se numescu pre sine Grecii de acurnu, ca-ci Grecii-făra ajutorulu Romaniloru n'au pututu mosceni glori'a stramosiloru nostri." --Grecii pre sine pîna astadi se numescn Romani, pentru ca irnperati'a Resari--tului au fostu a Romanilorn, era nu a Greciloru.• 3- . Prin UOIDani (la scrip-I Iorii bisantini) tu intiellege pretutindene Greci, pentru ca acestia si-au appro­-priatu sie fara de vre o cadintiu numele cellu prc-maritu allu stramosiloru Ro--mâuiloru de aeumu.• 4 - Oitându din Niceta Chouiate care pre Greci 'i numescc•Romani. l' Grecii trebuia se scria (observa Sincai in parcntese)? de i-uru fi

I -Mie totusi reu 'mi pare (continua Sincai) ca lrombarduriulu care au Iucutu armele pre setu'a

«Turciioru cându an luatu Ciarigraduln , de uemu era Dacu, alleca lcomâuu, Urbauu urnnit u,-xi mai inainte slugisse la Greci, apoi peutru seracia lui Iassându pre Greci trecusae la Portu-turceaca. Acest-a bine platindu-se de Muhomclu lI. filCl'<" urme si unelte de stric atu ~irtllri,-

Chron. a. 1453,! Chron. o. 708.3 Chro«. a, 916. V17,

I Ctiron. a. 11~7,

, Chron. a, 1205,

- 41 -

«lassatu mândrt'a pe Greci se-si tina numele si se nu-si schimbe nemulu.• ­«Grecii carii n'au sciutu alte, sau n'au vrutu se scia, fara se poreclesca ne­amurile, celle de a stâng'a Dunarei Scyte, era celle de cotra Appusu Latini,"ca se-si faca propriu numele Romaniloru, ai caror-a numai suppusi au fostu«Grecii, era nu din sângele loru prasiti, precum sunt prasiti Românii si Ita­-llanii, de la carii imperati'a inca numai cu vic1esiugu o-au fostu luatu .• 1 ­

La annulu 1206 allu Cbronicei, arretându cumu imperatulu Ionitia, dupa cestrica din fundamentu si jaful cetatile grecesci cu locuitorii impreuna, câtu senu mai pota reinsuffleti Romeii, se numiă pre sine Romeokion , « tocma bine (in­semna Sincai.)? ca-ci Romanokton nu se putea numi, ne fiindu Grecii Romani.»

Vorbesce de Valachi'a din Tessali'a."Cu deosebita predilectiune cullege monumentele istoriei române-bulgare,

desceptăndu neincetatu simtiulu nationalitatii române asupr'a cotropitoriuluigrecismu, si demonstrându ca adeveratu legitimii eredi ai Constantinopolei siai imperiului orientale, sunt Românii, er nu Grecii.

II. Ideele maretie alle viitoriului, nu impedeca pre Sincai de a vede si ainvetiă essigiutiele momentului pentru fia-care provincia româna.

Româniloru din Principate le arreta periclulu ce vine de la Domnii strainidin Fanaru, pre allu căroru timpu scrieri, Cu invederatu necazu face istori'aunoru Domni că Despotu aGreculu-, ca Ianculu -Sasnlu », Resvanu « Qiganulu••Gasparu Nerntiulu , si alti straini. Anume, vorbindu de Despotu, dice .'-cu minciun'a pc multi au insiellatu, de i-au crediutu, precumu se insiella-si astadi multi din nernulu românescu, de mai multu credu celloru ce nici le-fuge nici le muge de densii, decâtu celloru ce sunt de nemulu loru, si mai se-sfarma pentru binele loru. Ca-ci sângele nu se face apa, precumu este di-«call'a .• Dupa ce-i face istori'a si arreta cumu muri apoi aca unu blastematu- ,adauge: .Ad numai atât-a mai dicu, ca eu asia, aspru scriindu despre Des­-potu, n'am vrutu nici vreu se vatemu vre unu nemu, ca uemurile totc au-pretiu inaintea mea... numai se nu fia de uaravulu lui Despotu .»

Probedia si constata la totu passulu continuitatea si maiestatea domnieloruromâne. Combate, cu invedcrata machuitiune, absurtlele si ncputintiăsele prc­tensiuni alle Unguriloru si alle Poloniloru asupr'a tierriloru române. Arretade unde Românî'a se numi Ungro- Vlachia." Spune cumu Bela, regele Unga­riei, in locu se se gâudcsca cumu se -si appere regatulu asupr'a Tatariloru. 'siinsus! Iara vre o cadintia titlulu de rege allu Comaniei si allu celloru-alte

I Cltl'un. a. 120fj.

, Chrun. a. 1206.

3 eliTO". a. 1231. 131~1.

• ehTOII. a. 1563., Chron. a. 134:J.

- 42 -

tierri vecine} Lu supera multu u fal'a gdlla a Poloniloru si nebunesc'a sidesiert'a mândria a Unguriloru.»? Arreta de unde nascura pretensiunile Polonieisi Ungariei asupr'a tierriloru române, si uneltirile, mai allessu alle Ungariei.cumu se surpe pre Români, si cumu totusi nu isbutira." Indignându-se de fal'aPoloniloru, «se mira ce avea ei cu atâte jurarninte ce cerea. de la Domnii-Moldovei, cându bine scia ca nu se tinu ?4 -Vedi (dice) mândrîa, se nu dicu-nebuni'a amenduroru nemuriloru acestor-a (a Poloniloru si a Unguriloru) care•credea. ca cu multe st6rceri de juramănturi si cu aperările unor-a asupr'a al­«tor-a vom suppune si pre toti Romănii l- Intr'aceea, Stefanu voda, de es­semplu, apropiându-se, dice Sincai, cându de Polonu cându de Unguru, «nici«asculta de unulu nici de altulu, ca unu Domnu si singuru obladuitoriu, căruia

-nu-i era frica de ei, precumu cu faptele au arretatu.» 5 Se mira de papii dela Rom'a «se ciudesce- si-i satirisedia ca se amrnestecă si ei in trebile tierri­loru nostre."

Dar se ascultămu pre insusi Sincai, cumu judeca ellu raporturile Români­loru cu Ungurii, Polonii si Turcii; cumu probedia, conformu priucipieloru mo­derne aIle dreptului gintiloru, maiestatea, cumu dice densulu, a principateJoruromâne, 'si acest'a, pre cându Pray, Gebhardi, Et'lgel si altii, vtriă istori'atierriloru nostre, ca alIe unoru parti integrante aIle cortinei Sântului Stefanu,in istori'a generale a Ungariei; se-Iu audimu in fine, cumu proclama ellu, cuinceputulu seclului, necessitatea unirei principateloru române.

u Pretensi'a Poloniloru la Moldov'a (dice Sincai") si a Unguriloru si la Mol­-dov'a si la Valachi'a, dintru aceea s'au ste rnitu, ca Românii din amendcue

H tierrile acestea a dese ori nu s'au naravitu intre sine in punerea Domniloru:«lreptu-aceea partea cea mai slaba totu de a un'a au nezuitu sau la Poloni-sau la Unguri, si au fagaduitu tata suppunerea si ascultarea numai se se a--jute improtiv'a partii cei mai tari; de unde au urmatu, de partea cea mai«tare inca tale le-au fagaduitu numai ge nu se ajute partea cea mai slaba.•Asia au lucratu dupa aceea Moldovenii si Muntenii si la Turci, ptna cându au«cadiutu suptu jugulu loru. Era Polonii, Ungurii si Turcii s'au bucuratu de«sfedile Români1oru, si pururea au cautatu prilegiu de a pute surpa pre bietii«Români, cumu poti cullege din epistol'a craiului Mathiasiu, cea cotra fisculu-sau voevodulu din Ardelu in a. 1467 trimissa, carea suna: Intre celle-Ialte

• Chron, a. 1236., Chron. 3, 1487.3 Chron. a. 1467.• Chron. 8. 1470.5 Chron, a, 1475.6 Chrun, 3. 1595. 1603.? Chron. 3. 1467.

- 43-

-care cu intielleptiune si folosu s'au innoitu si orânduitn in adunarea trecutaoa prelatiloru, baroniloru si nobililoru nostri, aceea inca s'au orânduitu ca de.aci incollo intru avenire nici noi. nici craii carii ne vom urma, se putemu-sau se pata ori-cumu instraină tinuturile Fagarasiului, Omlasiului si Rodnei•cu pertinentiile, ci numitele tinuturi pururea se fia gata in mâuile crailoru,_ca de cumu-va va fi OpU, se se pata da ori-carui voevodu, muntenescu sau-moldovenescu, de Jocasiu, spre ingrozirca si câstigarea părtiloru acellor-a...•Vedi (dice Sincai) cu ce mestesiuguri se silia nemurile de prin pregiuru se«surpe pre Ron.ăui! adeca tineă dominiurl si bunuri intregi spre sam'a acel­-Ior-a carii se nevoia se-si mânce nemulu, Asia au lucratu si Polonii ; ci«prin mestesiugurile acestea ce au dobânditu si Ungurii si Polonii? de nu-scii tu, 'ti voiuspune eu, asculta-me: Polonii pentru fal'a loru au inrossitu siringrassiatu pam ăntulu Moldovei cu sângele, si pre Moldoveni i-au imboga­-titu cu prădile din tinutulu loru; Ungurii au datu Ardelulu de jafu si Mol­«ioveniloru si Munteniloru , pina cându au cadiutu acestia suptu jugulu Tur­• ciloru.•

Vorbindu despre tratatele addusse de Dogiel, Sincai' d.ce : «Alliantia nu e-suppunere, asiadara se dovedesce ca Polonii numai din fala desierta ammes--teca allianti 'a cu suppunerea ; precumu dintru aceeasi fala aminesteca si ti--tulii Domniloru rom ănesci cu Palatinii loru ; pentru ca de voiu intreba . eu,-avut'au vre unu palatinu lesiescu atâta putere, câta au avutu macaru care-voda din Moldov'a sau din Valachi'a, ce-mi voru respunde ?

Venindu la legatur'a cea famosa ce incheiassera intre sine Viadisiavull re­gele Ungariei, cu frate-seu Sigismundu regele Poloniei, asupr'a tierriloru ro­mâne, Siucai! observa : -Cine ar inchide din legatur'a acest a, ca Moldov'a si•Valachi'a n'au avutu maiestatea sa, adeca ca n'au fostu obladuitorie numai-de sine, acell-a multu al' gressi, pentru ca Vladislavu II craiulu Ungariei,(1 numai câtu au rlvnitu se aiba Moldavi'a si Valachi'a suptu sine, dara DU le­-au avutu vre o data, de au si datu bunuri in Ardelu voevodiloru sau Dom--niloru amânduroru tierriloru. De se va improtivi cineva dissei melle, ar--rete-mi pre cine au pusu Vladislavu H sau altu craiu ungurescu voda, macaru.in Moldov'a, macaru in Valachi'a, fara de voi'a tierriloru acestor-a; ca-ci ca-au ajutatu unii crai unguresci, ba si Polonii, pe vre o câti-va, pre carii i-au-voitu tierrile acestea, de nu intregi, incai o parte dintr'insele, de au appucatu.la domnia, insumi nu tagaduescu, dara de aci nu urmeza, ca tierrile acestea.au fostu suppuse loru; pentru ca atunci aru fi fostu suppuse crailoru ungu­-resci, sau celloru lesiesci, cându aru fi pututu accstia asia pune Domnii in

I Chron. a. 1387 ; cf. a. 1432 unde arreta lui Engel ca a plati pagubele racute si a se im­paca, nu va se dica a se suppun e. Vedi si a. 1487.

> Chrofl. a. 1507.

- 44

-Moldov'a si in tierr'a muntenesca, precumu au pusu craii lesiesci pre palatinii•loru, si craii unguresci pre voevodii Ardelului, care punere cându s'au in­«t~mplatu?

Adducendu inainte unu chrisovu allu lui Vladu voda, in care acest-a dice cavre pururea se servesca sântei corone si regelui Vladislavu cu tata crediuti'a,Sincai' observa contr'a lui Engel : -Din cuvintele acestea eu nu sciu ce sup­"punere a lui Vladu voda asiu pute cullege, ca-ci nu dice, ca este Domnu«din mil'a craiului Vladislavu 11, cumu era voevodu Ardelului Ioan Zapolia, ci«din mil'a lui Dumnedieu. »

Se incheiămu aceste invetiaturi istorice, politice si nationale, cu urruatorieleromânesci cuvinte allo lui Sincai" -Pre nernulu românescu mai multu l'au•stricatu ântâiu neintiellegerea intre dănsii si pism'a din launtru, carea si prc«stramosii nostri Romanii cei vechi singuru i-au mâncatu, apoi pism'a si fara,«crestiniloru din vecini , si mai vertosu a Lesiloru, de câtu nemurile celle pa­-găne, Tatarii si Turcii; ca-ci de acestia lesne si pre-usioru s'aru fi apperatu•Românii, mai allessu de nu s'aru fi despartitu Moldovenii si Muntenii in doue«domnii, ci aru fi fostu toti subtu unu capu tinendu la o lalta, Dara despar­•tindu-se Românii intre sine, pre Moldoveni 'i asupri ă Lesii sau Polonii, pre.Munteni Ungurii, ai cându si cându pre Moldoveni, si Polonii si Ungurii.»

Ecca justificatiunea testamentului lui Stefanu celIu Mare1

III . Se vedemu acumu invetiaturele lui Sincai pentru Transilvani'a.Românii de aici, calcati de o potriva in celle besericesci, politice si sociale,

dupa caderea Transilvaniei sub cas'a habsburgica fura amagiti , prin promisiunede drepturi egali cu Ungurii, a se uni cu beserec'a Romei.

De aci inainte incepu .Românii a pretinde drepturi egale. Episcopulu Inno­centiu luasse in seriosu promissiunile facute Rom âniloru. Ellu ceru recunno­scerca nationalitatii române, independintia de Catolici, si usiurarea sortei tier­raniloru. Persecutatu , ellu muri in essiliu. Dar asta politica românesca trai insuccessorii sei, in Gregoriu Maior si in toti Românii cei mari ai epocei lui 10­sifu II. Murindu Iosifu, cu ellu impreuna amorti si dreptulu Firei in Ungari'asi in Transilvaui'a; principiele rcvolutiunci franccse de abi", Rom âuii le inticl­lcgeau; dreptulu pumnului reinviiă mai potinte de câtu alta data : reactiunenaturale dupa reformele ce incercasse Iosifu la Unguri.

Românii se vediura nevoiti a se apperă pre terrenulu dreptului istoricu.La 17!11 ei asternura imparatiei, prccumu mai attia scmu, acea ncperitoria

petitiune nationale, in care, cu istori 'a a mâna, probcdia ca, Rom ânii, colon iaromana uddussa de Traianu in Daci'a, sunt cei mai vechi locuitori ai tierrei,

I ehTO". a. 1511.1 rhron a. 1411.

- 45

sunt adeveratii eredi ai Transilvaniei; ca in secolii trecuti ei se bucurau dedrepturi politice si nationali alăturea cu Ungurii si celle-alte natiuni alte tier­rei: ca numai unea nationale si rcligionaria, si injuri'a timpuriloru 'i desbraccă

de 'drepturi. Ceru deci a fi restabiliti in t6te aceste drepturi, in deplina ega­litate cu celle-alte natiuni alle tierrei. Nimicu nu lipsesce acestui mare actunationalu : nici sciinti'a si consciinti'a dreptului,' nici conceptiuuea profunda apolitice! nationale, nici curagiulu civicu.

Acesta petitiune nationale e pîn astadi evangeliulu politicu, cartea credin­tiei politice a Româniloru de preste Carpati: egalitate perfecta de drepturinationali.

Autorulu principale e Iosifu Mehessi consiliariulu ;' dar conlucrara la acestuactu toti barbatii mai de frunte ai Româniloru de pre atunci, si negressitu bar­bati cu Klein, Sincai s. a.

Cându se cett in dieta petitiunea româna, Ungurii se turburara preste t6tamesur'a." Celle trei natiuni se unita si mai strinsu in faci'a peric1ului ce le 8­

menintiă recunn6scerea nationalitatii române.Sincai care se appucasse ehiaru atunci indata, precumu arretaramu mai susu, a

apperă supplic'a româna asupr'a criticei dusman6se a lui Eder Sassulu, in Chronic'a sea apoi arreta la t6ta occasiuuea, ca Românii Transilvaniei sunt Ro­mani, cei mai vechi locuitori ai tierrei. si ca ei trebue se se lupte pentru re­cuunoscerea nationalitatii loru. Prin drepturi nationali ellu intiellege cu deo­sebire autonomia administrativa, politica si beserecesca, pre picioru egale cuUngurii si Sassii, adera, Românii se se administre prin Români, precumu UII­guni si Sassii se administra prin Unguri si Sassi. Deregetori si archierei ro­mâni vre Sincai pentru •Românii cei ticalosi, carii pîna astadi nu-si cunnoscu•binele si folosulu seu, câ se fia povetiuiti de barbati nascuti din sângele loru,apre carii 'i d6re de nemulu nostru, nu ca pe nemurile celle strai ne, cari

I eh,·on. a. 1653.1 In manuscriptele ce ne daruisse fericitulu mitropolitu A. St. SuJutiu, cetimu: «In proposi­

«tione de dato '2 Iulii 1791 sub No, 822. 1791 substrata de transposito per Commlssarium re­agium Reacripto regio intuitu suppllcis JibeJIi Valachorum exarata sequentia leguutur: In deraSilzuog von 21 luni wăre aolches (Rescript) verlesen worden, und habe auf die praeoccupir­-ten Gemilther der Stănde bei ihrem schon augewohnten l\1istrauen einen widrigeo Eindruck ge--macht, Bei der in der Bittsehrift gedachter Nation vorkommenden Behauptuog: dass Mathias-Corvinua ans der Walachischen Natiou entsprossen wâre, sei ein bohniaches Lacben zu ver--nehmen gewesen; die weiter vorkommende Behauptung aber, dass die Familien losika, Ken».derfi, Na/atzi und Hussar walachlschen Ursprungs seien, hâtte diese Farnilien zum horn ge­-reitzt, nnd deo in der Sitzung gegp,owiirtig gewesenea griechisch-katholischen Bischof Bab hătte

.man beftig angegrifffen und gefragt: ob el' von dieser Schrilt der Walachen keine Keuntniss-habe? Woranf er ohne Gemiithsbewegung, jedoch mit einer mâuulichen Srandhattigkeit erwie­.dert babe: dass er selbst nicht der Vcrrasser diescr Schrift ser, dieselbe jedoeh mit seinem Vor­-wiaaen wăre aufgesetzt worden.» etc.

- 46 -

mumai pentru aceea cârtescu asupr'a povetiuitoriloru ceJloru din nemulu ro­•stru, ca se p6ta suge sângele Româniloru; ca altmintrea nu aru pute trai, sau«le aru si trai, aru fi mai ticalosi de câtu Românii 1 Vai nemului românescu,•de nu i va da Dumnedieu intielleptiune1.1 - • Vai nemului românescu si e-•rasi vai! carele uitându-si viti'a si sernenti'a geme sub jugulu altoru nemuri•- - nu vreu eu se numescu nemurile acestea, ci numai atât-a dicu: Ce-pastoriu ai, alle căruia cuvinte nu le intieIlrgi? Vedi, socotesce si judeca ce•vreu .. ' acestia ? etc,"

Românii dar prin Români se se guverne in Transilvarii' a, er nu prin straini,in celle politice ca si in celle beserecesci.

Inse, assemeni drepturi se puteau 6re sustine cu istori'a a mâna?Sincai urmaresce drepturile nationali istorice alle Româniloru fa<Jia cu Un­

gurii, incepăndu de la Tuhutum, invingetorulu lui Gelu." Ellu publica interes­santulu actu allu regelui Andreiu III, de la 1291, din care resulta cumca Ro­mânii pre atunci «siedeă si judeca dimpreuna cu craiulu- despre trebile tier­rei." Arreta, precumu vediuramu f:>i aiurea, cumu nobilii români cei mai defrunte facendu-se Calvini si Catolici se prefacura in Unguri, persecutându a­poi ei mai vertosu pre Români;" constata numeru!u cellu mare allu nobililoruromâni «carii s'au boeritu si se boerescu pîn astadi, ce dupa legile tierrei nu-s'sr fi pututu, nici s'ar pute face, de aru fi Românii numai sufferiti in Ar­.delu.;G demonstra in fine, ca numai urr'a papistasiloru si a calviniloru a fa­cutu de nernulu nostru intregu, nu numai tierranii, dar si nobilii se consi­derara de sufferiti in tierra ;? in adeveru, .1. Chemeni, desromânitulu, fiiuluMiculei, carele au scornitu acest-a, numai ca se-si ascunda nemulu, nu arrăta

vre o lege a tierrei, prin care se se fi otarîtu, d. Românii se fia numai suf­feriti in Ardelu, ci acest-a 0- au adaogatu numai ei iscoditorii Approbateloru.• S

Românii asia dar, nu sunt sufferiti de dreptu, «ci ei sunt vatr'a Ardelului.»"

I Chron. a. 1698.1 Chron, a. 1563.3 ebron. a. 904. «Din cuvintele Anonimului Belii (dice Sincai) poti eullege : ca pe Românii

.din ărdeln nu i-au suppusu Ungurii cu armele selle, ci ei din buna vointi'a loru s'au suppnsu

.si unitn cu Ungurii, că se âa assemenii loru, precnmu au si fostu, piua eându s'au ijdanitu-Approbat'a ArdeluIui, ca-ci unirea carea o-au facutu nohilii (boierii) cu Sassii si cu Secuii«in annulu 1437, nu e Improtiv'a atotu nemului româneseu, precumu nu este nici improtiv'a-nemului ungurescu, care aalslderea nu se numesce in unirea aceea, ci numai Improliv'a pro--stiloru este.•

, Chron. a. 1291.; Clwon. a. 1514. 1490. etc.G Chron. a. 1653.7 Chron, a. 1514.S Chron. a. 1653. cf. a. 1224. 1437. 1490. 1514.9 Chron. a. 1224.

- 47 -

Se intârce apoi Sincai câtra Unguri si le spune ca slabitiunea si nenorocirealoru de atunci datedia de cându s'au dcspartitu de Români, adeca de cându nuvoru a-i mai recunnosce ca Români si Resariteni. ci numai ca Unguri si Calviniseu Catolici.•Ungurii cei vestiti mai nainte in tota lumea, de atunci au in­«ceputu a merge inapoi ca racii, de cându s'au desparti tu de Români, si s'au.inso~itu cu alte nemuri ; ca-ci nu mai sunt Corvini, nu Dragfi .• 1 Acest-a orepete adesea Sincai Unguriloru.2

De câodu scrieă Sincai acestea, pin astadi, nici pretensiunile nici politic'aRomâoiloru din Transilvani'a nu s'au schimbatu. Inca totu Sincai e profetulunostru, si cartea sea evangeliulu nostru.

IV. In câtu pentru Românii din Banatu si din Ungari 'a, Sincai cellu de ân­tâiu si mai bine de câtu toti puse in vedere drepturile loru de autonomia na­tionale si beserecesca, si anume, independiuti'a Banatului de Unguri in cellepolitice, si independinti'a de Serbi in celle beserecesci

Ellu publica" vechiulu privilegiu de autonomia nationale a Banatianilom, demultu datu uitarei, si apoi se intreba: -Frumosu privilegiu este acest-a, dara•tine se au ba, spuna Românii cei din Banatu. Eu sciu ca domniele din Ba­-uatu care mai nainte au fostu numai alle Româniloru, pe vremea mea le-au«cumperatu cu bani gata Ungurii, carii au si avutu cadintia, Nemtii, Talienii,«Armenii, Grecii si alte uemuri straine, carii apoi n'au domnitu, ci au tiran­•nitu preste misiei Români."

Publicându priviiegiele pre cari 'si intemeiau Serbii supremati 'a asupr'a be­serecei române din Banatu si Ungari'a, Sincai se grabesce a observă :" -Tu•cetitoriule! aef bine insemna, ca archiepiscopului si episcopiloru serbesci in«iiplomatnlu acest-a, nici o putere se da preste nemulu rom ânescu.• - Pu­blicându inca unu chrisovu iu care e vorb'a de episcopulu Efremu Veniaminu,Sincai dice:" -Eu lassu ca Efremu Veniaminu au fostu episcopu in Oradea­«mare, in Agri'a, dara numai preste Serbii cei din si de lânga cetate , nu si•presta Români, pentru ca preste Românii din comitatulu Biharci atunci po­«ronci ă Teofilu Mitropolitulu BeJgradului din Ardelu. Afara de acestea, in•totu diplomatulu acest-a numai despre Serbii cei veniti se vorbesce : nu potu«lreptu-aceea episcopii cei serbesci pofti vre o cadintia preste Românii cei

I Chron. a. 1440.• Chron. a. 1467. 1526.a Chroll. a. 1457. - Acestu privilegiu e intarito de princip ele Transilvaniei Gabr. Bsthori

la a. 1609; era Racoti II, la 1655, scutesce pre tierrani de iobagta, pentru ca l e p6ta mai binepurtă armele asupr'a Turciloru. Vedi A. Papiu Ilarianu, lstori' a Dac. super. 1, 141,164.

4\ C/lron. a. 1690. 1691.

6 Chron. a. 1695 cf. 1696.

- 48 .-

«lin Banatu si din tierr'a unguresca, cari cu multu mai nainte au moscenitu"locurile acestea de c ătu Scrbii.»

Pre ccesti archierei serbesci inca, si cu deosebire pre ei 'i are Sincai invedere in cuvintele selle mai susu citate, cari nu strica a le repeti si aci: «Ce-vreu arhiereii acestia? se te invetie se-ti prinda partea pre lumea acest-a,-au se te duca la ceriuri ? Nu crede, o Române! pentru ca numai pung'a tao voescu, ca se-si imple pungele loru, si tu se remâni robu acellor-a pre«carii mai marii tei i-au stapânitu ore-cându.» I

Ide'a cea mare a lui Sincai. de a se desparti beserec'a româna de cea ser­ba, de abia se realiza acumu numai de currendu.

Venindu Banatulu sub domni'a casei austriace , ecca ce scrie: Sincai desprecoloniele svabesci :" La annulu acest-a (1725) atât-a am de a scrie, ca cumu-au inceputu imperatulu Carolu VI a adduce Svabi cu droi'a in tierr'a ungu­•resca, si mai allessu in Banatulu Timisiărei , unde nu multi locuitori rerna­-sef:se, dupa ce s'au isgonitu Turcii din Timisi6ra in annulu 1716, ca Românii,«vatr'a locuitoriloru din Banatu, pina cându au stapânitu Turcii Timisior'a,-s'au trassu mai in laturi, si cumu si-au perdutu dupa aceea cadintiele, se va-arretă la loculu seu.D Sincai, durere, nu scimu se tia ajunsu a scrie despreacest-a.

Atâtu si din invetiaturile lui Sincai, ce attingu pre Banatiani.

d) Idee literarie.

Indata ce Sincai se intorse de la Rom'a, se appucă a indeplini si a punein ordine Elemente linguce Daco -Romon.e compuse de Klein, si la 1780 le sipublica in Vienn'a in limb'a latina. Acest-a e prim'a grammalica a limbei ro­mâne, si inca cu ortografia latina.

In prefatiune Sincai arreta originea Rorn âniloru din colonii addussi de Traianuin Daci'a, precumu si intinderea loru in Rom âni'a. Moldavi'a, Transilvani'a, Ma­ramuresiu, Uogari'a pîna in 'I'isa, Silvani'a, Banatu, Cutio-Valachi'a, Bassarabi'asi pîua in insasi Crime'a ; arreta ca limb'a Daco-Romana e fiic'a limbei la­tine, sor'a limbei Italo-Rornane." Sincai era se adauge unu dialogu la acesta

I Chroll. a. 1563. - Vcdi si :1. 1723, ca Românii din tinuturile Berecheului, Bistritiei siLuncei nn aru fi datori se dea dijma episcopulni cellui latinescu din Oradea-mare.

, Chron . a. 1725.3 Vaeareseu in grammatic'a sea de la 1787, editinnea de Vienn'a, pag. 50 dice: «Iirnb'a ru­

..mânesea..• urmedia limbii talienesel, si cellora-lalte, ce sunt assemenea acestia, carele au in­

..ceputulu din limb'a latinesca, si isvorulu din Iimb'a greccsca.» -- rug. :)3: "limbile talleueaci

..si latinesei din care se trage limb'a nostra. » - pag. 97: "limbile ... italieucsca, franeiozesca,-latinea ca, si rnum'a tuturoru: cea grecesea.• - pag. 166: «Italianil, Francexii, Ispaniolii si..altii ce li se tr~gll lirnb'a din lirnb'a latineaca ro'" nlscc rÎr~(', precnrnu si nel:sta n nostra l'I1­

"miin~8 c:J , "

- 49 -

grammatica, despre inceputulu Rornâniloru, dar nu-lu ertă censur'a curtei im­peratesci de la Vienn'a.' Neputendu publică dialogulu, ecca ce essemple ad­duce ia grammatica : Se au dus la Roma. Purcede la Italia. Am [ost inRoma. Siede in Bucuresci. Am venit den Iasi. Quâte millttri sent de aicipana in Bucuresci. Treidieci si siepte. Nu s'ar putere gassi un carausi sene duca pana la Argisi? Un varvar se dica aceastaa unui Roman» etc.

In prefatiuue Sincai crede lui Cantemir, cumca limb'a si literele slavo-illi­rice s'aru fi introdussu la Români mai ântâiu sub Alexandru Domnulu Molda­viei, pre tirnpulu couciliului florentinu, si ca mai inainte de acest-a Româniiscrieau cu litere latine."

Indata la inceputulu grammaticei' dice : «Vechile litere alle Daco-Romani­lam sunt literele Latiniloru seu Pomaniloru celloru vechi, de la carii 'si traguoriginea ,"

Cunnoscetoriu allu originei si naturei Iimbei selle, Sincai nu intiellege cumucoloni 'a latina din Daci'a lui Traianu pete se scria cu alte litere decâtu cucelle latine .

In scrierile selle la tota occasiunca 'Ei esprime parerea de reu ca Româniiau parassitu literele strabune. Asiâ la a. 325 allu Chronicei, dupa ce arretaca, inca pre timpulu lui Gailienu fiindu preoti crestini in Daci'a, nu Romaniiau Iuatu credinti'a lui Christu de la Goti au de la Sioveni, ci Gotii si Slo­venii s'au luminatu prin Români, apoi adauge: -Bataru si-aru fi tinutu si li·-terele l pentru ca atunci cu slovele cirillesci nu s'au pututu folosi, fiindu caunici eră pe lume.» El' la nnnulu 1652 din Chronica, arretându cumu Unguriicalvini cercau a vîri eresurile loru intre Români prin traducerea c ărtiloru bese-

I Chro«. a. 824. - Sincai mentionedia ne aeestu Dialogu si in prefatiunea grammaticei selledtl la 1805.

1 Elemente linquae Ilaco-Romonae. 1780. p. 61, 68, 95 elco3 La annulu 1439 allu Chronicei inca. admitle celle ce spune Ignatiu de Luca, dar nu toc­

mai asia făra de nici o reserva ca Petru lIlaior spunerea Ini Cantemir, pentru ea Sincai ob­serva ca Ignatiu de Luca "nu insemna de unde are acestea .» Dice apoi: "eu am arrelatu-Ia annii treculi, cumea Românii mai nainte s'au facntu crestini de cât Il Bulgarii ai eeia-Ialti«Slavini, si ca episcopii Româoiloru in soborele celle dintâiu numai latinesce s'au isealitu : asia«dara adeveratu scrie Ignatle de Luca.• - Era Tempea, in prefatiunea Grammaticei selte, dire:"Dupa Constantinu Copronimu la 80 :) de anni crestlnându-se la Ciarigradu imperatorulu Michail-fllulu imperatoruJui Theolllu, s'au talmaci tu si cartile bisericesci depre limb'a grecesea in«Ilmb'a slovenesca ; si avându noi in limb'a nostra lipsa de carti bisericesci j amu cautata a«prim! celle slovenesel : d~ unde lamuritu se vede ca din pricin'a acest-a ne-au cautatu 8

.priml si slovele slovenescl- Si aslă limb'a nostra strlcându-se, ba mai da totu Intteleuindu-ae•am pierduru si rnacstrt'a grai rei, care neav ându parintii nostri grija de a o iacnsi, t6la nesei­-inti'a si varvari'a au cuprinsn pre nernutu nostru, si au cadtutu in mare prostia .•

• Veteres Daeo-Romanornm Litterae eaedem sunt, quae et Latinorum, seu antiquorum Ro­manoruui, B quibus originem ducunt suam. Elementa linguae Daco-Romanae. p. J,

4

- 50-

recesci In limb'a româna, Sincai dice: -ci prin aceea numai atât-a au facutu«le Românii au lapedatu limb'a cea slovenesca din midi-Ioculu loru, si erasi•s'au intorsu la limb'a cea parintesca ; baremu de s'aru fi intorsu sau de s'aru•int6rce si la literele celle parlntesci..

Ortografi'a din Grammatic'a de la 1780, prim'a ortografia româna cu literelatine, e etimologica forte inaintata; ea pastredia nu numai pre esi o, darpina si pre l radicale. In fondu, de atunci pin astadi de abia s'a facutu vreunu progressu.

Din cartile scolastice ce tiparf Sincai, grammatic'a latina-româna si abece­dariulu sunt cu litere latine.

La 1804, in Epistol'a cetra Lipszky, ellu simplifica ortografi'a de la 1780.Iu asta epistola dice intre altele: -Deca aceste litere cirilliane ar fi se se pas­-tredie cu cerbicia si mai de parte, apoi, Dieu, nici cu ajutoriulu lui insusi«Apolline, nu va fi cineva in stare de a scrie grammatica româna, ca-ci câte•cuvinte, atâte litere i-aru fi necessarie. Ce usioru scapi de acesta necuvi-•intia, primindu erasi literele latine b '

La 1805 Sincai sc6te in Bud'a o alta editiune a grammaticei de la 1780,cu ortografi'a de la 1804. ElIu promitte in prefatiune, si o grammatica illirico­româna, precumu in prefatiunea grammaticei de la 1780 diceă ca avea de cu­getu a cullege unu dictionariu daco-rotnanu.

Astfelu ghiacl'a se rupse.Acumu era mai usioru se essa lucrarile- de limba,a lui Vacarescu la 1787,2a lui Molnar la 1788,8 lui Tempea Ia 1797,a lui Iorgovici la 1799,a lui Korbssi la 1805,a lui Budai-Deleanu la 1805,3alle lui P. Maior, apoialia lui Loga si altor- a.Urma apoi Lessiconulu de Bud'a de la 1825, la care lucrara S. Klei,~; dupa

mortea acestuia, protopopulu Vasilie Colossi; murindu si acest-a, continualucrarea, din ordinea si cu spesele episcopului Vulcanu, cauoniculu 1. Corneli

I Si hi Charaeteres (cyrilIiani) dlutins et mordleitus rellueudi sunt, Me Hercle, si Apollo con­eurrat, Grammaticam Valachicam nemo seribet , deberet quippe ferme tot regulas tigare, quotvoces reperiuntur. Quod, si Latiuas reduxerimns Iiteras, quam facile svitatu est!

1 Doue editiuui in acell-asi annu : uu'a iu Râmnieu, cu o frum6sa precuvântare seu dedica­tlune câtra episeopuln de atunci allu Râmnieului, Pilaretu ; er alfa in Vienn'a. Vedi Poetii YII­caresci de A. Odobescu in Reoista Româna 1861.

• Cipariu, Principia, p. 322. - Despre lucrările lui Budai-Deleanu am se vorbcscu cu altaoccastune mJi multe.

- 51 -

apoi protopopulu P. Maio1'; el' dupa ce muri si acest-a, terminara lucrareapop'a din Pest'a Ioan Teodorovici si doctorulu Alexandru Teodorooici. [

Acest-a fu resultatulu potintei impulsiuni date de Klein si Sincai la an­nulu 1780.

De atunci pina astadi totu principiele lui Klein si Sincai au remasu in or­tografia; altu dictionariu inca n'a mai essitu pin astadi, ca si cumu grellelelucrari alle celloru de ântâiu mari si neosteniti barbati, am fi ostenitu premai toti cei ce le-au urmatu pin acumu.

Ca câte difficultăti si prejudecie aveau ei a fie lupta, se vede din celle cedice Sincai cotra Lipszky: «Cine DU vede ca in celle beserecesci cauta a pa­stra literele cirillianc !.'! Petru Maior inca dice:" «Nice eu nu dicu se se«schimbe slovele din cartile besericesci, ci... afara de beserica se scriemu cu«slove latinesci, ca se ne curatimu odata limb'a de varvarîa. Toti eriticii din-Europ'a intrebuiutiedia slovele Romaniloru, apoi fiii imperatiei, Românii, din•buna voi'a loru se remâna lipsiti de vistiariulu loru cellu stramosiescu.•

Norocirea era ca la Sabiiu se afflau barbati ca Molnar si Tempea. Tempeain grammatic'a sea dice: •Slovele RomâniJoru de demultu au fost celle laii­nesci.» 4 • Mum'a Iimbei uostre latinesc'a.• 5 Adduce si ellu essemple ca ace­stea: Ardelenu, Muntenu, Moldovanu, Romanu. G Unu varvaru se dica acesteaunui Românw,' Câtu era ellu lipsitu de prejudecie, se vede din laudele ceface, in prefatiunea grammaticei selle, lui Klein, Unitulu, precumu si din es­semple ca acest-a: Klein Ctt Molnar se straduescu pentru binele de obsce,"

Preste pucinu se introdusse ortografi'a latina in dieces'a Blasiului. Se in­tinse apoi cu incetulu in dillele nostre in t6te tierrele române. Dar nici astadinu e stabilita.

Sincai facea si versuri, latine si române. Se dice ca scia si improvisă."

Dintre toti scriitorii timpului, Sincai e, fara indoella, cellu mai curatu simai correctu in limba, mai precisu si mai netedu in stilu. Limb'a si stilulut,

I Vedi prefatiunca Lessiconului. - Insemnaramu la iaeeputu, ca inca pre la 1759 se insar­ciaaase Gr. Maior CIl lucrarea unui dietionariu. Cipariu, Acte si Fragmente, p. 224.

2 Nam in Ecclesiaaticis retinendas esse Cyrillianaa, qnis non videt? Sinkai Epistola ad Lips:r.ky,p, V. - Cf, Grammatiea, 1805, p. 1.

3 Istort:« pentru inceputulu Românilaru, p. 2:'>7., Tempea, Gmmmatica; p. 2.5 Idem, p. 7.6 Idem, p. 18.7 Idem, p. 173.• Idem, p. 178.v Cunuoscemu Elegia seu de la 1803. - Vedi si uun vorsu latinu la adress'a Anonimului

din Alb'a-Iuli'a, care prin epitatlulu seu insulta pre Michaiu V., si caruia Sincai nu-i remânedatoriu, ia a. 16GI alin Chronicei. t:r la :1. 1603 din Chronica cetimu unu distichu românadeatullu de pallidu.

52 -

variatu si reu, a atătoru documente si chronice, latine si grece, germane, po­Iane si ungare, francese, italiane etc. vechi si noue, cu cari se occupasse totavieti'a, nu attinsera câtusi de pucinu puritatea, limpiditatea si chiaru elegan­ti'a limbei selle. ElIu cunnosce limb'a româna din tote partile, si scie intre­buintiă de minune proverbiele poporului. Sarcasmulu appare in tăte scrierileselle, pentru ca necazurile si sufferintiele ce indura, indignatiunea si adeseadesperarea ce-Iu coprindea, 'i ascutiă totu mai multu spiritulu sarcasticu, inscriere ca si in vorbire.

Intrebuintiedia cuvinte latine, dar cu multa moderatiune, In Grammatica sta·bilisse Iorte bine legile formarei cuvinteloru, dar nu gassesce cu calle de a leurma totu de a un'a cu rigore. Elludice: »otu. suffragiu, tributu, capitoiu, a­pedussu, securu, securitate, maqisteriu, pretestu, tutela, statua, terme, ţlaqell»,

predecessoru; subsistentia etc.: dar de alta parta, âonatie, oisiiatie, informatie,confederatie, directie, conditie etc., o singura data, incoronaciune ; dice adesea,a patra: reutatile care le-au patratu. - Are câte-va cuvinte italiane, precumu:sboccaiura, guerra, tregua, scaramuccie, dogana, avenire: precumu. ooio. arretâintru avenire si mai pre larqu; - Formedia câte-va cuvinte. noue, precumu :a erasiui (repeti); oederosulu; vederitulu (spectabile, illustru) si maritula voe­vodu; nechiamaciosu indereptu (irrevocabile); parteni (partidiani); a impururi,adeca a assiediă pre cineva de veci intr'o mosia. - Reinviiedia cuvinte vechiromâne, precumu: sclaou, sierbu, sierbire, stremuru, sircmurare (stimulare).­Cuunoscăndu limb'a din tate tierrile române, are pina si cuvinte straine dinPrincipate, precumu: siugubina, haraciu, belea etc. Dice: nu voiu ave opu(tre­buintia, nevoia). Are vorbe si frasi ardelenesci: a se ostoiâj a se suruclui ; ase viji; a Qipa, in locu de a arruncă, a dă afara: a intiri (goni); a umblaraen'a (vagabondu), a izidi (risipi); o cira; a da binetie; Radulu au tunatuin tierr'a Birsei , tramândându-se nunt'a etc. - Frasile latine la Sincai suntromânite, adesea cu multa elegantis, precumu: cuvintele lui Eusebie, apoi alleAugustului Iulian«, de câtu carii mai bine a sci lucrurile Marelui Constan­tinu au pututu nimene.' Atât-a (rica au cuprinsu pre nemici, câtu nici puteafugi, nici a se appera, ci cadi1tti la pamentu nici a se mistcâ puteâ." Pre vre­mile melle care nemu. au fostu mai invetiatu de câtu Frâncii si Anglii, totusinici prp, acestia pe apa, nici pre aceia pe pamentu, i-au biruitu cineva inca pînaacum-a," AdverbiuJu bine, 'lu intrebuintiedia ca Italianii si Francezii, adesea pre­elegantu, precumu: n1-' pociu crede ca JJ1.ichaiu Voda ar fi »ruiu se ommore pretoti nobilii, ci binepre aceia despre carii avea prepusu:" - In Grammatica regu-

I Chron, a. 33l., Chron, a. 846., Chron, a. 269.4 Chron. a. 1599.

- 53 -

latu, in Chronica numai de vro doue ori pune infinitivulu intregu, precumu : n'amalta de a scriere.' - Are diceri ca acest-a: si-au pitulatu mâni:«. Are multeproverble si idiotisme popularie: s'au iniurnatu. eu Inuiiele dremboiate? Strainiicaror· a nici le fuge nici le muge de Români. Omenii se lega cu cuventulu, do­biiâcele cu {unea..1 Bonfinie carele sub bou inca cerca uitiellu, numai ca sepota inaltiâ pe patronulu Sf;U. 4 Apoi: totu (le o vitia si poroditia sunt, adecaRomani de sânge.a - Ironicu, sarcasticu de a pururea, câte odata se indig­nedia, si nu crutia nici in cuvinte pre inimicii si detractorii natiunei sene. Sescie ca Ungurii nu vom cu nici unu pretiu cei Ianculu Huuiade se tia Rornânu ;Sincai vorbindu de mintiun'a iscodite de Heltai, se supera si dice : russinea lemânce obrazldu acellor-a carii pre vitezulu cellu mai mara 'lu rapescu de laButhi cellu legiuitu ollu lui parinte etc.'; Pre Anonimulu din Alb'a-Iuli'a inca'lu platesce cu moneta egale pentrn insult'a addussa lui Michaiu Vitezulu.?

Klein scrie curatu, dar nu asia concisu ca Sincai. Limb'a si stilulu lui p~­

tru Maior e mai cercatu, dar chiaru pentru aceea mai puciuu naturalu ; Maior,ca si Cantemiru, cerca a români, si adesea cu successu, pericdele admirabilialle lui Cicerone."

e) Idee istorice,

La 1774 intră Sincai in cetatea.eterna. Vediu column'a lui Traianu" si seinspiră de Gcniulu Daciei si allu Romei. Ellu fussesse tramissu in Rorn'a Pa­piloru, si se int6rse rapi tu de Rom'a lui Romulu si a lui Traianu.

luca de atunci, june abiă de 20 unui, Sincai 'si propuse a face unu drumuimmensu, care pîn la deusulu nici unu Românu nu lu facussc, nici de atuncipin astadi DU s'a mai incumetatu cineva a lu face.

