Viciul lecturii

8/8/2019 Viciul lecturii

http://slidepdf.com/reader/full/viciul-lecturii 1/5

VICIUL LECTURII

Scriitorul francez Valéry Larbaud publicaîn 1924 un volum de eseuri intitulat Levice impuni, la lecture ( Lectura, acestviciu nepedepsit ). Formularea este

preluata de la poetul american LoganPearsall Smith, care spunea desprelectur c este Äun viciu rafinat i nepedepsit, acea egoist, calm i durabil beie.´ Dincolo de acestemetafore ale lecturi se pot ascundereprezentri, atitudini i discursuri despre lectur. A citi nu este o simplabilitate, ci un ansamblu complex de

practici care antreneaza gesturi, posturi,obinuine i spaii de desfurare. Cualte cuvinte, actul lecturii implic puneri în joc ale corpului si ale simurilor.

Asocierea, uneori, a cititului cu viciul i deviana se datoreaz atît acestei componente somatice a lecturii, cît i capacitii ei de a înflcra imaginaia i de a lansa cititorul în universul secund al ficiunii.

Istoria lecturii La o prim vedere, ideea unei istorii a lecturii poate prea bizar, pentru c cititul ne apare astzi ca oactivitate banal, cotidian i de la sine îneleas. De fapt, practicile i obinuinele noastre de lectur numai sînt aceleai cu cele ale oamenilor de altdat. În trecut se citea altfel, existau alte reprezentrilegate de actul lecturii. De exemplu, mult vreme, din Antichitate pîn în Evul Mediu, singurul mod de aciti era lectura cu voce tare, pentru sine sau pentru ceilali. Lectura silenioas, ocular, era puin

cunoscut i practicat. Modalitile de lectur, practicile ei, s-au schimbat de-a lungul timpului, înlegtur cu o mulime de factori: modificarea caracteristicilor materiale ale crii, ale formatului ei,laicizarea culturii scrise i progresele alfabetizrii, evoluia modurilor de via i apariia spaiului privat i

± nu în ultimul rînd ± transformrile petrecute la nivelul reprezentrilor corpului.Istoricii care s-au ocupat de evoluia lecturii în spaiul occidental vorbesc despre o adevrat Ärevoluie alecturii´ care ar fi avut loc la mijlocul secolului al XVIII-lea. Practicile de lectur se modific, are loctrecerea de la lectura cu voce tare la lectura silenioas i rapid, de la lectura intensiv la lecturaextensiv a unor texte aparinînd unor genuri diferite. Spre deosebire de lectura intensiv, ritualizat, carepresupunea frecventarea unui numr redus de cri religioase, lectura extensiv este o lecturdesacralizat, profan, o practic individual exersata în singuratate, o opiune personal. Treptat,lectura se privatizeaz, devine un act solitar i introvertit, care predispune la izolare, la refugiere în lumeaimaginarului.

Romanul i furia de a citi La sfîritul secolului al XVIII-lea se vorbea în Germania despre lectura in termeni precum lesewut ± Äfuriade a citi´, lesesucht ± Äpasiunea de a citi´ i leserei ± Äfoamea de a citi´. Acest fenomen, prezent în rileoccidentale, trebuie legat de apariia romanului modern, a publicului cititor, a bibliotecilor publice i uneinoi piee a crii.Noul mod de lectur, sentimental i emoional, exprima dorina cititorilor de a intra în contact cu lumea dinspatele textului tiprit, cu vieile personajelor. Acest modalitate de lectur se propag cu repeziciune înrîndul femeilor i al tinerilor din clasa de mijloc, care încep sa citeasc de bun voie, pentru propria lor placere, îns neselectiv i cu competene reduse de lectur. Virulena Äfuriei de a citi´ i-a alarmat nu



