Viata Parintelui Serafim Rose

8/14/2019 Viata Parintelui Serafim Rose

1/115

The Free Site | vBuddy - business networking | Cheap Web Hosting - starting at $5

Pr. Damaschin Christensen

Nu-i din aceasta lume

Viata Pr. Serafim Rose

PARTEA ICapitolul 1Inceputuri

Motto: Omul acesta... nu estenou nascutul unei familii instarite;este unul din cei multi si totusi o

adevarata vita nobila.Euripide

Parintele Serafim Rose supranumit si prima legatura americana cu intelepciunea SfintilorParinti s-a nascut intr-o familie obisnuita de Protestanti albi, apartinind clasei mijlocii; loculnasterii a fost San Diego un orasel tipic californian de pe Coasta de Vest. Numele pe care i l-au dat la nastere a fost Eugen ceea ce inseamna nobil. Parintii lui Eugen erau emigrantiamericani de generatia a doua. Ambii bunici dinspre mama erau originari din Norvegia.Bunicul sau, John Christian Holbeck a pasit pe pamintul american cind avea doar 13 ani.Bunica sa, Hilma K. Helickson, desi nascuta in Norvegia, era de origine suedeza; a fost adusain America la virsta de 3 ani. Familiile Holbeck si Helickson s-au stabilit in statul Minessota

in micutul orasel Two Harbors. Aici, John si Hilma au crescut, s-au cunoscut si in 1896 s-aucasatorit. John si-a gasit de lucru ca frezor intr-o mina de diamante dupa care si-a incercatnorocul ca fermier. Impreuna au avut 5 copii. Al treilea copil, nascut in 1901, o fata pe numeEsther a fost mama lui Eugen.Esther a crescut la o ferma de peste 40 de acri de pamint, cumparata de tatal ei pe cind acrulde pamint mai era 10 dolari. Era un pamint saracacios cioturos, cum ii placea ei sa spuna

si nu de putine ori isi aducea aminte cum tatal ei folosea dinamita ca sa scape de cioturi.Pentru a spori veniturile familiei, John a trebuit sa-si ia o slujba de noapte in oras. Mai tirziucind si-a cumparat citeva vaci, vindea lapte din casa in casa.Familia Holbeck si-a botezat si si-a crescut copiii in cadrul Bisericii Luterane. In familia lorse punea un mare accent pe educatie. Facind mari sacrificii financiare au reusit sa-si trimita

baiatul mai mare, Jack sa studieze la un colegiu gest rasplatit de acesta mai tirziu printr-osituatie financiara infloritoare.Desi numai doi dintre copii Holbeck au putut sa-si faca studiile la un colegiu, aproape totinepotii si stranepotii au obtinut titluri in invatamint. De fapt, de la toti se astepta reusita!J. Holbeck a fost unul dintre acei oameni care si-a dat viata pentru construirea Americii.Deoarece singurul mod prin care incerca sa asigure hrana familiei sale era din cultivarea

pamintului, nu a mai avut timp pentru nimic altceva. Intr-o zi, pe cind fiica sa Esther seintorcea cintind si cu flori din padure, a oprit-o si in obisnuitul sau dialect norvegian i-a spus:- Florile si muzica nu tin de foame!Dupa ani si ani de la aceasta intimplare, Esther a reutit sa-si faca timp si pentru muzica si

pentru pictura. Insa faptul ca a trait intr-o familie in care trebuia sa munceasca atit de multpentru o bucata de piine, a lasat asupra ei o amprenta pe care nu a mai putut-o stergeniciodata. Se preocupa mereu de partea financiara a lucrurilor.
http://www.topcities.com/cgi-bin/affiliates/clickcount.cgi?dl=http://www.thefreesite.comhttp://www.topcities.com/cgi-bin/affiliates/clickcount.cgi?dl=http://www.thefreesite.comhttp://www.vbuddy.com/https://secure.serverpro.com/a/b/100.phphttp://www.topcities.com/cgi-bin/affiliates/clickcount.cgi?dl=http://www.thefreesite.comhttp://www.vbuddy.com/https://secure.serverpro.com/a/b/100.php


2/115

Frank Rose, omul cu care s-a casatorit, era de o cu totul alta factura. Agreat de multi, erasmerit, tacut si lua viata asa cum era.Frank era de origine franco-daneza. Dinspre tata a avut un stramos francez care a luptat inarmata lui Napoleon si care s-a casatorit cu o tiganca unguroaica. Daca in ansamblu, inarborele genealogic al familiei Rose se gasea si singe fierbinte de tigan, acesta lipsea cu

desavirsire din ramura lui Frank.Tatal lui Frank, Louis Deseret (L.D.) Rose, emigrase din Franta in Canada si apoi in S.U.A.,deschizind un chiosc de inghetata si doua cofetarii in oraselul Two Harbors. In urma unuiaccident de tren isi pierduse un picior astfel ca avea unul din lemn. Nimeni nu-l caina inlegatura cu aceasta si nimeni nu se preocupa de faptul acesta, isi amintea unul din membriifamiliei era un fapt implinit si viata isi urma cursul ei.Desi se tragea dintr-un mediu catolic, Louis se declarase un ateu convins simpatizind cusocialistii. Sustinea ca citise Noul Testament inainte sa implineasca 12 ani afirmatie careavea evident rolul de a da si mai multa greutate ateismului sau. Totusi, parerile sale religioasenu l-au impiedicat sa ia in casatorie o buna crestina Romano-Catolica, de origine daneza, MayVanderboon, a carei familie se stabilise in Marquette, Michigan. Louis si May au avut 4 fii,

dintre care unul a murit la virsta de 12 ani inecat. Frank, al doilea dintre copii, s-a nascut in1890. Dorind sa implineasca una dintre dorintele mamei sale, il ajutau deseori in biserica pe

preotul comunitatii. May a murit la 48 de ani, pe cind Frank era doar de 14 ani.Frank Rose a luptat pentru tara in primul Razboi Mondial in Franta si s-a intors acasa cugradul de sergent. Pe Esther Holbeck a intilnit-o pe vremea cind lucra la magazinul dedulciuri al tatalui sau. Era cu 11 ani mai tinara decit dinsul si tocmai absolvise liceul. S-aucasatorit in 1921 in oraselul Two Harbors. Frank si-a incercat norocul in afacerile cu

bomboane si inghetata, deschizindu-si un mic magazin dupa ce tatal sau a iesit din afaceri.Mai tirziu, s-a angajat la General Motors, perioada in care i s-a nascut si primul copil, Eileen.In 1924 cind Eileen era deja de 2 ani, Frank si Esther s-au mutat in insorita Californie, departede muscatoarele ierni din Minessota. In San Diego a mai deschis un magazin de dulciuri, o

pravalie cu diverse sorturi de bomboane caramel, care insa a inceput sa le aduca ceva venituridoar cind flota navala s-a instalat in oras. In cele din urma au fost siliti sa inchida magazinuliar Frank si-a gasit o slujba stabila de portar al Parcului si Departamentului de distractii dinSan Diego. Sarcina sa era sa aiba grija de stadion.In San Diego li s-au mai nascut doi copii: Franklin jr., la o diferenta de 4 ani de Eillen, siEugen, nascut cu 8 ani mai tirziu. Toti copii familiei Rose erau inteligenti, frumosi si maiinalti decit media obisnuita. Eugen Dennis Rose s-a nascut pe 13 august 1934. Era chiar intoiul marii Crize economice. Familia Rose cumparase actiuni dar le pierduse si au fostvremuri cind abia aveau ce sa manince.Desi Eugen era prea mic ca sa-si aminteasca de anii aceia, Eileen isi aduce aminte cum stateau

la rind pentru piine. Cind iti vin greutati din cauza lipsei de bani, nu poti uita prea usor zileleacelea. Succesul devine sinonim cu reusita financiara. Avind deja inoculate conceptiile demunca grea si chibzuinta, Esther a devenit exagerat de econoama, si a ramas asa pe tottimpul vietii sale, chiar si atunci cind Eileen si Frank jr. isi intemeiasera o familie si aveau osituatie financiara buna. N-a renuntat niciodata la obiceiul (mostenit in timpurile Crizei) de astringe toate ramasitele de sapun din casa si de a le fierbe din nou, pentru a face noi calupuri.Toti cei trei copii ai ei au fost crescuti intr-o atitudine foarte serioasa fata de viata.Cind s-a nascut Eugen, Frank se afla in floarea virstei. Datorita diferentei mari de virsta dintreel si fratii lui, a fost crescut ca si cind ar fi fost singurul copil din familie. Atunci cind a venit

pe lume, parintii i-au gasit si o porecla: dividenda in plus.Pe cind avea 4 ani, sora sa Eileen (de 16 ani) a dat bacalaureatul si a plecat la un colegiu cu

profil comercial in Los Angeles. Doi ani mai tirziu s-a maritat si de atunci si-a vazut destul derar fratele. Cind inca mai era acasa, ea era aceea care avea grija de el cit parintii erau plecti la


3/115

lucru. Mi-aduc aminte ca era un copil fericit si de-a dreptul incintator, spune ea.Nu mult dupa aceea si bunicii lui Eugen s-au mutat in San Diego. Louis Rose a murit atuncicind Eugen avea 7 ani, dar John si Hilma Holbeck l-au prins pina in anii maturitatii. Dupacitiva ani a primit si o mostemnire de familie: un ceas deosebit, din partea bunicilor Louis siMay. Eugen a pastrat acest ceas pina la sfirsitul vietii sale ca pe un adevarat simbol al familiei

si obisnuia sa-l intoarca in fiecare noapte, chiar si atunci cind nu mai mergea bine.