Ellu 'si propuse a pleca de la unu puntu fixu si certu, de la colonizareaDaciei prin Traianu, si Il. urmari apoi coloni'a romana, passu iu passu, din annuin annu, prin tcta intuuerecimea tirnpuriloru, prin totu labirintulu barbariloru,prin tote adversitătile secleloru, pin in dillele sello.

I ChrOII, a. 1246., Chrou, a. 1323.3 Chron. a. 1332.4 Chron. ~. 101';5 .., Chron. a. 274.

• Chro», a. 13Y2.1 Ch,'oll. a. 1601.• Sincai era apperatoriu nu numai alin iuvetiaturiloru, ci si allu tuluroru maestneloru iutre

Români. -Acdst-u de se va face, crede-me, (dice elin) Românii VOl'll fi dintre cei mai tericiti.»Chron, li, li 0,

• Chron, a. 101-102,111, 11:l,

54

Nimen nu calcasse acestu drumu nimeri DU resbatusse in acestu labirintu.Cin era se-i fia conducetorii? unde era se gassesca firulu Ariadnei?Mai ver cine si ori unde, afara de Români, carii de multu 'lu scapassera

din mâni.Din 'I'is'a plna in Marea-Negru, din Carpati pin in Balcani si in Pindu, ri­

sipiti, deslipiti, sfermati, subjugat], Românii 'si uitassera de multu, si de undeerau veniti, si ce fussessera odini6ra, si chiaru ce erau acumu, si cumu deajunsera in starea in care se afflau, Furtunclc timpuriloru risipissera t6te mo­numentele originei si victiei loru, pre t6ta fa<;i'a pamentului, de la Rom'a pînla Moscovi'a, de la Constantinopole pin in Asi'a de O parte, pin la Varsovi'asi pin din col de nordulu estrcmu aliu Allemaniei de alt'a; Unguri si POIOlli,Nemti si Russi, Bisantini si Turci, toti si pe intrecute rupsessera câte o buc­cata din corpulu istorici române, ascundiendu-o, accoperiudu-o, alterându o,dcscolorându-o, adesea destrugendu-o chiaru

Si cu tote acestea, la asserneni marturi, la assemeni conducatori, era nevoitua recurge.

Chiaru pre acesti-a trebuia a-i gassî, a-i descoperi, a-i recunn6sce, a-i al­latura apoi si impaca; el' dintre tote, câta sciintia, căta abilitate si câtu cu­ragiu nu se cerea, ca acesti conducetori perfidi, adesc inimici intre sine sipururea dusmani de morte ai Români1oru, se nu adduca in ratecire si precellu mai invetiatu si mai abilu cercetatoriu pre unu drumu atâtu de greu sine mai âmblatu.

Siocai 'i descopere pre toti f si pleca la drumu, dar bine intrarrnatu. Ellu'si cunuosceă conducctorii, le invetiasse limbele si le studiasse tote passiunile,tOte maestdele, t6te tendintiele si t6ta perfidi'a.

Iucongiuratu de as.semeni conduceto-ri, ellu urmaresce vicissitudinile colonieilui Traianu din ambe Daciele, in totu cursulu secoliloru, din annu in annu,Intreba neincetatu pre martori; 'i lassa a vorbi pre toti in t6ta libertatea, prePoloni, Unguri, Turci, Russi si altii, indeplincsce prc unulu prin altulu, si-iface si fara voi'a loru, a innapoiă adeverulu ascunsu si risipitu allu istorieiromâne. De multe ori marturii, conducetorii, se contradicu, adesea vorbescuorbiti de passiune, de interessu ali nesciintia ; atunci calletoriulu nostru cer­cetatoru confunda seu impaca contradictiunile, passiunca face se amutiesca sinesciinti'a se ceda, prin câte o observatiune scurta, clara, judiciosa, grava.

In immensulu si intunccosulu labirintu allu evului mediu, de câte ori nupare a fi in peridu de a-i scapa firulu, de a perde urm'a coloniei ce cauta.Barbarii pradntori nu lassassera nici ruine in urm'a loru. Er conducetorii,ignorant! seu perfidi, assigura cu taria ca coloni'a, cu gintea ce cauta, peride multu, vaII urile invasiuniloru barbare o inghitira, si tota cautarea e inde-

1 Vedi liat'a autoriloru cilat! iu Chruuica lui Sincai, 4nncss'a Xll.

- 55 -

siertu. Atunci, ncobositulu nostru cercetatoriu, ingrijatu, dar plinu de cre­dintia, privesce cu attentiune in drept'a si in stâng'a, si la vederea unui mar­tim la Dunare in scclulu III si IV;1 la privirea unei epistole din Mesi'a scrisselatinesce in seclulu V si VI;2 la rcsuuetulu unui graiu românu prin padurilesi văllile 'l'raciei in seclulu VI jJ cu faei'a radiosa esclama ca unu altu Co­lumbu: Ecca uscatulu, ecca coloni'a lui Traianu 1 De câte ori, aprope perduta,nu o reaffla ascunsa sub alte si alte straina si barbare numiri: cându subnume de Daci, de Goti" si alti barbari, cându sub nume de Abotriti," apoi deBulgari si de Scite,? plna si numele Pacinatiloru si allu Comaniloru? inca sedete coloni!oru lui Traianu, precumu mai târdfu Ungurii si Nemtii se mân­driau cu faptele Români/oru, allu căroru nume 'lu ascundeau. Căndu 'i reaffla,si privesce amarcle sufferintie alle «nernului cellui obidatu allu Romăniloru-,

«alle bietiloru nostri stramosi. sub barbari, ellu suffere impreuna cu d~nsii

si plânge irupreuna. R

Conducetorii, in totu luugulu drumu, nu incetedla de a fi dusmani, nedrepti,insultatori chlaru•. Sincai 'i observa mereu, căndu glumindu si luându-i inrisu, cându indreptându si chiamându-i la ordine. Acest-a o face adese cuBisantinii, mai adese cu Polonii si mai allesu cu Ungurii si Nemtii. Er cânduneadeverulu si nedreptatea trece tata mcsur'a, Sincai se indigneza si ellu, siperdiendu câte odata rabdarea, de si singuru in midi-!oculu atâtoru inimici, nuse indoesce a adressă acestoru martori incorrigibili câte o apostrofa homeriana:Russinea ve mânce obrazulu. Ellu arreta pentru ce Walther se lingusiescePoloniloru." Multu are de lucru cu •pre-vestitulu 1 Engel, contimporanulu sicunnoscutulu seu; indrepta tote errorile lui, commisse cu voia si fara de voia;spune cumu se lingusiesce Unguriloru, lucru care nu se cuvine istoriciloru ;110

se mira ca spune si ellu câte odata adeverulu," si causele reticentieloru luiinca nu le lassa in tacere."

I CItI·OI/. a. 370-1-2.1 C!H·OI/. a. 458, 518.3 Chron. a. 587, ct. a. 1015. Vedi si P. Maior, ISI. pentru incepu/o Român. edit, 2. p. 187.

despre Serbli lui CODst. Porârogenitulu,• Cicron, a. 319.,; Chron. a. 824., Chron. a. 1152, 1186, 1206.7 Chron. H. 83J, 91[" 1085, 1122, 1172, 1186, 1232,1233,1236, 1239, 1284 etc.• Cron. 3. 24?, 319, 351, 373, 476, 55:), 564, 574, 602, 619, 67(l, 1683 etc.3 Chron. 1596.10 Chrol/. 3. 1503, 15Z!J etc.II CI/rol/. 3. 140J." Ctuo», a. 1683.

56 -

De tema nu cumu-va se se perda firulu vietiei nationale, au se se rumpain midi-loculu atâtoru tempeste, Sincai nu-si uita a-lu lega din cându in cându.'

Sincai 'si propusesse a fi unu simplu chronicariu; dar ellu e unu adevrratu'istoricu, pragmaticu si criticu.

Quinet" care de doue ori assernena pre Sincai cu Muratori, nu pete admirada ajunsu intr'ir.sulu, maturitatea criticei, spiritulu de regula, de metodu, ('einvestigatiune patiinte, discernementulu admirabile in lucrurile mari ca si incelle mici, artea de a pune ordine, de a adduce lumina in chaosulu cellu maiincâlcitu ce Il fostu vre odata; cumu, fara a cauta effectu, ellu nu simte decâtutrebuinti'a escessiva de a vede adcverulu demonstrata; si tote acestea, intr'unulimbagiu ingenuu, originalu, bruscu, viu, popularu, plinu de verdore si deo simplicitate quasi rustica. Metodulu lui Sincai de a produce documente,diplome, tractate, de Il lassă pre inamici se vorbesca, de a aduna din totepartile tate elementele de certitudine si a lassă apoi pre lcctoru se ju­dece; acestu metodu (dice Quinet) assiedia pre autoru in rangulu creatorilorumarei scole istorice din seclulu XIX. ElIu Il isbutitu a face pentru Români'aceea ce au facutu Muratori pentru Itali'a, Benedictinii pentru Franci'a, ceeace lipsesce astadi iuca mai multoru natiuni orgoliose de trecutulu si viito­riulu loru. Si daca vomu considera ca eIIu a fostu condussu la acestu metoduinvetiatu intre annii 1790-1808, adeca intr'unu timpu pre cându operele eri­ticei contimporane nu apparussera inca, si pre cându in istoria domnia unuspiritu cu totulu differiute, uimirea ne va coprinde si mirarea, si ni se vapare p6te ca assemcni lucrari nu s'au pututu indeplini fara unu planu ore­care aIlu provedintiei in privirea poporului pentru care s'au intrcprinsu.

'ehi-un. a. 1215, 1390, 1420, etc., Vedi Les Boumains; A/I/less'a X 11/.

- 57-

Domnii mei!

Cunnoscemu epoc'a in care apparu Sincai, marimea intreprinderei junelui,lucrarile ce essecută barbatulu, ideele ce propaga, persccutiunile ce incerca,si amarele sufîerintie alle betrânului Sincai, pururea lovitu, dar nici odata in­frâutu,

Pîn la deusulu lumea se intreba Cll mirare din cându in cându, ce si deunde e acesta ginte trunchiate si totusi mândra, desfacuta, dar de aceeasi lim­ba, de acellesi datine, assiediata ca o sentinella la marginile Europei, de laTisa pin la Nistru si pin la Dunare, pre unu territoriu iutinsu că acellu alluItaliei? Si nimen, nici chiaru Românii nu sciau di respunsu.

In midi-lcculu iutunerccului in care ne afflamu cu totii, ecca vine acestuomu estraordinariu, tramissu, nu mai incape indcella, de insusi Geniulu Ro­mei, si arreta Bornâniloru si lurnei, ca aici e DACI'A cea vechia, care o cu­cerisse TRAIANU imperatu si o colonizasse cu o nemarginita multime de Ro~rANI.

Se scie acumu, ca din câte colonie assiediassera vre odata Romanii, niciun'a nu se pote assernenă cu marea colonia addussa de Traianu in Daci'a, pen­tru ca Traianu Il voitu a fondă aici, la estremitatca lumei romane, o adeve­rata noua Italia in fuci'a lumei barbare, cu seopude a forma unu muru 1'0­tinte contra invasiuniloru do la Nordu, cu scopu de a apperă civilizatiunea la­tina contra barbarîe i amcnintiatorie. Ecca marea missiune Il Daciei luiTraianu l

Nimen mai multu de câtu Sincai nu erei incredintiatu ca missiunea popo­rului daco-romanu, in cursu de atâti secoli nu se schimbasse pin astadi, Con­vinsu ca astadi, ca si odiniora, totu noi suutemu poporulu cellu mai insern­natu in Orieutele Europei, mai insemuatu prin originea, prin numerulu, princultur'a, prin positiunea nostra, ca noi represintămu si astadi in aceste mar­gini alle Europei civilizate, cultur'a occidentale, eultur'a latina, ellu nu se in­doiă unu singuru minutu, ca nu va trece multu, si Europ'a latina se va pe­trunde si dens'a de necessitatea urginte in care se affla de a reinviiă si asustine cu taria, in interessulu cellu mare allu latinismului si allu civilizatiu­uei, coloni'a lui Truiauu din Daci'a,

Coprinsu si .impinsu de assemeni idee, ellu nu se occupă tata vieti'a de câtua desgropă si a aduna din tate partile lurnei elementele Istoriei Daco-Romane.

In fine, dupa mai bine de 34 anni de ostenella, post tot discrimina rerum,la annulu J808 Sincai putu se csclame . Tantae molis erai Romanam condere(Fentem ! Ellu :ie appucă se faca cunnoscutu Romăniloru si lumei resultatululaboriosu allu lungeloru setle veghiâri : CUlW1'IICA lW~lÂNJLORU.

Dar dusmanii neimpaccati ai numelui romanu se oppunu, si publicatiunease intrerumpc,

- 58 -

La 1812 cerca din nou , si el' nu isbutesce; barbarii 'i respundu : Opus igne,author patibulo dignus.

Ellu aveă presimtiulu ca n'avea se-si vedia Chronic'a tiparita -sub SâutaCoron'a Ungariei- I nici latinesce, necumu rornânesce.

Dar tate pcrsecutiunile lumei uu-Ju abbatu de la cugetarea vietiei selle , dea ridic ă acestu monumentu neperitoriu Glntei Daco-Homane,

Neputendu-Iu sc6te la lumina, ellu ascunde in desagi, si parassitu de lumesi sorte pdrta in spate-i, nedeslipiru de sine, tesaurulu seu si allu natiunei,ţ.olindu-lu inter dolores el aerumnas si indeplinindu-lu nclncetatu, pina in mo­mentulu ce parassi acesta vietia ingrata.

Insasi martea, nemultiamita a-lu rapi, ascunse, pin mai a de unadi, mor­măntulu barbatului care desmormăntasse unu popolu intregu.

Mortea insasi nu imblândi furi'a s6rtei si a inimiciloru lui si ai gintei române:ellu fu prigonitu in Chronic'a sca si dupa essirea-i ain vietia:

Muriodu Vulcanu, c ăruia lassasse Sincai unu essemplariu din Chronic'a sea,scaunulu episcopescu de la Oradea-mare remase vec!uvitu pin astadi de suc­cessori cu inima si simtiu de Români, si tesaurulu lui Sincai si allu natiuneise tinu si se tine ingropatu pîn astadi in Oradea-mare.

O copia a Chronieei, scossa pre la a. 1821- 2 de pre originalulu remasu laVulcanu, cadiu in mânile unoru liberari de la Vienn'a, de la carii o cumperă

intr'o licitatiune archimandritulu Germanu Vida din Maramuresiu, pre la 1833;el' la 1843 cerca se o publice in tipografi'a mitropoliei din Iassi, dar nu esside câtu pîna la a. 1000 allu Ohronicel."

I Chron . a. 1514.• In tit .ulu acestei crlltiuni . Re dice: Chronic:« Rom âniloru si umili multol'u t1ellllll'i~ .... de

Geol'gie Sincai ditl Sine:«.. . .. .in dillele prea.itlallieclului Domnu allu Ilf oldew iei Michail G"igoriuSturdia 1I0ellodu. In tipogl'afi.·11 S. 1I1itl'opoliei a Iussiului la (/Illlulu 1813. de unde se vede cnmuera se es ~a acesta editiune. - Copi'a ce possedeă Vida, eră facuta de Petru Marcutiu, in sa­tulu Roctu allucomitatnloi Bibarei, pre la 1821-2, prscumu arr ela D. Laurianu in Biograâ 'alui Slncai ; dar anevoia credu se se fi fueutu pentru P. Maior, pentru ca acest-a murisse la 15tebruar iu 1 ~21, precumu se vede din Elenchus Libl'ol'um Vula chicorum die 15 Februarii 1821Budae tlemortui, Aceatu Elenchu, facutu si serlssu atunci , ' lu posscdu en, avendu-lu primitu indara de la Ioan Maior din Capusiu, uspotulu lui Petru Maior. Mai insemn ămu aci ca in scris­s6ria din 1iJ f"bl'uarill 1821 a lui Matthia M..rcovici, directorului de atunci allu tipografiei dinI3u(]'~ , publicata in Arcbioulu pentru filologia Sl istoria, 1869, XXVI, se dice : Petra Maio/·...•die 14 [ebr. a . c. s u ttfni'ă ' ,~ane opin ionc citiu s e vic ts erept o, - Petru M3rcutil1, afara de co­pi 'a ce posscdeâ Vida, mai (acusse inca una pre la 1824. Tomulu ) din acesta :l d6u'a copiaajungându in mânile lui Logn, acest-a 'Iu vându in Bncurcsci pre sem'a bibliotecei, era cellc­lalte d6uo tomuri le incrediutia inausl Marclltiu lui Alexandru Gavra pro la 1842. La acestuannu, PetruMarcutiu, omu demuu de totu respectulu, se aflliL intr'o dcregetoria in satulu Bicaciuapropo de Oradea-mare , precumu se vede din urr ît'a certa ce avu Gavra cu Loga pre la 1842.Vedi Foia pentru minlr, inima si llteratnrn. 1842, N'o. 40.

- 59 ,-

La annulu 1844, Alexandru Gavra de la Aradu, possedăudu o alta copia,incepu se dea la lumina operele Sincaio-Kleiniane, in tipografia universitatiiunguresci din Bud'a , dar cu tote strigările pressei româue, cu totu spriginuluiubitoriloru de istoria, ellu inca nu tipari Chronic'a de câtu pîna la annulu1383.

In fine, la 1852, principele Gregoriu Ghica uliu Moldaviei curnperă manu­scriplulu ce possedeă Vida, si la 1853, annulu seculariu allu lui Sincai, essl lalumina, sub privcghiarea domnului Laurianu, unulu din membrii commissiuneiinsarcinata cu publicarea," cartea care «acest-a eră âutâiu de a se face pentruRomâni,. si despre care cu dreptu cuventu se disse ca «in câtu timpu nu vafi publicata, Românii nu voru ave istoria.~

Chronic'a lui Sincai, asia precumu e publicata in Iassi. nu merge de cătu

pina la annulu 1739, si acest-a inca DU e de câtu o prescurtare din Culleqereasea cea mare, din Annalii Româniloru,2 din Scrissorile selle celle mari:" BS­

siediate dupa anni; o prescurtare românesca, precumu spune insusi cându diceca «nu-si lungesce munc'a, ca se o ispravesca mai repede, si se o int6rca prelatinla, ca se n'aiba opu se i-o cercetedie Românii sei carii nu sciu de acestca,»"«dintre carii unii mai vre-l'aru mortu de câtu se scria de acestea,»5 si »cariiatât-a l'au necajitu de era se-si pârjolesca lucrarea.• 6 Apoi de câte ori DU

scurtedia de fric'a censurei;? alta data tace .ca se incongiure peirea ce i s'arpute intămplă din spunerea adeverului jn" si erasi alta data, de fric'a «tauri­loru celloru grassi din cucuruzu si de coruele celle ascutite alle ciapilcru.»9

Apoi cându vorbesce de popi, de papi, de unire, de câte ori nu e nevoi tu, defric'a «crieriloru golli si a limbeloru clevetitărie- a tace ore-cari lucruri, sia assigura totu de a un'a, ca e bunu crestinu si ca vre se m6ra in legea sea.'?

Asia dar nu Chronic'a cea tiparita e lucrarea grandi6sa la care a ostenitu

I Commissiunea numita de Domnu pentru publicarea Chronicei lui Sincai, pe compunea dinIroniei, Coqalnicean« si Panu. Venindu apoi in Moldavi'a D. LauriallU, se numi si domni'a se.imembru allu Commissiunei. Raportulu câtra Domnu dice: -resultatulu grabnicei publicarl este-a se datori in deosebi D-saîle A. 'I'rcb. Lauriauu, carele a priveghiatu correctur'a editiei si a..indreptatu gressielllle rnauuscrlptulul.» In fruntea acestei editinni se affia Biografi'(l lui GeorqieSili cai de D. Laurianu,

1 Chron. a. 14.67. 1711.

, Chron. a. 1599. lfi()O. etc,, Cbro»: a. 1595.5 Chron. a. j 363.6 Chron, a. 1510., Cbron, a. 1514, 1529.8 Chron. a. 1440.9 Chro u: a. 14vo.10 Chron, a 1;:'1.1. l:jtiJ. 1121.

- 60-

Sincai, di si nopte, mai bine de 40 de anni, o jumetate de seclu allu vietieiselle.

Unde e acesta cullegere mare de mai multe dieci de volurneni, aceste scris­sori mari, cumu le numesce densulu, acesti adeverati annali ai Româniloru ?

Nimen nu seie unde potu se zaca ascunsi.Cine a cercctatu, fia macaru bibliotec'a lui Vulcanu ? cine, bibliotec'a si ar­

chivele familiei Vass?Apoi continuarea- Chronicei de la 1739 inainte; apoi manuscriptulu latinu

care 'Iu vediusse Engel in Osiorheiu pre la 1800;Apoi chronic'a latina la care lucra Sincai pre la 1810; - unde sunt tdte

acestea?Unde e dialogulu care censur'a de la Vienn'a la 1780 nu-i dete voia a-lu

tipari ?lUnde istori'a familiei selle ?"Unde alte multe despre cari dice ca numai dupa repausares sea voru ve­

de Iumln'a?"Unde? - ca-ci nu e de crediutu ca Sincai se fi pârjolitu, precumu, ne­

cajitu de ai sei, 'i veniă se faca cu resultatulu atâtoru ostenelli.4.

Atâtu materialu nu mai adunasse nimeue; astadi chlaru, necumu se aiba bi­bliotecile Statului, dar si particolarii sunt forte departe de a ave macaru oo buna parte din câtu adunasse Sincai.

Oh geniu ncmuritoriu allu lui Sincai! Tu care inca inainte de inceputulu a­cestui secolu ai strigatu cu o voce potinte ce resuna inca si va resună in c­temu in Carpati si la Dunare, in Balcaui si in Pindu: Fii ai lui Traiauu! a­cest-a e Daci'a j din naufragiulu secoliloru ea pentru voi a scapatu; lumin'a,puterea Resaritului voi sunteti; ecca documentele originei, titolii nobilitătii vo·o

stre; ecca terneiulu dreptului si allu viitoriului vostru 1- Multiamita sempi­terna tie: Tu ne-ai redatu consciinti'a de noi insine; scrnenti'a neperitoria aa latinitătii in noi tu o-ai reinviiatu ; tu ai facu tu a se recunnosce fratii diu

I Despre acestu Dialogu memoredia Sincai atâtu in prefatiunea Grannnaticei selle de la 180~

vorbindu de differitele numiri alle Româuiloru, câtu si in Chronica la a. 8U vorbindu de A­botriti; ele unele se vede ca idea unui Dialogu despre originea Rouiâniloru este a lui Sincai;inse Dialogulu rlin Ortograâ'a lui P. Maior este allu acestuia, el' nu allu lui Sincai.

, Ch,.oll. Ro 1711.3 ChrOIL a. 14\10,

• G/ll"/JIt. a. 1510.

- 61 --

departare ce de multu 'si uitassera unii de altii; pentru ca cartea limbei tucelIu de ântâiu o-ai deschisu; istori'a Dacieloru tu o-ai smultu din ascundie­toriele inimiciloru sempiterni ai numelui romanu.

Spiritulu teu fia in midi-loculu nostru INici odata nu vomu uită ca acesta carte ce tu ai inccputu, acest a era si

este mai ântâiu de a se face pentru Români. Cându Românii se voru cunnosce,cându fratii de UDU sânge ne voru recunnosce, planulu cellu mare allu DivuluiTraianu se va realiza in Oriente, si atunci.. .... atunci «Ginţe mai allessa nuva fi pre pamentu inaintea ndstra.»

- 62 -

VORBELE ROSTITE DE D. I. HELIADE R.

Dupa D. Papiu luându cuventulu D. I. Heliade Radulescu, presicdintele so­cietatei academice, disse:

-Domni1oru!

..Astadi e diu'a cea mare, in care se eterniza memori'a lui OEORGlU SINCAI,

unulu dintre cei mai mari Roâmni, martiru allu romanismului.«Se traiesca Românf'a !

B.

RESPUNSULU DOMNULUI GEORGIU BARITIU,

Domnule,

In istori'a pop6reloru vine adesea câte unu periodu de timpu, din carele CU Il­

noscăudu cine-va pe deplinu vieti 'a unui, seu unoru barbati, ceri au condussuaffacerilc si destinele umi tierrl seu natiuni: cunnosce totu de o data aproposi istori'a acesteia.

Acellu barbatu românu , carele va fi in stare de a compune bio jrafiele cun­noscutilor triumviri : Samuil Miculu, Georgiu Sincai si Peti u Maior, pe unuperiodu rotundu de anni cinci-dieci, incependu adcca de la annulu 1770-1820,acell-a ne va Ml. chiaru in aceste biografie istori'a poporului românu din pa­tri'a in care s'au nascutu si in sinulu careia au lucratu ei ia acell-asi periodude anni 50.

Deca press'a pe tirnpulu acelloru triumviri al' fi fostu sufferita a se mist c ă

cellu pucinu in cerculu in care 'i era ertatu a se misic ă cu 2() de anni maitârdiu in acelle tierri, atunci deslegarea susu attinsei probleme al' fi usiurata inmare mesura, pentru ca in acestu casu ne-amu afflâ in possessiunea unui nu­meru considerabile de documente, cari, dupa ce nu se pastrara prin pressa, ausi disparutu cu totulu din scrinele privatiloru, era altele tocmai si din archi­vele publice.

Acesta impregiurare luata in de aprope eonsideratiune, 'mi da mie crite­riulu, dupa care am se apretiediu coprinsulu meduvosului si eloccntelui dis­cursu, pe care 'lu audiramu din graiulu D-telle, D-Ie Papiu!

De unde acea abundantia de date istorice cullesse cu atât-a grija si critica?De uude acea petrundere agera in natur'a evenimentcloru din secolulu espiratu,petrecute in acelle tierri, in cari istori'a din acellu secolu si din acestu allunostru inca nu este scrissa, ci abia adumbrita in câte-va liniamente destullu deusiore? Respunsulu ce-mi potu da la intrebari de natur'a acestor-a este , caunu barbatu incalditu si condussu de acell-asi spiritu sacru, de care fusse con-

- 64

dussu si cellu preconisatu de densulu, nu affia repausu, pina nu strabate infundulu adeverului. Acesta vointia de fetru te-a condussu si pe D-tea , pentru c ă,

inccpendu din annii juniei si pina in timpulu de facia, se sacrifici dille si nopti,bani si sanatate, spre a strabate prin locurile, pe unde credeai ca pote sestea ascunsu adeverulu istoricu pentru natiunea nostra. Dupa ce adeca in an­nulu 1852 fiindu in Vienn'a, prin lucrarile istorice publicate atunci, ai datuprim'a proba, ca esei determinatu a calca pe urmele barbatului, a carui pa­negirica o-ai facutu astsdi, curreudu dupa aceea ai trecutu in Itali'a , adecain acea tierra, pe alIu carei pamentu luasse si Georgiu Sincai aspiratiunile si- de nu me insielIu, - chiaru primele informatiuni autentice, atâtu despreoriginea natiunei, câtu si despre sorgintile celle mai copiose, din cari s'arpute scrie cândII-va istori 'a Românilor? si a pamentului locuitu de acestupoporu, Cu atâtu inca nu te-ai indestullatu, ci precumu Georgiu Sincai incurm de anni 34 cercetasse mai multe bibliotece si arcbive din imperiu,precumu ellu implusse dieci de tomuri cu documente istorice cullesse dintate unghiurile, intocmai D-tea, convinsu ca o vietia de omu nu pote fide ajunsu, necumu a compune acea istoria, dera nici macaru a cullcge ma­terialulu necessariu la ridicarea unui monumentu nationale atâtu de maretiu,ai mersu totu pe urmele lui Georgiu Sincai si alle contimporaniloru sei, pen­tru ca se aduni la unu locu totu ce voru fi scapatu ei din vedere, si cellepe cari loru nu le-a fostu datu a le cunnosce. Tesaurulu. de monumente in 3tomuri si uite publlcatiuni istorice, essitc pina acumu din condeiulu Dvtelle, audatu occasiune publicului nostru ca si ceIlui strainu , pentru ca se preveda ceeace mai are se ascepte de la D-tea, era membrii acestei societati academice aufostu convinsi indata de la inceputulu activitatii selle, cumu ca D-tea trebuese occupi locu in midi-loculu nostru. Totu din aceste cause era lucru firescu, casi compunerea biografiei lui Georgiu Sincai se o asceptămu de la D-tea. Aicorrespunsu si acestei missiuni intr'unu modu, in câtu avemu dinaintea ochi­loru nostri spirituali imaginea autentica a istoricului, literatorului si totu deo data martirului Gecrgiu Sincai. O singura indoella s'ar mai pute desceptă inspiritele nostre, o indoella, in faci'a careia trebue se se opresca fie-care omuinsetatu de adeveru; era aceea este, ca nu cumu-va biografulu, ori istorio­grafulu, preoccupatu si ellu intr'unu modu seu altulu, se fi fostu pre parti­nitoru pentru person'a singuratica si pre severu câtra societatea, in midiloculucareia vietiuisse acea persona. Cu acesta reflessiune a mea voescu a- ti rechemă

in memoria unele opiniuni, cari s'au sustinutu intr'unu timpu despre barba­tulu glorificatu de D-tea. ca adeca acell-a ar fi fostu unu Românu pre infocatu;ca pre ar fi voitu se intarca lumea cu degetulu; ca se incerca se delaturemai multe institutiuni asupritorie si forte funeste ellu singuru CII umerii ca deunu Titanu, si asia mai departe,

Fiindu-ca inculpări de natur'a acestor-a se audira si mai târdîu arruncându-se

65 -

nu numai asupr'a istoricului Gcorgiu Sincai, ci si asupr'a unoru successon SI,

deca voiti, adepti de ai lui; fiindu-ca de alta parte, in dillele nostre a ince­putu a se forma o scola asia numita a cosmopolitiloru, cari 'si batu jocu deide'a nationalitatii, pe care nici ca o pricepu de locu: eu crrdu, domnulu meu,ca este bine a constata , cumu ca, pre câtu Georgiu Sincai eri Roruânu a sciutua se inultiâ in tata viet'n sea mai pre SURU de ori-ce provincinlismu ângusiu,marginitu, miopicu, egoistu, pre câtu el!u si-a propusu a proba, ca natiunearomâna este una, ca un :« 'i e limb'a, unulic si allu ei destinu, tocmai pre atâtuellu se adoperasse a demustră dupa istoria, cumu ca coloniiloru lui Traianu nule-ar fi fostu ertatu nici o data, nu le ar fi ertatu nici in viitoru a fi cosmo­politi mai 'nainte de a fi si a rernâne Români intru tota puterea cuveutului.

D-tea, domnulu meu, ai premisa indata in essordiulu discursu.ui Dvtelle, capre cându cotra fineaseclului espiratu in unu'u din Staturile de ras'a latina dela Appusu se prochiemara drepturile omului si alle poporului, pre atunci colonielelui Traianu Hau ingenuchiate, calcate si umilite ; era eu mai adsogu. ca aceastare Il lucruriloru s'a pastratu, de si nu tocmai in cumplit'a seu intensitatede mai. nainte, pin la a dou'a prochiernare a dreptoriloru omenesci.

Inse care era are caus'a principale a acellei conditiuni deplorsbile?Dupa Georgiu Sincai era mai mare parte Il sufferiutieloruxeculare, la cari

a fostu suppusu si sub cari a gemutu poporulu românescu in decursulu atâ­toru secoli, se putea deduce si esplică mai vertosu din numele de Romanu,Rom âau, ce purta acestu pOpOI'U nurnitu de straini Blach, Vla ch, TValach,Wălsch. Acesta opiniune, seu deca mai voimu, convictiune, se intinde câ siunu firu rossiu in unele camiluri de corabie, prin t6te scriptele lui Georgiu Sincaisi alle contimporaniloru sei. Dupa acei scriptori ai nostri, Românii au fostupersecutati si une ori condamnati la csterminatiune totale, nu (a locuitori aicutărei tierri, nu ca omeni de vre una seu alta casta ori classe, ci de a dreptulucă Romani, ca Valachi. De aici a urmatu firesce, ca strabunii nostri, lovitifa Români, totu ca Români (rau constrinsi a se si apperă ; era cându ei auscapetatu depre acestu terre nu, a si fostu vai de dillele loru. Incetându interes­sulu netionale, solidaritatea dintre densii inca Il disparutu; adormindu simtiulusi ambitiunea de origine, braciele s'au desarmatu umilirea si cu l'a sierbitutrai-au incallecatu.

Intr'aceea Georgiu Sincai, care proprgti O doctrina că acest-a, credea totuodata in reinviare, in redescrptare . ellu si toti contimporanii sei enurnt rati deD-tea. Asi ,j este, ei crede,i, labnni, semenă, plantă, DU pentru folosulu propriu,ci numai pentru allu posteritatii, si asia se implini intrInsii sentinti'a unuiadintre sapieutii Romei antice: Arbores serit agricola , quarum [ructus ipseaspiciet nunquam

Trassurile mai de frunte din decursul vietii lui Georgiu Sincai, asia precumuni le-ai impartesitu D-tca cu dcstulla precisiune, esplica si mai limpede, pen­

!

- 66-

tru ce istoriculu si literatorulu Georgiu Sincai din ide'a nationalitatii românefacusse ore-si-cumu unu simbolu allu credintiei selle ca omu, si apoipretindeaca in acestupunctu se fia toti de o credintia cu ellu. Ore inse putea ellu seaiba alta' credintia in respectulu nationalitatii? A petrece in vig6rea junetiicinci anni printre ruinele Romei lui Romulus, a Scipioniloru, a lui Caesar siPompeius; a descoperi acollo la sorginte incepăndu cu columna lui Traiauut6ta originea inalta si glcriăsa a limbei si a numelui; apoi a se reintorce inpatria si a trage parallela intre odini6ra si intre timpulu seu: mai era 6recu putintia, ca ellu si socii sei se nu se inspire si se nu remâna dominati deunic'a idea sublime si salvat6ria, a carei conceptiune fussesse ajutata cu atâtusuccessu de celle-alte idei alle timpului seu, propagate din Franci'a la tatepoporele?

Domni'a ten nu-ti pregetasi a ne communică unu numeru considerabile dedate istorice, din cari se cunn6sce invederatu, in câte moduri se intentasse intrecutu desmembrarea, paralisarea si desfiintiarea totale a natiunei românesci.Da-mi voia se reflectu si eu la loculu acest-a inca numai la cunnoscutele actepublice, cari 'si au dat'a loru din timpulu imperatului Sigismundu si cari tinu:delendam esse e stirpe totam Valach01'um progeniem.

Dupa ce Sincai dete peste câte-va sute de asscmeni documente; dupa ce elluintr'aceea se vediu spoliatu prin marte de cellu mai putinte allu seu patronu,adeca de acellu monarchu, sub alle carui auspicie putea face multe pentru re­generarea natiunei, precumu ellu insusi ne spune in elegi'a sea ; dupa ce infine densulu se vediu paralisatu in t6te actiunile seBe, atâtu ca cultivatoru aUuliteraturei si allu sciintieloru, câtu si mai allessu ca organisatoru si directoruallu scoleloru, atunci era pre naturale ca spiritulu seu cellu forte se voiescaa tine cu ambele bracie ceea ce appucasse odata, si prin urmare se-si apperein totu timpulu si in totu loculu ide'a sea de predilectiune : nationalitatea.Unu Sincai nu mai era in stare si nici ca-i era lui ertatu a cocheta, ca S3

dicu asia, cu reactiunea feudalismului si a obscurantismului, cari ambele de laannulu 1795 inainte erasi appucassera in capulu mesei. Decaassemenea starea lucruriloru 'Iu addusse in conflicte diverse, acest-a nu se mai pote im­puta unui amicu alIu natiunei selle si allu libertatii, ci cu totulu altor-a. Supe­rioritatea spiritului si consciinti'a de sine, convictiunile. curagiulu si inflexibi­litatea principieloru, pre cari domnî'a tea le-ai relevatLI cu multa justetia catotu atâtea virtuti, nici de cumu nu putea se aiba altu resultatu, de câtu sa­crificarea fara Bici o crutiare a omului inzestratu CLI assemeni virtuti si calitati.Nici Sincai, nici consocii sei in sufîerintie n'au facutu unu singuru passu pecallea unui Colla Rienzi si nici macaru pe a unui Savonarola, nici au lovituin vr'o religiune positiva, pentru ca se ajunga in urm'a lui Huss, pe rugulu defocu; nimicu din tate acestea} si totusi Georgiu Sincai a trebuitu se iea pefaci'a sea insult'a cuunoscuta, citata si de domnî'a tea . Liber igne, aucior pa-

-- 67 -

tibulo dignus; era acesteai se intemplă lui in secolulu allu XIX, nu in aIlu XV!De aceea dera, eu sunt convinsu, domnulu meu,ca ori cine va voi a me­

dita seriosu asupr'a vietii lui Georgiu Sincai, asia precumu o audiramu de ladomnfa tea, va ajunge usioru la convictiunea ca, atâtueIlu, câtu si contimpo­ranii sei au trebuitu se purceda pe caIlea emanciparii nationali numai asia pre­cumu au purcessu densii; seu, deca era se se abbata de la aceea, atunci in a­cellu timpu de reactiune intuuecosa, nu le remâneă alta allegere, de câtu aparassi caus'a pentru totu restulu vietiei loru; sub acesta conditiune ei aru fifostu lassati in linisce si pace, care inse pentru natiune era se tia pacea si ta­cerea mortii! Ferice de natiunea nostra, ca a remasu apperata de unu peri­colu atâtu de infricosiatu; de trei ori ferice de noi, ca avuramu câti-va ante­cessori in tote tierrile locuite de Români, cari armati cu anticele virtuti ceta­tiane, luminati de sublim'a si dumnedieesc'a morala evangelica, nu numai ausciutu resiste negreloru tentatiuni, ci totu odata lassându posteritatii ca ere­ditate credinti'a neclatita in immortalitatea natiunei românesci, prin acest-a neimpusera si noue strins'a indatorire, ca se ne cultivămu limb'a nationale si sci­intiele, pentru ca in sciintia este puterea, era fara limba nationalitatea nici case pote cugeta.

In câtu pentru ideele religi6sc alle lui Georgiu Sincai, asia precumu le-aidedussu domni'a tea din scriptele lui, apoi se intiellege de sine, ca. acellea erause displaca forte multu la toti aceia, cari tina mortisiu la cunnoscut'a maxi­ma: divide et impera, EIle mai displacu inca si la toti acei nefericiti, carinu sunt in stare de a se emancipă de rugin'a vechiului scolasticismu, careleface, ca confusiunea ideeloru confessionali cu celle nationali, politice si sociali,se nu mai incete nici odata.

•Iosifu iubitorulu de omenire imperatu murisse, si principiele revolutiunei cel­Iti mari in Ungari'a si in Transilvaui'a nu aveau sensu.•

Nu sciu deca am intielessu eu bine acesta sentintia a domniei telle, respi­cata in partea discursului, in care desfăsiuri ideile politice-sociali alle lui Sin­cai. Eu adeca credu asia, ca acelle idei appucassera a fi cunnoscute in straturilesuperiore alle locuitoriloru si presimtite ca prin iustinctu de massele poporu­lui, ceea ce se pete proba de o parte cu totu ce s'a scrissu si publicatu in acestamateria in cei diece anni ai domniei lui losifu II, pre câtu press'a se bucura delibertate aprope absoluta, era de alt'a, luptele din annulu 1784 ce au fostu elle?deca nu cellu mai solemnu protestu pusu in favorea drepturiloru omenesci sialIe poporului, unu protestu carele a precessu cu 5 anni prochiamarea drep­turiloru omenesci in Franci'a. Noi inse scimu bine ce a costatu chiaru si peFranci'a realisarea acelloru drepturi, precumu si ca, cu tâta solidaritatea po­porului francescu si in mâni'a giganticeloru sacrificieaddusse pe altariulu pa­triei, ea cadiu mai âutâiu sub despotismulu unul soldatu, era dupa aceea sufferlincasi umilirea invasiunii straine. In Besaritulu Europei a lipsitu ori-ce solidari-

- 68-

tate, prin urmare , dreptulu istoricu feudale infruntatu , pre unu timpu relative fortescurtu, prin mâu'a tare si braciulu inaltu allu lui Iosifu, s'a pututu recullege siconsolida din nou, ceea ce in adeveru s'a si intămplatu . Dupa aceea, intiellegusi eu, ca Sincai ne mai vediendu alta calle de scapare, se arunca si ellu cu aisei pe terrenulu dreptului istoricu, unde adversarii sei se credeau mai tari side unde ellu voindu a-i scdte, cauta unu punctu ca allului Arcbimedes prinlabirintele istoriei, pre atunci inca puclnu cunnoscute.

Eram pregatitu, domnulu meu, ea se te vediu tractându cu predilettiuneideale nation ali, istorice si literarie alle lui Georgiu Sincai si alle consocilorusei, intocmai precumu ai si urmatu in ultimele trei parti alle discursului dom­niei telle. Era in adeveru timpulu, in care generatiunilcru presenti se li sedea occ:siune de a compara gradulu culturei sciiutifice, pe care se affiau bar­batii de sciintia in susu attinsulu periodu de anni 50, cu acell-a, pe care se af­fa in dillele nastre allessii natiunei românrsei. Intr'aceea, se cuvine ca noi laassemeni occasiuni se nu perdemu din vedere neauditele diffi cultati, cu cari 8·

veau a se lupta parintii nostri intru câstigarea de sciintie si cunnoscintie, incomparatiune cu abondantele midi-lăce, tari stau in dillele nostre la disposi­tiunea juni mei. Cumu se puteă are, ca 6meni, cari aveau câte o platisi6ra an­ouale de 300 fr. seu 60 galbeni, se-si câstige bilioteea copiosa, se adune mul­time considerebile de documente forte pretiose, in fine se in treprinda desecalletorii sciintifice, pe unu timpn, cându in totu coprinsulu pat riei loru lipsiă

ori-ce drumu asternutu si ori-ce messagcrfa de posta. Acei barbati inse iubiauCll devotamentu absolutu natiune, li mba, patria, sciintia ; apoi sânt'a scripturadice cu mare dreptu, ca caritatea implir.esce tote si învinge t6te. De aicisi numai de aici, se si esplica estraordinariulu devotamentu allu acellorubarbati.

Cu adeverata duiosta amu ascultatu apotheos'a ce faci domni'a tea lui Geor­giu Sincai, si cu care 'ti inchei discursulu de astadi. Domnf'a tea voicsci, easpiritulu seu se fia in midi-loculu nostru. Cându vornu observa: cumu ca Ro­mânii cauta si cult iva istori'a patri ei si a natiunei cu acell-a si zelu, carele sevede la celle-alte popore de ras'a latina, atunci se va simti si la noi, ca spi­ritulu tutuloru barbatiloru, pe cari i-ai rechiamatu asta-di in memori'a n6straarretând u-i de modelu posteritatii , se affla in midi-loculu nostru.

Un'a din problemele societatii academice, de aJlu carei membru allrsu tesalutămu noi asta -di pe domnia tca, este a recommend ă natiunei studiulu isto­riei, era mai allessu a confaptui din t6te puterile selle pentru cultivarea isto­riei nationale. Acest-a este si studiulu domniei telle de predilectiune. Acestucâmpu, pre câtu de frumosu si attragetoru, tocmai pre arâtu e si intinsu, seu maibine, vastu, intrecurmatu de munti si rîuri mari, ca si in lumea fisica, Intr'a­crea, noi vomu pune umeru la umeru si vomu laboră, de si nu cu atâtea suc-

- 69

cesse, câte se vom fi ascept ăndu de la noi, de siguru inse cu devotamentuluremasu năue de clironomia de la venerabilii nostri antecessori.

Se fii, domnule Papiu, bine venitu in sinulu acestei societati academice. Seai parte de annii lui Nestor si de successele lui Livius pe câmpulu istorieindstre 1

ANNESSELA

DISCURSULU DOMNULUI A. PAPIU ILAR[ANU.

1.

