ORADEA-MARE (N. VÁRAD) j 3 septembre st. v 15 septembre st. n.

Ese in fiecare duminecă

Redacfiuiiea: JVf. $6. Strada principală 375 a.

I I

A N U L XXXI. 1895.

Preţul pe un an 10 fl. Pe '/, de an 5 fl.

Pe '/« de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei

C o m ó r a.

inclus. De bradi 'nalţi

ziduri bëtrâni

WM cetate ademcnitóre de verdejă, cu pajişte fragedă de pr imăveră ; ici colea câte un brădeţ tiner

<m~ ionneză un con verde -^V^slugesc câte vedi cu ochii,

? verii lor, fagii, ce tot mai * sus şi mai sus spre cer

caută. La o par te spre apus se ridică betrănul Coştila, cu tur-nurile-i trufaşe, cu sleguleţe de jnepi, cu afundături 'nnegrite de fumul vreniei, tăcut ca o ce­tate pustiită de duşmani , dar tot măreţă, tot neplecată, tot privindu-te cu dispreţ- Pa r ' că din el resună glasul poetului :

• Numai omu-i trecător Pe păment rătăcitor, Iar noi locului ne ţinem, Cum am fost aşa remânem».

La piciórele-i se 'ntinde a r ­mata de fagi, tineri brădeţi, ce par ' că anume stau la adăpost , in t imp ce maturi i s'au cobo-rît departe in vale să dea piept cu omul. Şi sórele spre apus , par ' că nesăturat de acesta bo­găţie de verdeţă, se furişeză prin Valea-Cerbului şi radele-i strâlucitore a runcă o mrejă au ­rie pe cóstele mai jose ale Coştilei.

E linişte, nici vént, nici şuer de maşini, nici glas de om, nimic ; tăcere ca in mormânt. Şi in asta tăcere adâncă, in astă frumuseţe fermecătore, pe care graiul omenesc inzădar se încercă a o descrie, tu, om trecător, jucăr ie a intemplărilor, simţi aceea ce se numeşce noţiunea vecîniciei.

— Da. e frumos Coştila, sunt frumoşi munţi i şi câte comori n 'au intr'enşii, — îmi dise moş Oplea, pr i ­vind la ei cu j ind.

Pe faţă citiai gelosia ; clătinatul lui din cap iţi

dicea : „ stau aşa

Statua lui Heliade in Bucureşti

Eu copilul de odinioră, am imbëtrâni t şi ei şi vor sta încă mul t ! "

— Cum, dar cine să fi pus óre comori in ei? — Hei! c ine ! N 'avut cine, credi? Dar pe aci in-

tr 'o vreme se ascundeau hoţi de ăi mari . Pe aice erá drumul negustorilor şi boierilor la Braşov. Hoţii le tri­

miteau respuns tocmai pe la Bucureşci, că la cutare di Şi la cutare loc să le pregătescă atâ­tea şi atâtea pungi de galbeni. Şi boierul séu negustorul pe care cădea pëcatul, decă-i mai erá drag să trăescă, n 'avea ce să facă, la badea trimitea ba­nii. Apoi hoţii ascundeau banii prin găurile munţ i lor ,pr in locuri neumblate . Cu vremea unii muriau, pe alţii îi p r indeau şi banii au remas in séma celui Necurat, cruce de aur cu noi !

— Ei, şi n'a aflat nimeni vre-o cornoră de acestea ?

— Cum să nu afle ! Au aflat, dar nu-i procopselă de aşa bani. Unii se smintesc, alţii mor. Bună-oră a fost unul la Sinaia, a găsit o cornoră. Mai avea, credi, cineva bănet şi case ca densul ? L'ara apucat gol ca degetul, şi aşa de-odată, cine mai eră ca densul! Şi u i te ! nu s'a ales adi nimica, până şi némul i-a pierit!

Dicènd acestea îşi suflă pe d 'asupra palmei inălţând o in sus, ca să ara te că d u p ă cum n 'a remas nimic in palmă, tot aşa şi din averea celui ce atlase comóra.

— Dar de aicea din Buşteni n'a găsit nimeni ?

— Ba da, a fost unul Ilie. De felul lui erá V e ­nalot -. Se spune că umblând el intr 'o di aşa cu frate-seu, pr in munţi , s'a resleţit unul de altul. De unde şi până unde pe Ilie l'a pr ins un s o m n : cădea d 'a 'np i -ciórele, nu alta. De, se dice că el se tot rugá mereu la Dumnedeu să-i ara te o conioră. S'a culcat Ilie, că

3t;

422 F A M I L I A Anul

nu erá alt chip, şi a adormit in pădure. Şi iată că i se ara tă in vis Arhanghelul şi-i dice : „Du-te in cutare loc, la atâţia paşi d'aicca, după stâncă şi voi găsi bani mai mulţi decât îţi t rcbue, dar să înzestrezi doue tete sërmane" . Cum s'a trezit el, s'a dus, cum îl invitase ângerul, şi ţ inendu-se de jnepi s'a plecat aşa peste stâncă şi, când s'a uitat a vëdut in gaură risipiţi o groză de bani . Fuseseră intr 'un burduf de capră şi, cum putredise burduful, ei se imprăşciaseră pe jos. A stat el, Ilie, cât a stat cu ochii holbaţi la bănet, par ' că nu se mai indura să plece şi să se despar tă de ei. Să-i ia, nu avea cum ! A tras cu cârja un irmilic, apoi s'a gândit să mergă acasă să-şi ia dăsagi şi să-i care incet, incet, să nu se bage de séma. Mai la vale a tlat şi de fîate-seu, dar nu i-a spus nimica de comoră. A doua di s'a dus singur, a căutat fel şi chip, el venător crescut pe stânci, care cunoşcea mai fîe-ce colţ din munţii noştri de la Morarul şi până la Jepi, n 'a mai pu tu t nemeri ! Pace ! par ' că intrase in pâment , par ' cà se prăbuşise peste nópte cu colţ cu tot. Şi a umblat el sëptëmâni intregi căutând ; a spus pe u rmă şi la cârciumă, s'a dus cu alţi venători : nimic ! Nu s'a mai aflat nici in d'iia de a d j . Vedi, pe el l'a cercat ângerul când dormiá şi când l'a vëdut atât de lacom, că nici măcar lui frate-seu nu-i spune, i-a luat darul şi din asta i s'a tras şi mórtea bietului llie.

Cum adică i s'a tras mór tea? N'a pu tu t alla co-móra şi p a c e ! înainte nu trăia şi fără atâţia b a n i ?

— Aşa, dar s'a betejit, s'a prostit, tot gogiâ, nu grăia cu nimeni şi 'n câteva luni, sërmanul a fost gata. Şi ce odor de flăcău ! Pa r ' că-1 vëd acuma : inalt şi ocheş, se dedeau fetele 'n vént după el. Avea nişte ochi de te sorbiâ, când se uitá la om. Plângeau după el fetele de se prăpădiau. Géba, nu-i nimica mai sfânt decât munca omului ! Ce câştigă omul cu munca lui, aceea se pr inde de el. încolo : ba ram vine, hararn se duce. Ce lucru póté fi mai blăsternat decât comóra ! Cât sânge nu s'a versat pentru ea, câţi copii n 'au re­nias prin uşile ómenilor, câte suflete nu s 'au dat dia­volului pent ru bărănitul ăla. Şi mai la u rmă e şciutcă tote comorile sunt sub stăpânirea Necuratului, cruce de aur cu noi! Bietul Ilie numai unul a luat şi s'a smin­tit ! De aceea ele nu se vëd t^liua, ci numai nóptea. Necuratul caută cum ar momi sufletele.

Lumina sórelui tot fugiá prăbuşindu-se după' cós-tele munţilor. Sus se intindea albastrul senin pe care fugiâ piripilul crai nou. Verdele pădurilor se tot in­cludea acoperi t de un voal alburiu ; pe Valea-Cerbului se ancjiá vijiitul copacilor ca o apă ce ar curge cu zor la vale. Frundele uscate foşniau sub picióre, palate fu­murii amăgiau vederea in zarea depărtată a pădurilor, tot mai scurtând din cale, cum speranţele ne scurteză vieţa şi ne ademenesc să ne grăbim pe povîrnişul vieţei.

SOFIEA NĂDEJDE.

WÊÈÊÊÊÊÊËÈÊÊÊÊÊÊËtï H trîirt: rí: rfí : i : ; 0 : - H l $

C u g e t ă r i . Progresul, in tote genurile, e proba şi rësplata

silinţei.

O tinereţe fără amor e ca o dimineţă fără sőre. * •

Se póté to tdauna invinge mai uşor deprinderile rele adi decât mâne

Adio locului m e u natal

jemâi cu bine, sat iubite gv j i In care m'am născut pe lume: j ^ l n tine las o-mamă dragă " Un tală, fraţi şi casa 'ntregă,

In care dile fericite Mi-au fost vieţa mea şi glume!

De-acum n'oi mai avé mominte Ca cele ce-am gustat sub sculu-ţi: Să vëd in dori eşind un sóre, Iar séra luna gânditore, Şi di far' nori pe ceruri sfinte Şi nopţi cu stea vestind trecutu-ţt.

Remas bun şi ţie livadă, In care eu prindeam la fluturi Şi vesel me jucam cu soţii De joc şi-apoi cântam cu toţii Dulci cânteci şi făceam paradă, Când frunde cad din plopi de-i scuturi

Voi munţi cu văi desfătălore De cumva-,ve voi tluce dorul, Cum voi pulé 'necá durerea Ce mult îmi va secă puterea ? Cum vui opri a mea plánsóre Şi lacrimilor mari isvorul ? . .

De ce-a fost scris in cartea sorţii Să las a vóstre văi plăcute ? De ce să nu mai simt mirosul De flori, ce ve. erau prinosul ? De ce să ve lipsesc ca moiţ i i? Nu póté, ce-i. să se strămute.