Esther, cu firea ei hotarita si puternica, a fost seful de necontestat al casei. Ea trebuia sa stiemereu totul. Nu i se ascundea nimic, caci credea ca autoritatea ei de parinte ii dadea dreptul dea intra in camera copiilor ei oricind, de a le scotoci prin sertare si de a le citi scrisorile sihirtiile. Le cerea foarte mult, insa de laudat ii lauda rar. Apartinea unei generatii de parinticare credeau ca nu e bine sa-ti lauzi prea mult copiii ca nu cumva sa devina vanitosi. Insachiar daca nu-i lauda pe fata, vorbea despre ei cu mult entuziasm in fata prietenilor sivecinilor. Dintre toti cel mai mult tinea la Eugen.

Nu eram o familie care sa-si arate sentimentele pe fata isi aminteste Eileen. Chiar si Frank,desi era un om cald si iubitor, se simtea stinjenit cind trebiua sa-si arate afectiunea fata decineva. Eileen povesteste ca nu a sarutat-o niciodata in copilarie.Mama era foarte dura atunci cind se supara, spune Eileen iar tata se ferea din calea ei. Se

parea ca nu are incotro decit sa fie dominat. Evita cu grija toate conflictele iar aprobarea si-oarata printr-un zimbet si spunind betche. Arareori se intimpla sa-si arate supararea saureaua-vointa catre cineva.Ca si tatal sau, Eugen se supunea mamei lui fara impotrivire. Toata lumea si-l aduce aminte cafiul perfect, tipul copilului ascultator fata de parintii lui. Daca vreunul dintre noi erafavorizat, isi aminteste Eileen, acela era Eugen, caci el se straduia din rasputeri sa faca ceeace i se cerea si sa n-o supere pe mama.Eugen a fost o bucurie, spunea mama lui, tatal sau avea credinta ca la nasterea lui soarele arasarit deasupra sa.Potrivit spuselor sotiei sale, Frank se multumea cu putin tot ceea ce il preocupa era sa fieacasa cu mine; pentru a fi fericit ii ajungea doar sa fie acasa si sa ingrijeasca de gradinita. Eraun om multumit, fara nici un alt interes in afara. Intotdeauna alegea meseriile modeste siniciodata nu i-a impus lui Eugen sa devina cineva in viata sau sa-l indemne sa cistige bani.Frank nu era un om practic, spune Esther. El era creierul, pe cind cea cu simt practic erameu.Prin comparatie cu Esther, Frank era un cititor inrait, citind doua ziare pe zi si tinindcorespondenta cu reviste ca: U.S. News, World Report, Business Week si Wall Street

Journal. Carti in schimb nu citea multe. Intr-un cuvint daca ar fi sa mai adaugam ceva, amputea spune ca virtutile lui Frank depaseau intr-un mod evident performantele saleintelectuale.Ca toti baietii de virsta lui, Eugen isi privea cu mare respect tatal si a luat de la el numai ce era

bun. Crescind, Eugen admira calitatile tatalui sau de a nu dori sa fie in centrul atentiei. Maitirziu, el insusi a ajuns sa se confrunte cu onoruri lumesti si tot felul de lucruri materiale si casi tatal sau, se multumea cu putin.De la mama sa Eugen a mostenit acel simt practic de a fi cu picioarele pe pamint, un strop deincapatinare si un limbaj clar si concis si care desi era presarat cu regionalisme, era totusifoarte clar.De la amindoi parintii a cistigat acea traditionala onestitate americana si franchetea care l-a

ajutat mai tirziu sa demaste variate forme de ipocrizie.Franck Rose, reprezenta barbatul tipic american, un pic insa cam prea docil. Observai la el


4/115

acea timiditate si integritate incapatinata, acea fire profund iubitoare si care era stinjenitaatunci cind trebuia sa se exprime atit de caracteristica omului obisnuit care ar fi putut deveniun Erou, daca era plasat in imprejurarile potrivite. Eugen a mostenit toate aceste calitati, iaraplecarea sa interioara impletita cu mediul in care a copilarit, ii confereau o imagine gen GaryCooper. Insa in mijlocul acestei Americi atit de standardizate, a patruns un element ce nu era

deloc standard. Era ca si cum intr-o familie de oameni obisnuiti, s-ar fi nascut un om de vitanobila. Dintr-un anumit punct de vedere Eugen era total diferit de restul familiei, desi pina sa ise formeze personalitatea, aceste diferente erau insesizabile. Inainte de toate se putea observaca era un copil neobisnuit de tacut si ginditor, cu o anumita retinere in comportament, faptneobisnuit la baietii de virsta lui.Eugen a fost un baiat serios si studios de cind era mic, povesteste mama lui. Eraextraordinar de inteligent. Talentul sau natural a fost observat din aceea ca putea intelegelucrurile imediat, cu mult inaintea copiilor de virsta lui sau chiar adultilor. Unul dintre

profesorii sai de scoala elementara a spus: Simteam ca trebuie sa ma grabesc cind intra el inclasa. Era ca si cum cineva mi-ar fi spus sa ma grabesc si sa nu pierd timpul cu altceva.Firea rezervata si studioasa nu l-a impiedicat pe Eugen sa participe la toate activitatile

obisnuite baietilor americani. Ca baietel s-a jucat cu calutul de lemn, mai tirziu s-a inscris laun Club de cercetasi , unde tinea evidenta scorurilor la jocul de baseball. Cind a implinit 6 ani,a inceput sa ia lectii de pian, pe care le-a continut pina a intrat la Colegiu. Intre 10 si 12 ani afacut-o pe agentul de circulatie la scoala unde invata, sarcina pe care dupa cum spune mamasa, a luat-o foatre in serios. Inainte de a termina scoala elementara i s-a acordat titlul onorificde Sergent ca si odinioara tatalul sau.Eugen simtea o mare dragoste pentru natura. In timpul celor trei veri de licean, s-a inscris si aurmat cursurile de zoologie din cadrul Cursurilor de vara ale Scolii stiintifice pentru tineret,sponsorizate de Societatea de Istorie naturala a orasului San Diego. Locuind aproape deocean, a fost foarte interesat de viata marina si colectiona specii de caracatita si alte animalesubacvatice in debaraua de acasa. Avea si o mica colectie de fluturi. Era fascinat de cerulnoptii, fapt care i-a dat ideea sa-si picteze tot tavanul cu stele, toate insa in pozitia lor exacta.In serile de vineri, impreuna cu tatal sau faceau cite o plimbare pina la biblioteca din oras. Eraca un ritual saptaminal seara lor libera. In timpul verilor lua parte la Clubul de vacanta alcititorilor.Inca de mic copil, seria lecturilor a inceput-o cu romanele lui Ch. Dickens. Mama si-laminteste rizind in gura mare cind citea Documentele postume ale Clubului Pickwick. Cindvenea timpul de culcare, intra si-i stingea lumina. Mai tirziu in toiul noptii, era trezita dehohote infundate de ris. Intrind in camera lui ca sa vada ce se intimpla, il descoperea citindsub patura cu o lanterna. Documentele Clubului Pickwick erau mult prea captivante camicul Eugen sa le lase din mina.

Eugen avea un ciine pe nume Ditte. Aceste nu era prea destept, dar era al lui si ca urmare ilindragea peste masura. Il privea in ochi ca pe un om. Cind mai tirziu Ditte a fost lovit de omasina, baiatul a plins ore in sir. Aceasta a fost prima lui intilnire cu moartea. Unii au fost de

parere ca a cam exagerat cu durerea. Cineva chiar a spus: Nu e normal sa iubesti un ciine ca pe ciinele acela...Pe linga acesta anormala iubire de natura, tinarul Eugen avea si ciudate inclinatii religioase.Mama sa, o buna crestina Protestanta a fost aceea care i-a incurajat acesta inclinatie. Tatal sau

parasise Biserica Catolica pe cind avea 18 ani. Nimeni nu aducea vorba despre aceasta desinimeni nu stia de ce o facuse. Desi Frank Rose nu era ca si tatal sau, un antireligios, totusi n-amanifestat niciodata interesul de a merge la biserica. Spre sfirsitul vietii a inceput sa mearga lao biserica Protestanta, dar asa cum spune Esther doar ca sa-i faca ei placere.

Pe cind eram copii, isi aminteste Eileen, mergeam cu mama pe la diverse biserici: luterane,baptiste, metodiste si presbiteriene, unde mama cinta in cor. Insa obisnuiam sa le schimbam,


5/115

deoarece mama avea intotdeauna cite o neintelegere cu preotul.Ca elev, Eugen a urmat ore de Catehism in cadrul Bisericii Presbiteriene de linga casa. Isiuimea deseori parintii citind din memorie pasaje intregi din Scriptura. Cartile care au produscea mai profunda impresie asupra lui au fost cele ale Estherei si ale lui Samuil. Cind a ajuns inclasa a VIII-a din propria sa initiativa, a cerut botezul, fiind botezat si confirmat ca membru

crestin al Bisericii Metodiste.