Heprodueemu aci CU'r'entarea inainte a Grammaticei lui 'I'empea, citata la pag. 3. - TitJulnGrammaticei este Acest-a: Grammatica Românesca alcatuita de RADU TEMPEA Directorulu Sc6­leloru Neunite Nationalicesci prin Marele Princip atu allu Arde/ului. CI, slobodieni'a eelloru maiMari. Sibiiu in Tipografi.'a lui Petru Bart. 1797. cu litere eirillianc, in 8°, pagine 2J8, afara de8 foi nepaginate, cuprindiendu titlulu, cuventarea inainte si cuprinderea, si una foia la capetu,indreptarea gressielleloru, untle ehiaru la fiue se citesce: Cu cheltuell:a Cillst: Radll VerdieaParoclia satului Lungit din Sacelle.- Ne imprumuta acesta carte D. Grig. Manu din Bucuresei,

CUVENTARE INAINTE,

Vrăndu cineva o Maesteia a invetiă, are mai ântâiu trebuintia a se chiver­nisi de uneltele acellea prin care se pata adduce lucrulu seu la buna sevir­sire. Tate sciintiele asiă sunt unele cu altele legate, câtu un'a fara de alt' a,bun'a si temeinicios'a sevirsire nici intr'unu chipu nu pote da. Sciinti'a Astro­nomicesca făra de cea Mathematicesca, nici intr'unu chipu nu se pote invetiă

cu adeveru intemeiatu ; atâtu si cea Mathematicesca fara de cea Arithmeticesca.Sciinti'a Doftoriii fara de Fisica, si Fisic'a fara de invetiatur'a firesca. erasinu pete lua drept'a ei sevirsire. Invetiatur'a Filosoficesca fara de Retorica, siRetoric'a fara de Maestri'a Grammaticesca a se invetiă nu se pete. De undevedi iubite cctitoriule1 precumu Maestri'a grammaticesca este inceperea si po­vetiuirea spre tote celle lalte Maestrii si sciintie inalte. Acest a direptu-aceeaeste Chei'a care dintru intunereculu Necunuoseintii ne deschide usi'a prin careavenimu la lumin'a intielleptiunii spre care de multu amu fi avutu trebuintia dea veni. Iose machnire intru adeveru l ca-ci lipsindu-ne acesta mai ântâiu tre­bulnciosa Maestrla, ce au pututu alta a nasce fara de câtu desradecinarea maiântâiu a Limbii nostre roinâncsci (care au fostu cea vechia râmlenesca) dupaaceea lips'a cărtiloru de Maestriile si Sciintiele celle inalte, apoi inbesnirea

- 72 -

mintii, innecarea de totu in prostia, si uesciintia ; si etta acumu suntemu ce nevederuu cu ochii: si ne simtimu pre noi insine!

Pricin'a iose a scaderii n6stre au Iostu si nestatornicî'a stapânirii. Pînacându au statu Daci'a (cu legionele râmlenesci care imperatorulu Troianu le-auaddussu in Daci'a) supt sceptrulu Imperatiii râmlencsci; Românii românescesau rămlenesce au verbitu.Era indata ce Imperatulu Constandinu Pogonatupre la Annulu de la Chr, 6G9. au suppusu tierr'a stapânirii lui, amu inceputu ane nevoi a set lirnb'a bulgaresca (ca un'a ce era. mai de trebuintia pre vremeaaceea) si asia limb'a năstra s'au ammestecatu cu a Bulgariloru,

Adeverulu pricinii acestiia prin noi insine Românii carii ne afflămu acumuprin Ardelu Bsnatu, si Ugroflachi'a adeca tierr'a rornânesca, si si prin alte tierrilamuritu se descopere. In Ardelu fiindu Românii ammestecati cu Unguri, siNemti: cei de prin Varmegii au ammestecatu limb'a loru mai multu cu ceaUuguresca ; dicendu Tistasiu in locu de curatu, chedoesiu in locu de »oiosu,duhanu in locu de t ibacu ; si era unde sunt ammestecati cu Nemtii in scau­nele sassesci, au ammestecatu limb'a cu cea ucmtiesca dicendu : şlo{mitia inlocu de caciula ele nopte (®c!)(l1fmiJ~e) ltalţbindcl, in lecu de muframa de g1'U'

mazu (S)al13ol1no) si altele. In tierr'a româuesca unde sunt ammestecati cu Gre­cii. si invecinati cu Turcii, ammesteca limb'a românesca cu grecesca ; dicendu :11U me piraxi in lccu de nu me necaji sau super«, se me piiroforisesci in locude se me {aci cunnoscutu sau luminatu ; s'au luatu la ipolipsis in locu de s'auIuatu la mare cinstp. sau tare inainte. In tierr'a Banatului fiindu ammestecaticu Scrb:i, au ammestecat'o cu serbescu, dicendu istina in locu de adeveratu,bogda prosie in Jocu de Duninedieti se-ti priimesca, (bogdati prosti) Pohcalain locu de pompa si altele.

Dupa pomenitulu Constaudiuu Copronimu la 800. de anni crestinându-se laQiarigradu imperatorulu Michiilu fiiulu imperatorului Theofilu, s'au taJmacitusi cartile Bisericesci de pre limb'a grecesca in slovenesca , si aveudu noi inlimb'a nostra lipsa de carti bisericesci: amu cautatu a priimî celle slovencsci :DG und: lamuritu se vede cit din pricin'a acest-a ne-au cautata a priirni si slo­vele slovenesci. Si asia limb'a nostra stricâudu-se, b.i mai d : totu intielenin­du-se au pierdutu si Maestri'a grairii, care ne avendu parintii nostri grija dea o iscusi, tota nesciinti'a si varvari'a au cuprinsu pre nernulu nostru. si aucadiutu in mare prostia.

Târdiu dupa aceea amu avutu norocire de unii intiellepti omoni spre ferici­rea nostra rivnitori care au inceputu a descepta limb'a românesca, macnrcade nu cu Maestrt'a Grammaticii, inca totu cu intorcerea oresi-cărora carti Bi­sericesct in limb'a nostra, Dupa cumu am pututu affiâ piua acumu, cellu maivechiu au fostu Genadie Metropolitulu românescu allu Principatului Ardelului,care la Annulu 1560. au tiparitu in limb'a romănesca ântâiu in Brosiocu Ca­zanii, Dupa aceea mai gassimu cartile lui Moisi I'roroculu Facerea, Apoc: si

- 73 -

alt: la Annulu 1583. in Orestia. L:1 Annulu 1675. prin Sobornicesca poruncaa Savvei Metropolitului românescu allu Pr: Ard; s'au poruncitu Preotiloru ainceta de a mai slugî Sfintele Taini in limb'a straina slovenesca, ci in limb'aparintescu românesca. Indata dupa aceea Molitvelniculu si Ciaslovulu s'au ti­paritu românesce, Era la Annulu 1651. in dillele lui Simecnu Stefanu Metro­politului românescu allu Pc: Ard: s'au tiparitu Psaltirea depre jidovii pre ro­mânia in Belqradu, La Annulu 1642. s'au tiparita Cazanii la Govor'a . La An­nulu 1652. Pravi!'a in T ergovisce. La Annulu i 668. in Tergovisce Bibli'a româ­nesca. Era cea mai mare parte a cărtiloru Bisericesci s'au talmacitu de Da­maschinu Episcopulu Râmnicului la 1730 cu stilu si graiu fo:te luminatu, darammestecate cu multe cuvinte slovenesci, puindu vreme in locu de timpu, slu­ga in locu de servu, pricina in locu de causa, si altele.

Urrnându dara dupa stilulu acest-a si vestitulu Chesarie Episcopu'u Râmni­eului, si urrnatoriulu lui, Frlaretu, in intoreerea celloru duo-spre-diece Minees'au obiclnuitu pina in dio'a de astadi atâtu in tate cartile Bisericesci câtu siin vorb'a nostra de obsce a se intrebuintiă.

Cu greu este si va fi direptu aceea ti adduce limb'a acest-a iu curatieni'asi origiualu'u ei ; adeca: iu limb'a vechia romanesca sau rârnlenesca; ca ci dear adduce-o cineva in curatienia ar fi tocma latinesca si italieuesca ; si cellu cear iuveti ă românesce asia limpede care nu este Rornânu cartile bisericesci nule-ar pute intiellege, nici vorb'a obscesca de acumu obicluuita ; Rorn ânulu neinvetiatu inca socotcscu ca ar dice ca -i schimosesci limh'a parintesca. Macaruca Parimieriulu românesce tipari tu in Moldov'a la Annulu de la zidirea lumii7191. si vieti'a Sfintiloru Apos toli, el' in Moldov'a la Annulu de la Ohr. 1682:de Dosothciu Metropolitulu Moldovei; mai multu sunt intocmite intru asse­menarea originalulu i limbii nostre de câtu celle lalte carti bisericesci, cumuau urmatu si dumnealui Ienachla Vacaresculu aceiia cu observatiile grarnma­ticesci

Dornuulu Ioan Molnar Doftoru si Professoru de tarnaduirca luminii ochiloru,in cartea SJ de Economi'a stupiloru. si in Grammatic'a nernticsca românescaefa mai vertosu dintru a sa Retorica ce câtu de currendu va essi dia tipariu.si O: Par : Samuilu Clainu de la Sadu cu deslusirea Biblii românesci, cu Theolo­gia Moralicesca, cu Ius Naturae (direptatea firii) cu Grrmrnatic'a Daco-Romsna ;in Vienn'a. Sunt aceia carii au addussu, si adducu acuma rade, si mladitie limbiiromâ nesci ; Curatiudu prin multele carti care le-au datu si le dau la lumina,tata neghin'a ce cuprinsesse limb'a nostra, silindu-se şi de acumu inainte, dincâtu va fi putintl'a a o apropia de originaluJu ei. Inse asia ca si cartile biseri­cesci bine se le intiellegemu. Dumnedieu dupa direptatea sa se-i intaresea lspre a pute adduce si Lexiconulu româuescu care l'au iuccputu (cu multa stra­dania) la depiin'a savirsire, din allc cărora isvora multu m'am adspatu si euintru Alcatuirea Maestrlei grairii românesc].

- 74-

Vede-vei iubite Cetitoriule chipulu impartirii acestii Grammatici. Am intoc­ruit'o dupa 'Sistcm'a Normalicesca, din care pre-lesne tota cuprinderea ei in ta­bella pre o facla in scurtu se pete arret ă uceniciloru, diu care mai multa deslu­sire si inlesnire la alte invctiaturi le va veni. Asislderea dupa chipulu intocmiriiacestiia dupa ce ucenicii in scurta vreme vom dobândi temeinic'a Maestria,ori Grammatic'a latinesca, ori germanicesca (nemtiesca) cu allessa desceptarevoru pute a o pricepe, si folosinti 'a spre care sfirsitu o invatia a o dobândi,fiindu-ca la fiesce-care parte si capu allu acestii Grammatici, am adaogatu siterminurile latiuesci, ca cându ar incepe ori ce Ilomânu a i n veti ă limb'a la­uuesca mai bine si mai cu lesnire se pcta pricepe, si invetiă .

Nici se te miri iubite Cetitoriule ca-ci am schirnbatu sau scurtatu unile cu­vii..lte, care pîna acumu intr 'altu chipus'au respunsu, ca-ei in originalulu limbiinostre mai ântâiu asia. s'au respunsu, tragendu-se de la Latinu; in 1: d :pild : sare (latin: Sol) in locu de soare, 6meni (lat: homines) DU oameni, duo(lat: duo) uu âoao, si alt:

Nu potu dice tocma precumu acesta alcatuire ar ave deplin'a ei sevirsire,ci afflându- se vre unu rivnitoriu de binele Nemului seu, a adaogă celle ce incaam lipsi, sau ce va fi gressitu cu sanetosa luare aminte il indireptă ; se va 0­

dichui suffletulu allu mieu1Dupa ce dara veti invetiă fundameutum cetirii din Buc6vna, priimiti acesta

osteuella a mea, si ve folositi spre mai mari invetiaturi gatindu-ve.Si asia dupa ce veti t'sd de la intunerecu la lumina, veti vede si raiulu.Slbiiu iu 4. dille a lui Dechemvrie 1797,

Radttlu Tempe.

Il.

La Il:lg. 4. not, 3. promisseramu numai documentulu seu cartea mauumiaaionale de la 1767,ce possedeamu noi insine. Intr 'aceca primindu A rchioulu pentru filologia si istoria Nr. XXVIIldin 1869, aici mai afflaramu unu documenta analogu de la 1721. Fiindu deci acest-a cu 46 annimai vechiu de câtn allu nostru, 'Iu lass ă-nu se urmedie sub a), er allu uostru sub. b).

a) CARTE MANUMISSIONALE DE LA 1721.

Ecca ce dice D. Cipariu in Archivu: -Prlncipil transilvani cu t6ta rigorea puritana a loru-totusl câte o data avura unele momente da gcnerosltate, ai au arruncatu câte o sfermitura si«bietlloru preuti români din mes'a cea incarcata cu tote bunetatile pamentului si intinsa nu­-mai pentru coutessiunea ortodoxa, cumu le placea pre atunci a numi contessiunea elveta-ue­«guresca.•

- 75-

«Sincai, care le hVUBBe a mâna mai pre Uite, le-a si publicata ia Chrouic'a Ba, inse nece pre.16te câte le aveâ, nece in testnIu originale, ci numai in versiune româna facuta de ellu Insusi..Er' o versiune româna 'mIIi vechia, facuta ai-tiparita inca in tipografi'a de la Alb'a-Juli'a ina­-inte de 1700, ce noi o-amu rostu avutu inainte de 1848, er' atunci ne-a peritu, fara se o mai«putemu recâstlgă, se pare ca Sincai nu o-a avutu. Aveam totu pina atuncia si o collectiuue la­«tinn de t6te aeellea in ms., ci si aceea ne peri totu asia fara de a mai da de urma de alt'a.aAia eompleta.»

«Celle ce le-amu atâatu mai târdiu manuacrisse, sunt mai pueine ; mai multe inse se cuprindu-In pubIicatiunea lui Fiedler, despre unirea Româniloril. I

«Din aceste pucine funtâne, adaugemu aici documentele ce le avemu a mâna, inse numai in-Iimb'a latina, el" in' câtu pentru versiunea româna, inviămu la Chronic'a Sfncaiana pentru âa­«care documentu la loculu seo.-

D. Cipariu publica apoi in latinesee diplorn'a Ini Gabr. Bathori de la 1609, si a lui GabrBethlen de la 1624, si observa : «conditiunea servile a preutiloru români a tinutu pina Bi dupaa. 1700 in coce, de care avemu li mâna unu anumitu documentu intre aerlssorile familiei nostre.»

Ecca documentulu D-Iui Cipariu:

En Thoroczkă szent Gyorgyi Thoroczkai Peter adom ertesire mindenek kik­nek illik mostaniaknak . s' kovetkezendobeliekuek, hogy leven nekem nemesKiikiillă v ărmegyeben p ănădon, egy Czipar alias Popa Demeter" nevo Jobbagyom,ki is az olă ir ăsban mag ăt exercealv ăn, s' belso hivatalra magăt devove ălvăn,

sok betsiilletes Emberek Requisiti6jok ă l ta l kevănt , kezem alol val6 szabadu­lasat , az mint hogy eu is azon betslilletes Emberek requisitiojokot. irănta valâkereseket meg tekentven, azon J6 igyekezetikben meg nem gatoltam, hanemkezem alol ki bocs ătottam , s' Manumittaltam, mind rnagăt, mind Posterităsit ,

tali tamen conditione:1-6 Hogy nekern adgyon Bzăz Forintokat, az mellyeket az ide alăbb Sub­

scribălt betsulletes Rogiusok praesentiăjokban valosăggal levăltam is,2-d6 Ha az Manumissus Attyănak halta tortenik semmi nemti bonumibol

just ne kevănhasson.

3-ti6 Ha azan Manumissus sine semine deficiălna, ugy Posterităssi, az resmobiliseknek fele engemet, vagy posteritassimat illesse, arra devenialyon.

4. Ezen Manumissionalis levelem mellet Armalist is procuralhasson,Melyrol adom ezen irăsomat subscriptiommal, petsetemmel meg erositven.

Maradekim irant is evinc ălv ăn. Datum M. Peterfalva Anno 1721 die 23tia 9bris.Et subscripturn erat il. dextra: Thoroczkai Peter m. p. Ab originali autem

earundem margine Coram nobis: Protopop Nicolaus de Olăh Benye nobilis m. p.paulo inferius itidem: Nyăr ădi Mih ăly N: Szemely m. p. Erantque Sigilliseorundem Manumittentis, et Regiorum consuetis, et usualibus super eera 1'U-

I J. Fiedler, Dia Union der Wallachen in Siebenbiirgen, unter Kaiser Leopold 1. Wien1858. 8-0. '

2 Cipal'iu Dumitm Seu Popa ]lIitrea, a foatu stramosiulu D-Iui Ciparin dupre tata.

- 76-

bra Hispanica impressive communitae, et roboratae, patenterque in simplicipapyro confectae, et emanatae.

In traducere româna:

10 Petru Tboroezksi din Trascău St. Gcorgiu, facu CUDDOSCUtu tutoru, ca­1'01'-a se cuvine, presenti si urmatori: Cumu-ca aveudu io in Panade, din no­bilele Comitatu allu Cetatei de balta, unu iobagiu, anume Cipariu seu PopaDumitru, care deprindieudu-se in scrissoria românesca, si devotându-se la officiudin intru, prin intervenirea mai multoru omeni de omenia a doritu dimissiu­Dea de sub rnân'a mea, pentru care si io cautându la cererea acelloru omenide om enia, si la rugarea loru pentru densu, nu ram opritu in bun'a sa ne­vointia, ci l'am dimissu de sub mân'a mea, si l'am manumissu, atâtu pre den­su, câtu si pre posteritatea lui, iose sub acesta conditiune: -

1. Ca se-mi dea 100 f1orini, cari inaintea suscrisiloru onorabili regii in a­devern i-am si luatu.

2. Ca Manumissulu dupa mortea tatâni-seu se nu-si pretinda nici unu dreptudin bunurele solle.

3. Ca deca manumissulu seu posteritatea sea ar' muri fara remasitie, diu­metate din averile mobiii se se cuvina mie seu postcritatei melle.

4 . Că pre l ă nga acesta carte manumi ssiouale a mea se-si pota procura litereArmale.

Datu in Petrls atu, a. 1721 , Noemb.. 23.(L. S.) Petru Thoroczkai m. p.

Inaintea nostra.Protopopu Nicolae de Benia româna, nobile. m. p.Michaele Nyaradi, persona nobile. m. p.

Din aceslu documeutu, s« adeveresee pre deplinu (dice D. Cipariu) ce amu atlnsu mai susu,ca decretulu Bato. lanu din 1609 nu avu nici unu effectu nici pre la :1. 1,21, si ea din contrapreutii români, inca si cl upa preutirc, totu erau sierbf domniloru pamâutesci. Observămu nu­mai, ca dupa traditiua ea familiei uostre, stramosiu-nostru Popa 1I1':lrea, dupa ce se preull farainvoirea pretinsului domnu pamântesru, fu luatu cu puterea si pnsu la caii baronului, pîna câudus'a llberatu sub cunditiunile eli'! scr issori'a manumissicnale.

E de insemnatu, ca manumittentele nu mai are posteritate, si bunulu lui din Petrisatn a de­venitu la poa'erltatea regiulu' suscriau la loculn ântâiu, Protopopnlu Nicolau Bimu,

b) CARTEaI.\NUMISSIO~ALE DE LA 1767.Originaluln acestui documenta se a(lh in mâoile Dlui protopopu I03n Geraaimu din satu'u

Aeintisiu in Transilvani'a.10 tomn'a annulul 1855 afâându-me eu in Tranailvaul'a, si in dioa do 1 augusta allu acestui

anuu facându o vlsita D·lui protopopu Geras'mu in Aeintisiu, in cas'a Dvaelle copiai aces'u do­cumentu depre origlnalu.

Ari Insemnerltu ca Ion Olteann al ias Chezanu, despre care vorbesee documentulu, a foslu popaneunitu in S. Bencdicu ; feciorulu lnl, Vasllie Popa, a foslu popa unitu in Acintisiu; pre acest-a

- 77-

'b ceru indereta proprietariulu, că iobagln, er 6menii se oppusera. Fcciorulu acestuia, D. Pro­topopu Ioan Cerasimn, e astadi popa unitu in ACinlisin, si precumu disse', de la domui'a seaam aeestu documenta.

Mii ezen alăbb irt dologban Rcquisitus Regiusok adjuk tudtăra mindenekn-k,mind mostaniaknak, mind jovendobeiiekm k ; Hogy ezen folyd 1767-dik Eszten­doben karătson havănak 1t-dk napjăn midon volnănk Szabad Kirălyl Nagy­Szeben Vărossăban Sarkantyu Utzăban Titt Hann Andrăs Ur eo Kegyelme Ha­zănăl, 's mostan pedig Migos Diod-Văralyai Miksa Lăszlo Ur fogadott Szăllă­

săn jelenenek mcg eJăttiink l'gy f'eol ugyan most of-vrut Migos Dind-VăralyaiMiksa Laszlo Ur, mas fe161 pedig Providus Oltyăn, alias Kezăn Vonuly, NsFejer Vărmegye Als6 Jărăsăban Hsportomban lako Oltyăn alias Kezăn Tornâ­oak az felyeb irt Mlgs Miksa Lăszlo Ur orokos Jobbăgyănak fia j kiis elăttunk

feltett Papsăgra vaJo Szăndekăt az emlitett Mlgs Uruak mind foldes Urănak

jelentveu Jobbăgysăg aioi v.alo felszabadulă-ăt iusiălta ; Mely Istenrs szăode­

kăt megtekintven az mar sokszor nrvszr t MIgs Foldes Ura, bizor.yos Consirle­ratiokra valo nezt, az Jobbăgysăg 0101 fel szabadită 's azon Istenes gondola­tyăban 's akaratyăban meg uerngătolvăn mi elottunk adhibr ălt Regiusok elott60. id est hatvan Magyar Forintokert sub infrascriptis conditionibus manu­mittălts.

t roo Hogy az meg nevezet Oltyăn alias Kezan Vonuly, ha Isten ro Felsegefiu magzatokkel meg ălgya, tehăt azok koziil edgyet, az kinrkis Papsăgra vol­Da kedvc 3Z Mlgs Ur Papsăgra valo szăndekăban meg nem gătolya ; set azonrgy fiu gyermeket manuniittălya, 's ezen Oltyăn alias Kfzan Vonuly marumissiojăval el ni 's gaudealni meg engedi; b·'\ pedig

2Q tobb fiu gyerrnekei is maradnănak, es lennenek, tehăt azok az mar felyebmeg irt Mlgs foldes Ura hire 's akaratya neikiil Papsăgra ne mchessenek ha­nem Jobbăgysăgban maradjanak 's mind az Mlgs Urat, mind pedig Mlgs suc­cessorit hiven 's igazăn mind orbkos Jobbăgyoknuk ilJik szclgălni tartozzanek,

gtio nem Ieven mostanăban hogy Oltyăn alias Kezău Vonuly azon 60 Ma­gyar forintokat de pleno mi elottuuk manumissiojaert Mlgs foldes Urănak le­Iizethesse, trhăt arrais anuuăla f1Z mar sokszor emlitett Mlgs Miksa Laszlo Ur,h0gy az residuumăt ugy mind tiz Magyar forintokat minel hamareb mpghoz·hassa, 's mrg hozni tartozzek, le fizetven pedig mi eJaltiitk 50, idrst ătven

Magyar forintokat uz residnumert, ha refract!ll'iuskadnek, altar mi nevel neve­zendă javaiboi az MIgs Dr maganr.k Coutentumat v(·hrsseo 's vetelhcsseD.

4" Hala ad6 f'zi\eJ, 's nRgy kăszonettel veren Olt.yan VODuly meg nevrzetFoIJ€s Ura ve!e cselekedctt Istenes j6 akamtyat igere 's obligala mar,:.at, hogyois Papi Istenl's szolgalalyaban [iZ ml'guevf'zett Mlgs :Yliksa Lasz16 Ul'rol esMlgs successorirol emleke;>;etett tenoi kăteles leszen. MeIy Jolog es egy maskăzt tett mannmissionalis Conditiok mi elotliink bogy e szerint ment veghrzadjuk miis arrol tuliljdon petsel iinkel es subscriptionkaI mrgelositetett Ieveliinket

- 78-

pro futura ambarum partium cautela fide nostra mediante: Actum Anno, Die,Locoque ut supra.

Hatfaludi Perene IDjp ))~hS.'-'~..-..,.-.....~~\

Vass Farkas mip

Felseges Aszszonyunk Erdelyi Provincialis Cancellariajanak, hiUo8 ira Deakji'8 Notariussi.

Ecca si românesce ecprinsulu acestui aetu:

Noi subscrissii fiindu poftiţi Regii in acesta causa facemu cunnoscutu tutu­rom celloru de acumu si celloru viitori, cumu-ca in acestu annu 1767, in dioade 11 decemvre, afflându-ne in Sâbiiu la cas'a domniei selle Andreiu Hann,locuinti'a actuale Il maritului domnu Ladislau Miksa de Diod- Varallya(Stremtiu), se presintara inaintea n6stra, de o parte, acumu numitulu maritudomnu Ladislau Miksa de Diod- Vârallya el' de alfa, On« Olteanu aliasCheeanu, fiiulu lui Toma Olteanu alias Chcsan«, din satulu Hapărt'a allu co­mitatului Albei-inferiore, iobagiului perpetuu allu maritului domnu LadislauMiksa, carele adducăndu la sciinti'a domnului seu pameutescu, mai SUS11 dis­sului maritu domnu, cugetulu ce are de a se face popa, se ruga a fi ertatude iobagia, el' mai susu numitulu maritu domnu pamentescu, luându in con­sideratiune acesta piesa asea dorintia, si ne puindu-i vre o pedeca intru a­cest-a, 'lu ertă de iobagia, si-Iu manumise inaintea n6stra a Regiiloru pre sies­se-dieci âorini unguresci sub urmat6riele conditiuni:

1) Ca, daca Dumnedieu a totu potintele va darui numitului Onu OlteanualiasOhezanu copii de sexu barbatcscu, pre unulu din acestia care ar ave doriutiade a se face popa, maritulu domnu pamentescu nu-lu va împedecă intru acestuallu seu cugetu, ci pre acellu unicu fiiu 'lu manumitte prin acest-a, dându-ivoia de a se bucura de acesta manumissiune a lui Onu Olteanu alias Che­zanu; era daca

2) Ar ave si i-aru remâne mai multi copii de sexu barbatescu, aceia se nup6ta merge la popia fara scirea si invoirea maritului loru domnu pamentescu,ci se remâna in iobagla, fiindu datori a servi atâtu pre maritulu domnu câtusi pre maritii sei urmatori, cu credintia si dreptate, asia precumu se cuvinese faca nisce iobagi perpetui.

3) Ne avendu acumu Onu Olteanu alias Cheztmu. de unde respunde inainteauostra, maritului domnu pamentescu summ'a intrega de siesse-dieci floi ini un­guresci pentru manumissiune, adesea nurnitulu maritu domnu pamentescu La~

dislau Mi1csa se invoi si la aceea ca restulu de diece florini unguresci sei-Iu adduca si se fia datoriu a i-lu adduce câtu mai currendu, respundienduacumu inaintea n6stra summ'a de ciuci-dieci fiorini unguresci ; er daca s'ar

- 79-

inderetnicf de a respunde restulu, maritulu domnu s. se pata indestullă elintate averile, fia de veri-ce numire, alIe refractariului.

4) Cu inima recunnoscetoria si cu mare multiamita primindu Onu Olteanuacesta crestinesca bunavointia câtra sine a domnului seu pamentescu, promisesi se obliga ca si dănsulu va fi datoriu a pomeni in servitiulu seu durnnedieescuca preotu, pre maritulu domnu Ladislau Miksa si pre maritii sei successori.Care lucru si conditiuni manumissionali cumu-ca astfeliu s'au assiediatu inain­tea nostra, adeverimu prin acesta carte intarita cu sigiIlele ndstre proprie si cusubscrierile n6stre etc.

Urmedia sernnaturele si sigi llele.

m.

scaissom' A D-LUI AL. ODOBESCU DIN 20 AUGUSTU 1869, COTRA

D. A. PAPlU ILARIANU.

Domnulu meu,

Discursulu academicu a carui schitia mi-ai citit'o mai deunadi mi s'a parutumultu pre doctu si interessantu, spre a nu- mi lassă grij'a de a implini Gre-carelacune, in ceea ce privesce istori'a literaria a limbei ron.âne din epoc'a cânduPrincipatele au fostu coplesita sub jugulu umilitoriu si desnationalisatoriu alluDomoilcru Fauarioti. Acea epocha de urgia a lassatu in tierra asia triste intipa­riri, incâtu si nobilele silintie alle unoru patrioti români, carii se luptau atunci,cu indoitu meritu, incoutr'a noianului cotropitoriu, au remasu mai t6te pina adiin uitare. Timpurile acellea, - permitte-mi o comparatiune pucinu placuta,­sunt ca unu mormanu de gunoie, in care Românului de asta-di e sila si gretiaa rescolf. Cu tate acestea, printre russindsele lapedaturi alle straini'oru, ccllucare va ave curagiulu a scormoni acellu stratu uriciosu de umiliti si de de­pravatiuni, va ave satisfacerea de a descoperi mai multe nobile sutflete, maimulte nalte intelligentie românesci, cari au doritu cu ardere binele natiuneisi au lucratu fara pregetu si cu eroismu pentru dens'a. Se nu ne grabimudar a declara geniulu natiunei române ca osenditu la o dep] ina amortire i Il

totu timpulu domniei Fanariotiloru ; ellu a traitu, ellu a veghiatu in inim'a amai multoru apostoli ai nationalitatii, carii spre a pute lucra mai in voia insensulu doriotieloru loru, au imbracata, cei mai multi, hain'a, pe atunci maivenerata, a calugeriei. Acestia intiellegendu prin instinctu, de ce insemr.etate

- 80-

este limb'a pentru o natiune strivita politicesce, au lucratu cu staruintia sprea traduce cartile bisericei in Iimb'a românesca, ca nu dara se se strecoregrecesc'a si acollo de unde, in secolulu precedent!', Românii incepnsse a la­pedă cartile slavon!'. Trebuie se tinemu socotella de acesta insemnata mist­care ce se prelungesce cu staruintia si chiaru cu 6re care intermittontie deinflorire, in totu acellu secolu câtu 8 u fostu occupate trenurile Principatelorude precupetii greci.

Perrnitte-rni dar a-ti semnala câte-va nume de prelati rornâi.i, carii deca insecolulu alu XVIU nu au proclamatu, ca fratii loru din Transilvani'a, origineanostra latina, dar cellu pucinu 3011 implutu tierr'a C'..l mii de cărti de acellea cesunau românesce la urerhi'a poporulu intregu, de la nascuta pruncului pinala astrucarr a mostnegu'ui. Pentru cellu ce studia dintr'unu punctu de vedereinaltu, istori'a limbei si a culturei Rornâniloru, omenii pe carii 'i voiu tita,sunt 6meni mari, demni de a figură pe o trepta allaturata cu a Maioriloru;a Klainiloru, a Sincailoru.

Nu me voiu affuudă in timpii, relativmente prosperi, cându inca domniau lanoi Brancoveuii si Cantacuzenii, ci voiu vorbi numai de epocli'a Fanariotiloru,de la 1720 pina la 1821.

Voiu numi dar pe Mitropolitul» Uogro-Vlachiei Dtmiils: (1720-t731) si pcprotopopulu Bucuresciloru Niculae din Prundu, conlucratoriulu SfU la tiparirireligicse ; pe Mirropolitulu Grigorie I (1760-1787) a carui pastorle de 27anni, a fostu semnalata printr'o adeverata inaltiare a culturei limbei roriânesciin biserica: mai multu de ~ 2 opere mari liturgice si dogmatice s'au tipari tusub dănsulu in Bucuresci, la care au lucratu Români plini de merite ca sipastorulu loru, si anume Iordache Staicooici, Mhhaiu J.1Ioldovenu, si mai al­lessu Eilareiu, archimandritulu mitropoliei, carele in urma, au lucratu pentrulimba si biserica ca Episcopu de Romnicu (1780) si in fine deveuindu la rân­dulu seu Mitropolitu uliu rierrei, n'a pututu pastra mai multu de doui anniscaur.ulu, din mult'a ura si invidia ce aveau Domnii greci in contr'a acestuivirtuosu, instruitu si mândru prelstu rornânu. Mai incoce, la 1819, avemu peMitropolitulu Dionisie Lupulu, care se interessă asiă de multu la instruireatineri mei, si primulu tramise cu cheltuell'a sea juni din tierra ca se studiediein Itali'a (Poenaru, Marcovici, Efrosinu Poteca, Moroiu etc). Trebuie se mentio­nediu si pre Mitropolitulu Grigorie II, carele a pastoritu de la 1823 pîna la1834, dar alte carui scrieri si traduceri in numeru de 20 si mai bine opuri,n'au iucetatu d'a se tipari, fCU in Bucurcsci seu la monastirea Nemtiu, de la1801 pina la 1832. - De n'ar fi Iostu nascutu in Zitia, locu invecinatu cusieriietorile Rornâuiloru din Macedoni'a, asiu fi insistatu si asupr'a numelui Mi­tropolitului Dositheiu (1793-1810) carele a tiparitu in tierra carti româooscisi grecesei, si murindu, a lassatu averea sca spre a se trimitte cu venitulu ei

- 81 -

tineri la studiu. Acestu legatu se observa si vîna adi, de si este cadiutu inmânile unoru Greci de aici.

Dar n'am sfirsitul Unu nume mai illustru poto decâtu tate celle prece­dinte, că literatu românu. este acell-a allu Dascalulul Da maschinu , care afostu successive Episcopu de Buzeu (1703) si de Râmnicu (1710 ~1726). Acestuomu invetiatu, care cunnosccă lirnbele ellina, latina si slavona, a lucratu p6temai rnultu si mai bine decătu ori-care altulu la traducerea si tiparirea carti­loru ecclcsiastice in limb'a româna. Urmasii lui de la Râmnicu, lnnocentie(1726) si Clemente (1735-1748) au tiparitu mereu operele setle posthume. E­piscopulu de Rârnnicu Cesarie (1773-1780) continua traducerea cărtiloru bi­sericesci; succcsoriulu lui, Filaretu (1780-1792), amiculu lui Ianachitia Va­carescu, a fostu asscmenca unu omu invetiatu intielleptu si iubitoriu de ne­mulu romănescu, căruia nurnitulu scriitoriu 'i adduce cadiutele laude in pre­cuventarea Grammaticei setle tiparita la Episcopi'a de Rămnicu in annulu 1787.

Cunnosci pe Losiţu, ântâiulu Episcopu de Argesiu (1793-1820) care s'a oc­cupatu si elIu cu publicatiuui ecclesiastice; nu mai pucinu cultivatu, dar farade a scrie vre-odata ceva, a fostu urmasiulu lui, Ilarionu, amiculu si povetiui­toriulu lui Tudoru. Vladimircscu.

In literatur'a bisericesca a tierrii românesci de la inceputulu secolului nos­tru, gassimu inca pe ambii calugcri, Ierodiaconulu Grigorie si Monachuln Ge­roniie, carii lucrau la mitropoli'a din Bucuresci, sub pastorî'a susu citatuluiDositheu Filiti din Zitia ; apoi mai târdiu, de la 1811 in c6ce, pe Archiman­dritulu Nicodimu Greceanu din Caldaruslani, urmasiu allu acellei familii deGreceanu care tradussesse Ilibli'a româuesce. Efrosinu Poteca, bunulu si vir­tuosulu professoru si cgumenu de la Metru, este si eJlu din calugerii carii auprccedatu cu tiparirile loru, rescoll'a nationale de la 1821.

D:J.r se ne intorcemu in apoi, cu câte-va diccimi de anni, inse de asta datape alte căi mai lumesci.

In fruntea literatiloru profani ai tierrei românesc! din secolulu allu XVIII,vomu gassi fara indoiella pc Banulu Ianachitia Vacarescu; dar alaturi cu den­sulu sta fiiulu seu cellu mare, Alecu Vacarescl~, essilatu din tierra si dispa­rutu in ternnitiele Turciei, inca de pe la 1796. Pucini Români pina asta-diau avutu darurile pocsiei, grati'a, foculu, vioiciunea de inchipuire si inlesnireade graiu a111) acestui teueru barbatu, carele imitându si intrecendu intru acestaramura pe tatalu seu, a sciutu in versurile lui se mladie lirnb'a românesca in­tr'o epocha cându inca era forte inculta si pucinu dcdata cu finetiele unei ver­sificatiuni curgetorle si armoniose. Poemele sene amorose, pe care poporulule pastredia in amintirea sca, stau inca neattinse de tescuri. AUu doilea fiiuallu Banului Ianachitia, udeca Nicolae VacaJ'escu, moscenisse si elJu o radiamai palita a talentului pocticu immortalizatu de parintele si de fratele seu.Iancu Vacarescu, care 'si inaugurasse nemuritori'a sea Musa, inca mai nainte

6

- 82 -

de ]821, era fiiulu lui Alecu; ellu inchide cu gloria chorulu acestei lumin6sepleiade de poeti Vacaresci.

Cu mai pucinu talentu decâtu acesti poeti, unu altu boiariu românu, Ior­dache Slatineanu, tipnriă la 1797 in Sâbiiu, o traducere in versuri a trage­diei lui Metastasio, Achileus in Schiros.

Pe urmele loru calca, la inceputulu secolului nostru, Paris Momulenu, allecarui versuri patriotice si elegiace, au circulatu multu timpu in manuscriptu,ca alle lui Alee» Vaearescu, mai nainte de a se incepe tiparirea loru pe la1825 si annii urmatori.

De asiu urma enumerarea scriitoriloru români, carii au precedutu epoch'ade renascere literara de la 1830, pote ca asiu trece peste termenulu in careD-tea ai circumscrissu cercetarile Dvtelle asupr'a culturei Iiterarie si nationalela Românii de din collo si de din c6ce de Carpati.

:\le marginescu iu citarea acestoru barbati mai de frunte, in care se resume,credu, istori'a literaria a tierrei românesci de la 1720 pina la 1821. 'Mi parereu ca nu sunt in stare de a face nici macaru atâtu pentru Moldov'a, lipsin­du-mi notiuni sufficiente. Speru totusi, Domnulu meu, ca intru câtu privesceMunteni'a, nu vei nesocoti cu totulu acestu micu prinosu de date biografice li­terarie, care VOl'u pute 6re-cumu se te inlesnesca a completa interessantuluD-telle studiu, facăndu totu de odata se isvoresca dintr'Insulu acesta de marefolosu idea, ca adeca : Geniulu natiunei si limbei române nu s'a stinsu nicichiaru in epocele celle mai triste de impilare si de umilire a poporului. AI­tarulu bisericei si une ori chiaru fastu6sele curti aIle boiariloru pamănteni,

au fostu asilulu in care ellu s'a refugiatu spre a vcghiă si Il pregati timpurimai ferice.

Erta-mi a-ti scrie t6te acestea cu atâta neingrijire, dar eu acumu nu facualta de câtu a-mi descarca coslniti'a in graba dinainte-ti.

Că mesteru bunu vei scî Iăra indoella se tragi folosu si din acestu mate­rialu ioformu.

AUu Dvtelle devotatu amicu Odobescu.

P. S. Unu cuventu inca! Asiu vre se nu mai pomenescu despre jurisprudintia,ca-ci destulJu ne manânca ea adi capulu, Iose llU potu se me-oprescu a-tiaminti ca, in secolulu din urma, mai multi barbati Români s'au distinsu inacesta ramura, luându parte la redactarea legiuiriloru (Mavrocordatu, Jpsilant,Caragea) si la decretele ce le publicau princii. Unulu din acesti barbati afostu si Ste{anu Vacarescu, tatalu Banului Ianachitia. Bentintiele date de den­sulu la Divanu s'au pastratu multu timpu, ca se serve de modelu in felululoru, Unu altu legistu vestitu româuu de la inceputulu seclului nostru (Ca­ragea) a fostu Logo{etulu Nisioru.

Despre mitropolitii si episcopii români citati in acesta scriss6ria, vedi Istorl'a blserlcesca deAleX1nd~o Genoglu Lesviodax, Bucuresci 1845.

- 83-

IV.

La pagin'a 11 not. 3.Ideele revolutiunei francese easercitarn o mare inâuintia asupr'a desceplărei nallonale in Tran­

silvaui'a. luca pre la 1791, Ungurii transilvani voiau se formeze o societate aciintifica. Dar a­cest-a neincuviintiându-se de Curte, se formâ de o cam data o aocietate pentru publicarea demanuscripte, care 11\ 1782 ai incepu lucrarile selle in Sâhiiu. La 1794 se .constltul in Osiorhein,sub preaiedintia guvernatorului comitelui Georgiu Banfl, societatea pentru cultur'a Iimbei ungu­resei, care, multiamita mai cu sema zelului asaessorului de tabla Georgiu Aranca, la 1796 in­cepu publicntiunile setle. Vedi Kovdri, Erdcly Tortenelme, VI, 170.

Românii nu remasera indereptu, Ei, precumu Se vede din lnsciintiarea ce publicara la 1795,puindu-se in iutiellegere cu literatii din Românl'a, fortn.ira o societate sub titlu: Societatea filo­so{csca a l\'emului Rumânescu in mare Principatulu Arde/ului.

la: V: care se menttonedia cu atâta lauda in acesta Insciituiare, este Iam.che Vacarescu.lusciintiarea e tiparita cu litere eirilliane intr'o carticica de cinci {oi nepaginate, in 8°.0 avemu

de la D, Aron Florianu.

INSCIINTIARE.

Dupa cumu cetimu ca vestescu Istoriile celle vechi, mai vertosu tote Nemu­riie au avutu sirguintia, câ scosi Inpcdobesca Stilulu limbii salle cu usebita siintocmita cuvăntare, câtu putemu dice : ca prin poliirea Stilului, si deprinde­r,'a in Invetiaturi, s'au inaltiatu firea, a mulroru Nemuri, pîna la cea inaltastare a nemuririi.

Acestu Instinctu s'au pogoritu de la acelle Nemuri vestite, pîna in Epoc'avremii cei de acumu, cându ne descepta intielleptulu Apollo si pre noi, se neindeletnicimu a sprigini din sinulu Sciintieloru, darurile vistierfiloru salle; canumai prin deprinderea acestoru invetiaturi se ascute puterea mintii, ca seputemu cugeta iu adeveru luminatu despre celie ceresci vediute, si nevediutealcatuiri, si iscusindu-le cunn6scemu prin acestea, puterea cea mare a Ocâr­muitoriului, carele le-au SCOSLl cu stichiile loru din ChllOSU, adeca : din ce n'aufostu intru ce le vedemu Cii sunt.

Dumnea-vostra dara tuturoru de inalta, si cinstita vrednicia intielleptiti prindarulu Parintelui luminiloru; si voue turma allessa, si sfânta a lui Dumnedieu,carii doriti a ve deprinde in sporiulu acestoru urmatore Sciintie, etta ca. dinrtvn'a unoru Patrioti ai Neroului Rumânescu, crescuti in deprinderea TheorieiFisicesci,si Filosofesci, ce cuprinde in sine eursulu Ceriului ; Geografi'acare ar­rata părtile lumii, si cuvinte.Iia despre vestitele cetati, si orasic risipite prerotogolulu pamentului, si alte Sciintie spre folosulu Economii, cumu sunt siManufacturile negutiatoresci, ne-arau desceptatu spre acestu vrednicu Scoposuse cullegemu rodurile acestoru desfetat6re Sciintie, si adunându-le ca intru olegatura de finice in limb'apre vestitului Nemu Rumâoescu, se le inchinămu

inimiloru celloru iubit6re de Muse Filosofesci, suptu acestu titulu: Vestiri Ft-

- 84-

losoîesc; si Moralicesci. Care in t6ta septemân'a d6ue cale negressitu voru essîMiercuri'a, si Sâmbat'a in care diIle si post'a in părtile Tierrii Rumânescipornesce.