La călelori răpiţi de dragul Priveliştei incânlătore. De-or intrebă, că óre cine V a îndrăgit inai mult ca mine, Le spune-ţi, munţi, la tot sirégul Că nu e nime pe sub sóre.

Aminte să mai aduceţi Şi voi, dumbrăvi, cu umbra desă Că am şerjut sub niândri-ţi cetini Incungiurat de dulci prietini ; Adio, când ye die, îmi duceţi Cuvêntu 'n zarea ne 'nţelesă !

Isvóre reci cu limpedi ape Ce tremură curgênd pe prunduri Să nu uitaţi cu ce plăcere Priviam la voi stând in tăcere, Şi admiram cum vreau să sape A vóstre unde mari afunduri !

Voi paseri de prin codrul verde Când îmi veţi mai cântâ-aşa dulce? De nu in ţera depărtată Aici nici când .şi nici udată Şi nime n'o să me desmerde Când lebede merg să se culce.

Anul XXXI. F A M I L I A 423

Se duc in stoluri rûndunele. Cu ele merg şi eu deodată Dar vor veni in primăveră Iar in iubita-mi, dulce ţeră, Eu n'oi veni 'n dilele mele. Nu, nici odată, nici odată.

Adio ! dar vo ijic la Iote. Voi munţi durerea mea ve(i şci-o Căci codrii-i va străbate vOntul Ve va aduce 'n grab' cuvèntul Şi din al vostru sin va scote Echou la ultimul adio! . . .

Caianul-mic in 1 septembre 1895. P. O. BOCCA.

Respuns la cele ce spun duşmanii femeilor.

XIII.

Í$jÉ|cestea tóté : părţi din natura femeei, din natura iubirei, din na tura omenescă, precum şi caşuri

'"'Jiu c l i n v i é ! a ş i impregiurări învelite in ţeseturile lor %P — anume le am votat spre a puté respunde mai

L in special la învinovăţirile ce se aduc . Astfel fiind î ara luat in vedere aşa cum e lumea, nu cum ar

trebui să fie; desecând cu destulă neşciinţă, precipitare şi nedibăcie, lucruri pentru cari ar trebui studiu înde­lungat, dar faţă cu cele de care suntem acusate nu pu-lem tăcea şi fără de a ne arogá óre-care pretenţ ie , am judecat lucrurile, după adeverii ' ce ni se pare că-1 vedem.

Domnilor le place a spune că femeia e r e a ; ei bine, astfel le-o dăm şi noi, pe partea ce nu Ie place, las să spuc şi mai departe că e rea . . . Nici un bărbat nu va spune că femeia c decât densul mai bună, acesta se trage de prin biblie, de când primul pëcat tot in spatele Evei l 'au aruncat , ca să şi lepede pe cineva sarcina şi să scape de or ce respundere ei — las să fie — noi nu ne dăm intr 'o parte, vrednice suntem să-1 pur tăm şi să luptăm . . . dar decă am voi să com­parăm bunătatea bărbaţilor cu a femeilor, de sigur că n 'am mai puté gali enumerând tote acele virtuţi ale femeei, de când e lumea şi până adi, care au făcut omenirea, ea urnind greul şi făcend temelia casei ; ân -gerul binefăcător .şi isvorul de fericire al familiei, ea a fost acea care cu cea mai mare abnegare de sine ş-a sacrificat t inereţa şi vieţa, intru ingrigirea ei faţă de bărbat şi creşcerea copiilor, pe când el a fost intot-dauna egoist. Chiar şi invenţiunile cele mai mari de civilisât ie in anlicitate, femeia le-a făcut, precum : zidi­rea de case, carul seu trăsura, unelte, imblândirea ani­malelor, luciul câmpului şi alle lucruri delicate, lucruri cu capul — e constatat, asta se vede in mitologie, ce rol mare ocupa fiinţa femeiescă ca binefâcătore a ome-nirei, in Dumnedeirea anticilăţii şi atributele ce i se dădeau ; de sigur că nu degeba şi deiţa inţelepciunei, tot femee a fost. Bărbatul umblă mai mult la vênâ-tóre, la resboi, venind acasă numai ca un musafir unde tote trebuia să le găsescă gata, in astfel de impregiu-rări, el nici nu putea să-şi eserciteze intr 'a tâta mintea sa. Tot ce menţ ionăm aice, e de omeni competenţi con­statat.

De asemenea se pote constata, că femeia a fost şi este partea cea mai credinciosă din omenire cu tote că cea mai atacată şi cea mai espusă este ea ; şi ar puté să facă multe , fără rea voinţă numai prin încân­tările ce o ademenesc şi se intrebuinţeză de sute de bărbaţi faţă cu una singură ea — să vedem inse care bărbat va spune că i-au cădut femeile silă, din contră ei singuri cea mai mare silă îşi dau ca să le facă rele şi tot dlor mai au încă asupra femeilor gură ; dar cât se luptă ea cu dânşii, câtă tactică intrebuinţeză pentru a-i înlătura, asta nimica nu insemneză; am vedé cum ar fi ore decă am schimba rolurile ? Dsale le-au fost femeile prin atâtea mii de ani ca nişte copii, in mână — decă au fost aşa de trebă puteau să le facă aşa cum au vrut, n 'aveau decât să mergă cu esemplu bun înainte . . . Nu vrem să ne ocupăm cu moralitatea dlor nici să le punem in sarcină câte ni le spune istoria chiar despre cei mai mari filosofi şi moralişti cu So-crate in cap.

s** Cu tote că in cele ce s'au spus pân aici, au in­

t ra t destule ce pot servi ca respuns la acusările făcute, vrem inse a luá cât mai pe scurt şi unele din punctele principale in parte .

Astfel îndată după punctul ce dl Simu aduce cu Pederzani , induce vederile lui J J. Rousseau cu carele suntem in totul de acord. Acesta rjice că : bărbatul va fi aceea ce femeia va face din el — la care dl Simu face observarea că bărbaţi i sunt rei şi lumea e neferi­cită pentru că femeia îi dă impulsul a ş a ; séu cel pu­ţin aşa se inţelege după învinuirile ce se aduce faţă do femei. J. J. Rousseau erá un idealist şi acesta de sigur, din contactul femeilor nobile ce le-a intèlnit : cât de frumos purta el amorul seu platonic cu dna D'Houdetot şi ce frumos ne descrie in romanul seu pe sublima Hcloisa ; cum analiseză el de bine sufletul de femee alăturea cu al seu. — De sigur că n u or ce fe­mei pot simţi şi inspira astfel de amoruri , de aceea nu póté fi nici lumea totă aşa de fericit influinţată.

Cu totul in oposiţie acestuia stă sensualul Emi-nescu, a cărei femei au aşa creşcere incât in poesia ce ne-o descr ie : „avend minţile uşore, fac din ochi la b ă r b a ţ i ' . . . de sigur că cu aşa societate de femei nu le vei rădica şi puté menţine la ideal, t rebue să vedi lumea pe par tea cea mai rea : de acea şi el cu totă filosofi a lui nu a Iras decât la pământ 0 femee mai nobilă chiar decă ar fi intèlnit, nu ar fi fost in s ta re să-1 influinţeze când era prea târdiu.

Mai depar te , ne spun domnii că femeia e capri-ciosă — şi acesta de sigur aşa t rebue să fie pent ru că nu a re vederile destul de limpezi, ideele, principiele destul de formate, ceea ce arată de ce mare scădere e o astfel de femee şi pentru bărbat ; din causa acesta şi gândurile lui se vor vicia pe câtă vreme va fi ea a ş a : ea e serele care atrage, centrul după care el se inverteşce — creerul lui e mai desvoltat in gândire şi precis in principii pentru că are cultură, dar totuş fe­meia prin puterea ei va fi in stare a-1 abate şi influ-inţa, cu atâta mai reu decă ea nu va şei cuviinţa şi binele ci îl va trage spre reu. De sigur că tinerul care a avut ocasie să se desvolteze in societatea femeilor de condiţie bună . se va fi desvoltat altfel decât acela ce va creşce intre spini. Bărbatul va fi aceea ce-i plăcea femeii cum rjice J. J. Rousseau ; iată şi causa pent ru care lumea d u p ă cum o constată dl Simu forte bine, nu póté fi destul de fericită ; şi a n u m e pent ru ce? pen ­tru că femeile n u au cunoşcinţele şi instrucţie cuvenită

424 F A M I L I A Anul XXXI.

care să le ridice la înălţimea lor ; bărbaţii cari şciu să ceră atâta de la femee ! ar trebui mai intői să-i dec mijlócele de a o puté pune pe femee in posiţia de a face fericirea lumei şi a-i mulţămi. — Apropo de a-césta mai venim cu respunsul şi la u rmă.

*** Un singur poet e gingaş şi bun, ia partea ndevë-

rului şi a femeei, faţă de o bietă fală închisă pe vieţă lângă un bë t rân şi condamnată de societate a-şi pierde flórea şi t inereţa fără de a şei pe lume ec-i dragostea, ce-i bucuria — îi dice cuvintele u rmä to re :

• Poţi să cadi fără mustrare, ale tale dulci pëcate Negreşit că şt de omeni şi de cer vor fi iertale<.