numai pe oamenii bisericii ci i pe intelectualii iluminiti ai vremii, care pun în circulaie un întreg discursdespre pericolele lecturii. Critica împotriva lecturii excesive a vizat în primul rînd literatura de ficiune,romanul sentimental. Ideea central era aceea c femeile i persoanele necultivate nu îi pot controlaaceast dorin de a citi i practic o lectur cu efecte periculoase, emoional i empatic, de identificarecu personajele. Lectura ar fi o activitate normal doar pentru elitele masculine, recomandat doar unuinumr restrîns de persoane educate, care dispun de un bun control al sinelui. Ori, victimele poteniale aleÄfuriei de a citi´ erau în primul rînd femeile, fiine fragile, frivole, incapabile de un asemenea autocontrol,prizoniere ale propriilor emoii. De altfel, romanul a fost considerat foarte devreme un gen literar destinatlectoratului feminin, receptiv i avid de a-i face educaia sentimental la coala acestuia.Discursul raionalist distinge pe de o parte Älectura bun´, cea a crilor de edificare i de cultivare aspiritului i, pe de alt parte, Älectura viciu´, cea a crilor aparinînd literaturii de ficiune, a romanului, olectur nefast, socialmente inutil, asociat cu cutarea plcerii, a distraciei, cu lenea i plictiseala.´Lectura viciu´, mijloc de evaziune care îndeamn la frivolitate i concupiscen, este o tem caretraverseaz secolele XVIII i XIX, o regsim în discursul teologilor i moralitilor, dar i în cel alscriitorilor, pedagogilor i medicilor. Aceast anatemizare a lecturii romanului recurgea chiar la metaforeigieniste: lectura este un viciu, otrav pentru suflet i corp, duce la decderea moral i fizic, estecontagioas i d dependen, fiind comparat cu efectele alcoolului, drogurilor i narcoticelor. Termeniprecum Äepidemie´, Äcium´ sînt deseori asociai cu condamnarea difuzrii noilor practici de lectur.Bibliotecile publice i cabinetele de lectur particulare au fost deseori comparate de unii moraliti cubordelurile i considerate adevarate locuri de perdiie care rspîndesc viciul în rîndul femeilor i al

tineretului lipsit de discernmînt. În Confesiuni (1771), Jean-Jacques Rousseau îi amintete c în adolescena lui, pe cînd era calf laatelierul unui gravor din Geneva, trecuse i el prin acea Äfurie de a citi´, cheltuindu-i banii pentru a

împrumuta cri de la un cabinetul unei doamne: Äbune, rele, toate mergeau, nu alegeam nimic, citeamorice cu acelai nesa.´ Efectele nocive n-au întîrziat s se manifeste: din cauza Älecturilor pe ascuns iprost alese, firea îmi deveni posac, slbatic; mintea începu s mi se strice, triam ca un om ursuz cuadevrat. Dar dac patima mea nu m feri de cri proaste i fr miez, norocul m feri de cri obscenei destrblate (...) i hazardul a secondat atît de bine firea mea pudic, încît trecusem de treizeci de anifr s-mi fi aruncat ochii pe vreuna din acele periculoase cri pe care o frumoas doamn din lumeamare le gsete incomode, în sensul c nu poi, spune ea, s le citeit decît cu o singur mîn....´Rousseau a fost un critic sever al literaturii de ficiune, pe care nu o recomanda educaiei copiilor itinerilor. În Emil sau despre educaie, el spune c Älectura, singurtatea, lipsa de ocupaie, viaa moleiti sedentar, legturile cu femeile i cu tinerii: iat crrile primejdioase care se deschid la vîrsta lui i îl

in necontenit lîng pericol.´ Tot el refuz femeilor orice pretenie intelectual i atrage atenia asuprapericolelor lecturii pentru tinerele fete (ÄO femeie prea învat este nenorocirea soului su, a copiilor, atuturora.´)