In liceu, interesul pentru religie i-a incetat cu totul Walter Pomeroy, cel mai bun prieten alsau din acea perioada spune ca Eugen nu era religios deloc. Ca sa compenseze aceastaabsenta, s-a avintat plin de zel in cunoasterea stiintifica si matematica biologie, algebra,trigonometrie etc. Dupa cum spunea si Walter, Noi am intrat in liceu intr-o vreme cind toatalumea spera ca stiinta sa salveze. Majoritatea tinerilor care se pregateau sa intre la Colegiu,

planuiau sa devina oameni de stiinta, fizicieni, ingineri sau medici.Liceul din San Diego era cam ceea ce astazi am numi o scoala cu circuit inchis. Raportat la

totalul elevilor, elevii care se pregateau pentru colegiu, erau intr-un procentaj destul de mic.Acesti intelectuali in devenire erau membrii acelorasi cluburi si participau la aceleasi cursuriin cadrul pregatirii pentru colegiu insa, intre ei era o foarte distincta diviziune sociala. Grupul

principal, si cel mai numeros de altfel, era format din elevi apartinind familiilor bogate aleorasului. Grupul minoritar era format din 6-7 baieti din clasele sarace sau mijlocii ale

populatiei, trei dintre ei fiind evrei si unul mexican. Eugen si Walter apartineau acestora dinurma.Membrii grupului erau foarte activi in conducerea scolii, cautind sa fie alesi ca sefi de clase,

pentru a putea avea putere de decizie in alcatuirea cluburilor din liceu. Desi erau prietenosi cuceilalti elevi din liceu (la urma urmei, spune Walter, reprezentai un vot) preferau sa aibaanturajul lor. Reprezentau elita sociala a campusului.Grupul minoritar era unit de gusturi comune in muzica, literatura si arta. In timpul pauzelor demasa baietii discutau ceea ce au citit sau ce lucrari muzicale le-au placut cel mai mult. Nuascultau niciodata slagarele ce erau in voga atunci, (Aproape nici nu existau pentru noi,spune Walter) si nici nu frecventau salile de dans ale scolii. Desi Eugen si inca alti citiva erau

buni la atletism si luasera calificative maxime la orele de sport, nici unul nu era inscris in nicio echipa sportiva. Walter remarca: Eram ceea ce astazi s-ar numi marginasi.Tot Walter a fost acela care i-a gasit si porecla de Oign, dupa numele faimosului poemnarativ al lui Puskin Eugen Onegin . Daca este sa ne gindim ce avea sa devina el mai tirziu,legatura aceasta cu Rusia este destul de interesanta. Elevii din grupa lui Eugen erau foartecititi si extraordinar de avansati pentru virsta lor. Walter cel putin, se simtea privilegiat ca face

parte din grup si ca poate invata de la ei, cu atit mai mult cu cit inainte de liceu nu preaavusese sanse sa-si faca vreo cultura. Baietii evrei proveneau dintr-un mediu muzical si aveaucunostinte foarte solide in domeniu. Aveau o admiratie deosebita pentru Mozart, Beethoven siBrahms, insa nici un fel de simpatie pentru compozitorii moderni, intrind astfel intr-ocontroversa cu ceilalti in ceea ce priveste valoarea unor compozitori ca Debussy sau Brahms.Care era pozitia lui Eugen in aceste dezbateri? Era atras mai mult de clasici decit demoderni, spune Walter, insa ii asculta pe toti si le dadea fiecaruia cite o sansa. Nu segrabea insa niciodata sa dea vreun verdict.Aria sa preferata era ultimul act din Tosca de Puccini, in care eroul, in pragul executiei,scrie o scrisoare iubitei sale incepind cu cuvintele: Si stelele straluceau.... Ii placea in moddeosebit asa cum era interpretata de Farrucio Tagliavini. O ascultam de multe ori, spune

Walter si vorbeam despre maretia ei.Cind grupul intra in conflict de idei pe chestiuni intelectuale, Eugen nu parea interesat sa-si


6/115

spuna parerea. Mai curind statea si analiza lucrurile, insa daca faceau vreo greseala inargumentatie, le-o spunea imediat. Era cel mai tacut si mai introspectiv dintre noi, facut maicurind sa comenteze decit sa agite spiritele.

A studiat cu ardoare pe toata durata liceului arzind gazul, cum spunea mama sa. Odata i-asi spus:- Dupa felul cum studiezi, vei ajunge un om destept intr-o buna zi!- Dar eu nu vreau sa ajung un om destept, i-a raspuns el, eu vreau sa fiu un intelept!Cu inteligenta naturala pe care o poseda, putea sa obtina cu usurinta cele mai bune note, farasa invete aproape nimic, spunea Walter, insa el invata mai mult decit oricare dintre noi. Erafoarte minutios in tot ceea ce facea. Odata cind a trebuit sa facem un raport stiintific, el a fostacela care practic a acoperit toate subiectele. Avea un mod cu totul analitic de a privi lucrurile.Incetineala cu care-si emitea judecatile, ii erau de mare folos in special la chimie, deoareceanaliza cu mare atentie toate fazele experientei inainte de a emite o concluzie.

Dupa spusele nepotului sau, Mike Scott, pe atunci doar de 7 ani, Eugen era fenomenal deacademic. Era neintrecut.Uneori notele sale intreceau atit de mult notele celorlalti din clasa, incit trebuia sa i se deacalificativul maxim. In acelasi timp, deveneau tot mai vizibile multe din calitatile tatalui sau.Mama sa si-l aminteste spunind: Sa nu lasi pe nimeni sa te creada important.Sally Scott, nepoata sa, isi aminteste urmatoarele despre el: Pentru mine a fost intotdeaunaunchiul Genie. Era foarte tacut si foarte invatat. Te invata mereu ceva, avea mereu rabdare sichiar de tinar avea o anumita structura interioara care il deosebea de ceilalti. Cit a fost mic,

probabil ca aceasta diferenta i-a cauzat anumite neajunsuri, dar aceasta numai pina cind si-agasit adevaratul drum. Imi aduc aminte de o intimplare in legatura cu niste carti. De sarbatori,cind familia se reunea la masa, Gene obisnuia sa vina la masa, dupa care se retragea in cameralui si se apuca imediat de studiu. Cum si mie imi placeau foarte mult cartile, m-a gasit intr-ozi rasfoindu-i cartile. (Aveam vreo 9-10 ani si eram foarte speriata ca fusesem prinsa). M-aintrebat ce carti mi-au placut cel mai mult. I-am spus ca doua: Un catel pe nume Chips siCharlie de Albert Payson Terhune. Atunci mi-a facut o propunere: daca pina la urmatoareamea vizita voi putea sa memorez numele autorilor care mi-au placut, cartile vor fi ale mele.Le-am citit de multe ori in anii care au urmat si le-am citit si fetelor mele. Mai am si acumcartile.In liceu Eugen a facut dovada remarcabilului sau talent lingvistic, invatind spaniola, germanasi franceza. Pina la absolvire, scria deja poezii in limba germana. Excela si in matemaici, faptexplicat de Walter prin aceea ca acesta disciplina cerea o minte analitica si implica multa

introspectie. Profesorul sau de matametica spera ca el sa urmeze o cariera in domeniu si l-apropus pentru titlul de student meritos, in vederea obtinerii unei burse.Un alt profesor interesat de viitorul lui era d-nul Baskerville, profesorul sau de engleza. Dinceea ce povesteste Walter aflam ca acesta incuraja un stil de viata liber, cu simt artistic. Ii

placea muzca si avea o mare iubire pentru poezia romantica spaniola. Printre multe altelucruri l-a familiarizat pe Eugen cu poetul american Robinson Jeffers, un om care a protestatimpotriva societatii si a razboaielor, intr-o vreme in care spre deosebire de zilele noastre, eraudoua natiuni la moda.D-nul Baskerville i-a gasit lui Eugen o slujba pe timpul verii le o librarie din San Francisco.Tot timpul cit a lucrat acolo, a locuit la Hotel de France, un loc unde toata lumea vorbeafranceza si minca mincare europeana.

In timpul anilor de liceu, a citit romanul lui Dostoievsky, Crima si pedeapsa, dar asa cum aspus mai tirziu, nu l-a inteles si pretuit la adevarata lui valoare.


7/115

Eugen nu-si pierdea timpul cu fleacuri, spune mama lui. Aiurelile cu care-si umpleauceilalti colegi ai lui timpul liber ca si pompa ceremoniilor din cadrul liceului, il plictiseau laculme. Mike Scott isi aminteste cit de uimit era ca Eugen nu avea nici o dorinta de a invata saconduca o masina, sa aiba o masina a sa, intr-o vreme in care era la moda sa fii pe roti.Eugen avea impresia ca pina si prietenul sau Walter nu era destul de serios si ii facea reprosuri

in legatura cu chefurile si noptile pierdute ca un fluture de noapte. Cind a sositbacalaureatul cu toata siuta de ceremonii si activitati specifice, Eugen le-a spus parintilor sirudelor sa nu-l bata la cap cu ideea preconceputa de a inchiria un smoching. A luat totuti partela productia artistica a scolii, intr-o piesa prevazuta in program. Impreuna cu alti 12 colegi sisub indrumarea unui profesor, a scris o piesa, a jucat in ea si pe linga asta i s-a dat si sarcinavinzarii biletelor. Piesa intitulata Crescut putin cam mult, a fost scrisa cu scopul de a fi pe

placul parintilor si rudelor care venisera in asistenta. Era tipica idealului american al anilor50 sustinind idealurile familiei, religiei, avansarile financiare in cariera, responsabilitatii sia muncii hotarite, impletita cu accente umaniste de tip Albert Schweitzer.