De aici se sterneşce furtună intregă, bărbaţii vreu cu or ce preţ să-şi apere costa — adecă păstreză dlor moralitatea femeei ; — ea să sufere Iotă vieţa par ' că mai are de trăit odată pe lume, or cineva o dospăgn-beşce că îşi va sfarmă inima — femeia sà lie numai sclavă ce să servescă de podobă la carul lor, iar ei să-şi potă face in totă voea şi ocrotiţi de drepturi le ce-şi dau, tote gusturile pe unde ar vré — lor li se iertă tote, numa i femeia când vine a-ş cere dreptul la vieţă, e înjosirea s a ! Sunt de tot prea egoşli domni i ! Decă n ' a r fi aşa, nu s'ar pierde atâtea vieţi şi atâtea crime nu s'ar severşi, cu tote sforţările ce-şi dau intru a face pe alţii cinstiţi. E o nedreptate prea mare in asemenea caşuri — pe când unul din buecie pole să facă răsipă in tote şi lues, celalalt să poste lângă den­sul otrava decă nu a putu t lupta peste puterile sale şi a fost jucăria naturei . De altmintrelea aşa cum se dă tonul şi cum e lumea, tóté le poţi face, numai cât să nu te şcie nimene, şi n u superi societatea şi să nu lipseşci de respect la bărbaţi . — In privinţa acesta adi se practică mai bine decât or când legile lui Licurg : să furi dar să nu te pr indă. Şi in caşul acesta al nos­t ru , se vede că se practică de prin vremile cele mai dedemult , căci faţă cu slăbiciunile ómenilor ce vecinie vor fi in omenire altfel n u se póté — aceleaşi cuvinte le-am audit din gura unui bătrân care trecea ca fără petă model de virtute şi de isteţime, dar intre prieteni impărtăşia din principiele şi înţelepciunea vieţii sale ; astfel el dicea : „ce am făcut, n ' am gândit a ş a : Ddeu din cer me vede — el să me judece — dar omenii nu . Se vede că, ca şi demult , şi astădi omenii nu me­rită să şcie adevërul , căci nu sunt in stare să judece şi e forte cu drept dis : pot ei şei inima şi starea a l ­tuia, ei nu pot judeca decât după unele impregiurări generale care le- ating simţirea şi mintea lor.

Tot aice stă şi pëcatul dlui Vlahuţă. Dsa ca mai tiner, de moda de astădi, neiniţiat in legile şi misterele lumei, a fost cu sufletul curat ; a spus lucrurile din sinceritate ; ceea ce lumea ipocrită nu-ţi póté iertă şi te pedepseşce indată , aducendu- ţ i aminte de legi mai în­ţelepte ce se prectică in lume, cum e proverbul ger­man : decă nu ai făcut dîră, n 'are nime dreptul de a te pîrî. Acesta de sigur pentru că nu a venit timpul acela visat, in care să se respecteze tot ce e adevër şi să fie sfânt ce e natural ; căci a crede precum spune dl Simu că prin aceste versuri dl Vlahuţă dojeneşce încă şi mai reu decât pe femee, atunci ar trebui să-1 dojenescă mai bine pe Ddeu, de ce a făcut lumea aşa ; séu nefiind sincer şi scriind fantasii, ar fi trebuit să mergă pe căi nenaturale , forţând la ascunderea adevë-rului şi aducênd degradarea omenirei. Cel mai bun lucru inse erá să tacă; lumea e frumosă aşa lustruită

pe din afară cum este, ce foeşce pe din l ăun t ru acea n u şcie n imene — e ca şi mërul cel frumos şi plin de viermi, dar decă a r suferi să constatăm interiorul, să pipăim secretele ce ne lovesc intru atâta urechile, de şi n ' a u nimic in sine de nenatura l şi îngrozitor — 1'nui pute opera şi măcar o parte, pen t ru ca să dee ródo, ar scăpa.

Se vorbeşce că acele versuri ar aduce dcmoral i-saţie — dar să se ia omul cel mai simplu din popor şi încă va înţelege că decă e intr 'a tâ ta deosebirea ini re o fată t ineră şi un bëtrân, casă fericită nu póto fi : dór decă cine şcie ce consideraţii o îndemnă pe fală şi de sine se simte fericită, or in adevër îl inbeşce. Aceea din caşul nostru de şi l'a putut alege singură, dar ce alegere póté să facă o copilă de 15—16 a n i ! A putu t tare bine momentan să-i placă pent ru o vorbă ademeni tóre ce in naivitatea ei o a încântat séu pent ru o bombonieră frumosă ce i-a adus , fără de a fi in stare să pricepă mai departe séu să potă să iubescă in acel moment inima sa. La mul te nu li e îndestul instinctul de apërare , pent ru a respinge imediat aceea ce nu- i convine ; cum se vede acesta la omenii mai de jos ce trăiesc mai conform cu na tura , o astfel de fată va plânge indată, va ocări, îi va face fel de fel de şi­cane, că s'ar duce el singur in lume, la noi creşcerea te înduplecă a vedé altfel t ó t é ; de a face voea pă r in ­ţilor, şi din politeţă, din bunë ta t e ţi se pare că iu-beşci şi primeşci totul de b u n . Şi chiar atunci când instinctul îţi spune, când de la început nu poţi pe ci­neva suferi şi ai fugi de el in totă lumea, ajungi pe u rmă din depr indere a-1 iubi, dar cu tote acestea la cel mai mic cas diversităţile se vor ară ta şi va fi vai ş -amar când vor veni ciocnirile ; cause neînt rerupte in căsătorie de neregularităţî şi nefericiri.

*** Cât despre dl Coşbuc, cea ce ne spune in ale

iubirei :

Că odat' a fost ea numai Marie pe pâment, Dar că de milióne de ori e Magdalena Vampir când te inbeşce şi 'n ura ei hienă, Un demon . . . etc.

Dsa după cum audim e încă prea t iner şi de aceea nu póté avé destulă esperienţă, şi apoi e realist ca şi ceialalţi, astfel că găseşce iubirea numai aşa cum o caută, n u a re destulă răbdare a încerca şi altfel de iubiri ; o iubire mai ideală, mai mole, in vêrtejul ac -ţ iunei in care este l 'ar enerva, de acea nici nu se póté atinge aşa ceva de dsa ; neavênd lumea de astădi sens pentru dragosti ideale ; sentimentele acestea sunt date mai mult la femei, şi numai in frageta t inereţă le a re şi bărbatul seu şi mai pe u rmă decă e dispus a ş a ; . — iar unele femei de prin oraşe mari, despre care se vorbeşce, formate de bărbaţi d u p ă cum ei vor, nu dau mesura femeilor in general.

E L E N A V O R O N C A .

« « C« O <& » • • « • » «St» » •*-> •*•> • »

Intre doctori şi pictori e o mare deosebire : cei dintêiu îşi acoper prostule cu păment , pe când ceia­lalţi le espun vederii tuturor .

* Omul de adevera tă valóre ne sileşce să-1 ascul­

tăm, când e lângă noi, şi să cugetăm după ce plecă.

Invetătura e podóba bogatului şi bogăţia săracui lu

B i $ m a r c h.

426 F A M I L I A Anul XXXI.

H a o s .

Hmmeni nu şcic ce me munceşee «jii» Dc-atâta vreme fâr' de repaos, j j^Căc i al meu suflet esle un hao * Unde gândirea se rălăceşce.

Esle ca lacul, la suprafaţa Klein albastru, calm şi pi'ofnnd, Nimic nu-i schimbă limpedea faţă Inso noroiul este la fund.

Şi dé< ă 'n suflet cobor privirea Nu me reaflu cel de-altă-dală, Căci unda vieţei e turburată Şi e 'n adâncu-i nenorocirea.

C l N C l N A T P A V E L E S C U .

Isus şi cei doi iubiţi. De Armand Sylvestre.

I

Şoptea e liniştită, o nópte de Judeea in vremea t J l ^ f c r e d i n ţ e l o r naive inse şi a speranţelor porni te

spre viitorul misterios prin graiul neuitat al p ro-Cşjfeţ i lor . 0 nópte senină şi făcută din liniştea tu-

J V g turor lucruri lor ! 4 ' In aerul lin stelele nu scânteiau, ca şi cum

in ochii lor nemuri tor i ar ti t remurat lacrimi. Ele păreau mai mult nişte eue mari de aur sus-

ţiind un uranist de azur întunecat , d 'asupra 1 urnei in-genuchiată pentru o rugăciune mută. Din coşurile ca­selor se suiau palipitând in umbră , fumuri depăr ta te , ca şi cum pămenlu l ar fi fost numai o cădelniţă mare, şi frundele sycomorilor erau legănate de adieri a rmo-nióse rëcorind astfel lucrurile obosite. Pămentu l eră cald încă din pricina arşiţei de peste di şi in aer se inălţau miresme, miresme uşore, in cari treceau sufle­tele florilor morte.

Şi amêndoi se puseră jos lângă un isvor şi plân­geau fără să dică nici o vorbă, amestecând plânsul lor cu surisul nesimţitor al apei . Cum nu erau fericiţi decă se iub iau? Vedi că intre dragostele lor se pusese fatalitatea şi-i împiedică de a face o singură fericire. Amêndoi erau tineri, ea erá de o frumuseţe uimitóre, şi amêndoi iubiau pent ru intêia oră şi iubirea îi făcea să cunoscă intêia suferinţă.

P e el îl chema Noftali şi pe ea o chema Lia şi amêndoi erau din triburi rivale, despărţite de ura din­ire părinţi . Şi de aceea fugiseră împreună, cam fără să şcie încotro se duceau, şciind numai că se duceau îm­preună .

Cu durerea in inimă dar şi încântaţi că şed ast­fel unu l lângă altul, îşi spuneau că nimic in lume n ' a r pu té strivi lanţul care le mângăie şi le indurerá mise­riele. Şi izvorul părea că le dă dreptate .

Cine i-a vëdut astfel, aşa de bine făcuţi pen t ru comuna fericire care fugiâ din naintca lor, i-ar fi pis-inuit şi i-ar fi şi plâns.

Manile lui t remurau de fericire când mângâia lungul për al iubitei sale care strălucia ca argintul la lumina lunii, şi buzele ei se apropiau, fără să se at ingă ca doi trandafiri pe cari adierea îi plecă pe unu l spre

altul şi care-.şi schimbă numai a rama lor pe t run-dëtore.

— Te voi iubi până la morte ! îi spunea el cu o voce pe care numai ea o audia.

— Până când voi muri te voi iub i ! îi respundea ea lăsându-şi şi mai mult capul pe umerul lui.

Şi, tàcênd amêndoi , se gândiau că numai un Dum­nedeu i-ar pu té scăpa de suferinţa acesta grozavă, un Dumnedeu mai bun decât Jehovah cel fioros care, chiar de la începutul vécurilor, a făcut ca iubirea să fie o pedepsă.