Dara fiindu-ca acestea susu pomenite Sciintie prin mare Stradanie si Chiel­tuella a Typariului, si a Trimitterii pre posta celloru ce voru dori se se pliro­forisesca din Rodurile denseloru: caruia, fiesce-ce Sciintia de usebi, suptu A­dressulu numelui seu, si allu locului unde vietiuesce i se voru trimitle in Bu­curesci: amu socotitu cu dreptulu a. fi, că se facemu inceperea acest-a a typa­ririi, prin callea numerării inainte cu cinci-spre-diece florinti Nemtiesci prestetotu anuulu; care summa pîna cotra sf'irsitulu lunii lui Maiu allu annului cur­getoriu 1795, va ave a primi Dumnealui de Renner, credinciosu ImperatesciiCraescii Agentii, sau alti 6meni rânduiti spre stringerea acei summe, căror-a

sc vom incredintiâ Revasie anume spre treb'a acest-a tiparita că se le dea dela măn'a loru, atunci cânduvoru primi banii, firsce-cărui cinstitu Numeratoriuinainte, cumu-ea aeelle arretate Vestiri si Sciintie Filosofesci negressitu i sevoru trimi tte. ca apoi dupa trecerea acestora patru luni macaru de al' si Vi)Î

cineva se le cumpere, nu se vom primi acei cinci-spre-diece florinti Nemtiesci.Ca prin acesta numerare inainte vomu sei câte se tiparimu, la numeru, ca

nu ore cumva tiparindu mai pucine exemplare, se nu ajunga la toti, sau ti­parindu mai multe, apoi tie remâie de prisosintia spre pagub'a nostra,

Si acest-a e pricin'a de alergămu inainte, h Limanulu ajutoriului Dumnea­vostra, adeca: câtra Dum : pre-cinstiii si de inaltu Nemt: Archondes! si câtl'avoi Archipastorii Bisericii lui Dumnedicu, prin care ajutorintia a tuturoru neveti indatorî ca se dămu la lumina, si invetiatur'a Theoloqii Moralicesci a R~­

saritului - oglind'a Calugeriloru, si a cinului Preotiescu, in care uitându- secei cuprinsi de ispitele vremelniciloru valuri in cugetu simtitoriu voru privi,trept'a resplatiriloru imperatfii ceresci, pre care se odichnescu pre cuviosii sta­tatari inainte ai Bisericii.

Dara longa tate acestea insuffietite ramuri alle Sciintieloru, nice nu von.uuită intemplările Politicesci, adeea alle Epochei acestiia, cu câtu mai vertosuintemplările celle de acamu in Theatrumulu Resboiului, CI1 osebita luare de grijale vomu face cunnoscute pre longa celle de noi fugaduite Sciintie,

Ca vedieudu noi in ce chipu au petrunsu alti Chirografi (fara de a face eivre o pomenire despre mai susu pomenitele Sciintie folosit6re, care le vomu daDoi la lumina prin tipariu:) in tate partile unsiloru lui Dumnedieu Imperati siCrai au ajunsu vestirea loru ; inca si in Qiarigradu in pre-inaltu scaunulu prestralucitei porti Otomanicesci, ca nisce soli allerga neincetatu intâmplările

vremiloru prin gazeturi in limb'a grecesca, pina insesi si in partile Ugrovla­chii, si alle Moldovii pretutindinea le cetescu.

Unde affia multi Evropeni adepostire, si simtu necurmatu radiele dreptatii

- 85-

preste densii reversându-se din scaunulu obladuirii alIu celloru inalti la in­tielleptiune Voevocli. Ca de acumu inainte nu va inceta Mus'a limbii Rumâ­nesci, ci intru semnele resplatirii, etta au cugetntu se inaltie larg'a Milosti­vire acestoru Apperatori binelui de obsce Prinflipi cu frumseti'a cuvăntării ceinemuritdre, suptu a caror-a ocârmuire vom essî, si aceste Sciintie ca nisceradie aIle dioriloru, spre luminarea Nemului Rumânescu.

Ca acumu se indeletnicesce Mus'a acestii limbi, se impodobesca Trofeuluminunatului Chesarie cu flori din firile celle frumose, carele ni unu organuallu Bisericii pina la cornurile Oltareloru resuua Duchulu cuvinteloru lui, laudasi marire intru cei de susu lui Durnnedieu, intru prnznuirea sfintiloru.

Era numele 'l'EU IA: V: se sapa in Epigramm'a vecuriloru că alIu lui I Anacre­onu, pentru ca te-ai facutu chipu cuvăntării Ritoricesci, si originalu prosodfiipoeticesci, - din Duchulu intielleptiunii talie asceptămu, si de aici inaintemai multe folositore.

Aici arretămu scar'a dupa curmt voru urmâ Invetiaturile Filosofesci, si M 0­

ralicesci pre rându tiparite.Ântâiu: Urmedia Theologi'a Bisericii Resaritului ; si lassându acest-a tipa­

riulu, vomu trimitte si alte Istorii Bisericesci, care pina acumu ia limb'a Ru­manesca n'au essitu in tipariu,

A dău'a : Geografi'a ce cuprinde in sine impartirea Pamentului, si cei ce 10­cuescu pre deusulu, cu obiceiurile loru, din prcuna numele Cetătiloru, si Ora­sieloru, de Chronografii cei vechi, si cei noi insemnate vom essi tiparite.

A trei'a : Fisic'a, Matematic'a, si cuprinsulu invctiaturii Filosofesci, spre lu­minarea celloru ce voescu a sci intemeierea Ceriului cu tote Planetele luivomu invetiă.

A patr'a : Se va ivi Biografi'a Principiloru Ugrovlachii, si ai Moldovii de lainceputulu ocârmuiri i loru.

A cincea: Esse Istori'a Rumâniloru pre largu cullessa din celle vechi ade­verate Istorii, si alte deprinderi alle lumii vrednice de a le sci.

Era cu altu prilegiu avemu in gându se ve descoperimu nisce ReguJe Dicte­ticesci, adeca mvetiatura, de ce se se feresca mai vertosu fiesce-clne ca se-sipazesca omulu vieti'a intru multi anni cu sanetate; lânga. care vomu adaogă

uisce dohtorîi, care sciindu-Ie, va pute Bolnavulu asceptă folosu in belele ccllemai usiore, mai vertosu latierra fiindu, unde in pripa lipsesce Dohtorulu, câtusi pruncii cei mici traindu cu deusele voru simti allinare in bol'a cu care aufostu cuprinsi.

I Anacreonn au fostu Antoru!n vlersuriloru Liricesci, spre laud'a Filosoliloru Intocmita.

-86 -

Tate acestea Midi-Iocir! le vomu da la vremea sa in tipariu, uscbite de celle­lalte susu însemnate Sciintie,

Ca Sciintiele voru fi cu rânduella tiparite, ca se se pata lega fiesce ce Sci­inlia in usebitu Tomu, adeca: partile Filosofesci usebite de Theologi'a Morali­cesca, si asia cu aceste Iolositdre parti de invetiaturi fiesce -care 'si va imbo­gat! Bibliothec'a sa că o Vistierie cu odore allesse si nepretiuite ; din care nunumai Numeratorii inainte, ci si fiii fiiloru loru, si ai Bisericii Clironomi sevoru adapa cu dulceti'a Daruriloru acestoru Irumose Sciintie.

Mai pre urma facemu Insciiutiare, precurnu ca cu sftrsitulu lunii lui Muiuallu anuului curgetoriu 1795, colele celle dintâiu voru fi tiparitc, si asia ne­gressitu, atuncea se voru trimitte in Bucuresci in t6ta septemâu'a dupa cumune-amu Ingadui tu.

Era de nu ar veni la sevlrsiro, acesta de noi fagaduita Vestire, Dumnealuide Renner , sau cei rânduiti spre stringerea acei summe mai susu 6meni, vom avea intorce acei cinci-spre-diece florinti nerntiesci inainte priimiti erasi indereptu.

Inca se se sela cumu-ca in societatea acest a se affla Preoti invetiati, tutisuppusi Bisericii Resaritului. Dohtori, Filosofi, Istorici, si alti mai multi in­vetiati la numeru, câtu de ar si lipsi unulu, totu suntu altii procopsiti in locu,carii acesta grea, si cu mare cheltuella inceputa Sistema, voru ajuta ca se oducemu la sevtrsitu cu lauda.

Societatea Filosoţes ca a Nemttltti Rumânescu, in marePrin9ipatulu Ardelului.

V.Grammatie'a lui Klein-Sincai de la 1,780, p6rta urmatoriulu titlu: Elementa linquae Daco­

Romallae sive Valachieae. Compos ita ab SAMUELE KL EIN de Ssod, Ord. S . Basilii M. i,~ Col­legio Groeci Ritus Catholiooram Vinclobonwsi ad S . Barbaram Eph emerio : Locupletata vero,el in hunc ordinem redacta a GEOR GI O OABRIE LE SINKAI ej usclem Ordinis, AA. LL. Phil. et SS.TII. D. Vindobonae, Typ. Josephi Nob. de Kursbock. 111. DCC. LXXX. in 8°, pagina 100, afarade cinci toi nepaginate, titlulu si prcfatiunea.

Despre ediliunea facuta de Sincai in Bud'a la 1805 vorbiramu in Tesauru de monumellle is·torice, 1, unde reprodusseramu si prelatiunea ce sta in fruntea aeellel editiuni.

Editiunea-principe de la 1780 ni o imprumuta D. Iacobu Muresianu din Brasiovu. Ec~a pre­fatiunea.

GEORGIUS GABRIEL SINKAI

Candido LectoriS. 1'. D.

Septimum supra decimum saeculum est, a quo TRAJANUS devicto Decebaloin orbatam incolis Daciam coloniam duxit" Ab ilIo tempore quot, quantisque

I Videalnr Dion in Trajanum : Flav . Voplacus in Aurelianum: Sexti Rut! Bret'. ReI'. Rom.Oroalus, Eutropius , etc,

- 87-

vicissitudinibus fuerint expositi Romanorum in ea Posteri, qui vel mediocriterin Historiis versati sunt, facile conjicient. Primum enim sub Gallieni imperioa Gotthis, dein a Gepidis, a Bulgaria postea, aliisve Septcatrionalibus barbarissub jugum rcdactos fuisse, praeter Jornandem, I sexcenti alii, illo partim anti­quiores, partim posteriores, Historici testantur : quorum nonnulla magis prac­cipua testimonia ante aliquot annos collegit Eruditissimus Samuel Kiein inMs. suo opere de Orig. Daco-Romanorum; plura ego in adversaria mea totoiIlo quinquennio, quo Romae in Celeberrimo Urbane Collegio de Prop. Fidemoratus sum, retuli,

Hujuscemodi servitute plurimum corruptam fuisse Latinam Majorum nos­trorum Linguam, ecquis inficias ire audeat ? corruptam tarnen picut nunc estfalsa quis adsereret, Constat cnim e Scriptoribus rerum Daco-Romanarum, etpraesertim e Chronico Ms. Coostantis Miron. Logothetae Principatus Molda­viae," quod non adeo pridem legcndum nobis eoncessit Eruditissimus arqueac Doctissimus D. Franciscus Josophus Sulzer, atque etiam e DescriptioneMoldaviae Serenissimi D. Demetrii Cantemir, ejusdem Provinciae quondamAuthentis, et Priucipis, turn demum in barbarismum, in quo nune sumus, de­generasse Majores nostros, cum Litteralem Slavinorum, vel (si mavis) IIIyri­canorum Linguam in eelebrandis SACRIS circa tempus Concilii Florentini satmalis avibus adhibere coeperunt. Quod idco factum fuisse tradit SerenissimusAuthor, ut obsecundarent voluntati Archl-Praesulis civitatis Achridae in Bul­garia, qui instigatus a Marco (ut creditul') Ephesio intendebat hoc moda prae­c1udere nostris omnem aditum ad S. unionem cum EccI. Romana.

Verebantur nempe hi duo Schismatici, ne, si Daco-Romani, ut antea," deinqucque materna sua Lingua DIVINA peragereut , Italo-Romani hanc ob sum­mam cum sua adfinitatem absque multo labore addiscerent, libellosque, quibusnoster populus facilius adduci posset, ut unionem amplectatur, in lucem emit­terent, Idcirco praefatus Bulgaricus Archi-Praesul nullum non movit lapidem,ut Daco-Romanos in suam sententiam attrahat,

Nec spes eum fefelllt sua. Re enim vera Alexander 1. Moldaviae Authentes,et Princeps eidem merem gessit, et Linguam Slavico-lIlyricam in SACRlS pertotum suum Principatum adhiberi jussit. Hujus exemplum secuti fuăre postea

I De rebus Geticis.• In Alexandrnm I. Cap. 18. §. 5.a Daco-Romanos jam inde ab initio susceptae Fidei Chrlstianae, hoc est a Saecnlo II. quo ex­

eunte eos Christianos fuisse, 'I'ertulllanna in Lib, adoers, Judaeos abunde testatur, usque ad Sae­culum XV. materna sua Lingua pereglsse DIVINA, ostendam in Hfstoria, quam de rebus a Ma­joribus noslris gestia adornars constitui; hic solummodo moneo, Clarisslmum Virnm Patrem Le­Quien in Oric/lte suo Chri stiano miraturum haud Iuisse, quod plurium Episcoporum DaciaeNomina, el varias subaorlptioncs Latinas offenderit, si noturn ei fuisset, hos origine aeque, acLinguâ Romanos fuissr.

- 88-

etiam alii Daco-Romanorum Dynastae, etsi cum duplici totius Nationis damno,nimirum cum longaeva ejusdem ab Ecclesia Latina scissione, el cum summoLinguae propriae detrimento: quorum primo ut Deus Ter optimus medelamaliquando adferre dignetur, ex anima precor ; alteri ex parte adlatum jam estremedium, Linguam enim Slavicam, retentis characteribus, paulo post, saeculovidelicet elapso, Majores nostri iterum cxpunxerunt: cx parte adferre conabi­mur, dum Scholae Valachicae ad normam Germanicarurn Austriacarum e feli­citer regnantium Augustissimorum elementla instituentur,

Quod ideo commemorandum hic duxi, ne quis existimet, nos in toto hoc o­pere aliud prae oculis habuisse nihil, nisi ut maternam nostram Linguam pPr­Iiciamus. Non enim eam perficcre studuimus, sed docere, non quidem aliumin tinem, nisi ut nostrum publicae utilitati prospiciendi studium, ct amorerncontestemur, atque obsecundemus votis Daco-Romanorum Alumnorum CollegiiGraeci ad S. Barbaram, qui, ut sunt amantissimi eruditionis, non solum pri-dern a nobis postularunt, ut hoc opusculum luci edamus, sed etiam in multisnobis concurrerunt Quibus eo libentius adsensum praebuimus nostrum, quodlonge prius praeviderimus, multos cujuscunque couditionis, statusve homiuessummurn ex hoc nostro labore emolumeutum relaturos.

Sive enim Commercium cum Daco-Romauis quispiam exercuerit, sive iterper Valachiam Trausalpinam, Moldaviam, Trausylvaniam, Marmatiam, Hunga­riarn Trans-Tybiscanam, Silvaniam, Banatum, Kuzo-Valachiam, Bessarabiam.ipsam adco Crimeam, fecerit, Daco-Romana Lingua prae caeteris iudigvb t,quippe qua frequentiorem in enumeratis provinciis audias uullam. Verum dehis satis.

Illud mihi postremo a te, Lector, etinm atque etiam petendum est, utme­mineris, hauc Grammaticam primam esse, quae in Daco-Rornana Lingua lucemaspexerit: ob eamque rem mirum tibi non sit, si aliqua aut ommissa, aut errata,aut non SUO loca mcdoque in ea dicta repereris. Nostrum erit deince ps, navarcoperam, ut quae huic Editioni defuerint, addamus, errata emendemus, et hancipsam Grammaticam una cum Dlctionario Daco-Homaco, quod (durnrnodo otiumnobis, et scribendi commodum non desit) componere fert animus, ad majoremp-rfectionem deducamus. publicoque usui utiliorem reddamus.

Tu interea, Candide Lector, hunc qualcmcunque nostrum laborem, et Iati­gium aequi bonique consullto, et valeto.

89

VI.

CARTEA LUI CALNOCHI

cătra Episcopulu Bobu, de la 1784, prin care se dimiiiw din monasiire,Klein, Peterlachi, Sincai si Maior.

La pag. J'J not. l.D. Professoru I. Moldovanu din B1asiu binevoi a ne scote si tramitte acesta copia, de pre ori­

ginalulu ce se pastredia in archivulu metropoltci de acollo,Insemnămu ca Georgiu Sincai purta, col. calugeru, numele de Gabriel, er Petru Maior, numele

<le Paulu,Illme ac Rsme D. Praesul Dne Patrona Gssme!

Paterno Illmae D. Vrae mandate, quo jubemur singuli intuitu quatuor Reli­giosorum a votis se absolvi petentium nostra sensa depromere, obsecuturusfilialiter, in sequentibus burnillime adaperire sustine o. quoad

lum Samuelem Klein a 21 Annis professum, quamvis ille nullam omnino fun­damentalem adducat rationem, imo pro more suo ex se commensurans aliosvariis calumniis (ut S. P. N. Basilius const mon, cap. 21. similis hominisnnturam ad vivum exprimit) fratres suos, qui saepe ipsum il via mala jamplacidis, jam recalcitrantem duriorib, modis reducere adnisi sunt, impetst,unice vigore B. Decreti de Anno 1770, ct fors ob defectum debiti temporisnovitiatus, qui certe nullus fuit, dimitti et absolvi posse judico.

2um Germanurn Peterlaki infirmitatcm internam, debilitatemque praetexen­tem, uniceque spe ad Collegium Pazmaneum ascendendi ad professionem in­ductum satis levibus Iuudamcntis niti nemo non videt, Interim tamen ad sc­dandos perturbari animi motus, cum expressa tamen de voto castitatis obser­vando faeta mentioue in conformitate praelaudati Decreti dimitti posse.

gium Gabrielem Sinkai, qui ait se sine novitiatu debito moda peracto unicemotivo Romam eundi inductum fuisse ad emittendam solernniter professionem,(quamquam ci reponi posset, fuisse conditionatam igitur professionem, atqadeo adimpleta condition-, poni debcre conditionatum) hune inquam, quam­quam non reclarnaverit scriptis vel verbis intra quinquennium, supplevent ta­men contrariis factis superioritati et toti frateruitati ita, ut ne uuus quidemintactus supersit, qua verbis contumeliosis qua factis violentis, in nomine Dniin ejusdcm Decreti conformitate absolvendum et dimittendum judico.

4um Paulum Major, qui cum reclamaverit intra quinquennium neque tempusdebitum novitiatus eompleverit citru ulteriores difficultates absolvendum judico.

Quae dum conscientiose sub secreto naturali unicae (sic) IJlmae D. Vraefilialiter concrederem omni cum devotione persisto

Illmae ac Rsmae D. Vrae.Balasfalvae die 19 lunii 1784

humiJlimus servus etcapell.

Hieronqmus Kalnoki m. p.

- 90-

VII.

CUlTE! ESSEMTIONALE

data de G. Sincai, că directoru, la 1787, d(){;cntelui scolei românesc; dinEencsiu.

La pag. 17 not. 2.Onorab, D. Professoru J. Moldovanu din Blasiu, avu estrem'a bunavointia de a ne tramitte

din archivuln metropolitanu de acollo insusi originalulu acestui documentu, E unu formulariu ti­paritu in cuartu, Pre 16nga subscrlere, cuvintele repr odnsse aci de noi cu italice, sunt de mâ­n'a lui Sincai. La flnea acestei opere commnnicâmu subacrierea lui Sincai. facsimilata prinxylographa.

~ui praesentia subscripsi, notum faeio, quibus expedit, universis et singu­lis, quod posteaquam iil complementum Benignarum Caesareo-Regiarum Ordi­nat.onum in Possessione Stâu Fenes Inclyto Comitatui Kolosiensi adjaecnteScholam Valachico- Nationalem a parte Graeco-Catholicorum erexissem, pro­que ea Ludimagistrum Bartholomaeum Putean constitu.ssem, constitutus hieLudimagister, ubi Balasfalvam ad perrliscendam Altissimo praeseriptam Nor­malem Methodum aceitus est, comparuerit, praedictamque Normalem Methodumita addidicerit, ut in exacta ab eo examine dignus inventuB fuerit, qui prae­fatam Scholam cum. fructu, Bonique Publici emolumento docere possit.

Eum propterea harum litterarum vigore non tantum in Magisterio confir­mandum, sed etiam perofficiose commendandum duxi omnibus et singulis Tit.Dominis .Loci illius, aliisque eujuscunque Status Officialibus, ut ab harum datopro tali habere, et ad ductum variarum quidem Altissimarum Caesareo-Regia­ruin Ordinationum, signanter vero ad ductum Benigni Deereti Regii de 6. De­cembris 1774. Gratiosae item Regio Gubernialis dia 25 Octobris 1786. subNumero 9726. emauatae Ordinationis, ceu ia servitio pro Bono Publico con­stitutum ab omni taxa contributionali, cunctisque publicis oneribus liberum,ac immunem manutenere manutcnerique curare non dedignentur. Sig. Balas­falvae die 25ra Decembrie 1787.

(L. S.)Georgius Sinkai tn. p. de EaâemPrim. Scholae Nat, Bolasţalo.

et reliquarum. Graeco-Catholicarumper M. Tranniae PrincipatumDirector.

- 91 -

VIII.

ACTULU CERCETAREI

[acute asupra lui Sincai la 11 Sepiemvre 1794.

La pal!'. 19 not. 3.Rmulu D. Canonleu Tim. Cipariu possede o copia eontimporana. Dvsea avu bun's vointia

de a ne lramitte prin D: Profesaor I. Moldovanu o copia câtu s'a pututu mai essacta ; cu toteacestea, aetulu fiindu cam anevoia de cetitu, au mai remasu ore-care mici lacuns. Nu ne Indoimu unu singuru momentu a publică aeestu aetu. Lectorii voru set dă just'a valore unuiactu facutu de inimicii de m6rte ai lui Sincai si ai Româniloru. Ca acesta occasiune nu nepntemu opri de a rugă pre D. Oipariu, se binevoiesca a publică. câtu mai eurrându toturestulu manuscriptului ce possede din Istori'a beserecesca a lui P. Maior, ori câte defaimesrti eoprlndiându asupr'a episcopului Bobu, preeumu asslgura D-sea In Acte si Fragmente, p.132­137, 144 lit. aa) si bb), Cf. p. 188. Din parte-ne publicămu totu ce avemu, sgurl fiindu, canumai astu-Ielu ne vomu pute forma o idea lamurita asupr'a 6meniloru din acea iuteresaenteepoca.

1794dik u» Sepiember NEnyeden ns FejerVgyeben egyben gyult ns renâek vegezesebăl

Sinkai Gyărgy es tobb (el adaitaihoe valolcerdezlcedesnelc Copidda a lcerdeselere tett (ele­letelckel egybe azon comissio elăte az melyalloit Het uri szemelljekbăl u. m.

Grof Bethlen LdszloGro( Mikes SigmondB. Zeebergi Vanghely su-u«G. Torotzkai FalAjtai AndrasGyujlo SândorS~. Pdli Sâwdor,

A leit lcerdezlek esek:Sinkai Gyărgy DirectorVue» Laselo Vajasdi lakos.[dm. KlainZdrengye Simon Turi O. pap esperestErdelyi Iânoe Monorai O. p.Popa Gyărgy Vezei O. pap.

TtkintetE s Ns Vgye Rendei!

Ki kuldettetven mi tcgnapi napon li. m. czen folyo 1794d1k esztben 7ber 11dikln

a Ttes Ns Vgye vegzescbOl oJy veggel hogy a Ttes V. Ispău Gyujto Săndor

- 92-

âltal a Ns Vgye elott holmi illetlen es kozouseges es tsendesseg fel lăzzaată­

săra tzellozo szat..aiert be vadolt Sinkai Gyorgy o Kgylmet. es o Kgylmeăltal fcl adott ezen dolognak- tobb sorsossai kerdore vonyuk es mindeniketcgymăssal szembe fog... Mi fi Ttes ns Vgye ezeu vegzeseuek kovetkezesenelmost emlitett Sinkai Gyorgy o kgylmet magunk eleiben ăllitatvăn a kovetke­zendokben kerdeztuk meg.

1. Szemben fogvăn kgydet Siukai Uram Vitze-Ispău Gyujto Ur iUta I azonszavaiert hogy ego sum. Autor Ilebellionis et du» conjuraiorum, Azt feleltekgymcd kezet a nyakăra keresztul vonvăn hogy secretum pondere 12oli. VgyMeltosăgos O. Puspok ur Praefectusejăval valo osze szolalkozăsăbanis azt ve­tegetveu bogy a Puspoki uâcarban nem az fogna parancsolni a ki most. Azertazt kerdezzuk hogy mostan azon szavait a rnelyeket a V. Ispăny Ur eWttmondott tagadjae? vagy magăeiuak lenni esmerie ? Melyik Ielelete?

F. Nem tagadom u,q1j vagyon ele ittd~!latossâgbol mondottam.2 K. Tovabba minthogy kgyd conjuratiot emlitett, es bizonyos szemelye­

ket u. m. Vitez Lăszlot, Pap .Lăszlot es măsokat sokat ele szămlălt miutiinVallomăsa szerintis kgyduek azon szemelyek benne vagynake?

F. Iqenis mosiis azi oallom, Bennevagyunk mindenik es eskeiesselis meg­bizonuiiani kes» vagyok.

4 K. Ezen Conjuratiot a mcJyet kgyd emleget .hittel Coujuratio volte vagynem?

F. Ahban hogy conjuratiot mondottam hibăztam, mert nem lehet egyebnekmondani hm conspirationak; egyetertesnek a Puspok ellen.

3 K. Mitsoda bizonysagokkal bizouyitya Kgyd ozekuek ComplexisiketF. Măsok clotus beszclicttek ezen oszve eskuvesrol cs azokat kesz vagyok

ele ăllitani.

5 K. Kgyd azt mondotta hcgy sub secreta natura vagyon azon dolcg Kgydkăltal adva, es aztis hogy Keszebb vagyok eletemet fel ăldozni, mint sem il1yennagy bit alatt lcvo dolgot kiadni. Egyeztesse meg azt az elobbeniekkel ?

F. a theologiabol tanultam hagy a mit sub secrete adnak alta], vetek nelkulkimonrlani nern lehet, Keszebb vagyok azcrt meghalni, mint sem vetkezzern.

ti K. Mivel kgyd azt valja, hogy a Theologiabol ugy tauulta h. a mitsub secrete adnak altal, azt vetek nelku! ki nern moudhattja, azon Theologia­bol ugy tanultae, hogy ha r08Z kăros es vctkes dologis azon Secrctum ki nemondhassa (

F. Ha măsuak nagy romlăsărol vagyou papomhoz Vi~gy puspokomhcz megyekes oldozăst veven attol ki mondom.

7 K R,U a puspoknek vagy papnak fel oldazăsn nelkiil az olyan tortenet­ben a mely masnak karâra vagyon vagy romlâsara nez, nem lebete it titkotkimoodani es adni a titkot ugy tanultae?

V. ha privatusnak nagykărâra uez: akkor megyek a paphoz. Ra pg corn·

- 93 -

munităst vagy orsz ăgot concernălna llZ n lGh~ , akkor fi publicumhoz măgyek CSou jelentem.

8 IL Ez akăr conjuratio akăr Conspiratie volt, mitsoda tzelra nezett?F. Eppen arra hogy a Puspoknek ărthassanak. Părătol hallottsm h. fi

Puspoksegrc Para es Fuzkuti segitven , akkor azt igerte nekiek a Migos Pus­pok ur hogy a Dominiumbeli tiszteketis hirekkel teszi. Meljet most nem tse­lekszik cs tsak ('gy hordo bort sem ăd nekiek.

9 K Hăt azt hogy ma holnap a Joszăgban mas parancsol Mire ertette esmit akart azzal kgyd?

F. Ea tsak anyiban mondottam azt menyihen a Păspok Ur is ember, as ell­nel fogvahalando, es mas lehet utănna.

10 K. Mcg ăllitvăn mostis kgyd azon mondăsait, h. kgyd Dux rebellioniset autbor coojurationis, ebbol a jou ki h, kgyd răszesse azon Conjurationak.Hăt mi baja volt kgydk a Puspok ellen?

F. Ennekem a Mlgs Puspok Ur ellen addig nem voit semmi niukorom IimPura iszkctett engemet ellene, de en azt el nem fogadtam hanem .u Puspokurnak non prodito nernine meg izentem a dolgot, de nzonban valami delatiomenven ellenem li Guberniumban, investigatie rendeltctett. Ezen alkalmatos­saggal en elrnenveu a Calugerekhez. es ott pohărz ăs 1<Ozott. beszelgetven aztmondottăk : No Sinkai ellened a dolgot ugyan eloutcttek I melyre enis aztmoud ăm : No ha ugy hănik velem a Puspok, Ego etiam ero dux et author re­bellionis atque conjuratorum. Melyre Il Philosophiae professor meg szollitvăn,

h. en nagy szot szollok es a fejemmel jădzorn, Azt feleltern : Sem Hazăt semKirălyt uem sertettern, hanern aPuspok ellen beszellettem.

11 K. Elebb azt mondă kgyd h. a mi sub secreto kgydk ăltal vagyonadva, a TheoJogiaboJ azt tanulta h. kimondani nem Irhet. De tovăbhă azt­is mondotta hogy kgydet iustigălta a Puspok ur elleu vale factiora. Kgyd azta Puspoknek meg jelcntette non prodito nemine ; de az elsd Ielelete szerintnem a nevrol hanern fi dologrol volt declaratioja melj szerent akar azt nez­zuk h. Il kgydnel olljnn Secrctumnak kellett lenni, melljet ki nem mondha­tott absolutio nelkul ; akar ăzt h. a Puspok ur elleu valo Conspiratiot aPuspok urnak mal' egyszer tudtăra adta. Ezenn nagy titokbau valo conjuratio­nak egyebbnek kell lenni a Puspok ur ellen valo conspirationăl ?

F. ~n 8Z elso Meletembe tett âeciemtiombenis tiem do/gat hm tsak perso­năkat crtettern. mivel a kerdesis tsak personăk ellen voIt.

12 K. Mondja mcg Kgyd h. ezcn conspiratie hol indult, cs mitsoda utonfolyt?

F. para mondctta bogy Naszodon... Basilius Nemes Sz. Mal'gilai Espere13tetelfogjn hivatni, es az altal irat.

13 K. TeMt K. joI tudja h. a conspiratia leveIek aital ment veghez?F. Para mondotta ugy tudom.

- 94-

14 K. Azon levelek hozdozoi kik voltak es tude K hogy ezen level kozUlvagy egy vagyone valahol?

F. A postăk vittek es li papok hordoztăk es talăm măs expressusokis. Dehogy volna valahol nem, tudom.

15 K. Kgyd azt mondvăn hogy ez a conspiratie levelek altal ment veghez,es a conspiratusck kozltl egy nehănyat ki is nevezett. Tudni kell kgydk h.az a level azokhoz h. ment es azokat kgyd minel fogva tctte acoospiratu­sok kăze?

F. Azokat a kiket kineveztem fiileimmel hallottam beszelleni a Pnspok ellenmelljet a vallăssal m-gis mutatok.

16 K. Hăt Kgyd hol talălkozott Pup Lăszloval

F. Hărom versben voit Balăsfalvăn, ketszer năllam volt szălva, ketszer To­dorănnenăl Brlntsanne mcllet, es azt mondotta b. Vitez Laszlo uram fdemcgyen viszsza.

17 K. H:H Tyron Drăgosrol 'honnet tudja h. interessatus voIt?F. Szavaibol tudom, mert mostansăg Punkosd utăn tăjba rgy Osulortokon

ejtszaka a Vulkăni Directorral hozzăm jottek, es szombat delutănnig năllam

mulattak, minthogy năllam is voltanak szalva, 's ekkori b'szetljebol ertettern11: a conspiratioban benne vagjunk (ori vagjnak.)

18 K. Hăt a Vulkaui Directornak mi dolga voit Balăsfalvăn, hogy annyit mu­latott, es a Puspok uris mier] sirgette onnan valo el menetelet Kgyd elib­beni beszedje szerint ?

F. Arrul nem tudok semmitis. A Mlgs Puspok ur pedig azert nem szen­vcdhette bogy a Hatzegi voIt Vicariust Timărt gyalăzta,

19 K. Hăt a tobb tăvol. valokrol honnan tudja Kgyd h. a Oonjuratioban in­teressatusok, u. m. a Szăntoi, es Kovărvideki es a Retei esperestek papok esmasokis?

F. a szăntoi Archidiaconus ... a Remetei 's a tobb tăvol levo papokis minda kiket kinevcztem Balăsfalvăra ab offo jottenek, es azon alkalmatossăggal

beszedjeikbol es zugolcdăsaikbol kitanultam.Nevezetesen pedig a Rernetei Ar­chidiaconus mar anyira ment hogy parancsolatrais ele nem akart jonni , mel­jet vallatăssalis kesz vagyok meg bizonyitani. A Szântoi Archidiaconusnakpcdig hozzam irt egy levelere emlekezem melybcn a Văradi puspokot ditserte ;az ide valo ellen panaszolkodott, talăn tam a leveletis meg talălom,

20 K. Kgyd valaszolte ezen levelre ?F~ Npm vălaszoltam

21 K. Melj ido tăjban jătt ez a level Kgydhez ?F. Husvet tăjban vagy utăn.

22 K. Azt mondta kgyd h. Pap Lăszlo Kgydhez menvăn Balăsfalvăra azo brszedjebol ertette, h. ois reszesse ezen conspirationak es h. Pap Lăszlo

Vitez fele ruent viszsza, Azert azt kerdezzuk h. mit beszellet kgydnel Pup Lăszlo,

- 95 -

a mibol conjuratiot lehessen magyarăzur, es mitsoda Kăvetseget tudja KgydPap Lăszlonak Vitezzel mostaniakat u. m. regiebbeket,

F. Gyalăzta 'I'imărt a V. Hunyadi esperest mivel h. azzal illetlenUl ilnees azt mondotta b. miert tartana a Puspok ur iljen embert, Nam nosciturex sociis qui non cogncscitur ex se. Egyeb conferentiajokat pg Vitez urnăk

Pap Laszlo urammal nem tudom. Hanem akkor tăjban a mikor Pap Lăszlo­

nak a Vmegyevel baja voIt Szebenbe menthallottam pg azt h. valami instan­tiat vagy munkăt irtak meljet subscribălt fi Fogarasi Vicariusis, de a revo­călta ; azt pg h. azon munkăba mi volt nem tudom minthogy akkor a Josza­gimban leven oda kozel nem lehettem.

23 K. Hăt Samuel Koltorrol es Klainrol mitsoda bizonyost tud Kgyd h. ezenconjuratioba tartoztak ?

F. Klaiot hallottam zugolodni, h. a Puspok a templomra goodot nem vise),e~ most kozelebrolis panaszolt holmi konyvek irănt : Futelăs număj o szene derlorint sze pot kapâta pe o an, apoj nu oyi de jel,

24 K. Kgyd azt mondotta hogy a Parafele teteleit Koltor ăltal izente mega Pu-poknek akkor meg Kgydk sem leveo a P. urral semmi ellenkezese. Te­luli Koltornsk sem leven akkor semmi baja mi ingeriette tehăt Koltortiskeves idă alatt a Puspbk urral vlJ6 elleckezesre ?

F. Az h. a Pasquilust maga Koltor 01 vasta publice; meljert a P. ur megispirangotta.

25 K. Kgyd a Conjuratiot a conspiratiotol joI es helyesen tudja ruegkulom­bcztetni es KoItort a conspiratusok koze szamlalja, de okă; es tselekedetet,anyit a melybol otet azza tehesse ncrn mondja, Mivel teszi es szâmlalja tehăt

Kgyd Koltort a conspiratusok koze?F Abbol h. most ket esztendeje Koltort a Păspok ur holmi excessusăert ~n

ăttalam meg fenyegette h 25ig meg văgattya, es azert Koltor a Piispăknek il­letleo levelet irt meljre talăm o Nsga emlekezhetik,

26 K. Ezeket pd el mondvan Koltorrol de ezekbol conspiratio oem jăn ki,es tsak azt lebet magyarăzni, h. haragszik Koltor a Puspokre. Nevezzen kitehăt kgyd olljant valamit a melljel meg mutathassa, hogy Koltor a conspi­ratusok kozott vagyon?

F. Cselekedeteibăl u. m. a Mlgs Pu-pok urnak olljan Gaz levelet ir", es h,f..J kăltătte a Diakokat a Puspok ur Praefectussa ellen, es rea ment a Prae­f..ctus hăzăra, .- szavaibol pg mert Il hăzamnăl ..... beszellett a melljel gya­lâzta a Praefectust, es Praefectus ... azonban a Piispăk uratis, melljet val­Iatăssalis meg mutatok.

27 K Ki jăn Kgyd Balăsfalvan tett Benignum examenjibdl b. a kgyd 8­

restatloja utău rnăssal nem hanem Vitez urral voit Correspondentiaja. Mi .voltezen correspondentiaba? .

F. Arestâlt~tya!l Vitez urat j6 barătomnak tartottam, mint azelOtt volt, cu

- D6-

nelfogva egy bizonyos cmbertol, izentern . vh . czen bajamba segitsen, meljre cn­nekern v ălaszt irt , es azou Ievelct l:' leis adorn, mort meg van Balăsfal van. Alevel pg haragos es pirangatozo volt,

28 K. Meg cddig Kgyd minden kerdeseinkre oljan jeleket azokra nezve l\

k.ket k, conspiratusoknak nevezett teljesegg-l nem mondott, 1\ mibol oket 01­jaknak lehessen esmerni. De a V. Isp ăny ur elolt tett bcnignum examenyibenkgyd azt vallja h. keretett kgyd a tobbîektă) h. legyen Dux conspirationis ,ki kerte es kinevezte teh ăt Ici kgydet ezen conspirationak VE'Zereve?

F. Para kert engemet erre.29 K. Ezen felelettel nein egyezik az, n mit a V. Ispăny ur elott telt ker­

desbcn mondott h. t. i. măsok kertek ut sit dux couspirationis, mort itt tsakPărăt nevezi Ici egycdul ott pg tobbet mondott. Erre mit rnond kgyd ?

F. E:. akkor mint beteges es szorultsăgban levo Ember a stylust lehet hogy1'1 hibâztam. de akkoris f1Z mint emlkezern tsak Părăt mondottam.

30 K. Kik voltak meg a Oonspiratiob an azokon kiviil a kiket ele szămlălt

kgyd?F. Szebeni pap Czopa CyrilJus es Popa Nyikulaj It Farkastelki olă pap.31 K. A most kgyd ăltal kinevezctt conspiratusok kozzul valamellyiknel

valamelygyulest tartottnak 1...... mostansăg Kgyd tude, es ha tud, mit tudrolluk ?

F Semmit sem tudok.

Mel1y cddig ele mondott onkentes vallomasai ut ăn Sinkai Gy6rgy, o kgylmeVejasdi nemes Vite» Lâselo o k-gyelmetis mint a Irit. elebbeni vallomăssăban

Sinkai Gy6rgy a fel adott conspiratie reszessenck jelent ki, elonkben ăllitut­

Tan annyiszor emlitett Sinkai fel adăsa elleneben ezeket mondja.Eu hogy Sinkai urarurnal valaha akăr mifele dologban egyet ertettem volna,

telyessegg el tugadorn. Sot o Kegyelmenek mindenkor a msga roszviselete miattellene voltam es a Geueralis Syuodusbanis, magam jelentettem ki hogy aPuspokot Ionek es elsonek esmerem Sinkai uram felett.

Melyrc miistovâb~ el;ent kerdezliik :

K. Sinkai azt mondja h. a k. szavaibol tudja, h. k. ezen conspiratioban ben­ne van. Mit szoll K. erre ?

F. En a Mlgs Puspok ur ellen sohasem beszellettem mert nekcrn soha ba­jom a Puspok UITai nem volt, 's szegyellemis az ellen torekedni a ki ne­kem fejem.

Miad ezeket Vitez Lăszlo 6 k. Sinkainak szemeben mondvăn Sinkai azt

- 97-

felele h. kesz vallatăssal meg bizonyitani mind azokat Vitez L. ur ellen amellyeket mondott.

Kerdeztetik tovabbă Vitez L. arrol, es ekkent,2 K. Sinkai Gy. azt mondja h. az iden 3szor [ărvăn Balăsfalvăn Pap L. ur

utolszor Vajasdra ment viszsza menett Khez es abbolis tudja h. Vitez Uram­mal lchct h. ottan beszellettenek es egyet ertettenek?

Meljre [eleli En năllam Pap Lăszlo V. Ispăny korâtol fogva nem jărt u. m.1789 ik Esztendoben Csombordrol jova utjăbol tert be hozzăm, Akkor semtalălt otthon banem ezen utjăban K. Fejervărt talălkoztunk a Puspok ur oExcellentziăjănak ebedjen, es azoltătol fogva sobolt sem lăttam,

3 K. Azt vallă Sinkai Gy. tovăbb h. Pap L. egy versen Szebenbe menvenKgyd is elment oda, ăs ottan velle egyetertve irtanak volna egy munkat mel­jet subscribalt Vit.ez Urarnis es a Fogarasi Vicarius, a ki ugyan tsak revo­calta?

F. Az igaz h. voltam Szebenben. de egy bizonyos kezem alat levo Bots­kor nevu Arvăm dolgăban, es talălkoztam ottan Pap Lăszlovalis, de a praeten­dalt munkărol semmit sem tudok.

Es ez uttal mcgis szollittja Vitez L. Sinkait h. ha tudnă b. az valami olljasmunka, determinalja mi volt az. Meljre Sinkai Gy. o k. azt Ieleli hogy Hal­lottam Halmăgyi Jănostol a Fog. Vicariustol, midăn Balăsfalvăn professor volt,es a Naszodi Vicariustol Părătol es Czopătolis a Szebcni Esperestol, AkkoriHătzegi Vicarius Timăr pg azt beszellete nekem akkor bogy nem tudtanak okakkor jo instantiăt kesziteni ; De mi volt benne nern tudom, Valaminthogymas feioll Pap L. urarnnak V. Ispănsăga inint Vitez L. uram hăzănăl valo Ie­tet meg bizonyitom a tulajdon Pap L. levelebol, meljet nekem a Vitez L. u­ram hăzăbol dătătt,

Vitez L. o le ujjonanis erossen ali azonn elobbeni erositese mellett h. Pap L.nem volt az a k, hăzănal azon idotbl fogva a miolta V. Ispăny voit es akkoris a mint elebb jelentette othonn nem leven K. Fejervăron a Puspok ur o Ex­năl ebeden talâlkozott velle.

4. K,. Kerdore vonatik tovăbbă h. mitsoda esmeretessege voIt Vitez urnakPap L. urammal ?

Meljre feleli, A mikor Betsben Jurista vo1tam, akkor jott fel Pap L. oda, esakkor panaszolt nekem rgy versen, b. egy Hătzegi Comendans a mint em­likezem Spurlăti otet noha valosăgos nemes ember, ado ala akarja iratni esbusult .h. talarn Cserei Consiliarius ur viszi a dolgot. E voIt elso esmeret­segern es ezutăn eu le joven Betsbo) soha en azutăn o Kgymevel kulonos ba­rătsăgot nem tartottam.

5 K. azutăn talălkozotte K. Pap Lăszloval, es ba talălkozottHol talălkozott ?F. Mind feljebb mondottam 1789be n talăikoztam Puspok ur aEx. asztalănăl

Fejervart. Annakutănna pg mint feljebb emlikeztem Szebenbenis :talălkoztam,

- 98-

1790bOO vagy 91ben. De azutăn sem egyszer sem matzor velle nem talălkoztam,

velle nem utaztarn sem pg scmmi corespondeutiăba velle nem voltam.Ezeu ket szemelyeknek szembe valomeg kerdeztetesek utăn Viszont meg ker­

deztetven Vitez L. o k. es azon nemesi kotelessegre melyet addig a ns Vme­gyeben betsuletesen tellyesitett ujjabbanis (emlejkeztetven h. oljan a kivalosăgos, ernberseges nemes ember, De megis mintbogy azokhoz akikkelbevădoltatott Siokai ăltal Ha egyebkent nemis de vallăsbeli kctete, es annăl­

fogva talăm amazoknak bizadalmak ăltal, talăm a dologrol, es azoknak [ap­pango tzeljokrol valamit tud, Ha tud mondja meg, 's evelis eddig voIt betsu­Ietet fontosittsa es tămaszsza.