A absolvit liceul din San Diego in iunie 1952. Din punct de vedere intelectual era clasat celmai bun din clasa. In cartea de amintiri a scolii, colegii sai scrisesera: Eugeniu...Geniu...Multnoroc si nu-i da nici o sansa lui Einstein!A primit si citeva burse dintre care cea mai impresionanta a fost cea de 4000 de dolariGeorge F. Baker ce i-a fost acordata prin staruintele profesorului sau de matematica. Cind a

primit acest premiu, n-a facut prea multa zarva in jurul lui. Aflind despre premiu, mama l-aintrebat entuziasmata:- Unde este scrisoarea?- In sertar i-a replicat ei calm.Aducindu-si aminte de acest incident ca si de multe altele, mama lui a spus: N-am mai vazutun baiat asa modest! In plus, a mai inapoiat scolii alte burse mai mici, spunindu-le: Mi-edeajuns cit am!Pe vremea aceea, in afara gindului de a intra la Colegiul Pomona, nu avea nici o idee claradespre ce va face in viitor (profesorul sau de matematica a ramas destul de dezamagit cind aaflat ca Eugen nu a urmat o cariera de matematician). Eugen putea reusi in orice domeniuspunea Walter insa nu avea tragere de inima nicaieri. Avea nevoie de ceva care sa-l

pasioneze. San Diego era plin de canioane, din care multe erau acoperite cu copaci, tufisurisi ierburi. Linga modesta casa a familiei Rose, era o asemenea vale, supranumita de localniciValea ienuparului, loc in care Eugen obisnuia sa faca lungi plimbari. Citeodata iesea sinoaptea, fascinat de frumusetea cerului. La ce se gindea in timpul acestor ore de solitudine,

nimeni nu putea sti. Tot ceea ce este posibil ca aceste lungi plimbari erau legate nu numai demeditatie, dar si de un anume fel de suferinta. Profesorul Paul Florensky, un mare om destiinta rus si martir, spunea undeva ca soarta maretiei este suferinta provenita din lumeaexterioara, pe cind suferinta interioara vine din tine insuti. Asa a fost, asa este si asa va fi.Eugen trecea acum prin acea suferinta interioara fara nume, ca rezultat al faptului ca deveniseconstient ca era diferit de cei din jurul sau. Deoarece mintea ii daduse marele avantaj de aintelege lucrurile cu mult inaintea altora, era decimat de plictiseala lucrurilor comune pe carele traise si le intelesese deja. Dorea mai mult, dorea sa continue, dar cum? Avea imprimata inel acea ciudata saminta de nobilitate care-l facea incapabil de a se simti implinit in maruntelelucruri materiale lucrurile veacului acestuia.Eugen avea o privire profunda, isi aminteste Walter. Nu puteai sa te uiti in ochii lui caci te

ardeau. Parea ca vrea mereu sa priveasca in miezul lucrurilor. Intotdeauna mi-a dat impresiaunui ceainic gata sa explodeze. Simteai ca fierbe ceva inauntru, asteptai sa dea pe-afara dar


8/115


9/115

preocupa doar un singur lucru: sa afle de ce exista el, sa cunoasca, sa inteleaga realitatea insensurile ei cele mai profunde.

Pentru a gasi un raspuns la aceasta ultima intrebare, Eugen si-a folosit bunul sau cel mai depret: Intelectul.A inceput un studiu foarte serios asupra filozofilor occidentali, urmind chiar citeva cursuri lafacultatea de filosofie. Unul din profesorii sai a fost Frederik Sontag, un om dur si exigent, oadevarata legenda vie a Pomonei.La sfirsitul primului sau an de facultate, a scris o lucrare in care folosindu-se de mintea salogica, de cunostintele sale stiintifice si matematice si inspiridu-se putin din geniul luiSpinoza, a asternut pe hirtie concluziile filozofice la care ajunsese. In aceasta lucrare intitulataDumnezeu si om: Legatura dintre ei, Eugen scria: Univers este termenul meu pentruDumnezeu. Este o imbunatatire a termenului anterior caci, dupa parerea mea reda cu maimulta acuratete conceptul de impersonal, unificat, pe care doresc sa-l prezint... Toata stiinta

indica existenta unui univers, totalitatea tuturor lucrurilor. Nimic din stiinta nu indicaexistenta unui Dumnezeu in afara Universului. In ceea ce ma priveste, devreme ce nu mi-amelaborat propria mea teorie a cunoasterii, declar de dragul convenientelor ca pot dobindicunoasterea (cel putin atit cit poate fi ea obtinuta) prin stiinta. Cu alte cuvinte, cred incautarile stiintei care indica existenta unui Univers; resping conceptul de Dumnezeuindependent, din cauza dovezilor insuficiente.Aceasta era concluzia la care l-a putut aduce intelepciunea sa empirica; nici chiar mintea luiSpinoza nu putea face mai mult. In ceea ce priveste scopul vietii, Eugen scria: Scopul omuluiin viata este acela de a exista si nu oricum, ci fericit... Omul trebuie sa traiasca pentruaceasta fericire si sa priveasca timpurile cind nu este fericit doar ca o trecere catre timpuri mai

bune; iubirea sa pentru Univers il va atrage catre timpuri mai bune.Intre timp, in paralel cu asemenea idei, Eugen ajunsese sa respinga in totalitate

protestantismul copilariei sale. In ciuda iubirii pe care o simtea pentru parinti, incepuse saurasca aceasta cultura prozaica, satisfacuta de sine si orientata spre consum, a propriei clasesociale. Simtea ca ideea lor de Dumnezeu este tulbure si provinciala, nedemna de cineva careaspira la culmile cele mai inalte ale intelectului; religia lor era doar o acceptare tacita a unorraspunsuri facile de catre niste oameni inspaimintati sau care pur si simplu nu erau in stare sa

priveasca mai adinc in natura lucrurilor. Pentru Eugen, Protestantismul reprezenta status quo-ul: oameni traind pentru acesta lume, bucurindu-se de o fericire paminteasca, incercind sa-siinfrumuseteze, sa-si justifice si sa-si faca mai suportabila existenta lor de fiecare zi, recurgindla partea religioasa a vietii lor. De vreme ce el se simtea diferit de status quo-ul amintit,

devenise constient ca nu se va putea niciodata ajusta la parametrii lozincii Americiiprotestante: O familie fericita!Numai gindul la o asemenea viata, ii devenise de nesuportat. Refuza sa accepte raspunsurilede-a gata. Dorea sa evadeze, dar in lipsa unui asemenea loc, a ramas doar in starea de rebel.In acelasi timp, fie ca-si dadea seama fie ca nu, sufletul lui inseta dupa ceva mult maispiritual decit intelectualismul sec al lui Spinoza.Adesea tinerii idealisti care se razvratesc impotriva Crestinismului copilariei lor, care nu potaccepta nimic din ceea ce depaseste puterea lor de intelegere si care totusi sint in cautare aceva care sa le satisfaca nevoile lor spirituale, se pot lasa ademeniti in vrejele diverselorsirene. In peregrinarile sale prin filosofia occidentala, Eugen a fost atras de una dintre celemai seducatoare dintre acestea: Friedrich Nietzsche. In timpul anilor de liceu citise in original

Asa graita Zarathustra si impresia fusese coplesitoare.Eugen avea citeva puncte comune cu Nietzsche. Ambii erau cautatorii idealurilor nobile,


10/115

implicati intr-o investigare intensa si pasionata a chestiunilor fundamentale; amindoi senascusera in atmosfera religioasa a Protestantismului care desi le promisese totul, nu ledaduse nimic; amindoi erau introvertiti, simtindu-se izolati de ceilalti oameni si trecind prinsuferinte interioare pe care ceilalti nu le puteau intelege; amindoi detestau cliseele, servilismulsi mentalitatea de turma, pentru care Protestantismul putea servi ca un exemplu stralucit.

Dupa multi ani de la terminarea colegiului, descriind revolta lui Nietzsche impotrivaCrestinismului, Eugen scria:A fost un temperament cu adevarat romantic si era deschis ideilor marete... In tineretile sale afost un seminarist Protestant, insa ajunsese sa-l urasca deoarece zarise in el principiulslabiciunii. Si bineinteles ca avea dreptate, caci Luther scosese din ideologia protestantatocmai notiunea de lupta ascetica, lasind in loc ceva foarte friabil care nu satisfacea nici inimasi nici mintea... In felul acesta, Nietzsche n-a putut vedea pe nimeni luptindu-se, n-a vazutmari asceti si nici eroi ai crestinatatii si din toate acestea el a tras concluzia ca intreagacrestinatate era o farsa monstruoasa, o mare deceptie ce apasa asupra umanitatii si care nu

putea satisface o minte care dorea adevarul si care era plina de superstitii. Nietzsche era fermconvins ca se putea cunoaste doar ceea ce era rational, astfel ca el a respins tot ceea ce

depasea sfera rationalului. Pe de alta aprte, el a observat ca Crestinismul nu se adreseaza delocinimii si ca era atit de tras in jos, incit devenise plapind. El vedea in Crestinism doar un mijlocsimplu de a-i tine pe oameni linistiti si multumiti cu agoniseala lor si tot el mai spunea catoate acestea erau specifice instinctului de turma.Nietzsche insusi era dotat cu cele mai alese instincte naturale pentru noblete si lupta. A fostun asiduu cercetator al literaturii grecesti. Una dintre primele sale lucrari vorbeste despreelementul dionisian in Grecia. Pina la el, Grecia fusese privita ca patria traditionala aclasicului Apollo, insa el a demonstrat ca Grecia era plina de lupta in acelasi timp, desentimentul romantic care-l simbolizeaza pe Dionisos. Si asta a dorit si el sa fie, sa fieasemenea lui Dionisos, straduindu-se continuu, luptind mereu pentru ceva mai inalt(2).Acesta dorinta a lui pentru lupta si nevointa de care el nu-si dadea seama pina atunci, era defapt o nazuinta dupa acea ascesis respinsa de Protestanti. Lupta lui Nietzsche adaugatarespingerii Crestinismului, l-a condus in cele din urma la notiunea de Supraom. Omul,spunea Nietzsche, este mic si slab; el nu este vesnic; el trebuie sa fie depasit si Supraomultrebuie sa-l inlocuiasca.Ani mai tirziu, Eugen a trebuit sa observe ca raspunsul la problema lui Nietzsche este SfintulAntonie cel Mare, care a depasit omenirea dar si propria sa natura umana pentru a deveniinger in trup. Pe atunci insa, Eugen nu era familiarizat cu aspectele profunde aleascetismului crestin. Nietzsche, spunea Eugen, a scris niste poezii minunate despre laturaintunecata a vietii, adincul miezului de noapte, singuratate, etc. Aici se referea la poezii ca:Cintec de noapte in care Zarathustra da glas sentimentelor sale: Noaptea a sosit; acum