Impregiurul lor părea că se induioşeză tot şi nu şciu ce milă a naturei îi invëlia pa r că cu musici com-pâtiinilore in cari cânta speranţa , speranţa iubirii inăs-cute, astfel cum îşi o inchipue cineva când iubeşce pent ru intêia oră.

Şi tragica lor copilărie erá amestecată cu copilă­rii ca haz. El a d u n a una câte una foile unei zambile pe cari le rupea ea incet cu degetele-i albe subţiri , şi le punea pe sînul lui după ce le săruta . Erau cu la­crimile in ochi şi cu tote acestea îşi zîmbiau şi uitau in bucuria lor că sunt împreună, că póté un vecinie adio îi aşteptă in pragul fericirii lor.

Amêndoi s imţiră ce odată u n sgomot. Harpe vibrau, sfeşiind tăcerea cu gemetul lor ascuţit. Şi gla­suri d 'ceau un imnale a cărui vorbe n u ajungeau până la urech ia lor.

Se uitară, ingrijaţi şi miraţi , in partea de unde venia sgomotul şi vedură apropi indu-sc umbră mare după care u r m a un nor de praf ce se lăsă indată in jos ca valul unei mări care se pololeşce când se iz-beşce de mal.

Curiosilatea îi făcu să sară din locul lor, ţiindu-se îmbrăţişaţi încă o rupserâ d'a fuga ca nişte copii sbur-dainici spre cântăreţii aceia.

II

Erá uri coilej pe care nu s 'aşteptau de fel să-1 vedă. BCtrâni cu barba albă care le a terná peste rochii cusute in flori, mergeau pe jos. cân tând cântice de slavă, in u rma lor veniau robi cari ţ ineau de căpăst ru cămile şi catâri încărcaţi cu tot felul de lucruri de ar­gint şi de a u r cari străluciau ça şi cum ar fi cărjut din cer stele mici şi s 'ar fi agăţat pe ele. Şi in cădel­niţe grele de argint a rdeau smirnă, reşină profunată şi cinamul cari de şi nu luminau d r u m u l , îl umpleau inse cu un miros de biserică, ca şi cum se făcuse vre-o jertfă.

Lia indrăsni, ca niai intêiu, să s 'apropie de băr­batul care părea mai blajin pen t ru cei umili şi să-1 întrebe unde se duc ei astfel.

Bëtrânul îi respnnsc blajin : — Noi suntem Magii cari venim de depar te ca

să ne închinăm la Bethléem unui Dumnedeu nou care s'a născut acum şi spre care ne călăuzeşce stéua acesta, de când am plecat de acasă de la noi .

Neftali se uità in par tea unde a ra t ă degetul bă­t rânului .

Privirea lui inlêlni p 'a Lii şi amêndoi , cu aceiaşi mâhnire , vedură că stéua acesta n u erá stéua in care se încrucişau, in fiecare nópte , gânduri le lor de amore -saţi. Fiind că o superstiţ ie tot aşa de veche ca şi lumea, face pe cei ce se iubesc să-şi alegă o stea pe cer şi de la care aşteptă v re -un ajutor misterios.

Şi amêndoi se gândiră astfel „Un Dumnedeu nou !" — Ne daţ i voe să ve înso ţ im? întrebă Neftali.

Anul XXXI. F A M I L I A 427

Bëtrânul se sfătui cu tovarăşii sei cari — fără să-i potă aucji cineva ce-i respundeau — dedeau din cap legănându-şi bărbile până peste brâiele lor cusute cu aur şi cu pietre scumpe.

— Aveţi vre-un dar bogat ca să-1 daţi aceluia care aşteptă închinarea nos t ră? întreba in sfârşit bă­t rânul pe cei doi tineri.

— Nu avem alt dar să-i ducem decât dragostea nostră d'se Neftali.

Şi florile acestea ! . . . dise Lia despr inzând din për câţiva trandafiri veştejiţi din pricina sărutărilor iubitului.

Toţi bëtrânii se str îmbară de ris când audiră vor­bele acestea.

— Mëi copii, rîdeţi de noi ! d ' s e bëtrânul care vorbise intêi cu Lia. Se vede că voi nu sciţi cine sun­tem noi ! Noi suntem puternicii, invitaţi i şi înţelepţii ! Ce ar căuta doi nebuni ca voi intre noi ? Dragostea vostră şi flori ! Ce ar face un Dumnedeu, rogu-ve, cu nişte daruri aşa de neînsemnate ? Noi îi ducem lădi de metalele cele mai rare lucrate frumos de lucrătorii cei mai dibaci şi aromatele cele mai preţiose pe cari le am descoperit. Fiind că noi suntem omenii pentru caii firea nu are taină ! Remâneţi sânetoşi !

Şi cortegiul, care se oprise un minut, porni iar r i tmat uşor de paşii grei ai ómenilor şi animalelor. Neftali şi Lia îi lăsară să plece şi, cu fruntea umilită, remaseră o clipă in loc, ţ i indu-se de mână.

Inse era scris că singurătatea lor să fie turburată încă odată

III

Acesteia veniau de la sóre apune şi umblau cu piciórele gole, şi cântecul pe care-1 cântau nu semăna cu înţeleptele armonii pe cari le acompaniază vióra şi harpa.

Era un imn ţerănesc in limba ţerănescă, cu care s'amestecá ţipătul naiurilor. Şi nu eră îmbrăcaţi cu haine scumpe ci cu piei reu lucrate cari a têrnau pe umerii lor ocheşi. Şi peste pieile acestea sfeşiate erau încinşi cu sfori. Cu denşii mergeau femei şi copii cari duceau ramur i culese de pe marginea drumulu i şi póme şi sistare cu lapte spumos. Aceştia erau ciobanii cari veniau să ingenunche lângă staul, da r cari veniau mai tânjiu decât cei trei Crai de la resărit, fiind că drumul lor fusese mai greu.

Cel care mergea înainte şi se părea că conduce pe ceialalţi era un flăcău căruia îi scăpărau ochii şi privirea lui semăna cu a profeţilor: era şi fantastică şi dulce tot intr 'o vreme.

Neftali se duse la el şi-l întreba : Şi t inerul respunse : — Nu s'a născut nici un Dumnedeu nou, ci

Dumnedeu cel vecinie .şi viu s'a coborît din cer p e p ă -mênt ca să aducă legea cea nouă şi chibzuită de den­sul de când s'a inceput vremea.

In vremea asta copiii şi femeile se ui tau la Lia cu o curiositate compati mi tóre.

— Eşti i lămândă, îţi e sete? spune . . . ii diseră denşii.

Lia dete din cap. — A h ! pricep, ve iubiţi, si sunteţi nenorociţ i! Femeia care vorbiâ avea o voce cumplit de dulce. — Veniţi cu noi ! dise ea. Şi ciobanii diseră lui Neftali, — fiind că li se pă­

ruse că se pur tase călăuza lor prea aspru cu un ne ­cunoscut :

— Vino cu noi ! Şi Neftali şi Lia primiră voioşi. Fiind că omenii

săraci sûnt mai puţ in crudi decât cei bogaţi faţă cu sărăcimea şi nu şciu ce fel de frăţie uneşce pe toţi câţi sufer aci jos. Mulţimea se strinse impregiurul lor, cari pentru intèia oră se simţiră fericiţi că nu mai sünt singuri, şi porniră cu toţii.

Nu ve voi spune ce vedură ei in staulul unde adorniiá copilul lui Dumnedeu, subt suflarea caldă a măgarului, şi-a boului, şi subt ochii mumei sale plini de lacrămi. Da, micul Isus dormiá când intrară cioba­nii şi noii lor prietini in acesta intre biserică cu aco­perişul de şovar găurit ici-colo, şi de unde trebuiau să iesă minunile cultului celui mai falnic care a fost vre-o dată. Isus dormiá şi încă de multă vreme, fiind că Magii fuseseră nevoiţi să se intorcă in téra lor unde trebuiau să se alle înaintea Aurorei, fără ca Acela pe care-1 adoraseră denşii să-şi fi deschis ochii să-i ve^ă. Şi darurile lor măreţe şi scumpe zăceau d 'avalma la piciórele ieslelor de lemn putred.

Şi Fecióra şi misticul ei soţ şi boul şi măgarul nu băgau in seină bogăţiile acestea pierdute, pe cari căscară de o cam dală ochii ciobanii. Numai Neftali şi Lia nu le băgară in seină. Ce-i pasă de bogăţie ace­luia a cărui inimă e plină de iubire! Pentru densul tot una este aurul imprăşciat pe drum ori frunrjele galbene pe cari le asverliá tómna in trecerea ei.

Lia se duse drept lângă legănu dumriec.leesc şi ingenuchiâ şi-.şi luà din per cea din u rmă Hore ce mai avea şi o intinse lui Isus. Şi să me credeţi că atunci fu o minune . Pleopele lui Isus se ridicară i nda t ă ; zim-betul îi descreţi micile lui buze trandafirii ; o rază mare de dragoste ii lumina fruntea. Şi tlórea, adineauri veş­tejită, se întineri de odată. Dumnedeu care nu se tu l ­burase de darurile cele mai scumpe se arătă înduioşat pentru că i se dăruia un trandafir veşted !

Fiind că Dumnedeul care se născuse atunci nu era numai un Dumnedeu de misericordie, ci erá şi un Dumnedeu de iubire !

I. S . SPARTALI.

»Marseil le - sa .

\a capul pleşuv rădimat a lene pe cote bëtrânul „ . ^ inva l id dormita in uniforma lui veche. Aerul nă-.Jf'. buşitor de veră i apösá greu bëlrânele pleópe, care

cădură peste ochii lui albaştri , aprópe stinşi. Din ( când in când tiesăria, deschidea nişte ochi mari , * apoi se liniştea iarăş şi lăsa să fie furat de somn.

Şi adormiá cu un suris fericit pe buze, s imţindu-se aşa de bine in lumea visurilor, unde totul îmbrăca o altă faţă ; el e iarăş tinerul şi vitézül grenadir , şi nu ne ­putinciosul invalid.