Meljre Vitez L. o k. betsulete es cgyetlen egy gyermeke jovendobeli szeren­tseje felăldazăsa ajănlăsăval azt mondotta: h. soha semmitsem hallot, nemistud, mert bizonyoson eddig a ns Vmegyehez viseltetett hivsege szerent mcgmondană es kijelentene. A minth. eddigis valahol atele ketseges dolgok jot­tenek ele, el nem mulatta meg jelenteni. Valamint kozelebrol a Beresekvagy kotsisok assentătiojok alkalmatossăgăval szămosan joven, az erre szando­kozo legenyek K. Fejervărra magokat assentaltatni, o k. azokat addig be nemvette a tortecheto torvenytelensegtol tartvăn hrn elebb szoval Fobiro VajnaAntal urnak azutăn pedig a ns Vgyeuvk es a foigazgato Mlgs...... irăs ăltal

tovăbbi rendeles vetel vegett bejelentette. Mely szerint a Mlgs kirălyi foi­gazgato Tanatstol valaszt veven a szerint tselekedctt.

6. K. Kerdeztetik tovăbbă mitsoda okot tud a minei fogva a Sinkai ăltal

bevădolt papok ingereltettek volna a Puspok urra torekedui? Mcljre {eleliF. Semmit sem tudok, hm azt jelentem h. az Ipornnak a Tilri esperestnck

Simon Zdrengyenek egy rettje volt melljet meg nehai Major Gergely ur birniăltal adott. azon retet mostani Păspok Bab J. ur Puspoksegre valo lepăsekor

az ipomtol szeuastol ogyutt el veven az ipam a Mlgs k. Gubernium elott pa­naszolt, es onnet fiscalis assistentiaja rendeltetett az ipomnak a Puspok ur 1'1­leu. En azt lăttam tsak azert hogy a Puspok urral az ipomat meg cdgyez­tethessem, nekie azt mondottam, h. ha meg nem bekellik, se magam se fele­segom sohais a Hăzăhoz uern mcgylink. Eunel fogva arra is vettem hogy feljott a Puspok urhoz velem cdgyUt es a retet onkent ăltal engedte A minth.a Puspok ur kivănsăgăra irăstis adott rolla, a ki az ipomat czen tseleke­detiert ritusunk szerint mcg ăldotta, es azutăn egy mas retet, meljet valamicommunc terrenumbol văltott ki az elobbeninel jobbat ajaudekozott az ipomnak.

Mindezek utan Vitez uram azt kivanvan h. ujjolag szemben kerdore vonas­sek a felado Sinkai, es adja o kgyk tudtara, h. mi adott okat es mi vezettearra h. O kgylllet tzen be jelentctt conspirationak reszesseve tette, es azonconspiratioban mikor jott be es bol conspira1t? Sinkai urral a ki magat ezencOllspirationak fejenek lenni nevezte ki? Meljre igy fele!:

F. Egyeb jelf'kElt az mâl' fel adottaknâl en most azon az egyeo kivill nem

- 99 -

adhatok (az irăn! h. Vite~ uram a conspiratioban lenne) hm h. Pap Lăszlo

nzon az iclon kiviilis meljben maga Yitez uram lett, mondja Vitez Uramnăl

ldt legyen es a Puspok ur ellen intezett dologrol trăctăltanak legyen, azt ne­kem Pap L ăszlo mondotta, es bizonysăgom is vagyon rolla, kulombenis ha idornengedtetik h. alnttombao investigăltathassak, es utănna j ărhassak, az magamerositesemet meg mutatni es valositani kesz vagyok.

Felteven tovăbbă aztis h. ezen Siukai o kgyme altal ele adva... ha szinteamind valosăgok lennenek es egyebre teljeseggel nem mutsthatuanak annăl

b. Ci tobekkel egyutt Vitez L. Ci k. is a Puspok ur ellen valamelj haraggalviseltetoek. De mind ezekbol az a kovetkezes ki ' nern hozattathatvăn h.valaki azon conspiratioban volna azert valaki ellen valami neheztelessel visel­teuk Vitez o k, lielljes kivănsăg ăra ujabban az a kerdes vetettetett Sinkai ok. eleiben, b. a conspirationak, C3 ahban Vitez uram elegyedesenek nernely bi·zooyos jeleit adnă. Meljre tsak azt felelte, Eddig vallo vallomăsairnnal meg­maradvăn, annak ujjolagis bogy Vitez L. a conspiratusok szama kOzott lennetsak azt a jelet adja ki o kegyeletenek li. Puspok ur ellen vall6 haragossăgăt

hallotta, es ezt magătol a Puspok urtolis tudja. Ezen kiviil pedig nem tsakh. a Conspiratioban val6 letemk valami jeleit tudnă adni, hanem aetis taqa­d âsra uisei, anyiszor emliieit Sinkai o k., h. a conspiratiot valamely [assio­jabol vala~ly meg leit dolognalc jelentette volna ki. kiveven azt a mit ellob­bcni vallamăssaban jeleotett h. tudnillik Para a Puspok ellen valami leveleketkesziilt volna imi.

Meg nem szunik tovăbbăis Vitez L. Ci k. kivănni es kerni a os comissiotolSinkai uramat kenszeriteui h. mivel conspiratiot fogott 6 kgyre jelentse ki h,bol conspirălt ? mikor ? es kik elott ? De miodezekreis auyiszor emlitett Siokaiazt feleli, mag ăt az elobbeniekh-z szoritv ău, h. Vitez L. uram h, o velle nemconspir ălt, es mă ssalis h. coespirălt volna nem tudja, hm tsak gyanuja voit tud­van haragjăt Vitez uramnak a Puspok ur ellen.

Kerdezok aztisezenklvttl. Hogy ba Yitez uram se keddel nem conspiralt, sepg azt h. m ăsokkal conspir ălt volna nem tudja : Hăt mikor a Vlspăny urtolkerdore vonatott miert rnondotta hogy szâzanis vagynak a couspirătioban, eamiert tette Vitez L. o Kgymet miugyărt az olOdiknek. Csak azt feleli: hogygyanum valt.

Be szollittatik azutăn Pater Samuel Klain Balăsfalvi monasteriumban tar­tozo szent Basilius rendjenek papja, kiis magyarul nem tudvăn DMk nyelvene kovetkezendokben kerdeztetik meg.

K. Scitne Dnao V. Georgium Siokai se Ducem et autborem con!;pirationisdeclarasse ?

R. Scio Dnum Sinkai certiorem fecisse Rsmum Eppum per Koltorem, deiostituenda quadam contra eum factiooe s~que hujus COllspirationis ductorem

- 100-

invitatum ac porro declarasse, hanc haud acceptasse Spartum .certum deniquefore conjuscumque ilie tuebitur partes eum victurum.

Q. Scitne Reverentia V. etiam Rtiam V. conspirationis hujus particlpern perDnum Sinkai accusari ?

R. Scio, etiam coufrontatus sum a Dno VComite.Q. Quid ad hanc accusationem in sui defensionem?R, nege cuncta et plane haud agnosco me couspirasse.Q. refert statutus Sinkai Rtiam V. sumrnam fovisse et hodiedum fovcre cum

Dno Para umicitiam, quem scilicct fassione sua authorem et Principcm asse­rit esse hujus conspirationis,

R. Amicitiam "summarn quarn asserit non Iacio, sed habco solum ejus noti­tiam, IICC cum a spacio unius anni vidieoque minus ullam cum eo habui cor­respondentiam. Profert quidem Dnus Sinkai me offensum ab Eppo nostro,propter nOD adprobatam quandam Libro pss. Dedicationem Episcopo ante u­num mensern Ds Siokui me affirrnavit coram VComite ante mediurn annummc offensum conspirasse.

Q. Si itaq reverentia V. llU11iUS se agnoscat participem conspirationis, adfidcm sacerdotalern rogatur, ne dencget nobis si quarn contra Eppum. patriamac principem, aui illstitutmn aui in minime sciniillaniem (omite sciai't

Il. Nullam plane scio, et me refera- ad confrontationern corarn VComiteinstitutam.

Magunk eleiben szollitvan Zdrcngye Simontis, a Tiiri Esperestet. [ErdelyiJănost a Monorai Papot es Popa Gyorgyăt a Vezei Papat mint a kiket f'>'inkaiGyorgy a maga ăltal fel adott conspiratioban reszeselmek lenni jelentett ki,kikis kovetkezendo modon kerdeztetuek meg.

K. Tudjăke Kgyk h, Sinkai Gy. valamely conspirationak fejenek lcnni magătnevezte ki ? A meljre ekkcp felclnek,

F. Nem tudjuk a dolgot nem hallottuk valameddig Balăsfalvăra a Vlspăoy ureleibe nem idrzteuunk.

K. Rât azt tudj ăke h, kgyket Sinkai azon Conspirationak reszesseinck adta ki?F. Tudjuk de mindnjajan igaz lelkiink es papi hitunk szeriut tagadjuk bogy

vagy măssal vagy Sinkai (j kgyvel valami Iactioban elcgyedttink volna,K. Rut b. mentik kgyk magokat Sinkainak ezen feladâsa alol?F. mi igaz lelkunk esmerete kijelentesen kivul sernmivel sem bm ha tud a

kgyc bizonyitson valamit.K. Tovăbbă azt mondja Sinkni 11. Pura kiildott holmi leveleket ki ezen con-

spiratiok iudit ăsăra, es h. ezen lcveleik kgykis tudos, es P ărănak ; .F. Părăval scmmi correspondenti ănk nem volt es soha velle nemis talalkoz­

tunk, hrn meg rnăsodik Leopold Homagium ănak letetele alkalmatoss ăgăval.

- 101

De akkoris sernmi kulonos ertekezesunk nem voIt, nemis tudtunk sem a le­velek kibotsătăsokban se a praetcndalt conspiratioban semmit.

re Ha ugyantsak kgyk a magok ărtatlansăgokat enyiben erositik, Igaz lel­kekre es pupi hitekre rnondjăk meg, h, mit tuduak valamit rgy illjen conspi­ratiorol, h. mar Ioljna Vllgy kezdodni akarna valabol?

F. Igaz Ielkunkre mondjuk b. semmit sem tudunk.Mindezekutăuis ujjolag te hivatvăn Sinkai Gy. es ujjolag arra szorittatvăn h.

a felljebb kerdore vett 4 Papokk vesse szemekre az ak. ăltal feladott conspi­ratiot a kiket t. i. elsobb vallomăsăban aunak reszcseknek mondott es mondjameg h. hol? 's mi modon consplrăltanak ? Elebbis es mind vegig foljtatott a­latson tsavargăsait ele veven sernmitsc mutatni se ele adni Ilem tudott. Ha­nern felre tsapongot olljan scmmisegckkel kivănta homălljosltani es zavarni Il

dolgot melljbol scmmit magyarâzni Ilem lehctettNem ăllapodtunk meg ugyantsuk ittis es tovăbbă fel tevok ezeu kerdest.K. Kgyd leg elobb az midon magărol beszelJene valamely conjuratiot em­

legetett, czt ugyantsuk a conspiratio nevezetevel gyengiteui kivănta, ugyantsak azt ăllitotta h. a mely titkot tud, az oljan dolog h. lclke esrnereti se­relme nelkult 's puspoki absolutio nelkult czen titkot ki nem adhatnă, ezcnăllităsăra nczve tovăbbi feleletiben, ugyan a dolgot arra forditotta h. a tud­va [eva doJgot ha. măsnak kărăra volna kiadhatnă ugyan. De a biiras emberekneveik elhalgatăsokkal. Mâl' most a Puspoki enqedelem uuu: bizonyos szămu

embereket conjuratusoknak vllgy conspiratusoknak leuni kinevezven, Mindenhoszszas kerdezkcdesre tett vallornăssaiis mind egyut veve ollj sernmiseg eskitsinseg, b. sem conspirati o nevet sem papi engedelmet akarmi szoros Teo­logia szerintis nem erdemlett. Tudni kell tchăt ezenil kgyk nevezetcscbbetvagy titkosabbat, esa cornplexekre uezve meltăn titkosabb dolgot. A mittud adja ki. Melj re ekent fclel:

'I'itkot măst nem tudok, hm tsak aztut a meljet fateăltam, h. pg kiket spe­cificăltam azoknak neveit puspoki feloldozăs nelku' t ki nem akartarn mon­daui. Oka voIt az mit felljebbis mondottam h, a vetekrol feltem. A vetekk pgok 1 a lett volna, b. ha en ki neveztern volna, 133 kinek kinek nevere a cse-_Iekedeteit vagy mondăsait a- Mlgs Puspok urnak ki jeleutettem volna, oketkivâlt nerneljeket fi Puspăk ur huragjăban hoztam volna 's nemeljekk veszedeI­mesis lett voIoa.

K. Hăt Kgyd hăzăt 's vagyonjait miert tette eladovâ?F. Azert h. Gazdaszszonyt Jatvltn b. oem Iebet tartani azt tettl'm fel ma­

gamban, b. ba meg tovâbbis a Directorsâgban maradok, a klastromban ma­radjok, es eonelfogva a bizra szuksegem nem leszen. A Portekam:lt a-;ert h.sok es :.Jiotsen miert ta1'tsnm oket ha koszt1'a megyek elni.

- 102 -

K Hăt zallogjara nczve miert izcnte kgyd azoknak a kiknel kgyd zallogjaivoltak, h. văltsăk ki mert măskeppen leszsz a dolog?

F. Nem izentem h. măskeppen leszsz a dolog, hanem tsak egy czigauy­nak leven n ăllam egy ezust poh ăra, annak izeutem h. adja meg Il. percentetes răltsa ki a zălagj ăt.

K. Mindezeket a meljeket k. eddig vallott, igaz ăn vallottae ?F. Igazăn,

K. Hogy valhatta azt igazăn , holott ekire azt mondotta, h. ezek olj nagy ti­tok alat adattattak ăltal , h, ezeket halal veszedelme nelkult ki nem lehetneadni, mint maga mondotta Jura , perjura, secretum pondere noli.

F. Ezen versct h, mondottam volna ezen idct ăjbau, nem emlekezem, hma Ttes Vlspăoy ur egy nehănyszor repetalta igaz az h. en a Ttes V. Ispăny

urnak mondottam h. a dolog sub secreta vagyon nekem mondva, a mi pgsub secreta concredltur homini revelalni nem akarom a Puspok ur oldozăsa

nelkul, mert felek ne talăm tam vetkezzem, es mintsem vetkezzem, keszebb le­szek meg halni, azt pg de personis non prodendis ItaIritellexi.

Mcirton.

alazatos szolgăi

G. Bethlen LciszloG. Mikes SigmondB . Zerbergi Vang TelyG. Toroizkai Fcicil

Ajtai AndrasGyujto Scindo,· .

N. Enyeden a fenn irt napon es eszt. Se. Pdli Scindor.

Melljek szerint miis mind azokat valameljeket a fennebb ki nevezett elonk­ben allittattvăn onkent vallattanak es mondottanak feljegyezven, es nagyobberossegnek okăert azokk neveket vallom ăsokk tulajdon kezek ăltal alăja te­tettvăn, ezennel a 'I'tes ns Vgye Rendjeinek elejekben botsătjuk. Megszuute­leniil leven

a Ttes ns Vmgye Rendjeinek

IX

La pag. 19 not. 4.Urmat6riele doue acte le avemu totu din archlvulu mitropoliei din Blasiu, tramisse prin D.

Prof. I. Moldovanu, Represlntatlunea episcopului e copiata intocmai depre couceptulu originale,era rsscriptuln guvernului, depre insusi crigtnalnlu ce se pastredia ia Archivulu blaalauu.

D. Prof, Moldovanu ne spune cumu-ca Tutu, parochu si protopopu de la Baiutl'a (O, Lăpoa

Bânya) remase directorn pina la 1 decemvre 1797, cumu se vede dintr'o scriasoria a epiaco­pulni Bobu cu acestu data adreasata ofâciulni moutanisticu din. Ba;utr;a.

ad offa paratissimiG. Bannffy m. p.

- 103 -

li) REPRE~ENTATIUNF,A EPISCOPULUI BOBU

cbtr« guvernu , din 15 octovre 1794, prin care p,'opune pre Ţatu inI

loculu lui Sincai.

In sequelam gratiosae Resolutionis Regio-Gubernialis de 13-a 7-bris a. c.~-ro 6092. E. ~33. ratione proponendi alterius in Locum Georgii Sinkay scho­larum nationalium Directoris et Cathecetae horsum directae in praesentibustemporum et personarum circumstantiis mutationes offlciorum ex intrinsecisl'a tioni bus status cleri utriusque tam saecularis, quam Regularis haud susti­nentibus in locum supramemorati Directoris et Cathecetae interimaliter dun­taxat humillime proponendum ccnsui Georgium Tattu in fundatione viennensiolim ad Sanctam Barbaram altiora studia torminantem virum ecclesiasticumdecujus pacata indole, sedulitate cum aedificatione populi mihi in spiritualibussubjecti conjuncta responsabilitas adsumi possit, in elementaribus etiam idio­matis germaniei aliquantulum versatum, qucm Excelsi Regii Gubernii gratiosoPatrocinio demisse recomendans ejusdem confirrnationem in prae libato interi­mali munere instanter supplico.

h) RESPUNSULU " lIVE lt NlJLUI

din 18 octoore 1794, prin care se confirma Tatu in loculu lui Sincai.

Rsme Dne Eppe nobis observandissimel

In ad repraesentationem de d. 15 Oct. a. c. horsum submissam, rescribi hineR D. Vestrae propositum in locum Georgii Sinkvi pro interimali Directoreet catecheta Scholae primariae nationalis Balasfalvensis Georgium Tatu perR. hocce Guberuium.acceptari ac interimaliter confirrnari , eidcmque per eandempraelaudatam e vacante praebenda unius Basilitae de'salario provideudum esse.

Ceterum manentesRsrnae D. Vestrae

E Regio M. Ppatus Tranniae GubernieOlaudiop. 18a 8· bris 1794

Daniel de Straussenburgsecr.

R. D. Eppo Fogarasiensi Ioanni Babb.

x.La pag. 19 not, 5.Serissori'a ce urmedia o copiassem eu insumi din originalu la 2 februariu 1844, pre câurlu

me afflam in Blaslu e ă studente. Sorlssori'a originale, f6rte urltu scrissa, era legata cu mal multealtele intr'un volume in (alia inti:ulatu Varia Ge~r9ii Sinkai Fata. Archivariulu de atunci,

- 104-

repausatulu IOAn Turcu, 'mi communlcasse acesta volume. La' 1848 pradându Ungurii Blasiulu,impreuna cu altele se vede ca au peritu' si aceste acte, pentru ca facându eu intrebare, D. Prof,

Moldovanu 'mi scrie ca n'a pututu da de urm'a acellni volume in archivulu mitropoliei.

SINCAI COTRA BOBU.

Infra scriptus scio me quondarn prohibitum fuisse secusquam hungarice lcquiet valachice azert

Meltosăgos Puspok ur lNagysăgos Patronus Uram es szeutseges lelki Atyăm !

Nagysăgod fizesseki a mim Balăsfalvăn vagyon (si rapinam Iovit, ut otiosetempus ne terram) măskentrnenyek a Ioldi Istenekhez, a kik bsjunkat eliga­zitjăk, mert eu penzcmben nem hiszek, hanem a mindenhatoban a ki velemvagyon, Nagysăgodnek elmejet nem probălom hanem alăzatosăggal instălom,

hogy vagy vagyonomat fizesse meg harmad napok alatt, vagy gondot viseitessenmindenemre K'Il1 aede, KlII al xpezs-e

Eff pemstsAI M'Ilpiei TllalIe rrspiureze mes 'leII Cll<l>iIeTCCK

mal msar aoiropls de nine mi <l>iili' Cll<l>IIeTeCK

rEOprIE IlllNKAI

Blasii dia 10. Augusti 1795. de D15 m-s xpezr K'Il ellnT Nememi lege immu­nis ultra sexagiuta anuos 600 et ultra ostendam.

Verle ţolium

Parens Illustrissirne et mihi sernper Reverendissime l

Possum omnia complanare solus, et si vis fac me tecum loqui, uoi jusserisei melius erit, secus solemniter 'protestor nam corsm Diis terrenis triumphrbo,et turn tarde erit, quia non scivisti cui credas. Ad hoc vero tibi Patrie spi­ritualis gratiosam resolutionem orat

Idem Sinlcai m. p.Aţţlicias ultra modum

Actualis Director.

xr,

La pag. 21. not. 4.Scrlssera despre Sincai si operele selle :D. Cogalniceanu, in Archir?a Românesca si in Daci'a Literaria, la 1840 i articluln e repro-

dnS8U si in Foi'a pentru minte, inima si literatura de la 1841 No. 12;D. Cipariu, in F6i'a pentrw minte etc. de la 1841 No. 42:P. si D. Baritiu in FOIa pentru minte etc. de la 1841 Nr. 47;Correspondenlii anonimi ai Dvlui Gaora, in cditiunea de Bud'a a Chronicei lui Sincai, de la 1844

- 105-

D. LaUl'ianu, in Bi"grafi'a lui Sincai,pusa in fruntea editiunei de lasai aChronicei, la 1853;L:», in Eoiletonulu Zimbrului din Iassi, de la 1855 No. 16 ';D. Edgar Quinet, in Les Roumains, Paris 185~; in fine,D. Missail, in diariulu Traianu, 1869 No, 39 si 40, unde, intre altele, spune: Cându Chro­

nic'a lui Sincai fiI tiparita ga1â, ea fiI presentata lui Grigor ie Ghiea-Voda ea occaalunea rein­t6rcerei salle pe scaunu, dupa retragerea ostiriloru de invasiune russesci, in 1854, La acestaoccasiune a presentărel Chronicei, D. G. Sion a compusu urmaton'a Oda, ce a sburatu dinmânl in mâni, in foi volan te:

HAIllEI SALLE DOMNULUI GRlGORIE ALEXANDRU GRleA DOMlUTonOLU 1IOT.DAVIET.

Cronic:« lui Sin cal este unu tesaur~,

Scumpu la totu Românulu cel/It adelleratu:A sa aparintia n' are pretiu de auru,Are pretiu de 'Vietia, merilu nestima tu !

Originea nostra e g{ol'ificata,Faptele antice {urnei dooedescaCe au [ostu slramosii noslri alta dataSi ce meritu are nemulu Românescu!

Aici lotu Românulu gloria-si gasesce:Allu seu sll(flelu fie câtu de amol,tilu,Cilindu asta carte se inm(fletiesceSion a sa cadere vede ce-a gressitu.

A Mmiei Tall" genel'osilateA voilU, o D6mne! a inaouiiCu acestu lesauru o posteritate,Cm'e e menita a insu(fleti.

Dar pe cându acesta fapta laudataIncununa dulce pe Maria Ta;Ciindu pe tronulu tien'ei te 'ntorci inc' odataMenilu ca se mângâi sufferinli"a sa;

Acum ciindu auror'a pm'e ca gonesceNegrulu intunerecu ce ne-a ill'Ve/ilu ;Ciindu unu s61"8 dulce ne (agaduesceFericirea care de multu amu do";lu;

Da-ne, da-ne n6ue, D6mne Prea 'naltiate,Paqine [rumâse penlru »iitoru !

Las' unu nume sacru la posteritate,Ca se-lu recitedie pumrea cu· amoru !

Cerulu se deschide, timpulu se arrala,Toti inturna ochii la Maria ta f

Viitorulu tiel'rei, adi seu nici odataEste timpu, o D ămne ! a consolida,

- 106 -

Dar nimen n'a scrissn mai bine despre Sincai de câtu Sincai insuai in Elegiu sea d& la 1803publicata la 1804 in Orodiaâa lui Ladislau Nagy . D. Cipariu chiamă mai ântâiu attenliuneapublicului românu asupr'a acestei interessante autobiografie, dupa unn essemplariu ce fusaesseallu lui Sincai lnsuai, in F6i'a pelllru minte ele. de la 1841 No. 42, apoi in Acte si Fra .qmente,in fine o reprodusse intregn, Impreuna cu Notele, in testulu originalu latinu, era Notele marej.arte si in traducere româna, in Arcltivu pentru filologia si istoria 1868.

Esaemplariulu Orodiadei dupa care ' reprcducemu noi aci Elegi'a lui Sincai impreuna cu toteNotele, 'Iu avemu do la D, Nifonu Balasieseu. Titlulu cartii este acest-a: LADISI.AI NAGY dePeretsen, Nobilis Hun!J. M/lgtlo- Vu.'adinensis, Comitatus Aradinensil furati Adsessoris, et Du­calis Mineralogicae Societatis lcnensis So dalis ORODIA S, Magno· Varadini , Typis, et SlImpti6iu All­'onii Gottlieb Maramm'osiensis, 1804. in 8°, pag. XVI. 355, si alte trei pagina pentru Errata.Elegi'a lui Sincai se affla, că Corouis Partis srcundae Ol'odiadis la pag. 189-221.

Notele puse de desuptulu Noteloru lui Sincai, sunt alle v-lui Cipariu din Archivu, afara nu­mai de vre o d6ue insemnate cu *, cari sunt alle n6stro.

ELEGIA

Nobilis Transiiuani, GEORGII SINKAI de E adem, A.A. LL. Philos. el SS.Theol. Doctorle Romani, in Magno Transiluaniae Principaiu S cholaruni Ver­nacularum Valachlco -Catholicarum Emeriii Direcioris, data ad Auctorem OR 0­DJADIS, Magno- Varadino ipso Festo die S . .Michaelis Archangeli ' A. 1803.

ex Episcopali Darabanthian« Tusculano .

Nomine non solo, (tit quidarn.) sed, Magne PoesiVi)' Latin, et Patria! ViI' deamate mibi!

Quis sim, qui,excmplo multorum, facta BonorumCanto Elegeiaco Carmine, forte rogas ?

Inque his Te quoque quod iubeam salvere PoetamPercelebrem ignotus, Res Tibi nonne nova?

IIle ego sum, cuius generavit Sinka (1) Parentes :Exornat quorum Cera vetusta Lares.

Nutriit in Studiis primum mc Musa Szabedi; (2)Samsondina dein Patria cara mihi. (3)

Nutriit Aqropolis (4) gcrnina me postea messe,Claudiaci (5) unde peto docta Lycoea fori.

Hic ego deliciis Phoebi consuescere primumCoepi, et Parnassi scandere laeta iuga,

Bisiricium (6) hine migrans Ciceronis in arte disertaIngenium placuit percoluisse mihi,

Inde Balasfalvam (') ~docturus tendo inventamAnnum, quo lapso, Roma videnda fuit.

Transegi Romae lustrum, quo tempore dignusLaura quum fucrim, Laurea bina data est. (8)

In Stud iis (Iateor gratus.) me Roma iuvabat :

- 107 -

Omnis enim patuitBibliotheca mihi. (9)Dum patuit, multis e Libris multa notavi: (10)

Cuius erat STEPHANUS BORGIA! causa rei. (Il)Cum Doctis soliţns consummere tempera semper,

Quos adstare mihi is, iussit et esse duces.Urbe redux annum iubeor remanere Viennae,

Natalis Socia regna petente Soli. ('2)Hie Mdhodum (13) didici, Canones, et Iura (14) per annum,

Et sum scrutatus plurima Scripta manu.Hie mandata typis legi noctuque, diuque,

Historiam ut Dacicam condere rite queam.Cornides (15) exacuit stimulis, Benkă (16) atque Garampi, (17)

Fautorcrnque egit quisque patrocinio.Adstitit his cunctis mihi plus DARABANTHIUS (18) unus,

Romam mittendi maxima Cura mei.In Patriam reduci pariter non defuit unquam:

Nunc etiam egressum protegit, atque fovet.Cui Deus idcirco, precor, addat Nestoris annos,

Maxima et in coclis Praernia sera ferat, ­Ad Patriarn retliens, referam nunc, quae bene feci

Pro cultu Gentis, proque decore meae.Principia edideram : (19) vulgxram Grammata: (20) quin et

Alphabeta duo, qualia Norma el) tenet.Doctrinam Christi (22) deduxi fusius,unqnam

Quam fuerit Valachis traditus iste Liber.Deerat Ars patriis Numerandi ea) recta Palestris:

Hanc eliam studui progcnerare novam.Ter peragranda fuit mihi Transilvania tota

IOSEPHI iussu Regis Apostoliei.Tel' peragratus eam, pro linguae, et Gentis honorc,

In Valachis statui Commoda multa Scholis.Quas moda non augere, ast una reddcre firmas

Per bis sex hiemes maxima Cura fuit. (23)Ris exantlatis, consecratisque Saluti

Communi, cogor pessima quaeque pati.Quid? quod et a Studiis cogor secedere nostris,

Et colere ingenio rura aliena mea. (24)Namque, dolor1 terris erepto Rege IOSEPRO,

Qui, pol! perpetuo vivere dignus erat.Primum Theutonieae mandant primordia Linguae

- 108 -

Ne doceam; audacter dura minando mihi.'I'um fictas Causas, - et quî me perdere possint,

Quaerunt! - propitii sed vetuere Poli.His, aliisque malis vexatus, Munere gesto

Insons exutus, praesldioque carens,Historiam quondam coeptam exornare resume, (28*)

Quam nequii ob fatum continuare prius.Hungariaeque mihi cum Spes magna esset in oris

Volvendi Libros, Scriptaque prisca 1Jlanu,Musarum Studiis fiorentcm conimigro Vardam,

Fautores plures quae fovet alma mihi,Hic ego dum veteres pro more saluto Patronos,

Praesulis lGNATI (24) devenerorque Lares.Devenerorque hospes Ganonis de nomine dicti (25)

Concilii Graeei limina amica mihi:Accedo plures demum, quos contigit olim

Novisse in Populo, ac Nobilitate mihi.Hic etenim crebri florent, non Stemmate solum:

Ast etiam illustres Pallade utraque Viri.Praecipuos inter primus mihi aditur Amicos,

TERTINA, Regalis Gloria rara Scholae!Quem mihi falsa tulit moerenti Fama supremum

Ante duos annos oppetiisse diern:Ecce1 hunc Incolumem complector , maxima laeto

Gaudia propterea Conle movente mco.Scilicet IlIe1 Tuo dignus quoque TERTINA plectro

Nuper Apollineo, magne Poeta, coli;Est cui dicta Salus a nostrae plurima Terrae

Luminibus doctis, ore relata mco.Et cuius merite trans silvas Patria fusa,

In magno aestimio nobile Nomen habet.Scire cupis nostri metam Sermonis, et orsum?

Plurima de Rebus dicta fuere novis.Sermo fuit Studiis de Bellis, atque Magistris,

Quantum haec, atque illos extera Regna colant.

") Nr. 23 aici e amintitu, euvenindu-se a Il dupa ordine 25; in comentariu respunIe r.r.25,inse apoi ai acoIlo urmedia altu 24.

- 109 -

Quam Bavarus Doctis, et Russus pingue MinervalAttribuat Sortis cum meliore Statu,

Et qu~m magna Borussus agat cum Consule PrimoGallorum ; vigeat Cultus ut Aonidum.

Nostra simul dubii nova Fata expendimus, aevoHoc queis turn recte culta Inventa fuit, ­

Sed mox ad Vatum Versus, et f:1cripta reversis,Tu Iueras nobis maxima Materies.

Ille mihi, ut vidit, modulamina Vestra probari,Edita plura dein Carmina Veslra dedit.

Legi Elegos hiIaris, queis VĂLYI, PRAYque canuntur:Et quibus ornatur Csanadiense Peilum.

Legi etiam Lessum, quo flesti funera magniGVADĂNYI Herois, Vatis et egregii.

Nec potui nostrae moderari, crede, Camoenae,Quin recolat Nomen relligiosa Tuum.

Seque Tibi notam reddat Pietate calenti,Ingenium gestit qua celebrare Tuum.

Quumque peregrinus caream eharta, ealamoquc,Haec mihi mox offert TERTINA, noster Amor1

Cuius Amicitia docta uti ut Gloria magnaEst mihi: sic Vobis est specialis Honor.

Quotidie urbanos lIlius visa Penates,Excipior dulci semper et alloquio.

Doctior et redeo semper satiatus opimaDoctrina, ex hujus quae fluit ore Viri.

Quaeque mihi tanto potior, quod Pectora predatLacte, et Ryphaea candidiora nive.

Atque ubi dctexi me gcntis texere nostraeA multis annis Iatius Historiam,

Suppetiasque simul petii, pretiosa SupellcxLibrorum illius quas mihi ferre potest. (26)

Continuo facilis, promptusque Volumina raraNondum visa mihi plurima nota facit.

Iconibus, Nummis, Libris, Scriptisque locuples,Queis decorata nitet Bibliotheca sua.

Obstupui fugientia tot Monumenta vetustisDe Patriae Rebus couglomerasse Virum.

Omnia quae pretii sunt cari, ingentis et usus(Cognita si fiant) pluribus illa forent.

Vsibus illa meis doctus Possessor, et Ipse

- 110 -

Altera viva vovet Bibliorheca Iubens,Quin crebro propria dignatur me quoque Mensa,

Consiliisque bonis me rclevare studet.Est haec immerito Cultori gratia facta,

Gratibus immensis deveneranda mihi.Non minus illa etiam pergrata mente colenda,

Reddiderit notum quod Tibi me, mihi Te IAtque ideo Lux haec Illius Nominis alma,

Phoebea fulgens splendidiore coma,Laetitiis amplis cunctorum culta Bouorum,

Est. etiam nostra concelcbranda Cheli.O felix Fatum 1 tantum quod muuere Divum

Detinuit nobis, Hungariacque Decus.Lemberque fuerat si digna Zamoscio. Voto, (27)

Perpoliat pulchris TERTINA quam Studiis:Digna quoque est Nutrix dulcissima, Vardia Magna,

Pierii Coetus, talis honore Viri.Quae 'I'ibi quod Mater sit, multurn gratulor illi,

Magnae Matris Honor, Magne Poeta, Tuae IPANNONIOS IANOS nOD omnes abstulit Aetas

Una: imo plures nostra rcmota dedit.TERTINA quos intel' cum NAGYIDE vertice summo

Castalii errabit tempus in omue Iugi.Atque utinam! plures Concordia duceret il1uc,

Pectoris expulsa sedibus Invidia,Nec tantus Fastus, Contemtus, et atra Simultas

Multorum premeret bilem, animumque trucem.Quid valet excultum Studiis dici1 Indole vero

Vulpibus esse parem, Tigridibusque feris?In Cultu doctis docti sint: mox quoque Civis

Pluris eos faciet, Nobilitasque potens. -Seu roage, quid vovearn, petis? en! mea maxima Vota

Audi; illi coram iam recitata Viro :De cultu Hunqaricae, Meritissime TERTINA, Pubis l

Archi-que Vardensis OU1'io Gymnasii.Olim qui pepulit de summis Daemonas Astris,

Protegat hic semper Teque, Tuamque Domum.Sim Tuus: esto meus: seroei cum NAGYIDE noslro

Te Deus ; et tribua; cuncia cupita Tibi.Vivat ALEXANDER Gnatus cum Malre! Parenti

Par animo, ac ideo dignus ul alta petat.

- 111 -

Tu quoque, Nominis alma Dies, per tempera longaIncolumi redeas s€mper amoena Viro.

Vivant! Hangariamque diu ornerr,t TERT1NA, NAG YqueCarminibu», Meriris, Gloria, Honore suo !

''<

* *

(1) In Foqarasiensi Transilvaniae Districtu duo existunt Psgi, quorum al­tel' O Sinka, seu Vetus Sinka, alter Uj- Sinka, seu Nova Sinka adpellatur.Ego ex priore duco meara origlnem, cuius pars potior olim aviticum Bonumerat Familial' nostrae. Posterior vero in proprio nostro Praedio conditus erat,uti hoc corarn II. Statibus, et Ordinibus Transilvanis abunde probavi anno 1792.Me puero uterque Primae Volachicae Legionis limitaneae Militiae iuribus ad­scriptus est una cum aliis nostris, multorumque aliorum Possessionibus. Na­tus autem sum stilo vetere die 28. Februarii, Anno 1754.

(2) Seobed, est frequens Sedis Siculicalis Maros Pagus, a meris Unitariisiohabitatus. Huc primum a Parentibus missus fueram ad condiscendam Lin­guam Hungaricam ; sed quia locus mihi non arridebat, non diu ciatem frequen­tavi Scholam.

e) In eadem Sede situs est cum late patente Agro suo vastissimus PagusSamsond, cultus Siculis iuxta, ac Valachis. Hic residens Pater meus non avi­ticam, sed pignoratitiam duntaxat quandam Portlonem Nobilitarem possedit,sub cuius vigilantia et sollicitudine paterna paulo diutius Ludum Litterariumadivi.

(4) Agropolis, seu Maros- Vdsarhelyinum dictae Sedis Urbs Regia, et Libera,arce non ignobili ornata. Praebet ea sedem Tabulae Regiae Iudiciariae Tran­si!vanicae, Regio Ro:nano-CalhoJico Gymnasio, et Illustri Reformatorum Col­legio. Habet suo in gremio Minoritas, et Francisccnos. Commendat se prae­terea vehementcr Erudita Hungarica Societate, cuius perpetuus Seeretariusest celebris iIJe, ac veri nominis Polyhistor, D. GEORGIUS ARANKA de Ză­

gon j et locupletissima praeterea Bibliotheca Publica, ab Excell. Dom. Caneel­lario, SAMUELE S. R. 1. Comite TELEKI de Szek liberaliter erecta, donata­que. In hac Urbe apud Reformatos prima Elementa Linguarum Latinae,etHungaricae non sine notabili progressu solidius excolere coepi, operam admeam culluram plurimum tune conferente, Viro doctissimo, Professore ALE·XANDRO KOVASZNAI, qui quantus Humanista fuerit, serae etiam Poateri­tati non dabunt oblivioni Eius Carmina Exequiolia, et Paucula quaedam. aliusArgumenti. Trajecti Batavorum A. 1782. typis expressa.

(5) Agropoli, auctore germano natu maiore Fratre, Ioanne Sinkai, (qui quaCenturio Inel. Secundae Legionis Valachicae limitaneae in Lorch ad Rhenum

- 112 -

A. 1795, heroice vitam cum morte commutavit,) trnnslatus fui Olaudiopolim,Urbem Reglam, Liberam, eamque Transilvaniae Metropolim ad Patres Socie­tatis Iesu, a quibus in Semiuarium S. IOSE'phi receptus, omnibus viribus con­tendi, ne mihi, per quadriennium beneficio Alumnatus fruenti, in Scholis Gram­maticis, et Poetica Classe, quisquam frequentium aemulorum Primatus palmampraeciperet, quod plures superstites adhuc coaetanei coneliscipuli hodiedumtestari possunt.

(6) Inde propter studiurn Linguae Germanicae voJuntate parentum transii Bi­stricium, Urbem Reglam, Liberamque Saxonum, ubi in Gymuasio ScholarumPiarum Rhetoricam absolvi.

n Bolasîoloa, Sedes Episcoporum Fogarasiensium, ad utriusque Cicelli am­nis (Nagy, es Kis Kukullo) confiuxum condita, et respectu Comitatus AlbensisIuferioris, ad qnern pertinet, antcquam Oicclli confluerent, sola est Iurisdic­tioni praedicti Comitatus trans maiorem Cicellum. obnoxia. Hic vetus S. Blasiivicus. hodie bifariam dividitur, in Pagum nernpe, et contiguum.Oppidum. Pa­gus Operas rusticas, Oppidum censum praestat perpetuo terrestri hero loci Epis­copo Graeco-Catholico. Pagus est autiquissimae, et obscurissimae originis. Oppi­dum rcgnante CAROLO VI. Augusto condi coepit, qui primus permutavit Do.ni­nium Bulasfalvense cum III. ac RR. D. Innoceniio Klein, L. Barone de Szââ, Epis­copo Fogarasiensi pro Also Szombat{alva, et Szamos- Ujvar. Duo praecipuasunt Balasfalvae acdificia, memoratu digua, Castellum utpote Episcopala, etMonasterium Patrum Basilitarum ad SS. Trinitatem. IIJud ad pagum, hoc adoppidum spectat. In Monasterio sunt SchoJae publicae, in quod rgo receptus,anno aetatis meae vicesimo Rhetoricam, el Poesim docere confestirn iussussum. Tam subito prae ceteris Religiosis CoaJumnis e Scamno ad Cathedramgravissimo Superiorum iudicio sublimatus I

(8) Dato unius anni specimine in tradcnda Rhctorica, eorundem venerabiliumSuperiorum meorum unauimi suffragio, et decreto Romam mittendus decernorpro Philosophia bieuuio, Theoloqia vero triennio in Colleqio de Propaganda,qua fundatus Alumnus, audienda, condiscendaque. Ibi, per quinqucnnium Studiistotus deditus pro Coronide laborum meorum utriusque praedictae FacultatisGradurn suscepi, uti in Pergnmena exaratum authenticum Diploma testatur,quod sequentis est tenoris:

- 113 -

IOSEPH MARIA TITULI S.ALEXII S. R. E. PRESBITER OARD. OA ­

STELLIUS, S. OONGR. DE PROP.FIDE PRAEFEOTUS.

Omnibus, et Singulis praesentee NostrasLitteras inspecturis, t?isuris, atque

lecturis Salutem in Domino.

Sacrosancta R omana Ecclesia, quam BeoiiesimiPetrus Apostolorum Princeps,et Paulus Doctor Gentium suo sanguine (undarunt, ac:sacris In stitutis largienteChristo Domino edocuerunt, ab ipsis initi is F idei Ohristianae suscepiae viros ingremio suo · educatos, moribus, ac doclrinis imbutos, ac demum in Divina Sapi­entia provectos aâ disseminandum Verbum Dei in diversas Orbis partes mii­tere eonsueuit. Quod quidem ei Evangelica voce: Pasce Agnos meos, pasceOves meas etc. et exemplo S . Petri edocti Summi Poniiţicesper tot saeeula dis­ponente Domino solubriter, et pro Pastorali suo munere egregie praestiteruni,ut Infideles ad Fidem Orthodoxam ·invitarent, et populos ob eadem aberrantesaâ gregem Christi Domini reducerent. Hac ergo meditatione permoius (el:record: URBANUS VIII. cuius memoria sit in henedictione, CollegiumAdolescentum ex oariis Naiionibus ad Fidem per universum ierrarum Orbeznpropagandam erexit: quod URBANUM a suo nomine appellavil , cuius Mo­deratoribus Authoritate Apnsiolica tribuit (acultatem (prout in L itteris Erec­tionis , Ineiitutionis , et Fundationis dicti Oollegii per Eu'!U editis subDat: Romae apud S . Mariam Maiorem Kal: Aug: Anno Incarn: Dni.MDCXXVII Pontificatus sui Anno IV. plenius continetur,J illos, quos perdebitum tempus in dicto Oollegio studuisse, ac scientia, et moribus idoncosreperisseni, ad Bacca Laureatus , L icentiaturae Doctoraius, et MagisteriiGradus, servata forma Concilii Viennensis iuxta Universitatis Studion.tm Al·mac Urbis consuetudinem, seu alias promovendi, ac solita ipsorum GraduumInsignia con(erendi. Quandoque sic promoti omnibus, et singulis Gratiis , Fauo­ribu«, Pracrogativis , et Indultis , quibus alii in praedictae Almae Urbis, seu aliisUniversitalibus, et alibi iuxta illius, et aliarum Universitatum huiusmodi Consti­tutiones ad Gradus praedictos promovendi de Iure, vel nllnsuetudine quomodo lib~t

potiuntur, [ruuntur, et gaudent, uti, p otiri, et gaudere possunt. Eandem vero Fa­cultatem praedictis Oollegii Moderatoribus , ut supra concessam, (el: rec: CLE­MENS XIV. non solum beniqne confirmavit , sed eliam extendit in peculiar! Au­dientia habiia per R. P. D. STEPHANUM BORGIA S. Oongr.: a Secreiis subdie XV. Martii Anno Dni blDOOLXXIL Quamobrem quam {,') Dilecius Nobis

*) Err6re In locu de qUllm, ai XIV.