toate fintinile vorbesc mai tare. Si sufletul meu insusi este o fintina... Ceva nelinistitor, esteceva nelinistitor in mine; tinjeste sa capete o forma. Este ca si cum ceva din mine ar tinji dupaiubire... Dar, vai, raceala ma-nconjoara, mina imi este arsa de raceala ghetii... Noaptea a venit,dar vai, caci trebuie sa fiu lumina! Si insetat dupa nocturn! Si singuratate.(3)Cu siguranta ca in timpul acestei nefericite perioade a maturitatii sale trebuie sa se fiidentificat si el cu astfel de tinjiri intunecoase si chinuitoare.Ultimii 12 ani de viata ai lui Nietzsche au fost marcati de nebunie, timp in care nu a mai fostin stare sa scrie nimic. Desi au fost multi aceia care au sustinut ca nebunia in cazul lui

Nietzsche s-a instalat brusc, au fost si cazuri ex. Th. Mann care i-au recunoscut evolutiagradata in cariera filosofului. Ideile nebunesti ale lui Nietzsche erau rodul firesc al semeteifilosofii a nemtilor idealisti si chiar a lui Spinoza, care in negarea sau atenuarea realitatii lui

Dumnezeu, au condus la idolatrizarea sinelui, la absurd si nihilism. Iar Nietzsche, profetulnebun, s-a scufundat in adincuri precum dragonul lui Wagner, in focul poetic al noii religii a


11/115

Supraomului, Antichristului. Si oricit de nebuneasca ar fi fost acesta religie, tinarului Eugen i-a aparut mult mai rezonabila decit ceea ce vedea el in Crestinismul efeminat si diluat altimpului sau.

Capitolul 3

Nonconformistii

Motto: Adesea Dumnezeu ii izoleazape aceia pe care si-i alege, ca sa nu se poataintoarce decit spre El, si astfel el sa ni searate nouaAlison

Eugen si-a inceput cautarile sale filosofice indepartind din start insasi obiectul cautarilor sale.In adincurile cele mai profunde ale sufletului sau, o mina sigura il conducea spre Dumnezeu,

insa mai avea de parcurs un circuit intreg pina sa se reintoarca la punctul din care a plecat.Tineri ca Eugen, aflati la virsta unor acute cautari de sine si foame spirituala, puteau oricind sacada in disperarea de a nu-si gasi rostul in lumea materiala si, ca sa-l citam pe J. Keates sa fieaproape indragostiti de moartea cea alinatoare. Desi nu sint indicii ca Eugen ar fi avutinclinatii spre sinucidere, este sigur totusi ca a existat si in el o dorinta de a muri. In viltoareaaceea de neclaritati si confuzii a existat o singura persoana careia a inceput sa-i deschida

portile lumii sale launtrice. Acesta era o tinara studenta pe nume Alison.In noiembrie 1952, Eugen a plecat la o auditie de muzica clasica la Bridges Auditorium. Cinda ajuns sub impresionantele arcade ale salii, peste cerul cenusiu de iarna aproape ca se lasaseinserarea. Pe atunci, cladirea Bridges era cel mai mare amfiteatru din California, iar pecoloanele sale sculptate in stil grecesc erau incizate nume de mari compozitori. Dupa concert,in drum spre casa, dadu peste o cunostinta de la facultate, un student pe nume Dirk Van

Nouhuys. Cu el, era prietena lui, Alison. Eugen o stia de la un curs de Istorie a civilizatieiapusene, dar nu avusese ocazia sa-i vorbesca pina atunci. Pe de alta parte, Alison i-aremarcat imediat demnitatea fireasca cu care se purta, faptul ca arata bine, insa ceea ce aimpresionat-o cel mai mult a fost acea profunzime ciudata si melancolica din ochii lui.Dupa ce Dirk a facut prezentarile, l-au invitat la o cafea. Invitatia odata acceptata, s-auindreptat catre Sugar Bowl, o cafenea micuta si ieftina, tinuta de doua doamne forterespectabile. Incalziti de cafea, au vorbit o multime despre bucata muzicala pe care tocmai oascultasera si impresiile ce le lasase asupra fiecaruia dintre ei.

Dupa intilnirea aceea providentiala din noiembrie, Dirk, Eugen, Alison si inca vreo citiva, auinceput sa mearga sa invete la Sugar Bowl. Si-au alcatuit chiar si un grup format dinnonconformistii facultatii, studenti interesati si de altceva decit de popularitate si succes.Intocmai ca si vechiul grup din liceu si acesta era cimentat de pasiunea comuna pentrumuzica, arta si literatura.Alison, ca si Eugen, era o fiinta tacuta si profund insingurata. Provenea dintr-o familie deartisti, in care mama fusese cintareata de opera, iar unul din unchi, scenarist. Cind altii se maileganau inca in visurile adolescentei, ea gusta din plin paharul amaraciunii si durerii. In viataei existasera momente atit de ingrozitoare incit nici nu suporta sa si le mai aminteasca, iar

pina la virsta de 8 ani, nu-si mai amintea nimic. Personalitatea dominatoare si uneorinemiloasa a mamei sale, o facusera sa se retraga ca intr-o cochilie, astfel ca era foarte timida


12/115

in relatiile cu ceilalti. Incerca sa si-o ia de model pe bunica sa o crestina deosebit deevlavioasa; intoarecerea ei la credinta s-a facut datorita poeziilor lui T.S. Elliot, facind-o sadevina o crestina foarte zeloasa si devotata.Unii, vazindu-i silueta fina, fata cu trasaturi bine marcate si parul blond pina la umeri, ziceauca seamana perfect cu actrita Lauren Bacall. Ea insa, ar fi preferat sa semene mai curind cu

Jennifer Jones, actrita care o interpretase pe Sf. Bernadette de la Lourdes, in anii copilariei ei.Dirk Van Nouhuys (care insistase ca numele sa i se pronunte Dairk) era un tinar neobisnuit.Inzestrat cu o minte stralucitoare, incepuse facultatea la virsta de 14 ani (avea 15 cind i-aintilnit pe Eugen si pe Alison). Avea o cultura muzicala deosebita si dorea sa devina scriitor

profesionist. Pe moment, notele de la Cursul de creatie in limba engleza nu erau grozavedeoarece avea o ortografie ingrozitoare. Insa cind Alison a inceput sa-i corecteze ortografia,notele au devenit exceptional de bune.Provenea dintr-o familie foarte bogata, care nu-l silise niciodata sa devina cineva. DeSarbatoarea Recunostintei tot grupul a plecat sa-si petreaca vacanta in somptuasa resedinta a

parintilor sai din Berkeley. Desi era cel mai mic din grup Dirk avea un foarte dezvoltat simt alumorului si un talent deosebit in a pune porecle oamenilor spre exemplu, prietena sa era

obiectul cu capul impaiat. Totusi, Eugen a ramas si in noul grup cu porecla primita in liceu Oign, ajungind sa-si semneze pina si scrisorile in felul acesta.Alt membru al grupului era Albert Catrer, un student din anul IV istorie. Deosebit de matur

pentru virsta sa, Albert era foaret echilibrat, intotdeauna simpatic, intelegator fata de ceilalti sigata sa asculte. Mai avea de sustinut citeva examene la Universitatea Princeton ca sa poata

preda engleza la universitate.Printre tinerele fete din grup era si Lee Van Deventer, viitoarea sotie a lui Albert care ca si el,era o fiinta plina de compasiune. O mare iubitoare de conversatie aleasa, era in ultimul an laCursul de Literatura comparata, urmind sa devina mai tirziu profesoara.Mai era si Claire Isaacs, o fata foarte deschisa si cu picioarele pe pamint, studenta in ultimulan la teatru si care preluase rolul de mama a grupului. Desi nu era religioasa, Claire eratotusi foarte mindra de originea ei iudaica.Grupul mai avea si un student la muzica, Laurence McGilvery, care pe atunci tinea la marecinste operele lui Wagner. Era un tinar modern si sofisticat, fiind foarte interesat de tot ceea cese chema arta. Mai tirziu a devenit publicist independent si furnizor de carti de arta.Mai era si John Zeigel, un candidat la preotie in Biserica Anglicana. Foarte bine educat pentruvirsta sa, John studiase limba latina timp de 4 ani la un seminar pentru baieti condus deEpiscopia Ordinului Sfintei Cruci. Avea o voce minunata si noptile putea fi auzit

psalmodiindu-si rugaciunile in limba latina. Iubea arta rafinata a bisericilor apusene, cintul lorgregorian si ceremonialul lor stravechi.Ca si Alison, desi inca nu-si gasise adevarata pace si bucurie in credinta, inca mai incerca sa-i

prinda sensul. Era in ultimul an la un Curs de limbi clasice la Pomona si ca si Albert, urma sadevina profesor de engleza la facultate.Dintre toti, Omul pe care il admira Eugen era Kaizo Kubo, un american de origine japoneza.Kaizo avea 24 de ani, deci mult mai matur decit ceilalti, si era venit prin transfer la Pomona.Desi nu apartinea aripii populare, era unul dintre cei mai respectati studenti din complex,datorita inaltului simt al onoarei si integritatii de care dadea dovada in relatiile cu ceilalti.Dupa incidentul militar din Pearl Harbour cind Kaizo avea doar l4 ani el si familia luifusesera evacuati impreuna cu multi alti japonezi amaricani intr-un lagar de concentare curegim special.Nu port pica Americii, obisnuia el sa spuna. Daca japonezii ar fi fost in locul americanilor,ar fi fost mult mai cruzi(1).