Cu acelaş suris fericit povestid adese nepoţilor despre „vremile cele bune de demul t" , despre Napo­leon, visul Franciéi, intre grenadirii căruia fusese si el. Apoi Ie arăta man téua ciuruită de glonte şi urmele ră­nilor de pe t rup. Şi cum povestiá despre mărirea vre-milor ajunse, in fundul ochilor lui se apr indea un foc tinër, care şedea aşa de bine trăsături lor lui severe, apoi focul acela se stingea cu încetul, şi bë t rânul sub impresia vie a gloriosului trecut işi simţia ochii umedi de lacrimi . . . .

Un sgomot neobicTnuit îl trezi de-odată , eră un flaşnetar, ce se oprise înaintea casei lui. Deschise ochii

428 F A M I L I A Anul XXXI.

şi asculta, se mai şterse încă odată Ia ochi şi se ridica repede. Cum, adecă audia el b ine? Flaşneta intona precis renumita „Marseille*-şa. Ochii i se aprinseră, trupul gârbovit i se îndrepta, simţi cum sângele i elo-coteşce şi fierbe. — Fiecare sunet era o istorie lungă şi sfântă, scrisă cu sânge ; fiecare sunet îl izbiá cu atâta putere , incât el se simţiâ cu lotul răpit de o putere supra-omenescă, era răpit de bucurie, răpit de d u r e r e . . .

El vedea lungile şiruri de grenadiri, cari plecau in frunte cu Caesarul ca să se lupte cu o lume intregă şi in vinele lor versa foc Marscille-sa.

In invălmăşela luptei ei audiau in şueratul glón-ţelor aceleaş sunete, căci înălţau inimile şi apr indeau focul luptei.

Şi când invingötorii benchetuiau, sërmanul rănit muribund, sdrobit sub copitele cailor erá fericit de a u ­dia pentru cea din u rmă dată îndepărtatele acorduri a Marseille-sei, aduse pe ar ipa vêntului.

Iar rentorcêndu-se cu triumf in capitală, o plouă de tlori a runcau peste bravii luptători frumósele copile. Murii capitalei resunau, repetând in echo fidel Mar-seille-sa.

Şi el decâte-oiï nu a primit Hori ! Decâte-ori nu a fost părtaş acelei gingaşe resplătiri a vitejiei lui . . .

Cu capul plecat, cu ochi ruşinoşi Geni îl aştepta sera in portă, i gratula şi-1 lăuda. Şi când el îşi cerea scumpa resplată, obrazii ei albi deveniau purpuri i , ea ridica asupra-i privirea dulce şi lotus ruşinosă din ochii ei negri, îşi desfăcea braţele rotunde şi îi întindea su­r v e n d buzele ei moi. Şi erau dulci acele buze fragede, sinul ei erá aşa de cald, şi braţele aşa de ro tunde

Iar când, ah când şi-a perdut piciorul drept in invălmăşela luptei el a câdut jos, a vëdut cum inain* teză soţii lui, audia ca prin vis strigări de „I lura" , apoi nu a vëdut altceva decât o mare de flăcări şi sânge Tropotul cailor se audia departe şiMarseille-sa, acea cântare divină i resuná in urechi.

Ar fi voit atunci aşa de tare să se apropie mai iute călăreţii, să sfărime in piciórele cailor t rupul lui . . . să rnoră . . . .

Prin minte i mai sbură ca amintirea unui dulce vis chipul iubitei, surirlènd esclamà cu voce stinsă : Adio Geni d r a g ă ! . . . A d i o !

Dar nu a avut fericirea de a remàné pe câmpul de luptă.

Când se trezi erá in pat, la capu-i veghea fru-mósa copilă. Piciorul i l'a tăiat, şi când părăsi spitalul şi vieţa de ostaş, i-a păru t aşa de reu, că acea sabia inimică, séu glonţ pribég de tun nu i-a nimerit capul, séu inima.

O decoraţie de aur fu resplata vitejiei lui. Iar când din nou Hamurile fluturau in aer, când

Pat r ia -maină cerea iarăş ajutorul fiilor sei, când oştirea porni cu însufleţirea Marseille-sei, el reioasa rădimat de un zid. Abiá câteva acorduri i mai vibrau in aud Ş> oştirea dispăruse in un no r de pulbere, când simţi el cum inima i se sfăşie, duse mâna la frunte .şi izbucni in un plâns amar .

El simţi intréga nefericire, ce-1 ajunsese şi când îşi vëi sá durerea in lacrimi, ii apăru un tip blând de ânger n iângăetor : — Geni.

Şi-acuni când nici acea ultimă fiinţă scumpă nu mai erá in vieţă, el se simţiâ aşa de străin şi de pă­răsit. Fără voe arunca o privire spre piciorul cel rupt şi din pieptul lui eşi un suspin apësat . . . .

Afară suná încă Marseille-sa, erau aceleaş acor­duri , aceleaş simţeminte, acelaş foc . . . de odinioră.

In fundul ochilor lui stinşi se apr inde un foc t i­ner, ce şedea aşa de bine trăsăturilor lui severe, apoi încetul cu incetul se stinse, şi bëlrànul sub impresia vie a gloriosului trecut îşi simţiâ ochii utne<ji de la­crimi.

Marseille-sa i suná acum in aud ca un cântec de mormênt pe ruinele gloriei de odinioră a Pa l r ic i -mame.

Uşa se deschise incet, scârţâind şi un băiet palid îi infinse un taler de p lumb. El ii a runca o inonclă de argint. Apoi ca şi deşteptat din un vis p lăcut şi trist, aţinti privirea lui slinsă in nemărginita zare, vi­sând astfel cu ochii deschişi.

Băiatul cu flaşneta intr 'acea ajungênd la al tă casă, începu iarăş să cânte Marseille-sa.

Bëtrânul tresări de as tă-dată cu putere , sângele i se urca in obraz, nările i se di latară şi manile le strîn-gea pumn . Cum ? Cântarea acea sublimă şi sfântă de odinioră, tesaurul scump al naţiunei, acum aşa a jun­sese de banală, incât un băiat să o cânte cu flaşneta in uşile ómenilor pen t ru a căpeta b a n i ? !

Ce buni, ce recunoscători erau omenii mai de mult, iar cei de acum cât de fei şi de ingraţi mai sunt.

O fericite t impuri apuse in negura vecîniciei! In vreme ce mintea i se sbuciumá de atari cu­

gete, pe buze i se ivi un suris ironic şi a m a r : „Ce batjocură" !

S I M I N .

Poesi i poporale . Din comuna Sind cott. Turda-Arieş.

^jPf lânge inima din mine. Ca 'nlr'un copil de trei dile,

l O m e n i i toţi ine intrebă, De ce port cămeşă negră? Lasă port c'aşâ mi dragă, Că mi mândruţa betégâ, ş i pe cum mi cămeşa, Aşa mi şi inima.

Am avut şi eu drăguţă, Mi-a părut cam tineruţă, O-am lăsat ca să mai crescă, Minte 'n cap să-şi dobândescă, Eu m'am dus m'am străinat. Ea s'a pus s'a măritat, N'aibă basnă de bărbat, Nici de şc i rc nu mi-a dat , Io tot nu o-aşi fi luat. Că alta mi-am capelat, De-aci 'ntr'al doilea sat. Mai mândră şi mai frumosă, Nu ca ea o gălbiniciosâ.

Şe i i tu mârrdră, şeii tu bine. Cum mergeam sera la tine, Acuma cându-s departe. Tu să-mi scrii mândruţa carte. Carte 'n patru cornurele, Făcută cu dor şi jele, Cui i-oiu da-o s'o cetescă, Laciămile să-1 pornescă. Cum m'au pornit şi pe mine. Când m'am despărţit de tine.

Culese de. VASILIU MICUŞAN.

Anul XXXI. F A M I L I A 429

S A L O N .

S i n a i a . Mai frumos n ' am fi putut încheia escursiunile din

véra acesta, decât făcend in urmà o visita la Sinaia. A fost par că actul final al unei piese care se termină cu o feerie strălucită.

Trenul pornind dimineţa la cinci, natura împre­sură încă cu vel atmosfera, prin care străbăteau radele sórelui ce resăria de peste munţi . Téra Bêrsei, cu fru-mósele sale sate din ce in ce mai luminată, părea un furnicar, in care mii de braţe lucrătore ieşiră la câmp : in faţa nostră munţii negri-albastri formau par că un mur gigantic, in frunte cu Bucegiul, vecinică sentinelă a naturei.

Braşovul dispăru, ascundendu-şi tote frumuseţile. Trecurăm in revistă tote suvenirile nóstre din séra pre­cedentă, sa lutarăm cu plăcere turnuleţele sclipicióse ale villelor clin Noa şi nu peste mult ne înfundarăm in Carpaţi. Urcam şi cum înaintam, priveliştea deviniá tot mai frumosă, tot mai largă, tot mai imposantă. Cea mai măreţă panoramă se ofere, aprópe de Predeal, din costa unui munte, de unde vedi jos intr 'o prăpastie inspăi-mântătore o admirabi lă vale, incungiurată de o pădure de brarji şi adăpost ind in sinul ei edificiile de vamă.

Şi iată sentinela ! Dorobanţul cu puşca la um er salută intrarea trenului . Suntem pe teritoriul României. Iată şi gara Predeal . Ni se vizeză pasapórtele şi trecem prin purgatorul visitării bagagelor, unde imbulzéla că­lătorilor şi secaturele finanţilor se 'ntrec a ne face su-veniri. In sfârşit luăm loc pe calea ferată română, in giur de noi se vorbeşce mult franţuzeşce, conductorul strigă „Gata" şi t renul se pune 'n mişcare. Urmeză doue staţ i i : Azuga, in o strimtóre de munţi , umplută cu stabilimente de fabrici. — apoi Buşteni, care ca po-siţie, in umbra imposantului Bucegiu, la adăpostul unei păduri de bracji, face o impresiune incântătore. încă o cotitură şi iată înaintea nostră, perla Carpaţilor, Sinaia.