Pericolele lecturii feminine Începînd cu mijlocul secolului al XVIII-lea, o întreag retoric se organizeaz în jurul ideii c lecturaromanului este o experien distructiv pentru sufletul i corpul femeii. Lecturile galante erau consideratepericuloase mai ales pentru fete, punîndu-le în primejdie castitatea i puritatea. Romanul le corupe, sestrecoar în patul lor virginal, locul predilect de lectur clandestin i de ascundere a crilor. Lecturaacestui gen de literatur le face s viseze la iubii ideali, s se identifice cu personajele i s cad pradunor periculoase reverii. Romanul a fost acuzat c stîrnete imaginaia fetelor, c le aprinde pofteletrupeti i le iniiaz în jocurile i plcerile dragostei. Ele pierd contactul cu realitatea i se lasa bîntuite dehimere. În aceast ipostaz, cartea este un adevrat seductor, iar lectura asemenea mrului interzis din

care Eva îndrznete s guste i cade în pcat.De altfel, un topos al literaturii libertine este seducerea tinerei cu ajutorul lecturii. Maestrul filozof libertin îid lecii tinerei naive în cadrul unei lecturi în doi a unor cri licenioase, bine alese i bogat ilustrate.Personajul feminin din romanul Tereza filozoafa, atribuit marchizului d¶Argens, capituleaz i îi pierdevirginitatea dup ce citete crile din biblioteca seductorului: ÄÎn primele patru zile am cercetat pe rînd,Histoire du Portier du Chartreux , cea a clugriei carmelite, Acadèmie des Dames, LaurieresEclésiastiques, Thérmidore, Fretillon, i înc multe altele de acelai fel (...) În a cincea zi, dup o or delectur, am czut într-un fel de extaz.´Viciul lecturii are aceleai efecte nocive i asupra femeilor cstorite, pericole despre care brbaii audiscutat îndelung. Femeia care citete îi neglijeaz îndatoririle domestice i conjugale, se sustrage



comunitii familiale, îi ignor soul i copiii, se gîndete s divoreze i îi îneal brbatul. Toatepericolele lecturii feminine, toate viciile atribuite cititoarei, se regasesc în romanul romanul lui Flaubert,Doamna Bovary . Eroina romanului, Emma, este o victima absoluta a lecturii, a vieii trite exclusiv peplanul imaginar. Ea manifest un dezinteres familial, devine o mam deplorabil, i o soie adulterin. Lavîrsta de 15 ani cunoate primele reverii romaneti la pensionul de maici, unde, pe ascuns, împrumut icitete pe nerasuflate romane de aventuri de la o fat btrîn care lucra la spltorie. Dup ce secstorete, ea cade din nou în bulimia lecturii, pentru a compensa plictisul cotidian al unei provinciidezolante unde nu se întîmpl niciodata nimic. Lectura ei este contemplativ, de abandon, nu are odistan critic fa de ceea ce citete, se complace în nesfîrite reverii i se transpune în lumea ficiunii.Trind în aceast lume paralel, inevitabil îi pierde pe rînd iluziile i sfîrete prin a-i pune capt zilelor.Emma înghite arsenic i, deloc întîmpltor, are impresia ca simte în gur un gust ca de cerneal, pentruc, nu-i aa, adevrata otrav care a ucis-o au fost crile pe care le-a citit cu atîta nesa.

Lectura i viciul solitar Cartea medicului elveian Tissot L¶Onanisme (1769, reeditat pîn în anul 1905!) inaugureaz unabundent discurs medical care denun aceasta practica solitara. Acum începe o adevarata cruciad

împotriva onaniei, vzut ca un temut flagel, cauz a unor grave tulburri psihice i corporale. Un istoricamerican, Thomas Laqueur, în cartea sa Solitary Sex:A Cultural History of Masturbation (2003)semnaleaza c aceast activitate solitar nu a devenit o problem social decît în secolul al XVIII-lea, odat cu apariia spaiului privat. Mai mult decît atît, Laqueur a observat c dezbaterile i spaimele legate

de onanism coincid cu generalizarea lecturii silenioase, extensive, solitare. Aceast form de plcere sedesfoar în secret, în solitudine, departe de privirile indiscrete. Lectura, la rîndul ei devenit o ocupaiesolitar, care solicit imaginaia, generînd emoie i plcere, a fost cu uurin asociat viciuluiautosatisfacerii sexuale. În discursul medical anti-onanism, lectura romanului a fost denuat ca primulstadiu al masturbrii. Pretutindeni în spaiul occidental, detractorii literaturii de ficiune sînt cei carestigmatizeaz practica sexuala solitar. A aprut chiar un cuvînt nou, Änovelism´, calchiat dupÄonanism´. Din nou asistm la o somatizare a lecturii, care devine astfel, intim legat de corp, are efecteasupra fiziologiei acestuia. Tabloul patologic al onanismului se confund cu cel al lecturi interpretat caviciu. Onanistul ca i cel care sufer de viciul lecturii (sau de amîndou cel mai adesea) pot f i recunoscuidup tenul alb sau gri, marcat de o paloare maladiv, dup ochii încercnai, consecin a devianei i a