Familia sa era saraca: amindoi parintii munceau ca zilieri, impachetind fructe si culegind rosiisub un soare arzator. In 1950, nu la mult timp dupa moartea tatalui sau, s-a inscris la Colegiul


13/115

Reedly Junior din San Ioaquin Valley. In anul II s-a tranferat la Pomona la sectia de istorie,primind si o bursa integrala. In anul III ca sa-si poata plati masa si cazarea, a trebuit sa lucrezeca pedagog intr-unul din dormitoare.Ca si Eugen, Kaizo era un om singuratic, rezervat si de nepatruns, insa atunci cind vorbea, ofacea cu simplitate si intensitate.

Nu s-a implicat niciodata cu adevarat in grupul sau de prieteni si parea ca se simte exclus ceea ce de fapt si era lucru explicat de Albert prin nefericitele experiente pe care le traise inacel lagar de concentrare. Oricum, petrecea foarte mult timp cu Eugen.Toti colegii de la facultate si-l amintesc pe Eugen ca fiind genial si relatiile cu el purtauamprenta unei anumite demnitati. Isi aminteau de spiritul sau viu, de capacitatea lui de avedea lucrurile atit de diferit si de remarcile sale atit de deosebite in legatura cu viata, care peatunci ii faceau pe toti sa se tavaleasca de ris. Toti prietenii sai baieti ii apreciau calitatile saleatletice. Era extraordinar de puternic spune Dirk. Ori de cite ori se reunea grupul volei sau

baschet Eugen se arunca in joc cu atita pasiune incit era o adevarata catastrofa sa te afli inechipa adversa.In ciuda acestei camaraderii, totusi Eugen a ramas in mintea multora ca un enigmatic.

Observau cum adesea pornea noptile in lungi plimbari de unul singur, meditind ore in sir.John isi amintea cum de multe ori parul ii cadea in neoriduiala, dindu-i aproape o infatisare denebun. Numai multi ani mai tirziu au aflat ei ce adincimi de singuratate, amaraciune sidisperare zaceau in prietenul lor cu vorba domoala.Asa cum am mai spus, in afara de Alison nu mai era nimeni pa fata pamintului in fata caruiaEugen sa-si poata deschide sufletul si sa-si arate si durerea. Relatia ce se infiripase intre ei inurma acelei intilniri de la Sugar Bowl, nu avea nimic de-a face cu interesele comune. In multe

privinte erau foarte diferiti unul de altul. In timp ce Eugen era un ateu de factura nietzscieana,Alison era o buna crestina. In timp ce el era miscat doar de idei si trebuia sa treaca ceva timp

pina ce lua o decizie, ea era miscata de sentimente si era mult mai impulsiva. Si in timp ce elstudia filosofia, ea studia clasicii romantici, scriitoarea ei preferata fiind Emily Bronte.Totusi, spune Alison, ne intelegeam unul pe celalalt. Amindoi erau tipuri de oamenidificil de inteles de catre ceilalti. Erau amindoi solitari si se simteau stinjeniti in prezentaaltora. Nu prea simteam nevoia sa ne explicam starile sufletesti unul altuia ci parea caintotdeauna ne intelegeam fara explicatii. Nu trebuia sa ne punem masti sau sa ne justificamunul in fata celuilalt.

In timpul primului sau semestru de facultate, Eugen a stat in camera cu un student de lamatematica. Daca e sa ne luam dupa John acest tinar studia neincetat problemele de

matematica, nu zimbea aproape niciodata si nu avea nici cel mai vag simt al umorului. Eugennu se intelegea deloc cu el si nu se potriveau deloc ca tovarasi de camera.Este interesant de observat ca acest coleg al sau de camera reprezenta tipul de student pe caresi l-ar fi dorit profesorul sau de matematica din liceu. Si dupa cum tot John spune: Odata ceEugen a descoperit filosofia, toate s-au schimbat pentru el.Dupa primul semestru, Eugen abia astepta sa scape de camin, astfel ca s-a mutat la o gazdaieftina, care avea si o intrare separata. Ca si Kaizo, a trebuit sa munceasca in toti acesti ani casa-si poata plati chiria. Alaturi de Sugar Bowl, camera lui Eugen a devenit al doilea loc deintilnire pentru grupul de prieteni. Una din manifestarile nonconformiste ale grupului era sa-si

prelungeasca intilnirile mult peste ora 10 seara ora de stingere in camin. Desi aceste fapte cugreu ar putea fi numite revolutionare totusi, grupul emana un anume fel de antagonism in

complexul studentesc.In toamna anului 1953, isi aminteste Laurence McGilvery, un coleg cu aspiratii politice a


14/115

candidat si a fost ales ca Presedinte al anilor IV, avind ca platforma: Cum sa deviinonconformist? Cu siguranta ca noi eram cei vizati, bietii de noi, cu aspiratiile noastrenedefinite si inflacaratele noastre conversatii de la Sugar Bowl si petrecerile nocturne dinincinta teatrului grecesc si din Walsh.Cind mergeam la Eugen, stateam toata noaptea ascultind muzica clasica si vorbind despre

lucruri mari (Alison). Vorbeam in general despre sensurile vietii desi daca este sa neluam dupa unii musafiri ocazionali, se vorbea despre carti, muzica, pictura si sculptura.Cind subiectul se muta catre Dumnezeu, John se plingea intotdeauna ca a trebuit sa renuntela femei ca sa poata deveni preot. El credea spunea Alison ca cei mai buni preoti eraucelibatari si dorea ca toata lumea sa stie ce sacrificiu urma el sa faca.La aproape toate intilnirile acelea, Eugen raminea tacut ca de obicei, ascultind totul cu atentie.Aprecia cu adevarat compania in care se afla si nivelul intelectual al grupului, insa de multeori simtea ca toate aceste discutii despre sensurile vietii nu erau decit vorbarie goala. El doreasa faca ceva, chiar daca inca nu prea stia ce. Cind se intimpla sa ia parte la discutii, o faceadoar ca urmare a provocarilor lui John privind ideea despre Dumnezeu.Eugen era un iconoclast, isi amintette John. Spunea intentionat lucruri care stia ca ne vor

soca si apoi astepta reactiile noastre. Uneori iesind din tacerea sa neobisnuita, lansa inmijlocul discutiilor noastre o afirmatie care ne lasa perplecsi.

Capitolul 4Cautarea Realitatii

Motto: Ce vedem sau ni se pareE un vis intr-o visare.Edgar Allan Poe

Adicindu-se in studiul filosofiei, lui Eugen nu i-a trebuit mult timp sa-si dea sema de limiteleratiunii discursive. Raspunsurile pe care si le daduse la intrebarile despre existenta din eseulDumnezeu si om: Relatia dintre ei, probabil ca nu fusesera convingatoare nici atunci cind lescrisese. Nu ramasese deloc impresionat de lucrarile Rationalistilor pe care-i studiase la cursulde filosofie si nici de argumentele scepticului Hume, filosoful care a transferat credintaRationalistilor in ratiune, doar pentru ca se putea spijini pe o capacitate inferioara: simtul

practic. Intr-un eseu asupra filosofiei lui Hume, Eugen l-a caracterizat intr-un cuvint:Este o filosofie ieftina. Emana un aer de rind... Incercind sa afirme obisnuitul, el neaganeobisnuitul. Si atunci cum ramine cu subtilele experiente umane din arta, religie si oricare altdomeniu in care se cere putina imaginatie, cind se abordeaza o viziune care depasesteobisnuitul. Deasemenea si-a dat seama ca nu prea are de cules multe nici din filosofia lui

Schopenhauer. Intr-un eseu intitulat Schopenhauer: Sistem si Comentariu scria:Noi nu-i acceptam pesimismul lui Schopenhauer nu pentru ca am avea noi o viziune maiimpunatoare, ci deoarece Schopenhauer nu ne vorbeste ca unul care stie, ca unul care a avutcu adevarat o viziune asupra naturii lucrurilor... Natura lucrurilor este de neinteles in esenta eisi nu poate fi cunoscuta prin intelect... Se cere o alta relatie intre individ si aceasta realitate;ce-ar putea fi oare? sentiment, intuitie, un alt ceva? Nu putem sti...Ani mai tirziu Eugen isi aminteste:Eram doar un student in cautarea unui anume adevar in filosofie, adevar pe care nu ilgaseam. Eram deja plictisit de filosofia occidentala. Chiar si Nietzsche (desi acesta numai

plictisitor nu ar putea fi numit) nu facea decit sa alimenteze acesta revolta interioara impotrivasocietatii. Era deci inevitabil ca cercetarile sale sa intre in sfera religiei.

De ce studiaza cineva religia? s-a intrebat el odata. Sint multe motive intimplatoare, insaexista doar un singur motiv in care persoana se implica cu sinceritate: intr-un cuvint, acela de


15/115

a veni in contact cu realitatea, de a gasi o realitate mai profunda decit cea de fiecare zi, careeste atit de schimbatoare, care putrezeste nelasind nimic in urma si care nu ofera o fericiredurabila sufletului omenesc. Orice religie care este sincera incearca sa ne puna in legatura cuacesta realitate.