Cea mai mare pa r t e a călătorilor se dă jos. 0 mişcare plină de vieţă din tote părţile. Unii in birje, alţii pe picióre. urcă délül. In faţa imposantului otel Calraiman ne oprim şi admirăm tabloul ce ni se infă-ţoşeză.

Privelişte grandiosă. In mijlocul unor munţi urieşi, un orăşel compus din ville. Un cuib de raiu in adân­cul Carpaţilor. De mul te ori am vëdut Sinaia, dar tot-dauna mi-a plăcut mai mult , căci este ca o fecioră ti-neră, care din an in an se face mai frumosă, mai in­cântătore.

Era la anul 1869, când am vëdut inteia-oră aceste locuri. Venia m de la Bucureşci spre Braşov cu poşta, căci atunci încă nu esistá calea ferată ; dar nu erá nici chiar Sinaia de astädi, ci numai o mănăstire, unde trâ-goau căletorii cari treceau in Transilvania. De atunci şi pan ' acuma, in t r 'un pă t rar de secol s'a născut şi crescut oraşul Sinaia, astădi unul din cele mai minu­nate eremitage pent ru veră.

N'am să-i fac istoricul, ceea ce aş puté pré uşor, servindu-me de lucrarea dlui G. G. Găletescu intitu­lată „Sinaia", apăru tă tocmai acuma. Se şcie de obşte, că schimbarea acésta mare, avêntul colosal ce a luat Sinaia, se datoreşce regelui Carol şi reginei Elisabeta,

cari in 1871 visitând aceste locuri, au remas încântaţi de frumuseţea lor şi au decis să-şi facă aici reşedinţa lor de veră. Până să se termine castelul, suveranii au stat câteva veri in mănăstirea transformată spre acest scop. Intr 'aceste, Eforia spitalelor, autorisată de corpu­rile legiuitóre, a vêndut locuri de viile in Vatra-Mânăs-tirei ; încetul cu incetul, acele au început să se ridice, inmulţindu-se din an in an, incât astădi este un oraş organisât in totă regula, cu primar in frunte. Aici pe­trece véra curtea din Bucureşci, aice vin miniştri terii şi cei străini, cea mai mare parte din lumea cultă şi bogată din ţeră. crema societăţii române care nu se duce să facă băi in străinetate.

Eră dimineţa la şepte. Prin aleele umbróse numai câteva persóne, pe promenada dinaintea casinei aprópe nime, chioşcul de musică gol, bazarele numai atuncea se deschideau ; numai stropitul fântânei săritore i'e.şâia in liniştea generală. Lumea nu s'a sculat, ori cel puţin n'a eşit încă.

La câţiva paşi de mine. doi unguri priviau Si­naia, încântaţi de frumuseţile ei. Şi de sigur, era jênd că nime nu-i înţelege, vorbiau entusiasmaţi de cele ce vedeau. „Aşa ceva, dise unul, nu este la noi in ţeră".

Intr'aceste clopotele de la mănăstire au început să sune. Ne-am dus sus să asistăm la serviciul divin şi să ascultăm corul. Până a se ineepe liturghia, am eşit pe balconul mănăstirei şi ne-am delectat in admi­rabila panoramă ce se ofere de acolo, represintând totă Sinaia dimpreună c u munţii din impregiurime cari o impresoră ca şi o cadra strălucită.

Biserica e mică, cum sunt tote in România, dar frumosă. La serviciul divin a celebrat părintele stariţ Nifon, om tiner eşit de la universitatea din Cernăuţi ; corul a cântat escelent. Lume a fost multă, prin care am vëdut pe dl prim-ministru L. Calargîu şi pe alţi bărbaţi cunoscuţi, precum şi clame din societatea naltă.

Făcurăm apoi o plimbare pe strada Carmen Sylva, in sus spre castelul regal şi nu peste mult ajunserăm pădurea de bradi, udată de rîul Peleş, care fuge turbat in jos la vale spumegând de furie că manile omeneşci i-au făcut atâte pedeci, formând cataracte artificiale şi un lac pentru desfătarea lebedelor.

Aerul pëtruns de mirosul bradilor, murmurul rîu-lui selbatic, uriaşii munţ i cari se ridicau in faţa nostră, radele sórelui ce străbăteau prin crengile pădurei intu-necóse, ne făceau o impresiune forte atrăgetore. Şi dând niţel la stânga, pe platoul unei rarişte vercji, la pólele Bucegiului negru, in umbra pădurilor, zărim castelul regal, cu multele sale turnuri , numit Castelul Peleş.

închis de lumea din afară, prin o cotitură a mun­telui şi luminat de radele sórelui cari se restrângeau in vârfurile castelului, acesta părea un castel fermecat al poveştilor. Când l'am vëdut ultima-oră, primăvara abiá sosise, na tura încă nu s'a trezit de somnul ei de iernă, castelul erá lipsit pe dinafară de acea decora-ţ iune de flori, care acuma i făcea un colorit atât de gingaş şi poetic.

Urcarăm pe admirabila estradă dinaintea castelu­lui şi lăsam privirea nostră să se desfeteze in giganti­cul tablou care se presintá vederii nóstre. Incungiurat din tote părţile de munţ i innalţi, castelul avea înfăţi­şarea unui cuib de dine. O posiţie din cele mai pito-reşci ce se pot intipui.

Şi numai intr 'un târdiu ne-a vinit gândul să dăm atenţiune şi decoraţiunii de flori, dintre cari ţişneşce şi o fântână săritore şi să admirăm arta grădinarului care a arangiat aceste tapete, ghirlande şi buchete, cari in-

36

430 F A M I L ï A Anul X X X I

făţişa u nişte covóre ţesute cu mii de colori, ori atèr-nau de la un stêlp la altul séu surideau din imposan-tele vaze de majohca.

Am fi stat încă mult locului, desfătându-ne in frumuseţile ce ni se oferiau, dar musica ce se audia din vale ne invitât intr 'acolo. Parcul erá plin de lume, dar grosul publicului se plimba in aleul dinaintea ca-sinului, ascultând musica militară care cânta din pa ­vilon, iar alţii şedeau pe terasa cafenelei şi de-alungul promenadei , formând diverse societăţi la nişte mesuţe, unde se serviau beuturi obicinuite inainte de dejun.

Luarăm şi noi loc, privind lumea elegantă care defila înaintea nostră in sus şi 'n jos. Dame din socie­tatea naltă, bărbaţi distinşi, civili şi militari, publicul Sinaiei şi cei veniţi cu trenul de plăcere pentru diua aceea, îşi făceau preumblarea de „dimineţă". Multe graçii, multe toalete frumóse şi .in deobşte o conversa­ţie veselă. Ceea ce ne-a surprins mult, a fost că limba franceză s'a audit puţin. Nu şciu fost-a acesta numai o intèmplare séu in adins. Un prieten afirma, că in ade-vër acesta e o reformă in societatea din Bucureşci. O să vedem.

La oi ele douespredeee, musica a incetat şi publ i­cul s'a dus la dejun. Când am intrat in sala de m â n ­care a otelului Calraiman. aprópe tote locurile erau ocupate şi numai prin graţia dlui „ţal" a m putut că­pătă o măsuţă. Dejunul a fost escelent, serviciul ele­gant şi prompt , plata moderată. De şi sala eră plină, nici un sgomot. In t impul dejunului s'a presintat şi o tarafă de lăutari italieni şi unul din ei a cântat frumos nişte romanţe .

După dejun ne-am dus să facem o pl imbare prin Sinaia. iVIulţimea villelor şi frumuseţea particulară a fiecăreia au făcut ca t impul să ne trecă repede. O ade­vărată plăcere artistică, ce te încântă şi te incateneză. Progresul e mare. O mulţ ime de ville noue, din ce in ce mai frumóse şi tote impreserate pe parcur i .

Sera la cinci musica militară iarăş a inceput să «ante in parc. In scurt t imp s'a aduna t şi publicul. Acum inse tabloul a avut un colorit nou : mulţ imea de copii cari se jucau pe iérba verde intr 'un loc anume destinat pentru ei. Erau interesante şi costumele doice-lor, îmbrăcate cu o mantea lungă şi largă, pe cap o maşnă, a tè rnând până jos doue panglice late.

La şepte musica a incetat şi lumea s'a dus la mesă. După mesă parcul şi totă Sinaia, avea o prive­lişte minuna tă : lumina electrică respândia asupra între­gului un farmec admirabi l . Villele, arborii şi mănăst i ­rea de sus, plutiau par că in o atmosferă fantastică.

Luarăm o birjă şi iute sus spre castelul regal. O privelişte feerică! Castelul i lumina ta giorno strălucia intr 'o pompă crbitóre. Bradii încântaţi şoptiau miste­rios. Peleşul plângea clocotind că nu putea sta locului. Iar bătrânul Bucegiu veghiá fericit că póté să admire atâta frumuseţe . . .

Inse t renul porneşce. Iute la ga ră ! Şi plecarăm. Dar totă nóptea vedeam tabloul pe care-1 părăsirăm atât de repede.

IOSIF VULCAN. f—«• • • •«• — ' — , — r — v — ' — ï . , . • .•• ,,, .,, . t . , .*.,

A şei să faei onorurile acasă la tine, este a şei «ă uiţi că eşti stăpânul casei.

B a n u l ? Când nu-1 am, şciu ce valóre are .

Sistemele nu sunt nimic, operele sunt tot.

Ilustraţiunile din nr. a c e s t a . Statua lui Heliade in Bucureşci. P r i n t r e pu ţ i ­

nele statue, care decoreză capitala Românie i , s ta tua lui Heliade Radulescu, pe piaţa din faţa universităţii , este cea mai vechia. Ea infâţişeză pe ilustrul păr inte al li-teraturei române stând in picióre, niţel cam plecat ina­inte, cum avea obiceiul, vorbind elevilor sei.