- 114-

in Ohristo Dnus, GEORGIUS SINKAI de eadem, Nobilis Transylvanus,Ord: S. Basilii M. Religiosus Pro{essus, eiusdem Oollegii Alumnus perintegrum cursum Philosophiae, ac Theologiae tam Dogmaticae, quam Scho­lasticae assiduis vigiliis sedulam operam in Scholis Oollegii URBAN1 im­penderit, vitae, ac morum probitate, Christiana pietate, eruditione, ac doc­trinis praeditus, idoneus repertus [uerit, volentes iuxta praediciarum. Lit­terarum tenorem voluntatem tam URBAN! ViiL quam OLEMENTISXVL Rom: Pontificum. executioni mandare , assiqnaoimus Eidem Con­clusiones ex Utraque Facultate: Quas hodie publice in praeseniia R. P.D. STEPHANI BORGIA S. Oongr: a 8e('retis, et Celeberrimorum Theolo­giae, ac Philosophiae Professorum, et aliorum Oeleberrimorum Virorum, itadocte, eleganter, ac copiose defendit declarando, eruendo . omnes Conclueionese» assigwltis, ac comprobando, distinguendo, pro et contra arquendo, dubita­tionesproponendo, illasque dissolvendo, argumentisque primo Dni IOAN: OA­ROLI BONOMI Theologiae Polemicae Lectoris; deinde P. Fr. THOMAEMARIAE OERBONI in dicto Collegio Theologiae Scholasiicae Lectoris;atque P. Dni AURELIl LEONI Philosophiae Lecioris, aliorumque acute, acMagistrali more respondendo, ut ab omnibue Utriusque Facultatis Doctoribusidoneus habitus, et aestimatus {ul;rit, qui unanimi consensu, concorditer, parivoto, viva voce, vivisque Suffragiis, ac nemine penitus penitusque. discre­pante Philosophiae, ac S. Theologiae Laurea Doctoratus dignus approboreiur ,Quapropter R. P. D. STEPHANUS BORGIA S. Gongr: a Secretis ha­bita prius de dicto D. GEORr1: GABRIELE SINKAI Fide Caiholica, etReligione emissa per Eum in manibus eiusd. R: P. D. STEPHANI BOR­GIA ibid. publicae Fideipro{essione iuxta{ormam traâitam a fql: PIO PAPAIV. ac iureiurando taciis corporaliter, et osculaiis S. Dei Evangeliis, desu­per praestito, consideratis moribus, scientia, ac virtuiibus, quibus eundem D.G. GABRIELEM SINKAI Altissimus inlustraoii per Auctoritatem Apos­tolicam memoratum D. G; GABRIELEM SINKAI uti benemeritum, di­gnum, su{ficientem, et idoneum in Philosophia. et S. Theologia Doctorem, acMagisrum creauit, [ecit, ~}lenniter pronunciavit, et ordinaoii iia, ut in {utu­rurn omnibus, et singulis Indultis, Exemptionibus ei Privilegiis, Faooribus,Praeeminentiis, Dignitatibus, et Honoribus, quibus alii sic promoti tam in Urbe,quam in iotius Orbis Universitatibus Utriusque Facultatis Magistri, et Do­ciores de Iure. ac consoetudine. aut alias quomodolibet uiuniu», poiiuniur; etgaudent uti, potiri, et gaudere poesit, el debeai. Dans praeterea, ei concedensEi Licentiam, ac liberam Facultatem, ei Authorilatem Legendi, Docendi, Glos­sandi, Inierpretandi, ac Magistralem Cathedram ascendendi, similiter aliosomneS et singulos Actus Magistrales publice, et privatim exercendi prout Sibiplacuerii, et »idebitur, Aique ad absolutionem qestorum huiusmodi solita Doc­toratus Insignia eiâ.rn D GEORGIO GABRIELI SINKAl contulit et An-

- 115 -

nulum eius digito Annulari, el Biretum capiti pro Corona imposuit, Librosclausos, ei apertos mox in monibu« tradidit, ac Ipsum denique induxit in Ca­lhedram Magistralem, el conlocaoii, ut intelligeret, Se intel' Utriusque Facul­tatis Doctores admissum, et receptam fuisse: prout ad Osculum fraternum asingulis Magistris , ac Doctoribus, ibidem praesenubus admissus, atque recep­tus (uit ad Laudem, et Gloriam Omnipotentis Dei , ei Salvatoris Nostri IesuChristi. Amen. In quorum fidem, et testimonium praemissorum Praesentes fieri.ei Nostra manu suoscriptas Sigilli Nostri, quo in talibus utimer, iussimus adpensione muniri. Datum Romae in Collegio Urbana de Propaqanda Fide. DieXX VIIL lJiensis Ianuarii Anno (4 Nativitate Domini Nostri Iesu ChristilVIDOCLXXIX. Pontiţicatue Sanctissimi Domini Nostri PII Divina Prooi­dentia VI Anno IV.

IOS EPH . MARIA CARD. CASl'ELLI

Praeţectus m. ·p.

B. nORGIA

Secret. m. p.

Sigillum est pendens e duplici zona rubro-viridi sericea, infusum , impres­sumque Capsae maiori aeneae, referens Christum Dominum, post Resurectio­nem cuin erecto Vexillo stantem, et Apostolos duodecim iubentem ubiqueEvangelium praedieare, cum hac. peripheriam internam arnbiente sententia:EVNTES. IN. VNIVERSVM. MVND. PRAED. EVANGEL. OMN. CREAT.

( 9) Et quidem 1.} BibJiotheea Vaticana. 2.) Bibliotheca vulgo: Sopra laMinerva. 3.) Bibliotheca ad Aracelli. 4.) Bib!iotheea Benedictina. 5.) BibliotheeaCollegii de Propaqanda, cuius sat longo tempore fui Custos.

(10) Enotavi autem praeprimis ea ex MSS. Codicibus, quae ad adparandamHisioriam Daco-Romanam, sive Valachicam faciunt, cuius tune fundamenta ame iaeta sunt solidissima.

(11) Eminentissimus Prineeps, et S. R. E. Cardinalis STEPHANUS BORG.i.A,id temporis, quo Romae studui, erat a Secretis S. Congregationis de Propa­ganda, meque tanta benignitatc eompleeti diguatus est, ut nedum faeultatemmihi a beatae memoriae SSrno PIO VI. Summo Pontifiee impetraverit omnesLibros legendi, omnesque Bibliotheeas perlustrandi, et consulendi : sed etiamproprie aere eruditum quemdam Presbiterurh eonduxerit, qui me hospitem, etperegrinum omni, quo animus ferebat, tempore per Bibliothecas Romanas pu­blicas, perque Eruditorum Societates circumduceret, indigitaret , et domum re­dueeret. Quid? quod ipsemet etiam saepius exquisiverit, et praebuerit legendos,mihi antea ignotos, Scriptores tales varii idiomatis, qui de Valaehis quidpiammemorial' prodiderunt. Adhibuit me.quoquc saepius hospitaJi i\1ensae suae,quae cum domestieis, turn exteris etiam Eruditis referta erat . et ex horumdoctissimis sermocinntionibus, ac disputationibus nimiopere in Historia, aliis-

- 116 -

que Scientiis profeci. Facultas legendi Libros prohibitos , sequentis tenorisScripto fuit mihi adtributa.

Ex Audientia SSmi Dni Nri Pll PP. VLhabita die 20. Eebruarii 1780.

SSmus me in{rascripto, Sacra e Congregationis de Propaganda Fide S ecreiarioreferente, benigne concessit GEORGIO GABRIELI SINKAI Ordinis S. Basilii M. ţacultatem retinendi omnes, ei quoscunque damnatorum Aucioruni,eiiam Haereticorum, prohibiios Libros, quos secreto, el sub clave teneat, ne adaliorum manus deoeniani ; idque indulsit, quoad ipse Orator uix erit, DoiumRoma e ex aedibus eiusdeni Sacrae Congregationis die, el anno quibu« supra.

(LS) 8TEPHANUS BORGIA

Secr. m. p .

(12) Roma redux Viennae in Austria iussus sum subsistere, et ingredi Ge­nerale Graeco-Catholicum ad S. Barbaram Serninarium, altero socio inde paulopost Balasfalvam revocato, remanente tamen ibidem adhuc A. R. ac Cl. D. SA­MUELE KLEIN de Szăd , mihi coniunctissimo populari. - Doleo, mirorquevehementer, tam omnibus scientiis, et litteris abundanter ornatum,et singula­ribus editia operibus conspicuum Virum, ab ils domosticis Scriptoribus, quiHungariae, et Transilvani ae Historiam Litterariam ex professo scripsere, Bio­graphiasque Patriae Eruditorum vulgavere, slro si/entio hactenus praeteritumesse ; quasi vero iam Graeco-Catholici homines ne sapere quidem possent, autvellent ; ac in censum litteratorum hominum in Patria venire nequirent! quosiuter tamen frequentes sunt , qui Litteris serio , intimeque dediti, etiam arctis­simas intel' rei familiaris augustias, Ingenia sua percolere non desinunt. Hinetemperate mihi nequeo, quin ea studiosissimi huius familiaris mei, quae mihinota sunt, nominatiora vitae adiuncta , meritaque litteraria, paucis hicce nonperstringarn.

Editus est is in lucem in Saxonicalis Sedis Cibiniensis pago Seâd Anno 1745 j

unde etiam axioma suum nobilitare trahit. Impetravit autem a Carolo III. Hun­gariae Rege Nobilitatem farniliae suae patruns IOANNES Liber Baro KLEIN,Episcopu s Fogarasiensis. Humaniora, aliaque inferiora studia termin avit Ba­lasfalvae. Inde Viennam missus ad CoJlegium Pazmanianum ibidem in Univer­sitate Scientiis philosophicis, et theologicis sese expolivit , quibus solide, cu­mulateque imbutus, meruit promoveri pro Pra efecto Studiorum ad supra me­moratum Generale Graeco-Oatholicum S. Barbarae Seminarium, quo in munereconstitutus, edidit praecellentes ilIas duas Dissertaiiones latinas, quae illi ma­gnam aestimationem, honoremque peperere"). Prima erat: Dissertatio Canonica

li) In testu : pepere, din err6re de tipariu.

- 117 -

de Matrimonio iuxta disciplinam Graecae Orientalis Bcclesiae*). Vindobonae1781. Secunda .Dissertatio de Ieiuniis GraecaeOrientalis Ecclesiae ibidem1782**).- Insuper prius iam typis credita erant ab ilIo : Elemente Linguae Da co-Ro­manae, sive Valachicae a me locupletata etc. ibidem 1780.-Vienna post pluresannos Balasfalvam in 'I'ransilvaniam reversus, ab ATHANASIO REDNIK Eps­copo creatus fuit iuxta ritum Orientalis Ecclesiae Magnus Ecclesiarcha. Nunca longiori tempore post diversa, laudabiliter abs se administrata publica mu­nia : aglt in Cathedrali Ecclesia Concionatorem Episcopalein. Superioribusannis totam Secram utriusque Testamenti Scripturam in Valachicum SCI'IDO­nem convertit, eamque typis etiam Balasfalvensibus feliciter in folio ex­scribi feeit{:**), quibus perinde vastum a se elucubratum eodem sermone Mo­ralis Theoloqiae Volumen in 4-to****) excudi procuravit, Omnes bonae frugisLibri latini, et valachici, qui inde circiter a duobus decenniis ex BalasfalvensiTypogrnphia in lucem prodierunt , illum fautorem, obstetricatorem. correcto­rem, promotoremque agnoseunt. Habet plures quoque valaehiee a se dictasConciones impressas;*.;<***) nonnullas etiam ineditas. Eadem linguaconcinnatamabs se Logicam, Ethicam, et Ius Naturae separatim evulgavit. - Sequunturiam nune Lucubrationes Eius, nondum editae, perfectae tamen, et absolutaeita, ut si typorum favor suffragaretur, eonfestim publici possent fieri iuris, Etquidem sequenti, ut sunt elaboratae, ordine:

1-0) Breuis Notitia Historiae Valachorun: ah origine gentis usque SeculumXVIII.

2-0) Dissertatio de Statu, et Politia Religiosorum, ei Monackorum Orienta­lis Ecclesiae.

Utrumque Opus latino idiomate est exaratum.3-0) Dictionarium Latino- Vala chico.Hunqarico Germanicum.- lam expeti tur

ad typos a Tipographia Universitatis Pestanae Budensi1.- cetera, quae sequun­tur, Valachicu sunt exarata lingua.

4-0) Historia Vola chorum, Transilvanorum, Transalpinorum, et Moldavorumcum rebus gestis Principum.

*) •Ab Elam. Klein de Szăd , Dloeceseos Fogarasienais in Tran sylvania presbytero , el inSeminario Generali Oaesareo-Regio Graeco-Oatholicorum Viudobonensi ad S. Barbaram StudlorumPraefecto, conscrlpta. » Pagiue 154 numerisat e, ce continu prefatiunea (3-20) si testulu, si alte 5nenumeriaate, ce cuprindu indicele seu sear'a paragrafiloru, in 8°.

**) Se affla inca ai intru ' unu manuacr issu orginale, cu unele differentie. S'a tiparltu ai intraductiune românesea, la Bud'a' in 1828, flira numele autori ului si tradueetoriului, Vedi ai B.Popu, despre tipografie, pag. 95 nota a).

*h) Tiparita in Blasin la a. 1795. S'a retiparitu si la Petroborgu in lex. 8° la a. Ori-ginalele inca si adi se mai affla in !'tIs. in bibliotec'a din Blaaiu.

"00 *) Tiparitu in Blasiu la a. 17~6, manualnlu asia numitiloru Moralisti seu Popandosi in timpude 51) de anni ai mai bine.

'1'* '1'**) Sub titlu : Ilpononedanii 1.Ia '.[\rpon:r.'ll>nea oameniaop mopgl, B;'Iaa,i~ 1784, in 4-0.

- 118-

5-0) Hisioria Ecolesiastica Valachorum Transiluanorum.6-0) Hisloria r:oncilii Florentini.7- o) Praxis Consistorialis.8'0) Historia Ecclesiastica Unioersalis compendiose.Sequentia autem partim Latina, partim Graeea, et Gallica aliorum Opera,

versa sunt per ilIum in Valachieum:9-0) Marmuntelii Belisarius.10 ·o) Lucioni de veris Narrationibus.Il-o) Fleurii Abbaiis Historiae Eccleslasticae Secula priora IV.12-0) Segneri Instructia Poenitentis,13-0) Thomas a Kempis.14-0) S. Basilii lYl. Homiliae, et Ascetica.15 o) S. Oyrilli Hierosolumitani Opera omnia.16-0) S. Dorothei Opera omnia.17-0) S. Bachomii Opera omnia.18-0) S. Ioannis Ohrysostomi in Evangeliwn S. Ioannis Homiliae LX XXViII.

et aliae Homiliae,19-0) S. Greqori! Nazianzeni aliquot Homiliae.20-0) S. Damasceni Historia Iosapluu , et Barlaom, et de Orthodoxa Fide

Libri duo priores.21-0) SS. Epiphanii, Anastasii, Ephrem, et Damasceni aliquot Homiliae.22-0) S. Climaei Liber ad Pastorem, et aliquot Sermones.Denique proprio marte adparatus:23-0) Peculiaris Traetatus Philosophico-Theologicus de Revelata Religione

Chrlsiiana.*)Et haee eeee! ingcnii, industriaeque monumenta unius sunt Graeeo-Catholici

hominis. Quid non, si in plurium, latere volentium, conatus, operasque doctasinquireremus ? pretiosi iterum, utilis I et admirandi detegeremus? Ogg-rat iurunune quispiam effrons ealumniator Monachos, aliosque Ritus nostri , et Gentis

") Sam. Clainu insusi intru uuu opu allu seu ineditu sub titlu: SC/II'tacunnoscintia a istorieiRomâlliloru, partea III. § 23, in care infira pre Scriitorii româuesci, iu urma attinge pre scurtusi celle aerisse de Bine, unde oaserbamu , ca l\efaulu nostru nu o originale, ci numai o copia dina. 1800; asiâ dar .i si catalogulu numai pina la aeestn aUDU p6te se aj unga ; precumu urmedia:

...71a auecrea ce nOT adaaue uri ueae 'le ae am skpic el> npe aimna pom-suenslcs, kape C'DUT :r p a m a r i k a , Api 'r m e r j II a , .710 r i k Il, 111 e r a .z. ici ka, ;iI e J,I i;>l e e ipeurri, B i O;>l ia TOaT'Dds npe Eainie. K a n o a n e a e TI>TBpOp C'DBOap'D;>lOp :j\ secepeka p:nc:opiTlml>i npimi·rc. 'j: 1 Jlto:OJ!'D­Tl>p;i1e ce. K i P i il deaa Iepscaaim. KBoinTeilC C<I>. Bac i ,1 i e K'DTp'D nopod , uri uea e ackiri­ucnrrt. A C<I>. Ioa n r 1> Il 'D dea 1> p, ksslnreae ueze ;JjI: Eaanrezia Col>. Ioan, uri aareae BpO ks­Teua. Aae CC. r pir o p i e 'I'eozocsa, E n i <I> ani er K i p i a deaa Aaekcandpia, E <1> pe fi Cipsa,A fi a CTa Cj e Oinairaa, An IIp ei 1> Kpireanua npo k'DTena ksninre. liIi aae cot>. Ioa n D a­m ac k i n, kaprea 1 mi 2, de rrpanocaannika kpedinjrs ; mi Icropla ,mi B ~ P il a a m mi a JlllÎlocaear I]Imn'DpaTl>.'I Indianizop. Aile Col>. Il a x o mie k'DiI!lr:npeUlTi. Illi are Cot>. Do pOT e i li

TOaTe ksnlnreae. Illi mai mspsnre ;JjI:DB'bJ!:r.Tl>pi axe mai maarop O:r.piDMi. Illi ;JjI:U1>j!:r.Tllpiile

- 119-

nostrae homines rudes, idiotas, otiosos, ignavos, hcbetes, et inidoneos esse colen­dis Boais Artibus, et Scientiis!! - - et ideoindignos aestimatione, favore, etgratia Regis, Procerum, et Patriae I! .--

IIl1i T om ade II a K e m n i e, ~ o d p e n Tap e a n:Dk:DTOmlllop. 1 c :r: o p i a c x I c mei JltTpElseeepeka P1>C bpiTlIlllI i mi :1 anscsa s l, npe npemea 1I1ii MixaiJ Keaspapie narplapxlI.I.)1apirpadllllBI,rui a C1>B0pllIl8i delia P .lopcol.lia. lIIi ekp icopiae domna za i Ma p m o o T e II d e BeII i cap i e.Bia}!a tnl e a s s a e a e II li I Le o rr, Lc r o p ia n e c e p e s e a a k s, IIIi d e e n p e d e o k o­D ep i p e a 'lea dsmuezeeack's. IIIi Te o II ori a M o p a II i '1 e a o k :D. lUi o k8'pie de k:D C:D­T o P i e, A'1eCT6a roare pomsnemre eli aeam 4>:DkllT, ali es aearn T:DJlm:D'liT" .

•JI:DTinemTe am ckpic lOT o P i a o e a ro li II li i p o m s o e c k, - de k:D C:D T o p i e, - mi

de no cTlIpio.Din cari ac cunuăsce, ca in Catalogulu Sincaianu nu t6te erau cuprinse, câte scrissesse pina

atunci (1803) Sam. Cla inu.Din acestea unele s'au tiparita, preeumu :a). Loqic :a, dupa Baumeister, la Bud'a, in 8°. Am avut'o. Se afflă si in ms, In bibliotec'a din

Blasiu in 2 torni, astadi Jnse numai a 2-a parte.b), Ethic'a si Dreptulu firei, la Sabiniu, 1800, in 2 torni in 80. Se affla in biblioteo'a Semi­

nariulu! din Blaslu, ci la 1849 a peritu.c). Breols Ilotit ia , de sub nr. 1-0, mai SUStl, care remasesse de la P. Maior , si io o-am

fostn pusu in bibliotec'a Se minai iulni inainte de 1848, inse numai in fragmentu, fara in­eeputu ai fara capetu, ratecl din mâna in mâna, pina ce fu tiparita de Lauriann ia Ins truc­tlunea publica a. 1861, mart, apr. pag. 67-118, in 4°.

d) . Ist ori'a R omâniloru, rom â nesce, incepnase a o edă inausl antorinlu in 1806, că appendicela Calendariulu de Buda din acellu annu, sub titlu :

-Icro pla , as kpspiae , mi .'j\T:DmIJ;t:DpiJle porrrsni aop np e CkllpT amezar-s , mi din m811yi aeklmi noi ekp iiropl ksaeaen mi ckp ics de Il'sp inrexe C. Kzain de Cad, Iepomonax din ro'bn'b~i­

pea ce. Tpoige din B.tam etc . iap ak sm qI. Buda 113 kp . 'I' inorpaeie a 8'niBepciT:Dl6ii din IIemnl.!encop mi peaiz op k1;PMi;rop ponrnn emr l ;'\\ Bsda, 1806. in 8.

Nu scin deca aeestu fragmentu eate din opulu mal su su amintitn sub titlu: Scurta OUIiIIO­

scin/ ia. Snm totusi de parere, ca am ândeue sunt totu unulu , de ai p6te celIn din Calendariumai inmult itu seu mai eorressu , de câtu cel lu din ms ; pentru ca. celIn din Cal6nda~iu cuprindeapart ea 1. intrega, si din partea 1I. pina la § 6, seu : pina la batalf'a cea mai depre nrma a Da,oiloru ; - care COMuna s i cu cellea din r s.

Fragmentulu din Oalendariu ave a celIu pueinu d6ue cole in 8'0 mare, si autorlulu se pare aIl avutu de cugetu se o continue in annii viitori; ci s'a appucatu prea târdfu, ea-ci elin a mu­ritu in 17 maiu 1806 in Bud'a, precumu sciu dintru o eorrespondtntia lunga, ce o aVUSBe feelo­rulu de casa allu repausatului cu fostulu Prepoaitu allu Basllltilorn Benedictu din Blasln, de lacare o si acceptassem in donu, ins e revolutiunea o nemici si ' pre ast'a impreuna cu altele.

Dupa aceste date eerisseaaem, totu inainte de 1848, in F6i'a pentru minte, O scurta notitia aidespre S, Cla inu , de oare inca se sierbira unii de ai nostri, ca si de cea despre G. Sinoai, farade a aminti macaru f'Ontân'a de und e a u cerpitu; ceea ce si de alte ori s'a mai tâmplatu, incach iaru si cu grammatecele melle. .

Dupa assemene metodu incepu ai G. Sincai a-si pub lica st ellu Chronic'a Româniloru, in Ca­lendarlulu de la Bud'a, in 1801 seu 1808, ~. urmândn lni S. Clain aeolIo de eorrectorlu 16aga ti­pografi a. Cellu pueinu 5 c61e s'au tipari tu aai ă , - 2 '/. ade ca , precnmn presnppunn in Oalenda­riuI n de pre a. 180:!, care nu- Iu am i si altii 2 ,/. in celln de pre a. 1h09, ca re se aroa si ad i lamine, si cuprinde pag. 41-80, anii 174-264 (pag. 13-26 ed : Lauriani).

- 120 _0

(13) Methodum Scholas Vernaculas Nationales, (a nova rectiore, politiorequeNorma Normoles ctiam dictas) docendi, et regendi, Viennae didici, super quostudio mea tale obtinui Testimonium :

Endes unierschriebener beseuqe hiemit, dass der WohlehrwurdigeHerr, GEOR­GIUS GA.BRIEL SINKAI, Basilianeraus der Fogarasienser Dioeces, nichtnur den Vorlesunqen, welche in der hiesigen kaiserlichen koniglichen Normal­schule bei St. .ţ.l.nna iiber die Katechetik, und M ethode sind gehalten ioorden .sehr fleissig beigewohnet, sondern derselbe hai sicl: auch bei dem mit ° ihm vor-

Ci ca se ne int6rcemu la opulu lui S. Clainu, adaugemu, ca in essemplariulu nostru Iipseseucitatele autoriloru, loca nlbu fiindu lassatn in pagine pentru scrierea loru , ce nu s'a t~mplatu.

Er' in essemplarlele pierdute se afflau si citatele. Unu essemplariu se pare a se afflă si la RmD. Gabriele Popu, Canonicu gr. o. in Lugosiu, din care a si publica tu ceva .

Am fostu vedintu la repausatulu N. Maniu protop. in Sabiniu iuainte de 1848, o carte derugatiune in 8°, edata totu de Sam. Clainu in Vienn'a; care inse i-a peritu in revolutiune, pre­cumu mi-a SpUSD.

Totu de acell-a s'a edatu si alta carte de rugatiu ne sub titlu: Acatistll, in 16° la Sabiniu,care o vediussem la repaus. Gabr. Muresianu, provisoriulu de la Blasiu si Cutu, nu sciu insedeca se mai affla la familia-l in Tord'a.

Amendoue erau intrege cu litere latine. Alte essemplarie din elle nu am vediuta.Dintre msele lui multe se affll\o in bibliotec'a din Blaslu pîna la a. 1848, dar de atunci au

remasu mai puşlne, Multe se vora fi afflându si in bibllotee'a repausatului Sam. Vulcanu epis­copulu Oradiei-mari. Unele se afflau si la Alex. Gaora in Aradu, fara de a pricepe I cum i-auvenitu in possessinne, si anume eelle de sub nr. 1.'. 6. 8. 11, de mai susu.

Noi adaugemo aici unele notitie despre msele ce s'au aftIatu si se mai affla in bibliotec'a dinDlasiu.

Se afflau : o parte din nrii 1. 3. 4. si 9.IOSG din acestea dela 1848 in c6ce n'a remasu nemlea,Se mai atflau si nr, 6, si 11, cari se affla si astadi, eu multe fragmente din nr. 9, 14-17,

21-22. Originalulu Bibli ei, Teologi'a dogmatica, si morale.Afara de acestea, la Oradea-mare se affla unu Ms. in 4°, ee cuprinde istori'a Româoiloru po­

litica si beserecesca mai pre largo, din care noi ama publicata, celle despre Episcopii unitidin Trllnsilvanio'a, dela Teofllu pîna la Gregoria Maioru, in Actele si fragmentelc n6~tre, pag.79-129 (Blasiu 1855 in 8°).*I Am inaintea mea unu volume ms. originale allo lui Kle in, intitulatu: KanoanejIe C«>iDTe­1I0p C'DDOap'D T'DlIm'D'JiTe mi ckpiee de CAlIHHJI KJlAIN de aa Cad Iepomonaxuz din ~hnM·

Tipea C«>inTei Tpoi!!'!> din BjIalKÎll". 1789. - Cal! T:T>.'IDl'D'IiT din Beaeperle eiind el! Camoia Kaain;'J\ Opadia mape za eKcll,CJIen!!ia Ca Euiexonaa Irnarte Dapasanr JItTPO iapns JIt anaa 1789.­Caii ckpic adcaoaps mai JItdpellTaT TOT de mine Oamsia ltiIain deaa Cad. ~ anez 1798. \'0­lume in 4° de 354 pagine, dupa carI mai urmedia alte 16 pag ine totu de assemene coprinsii .La finitulu paginei 354 se dice: Caii T':LlIm':L'IiT mi eas ckplc de mine Camoiz Kaain din Cadeilnd za M':Lpia Ca Irnarie Dapananr Enickonsz 'leJl pomzsneck de za Opadia 'lea mape lJ\ksprea 'lea entckouecks a Jllii. AnliJl 1789. Dekemnp : 30 : 'Mi comuulea acestu Ms. D. Neagoeinsntutcru publicu. ,

*" Possedu eu unu easemplariu din ealendariolu lui Sin cai de la 1808. Vedi mai susu pag.23 noI. 8; vedi si TesallTu de monumente, 1, 93.

- 121 -

genommenen E xamen qezeuget, dass er dasjenige oersteheum das Amt eines Kaie­chetenmit Nutzen su bekleiden, unâ naeli der kaiserli chen koniglichen Schulverord·nung vorgeschriebenen Lehrart zu Kaiechisiren. Zu Urkund âessen ist ihm qe­gemoărtiges Zeugniss unter der gewohnlichen Fertigung ertheilet uiorden. Wienden 2. Mărz 1780.

1. 1. v. Felbiger. (LS.)

(14) Ibidem eodem tempore operam dedi Iuri Naturae, Publico Universali,Gentium, et Ecclesiastico. Ex deperditis Testimoniis reliquis, unicum sequensadhuc nuper adinveni, quod ita sonat :

Qui subscrips! Praesentia , iisdem fidem ţacio, R eoerendum, ac DociissimumDominum , GABRIELEM SINKAI, Collegii Graeci Oonvictorem, in primaex lnstiiutionibus Iuris Ecclesiastlci Publici instituto Semestri Examine eahaustae Docirinae Specimina dedisse, ut Eminentiae Notam , Laudemque fueritpromeriius. Quod igitur Tesiimonium pro facta mihi. Potestaie dabam Viennaedie Lă-ta Martii 1780.

(L S) los. Pehem m. p. 1. V. D.S. C. R . A. M. a ConsiliisRegiminis, et luris Eccla­siastici Proţessor publ. orâ.

(15) Celebris Scriptor, et Rerum Hungaricarum Collector, DANIEL CORNl­DES, ipsemet me, praeter omnem spem, et opinationem meam , Viennae pri­mum accessit, et saepius dein invisit, cui posteaquam ornnia mea Manuscriptanoscenda exhibuissem, maxime iis afficiebatur, quae de Cumania quaedam illivetustissima communicaveram. Atque abinde talis inter nes exorta est fami­liaritas, qualem nonnisi praecox eius obitus solum dissolvere poterat. Iuvit illevicissim me subministratis variis rarioribus pro Lectione Libris, et Manuscrip­tis suis.

(16) Perinde de illustrata eruditissimis Commentariis suis universa Transil­vania optime meritus, nobilissimus Historiographus , lOSEPHUS BENKO,multum me litterariis suis adminiculis adiuvit, donee ob amplissima sua Me­rita propter brutaIem furorem, et invidiam eorum, qui de Publico bene mereristudeutes, cane peius, et angue detestantur, pari mecum fato, et calamitati in­volutus non fuisset1 -

(17) Fuit quoque Viennae peculiaris meus Fautor, Protector, et Patronus Ex­cell. D. IOSEPHUS GARAMPI, Archiepiscopus, Episcopus Montis Falisci, etCorneti, apud Augustissimam Caesareo-Regiam Aulam Vindobonensem eotumNuncius Apostolicus, mihi summa cum indulgentia , et benignitate liberumquovis tempore accessum praebens ad Bibliothecam Nunciaturae Apostolicae ,

122 -

imo ipse ultro excutiens ad scopum meum, et materiam pertinentes Libros,et Manuscripta, eorumque liberrimam mihi concedens descriptionem, et usum.

(18) Excell, 111. ac RR. D. IGNATIUS DARABAN1', hodiernus Graeco Catho­licus Episcopus Magoo-Varadinensis, tune Monasterii Balasfalvensis SS. 'I'rini­tatis Ordinis S. Basilii M. Praepositus, Episcopi Fogarasiensis Vicarius Gene­ralis, et Causarum Auditor Generalis, pater, et nutritius meus dulcissimus, suaauctoritate , et iudicio effecit, ut Romam Anno 1774. mitterer pro altioribusstudiis ; qui inde reversum me benigoissime semper tractavit , et protexit ,quin postea etiam, ubi nuncium vitae monasticae misissem, constanti rne gra­tia, auxilio, patrocinioque ad haec usque tempera fovere dignatus est. Atque,ut cetera magoa, et singularia in me eius beneficia nunc non attingam , dummunere Directoris innocenter exutus, aliisque gravioribus iniuriis laccssitus ,et pluribus calamitatibus insons ob publica commoda per me fideliter promota,exagitatus fuissem, tune me querelas meas iustissimas Throno Regio subster­nere meditantem, et ob id Viennam A. 1796. ascendentem, non exoratus vi­ginti Aureis inopem peregrinum sponte sua donavit I Haec, haec est vera Chri­stiana, et Apostolica Charitas! succurrere afflictis, et derelietis eo, quo maximeegent, tempore. Tales ipse etiam Deus hilaresDonorum datores diligit, et re­muneratur ; qui ut cenduplum Eidem pro me, aliisque retribuat , dum vivam,cxorare gratus, piusque non desinam.

(19) Prima Principia Latinae Grammatices ad US1tm Scholarum Valachico­Nationalium quib1tS propter maiorem incipientium Puerorum (acilitatem adiectaest Valachica Linqua. Balas{alvae typis Seminarii Dioecesani 1783, 8-vo pag.i 84.*) Eadem Hungarice, et Germanice separatim ibidem edi curavi, adiectaValachica ubique Lingua.**)

(20) Grammaticam Valachicam, supra sub Nro. 12-0 redductam, a V. CI.Samuele Kiein compositam, additis novis pluribus Regulis, et Observationibusadauxi , in meliorem ordinem redegi , et Dialogis aliquot locupletavi, ac taa­dem communibus meis , illius, et aliorum Seminarii S. Barbarae Alumnorumexpensis typis etiam excudi curavi.

(21) Alphabeia Normatica duo edidi , unum in Primariae Scholae Balasfal­vensis, aliud vero in usum ceterarum Trivialium Transilvauiae Scholarum,Prius quatuor Linguis, utpote Latinae, Hungaricae, Germanicae, et ValachicaeLitteris constabat : posterius solum Characteres Valachicos exhibebat. Utro­bique 'I'abellae de Litteris, SyllabizationeI et Lectione ad amussim exactaecontinebantur .***)

*) Din ea am invetiatu ai io in aunii 1814- 5.**) Nece nu o-am vediutu, nece nu i-ara datu de urma piua acumu.***) Am vediutu ai avutu pre cellu mare.

- 123-

(22) Pie defunctus III. ac RR. D. Episcopus Fogarasiensis , PETRUS PAU­LUS ARON de BISZTRA,.circa A. 1757. duos edidit Oaiechismoe. Ex his ,Lingua Latina compositus , erat fusior , adeoque Clero Iuniori potius , quamAdolescentiae scholasticae destinatus, Alter rursum idiomate Valachico con­scriptus, {f) admodum brevis, et compendiosus, minus idoneusrepertus est pronovis Scholis Normalibus Valachlcis, Eapropter iussus sum talem novum Ca­thccismum concinnare, qui omnimode conformis esset recenti Normalium Scho­larum docendi Mcthodo; qualem etiam illieo .adparavi , et qui nunc non tan­turn in hisce Scholis ubique praelegitur, verum ab iis etiam Clerieis assiduetvritur, qui Sacerdotio initiandi prius ox Doctrina Christiana ante susceptosordinea rigorosum subire debent Examen. Parochis etiam est magno aubsidio,dum passim ex eo ueo-sponsos, et sponsas ante initum Matrimonii sacramen­tum instituunt, et examinnnt.**)

( 5) Arithmetieam Valachicanl,***) quantumscio, ante me nemo in lucem pro­tulit. Hane ego systematice deduxi , et eaptui puerorum faclllima, et clarissimsmethodo proposui,

(24) Duodecim annorum spatio, quibus regundis per Magnum 'I'ransilvaniaePrincipatum Scholis Trivialibus Valaehicis praefui, nunquam ab iis visitandis,cmeudandis, augendis, firmandisque destiti. Nee intermissne curae meae, etconatus suo caruere successu. Etenim me urgente, et agente ud tercentasusque exerevcre. Salarium meum ordinarium erant uoiversim Rhfloreni 300.In Visitationes tamen annuas harum Scholarum faetae itineris Expensae ti­tulo Diurnorum refundebantur mihi o communi Nationalium Scholarum fundo.Reguante Augg. IOSEPHO II. Imp. et Rege Apost. tel' suecessive omnes, etsingulas Valachicas Scholas Nationales adactus sum visitare, et de earum statu,progressu, ac institutionibus officiosam praesentare Informationem. Quid deniquepro harum incremento, stabilitate, et flore praestiterim, duo sequentia attes­tabuntur Documenta,

Primum est Suprerni lnspectoris omnium in TransilvaniaNationalium et Ilo­mano- et Graeco-Catholicarum Scholarum sequens:

E xhibitorem praeseniium , Dominum Georgium Sinkai, S cholarum Nationa­tiom Graeci Ritus uniiarum Direciorem, a tempore, quo hocce Scholarum In­stituium. viget, omnibus O/fieii sui partibus non minori studio, qllam dexteri­tate satisţecisse omnibusque uiribus adlaborasse, ut int er suae Nationis Iuoen-:

*) Am avutu pre cellu tiparitu in 1756,8°.**) In adevern e numai traductiunea asia numitului Calechismn !'lIigazzi·anu, tiparita in 17R3,

8-0, pina mai annu-tiertiu in usu.***) Jn:ullpenTape ItT>TpT> ApiTmeTiK1;, 1785, 8-0.

_ 124-

tutem .lngenii, Morumgue Cultura , sanioresque de O(ficiis ciuicis Notiones pro­pagentur, re'luisitus aâtestor. Cibinii die 19 Augusti 1792.

(LS) 1. Lethcn{eld m. p.Scholarum Nationaliumprimarius Inspector.

Secundum est Cleri Graeco-Catholici Dioecesani Fogarasiensis tale:

Nos almae Dioeceeeos Foqaraslensis Archidiaconi Graeco- Catholici ubi con­venissemus aâ praesiandum. Sacraiissimo Imperatori, ei Principi, DominoFRANClSCO II. Domino Nostro Clementissimo, Fidelitatis Homagium, Ge­nerosus Georgius Sinkai, Schularum Naiionaliun: Graeco-Uatholicarum inMalJno hoc Transilvaniae Principatu Director, Nos demisse requisivU, ut sibiT~stimonium'luoddam super Meritis quae in .eriqendo, diriqendoque Scholasposuit, benevoie imperti1'emur; cuies petitioni deţerenies testamur, eum iam indeau exordio erectarum in hac Dioecesi Scholarum Nationalium sedulo adlabo­rasse, ut Litteratura, Inqeniique Cultura, in luoentute maqis, ac magis plan­teiur, et propagetur, et 'luo scopum hunc adsequaiur, praeter quoâ Candidatosad Magisterium omni cum Sedulitate instruxerit, Scholas quoque dum . ei quandoau Excelso Regio Gubernio iussus est, ita visitasse, ui nullis un'luam Fatigiis ,guid quod saepe ne propriae quidem Valetudini pepercerit.

Quo vero Zelum hunc suum in Emolumentum. Naiionis, et Publici magiscontestoreiur, complures Libellos Normales in publicam Ittventutis uiilitatempartim. ex germanico idiomate in Valachicum oertisse, partim proprio (avore,ac labore in iucem publicam edidisse. Cuius Zelum, seduloque impensum inpublicum luventutis Scholasiicae Emolumentum Laborem condigne respicientes,

, dignum eum censemus, quo Fatigiorum suorum pro Publica exantlatorum Mc­rUum in condiqnom. Reţlexionem sumaiur, et eorum, 'luorum opera in promo­venda sua Fortuna uti vellet, singularem Recommendationem. praesentis Tesii­monii Nostri vigore promereatur. Dabatur e Congregatione Dioecesanorum Ar­chidiaconorumBolasţaloae18-va Xhris 1792.

(LS) Per Demetrium Kdjdn m. p.Noiarium Generolem CleriGraeco- Catholici Eoqarasiensis.

el) Ab obitu Augg . IOSEPHI 11. audaciores redditi hostes Nationalium Scho­larum, per diversos occultos gyros me eousque insontem suffodicarunt, doneceliam ceu perniciosorum quorundam effictorum Germanicorum principiorumfalso actum reum praegesto Directoris munere non exuerunt. Sic a Fortunafere derelectus, retrax i me sub alas faventissimi mihi Transilvaniae Magnatis,

- 125

Ill, D. Danielis Comitis Vass de Ceeqe, Camerarii Regii, Consortisqne eiusIII. D. Clarae Se erenisi. In aula eorum integro sexennio moratus , tres eorun­dem filios Comites, Thomam, Ioannem, .et Georgium, e quibus Transilvaniamagna speranda habet fulcra, Bouis Artibus, et Scientiis institui*); praetere i

in Bonis iIlorum Oecoaomiae curam gessi, et ab Officialibus rationes exegi :quibus rebus faetum est, ut Studia mea privata seponere, culturamque mei

"litterarlam tauti sper negligerc debuerim.(25) Hisioriae Daco-Romanae, sive Valachicae tantis a me olim curis, studiis,

vigiliis, adparatibusque consignatae, oblivisci non poteram. Ac ideo ubi no­minatorum trium iuvenum Comitum sexennalem Educationem, Institutionemqueterminassem, gratiis solennibus actis, Aulam eorum deserui, meque in Hun­gariam Magno-Varadinum coutuli; inde opportunam adoperiens oeeasionemPestinum, Budamque petendi, ibique pro eiusdem plenitudine, et perfectionetam ex Grammatophylacio Diplomatico -Historico Kovachichiano Budensi; quamet ex Pestana R eqnicolari Bibliotheca Szechenyiana, si quae forte adbuc bonafortuna naneisci possem, comparandi Subsidia, Additamentaque. Ut hactenus veroa me ea est condita, tria iam vastissima, a1iquot centenaspbiliras complexa,explet in folio Volumina.

(24l~*) Magno-Varadinum adveniens a veterauo Patron o, et Protectore meo,Exeell. D. Praesule IGNATIO DARABANTH admodum grato, benîgnoque sumexceptus animo: hospitali eius Mensae quotidie adsidere iussus, hospitium il­lico accepi in eius 'I'usculano suburbano amoenissimo, unde hancce scriboElegiam.

(1'5) Post depromptum meum Suae Episeopali Exeellentiae humillimumObsequiosum Cultura, sacraeque Dexterao defixum Oseulum, princeps cura fuitmihi, et obligatio RR. DD. Graeco-Catholi .os Canonicos salutandi, quos om­nes incolumes, mibique, ut olim, ita nune addictissimos eomperi; quin, quodgratus , observansque debita cum gratitudine, et gratiarum actione recoleredebeo, ex iis nonnulli, utpote: RR. DD. Samuel Vulcan , Ios ephus Szilagyi,Simeon Bran, Ioannes Korneli, et Nicolaus Vit ez, me postea Budam abeuntemgratuitis pecuniariis Donis una cum laudate munificentissimo Praesule suoliberaliter sublevarunt, et refoverunt. Hic trimestre fere exigens, dum curiosusin nostrorum hominum Oecupationes litterarias inquirerem, eu 1 laetus comperiRR D. SAMUELElvI VULCAN, Lectorem, et Canonicum , ac Vicarium in Spi­ritualibus Eţ.i scopalem, et Causarum Auditorern Generalem, Virum omnigenaEruditione Omatissimum , et Humanissimum , habere ad typos paratum unumVolumen elaboratissimarum Doqmoiico-Idorolium Concionum Yalachicarum.­Saepius invisi RR. D, GEORGIUM FARKAS, Archi-Presbyterum, seu Praepo­situm Maiorern , et Canonieum, euodemque semper legentem, scribentemque

*) In testu : i nsii /it-I i , din errore de tipariu, ca si une alte,**) 24 6i 25 sunt dupplicati.

- 126-

deprebendi. Quaerebam, cui rei operam daret? reposuit se nunc distineri con­cinnando lingua Valachica in usum Parochorum Commentario, seu Interpreta­tioni Psalmorum Davidicorum. Turn in medium depromsit reliqua Opera suaiam perfecta, typos praestolantia, quae sunt sequentia:

1-0) Unioersa Veteris , et Novi Testamenti Historia Ecclesiastica, inde aCreatione Mundi, usque exiium Seculi XVIII. inclusice. Vasta duo VoJuminain folio. Opus Originale Valachicum.

2-0) Commentarius in lolum Nooum Tesiamenium pro usu Parochorum, O­pus aeque Valachicum, vasturn Volumen in folio, ex optimis, probatissimisquelnterpretibus conflatum.

3~o) Dissertaiio latina de Cyclo Paschali, in qua, praeier multa alia per­quam utilia, et critica decisa, osiendiiur, eoinciiurque Calendariwm Grego­rianum rationabililerprae(erri debere Iuliano. Opusculum in Mss-to XII. Con-stans philiris. .

lam, quae, quaeso, his aptiora, meliora, salubriora, et efficaciora esse pos­sunt Praesidia Clerum, Populumque Valachicum descrtum, et incultum desi­deratis opportunis Humanitatis, et Christianitatis Prlncipiis, Dogmatibusqueimbuendi, percolendi, et politiorem reddendi? si illa typis publicis excuderen­tur, et legenda, usurpandaque utrique benefice concederentur ll - -- An nonsacra etiam Unio ocyus acceleraretur Lcctione horum subsecuta convictis deVeritate tot millium Rudiurn Anirnis!! - - Librorum Lectio certissimum ex­stitit semper propagandae, conservandaeque Religionis Adminiculum l! - -

(26) Orexim eius visendae, consulcndaeque mihi iam dudum rnoverunt Cele­berrimi Martini Georgii Kooachich Vestigia Comiiiorum, apud Hunqaros abexordio Regni eorum in Pannonia usque ad hodiernum Diem celebratorum.Budae 1790 . in quibus pag, 500. recitantur eousque ineditae Ludovic! II.Hung. Regis Hegales, ad Ioannem de Zapolya, Transilvaniae Vaivodam BudaA. 1518. datae, ex huiu . Eruditissimi, mihique Amicissimi Viri Rerum. Hun­garicarum Rariorum Colleciione exscriptae.