In noiembrie l953, pe cind era in anul II, Colegiul Pomona a fost vizitat de Dr. Allan Watts, unenglez fascinant si extraordinar de inteligent ce urma sa devina unul dintre cei mai popularilideri spirituali ai tinerei generatii. In anii 40, Watts fusese preot anglican, timp in care i sedusese vestea ca unul dintre cei mai progresisti si mai inteligenti teologi. In caretea Privestesufletul, lucrare cu care si-a luat si examenul de doctorat, el declara:Religia bisericeasca este spiritualmente moarta si ca ea trebuia sa fie inlocuita de ointelegere interioara, spirituala si mistica a stravechii esente traditionale a intelepciunii... de oexperienta constienta de a fi una cu insasi Realitatea (2).Recenziile asupra cartii au fost entuziaste. Un scriitor Romano-Catolic nota: O consider

printre cele mai bune carti de fapt o lucrare de prima marime din ultimii ani in domeniulreligiei. Reuseste sa ajunga la probleme fundamentale, dezvaluie cu sinceritate slabiciunileBisericii Protestante contemporane si incearca chiar o diagnosticare si o extirpare a raului insingurl fel prin care acesta poate fi efectuat si anume printr-o doctrina ce aduce satisfactie lanivelul de vaza metafizic. Merge si mai departe admitind contributii ale religiilor orientalecare nu sint prezente in religia apuseana contemporana. Mai mult decit atit, ne arata cumtraditionala dogma apuseana a Intruparii si Rascumpararii poate fi reconcialiata cu religiaintuitiva a Orientului cum ar fi spre exemplu Buddismul zen. Acestea sint realizari extrem deimportante.Un recenzor episcopal, Canon Iddings Bell, afirma undeva ca lucrarea lui Watts este unadintre cele 6 lucrari importante din domeniul religiei, publicate in secolul 20.In 1950, in toiul unor controverse publice, Watts a fost obligat sa renunte la preotie si sa

paraseasca si Biserica Anglicana. Un an mai tirziu, si-a gasit un post de profesor la nouinfiintata Academie Americana de Studii asiatice, din San Francisco iar in 1953 a devenitdecanul ei.Acum era etichetat ca orientalist specializat in budismul zen.(3)Asa cum am mai spus, anii 50, au fost timpuri de complezenta intelectuala. In ciuda faptuluica Statele Unite tocmai incheiasera un razboi cu Japonia sau poate tocmai din cauza aceasta

Buddismul Zen nu era cunoscut mai deloc in occident, fiind studiat doar de o mina de poetisi scriitori ce tineau de o generatie anterioara miscarii Beat. Insa bratul balantei incepea dejasa se incline in partea cealalta, iar Allan Watts a fost printre primii care a simtit aceasta

schimbare de directie si a alergat in intimpinarea ei.John, care il cunostea pe Watts din Biserica Anglicana, i-a lamurit pe toti cei din grup catrebuie neaparat sa vina sa-l audieze pe acest om. Cinci dintre ei John, Dirk, Albert,Laurence si Eugen au asistat la conferinta tinuta de Watts in amfiteatrul Colegiului Pomona.Watts si-a surprins tinerii sai auditori spunindu-le din start ca intreaga structura a gindiriiapusene pe care ei o studiau era gresit orientata. Occidentul, spunea el, s-a obisnuit de multtimp sa priveasca realitatea intr-un mod conceptual, indirect, intotdeauna aflind despre ea,insa niciodata cunoscind-o pe ea.De indata ce gindesti un lucru transformindu-l intr-un simbol sau o lectie de morala l-aisi pierdut. Lumea gindurilor foloseste simboluri si cuvinte pentru a reprezenta lucruriconcrete, acestea nefiind acelasi lucru cu realitatea insasi (4). Secretul vietii consta in a nu te

gindi la ea ci in a o trai. Acesta este si Zenul. Nu este o filosofie, ci modul de a fi allucrurilor in realitate. Si in timp ce spunea acestea, a luat un pahar cu apa de pe masa din fata


16/115

lui; Nu este totul sa privesti acest pahar cu apa si sa-l definesti, ci, continua el, ...... sivarsa paharul cu apa pe podium. Din cite-si amintea Eugen, acel moment a fost foartedramatic.Watts era un vorbitor extraordinar spune Albert. Am fost cu totii foarte impresionati. Pelinga faptul ca era foarte inteligent, provocator si distractiv, Watts era si un om foarte citit,

retinind atentia studentilor cu multe nume de sfinti, intelepti si scriitori mai putin cunoscuti.Parasind amfiteatrul, Eugen si prietenii lui nu au vorbit decit de ideile lui Watts si de interesulsuscitat de ele. Se pare ca dintre toti numai Eugen nu era dispus sa lase lucrurile asa,neterminate.O noua si neasteptata cale i se deschidea in cautarile sale, una ce parea sa o taie de-a dreptul

prin tot ceea ce-l plictisise pina acum. Daca scopul religiei era de a deschide realitatea catrecel care o cauta, atunci Zennul ii aparea ca ceva ce-l putea conduce chiar in inima problemei.Intr-un eseu pe care l-a scris pentru cursul de engleza din l954, Eugen nota:Ca sa fim sinceri, zennul nu are carti sacre, dogme, ritualuri sau concepte despre Dumnezeu,suflet, Rai toate acestea fiind niste conceptii superflue, tinzind mult prea des sa seintrepatrunda intre individ si iluminarea sa, decit sa-l ajute in mod efectiv sa ajunga la ea...

Zennul poate fi privit ca insasi esenta civilizatiei Estului indepartat.Probabil ca era inevitabil ca un tinar ateu ca Eugen sa nu fie atras de buddismul zen, care nucerea nici credinta, nici devotiune catre un Dumnezeu anume si care de fapt nu cerea decitcredinta in experienta senzoriala a fiecaruia. Asa cum isi dadea el seama, zennul avea o

profunzime intelectuala mult mai mare decit Protestantismul pe care-l respinsese; avea oanume practica, mai provocatooare, care implica un anume grad de renuntare dar si unconsiderabil efort fizic si mental (gasind astfel si asceza pe care o cauta); si in plus mai aveasi o traditie cu o vechime de mai bine de 1000 de ani inainte de Reforma Protestanta. Cert era,ca avea un aer mai diferit de semicrestinismul cartierelor marginase americane, iar aintelege o conceptie despre lume care era atit de exotica si atit de straina lui, constituia o

provocare pentru mintea sa.Pina la urma, practica zen avea posibilitatea sa te conduca la iluminare, la o brusca trezire larealitate. Potrivit invataturii buddiste, lumea materiala, lumea simturilor, era doar o iluzie,dupa cum erau si ideile insasi. Pentru Eugen care se simtea strain in lumea din jurul sau,trezirea din acesta iluzie reprezenta o adevarata mina de aur.Desi practicile sale nedevotionale erau centrate mai curind pe minte decit pe inima, Zennultotusi tinea catre experimentarea elementara de dincolo de logic si rational.Intr-un alt eseu scria: Se poate ajunge la aceasta cunoastere universala fara nici un fel demetoda; problemele nu se aprofundeaza pas cu pas, ca in cazul cunoasterii discursive ciacesta isi face aparitia direct si in intregime, intr-o unica clipa, rupta de timp. Este o trezire,o constientizare a unei stari de lucru ce exista dintotdeauna; deci, prin urmare, ea nu poate fi

cautata si nici obtinuta, ci doar pregatita. Lui Eugen, moartea i se parea un mijlocatragator de a scapa de chinuitoarele sale sentimente de izolare fata de ceilalti. Dar oare, nuera cumva iluminarea buddista un mijloc mult mai promitator de a muri?Nirvana, scria el, reprezinta incetarea sentimentului de agatare, explozia flacarii dorintei.Este o moarte, o savirsire savirsire atit in sensul de terminare cit si de desavirsire.Odata cu incetarea dorintei, se termina si toate necazurile.

Capitolul 5Omul din spatele mastii

Motto: Oh, minte

Mintea are inaltimi,Faleze tomnatice


17/115

Inspaimintatoare, diafane,neintelese de om.Gerard Manley Hopkins (1)

Dupa parerea prietenilor sai, cea mai fenomenala caliate a lui Eugen era extraordinara sa

aptitudine pentru limbi straine. In primii doi ani de facultate, Eugen a continuat sa-siperfenctioneze cunostintele de germana si franceza, iar in anul urmator s-a apucat de chinezamanciuriana.Albert povesteste cum ca la cursul de chineza venea si o tinara cantoneza din comunitateachinezeasca din San Francisco. Spunea ca dupa un an de curs daca inchideai ochii si-l auzeaivorbind, nici nu-ti dadeai seama ca nu este chinez. Se simtea destul de stinjenita din aceastacauza, caci vorbea chiar mai bine decit ea, si pentru ea era limba ei materna. Poseda o intuitiesi un simt deosebit al vizualizarii caracterelor chinezesti, sustinind ca reprezentau cu adevaratceea ce aratau, desi nimeni altcineva din jurul sau nu-si putea da seama.De acum Eugen se hotarise sa se specializeze in limbi orientale. Bineinteles ca decizia sa astirnit rumoare, ca si interesul pe care-l arata pentru Zen si folosofiei orientale, insa Albert o

atribuia faptului ca Eugen privea totul ca pe o noua provocare. Coincidenta a facut ca pevremea aceea Colegiul Pomona sa detina o a doua mare colectie de texte chinezesti din tara(cea mai mare se afla la Universitatea Berkeley), insa deoarece sectia de chineza era foartemica, multe dintre ele ramineau nefolosite pe rafturi. Deoarece la Pomona raportul numeric

profesor-elev era destul de scazut, aproape fiecare student avea cite un profesor care se ocupade el. Profesorul principal al lui Eugen era instructorul sau de limba si civilizatia chineza,Shou-Yi Chen cu care s-a aflat apoi ani de zile intr-o prieteneasca corespondenta.Tot datorita interesului pe care-l manifesta in zen, s-a apucat si de tirul cu arcul, deveninddupa spusele lui Albert un minunat arcas.