Bismarck. Cancelarul de fer anul acesta ş-a ser­bat aniversarea de 80 de ani. Din incidentul acesta îi publicăm portretul , care îl represintă in cabinetul seu de lucru.

LITERATURĂ şi ARTE. Şciri literare şi sciintifice. Dl Al. G. Găletescu,

şef de serviciu la eforia spitalelor in Bucureşci , a scos la lumină o broşură intitulată „Sinaia", in care face, pe documente vechi, istoricul acestei incântătore s taţ iuni , incepênd de la 1695 până in dina d e a ( j i . — Dl (fr. H. Mitrea, originar din Reşinari , iar acuma locuitor in Viena. a dăruit secţiei zoologice a museului din Bucu­reşci o colecţie de peşci, reptile, amfibii şi crustacee aduna te de dsa in insulele Celebas şi Sumat ra . — Dl Aureliu Trif, colaborator la diarul „Dreptatea" , rogă pe cei ce au aduna t abonaţi pen t ru t raducerea sa „Re­amintiri din Turc ia" , să-i innapoieze cólele de abo ­nament . — Dl Arseniu Vlaicu. profesor in Braşov, a scos la lumină o lucrare inti tulată : „Merceologia şi T e c h ­nológia pent ru şcolele comerciale profesionale şi s tudiu privat". — Dl Dr. E. Dăianu, din redacţ iunea diarului „Dreptatea" publică invitare la abonament , pentru „Cartea Dureri i" de Emil Bougaud, t radusă de Iacob Nicolescu. Pre ţu l 1 coronă.

Academia Română a ţ inut pr ima sa şedinţă săptămânală după vacanţe vineri la 30 august n Intèiu s'a luat act cu acel mai adânc regret de mórtea lui dr. Brândza, fost membru al Academiei. Apoi dl general Fălcoian, in numele tu turora , a mul ţumi t dlui V. A. Urechiă pentru interesul şi activitatea ce a depus la congresul limbilor romane, ce s'a ţ inut anul acesta la Bordeaux. Dl Urechiă a respuns mul ţumind pent ru elo­giile aduse şi făgăduind, că şi pe viitor va con t inua să fie nutr i t de aceleaşi sent imente ca şi până acum.

Enciclopedia Română. Din raportul comitetului Asociaţiunii transilvane, presintat adunări i generale din Blaş, aflăm că publicarea acestei Enciclopedii, despre care am scris şi noi mai de mul te ori in colonele foii nóstre, este asigurată. Acesta publicaţ iune se va redigiá după sistemul aşa numitelor „Lecsicóne de conversa-ţ iune" , cari la alte popóre au devinit scrierile cele mai poporale şi aprópe indispensabile şi a căror lipsă se simte mult şi in l i teratura română . „Enciclopedia R o ­mână" , după cum ensuş titlul ei arată , va fi o pub l i ­caţ iune de caracter eminamente naţional şi se va ocu­pa in pr imul rend cu cestiunile de interes cura t ro ­mânesc, oferind in formă lecsicală o fidelă ogl indă despre intreg trecutul şi presentul poporului r o m â n şi totodată va căuta a da publicului nostru cetitor u n bun sfetnie şi conducător pe tote terenele şciinţelor şi a r t e ­lor. Directorul acestei publicaţiuni e dl dr. Corneliu Diaconovich, care a angajat p â n ă astădi aprópe o sută dintre cei mai valoroşi scriitori români , pr in t re ca ri n u ­meroşi membri ai Academiei Române , profesori unir

Änu! XXXL F A M I L I A 431

versitari şi de la seólele nóstre medii, precum şi mulţi alţi bărbaţi de şciinţe şi litere. Lucrările pregàtitore au început şi nu peste mult va apare prima fasciculă. Lucrarea tótá va cuprinde cam 120 de cóle şi va eşi in fascicule lunare in curs de doi ani .

Doi inveţaţi străini in Bănat. Dl dr. Weigernd, profesor la universitatea din Lipsea, precum aflăm din „Dreptatea", petrece de câteva sëptëmâni in Banat, unde face studii limbistice române. Pan ' acuma a fost in giurul Timişorii, la Lugoş şi la Caransebeş. Distinsul inveţat pretotindene e bine primit de tote cercurile ro­mâne. — Dl Emile Picot, cunoscutul filo-român şi pro­fesor la universitatea din Paris, conform aceluiaş diar. acemenea petrece prin Banat, unde adună date pentru lucrarea sa despre tipografiile din ţerile române, care va eşi in limba franceză, pilele trecute a stat la Com-loşul-mare. Aflăm din ,Dreptatea", de unde scótem şi informaţiunea de sus, că dl Emil Picot s'a şi rentors din Banat-Comloş, prin Polonia, la Paris ; iu Polonia avea să stea câteva dile, spre a face cercetări in archi-vele de acolo.

O revistă pentru tinerime. In literatura nostră atât de slab susţinută din partea publicului, s'au făcut câteva încercări cu reviste menite pentru tinerime, dar din lipsa spriginirei, tote au încetat. Acumu se anun ţă una nouă din Tërgu-Jiu in România, care va eşi la 10|22 septembre, sub redacţiunea dlui profesor I. Moi-sil. Noua revistă va avé titlul » Amicul Tinerimei" va eşi la început de doue ori pe lună. cu cuprins de câte o colă séu o colă şi jumëtate şi va costa pe an 9 co­rone. Urăm succes tinerei nóstre surióre.

Chestiunea omerică. Dl N. G. Dosscos, profesor in Iaşi, a scos la lumină 'n Braşov o lucrare intitulată .Chestiunea omerică". Autorul trateză i n t r ' u n m o d scurt, pe 15 pagine despre cele doue însemnate şi nentrecute epopee ale elenilor, adică despre cele 48 de cânturi ale „Iliadei" şi ,Odiseei" care se atribuesc marelui poet Omer, o chestiune despre care s'au scris multe volume.

Carte biserice'scà. A eşit de sub tipar la Bucu-reşci ,Cele pat ru Evanghelii" conform tecstului de la Neamţu, aprobat de Sf. Sinod şi onor. minister de culte şi instrucţiune publică al României, cu esplicaţiuni mo­rale asupra evangeliilor duminicale şi a părţilor de lec­tură prevëdute in programa şcolilor pr imare, urbane şi r u r a l e ; pentru usul dlor: instructori şi inveţători, cum şi al elevilor cl. III gimnasială şi şcolile normale de „Economul I. Constantinescu", profesor de religie la şcola normală de institutóre din Bucureşci. Preţul 1.50. eu rabat de 30 V

Cursul elementar de musică, pentru usul şco-lelor in genere, de Constantin M. Cordoneanu. a apă­rut la Bucureşci. Cursul complect este divisât in patru părţi . Primele doue părţi sunt broşuri separate, conţi-nênd de la 5 0 — 6 0 pagine, iar partea III şi VI, intr'o singură broşură, de peste 70 pagine. In tote broşurile s e cuprinde atât partea teoretică, după program înso­ţite de eserciţii multiple şi gradate, după fieeare mate­rie, cum şi un numer însemnat de piese scolastice, ru­găciuni de şcolă, piese corale patriotice, scolastice şi religiöse. Eserciţiile, incepênd pe o voce, gradat urmez ă pe 2, 3 şi p e pa t ru voci. Broşurile partea I şi I l-a un leu fiecare şi partea III şi IV lei 1 şi 50. Se află de vèndare la tote librăriile. Depositul general la librăria Graeve et Comp. Bucureşci.

Cărţi de scală pentru România. Onor. minis­ter al cultelor şi instrucţiunei publice, la concursul căr­ţilor didactice din iunie a. e., a aprobat următorele

cărţi a dlui V. Gr. Borgovan. prof, de pedagogie la şcola normală de institutori şi directorul şcolei de apli­caţie pe lângă aceeaş şcolă: I. ,Car te de aritmetică pentru clasa Í" p r ima ră ; preţul 50 bani. 2. „Carte de aritmetică pentru cl. II* p r ima ră ; preţul 10 bani. 3. „Carte de aritmetică pentru cl. III" p r i m a r ă ; preţul 50 bani. 4. „Carte de aritmetică şi geometrie" pentru cl. IV primară ; preţul 50 bani. (Tote broşate in carton.) 5. „Poveţuitor" spre facerea lecţiilor de aritmetică şi geometrie pentru cursul p r i m a r ; preţul 50 bani . Tote aceste cărţi au apărut deja şi se pot procura de la edi­tor, dl Leon Alcalay. Bucureşci, (Jalea Victoriei 37.

Diaristic. Dreptatea din Timisóra acuma apare sub redacţiunea dlui Adrian P. Deseanu. — Gaxeta Transilvaniei are proces de presă, pe care i l'a intentat Alexi György pentru ofensă de onóre. — Mesageria Na­ţional, un nou diar poporal-naţionalist , redactat de dl Robert Fa va, va apare dilele aceste la Bucureşci şi va eşi odată pe sëptëmâna, sâmbăta . — Vocea Călăra­şilor a apărut in oraşul Călăraşi.

BISERICĂ şi ŞCOLĂ. Consistoriiil mitropolitan din Sibiiu ş-a înche­

iat lucrările. Obiectul principal in şedinţele plenare, ne spune „Telegraful R o m â n " , a fost instrucţiunea, care se va da pentru acomodarea preoţimei şi poporului din incidentul introducerii legilor bisericeşci. In- locurile va­cante de cassar s'a ales asesorul ordinar in senatul epi -tropese Matei Voileanu şi in acela de controlor aseso­rul onorar in acel senat dr. Remus Roşea.