(27) Ex supra laudato RR. D. Samuele Vulcan, qui tune Leopoli in RegioGenerali Graeco-Catholico Seminario Vice-Rectoris munere defungebatur, in­tellexi eum A. 1789. pro quadarn Altiorum Studiorum Cathedra Zamosciensiin Universitate Leopoliensi Concursum Litterarium summa cum adprobatione,et adplausu perfecisse.

Pina ac! Notele lui Sincai, dupa pari editorulu Orodiadei dice: «His Notis amplificatam, di­-tatamque ad me misit haucce Elegiam docusslrnua SINCAIOS;'" adauge apoi o scrlss6ria de IaTertina si unu certificatu de concursu, din care se vede ca in adeveru Tertina facusse, la ]789,eoncursu literariu cu multa lauda, pentru o catedra la universitatea din Lecpoli , asia precumnarreta Sincai -In ultim'a sea Nola.

127

XII.

LIST'A AUTORILORU

citati in Chronic:« lui Sincai.

List'a alfabetica ce nrmedia va interess ă negressitn pro cunnoscetori . Autorii sunt iusemnatiintocmai ca in Chronica. Câte o datainsemnaramu si anuil Chronicei, unde sunt citati;

Avemu de cugeta a publica mai in urma, o lista mai completa de autorii necesaari pentru stu­diulu istoriei daco-romane. Atunci vomu completă t6te titlurile si editiunile cărtiloru,

A.

Acropolita G. Chronic. Cornpendiar.Acta Diaetae Posoniensis, 1619.Acta Sanctorum Ruinarti.Actionum Regiarum Sigismundi 1. torni.Adelboldus. apud Stiltingum.Adon, Martyrolog.Alaricius, Ohronic, Ms. (a. 927.)Albericus , Chronic. Ms. (a. 967.)Albinus ' Petrus, Commentatiuncula de

Valachia.Allatius Leo de Consens.Arnbrosius S. Epist.Ammianus Marcellinus.Anastasius Bibliotheearius.Andreas II, diploma Saxon. a. 1224.Anonymus Belae Regis Notarius.Anonymus Carolinensis quem edidit

Kultsar scriptor Novorum Hunga­riae,

. Anonymus, Decreta et vitae Regurn.Anonymus Valaehicus, ."18.Annales Siculici, Ms.Annales Templi Leutschoviensis. (a.

1440.)

BaiI Lud. (et Sever. Binius) CollectioConc.

Baksai. (a. 1113.)Balacianu, Chronica Ms.Balk, Relatoriae statutoriae in Boch­

ko filiorum Zaz Vaivoclae, Balket Drag. (a . 1373.)

Apor Peter llrdelyL Metamorphosis. (a.1603 .)

Approbatae Constitutiones..Archivarius, der genealogische.(a.1731.).Archivum Capituli Albensis, (a. 1699.)Archiv. Oibiniense. (â. 1489.)Archiv. Colos-Monostor. (a. 1467 .)Archiv. episc. Fogaras.Archivum Vaticanum. (a. 1582, ] 5R6,

1590, 1595,1603,1604,1607, 1614,1621 etc.) .

Arnoldus Lubecensis, Historia de Fri­derico Barbarossa.

Assemani Ioseph, Simon. Kalendar,Ecclesiae Universae,

Augustinus S. de Civitate Dei.Aurelius Victor, Breviar. Rer. Roman.Author Incertus ad culcem S. Theo

phan.Author Miscellae. (a. 426.)Author de Natalibus A. Eppi Colocen -

sis. (a. 1000.)Author de Statu Poloniae. (a. 1370.)AuIhor de Statu Turcico. (a. 1413).Author Vitae Const. Cantemir. .

B.

Baluzius. .Barlaam metropollta moldavus. antica­

techismus calvin. editus Suciaviae1645 .

Baronius.Basilius S. Epist.

- 128 -

Basilovich Ioannicius de FundationeKoriatovitsiana. (a. 133L)

Baudrand, Geograph.Bauer, Memoire.Bp.lius, Nov. Hungar,Bellus Iulius, Laurea Austriaca.Bertinianus. (a, 845.)Bethlen Ioan.Bethlen Miklos Ms.Bethlen Wolfg.Biblia.Binius. vide Bail.Biro Samuel, continuatio Ms. Francisci

Miko. (a. 1612.)Bisaccioni I conte Majolino.Bocignoli. (a. 1521.)Bod Peter,Bollandus.Bonfinius.Borsai Chronic, Ms, (a. 1392.)

CalIimachus Phil. de Reb. a Vladisl.gestis,

Calvisius Sethus, Opus ChronoI.Camellis, Ioseph. de. (a. 1692.)Camerarius.Cantacuzenus Ioannes.

ntemir, Hist. Imp. Osman.Caroli VI Decas Augusta seu lusti umCageminum.Oarolus' a S. Paulo, Geographia Sacra.Carras.Oasslodorus, Chronicon.Cave Guilielmus Hist. literaria. (3.390.)Cedrenus.Chalcocondylas Laonie, de Reb. Turc.Chartuitius.Choniates Nicetas.Chronicon Paschale.Chrysostomus.Cinnamus Joannes.Claudianus. (a. 383.)Codinus de Originibus CP.

c.

Boschius Petrus. (a. 362.)Boytini Ms. de rebus gestis a Gabr.

Bethlen,Brentanus, Epitome chronologica.Breviario chronologico delli Principi

di Valachia di Raicevich, apud En­gel.

Breviarium valachicum Cibinii a. 1696editum.

Brietius Ph, Chronicon Univers.Brcderithus. (a. 1526.)Bruzen, Diction.Bucholzerus, Index chronologicus.Budense Chrouicon.Bulengcrus, Historia sui temporis.Bulialdus , in Notis ad Hist. Ducae.Bulla erectionalis eppatus Fogaras.Burghardt. (a. 1712.)Biisching, Magazin.Bzovius, .Historia Ecclesiae. (a. 1445.)

Combefisianus lncertus Continuator siveAnonymus. (3.. 927.)

Comnena Anna. .Comnenus Ioan. Descriptio monaste-

riorum montis Athos.Compilatae Constitutiones.Constantinus Porphyrogenit.Continuator . ejusdem.Cornides Ms. diplom. (a. 1223. etc.)Coronensis Templi Annales.Corpus Juris Hungar.Coyer,Cromerus.Crusius.Csatari. (a. 1049.)Cserei Ms,Cureus, Alinales Silesiae.Cuspinianus.Cyprius Philipp. Chronicon Ecclesiae

Graecae,Cyzicenus Gelasius, Hist, Concilii Ni­

caeni,

129

D.Dadik apud Gatterer.Decretum II . Imperat. Caroli VI.Decretum V. Matthiae 1 Regis.Del Chiaro.Desericius, (a. 1080.)Diaconus Paulus.Diaeta anni 1647.(Diakovar) Breviarium Ecclesiae Dia­

kovariensis quod anno 1807 11 apri­lis fuit approbatum. (a. 364.)

Dio Cassius.Dionigi, Storie del Mondo.Diploma Ppis Michaelis, 1599. Ms.Diploma ejusdem, 1600. Ms.Diploma Valachice editum anno 1653

jussu Georgii II Rakotzi, datum ve­ro a Gabriele Bathori anno 1609Sacerdotibus Valachicis.

Diplomataria reguicolaria.Diplomatarium bibliothecae regnicola­

ris..Diplomatarium Nationis IIIyricae.Dypticon Metropoleos Albo-Juliensis,

quod ego donavi bibliothecae regni­colari Pestanae. (a.1680. cf, a. 1660.)

Dlugos.Dogiel.Doglioni, Theatro Universale.Dorotheus, Epist. ad Clerum Constan-

tinop. a. 448.Dositheus Hierosolymitanus. (a. 1079.)Drechsler, Chron. Sarac.Drumelli, Diction.Du Cangius Car. Du Fresne.Ducas, Hist. Bysantina.

Eccardus, Corpus Hist. medii aevi.Eder.Eginhardus.Egnatius 10. Baptista, de Romanis

Principibus. (a. 1358.)Enapius, de Legationibus. (a. 376.)Engel 10. Christianus.

Fabricius Georg. (a. 1475.)Facundus Hermianensis. (a. 553.)Faschingius, Nova Dacia.Fejervări, Analecta. Collectio dipl. (a.

1230. etc.)Filstich, Schediasma.Flandriae Annales, apud Asemanum in

Kalendario.Fleury.

E.

Ens.Enyedi Pal, Ms. (a. 1599.)Epiphanius Scholasticus, Collectio. (a.

458.)Eusebius, Chronicon.Eutropius.

F.

Foresti, Mappamondo istorico.Forgach.Franck Ms. Diarium Diaetae Mediensis

etc. (a. 1658, 1659 etc.)Frantzes Georgius.Frenyerius. (a. 1244.)Freyerus. (a. 1413.)Fridvalski, Inscriptioues Dacicae.·Fuldensis Annalista.

Gatterer,Gebhardi.Gelasin et Adon Martyrolog.Genebrandus. (a. 1475.)

G.

Gennadius, Catalog. Scriptor. Eccl.Georgius Monachus. (a. 813.)Gerlach.

- 130-

Germani Capuensis Epistola ad Hor-misdsm Papam a. 518.

Germanicarum rerum Scriptores.Glycas. . .Gorecius. bellum Ivoniae,Gothicae Ecclesiae Epistola, apud Rui-

nart.Graecus Anonymus, histcria politica.Graevius, Fasti Idatiani.Gratianus.

Grecianu, Ma.Gregoras Nicephorus.Grendi Samuel sive Gronzki, Ma. (a.

1538.)Gualdo Galeazzo, Storia di Leopoldo.Guerra Aloysius, Epitorne Constitu­

tionum Pontific.Gyulaffi Lestan, apud Hevenessi. Ms.

(a. 1565.)

H.

Hadik Andr. (a. ~ 448.)Han.Haner Georgius Ieremias.Hartnacius, (a. 1352.)Heidenstein.Henricus Valesius, in notis ad Euse­

bium.Henschenius Godefridus, Continuatio

Bol\andi.Herman. . Annales. Ms. (a. 1611, i638.)Herodianus. (a. 211.)Heumonni, Comun. de re dipl. Im­

peratr. Aug. (a. 1711.)

Ianningus Conr. (a. 325.)Incbofer, Breviar, ebron.Index Iassiensis (Insemnarea Domni-

niloru Moldaviei) apud Wolf.Innocentii 1 Epist. (a. 402.)Jnnocentii III Gesta. (a. 963.)lnventarium clenodiorum Metropolis

Valachicae Belgradiensis de anno1679 quod asservatur in BibliothecaMonasterii Balasfalvensis.

Hevenessi, Ms. preste 90 torni. Des-pre Hevenessi vedi a. 1711.

Hierocles Not, Imperii Orient.Hieronyrnus S.Hilarius Henricus, in Excerptis e Chro­

nico Cyprii. (a. 1564.).Hofman, Lexicon,Horanyi. (a. 1713 .)Hornius, Arca Noe.Hungaricum l\Iagazinum.Hupel Miscellen. (a. 1713.)

1.

Ioel, Chronographia compendiaria.Iongelinus, Notitia abbatiarum ordi-

Dis ciaterciensis, II. (1087.)Iornandes.Ioscphus in Antiqu.Iovius Paulus.Irenaei Tyri ColI. Synod.Isidorus Hispalensis, Chronicon.Istvanfius.Iulianus Augustus, Satyra,

K.

Kaialovits. (a. 1339.)Kaprinai, Hist. diplomat.Katona.Kazi. ,Kezig. Hist. Hung. saeculi XVII.Keller Godefredus. (a. 1444.)Kemeny Approbatae Ccnstitut.

Kemeny Iănos, maga elete. Ms.Kertselich, Notitia de regno Sclavoniae

Dalmatiae, Croatiae. 'Ketzer, Ms.Diarium Diaetae Posonien­

sis 1659.Khevenhuller.Klein Episcopi Ms.

131 -

Klein Sam. Ms.Kâleseri, Auraria Romano-Dacica .T{ollar, ad calc-m operis NJc. Olahi,

Hungaria et Arhila. .Kopi, Ms. (a. 1315.)Kortholt. (a. 1O~-1.)

Labbaeus, Concilia,Lactantius, de mort. persec.Lakits, adverssria, Ms. (a. 1233.)Lalande. '(a. 1738.)Lnmbecius.Lampe, historia Ecclesiae Reformatae.Lasicius. de iogressu Polonorum in Va-

lachiam cum Bogdano Vaivoda.Laszki Hieronym Arcana historia le­

gatiouis, (II. 1528.)Lazius Wolfg. de RepubI. Romana.Lebrecht. (a. 1690.)

Kovachich (a. 1448)Kiikiillo, Ioan. d....Kultsar, Scriptor Novorum Hungariae,

-diror Anonynn Oaroliueus.s.KUSZtWICh.

L.Lengnichius, Ius Publicam. Poloniae,Leo Grammaticus, Chronographia.Leo l. papa, ElJist.Le Quien, Oriens Christianus.Leunclavius Historia Turcica.Lubieuski, de Motu Civi li in Polonia. .Luca, de, Iguatius, Geographia Bu-

eovinae,Lucius Dalmata, de Regno Croatiae

et Dalmatiae.Luitprandus. (a. 927.)

M.Macrii Annales Flandrici.Madacsi, Collectio Diplomatica. (a.

1455.)Madius. (a. 1290.)Malaxus Eman. Hist. Eeclesiae spud

Crusium in 'I'urco-Graecia.Manasses Const. (a. 378.)Manifestum Status Evangelici, 1616.

inter Ms, Ioannis Szalardi in bibl,Universitatis Hung. Pestini, (a.1616.)

Marianus Scotus. Chronicon. (a. 504.)Marius Mercator , in Appendice ad

contradictionern Anath. (a. 389.)Massa Simon, Ms. .Mathias Rex Epistolae.

Mellen. (a. 1439.)Menander. (a. 582.)Monembasius Dorotheus, Synopsis His-

toriarum. (a. 1541.)Menologium Basilianum. (a. 372.)Michovius.Mignot, Histoire de l'Empire Ottom.Miko Ferencz, Ms.Chrouica, (a. 1595.)Miles.Miron Costinu. Ms.Montfaucon, Palaeographia.Moreri, Dictionariu m.Mureus Albertus, Notitia archiepisco­

patuum. (a. 1610.)

N.NadanyL (a. 1059)Natalis Comes , Historia sui -temporisNeugebauer, Hist. Poloniae.Neuport, de Ritibus Romanonum.Nicephorus S. Brev. hist. (a. 618.)

Niger, apud Bruzen in Geograph.Nol auus S. Paulinus in Promemptico

ad S. Nicetsm in Daciam reverten­tem. (a. 397.)

Notilia utriusque Imperii. (a. 346.)

132

o.Okolski, Orbis Polonus.Olahus Nicolaus.Orichovius Stanisl. Annales.Orosius Paulus.

P.

Ortelius.Ortus et progressus variarum inDacia

gentium.Ossolinski, Codex Ms,

Pachymer.Pagius.. (a. 499.)Palajotta apudFraok. (a.. 1659.)Palatius, Aquila Austriaca.Palladius, in Dialogo de vita S. Jo.

Chrysostomi. (a. 400.)Palma, Notitia rer. hung,Papebroehius Daniel, Acta SS.Paralipomena rerum memorabilium e-

dita ad calcem abbatis Urspergen­sis. (a. 1444.)

Parschitius. (a. 1059, 1244.)Paschale Chronicon. (a. 469.)Patavius.Paulinus S. vide Nolanus.Pauli V. jussu edita Collectio Conci-

liorum.aS. Paulo, Geographia Sacra. (a.458.)Paulus a Paulo. (a. 1320.)Paulus, de gestis Longobardorum. (a.

392.)Pejachevich, Histor. Serviae.Perschitius. vide Parschitius.Peterfius, Cone. Hung. (a. 1285.)Petho Gergely. (a. t343.)Petricius . historia rerum in Polonia

gestarum.Petrus a Natalibus. (a, 372.)Petrus patricius et magister, de Lega­

tionibus.

Radvan, Joannes de, Collectio diplo-matica. (a. 1464.)

Rakotzi, Memoires.Idem, Revolutions de la Hongrie.Ranzanus. (a. 1235.)Raynaldus.Regestrurn anno 10. Litt. Apost.Inno­

centii IV. Epist. (a. 1253.)

Peutingeriana Tabula.Peysonnel.Piasecius, Chronic, gestorum in Europa

singularium.Pistorius. (a. 1115.)Plinius.Podestă, Annales turciei, (a 1390.)Podlusanyi. (a. 1428.)Pollianus Trebellius.Poloniae, de Statu , Author.Porphyrogenita Const. vide Constan-

tinus Porphyrogenita.Possinus Petrus, in Ind. Chron, Pachy-

meriano,Pray, Annales Hunnorum etc.Idem, Specimen Hyerarchiae.Priscus Rhetor, in excerptis de Lega-

tionibus , et Hist. Goth.Privati, nuovo dizionario scientifico.Procopius de Aedificiis.Idem de bello vandalico.Procopius Demetrius , liber de Grae­

cis eruditis. (a. 1719.)Ptolemaeus Claudius, Opus geographi­

cum. (a. 903.)Puffendorf, Introductio ad lustoriam

Europae.

R.Relatoriae Statutoriae. vide Balk et

Drag..Replica Valachorum data Commissioni

de anno 1753.Reichersdorfer, Transilvania.Idem, Chorographia Moldaviae.Reiskius, in Appendice Chronici tur-

ciei. (a. 1620.)Reva, de, Petrus.

- 133-

Revitzki, Diarium de Rakotzi,Ms. (a.1708.)

Rink, Leben Leopold des Grossen.Ritius. (a. 1283.)Rogerius.

Sagredo , Memorie istoriche de' mo­narchi ottomani.

Salius 10. Doctor, in Michnae epita-phio.

Salmon, Storia. (a. 1686.)Sambucus. (a. 1490.)Sarnicius, Annales Polonici.Scllaeseus.Schirach, Leben Carls VI.Schlotzer, Weltgeschichte.Schonleben , Historia Oarnioliae.Schwandtner, Scriptores rer. hung.Scylitzes.Seivert , in Notis ad aurariam Kâlese-

rianam.Sigebertus, Chronicon.Srgler.Sigonius.Simeon magister et logoth,Sincai, CollectioAnnalium Daco-Roma­

norum, (a. 1230. 1467. 1599. 1711 )Idem Istori'a Romaniloru. (a. 105, cf.

103. 117. 167.)Socrates,Soiterus, (a. 1529.)Solerius 10. Baptista. (a. 362.)Sommer. Vita Despotae.Sornmerberg, (a. 14.74.)Soranzus Laz, in Ottomano.

Rossius, in Appendice Chronici turcicî,Ruffinus, (a 363.)Rufus Sextus.Buinart Theodoricus. vide Ada Sancto­

rum.

s.8ozomenus.Spoudanus.Spontoni.Stephanus, Geographia.(a. 702-4.)Stiltiogus 10. (a. 372.)Strikovski, edit. Kdnigsberg.Stritter.Suidas.Sulzer.Sussa de Smotrissio. (a.1627.)Svetonius.SyncelIus Georgius. (a. ~51.)

Syropulus, Historia Conci lii Florentini.Szakadati , Ms. in bibliotheca Vulcanu

(a.1701.) DespreSzakadati vediSincaia. 1738.

Szalardi laD08, Siralmas magyar Kro-nika.

Idem Ms, in bibl, Pesth . (a. 1616.)Sz-cheuyi Diplomat. (a. 1243.)Szegedi, Tripart. Hung.Szekely, Ms. Dipl. (a. 1385.)Szentivă nyi , Dissert, (a. 1095.)Szeredai Ant. de Episcopis Transilva-

niae.Szindi, Ms. apud Anonymum Carolinen­

sem. (a.1599).Szirmai Aut. Topographia Comitatus

Zemplin.

Tacitus, vita Iulii Agricolae.Taube. (a. 1738).Tertullianus, adversus Iudaeos,Theodoretus. (a. 376.)Theodosii lex.Theophanes S., Chron,Theophilactus.Thomas Spalatensis. (a. 1204.)Thuanus.

T.Thuroezius.Timon, Epitome.Topeltinus,Trebellius Pollio.Tripartitum hung.Tritemius, Annales Hirsaugienses,Troester.Tubero.Turciae, de Statu, Author.

134

u.Uder. in Prolusione. (a. 1620)UreChll\ Voruicus, Ms.

Vaguer Carolus, Dissertatio de Cuma-nia Ms.

1011 rn Ms. (a. 1518)VllgllI ·r. hist, los-phi 1.VI1ISSptf', Geographia historica eccle­

siasrica et civil. (a. lliI2.)Wa!llillglls Lucas , Annales Minorurn.

(a. 1370.)Wlllth.·r. Vita Michaelis Priocipis.Vauderb-ch Apologia (a. 1719.)Vapovius Bernardus, in frsgm (a.1509.)Vartamu mitropolitulu. vide Barlaam,Vsronius, in fragm. (?) (a. 1519.)Vaticanum Archivum. vide Archivum,Yerancius.

Zaluski, Epistolae.Zamoscius, Analect, Dacic.Zavodski, apud Katona,Zay, apud Eogel.

Ursatus Bertorius, de DOt. Romanorum.

v.Verbăcz], vide Tripartitum.W ltg-schi-hte. Allg-meine. (It. 1650.)Wessemherg, Gesta VIHdislai IV.Victor Aurehus, vide Aurelius.Viennensis Nunciaturae , Codex Ms.

(a. 1581.)Windisch, Ges-hichte von Ungarn.Woif Andr. historia Moldaviae.Volksbuch fur Biirger und Landleute,

(a. 1648.)Vopiscu- Flavius.Vossius .Gerardus Jo . Epitome histo­

riae universae. (a. 1446.)Vulcan, familiae, Genealogia. (a. 16i9.)

z.Zermegi, (a. 1526.)Zonora.Zosimus.

XIII.

QUINET DESPRE SINCAI.

Vadi; Les RoumainJ, in OW1)res complete» de Edgar Quillet. Pari. 1857.

Ou etait, il y a quelques annees il peine, l'histoire des provinces danubien­nes? Dans quelles chroniques, dans quelles chartes la retrouver? Sitât que1'00 faisait ces questiona, OII touchait it toutes les plaies de ces provinces,car on rencontrait une personnalite nationale, un peuple, qu'il etait impossiblcde nier, A travers les chroniques polonaises, hongroises, russos, byzantinesturques , on demelait la trace des Roumains comme on peut suivre le coursdu Rhâne, meme quand il s'est perdu dans le lac de Geneve; mais les monu­ments indigenes, nationaux, qui deposaient de la vie de ce peuple, vous echap-

135 -

paient presque entierement. Chez tous les autres •. les historiens moderness'appuient sur des chroniques, les chroniques sur des chartes, des diplămes,

des pieces authentiques, temoins irrecusables des evenem"nts qu'on raeonte.Ici, rien de semblable. O'est une nation dont les titres, archives, diplâmes,chrociques, ont ete disperses, detruits ou voles par ses envahisseurs. S'ilexistait quelque trace des titres de cette narion, il fallait Ies decouvrir partoutailleurs que ehez ellev .dans les archives de Moscou, de l.emberg. de Constau­tinople, de Vienne. Quant a son histoire proprement dite, ses ennemis seulsl'avaient et:rite jusqu'ici . Elle se trouvait par lambeaux dans les histuriens po­lnnais, hongrois, autrichiens, moscovites, musulmans, chez lesquels .on d-vaitla recueillir a grand'peine, defiguree au milieu des prdventions, des ressenti­ments , des haines que chaque nation rapporte de la lutte et qu'elle transmetit ses ăcrivaias. O'etait le corps du levite mis en pieces et partage entre tousles voisins. Ne demandez pas apres cela ou en etait la critique historique enRoumanie, et s'il etait aise de fonder des conclusions solides sur ce sablemouvant. La serie des regnes n'etant pas mămefixee, c'etait le point ou, del'aveu de tous, la barbarie et~it le plus visibie.

Sans monument, sans rien qui marque la difference des âges, que peut de­venir l'iropression du passe chez un peuple ef;are it travers les temps commeaumilieu d'une steppe? Les figures des voivodes Alexandra le Bon, Mircea,Etienne le Grand, Basile le Loup, Miehel le. Brave, ebauchees sous les por­ches des eglises, it demi effacees, par les orages, sont les seuls temoins del'histoire daus un pays ou les depredateurs n'ont pas meme laisse de rulnes ile sentiment d'une lutte a outrauce, d'une adversite sans trăve, un grand inconnuque l'ou sait avoir ete plein d'angoisses et de douleurs, voilă ce qui se re­vele dans l'accent resigue des ehants nationaux des Roumains. Ces domas, quise prolongent en expirant dans les ondulations des plaines, n'ont presqueplus de rhythme, comme si l'âme etait brisăe. Au milieu de ce mystere, ondirait que la nature attristee garde seule, it la place de l'homme, la consciencedes choses passees, O'est la, il me semble, ce qui 'se retrouve dans la pieeesuivante que je traduis du plus aneien des poetes de nos jours 1. Il faudraity sjouter l'horizon du champ de bataille de Vale-Albe et les sons .de la mu­sette d'un berger qui alternent avec le gazouillement d'un ruisseau it traversla plaine blanchie par les ossements des compagnons d'Etienne.

LE BERGER. «Vallee blanche, blanche vallee, petit ruisseau des montagnea,pourquoi, en passant pres de ma colline, que le eiel soit pur ou charge d'orages,exhales-tu un si triste soupir ? Ta rive est verdoyante , couronnee de miIlefleurs ; ton onde,-purifiee au menu gravier de la source, desaltere I'oiseau etmon troupeau.•

I George Asaky.

- 136-

LE RIHSSEAU. .MoD onde est limpide, ton troupeau s'y abreuve aujourd'hui,ainsi que cet oiseau qui s'envole; mais, helas l autrefois eUe abreuvait lestroupeaux de l' Orient qui etaieut campes ici, lorsque le saint guerrier Etiensecomb-ttait pour son pays, lorsqu'en un jour nefaste ' le fer aigu moissoanaboyards,guerriers, bergers, villageois. Depuis ce temps, mon onde se lamentetoujours j eternellement elle soupire, car eUe a conle melee au noble sangverse par les Boumaius: leurs os bien longtemps ont parseme ces champs. Etm-n, quand je songe a ce jour de tempete, je soupire; le fremissemeat de laforet se mele a mes sanglots, car il n'y a plus de braves aujourd'hui pareilaaceuxqui ont succombe. Leurs travaux et leul' gloire, les Roumains les oublientmaintenaut. C'est pourquoi, petit berger. chante pour reveiller leurs pensees,et que ton chant leul' dise ce qu'ils furent autrefois, ce qu'ils sont aujourd'huib

Voilă, en general, sous quelle forme se presentait a l'esprit l'histoire desprovinces danubiennes. quand un livre a tout change. Les Uhroniques desRoumains, par Sincai 1, ont mis soudainement l'ordre ou etait le chaos. L'hommequi a pu produire si vite UD si grand changement merite bien de fixer unmoment les regards,

Sincai, que j'appellerais volontiers le Muratori des Roumains, ne en 1753dans un village de Transylvanie, mort obscurement en 1820, a consacre sa lon­gue vie a une seule pensee : ecrire l'histoire de la race roumaine, en recher­chel', en rassembler partout les documents epars, elever ainsi a une l'aced'hommes un monument Îndestructible qui portât les caracteres de la certitudeet de la science moderne. Souvent persecute, meme emprisoună, rien ne ledetourne de son oeuvre. En 1808, il commence a la publier. Un obstacleinvincible, facile a prevoir, l'arrete ; l'Autriche ne pouvait tolerer la publi­cation d'un ouvrage ou brillaient d'une lumiere si vraie les titres trndition­nels de ceux-l ă memes qu'elle tenait sous le joug. Le censeur ecrivit en margedu manuscrit: -L'ouvrage merite le feu, et l'auteur la potence; opus igne,auctor patibulo dignus.• Cet arret n'empecha pas l'ecrivain de perseverer. Soitmisere, soit necessite "de se derober, ses biographes le montrent portant lui­măme de lieu en lieu dans une besace, son ouvrage proscrit, qui s'augmen­tait incessamment des decouvertes qu'il faisait dans les archives publiques etprivees, Il porta ainsi en secret son fardeau (et c'etait, li vrai dire, la meil­leure fortune de son peuple) jusqu'ă son dernier jour. L'interdiction qui avaitarrete l'auteur virant le poursuivit mort, et c'est aujourd'hui seulement, apresun demi-siecle, que le gouvernement de Moldavle, bien inspire par le princeregnant Gregoire Ghyka, a pu enfin publiervavecun applaudissement unanime,l'ourrage de Sincai. Ce monument vient a la lumiere au moment meme ou

I Chronic'a Romaniloru, 3 vol. in-4', Iassy, 18&3. Des recueils de chroniqnes moldavea etvalaques out eM publies dans cea dernleres annees a lassy et il Bucharest.

- 137-

le proces des Roumains etant devant le juge, ils waient le plus beeoin d'untemoignage authentique.

Quel est le caractere du livre de Sincaî? On s'abuserait assurement si d'a-pres le titre, Chroniques des Roumains, an y cherchait la naîvete jointe alacredulite qui fait le fond de nos chroniqueurs. Il ue paraît pas qu'ă aucuneepoque de leul' histoire, les Roumains aient eu le temperament de l'enfance;loin de la, un esprit de critique premature se retrouvechez leurs ecrivainsles plus anciens, Cela est vrai surtout de 8incaI, qui est avant tout par lamaturite, par le grand sens, un homme du dix-neuvieme siecle. Les qualitesles plus rares dans sonpays et les plus năeesaaires , il les possede : un es­prit de regle, de methode, d'investigation patiente; un discernement admira­ble dans les grandes comme dans les petites choses; l'art de porter l'ordre, laIumiere daus le chaos le plus embrouille qui fut jamais; nul desir de l'effet,de l'eclat, mais un besoin excessif de la verite demontree, et tout cela dansun langage ingănu, original, brusque, vif, populaire, plein de verdeur et d'unesimplicite presque rustique.

Depuis les temps de Decebale jusqu'en 1739, I'ecrivain roumain reprend,raconte, discute chaque annee en particulier j il renoue incessamment le filde la vie nationale, toujours pres de se rompre. Chemin faisant, il met auxprises les historiens polonais, hongrois, russes, turcs; il les contraint de ren­dre jour par jour it la race roumaine le temoignage qu'ils ont essaye d'eluder.Ou ils n'ont ete qu'incomplets, il les acheve les uns par les autres. Ou ils ontsciemment fausse la verite, il la leur arrache avec eclat, et il reprend ainsi sureux tous les depouilles nationales. Sous cette critique toujours en haleinevous voyez les discordes profondes des peuples voisins survivre dans leurshistoriens apres que ces peuples eux- mămes se sont recoucilies ou ont eteobliges de faire silence, et la discussion ainsi agrandie n'est guere moins vi­vante que le recit des evenementa eux-memes. Au milieu de trois ou quatreraces ennemies, l'historien conquiert annee par annee, jour par jour, la veritehistorique, comme un champ de bataille, Dans aucun livre, on ne peut voir,j'imagine, avec plus d'evidence, comment ces diverses races, en se blessant,se desarmant l'une l'autre, se preparaient it tomber mutilees et sanglantes dansles mains de l'Autriche. Que l'auteur, au milieu de cette melee, n'ait ja­mais etc entralne par sa religion pour ses pauvres Roumains ades represail­les contre ses adversaires de Pologne, de Hongrie, de Russie, qui pourraitl'affirmer? Il est seulement constant que par dessus tout 'il cherche la lu­miere, que, loin de taire les traditions, les systemes opposes, il les etale aveccomplaisance ; qu'il laisse amplement la parole it l'ennemi; qu'aucun livre n'estplus nourri de documents officiels, d'actes, de lettres, de diplâmes, de traites,de monuments authentiques; que de tous cotes sont răunis les elements di­vers de la certitude. Le lecteur seul est charge de porter le jugement, ma-

- 138-

thode qui place l'auteur au rang des crăateurs de la grande ecole historiquedu dix-neuvieme siecle. Si l'on considere qu'il a ete conduit a cette savantemethode de 1790 ă 1808 , c'est-ă-dire dans un temps ou aucun des travauxde la critique coutemporaine n'avait encore paru, et lorsqu'un esprit tout dif­1erent regnait dans l'histolre, l'admiration s'ajoutera a la surprise; il vous sem­blera peut-ătre que de pareils travaux n'ont pu etre acheves sans quelque des­sein de la Providence sur le peuple pour lequel ils ont ete entrepris. Et cen'est la qu'une partie de l'oeuvre de Sincai; car il avait joint a son ouvragece qn'il appelait la moelle des historiens, trente volumes recueillis ~a et III.de chroniques . de pieces officielles, de documents dont il avait commente letexte, et qui etaient comme le fondement et la souree de son vaste răcit, Ilavait fait pour la Roumanie ce que Muratori a faitpour l'Italie, les benedic­tins pour la France, et ce qui manque encore a plus d'une nation orgueilleusede son passe et de son present, Qu'est devenue cette immense collection?Quelle main l'a soustraite a tous les yeux ? quel est celui qui a interet a ceque le tresor de toute une race d'hommes soit perdupour l'histoire, c'est-ă­

dire pour la civilisation? Ce n'est pas ici le lieu de le rechercher; il suffirade dire que l'on s'est trompă , si l'on a voulu enlever a une race d'hommesavec ses titres sa place au soleil. Dans ce cas, c'est l'ouvrage meme de Sin­caî qu'il fallait supprimer. Tel qu'il est, il vivra dans sa .constructiou massiveet, tant qu'il subsistera, ce sera une base inebranlable sur laquelle peuts'asseoir sans crainte la societe roumaine.

XIV.

DIARIELE ROMÂNE

despre siedinti'a publica a societatei academice române din 14 Septemore 1869.

a) HONI:ronOLU OFFICIALE No. 203 dice:

Eri, Duminica, Societatea Academica a tinutu o siedintia publica, Era o a­deverata fericire a vede adunati la unu loeu pe veteranii literaturei române.Unu publicu numerosu iutiesă tcte locurile si tribunele din sal'a Senatului.Tribun'a dameloru inca era plina de unu frumosu buchetu.

Din membrii societatii erau presenti: Dinii I. Heliade Radulescu, M. Cogal­niceanu, A. T. Laurianu, Hodosiu, Massimu, N. Ionescu, G. Baritiu, Babesiu,Caragiani, G. Sion, Romanu, Papiu Ilarianu,

La 12 ore, D. Heliade, presiedintele societatii, a descbisu siedinti'a,D. Laurianu, secretarulu generalu, a cititu raportulu despre lucrarile socie-

- 139-

tatii in acesta sessiune. Scirile celle mai imbucurat6rie pentru Români. Dictia­nariulu Iimbei n6stre in lucrare, si unu adeveratu monumentu literariu I Cuvin­tele din t6te par tile locuite de Români, pina chiaru si din Macedoni'a de undeD. Caragiani 8 cullessu mai multe mii. Apoi grammatic'a de canoniculu T. Ci­pariu, tiparita mai multu de jumetate!

La ordinea dillei eră si tinerea discursului de receptiune allu D-lui PapiuIlarianu. Pentru cei-alti membri, D-nii M. Cogalniceanu si G. Sion, s'au ame­natu in sessiunea viit6ria. Felicitămu societatea pentru admitterea acestorusomm-tăti. Sunt barbati do spre cari totu-d'aun'a se pete dice cu Mutate cu­vintele esprimate asupr'a lui Moll iere in academi'a francesa: •Nu lipsi ă nimicugloriei seJI p, derll. lipsiă academiei, neavendu lu in sinulu seu.'

Discursulu Dvlui Papiu a fostu asupi 'a lui Georgiu Sincai , parintele istorieiRemâniloru, FAra tema ca vomu . fi accusati de essageratiune, sustinemu ca D.Papiu ne-a datu unu adeveratu capu d'opera de arta si sciintia. Pentru ântâi'aara publiculu a auditu unu discursu academica atâtu de isbutitu,

Autorulu, in discursulu seu, a probatu o profunda cunnoscintia de legile mer­sului umanitatii, si in acellasi timpu impartialitatea senina a spiritului careplutesce peste pulberea prejudicieloru si a egoismului nationale.

Inainte d'a face biografi'a lui Georgiu Sincai, D. Papiu a descrissu, cu cellemai vii culori, st6rse din documente, epoc'a in care a vietiuitu Sincai, si ace­sta epoca, - dice oratorulu, - -este epoc'a revolutiunei francese a. căreio­

'pera maretia era reservata, ca totu ce e mare, gintei latine, pentru ca ei Ju·-piter a destinatu imperiulu lumei, imperium sine fine.•

Intr'unu altu locu oratorulu dice:«Pre cându revolutiunea cea mare, la Appusu, restumă sistem'a milIennaria

ca trecutului, si proclama principiele libertatii si egalitatii omenesci, in Austri'a.si mai allessu in Ungari'a si in Transilvani'a, dupa martea lui Iosifu, reformele«celle cadiute alle acestuia provocassera o reactiune incordata, aristocratica si«feodale. Uogurii, natiune aristocratica, care in nici unu casu nu putea simpatiza..cu o revolutiune democratica, cereau cu inviersiunare restabilirea constitutiunei«loru feodali ce era se o sferme de totu Iosifu imperatu. In tata Ungari'a si-Tranailvani'a nu se ivi intre -Unguri unu singuru apostolu allu dreptului egale,«lice Ungurulu Kouari. Revolutiunea francese, constata acestu Unguru, nu gassl«simpathîi decâtu 'la Românii Transilvaniei. Acestia, petrunsi de principiele lui«Iosifu si alIe revolutiunei, se presinta la a. t 791 inaintea imperatului si a dietei«din Clusiu cu acellu faimosu si pururea neuitatu actu allu natiunei române,.priI! care pretindu restabilirea Romăuiloru, vechiloru coloni ai lui Traianu, in«usulu tutulor drepturiloru nationali, de o potriva cu celle-alte natiuni alle tierrei,einvocându, ei singuri in Resaritulu Europei, drepturile omului si alle ceta­.tianului:pura et simplicia turn hominis, turn civis jura••

Actulu acest-a fusse respinsu cu puteri unite de Unguri si Nemti. Dera 88

- 140-

afâă unu Românu care 'Iu apperă si-Iu sustina cu energia: acellu Românu esteGeargiu Sincai, caruia domnulu Papiu, cu discursulu seu, i-a inchinatu prină­

sele recunnoscintiei Româniloru.Dupa aceea domnulu Papiu arrunca ochirile petrundietorie alle geniului peste

tate partile locuite de Români. Ne arretta falang'a apostoliloru cari propagau inResaritulu latinu principiele sânte cari frementau Appusulu latinu. Trece ped'inaintea nostra umbrele martiriloru si apostoliloru de peste Carpati, umbrelesavantiloru din Macedoni'a si umbrele luptatoriloru reinvierei sentimentuluinationalu din Românf'a.

D-lu G. Baritiu a respunsu la discursulu D-Iui Papiu, prin cuvinte pline desentimentu, sciintia si elocintia.

Publiculu a manifestatu, prin celle mai vii urări, recunnoscinti'a sea Socie­tatei Academice pentru zelulu si inteIIiginti'a ce a desvoltatu ca se implinesca omissiune atâtu de inalta si in fructulu careia este germinulu unitatei Româneprin limba.

Totu astu-felu vorbesce si Le Moniteur Roumain care publica in traducere francesa o bunaparte din diseureulu D-lni Papiu.

b) TBAIANU No 57 dice:

Eri s'a tinutu in edificiulu Universitatii prim'a siedintia publica din acestuannu a Academiei Române.

D. A. Papiu Ilarianu a cititu discursulu seu de receptiune la care i-a res­punsu D. G. Baritiu.

Amepdoui au vorbitu despre Sincai: sublimulu Prometeu allu nemului 1'0­

mânescu, sufferindu de buna-voia tata furi'a unui martiriu de o vietia intrega,fiindu-ca indrasnisse nenorocitulu a rapi pentru fratii sei, in midi-loculu cal­lăiloru nationalitatii nostre, fulgerulu lui Joue : Istori'a Românismului 1. ..

A descrie inspirat'a elocintia a ambiloru oratori in acesta di de lumina, fu­rata din atmosfer'a negurosa a actualitatii, ar fi a cântari cu o mâna grosso­lana nemarginitulu entusiasmu allu ascultatoriloru: peste putintia 1

Lacrima de induiosiare curgeau pe feciele Româniloru: umbr'a divinului Cer­sitoru, cu desagii pe umeru, cu chronic'a in sacu, cu o natiune intr'o cârpa,rateciă printre noi, stralucindu-i adrentiele, ca tunic'a lui Christu pe munteleTaborului 1

- 141 -

c) TBAIANU No. 58 mai adduce unu articlu aubserisau de D. Missail, din care estragetnn ur­mat6riele:

APOTEOS'A LUI SINCAI

discursulu de receptiune allu O·lui A. Papiu Ilarianu

si respunsulu O-lui Georgiu Baritiu

in siedinti'a publica a societate; academice din 14 Septemvre 1869, in diu'aCrucei.

Dar! fratil oru Români, mari barbati au essitu dintrevoi dineoll o de Carpati, si de acollo au venitu si in zldn ­riie n6slre derepanate, si s' au pnsu s'arrunce semintielenati onalitatei intr 'unu pam ântu nelucratu.••

Oetlti , tine rfloru , pe Paulu Iorgovlci , P et ru Maior 1

Tichindeal, SINCAI, si veli Invetlă inlr'insil si limb'a v6­str a, ai cee a ce au fostu mosii vostri, sl ce ea ee veti pu­te fi, de veti urma. invetiatureloru Ioru ••..

ION HELIADE R.

Conformu programel, Presiedintele Societatei deschide siedinti'a. - Unupublicu numerosu si forte aIlessu, represintându ambele sexe si t6te classele so­ciale, fara deosebire, umple tat~ bancele, galeriele, tribunele si parterulu aces­tui sanctuaru, unde natiunea de multu doriă a vede concentrati pe veteraniiliteraturei române. Nu lipsiau de câtu D-nii Ministri. Cu deosebire s'a semna­latu lips'a D-lui Ministru allu Culteloru si «Iustructiunei Publice». carele, sevede, spre a pute allcge o scusa, n'a sciutu cumu se-si gasesca mai currăndu

o treba are-care. Batendu in sita si in covata, a si gasitu ce-va: solemnitateadistributiunei medalieloru si a premieloru de la sc61'a de belle arte, - solem­nitate, pe care ne mirămu pentru ce a gramadit'o totu pe Duminica, cândudej ă era annunciata officialu si de multu solemnitatea de la AcademiaII!

Secretarulu generalu allu societatei, D. A.T. Laurianu, face o succinta darede sema despre lucrarile Societatei din acesta sessiune.

Dupa acest-a, recipiendarulu, D. A. P. Ilarianu, se suie la tribuna. Publi­culu, attrassu si prin insemnetatea materiei, si prin greutatea oratorului, seagglomerădia si ascepta cu nerabdare inceperea.

O voce simpatica, curata ca cristalulu cellu mai limpede; unu limbagiu verdesi curatu românescu; o dictiune elegante; espressiuni de sentimente demnea desceptă pina si pre cellu mai amortitu Românu; au tinutu pre acestu pu­blicu intelligente si bine-dispusu, spăndiuratu de buzele oratorelui d6ue 6re incapetu. Nimine nu s'a caitu de adenc'a attentiune ce a datu eruditului aca­demicianu. Toti l'au applaudatu din tata inim'a; toti aru fi doritu se-lu as­culte si era se-lu Ulai asculte. Nu toti vorbitorii au acesta fericire; inse D.Papiu n'a abusatu de ea...