îndelungilor lecturi nocturne . Medicii sftuiau prinii s fie vigileni, s nu-i lase pe tineri în singurtate imai ales s le supravegheze îndeaproape lecturile, s le interzic cu desvîrire lectura în pat.Dac în urma practicrii viciului solitar, brbaii deveneau lipsii de energie i îi pierdeau puterile, la

femei, tabloul clinic al onanismului era mult mai înfricotor: ele devin indecente, isterice i nimfomane. Însecolul al XIX-lea, isteria feminin (Äfuria uterin´) a ocupat un loc important în imaginarul medical. Pentruprofilaxia isteriei la femei, medicii recomandau abinerea de la buturi excitante precum ceaiul, cafeaua,lichiorul dar i abinerea de la lectura romanului. Au fost aduse chiar argumente statistice care sdemonstreze c isteria le afecta mai ales pe femeile care citesc, aproape deloc pe cele analfabete. ÎnÄpatologia lectoral´ feminin, lectura romanului ca i onanismul, duc la manifestarea acelorai simptome:paloare, palpitaii, crize de nervi, convulsii, delir, leinuri, stri depresive.

Imagini ale lecturii feminine Pe lîng sursele literare i medicale, iconografia lecturii (pictur, grafic, fotografie) poate oferi precizridespre cum era reprezentat lectura feminin în secolele XVIII i XIX. O gravur din secolul al XVIII-lea,intitulat Le Midi , atribuit lui Baudoin, înfatieaz o tînr femeie, elegant îmbrcat, singur, întins

într-o grdin, într-o stare de reverie voluptoas, cu ochii intredeschii i care scap din mîna dreapt o

carte, în timp ce mîna stîng se pierde discret între jupoane. Avem de-a face aici cu un adevrat topos allecturii feminine: asocierea acesteia cu erotismul i cu viciul solitar. Erotizarea lecturii feminine apare lapictori precum Fragonard, Chardin, Boucher, Greuze, Hogarth, Whistler.

Alungit în pat sau pe canapea, aceasta este postura corporal a femeii care citete. Ideea c femeile auo atracie deosebit pentru lectura în pat face parte tot din acest clieu care leag lectura feminin deerotism (patul, loc privilegiat al plcerilor trupeti dar i al plcerilor lecturii). Acest postur de lectur erarezervat exclusiv femeilor. Imaginile cu brbai citind în dormitor, în pat, sînt rare sau caricaturale (laDaumier, de exemplu).Lectura romanului era considerat în cazul fetelor i al femeile adulte un fel de succedaneu al plcerilor erotice, un act de relaxare, un abandon corporal i sufletesc. Numeroase detalii picturale vin s sugereze



form de sustragere de sub controlul social, duce la izolare fa de sociabilitile locale. Din acest motiv,cei care citesc (ranii autodidaci, de exemplu) sînt privii cu o oarecare neîncredere de ctre ceilalimembri ai comunitii, fiind considerai bizari i oarecum nebuni, mai ales daca devin zodieri sau ghicitori

în Psaltire i pretind c realitatea poate fi cunoscut indirect prin apelul la magia crii.S mai amintim ca mefiena general faa de cei ce ies din rînd prin aspiraiile lor intelectuale i implicitprin volumul considerabil al lecturilor este exprimat cum nu se poate mai sugestiv de zicalele româneti:ÄUnde e minte mult, nu e toat bun´ sau ÄUnde e învtur mult e i prostie mult´.Articol aprut în Dilemateca, an II, nr.8, ianuarie 2007

Viciul lecturii

Documents

Transcript of Viciul lecturii