Fnndaţiunea Gossdu, despre care aduserăm o notiţă scurtă in nr. trecut, ocupă astădi un loc de frunte intre instituţiunile culturale româneşci . Comisiu-nea administrativă, care ş-a ţinut şedinţele la sfârşitul lunei trecute in Sibiiu, a constatat că comitetul işi in-deplineşce misiunea ce merită stima tu turor românilor . In ce priveşce stipendiile date tinerilor, scótem din „Telegraful R o m â n " următorele no t i ţ e : Anul trecut fnndaţiunea a avut 10'1 s t ipendia i . Pentru anul viitor s'au votat 113 stipendii şi a n u m e pentru rigorosanţi G.179 fi. 10 cr., stipendii vechi 14.980 îl., îmbunătăţir i 3.470 fi., stipendii noue 3.900 fl.. suma 28.529 fi. 10 cr. Stipendiştii sunt 41 transi lvăneni , 35 ungureni şi 37 bănă ţ en i ; după specia l i ta te : 57 jurişti, 17 medici-nişti, 8 filosofi, 10 technici. 2 silvicultori, \ comerci­anţi şi 15 la şcolele medii. Fie vecînică memoria m a ­relui mecenate Emanuil Gozsdu!

Gimnasiul din Beinş. Dl Xicolae Diamandi a fost ales de consistoriul plenar gr. or. din Oradea-mare profesor-catechet pentru religiunea gr. or. la gimnasiul gr. c. român din Beinş.

învăţătorii gr. or. români din districtul Si-ghişorei, întruniţi in reuniune , vor ţine adunarea ge­nerală a reuniunii lor la Haşfaleu in 22 şi 23 septem­bre n. sub presidiul dlui D. Moldovan, notar dl P . Pintea. Afară de alte lucrări ale adunăr i i , inveţătorii P . Pintea, Filon Necşa, Ch. Muntean, E. Florea, N. Brân­duşe, P . German vor ţine prelegeri teoretice şi practice.

C E E N O U ? Hymen. Dl N. A. Bogdan, cunoscutul nostru co­

laborator din Iaşi, la 20 august v . (1 septembre) ş-a

432 F A M I L I A Anul XXXI.

celebrat cununia cu dşora Alice-Isabelle Baronzi. — Dl Basiliu Morariu din Cuifod şi dşora Sofia M. Pëcu-rariu la 3 septembre s'au cununat la Blaş.

Şciri personale. Dnii Aurel Suc-iu şi Mihai Ve-liciu, advocat din comitatul Aradului , condamnaţi in procesul Memorandului , vor vini in luna lui oetombre la Arad. spre a se aperá in contra acusei ce i-a in­tentat camera advocaţială din Arad. acusă aprobată acum şi de Curie. — 'tiranul Jón Herlea din Vinerea a fost condamnat de tribunalul din Deva la 3 luni de inchisóre, pentru o telegramă de aderenţă adresată celor condamnaţ i in procesul Memorandului.

Balul din Şimleu, dat cu ocasiunea adunări i gene­rale a Reuniunii femeilor române selăgene, a reuşit bine. Primind târdiu un raport , numai acuma pu tem anunţa , că au luat parte dómnele : Clara Maniu n. Coroian, Maria Cosma n. Dragoş, Maria jBarbolovici. Aurelia dr. Pop (Oradea-mare.) Ana Mica [(Odorhei.) Teresia Báli­ban (Acâş,) Iernea (Leta-mare.) Laura Bran n. Vancai. Elena Butean n. Bran. Hoble (Gig.) Emilia P o p n. Mar­cus (Zflau.) Pop (Unimët,) Regina Buhăţel n. Lengyel (Supur.) Veronica Pop (Babţa.) Vicaş (Hidig,) Carşai (Blaş,) dr. Pop (Năseud,) Ilieş (Bocşa-română,) Coste (Pecei,) Bran (Benefaléu.) Lemeni (Gherla,) Borbola (Sătmar) şi altele, precum şi domnişorele Sabina şi Cornelia Maniu. Elena Mica. Măriora Iernea, Ternovan (St. Lazar,) Elena Cosma, Cornelia Cristea (Giurtelec,) Pop (Örtelec,) Pop (Şimleu.) Emilia Bran (Ţegea*) Vaida (Garastelec,) Delei (Pericei,) Tămaş (Giurgiu,) Filip (Storci) şi altele.

Balul din Pâncota, arangiat de tinerimea ro ­mână din părţi le a radane , a reuşit bine. Din raportul primit după incheiarea numèrului trecut, aflăm că au luat parte dnele : Feier (Boroşineu,) Ign. şi Const. Pav ­loviéi (Pâncota.) Pap (Agriş.) Popescu (Buteni,) Olariu (Zărand,) Popovici (Siria.) Crişan (Seleuş.) Olariu (Arad,) Fildan (Siria.) Staubesand (Zărand.) Popescu (Covasinţ,) Codrean (ŞicÎău) şi dşorele Lucia şi Valeria Feier (Bo­roşineu,) Aurora şi Florica Pavloviéi (Pâncota,) surorile Const. Pavloviéi (Pâncota,) Popescu (Covasinţ,) Pe t ru ţ (Şepreuş,) Ganea (Semlac,) Moldovan (Comlăuş.) Serb (Chitighaz,) Pantoş (Pil,) Olariu (Zărand,) Staubesand (Zărand,) Popescu (Buteni,) Mişcuţa (Giula,) Arsiciu (Gal.şa.) Ra ţ (Siria) şi altele.

O nouă staţiune climatică in Carpafi. Nu n u ­mai la Sinaia, ci in tote staţiunile de la Predeal in jos spre Ploeşci a u început să se facă viile pentru veră, unde lumea alergă din tote părţi le Românie i . Acum aflăm, că dl A. Cantacuzino a compus u n plan de lu­crări pent ru transformarea oraşului Câmpina intr 'o sta­ţiune climatică caie să atragă pe numeroşi i români cari se duc in străinetate să respire aer curat şi să admire posiţiunile pitoreşci.

Necrológe. Conslajilin Radulescn, inginer, advocat, director al institutului de credit Lugoşana şi fişe con­sistorial, a incetat din vieţă in Lugoş la 7 septembre n. in etate de 73 ani . Reposatul a fost un bărbat bine­meritat, care ş-a făcut n u m e stimat ca luptă tor al cău­şelor nóstre naţionale şi bisericeşci-culturale. îl geleşce soţia Paul ina Radulescu n. Seiman şi copi i i : Vëduva Solia mări t . Vlad cu copiii ; George Radulescu cu soţia Elena nasc. Nedelcu cu copiii lor ; Cornelia măr. Bre-dicean, cu soţul Coriolan Bredicean şi copiii lor ; dr . Constantin Radulescu cu soţia Zoe născ . B. Boerescu

cu copiii lor ; Elena mărit . Dobrin cu soţul dr. George Dobrin şi copiii lor. — Alesandru Micu, fost vicar f o ­raneu in Făgăraş , iar in anii din urmă canonic la ca-pitlul din Blaş, a incetat din vieţă la 2 septembre in etate de 65 ani. — Teresia Petcu, n. Frantz, soţia p re ­otului gr. or. Trifon Petcu din Ghiroc, a mur i t in Arad , la 3 septembre, in etate de 28 ani. — Stanciu Gă-roiu, funcţionar la judecătoria r. din Zerneşci, a r epo ­sât la 3 septembre in etate de 42 ani.

Sfaturi higienice. In caşul când s'ar ivi vre-un cas de choiera,

ina inte de sosirea medicului e bine să se facă: 1. P e n ­tru incăldirea bolnavului beutur i stimulante : ceaiu, ca­fea, cognac, rom, invëliri in plapomi calde, cărămidi calde etc. 2. Pent ru a opri diarea: trei linguriţe, la fiecare oră d e : Acid lactic 10 grame. Sirop de zahăr 90 grame. Alcool de lămâe 2 grame. In t r 'un litru de apă . 3 . Pentru a opri vërsaturile : Bucăţi de ghiaţă in gură şi beuturi gazosé.

Contra guturaiului. La intrarea in iernă, mu l t a lume sufere de guturaiu, care póté deveni periculos. După ce faceţi o baie fierbinte, puneţ i -ve piciórele in apă cu spirt şi puţ in muştar . Acest léc poporal e mai bun decât ori şi ce medicament .

Calmarea botelor de dinţi. Canforul se póté recomanda pentru calmarea bólelor de dinţi. P e n t r u acesta băgaţi in dintele găurit puţ in b u m b a c muia t in spirl de cantor saturat . Se pote de asemenea introduce in urechi puţin bumbac canforat.

Chocolata e un al iment forte hrănitor. E bună pent ru convalescenţi, pentru copii şi bëtràni , cum şi pentru cei ce lucreză mult cu capul. Chocolata bună se cunoşce prin faptul că se topeşce uşor in gură.

P o ş t a redacţ iunei . Sabolci. A sosit târdiu. De altă­

dată inşeiinţeză-ne mai repede. Credem inse că şi notiţa ce am publicat cuprinde tot ce-a fost esenţial. Culege-ne poveşti şi poe-sii poporale de pe acolo ; dar nu schimba nimic, nici un cuvent, ci scrie întocmai cum ţi se spune, esplicând in note eventualele

provincialisme. Diu! D. T. MI B. Terminul a espirat de multe ori, dar

nu ne-ai scris. Să mai trimitem? Beatrice. Nimica pentru noi ? Paris. Mulţumim.

Cälindarul s ë p t ë m â n e i . Dum, a 15-a după Rusalii. Ev. delà Mateiu, c. 25, gl. 6, a iny^jţ. piua sept. Duminecă Luni Maiţi Mercuri Joi Vineri Sâmbătă

Călindarul vechiu Călind, nou Ij Sórele. 3j: Mari Antim. é Mart. Babila ô Prof. Zaharia ti Min. Arch. Mich. 7 Mart. Sozont 8J| (f) Note. Preacuratei 9|| PP. loachim şi Ana

fiicodern Eufemia Lambet Copertin Sidonia Eustachiu Mateiu

5 2U 5 22 5 24 5 25 J5 27 5 26 5 20

5 59 5 57 5 54 5 52 5 5o 5*7 5*5

Proprietar , redactor respundător şi ed i tor : l O S l F V U L C A N .

Cu T I P A R U L LUI IoSIF LÁNG IN O R A D E A - M A R E .