Este o sânta datoria pentru unu diaru, ce părta numele divului Traiam',

- 142-

a face lectoriloru sei o dare de sema cătu mai intinsa, câtu mai correcta, câtumai românesca mai ântâiu de t6te, despre acestu discursu, in care coloni'a luiTraianu si apostolii latinitătii, ..cadiuti jertfa inaltei loru solie•. occupa loculude la inceputa. pîna la fini tu. Inse ce vreti? Ce se mentionămu ? Ce se las­sămu ? Totu e de spusu. Nimicu nu e de lassatu. Si ori-câtu s'ar sili cine-vaa estrage, ori-câtu ar vre a cullege numai frum6sele flori si idei, de cari estepresaratu discursulu acest-a importantissimu, carele, dupa ide'a n6stra, si-a do­bânditu immediatulu locu dupa «Chronica», nu va isbutl, ca-ci - de nu va datotulu, va strica. De asta di inainte, introductiunea la Chronic'a lui Sincai, pa­rintele istoriei române, nu va fi de câtu eminentulu acestu discursu allu D-luiPapiu. Meritulu acest-a nu i-lu voru pute rapi nici chiaru neamicii sei. Ace­easi perseverantia, aceeasi regularitate, acellasi spiritu de metodu, aceeasi in­tiellegere demna de admirare in lucrurile celle mari, aceeasi arta, rânduella silumina, leti gasi in biografu ca si in istoriografu. Unulu pe altulu se compli­nescu,.•

Frumosu, maretiu si bine allessu sujetu 1

'Mi destupam urechile si 'mi aeintiam mintea la celle ce audiam, si numaila acellea, ca se nu-mi scape nimicu, - si totusi multe mi-au scapatu.

Este o traditiune in poporulu nostru, cu deosebire in cellu bessarabianu,careia datorimu pastrarea intre noi a memoriei classicului Ovidiu, Ea spune,ca a venitu, de multu, despre 'I'ibru, unu omu estra-ordinaru, carele aveă dul­ceti'a unui copillu si bunetatea unui parinte; carele suspina fara incetare sivorbiă câte odata singuru; dar ca, de indata ce adressă cuvăntulu cui-va ,parea ca curge miere si lapte din gur'a lui.

«Miere- si «lapte. au fostu si voru fi pentru Români cuvinte ca alle D-luiPapiu despre Sincai!

Nascerea lui Sincai (28 Februariu 1754), evenimentu advenitu tocmai unuseculu inaintea essirei la lumina a annaleloru salle, - ceea ce nimeni pina laD. Papiu n'a observatu; ~originea lui cea nobile, mosteuescs si curatu ro­mâuesoa ; - studiele lui Sincai; - sc61ele in cari le-a facutu; -geniulului; - stradaniele si nesuintiele ce a pusu in Rom'a si pe aiurea, in aduna­rea si cautarea preti6seloru documente ce au servitu de base trainicului mo­numentu, ce a redicatu natiunei salle pe bas'a sciintiei moderne; - bibliote­cele europene ce a cercetatu; - puternicele cunnoscintie si protectiuni, cu caris'a ajutatu la scopulu seu in etern'a cetate; - operele ce publica si occupatiunilelui in Vienn'a: - iiteratorii celebri, cu cari a fostu in relatiune; - inaltelefunctiuni ce a occupatu, si fol6sele ce au trassu româuismulu si scălele nationaled'aci; - starea sociale, politica si intellectuale a Europei in genere si a Ro­mânismului in particularu, de prin timpuluessirei pe scena a lui Sincai; - suffe­rintiele nemului seu; - partea celua ellula conlucrareapetitiunei «le drepturi,»ce Românii Ardeleni au indreptat'o imperatorelui si dietei tierrei in 1791 : sin-

143 -

gurulu actu in Oriintele Europei, in care se simte influenti'a ideeloru revolu­tiunei francese ; actu , in care se invoca drepturile omului si alle cetatianului;- persecutiunile, a caroru cinta fu de'ndata ce neamicii românismului vediuraapriatu ce pote Sincai; - asilulu ce afflă, in dillele de restrisce, la amicii sel:comitele Vass de 'I'iăg'a, Episcopii Darabant si Vulcanu; - cartile ce a com­pusu seu tipari tu, afara de Chronica; - publicatiunile , la cari a collaboratucu alti barbati insemna ti ai uemului românescu, contimpurani: - peregrinagielesalle din locu in locu, cu desagii sei in spinare, desagj in cari purta suffie­tulu gintei salle, cartea nemului : istori'a, pe care numai lui i-o datorimu; ­principiele sociale, politice, morale, religiose-Iiberale , nationale si «ortodoxe.alle marelui martiru; --. ur'a lui de jesuiti...• sciindu», - dice eIIu,- «nara­vurile popesci- , mai aIIessu aIIe catoliciloru : - fanatismulu lui pentru unirea«poporului românescu intregu- ; -- rellele separatismului si lII1e imparechiă­

riloru din nauntru; - bucuri'a, ce au avutu si au strainii, cându au vediutusi vedu pre Români sfasiânduse ei in de ei; - perfidi'a, lacomi'a si pericolelefanariotismului; absurdele pretensiuni aIIe Greciloru d'a se numi ei Romanisi d'a se da ei de moscenitori ai imperiului din Oriente, pe cându Sincai adoveditu, ca acesta moscenire se cuvine Româniloru , dupa dreptulu sângelui,fiindu ei urmasii acelloru ce au fundatu imperiulu si l'austapanitu sute de anni ;- meritulu istoricu si pretiulu literariu allu osteneIIiloru -nemuritorului Ar­«lelenu», - cum dice unu biografu allu seu de la 1855, D. I....u ; - Gfireacea inalta, prin care se umplu de suffletesca mândrie faptele vietiei cei vir­tuose a scriitorului; - valurile prin midi-loculu carora Sincai 'si dusse cusine pina la mormăntu generâsele sene nesuintie nationale ; - ascunsele co­mori de invetiaturi morale, religiose , nationale, curatu latine, curatu româ­nesci, ce scapera mai de pre tate feciele acestei Chronice; - causele, pentrucare Sincai n'a ajunsu cu seversirea operei pîna in dillele salle, dupa cumu'sipropusesse; - firea cea resfaeiata, veselî'a, rabdarea, glumele si mandrf'a latinaa lui Sincai ; - perpetuele lui occupatiuni si cugete pentru desceptarea, real­tiarea morale si nationale a poporului românu , .a nemului nostru cellui 1'0­

mânescu intregu», dupre cumu dice ellu la pag. 135-136 a tomului II aIluChronicei : tate aceste fase si evenimente grave si otaritore au trecutu ca a­vidom'a pe dinaintea ochiloru nostri I.

Auditoriulu se simti ă transportatu cu imaginatiunea in timpii vietiuirei luiSincail

Este cu putintia ore a vorbi intr'o simpla dare de sema pe largu desprefie-care din aceste fapte?

Asupr'a datei martei si a locului in care a inchisu ochii corporali acelIu cea deschisu ochii suffletesci a diece millione de Români, pina acumu doui-treianni plana o absoluta nesciintia. Sincai a sufferitu pina la ultimulu momenturigorile unei vietie ingrate, care se scie ca este partea celloru ce ca Sincai

- 144-

luminându altora, se consuma pre dănsii, Dar cumu a muritu? Murit'a delipsa? Murit'a de morte buna seu violenta? Nu se scie. Totu ce se scie, e camormăntulu acellui ce a scossu din mormentu istori'a unui poporu intregu,este in commun'a Sinne'a, filial'a parochiei de Belesieni, in comiratulu Abauy,lânga Oassovi'a, unde se retrassesse la contele Vass , murindu acollo in No­embre 1816, in versta de 63 anni.

Tâneru I 'I'eneru de totu I Putea se faca inca multu pentru iubitii sei Ro­mâni; - chiaru si pentru aceia, ce une-ori atâtu 'lu adapau cu veninu, incâtu, emai era se-si pirjolesca insusi pretiosele opere», - ne spune elocuen­tele seu biografu.

In scurte cuvinte, D. Papiu a isbutitu nu numai a rumpecellu ântâiu tielin'ain astu-felu de solemnitati, cu totulu noue pentru noi, si a o rumpe cu suc­cessu, dar a interessă publiculu pîna intru atâtu ca duiosi'a si lacrimelevenirain ochii multora la recitarea ultimeloru peripetii, ce au glorificatu vieti'a a­cestui Muratori allu Româniloru.

Mai cu sema a attinsu inimele aceUu momentu allu vietiei istoricului, pecare collegulu nostru, D. Hajdeu, l'a precisatu intr'unu modu neimitabilu prinunu passagiu din Traianu: Umbr'a divinului cersitoru, cu desagii pe umeru,cu chronic'a in sacu , cu o natiune intr'o cârpa, rate ciă printre noi, stralu­cindu-i sdrentiele ca tunic'a lui Christu pe muntele Taborului.,;

Sublimu tabellu1Pictur'a iutiellege-va ore elocuenti'a?Repetimu: auditoriulu a fostu adencu misîcatu. Si cumunu? Astadi, ca si 'n

timpii lui Sincai, ideele mari, nationale, curatu românesci, - ideele si omeniice le appera si le represinta, nu sunt mai bine vediuti, nici mai bine tratati,de cumu erau in timpii lui Sincai! Scriitorii merituosi umbla ca si ellu, cumanuscriptele 'n traista, si pote ca moru si de fome ; marii capitani si barbatiai nemului stau cu tiern'a in gura, fara ca o singura petra se arrete loculusântu unde zacu ossele loru sacre I Totulu este de facutu si refacutu in Ro­mâni'a. Si pe cându starea lucruriloru este astu-felu, unii din Români, inlocu d'a pune umerulu la munca in câmpulu culturei nationale române, pro­punu ridicare de statue Germanului Gutembergl...

D. Heliade presiedintele, petrunsu insusi pina la lacrime si rapitu, asia di­căndu, de geniulu românu allu lui Sincai, pe care oratorulu isbutisse a-lu facese repaosedie asupr'a adunarei, nu se putu stapâni a nu strigă : «Astadi se e­-terniza memori'a unuia din cei mai mari Români si martiri ai Românismu­dui l Sa traiesca Românl'al-

Ce feliu? Traesce coloni'a lui Traianu siepte-spre-diece secoli, acollounde aplantat'o ellu. Plutesce preste tote valurile si vicissitudinile timpuriloru. Nuscapa de periciune de câtu prin minuni de eroismu si devotamentu, de carilumea se mira. Uitarea, invasiunile, nestabilitatea, lips'a de scriitori, arruncă

145 -

unu nestrabatutu intunârecu asupr'a trecutului si presentelui românescu, Unupassu inca, si eramu cuffundati pentru eternitate. Cându ecca se arreta unuluceferu de sperantia, unu trimissu aUu Provedintiei, unu Oolumbu, care senumesce Sincai.

Se pune pe lucru. Statornicesce rânduella acollo unde nu era de câtu chao­sulu. Reaprinde lumin'a pe care restriscele seculare au fost u stins'o. Trecepreste ori-ce piedici, persecutiuni, privatiuni. Cutriera Europ'a. Se face lun­tre si punte si ne da «o istoria», o istoria «românesca», care dovedesce lu­mei ca suntemu vitia ncperit6ria din classic'a tulpina ce a stap ânit'o. Face pen­tru Romani'a ceea-ce au facutu: numai unu Muratori pentru Itali'a, Benedictiniipentru Franci'a ; ceea ce alte pop6re inca nu au. Si acest-a cu unu metoducare pune pe Sincai in rangulu creatoriloru scolei «istorice. a secolului alluXIX, cu atâtu meritu in câtu a uimitu pina si pe unii din cei mai mari filo­sofi ai Europei moderne, c ă Quinet si altii.

Ce felu? avemu noi assemeni omeni , avemu unu trecutu plinu de eroi siscriitori mari, si o singura cruciulitia nu arreta trecerea loru pe pamăntulu

românescu, pe pamăntulu pentru care s'au martirisatu pe Golgot'a.Ce ratecire 1 Ce lapedare de ceIle sânte! Ce vandalismu!Se ne'ntorcemu faci'a despre acestu peccatu...Daca oratorulu s'a ideuti âcatu , asia dicăndu, cu epoc'a, scriptele si geniulu

zelosului nostru istoricu, discursulu domniei-selle mai are si meritulu d'a fio grozava satira pentru scâl'a strainomaniloru; unu grozavu biciu pentru ceice ieau bucatic'a din gur'a copîiloru sei si o arrunca la câini.

Oratorulu ne-a !assatu sub adănc'a impressiune a imaginei bunului Sincai sif, celloru mai duiăse sentimente de româoismu. «Cându geoiulu lui Sincai,- dis­se Domnî'a-sea terminăndu, - va repausă si se va incuib ă intre noi. atunci sicoloni'a lui Traianu va reinvi ă , Românii se voru cunnosce. fratii de unu sângene voru recunnosce, si planulu cellu mare allu divului Traianu se va realizain Oriente. Atunci gint e mai allessa nu va fi pre pamentu inaintea nosira• ...

Tunete de applause primira aceste cuvinte bine simtite ; bine, verde si ro­mânesce disse. Câti nu sunt inse pe la otare, cari facu votu ca elle se nu serealiseze nici-odata! Câti-va erau si printre auditori... 'i vediui palindu...Ce voru deveni ei, cându Romanismulu va triumfă deplinu 7...

D. Baritiu urma la tribuna, dupa o mica pausa, spre 3 respunde. - A sirespunsu adencu, politicu, că bunu Românu. A fostu satiricu, muslcatoru chiaru,pentru acei carii din studiulu lui Sincai essu ta pecinginea in facia si se de­masca de inamici ai Româniloru. - A demonstratu, ca barbatulu carele vaisbutf a face o perfecta biografia a celloru trei luceferi, ce au luminatu pe lainceputulu secolului orizonulu intunecatu allu românismului , Sincai, Maior,Clain, - acell-a va face in acellasi timpu istori'a nemului românescu pentrutimpu de 50 de auni : 1770 -- 1820. Complimentă pe recipiendaru pentru de-

- 146

plinulu SfU SUCC(:8SU in facerea biografiei lui Sincai. Enumera sciiptele, meri­tele si occupatiunile istorice, de mare pretiu pentru Români, alle oratorului.Apoi addusse vorb'a pe departe, dur nemeritu, la «scol'a cosmopolita-, ce s'aivitu la noi de câtu-va timpu ; scola, care 'si bate jocu de totu ce este anR­tionalu românescu- ; - scala care, dupa ide'a n6stra personaje, face românis­mului acellu reu, pe care 'lu face omenirei o secta infama de Lipoveni allucarei nume cuviinti'a nu ne erta a-In mentiona aici.

Românulu, - esclamă intr'unu periodu ,D. Baritiu, - «nu p6te fi cosmopo­Iitu inaint e de a fi Românu !.

Fu bine intiellessu .. .Deca, dupa cumu am dissu, mmme n'ar fi interpretatu pre bietulu Sincai

mai bine de cumu l'a interpretatu D. Papiu, totu astu-felu nimine n'ar fi pu­tutu se-i respunda mai nemeritu, de cumu i a respunsu D. Baritiu. Amăndoui

nascuti si crescuti sub acellesi conditiuni, sub cari s'a nascutu, creseutu. lu­cratu si sufferitu Sincai. Amendoui au fostu la inaltimea momentului si a sub­iectului ce si-au allessu, - ămendoui au priceputu cu inima românesca maicu deosebire unu lucru forte ponderosu in vieti'a românismului de astadi: im­perios'a, ne'nlaturat'a necessitatc ce se simte de desceptarea , de atitia rea spi­ritului si a sentimenteloru CURATU ROMÂNESCI; insernuetatea imboldirei gus­tului si a studiului hmbei si li istori ei nationale; PROPAGAND'A LATINA; sin­gurele punti , pe cari putemu trece de la quasi-mortea actuale la o vietia dese­vîrsitu românesca, asia cumu a iutielles'o unu Sincai buna-6ra!. ..

«Sunt dille in vieti'a nemuriloru, - dice acellasi biografu allu lui Sincai, pecare 'lu citai mai susu, D. L .u, - cându prin istoria se rodescu faptele vii­torului! Daca insusi acei, carii trai escu in volbur'a trebiloru dilleloru de 8S­

tadi, 'si aeintrscu asia mintea la celle da multu trecute 1, ce vomu face orenoi estia , carii traimu numai in viitoru ? .. O istoria rom ânesca in dillele deacumu ar fi unu semuu mai multu. ca Românii, - carii se falescu, cu drep­tulu, a fi vitia neperitoria dintr 'o vechia trupina, ce a lassatu dintr'insa viuemonumente in t6ta lumea, - sunt intru adeveru chiamati a se nasce erasi lavietia ; o assemine istoria , ce ne-ar face, pete, se resufflămu acumu mai inlargu in ângustimea impregiu r ăriloru , in cari ne este datu a ne mistcă, ar fimai multu inca si de câtu unu semnu de victia: ar fi O parte din vietia chiaru!»

Ecea care este pentru cei cunnosceto.I d'alle nemului românescu insemneta­tea studiului istoriei nationale române. Petrundia-se Românii de acestu mareadeveru..,

I Alluaiune la unu boieru MoJd ovenu, ce se trags de vitia dintr'un'a din ceIJe mai vechi fa­milii moldovenesci, carele se lIfflă la 1855 lutr'un'a din celle mai de frunte «boerfi» alle tierrei,si carele diase intr'o d, ca: ain câte-va dille invetiasae atâta istoria a Patriei câtu n'a invetlatucu doue-dieci de anni mai in urma . Foileton, Zimb, ·. Nr. 16.

- 147-

Cine este inse acestu D. G. Baritiu? intreba-ne-vii cineva din t~nrr'a ge­neratiune , pueinu dedata cu ămenii si lucrurile de peste Carpati.

Cine este Georgiu Baritiu? Am respunsu inca de multu. Numele lui estenedeslipitu de ori-ce interesau nationalu românescu. Ca barbatu de Statu depeste munti, sta pe ântâiulu planu. Ca omu de litere, ellu este allu Români­mei intr. gi. Ecca ce diceamu noi la 1866, in -Istori'a scoleloru si iuvetiatureila Români- :

«Indeplinlmu o sacra datoria mentionându inca despre o scala, ce fi maiessistatu in Transilvani'a, si o mare scala care a formatu mii deRomâni, carea tormatu , care a pregatitu pre toti Românii din Principate>, mai cu deosebire,la vleti'a politica si literaria de astadi. Si acesta scala este «Gazet'a de'I'ransilvania », a careia redactiune a tinut'o demnulu de totu respectulu con­timpuraniloru si allu viitoriloru, D. Georgiu Baritiu, in curgerea a 10 anniincheiati, 1838-1848. Bucatile poetice ce au apparutu in acesta fola , subnumele demnului seu collaboratoru Andrei« Muresianu, sunt nedespartite detotu ce scie Românulu mai sublimu si frumosu.

lOri de câte ori vomu vorbi de cultura, de pressa, de sc61e, da literatur'aRornâniloru se nu uitămu pe Georgiu Baritiu. Georgiu Baritiu a vorbitu Ro­mâniloru nu numai de pe catedra ca professoru, ci le-a vorbitu diece anni side pe unu amvonu mai inaltu de câtu tete amv6nele, precumu forte nemeritu'In califica unu publicistu de la 1855 j de pe unu amvonu, allu caruia auditoriueră pretutindenea si allu carui glasu st rabata in palatele bogatiloru ca si incasutiele rediesiloru si alle possessorasiloru, Politica, sciintie, arte, literatura,nimicu nu 'i fU strainu , De pe unu amvonu, prin allu caruia glasu -classeintregi fura desceptate, luminate si chiamate la vieti'a publica 1)•. Negasindutermini mai energiei, cu cari se calificămu servitiele facute de D. Baritiu Ro~

mâniloru, de aceea amu avutu recursu la Irumosele si elocintele cuvinte . cucari acellu publicistu se servi intr'o occasiune, spre a caracteriza puterea pres­sei române. Reuume!e Gazetei de Transilvania, - - dice ellu. - a fostu mare.Celle mai bune articole despre driturile si interessele Româniloru essiau odi­ni6ra in acestu jurnalu , in care publicistii cei mai insemnati 'si dedese ren­des-vous. Gazet'a de Transilvania fu apperatorulu cellu mai infocatu allu Prin­pateloru , stimulatorulu ncobositu allu nationalitatii, protivniculu neimpacatuallu inriuririloru din afara si allu abusuriloru din intru, cari impedecaupropas­sirea . La Gazet'a de Transilvania allergau toti publicisti! români, carii in pa­tri'a loru nu puteau gasi organu pentru a-si pute publica ideile. Gazet'a deTransilvania era pentru Principate «press'a libera», organulu opiniunei publice.Gazet'a lui Baritiu a facutu multu bine 1 a opritu multu reu, si in totu ehi-

1) Jurnalismulu românescu. Vedi in România literaria pe annuln 1855, No, 4.

- 148 -

pulu a essercitatu o mare inriurire in Iassi si in Bucuresci atâtu asupr'a gu­verneloru câtu si nsupr'a poporului. 1)

af:cca ce a facutu Baritiu prin Gazet'a lui. Fapte de acestea sunt in starea illustră vieti'a unei generatiuni intregi, cu atâtu mai multu a unui singuruomu, In adeveru, uestersa va remâne in inimele Rom âniioru acea invapaiare,acea emulatiune, acea rîvna spre studiu si citire, ce deschise «Gazet'a» si .F6i'a»intre noi. Ea ajunsesse a fi centrulu de intelnire a totu ce avea intreg'a Ro­mânia de bunu, teneru , gratiosu, demnu de vietia si actiune nationala. In celle20 tomuri alle «Gazetei- si -F6ei- de Transilvania, si nu aiurea, este teme­If'a litteraturei românesci , Acollo, aeollo este serissa istori'a celloru 10 annide repaosu ai natiunei nostre, 1838-1848. Acollo este Laneastrulu , ce ne-apregatitu pentru vieti'a normala de astadi. Studiati-le si veti vede. Cândudes­chide cine-va si astadi unulu din acelle tomuri, unu parfumu inviatoru 'i pe·trunde suffletulu. Ochii se umplu de lacrimi si inim'a de jale, ca-ci, in ade­veru, astadi nu mai lucrămu cu acea apprindere, cu acea tineretia, cu aceasperantia, cu acea cordialitate , cu care s'a lucratu in -F6ia., de la 1838 pinala 1848...

•Veni o di in care -F6i'a » nu mai putea strabate pina la noi. In acea di, Ro­mânulu din siessurile Dunarei redică ochii spre muntii Carpati. Vaii Verfurile10l'U erau increstate de.Iănci cazacesci. Penn'a cadiusse din mân'a lui Baritiu.Eliu era ferrecatu.... 2).

Ecca cine este Baritiu. Ecca cine a respuusu in numele Academiei Ro­mâne, Il-lui A. Papiu Ilarianu, autorului «Tesaurului de monumente istorice»,allu -Ietoriei Româniloru din Daci'a superlore- , allu -Independintiei constitutio­nale a Transilvanieis, si o multime de alte lucrari istorice si juridice, ce facuepoca in istori 'a si literatur'a nationale.

Erau se mai vorbesca patru Academiciani din Românf'a de dinc6ce de Car­pati, si anume Cogalniceanu si Heliad, Sion si Maximu, - dar dupa impregiu­rari, discursurile loru s'au amenatu pentru sessiunea viit6ria.

OI D6mne! ca-ci n'avemu serbări d'acestea mai dese! Ca-d n'avemu barbatica Baritiu si Papiu mai multi! Prin midi-loculu unoru atari desbateri, ei aruinteressă t6te inimele nobile la sufferintiele si sânt'a causa a patriei communc !De 'mi este permissu a me servi prin analogia cu celle ce disse de currendu D.Louis Blanc despre Franci'a : ei aru app -ră si resbună on6rea nationale. Aruaffirmă de innaintea lumei persistinti'a magnanimeloru aspiratiuni nationale. Arurefută pe calomniatorii ei. Aru rapi nearniciloru românismului fericirea de a-lucrede mortu. Aru ted despotismulusi cosmopolitismulu la gemoniile istoriei, du-

1) Scrias6ri'a cetra D. Iacobu Muresianu , redactoru allu G;lzetei de Transilvania. RomâniaIiteraria, No. 14.

2) Buletinulu inatructiunei publice . Tom. 1. p. 11 5.

- 149 -

pa ce le-aru fi inbouratucă pe criminali. Aru ridici petr'a ne pe mormăntulu, subcare Ungurii, Germanii si Muscalii au ingropatu de viua o natiune, de alle careiacalitati sunt gelosi, allu careia sânge l'au suptu si sugu inca. Aru grabi or'aL.,~.J (' i mâutuiri, calrudu si intarindu suffletele slabe seu slabite. S'ar forma ca­racterulu tinerimei. S'ar desceptă simtiulu nationalu, In fine, s'ar ridica mo­ralulu natiunei si i s'ar dâ incredere in sine. Si totusi trebue se recunn6scemuca, multiumita nu scimu ciroru impregiurări nefaste, Românii se credu multumai inferiori de câtu sunt. Ei au perdutu sentimentulu de sine insisi. Ei bine,cându stămu si [udecămu dreptu, totu avemu medie intellectuaJi si morali, pecari daca amu sci a le utilisă cu O vigore, de care este capabile natiunea l'O­

mâna, cându vre, nimine in Oriente nu ne-ar intrece.S'avemu deci credintia in noi, macaru câtu firulu de mustaru alu Evangeli­

stnlui, si vomu dice muntelui Calamitătiloru , ce ne bântue: muta-te! piei!- si ellu se va muta si va peri.

Dar si credinti'a fara -fapte- , nu e de nici o treba l..Am dissu.

d) nOMANOLU din 18 septemvre 1869 scrie:

o mare, frumosa si bine-facetoria serbare avura Dumiuec'a trecuta Româniidin Bucuresci.

Ori câtu de amarita, ori câtu de sbîrcita de dureri, ori câtu de ulcerata dedeceptiuni si chiaru de scepticismu ar fi fostu inim'a unui Românu, intrânduin acea serbare, de securu ea se vindeca si Românulu essiă fericitu, ca-ci essiămândru ca este Homânu, ca-ci essiă iubindu natiunea sea, ca-ci essiă credienduin ea si in destin ărlle ei celle mari...

In acea di, pe lânga serbarea societatii academice despre care vorbimu, gu­vernulu a regulatu astufelu, in câtu se mai fia in aceeasi di si in acelJesi oreinca doue serbări nationale: un'a, impartirea medalieloru la scol'a de belle-arte.si alt'a espositiunea agricola si concursulu de pluguri. Pe care ore din acesteserbări era se prefera cine-va? Cumu era s'allega?

Societateaacademica nu era ea ore-cumu uitata? D'acumu doui anni, câududeschiderea ei fu sanctionata cu lacrimi de fericire a mii de Români, cânducapulu Statului sanction ă a ei deschidere, sanctionându astu-felu odata maimultu a sea domnia, ce ore se mai facu, pentru ca Românii se remâia cuochii aeintit! si cu inim'a intorsa spre aceIJu caminu, in care sta schintei'a na­tionalitatii române si in care ea cresce ca se devina flacara luminatoria si in­calditoria? .Limb'a este dupa Dumnedieu, celIu mai tare din legaminte intrepopore.» Asia dice Edgar Quinet;... der cine mai tine minte ce spune acelluomu nebunu prin sciintia, nebunu prin geniu, nebunu prin credinti'a sea .iu ma­rirea gintei latine? Si câU ore se fia Românii, cari au cititu celle 129 de pa-

1rso

gine, scrisse cu litere de Iocu, prin cari acestu geniu m-a facutu cunnoscutilumei?

D'acumu unu annu, in fine, cându Domnulu Româniloru presiediu societateaacademica, cine mai sein ca ea s'a redeschisu in lun'a lui Augustu si ca Du­minic'a trecuta incheia lu.rările setle a.inuale ? Au lucratu membrii acestei a­cademie, au sspatu cu ternacopulu minjii si alIu inirnei acesti pioniari ai nationalitătii române, pentru a cauta perîasiele lirnbei, a le curati de nomolurile a­tâtoru secoli de barbaria, de sclavia :Ol de persccutări, ca astu-felu, redândule cursulu loru naturale, se rcdevie vechiulu si spleudidulu fluviu ullu Romeiorientale S'au coboritu si'n annulu acest-a pelerinii nationalitatii române dinculmea Carpatiloru loru, au revenitu in Daci'a de josu, spre a mai adduce oschintea in caminulu cellu mar." o petra pentru edificiulu nationale, si cinei-a mai Intimpina:u, cine i-a mai vediutu, cine le-a mai dissu acellu .Salve­allu strabuniloru?

Ministrii actuali, in locu d'a le deschide braeiele le-au iutorsu spatele, sichiaru in diu'a din urma a serbării, in diu'a darii de sema a lucrăriloru an­nului, in diu'a destinata pentru a le multiami de ceea ce au facutu, si a le uracalle buna si taria pentru lucrarile viitorle, ministrii le 'ntdrsera spatele, mi­nistrii fugira de camiuulu limbei, allu nationalitatii. Nici unu ministru, nicichiaru acellu allu instructiunei publice si a lu cultului, nu voi se Iea parte,s'assiste mucaru la marea solemnita te.

Si cu totl~ acestea, totu nu isbuti ministeriulu u face desi: rtulu in giurulu fo­cariului limbei nationale. Totu nu isbuti a face ~e fia urmatu de toti Românii.si sal'a cea mare a Academiei nu nmase nici d'astu dara golla de inimi române.

In aunulu acest-a program'a annunciă si discursurile de primire a trei membri noui in sinulu Academiei. Membrii cei noui sunt DD. Papiu Ilarianu, Mi­chail Cogalniccanu si Georgiu Sion. Couformu rcguleloru academice, membrii ceinoui pronuncia unu discursu, si uuulu dintre cei vechi 'i respunde. D. Papiusi-a allessu de subiectu pre Sincai, si D. G. Baritiu fu insarciuatu ca intimpi­narea. Discursurile celloru-alti m-mbri amănându-se pentru uuuulu viitoru,rsmase la ordinea dillei numai acellu allu Ii-lui Papiu si rcspunsulu D luiBaritiu.

Amu dissu si rcpctlmu ca, ori câtu de ulcerata de dcceptiuni ar fi Iostuiuim'a unui Romănu, cându a intratu in sara Academiei. de sccuru ea s'a vin­decatu, audindu pc DD. Papiu Ilariunu si Baritiu, si a essitu iubindu si cre­diăndu cu starui ntia in destinări te celle mari alle nati unii române. Nici pu­temu, nici este loculli ad se dămu sema despre aceste discursuri, cari nefacura se vcdemu din nou istori'a Româuiloru in fasele ci gloriose si durero.e,cari sciura se ne faca se rcgustămu si fericirile si durerile stramosiloru nos­tri, si ne arrettara totu d'o data si midi-ldoelc prin cari putemu cu securantiase invingcmu pe cei carii voru peirea nemului românescu. Totu ce putemu si

_.. 151

totu ce suntemu detori se Iacemu, este se dămu o scurta, forte scurta darede sema, ca astu-felu se cunndsca si se citesca toti Românii acelle discursuri,indata ce voru essi de suptu tiparu.

D. Papiu a vorbitu despre Sincai, despre educatiunea lui, despre vieti'a lui,si despre scrierile selle. Dar cine este acellu Sincai, voru dice multi Români,ca-ci puciul, forte pueini dintre noi 'lu cunnoscu. A fostu ciudata sortea llCCS'

tui Românu. Nascutu la 1753, intr'unu satu din Transilvani 'a, ellu fu ursitua sufferf tata vieti'a lui. Si de ce? fiindu-cii , in versta de 20 anni, si-a pro­pusu se consacre vieti'a lui unei singure idee, de care multi, farte multi din­tre noi aru ride, cându aru vede p'unu june c'ar adopta-o. Ellu si-a propusu.a face o calletorfa lunga, de la Decebalu si pina in dillele selle.•

Der care putere omenesca pete resiste unei asemene calletorfe?Aceea a unui Românu, care crede in marirea natiunei selle si 'u destina­

riie ei celle mari.Der Românii erau persecutati pe marte de Unguri si de Poloni, Acestia

au mersu pln' a scrie si tipari ca «trebuie se se stirpesca gintea Valachiloru.»«Der, dice Edgar Quinet, istoriculu avea se lupte contra a trei si patru ginti

«inimiee ; ellu trebuia se cuceresca adeverulu istoricu annu ,u annu, di cu di,• ca pe unu câmpu de batalia. ElIu se gasiă in făsii in istor.cii poloni, unguri,«austrieci, muscali, musulmani; era desfigurata de preventiuui, de resimtirnintc,«le uri. Era corpulu levitului sfasiatu in bucati si impartita la vecinii sei.»Nu face nimicu. Junele Sincai iubiă si credea, si atâtu fu d'ajuusu pentru adeveni unulu dintre cei mai invetiati barbati ai Europei din timpii sei, pentrua indura totu felulu de. prigoniri, insulte si 'ntemnitiări. si a isbuti se -innti­«de necontenitu firulu vietiei nationale, totu d'auna gata a se rupe, si u face.pl'ntru Românf'a ceea ce au facutu Muratori pentru Itali'a, Benedictinii pen­I tru Franci'a j ceea ce lipsesce astadi inca uiai multoru natiuni orgoliose de• trecutulu si viitorulu · loru.•

Imn avu ac-a pute-re uriasia, ca-ci iubirea ' lu fac/'a se presimta ca ellu va faceacelle lucrari ce, dice D. Quinet, «DU s'aru pute intreprinde si sfirsi d'unu«ouiu, fara unu scop'. allu provedintiei in privinti 'a poporului, pentru care elia-fura intreprinse •.

Sincai aduna materialulu si scrie trei-dinei de volume.•Ce s'a facuta, (ada­-uge D. Quinet), acea immensa collectiun? Ce mâna a u.. stras'o de la ori ce«ichiu ? Cine este acellu care are interessu ca comor'a unei ginte de omcui se-fia perduta pentru istoria, adica pentru civilisatiune ?

Cine? Ac<'Î cari au dissu inca din seclulu allu 15-leu si dicu mereu ca -tre-bue se se stirpesca gintea Vulachlloru.•

Acei cari, ceusurându operele lui Sincai, au scrissu:«OpUS igne, auctor patibulo dignus.••Lucrarea merita foculu si autorele spăndiuratori'a.•

- 152-

J unele Sincai intreprinse inca din versta de 20 de anni ar-ea uriasia calletorfa.Barbatulu Sincai indura tate persecutările, far' a siovat unu singuru momentu

in credintia sea.Si betrânulu Sincai, silitu de persecutatorii sei a âmblă din locu in locu, si

adese a. s'ascuude, calletoriă pe josu cu toiagulu in mâna si purtându in spn­te-i desagri, cari contineau tata lucrarea lui, vieti'a trecuta a unei natiuni in­tregi, si viitâriele ei dcstinări.

- «Pentru ce porti atâta sarcina in spate ?,' 'i diceau cei cari 'lu vedeaugârbovitu suptu acea povera. Si ellu le respundeă cu seninetatea ce da cre­dinti'a :

- .Acest-a este fetulu meu. Deca nu mi-a fostu russine a-lu face, pentru cese-mi tia russino a-lu purta?

Si ce inv-tiamentu ne mai da inca provedinti'a, geniuJu României?Sincai persecutatu 'si traiesce vieti'? intrega fugindu din satu in satu, si

purtându fetulu inimei lui in spinare ; Sincai crede si merge nainte cu taria.Sincai voiesce a publica o parte din scrierea sea ; o parte mai mica, tia

chiaru in limb'a latina. Censur'a respunde ca -opera merita foculu si autorelespendiuratori'a.• Sincai nu siovaiesce, si-si urrnedia callea.

Ur'a triumfa si dincollo de morminte.Sincai m6re la 1816, si pîoa la 1866 nu SP. scie unde a muritu, cumu a

muritu si unde sunt ossemintele selle, Der ce altu câstiga inimicii Româniloruprin acesta infernale persccutare, de cătu a se demasca in faci'a lumei? Ge­niulu Romaniei ne condusse la satulu Sinne'a, in nordulu Ungariei, si ne arretă

loculu unde repausa ossemintele lui Sincai. Stati, osseminte sânte, mai statiinca acollo, ca-ci in currendu sufflares tea, invetiamintele telle, o Sincai! nevoru face demni d'a le lua si a le adduce in ccntrulu României 1

Censur'a austro-rnaghiara nu lassa pe Sincai se publice operele sene. Maimultu inca: elle s'affunda toto si abia la 1853 se gasesce si se publica o micaparte, de câtra fostulu Domnu allu Moldovei Gregoriu Ghica, Una suta annideplini trecuta, ne spune D. Papiu Ilarianu, de la nascerea lui Sincai si pînalu publicarea acestei mici parti a operei selle, Si celle-alte nu scimu incaunde sunt inmorrnentate. Fii i r, se liniscitu, suifietu sântu allu marelui si a­deveratului Românu. Persecutările ce ai induratu ne arretta si ne voru arrettă

care este cullea prin care se deschide mormentulu in care strainii inimici ascundu natiunile. Fii liniscitu, ca-ci partea operii telle, gasita si publicata pe­ste una suta anni de la nascerea tea, ne face pe d'o parte se ne 'ncredintiămu

ca nizi unu seclu de persecutare nu pote opri lumin'a d'a se reversă, vieti'a d'atisr.I, dreptatea d'a triumfa; el' pe d'alt'a ceea ce invetiămu, din ceea ce a·­vemu de la ti Il e, ne va pune in currendu in stare se gasimu multulu ce nemai Iipsesce, si se fimu in stare se te audimu, se te 'ntlellcgemu iiii se te ur­mămu, suffietu sântu allu gintei latine din Oriinte l

- 153 -

Si cumu ar pute fi intr'a ltu-felu, cându din vtrfulu CarpatiIoru Tichindealune-a spusu ca, indata ce ne vomu desceptă si ne vomu cunn6sce pe noi insi­ne, vomu dovedi lumei ca, «ginte mai allessa nu va mai fi pe pnmăntu inain­tea nostra ? Si ne vomu descepră, vomu intiellege, vomu face cumu se cuvine,el-ci scimu ca Tichindealu a muritu otravitu de câtra Austro-Maghiari.

Si cine s'ar mai indoui ca nu pote peri natiunea româna din Oriinte, far' acade in sclavia t6ta gintea latina , cându istoriculu unguru Kovary spune gin­tei latine din Occidi nte C3 la 1789 •revolutiunea franeese nu gasi simpatbie decâtu numai la Românii din Transilvani'a.•

Juni Români din Paris, voi trebuie s'auditi mai bine acesta marturire a Ma·ghiariloru l Pentru voi. negressitu, o-a arnintitu D. Papiu lIarianu, ca-ci voi nu­mai puteti si trebuie se puteti face eunnoscutn Franciei aeestu adeveru, atâtude 'nsernnatu pentru noi, der si pentru dens'a. Voi, si numai voi veti ave pu­terea d'a face s'auda si se 'ntiellega Franci'a acesta mare marturire a inimi­ciloru nostri seculsri, ca-ci voi sunteti juni, si adeverulu si vietj'a prin junimai cu sema se propaga. Mai spuneri-i inca ca, D. Baritiu, in respunsulu seu,a doveditu ca Românii si numai Românii au intiellessu si au respunsu da ad6u'a proclamare a dreptului omului,» facuta de Franci'a in 1848.

Mai spuneti inca fratilcru nostri din Galli'a ca Sincai ne spune si Papiu neamintesce ca Românii SI numai Rornâ.uii de' la Carpati cutediara a dice lui Leo­poldu allu Austro-Unguriei, la 1791, ca ei ceru -drepturile pure si simple alleomului si alle cetatianului.»

Spuneti inca, totu voi si numai voi, frutiloru nostri din Galli'a si mai cuserna celloru din Itali'a, c'a sositu timpulu se cugete si se gasesca ce cautalegiunile romane la Dunare. Spuneti Italiei se se descepte si se veda ca, nu­mai cându era. tare in Oriinte, prospera, si ca se perdu, indata ce perdu firulului Traianu.

Spuneti si unor-a si altor -a ca reu va fi de noi, der reu forte si de (iensii,si mai cu sema de Italiani , de nu vom reprinde indata acellu firu, atâtu debine prinsu de republicele Italiei, si atâtu lh bine reprinsu si demonstratu deuernuritorulu Sincai. Ecca ce le dice ellu si loru si uoue :

•Cu luarea Qiarigradului s'a stinsu cu totulu imperati'a stramosiloru nostri,-care ei cu mai multa dreptate au câstigat'o pc sem'a nostra Cit pe a unorunepoti•.

D. Papiu, scârbitu peste mesura d'atâtea sufferintie, trecute si presinti, ascossu unu strigatu de durere f6rte mare: «Câti Români, disse ellu, suntasta-di, carii nu potu se privesca macaru Ia 'naltimea acestei idee- l

Asiâ este pentru noi, ca-ci asia este si pentru Franci'a si pentru Halia.Asia este, ca-ci firulu lui Traianu a fostu perdutu de Itali'a , si d'aceea insclavia zacă pin' acumu. Der Itali'a si Franci'a trebue. se reiea firulu, ca-ci nu

- 154-

elle mai potu voi se mai recada in selavia! Der Romani'a a regasitu firulu;l'a redatu nemuritorulu Sincai. D-Iu Papiu Ilarianu a dissu:-Spiritulu ten fia in midi-Ioculu nostru 1.Juni Români, asiă e ca este in midi-loculu vostru scellu spiritu? Da, asia

este, si d'aceea veti dice, impreuna cu Papiu Ilarianu, si 'n currându vetiface se dica cu voi Franci'a si Itali'a :

-O, geniu nemuritoru allu lui Sincail Tu care, inca nainte de 'nceputuluacestui seelu, ai strigatu, c'o voce potinte, ce resuna in eteruu in Carpati sila Dunare, in Balcani si 'n Pindu: - Fii ai lui Traianu, acest-a e Daci'a; dinnnufragiulu seculiloru ea pentru voi a scapatu; lumln'a, puterea Resaritului,voi sunteti.

-Ecca documentele originei, titulii nationalitatii v6stre j ecca terneiulu drep­tului si allu viitoriului vostru I

.Sementi'a neperit6ria a latinitătii, in noi tu ai re'uviatu, tu ai facutu Il serecunn6sce fratii din departare ce de multu 'si uitsssera unii de altii 1.

Totu astu (elu si alte diarie, si anume tote celle de presta Carpati.

xv.

SUBSCRIPTUR'A LUI SINCAI.

Vedi mai 8l1SU pag. 90. No. VII.

FINE.

TABLA DE J1ATERIE.

Discursut« de recepiiune allu D·lui A. Popiu Ilarianu. 1.Vorbele rostite de D. 1. Heliade R. . . . . . . . . . . . 62.Respunsulu D-lui Georgiu Baritiu. . . . . . . . . . . . . 63.Annesst la discursul,,, D-lui A. Papi« Ilarianu :

1. Cuventarea inainte a Grammaticei lui Tempea de la 1797 71.II. Carti manumissionali de 1'), 1721 si 1767 . . . . . . . . . . . . 74.

III. Scrissorîa D-ltJi Odobescu cătra D. A. Papiu Ilorianu .. . , 79.IV. Insciintiarea societatei ţilosoţesci a N emlllui rumânesru in ma-

re principatulu Ardclului, de la 1795 . . . . . . . . . . . . .. 83.V. Prefatiunea lui Sincai la Grammatic'a daco -romana de la 1780 86.

VI. Cartea lui Calnochi eătra episcopulu Bobu, de la 1784, pritJcare se dimittu din monastira, Klein, Peierlachi, Sincai si P.Maior, .. . ..•......... . ....•..........• 89.

VII. Cartea essemtionale data de Sincai, ca director«, la 1787, do-centelui scalei românesci din Eenesiu .....,. 90.

VIII. Actulu cercetarei [acute asupr'a lui Smcai la 11 septemurc1794 . . . . • ' , , ..•. , " 91.

IX. Represeniaiiunea episcopului Bobu cătra guvernu 1 din 15 oc­toore 1794 pr in care propune lJ1';l Taiu in loculu lui Sincai ;si respunsula guvernului, din 18 octovre 1794:, prin care seconfirma Tatu de (Zirectore interimariu 103.

X. O scrissoria a lui Sincai căira Bobu, din 10 augustu 1795 . 103.~ 1. Elegi'a lui Sincai, . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . 104.

XII Lista autorilor« citati in Chronida lui Sincai . . . . . . . • . 127.XIII. Quinet despre Sincai . . . . • . . . , • . . . . : . . . . , . • . • 134.XIV. Diariele române despre siedinti'a publica a societatea acade-

mice din 14 septemvre 1869. , . , . •......•.. , .. , . 138.XV. Subscriptur'a lui Sincai {ac-similata prin xylographia: . ,. 154.

ERRATA CORRIGEPllg. JiD.

7 21 tierreln tierrele13 2 1795 17951

. 15 Dat. l. 13 13 si 1423 Dat. 1. 2 1804 ]80523 Dat. 4. 8 1714 171524 Dat. 3. 1365 136325 DOt. 2. 6 1365 136345 Dat. 2. 2 822 1182251 ultima stilului stilulu58 DOt. 2. ultima 40 49

128 28 ntemir Cantemir128 30 Cageminum geminum.