Desi evita cu grija toate functiile sociale ce puteau aduce popularitate, lua totusi parte laproductiile teatrale ale colegiului atunci cind se puneau in scena piese clasice. L-a interpretatpe Ajax al lui Sofocle, intr-o montare universitara. Atit de profund l-a impresionat acesta piesaincit, la scena finala, cind Ajax moare, a plins ca un copil. A mai jucat si intr-o productiefranceza, dupa o piesa a lui Moliere.In anii aceia, Pomona a gazduit citiva studenti care urmau sa devina celebri. Impreuna cuAlison, i-au cunoscut pe Frank Capra jr., cu actorul Richard Chamberlain erau colegi de an,iar Kriss Kristofferson era cu un an mai mic decit ei.Eugen mai lucra si ca citet pentru un foarte talentat student indian, pe nume Ven Metha cel

care a devenit mai tirziu unul din faimosii scriitori ai editorialului New-yorkers. Cele maimari succese ale lui Ved urmau sa fie o biografie a lui Ghandi si citeva volume de memoriipersonale. Pentru o foarte scurta perioada de timp fusese coleg de camera cu John; Eugen iifusese prezentat de Kaizo cel mai bun prieten al sau din facultate.Avem mare noroc ca-l avem pe Gene ca citet, scria Ved in memoriile sale. Munca sa eraatit de bine organizata, incit parea sa aiba o gramada de timp de petrecut cu mine si imi citeacu asemenea claritate incit aproape ca aveam impresia ca-mi explica lucrurile(3).Desi ambii erau studenti foarte seriosi (erau membri in Phi Beta Kappa) in multe privinte erautotal opusi. Ved, care pasise in Lumea noua cu exact patru ani inainte, avea o mare dorinta dea se integra in sistemul de viata american. Dupa cum reiese din amintirile sale, ii era rusine decultura si religia sa indiana si nutrea un respect deosebit pentru tot ce era occidental. Tinjea sa

faca parte din aripa populara a colegiului, sa aiba cea mai rivnita fata, sa se gaseasca in ceamai grozava fratie, sa fie o Stafie si sa ia parte la intrecerile de masini din sudul Californiei.


18/115

Acestea erau, asa cum stim, lucrurile pe care Eugen le detesta cel mai mult. Si cum i se facusedeja greata de stilul de viata american, se interesase despre cultura rasaritului.Totusi, la fel ca si Eugen, Ved avea o mare admiratie pentru nobilul Kaizo Kubo. Ved bagasede seama ca Kaizo studia stiinta de dragul stiintei, in timp ce el ajunsese unde ajunsesedeoarece se concentrase pe rezultate. Orice persoana serioasa ar fi fost atrasa de

personalitatea lui Kaizo. Avea o atitudine serioasa si era demn; era sincer si vesel si era dotatcu o fire perseverenta.La sfirsitul anului trei, grupul de prieteni a fost lovit de o mare tragedie; cu un an inainte, lasfatul profesorilor si prietenilor, Kaizo a inceput specializarea in istorie. Il cam mustraconstiinta pentru aceasta hotirire, caci planuise ca dupa absolvire sa intre imediat ininvatamint, ca sa-si poata intretine familia. Isi facea griji si pentru batrina lui mama caretrebuia sa munceasca din greu ca sa-l poata tine in scoala. Ambalatul fructelor este o meseriesezoniera povestea el si grosul banilor vin din munca de pe cimpurile cu ceapa. Nu maisuport s-o vad scotind ceapa in fiecare zi. Totusi este atit de fragila...(4)Cind a inceput sa se apropie timpul de predare a tezelor de licenta, ingrijorarea a inceput sacreasca. Tema aleasa s-a dovedit a fi prea ampla pentru el, iar profesorul care-l ajutase si il

sustinuse pina atunci era plecat la niste studii de perfectionare. Isi dadea sema ca nu va puteatermina la timp. Era grozav de chinuit de puternicul simt japonez al onoarei. Avea in fatanumai imaginea mamei sale muncind la cimp si suferea de un teribil complex de vinovatiefata de ea. Fiind si o fire foarte singuratica a tinut totul ermetic inchis in el, pina ce aproape aatins limitele disperarii. In seara de 2 mai l955, fatala data de predare a tezelor, Kaizo a pus pe

pat citeva rinduri de asternuturi si s-a intins pe pat. Si-a indesat pe stomac si pe piept douaperne si si-a tras doua focuri in inima. Desi camuflat de asternuturi si de perne, impuscatura afost foarte clar auzita de baietii din dormitorul vecin. Au navalit cu totii in dormitorul luiKaizo pe care l-au gasit intins pe prag, murmurind: M-am impuscat... Asa trebuia sa fie!Vestea sinuciderii lui Kaizo l-a afectat puternic pe Eugen. Ca si in copilarie, fenomenul mortiiavea un efect puternic asupra lui. Insa de data acesta, moartea a lovit aproape de tinta. Kaizo iisemana in multe privinte, in special in nobletea sufletului, iar Eugen in felul sau tacut, iliubea. In aparenta viata isi urmase cursul ei, sub o pojghita foarte subtire de normalitate sideodata Kaizo nu mai era fapt considerat de Eugen de preferat celui de a exista.Alison auzise si ea de moartea lui Kaizo si se strinsese cu un grup de prieteni la SugarBowl. Eugen a intrat si s-a asezat tacut linga tejghea.Alison s-a ridicat si s-a apropiat de el asteptind sa-i spuna ceva, insa el nu scotea nici uncuvint. Dupa o vreme, dupa ce framintase problema pe toate fetele, spuse cu privirile pierdutein zare:Fiecare dintre noi purtam o masca... si nimeni nu stie ce se ascunde inapoia ei. Dupa care s-a ridicat de la locul lui si a iesit, urmat de Alison. S-au plimbat ore intregi, fara ca vreunul din

ei sa spuna ceva...

Capitolul 6Urmarit de Dumnezeu

Motto: Umblam pe intuneric, calcam in locurialunecoase si Te cautam in afara mea,negasind pe Dumnezeul inimii mele;m-am pogorit in adincul marii, banuitorsi disperat, la fiecare adevar pe care-lgaseam

Fericitul AugustinMotto: Imagineaza-ti cum eu... noapte de noapte


19/115

ori de cite ori mintea mi se odihnea vreosecunda de la lucru, percepeam neincetatasi necrutatoarea apropiere a Aceluia peCare nu-L doream sa-L intilnesc.C.S. Lewis (2)

Tacerile prelungi erau un lucru obisnuit la Eugen. Relatia dintre ei era de o asemenea naturaincit nici unul dintre ei nu simtea nevoia sa vorbeasca. Petreceam ore intregi studiind cerul,spune Alison. Imi arata constelatiile, pe care le stia pe de rost. Era fascinat de furnici si de

pasari. Si-l aminteste odata intins pe jos la marginea drumului privind absorbit un musuroi defurnici, in timp ce ea il privea. Simtea o iubire profunda pentru mare. Ore intregi privea tacutmarea... Iubea noaptea si plimbarile lungi...Imi povestea multe din trairile lui: avea impresia ca nu-si gaseste locul nicaieri ca nimeninu-l intelege. Pe de alta parte, si eu simteam acelasi lucru cred ca eu eram singura care-lintelegeam si invers. Simtea ca viata era inutila... Dispretuia oamenii, dar in acelasi timp se sitemea de ei. Se simtea respins de oameni, in special de familia sa. Si de fapt, ei il

respingeau cu adevarat, dintr-o lipsa de intelegere.Fiind instrainat pina si de parintii pe care ii iubea, Eugen parea venit dintr-o alta lume si dintr-un alt timp. Alison isi mai aminteste si acum de antipatia pe care o resimtea fata de civilizatiamoderna si in special fata de progresul tehnologic. Nu-i placeau nici automobilele, nicielectricitatea si nici ceasurile.Ca si T.S. Elliot, Alison devenise o membra a Bisericii Anglicane si se considera o anglo-catolica. Cind eram mica eram foarte incapatinata, spunea ea. Ii spuneam ca nu trebuie sa

judece Crestinismul dupa ceea ce vedea el in diversele persoane cu care venea in contact.Simteam ca acest interes al lui pentru Zen era doar un capriciu de facultate, care urma satreaca.Citindu-l pe Nietzsche, Eugen ii spunea lui Alison ca Dumnezeu a murit . Deasemenea,mai credea ca exista totusi Dumnezeu, dar ca fusese inchis intr-o cutie de oameni. Oameniicredeau intr-o idee de Dumnezeu, pe care o inventasera ei insisi si nu intr-o realitate a luiDumnezeu. Citeodata era foarte inversunat. Eu cred ca-si dadea seama ca era ceva in neregulacu el si ca nu reusea sa-L gaseasca pe Dumnezeu astfel incit a substituit intelegerea directa aadevarului, incercind sa se retraga din viata si sa se ascunda.Ca sa putem intelege una dintre conceptiile sale despre Dumnezeu, trebuie sa citim una dintrecartile de inceput ale lui Allan Watts: Identitatea Suprema: un eseu despre metafizicaorientala si religia crestina.Era lucrarea preferata a lui Eugen. In ea, Watts afirma ca Crestinismul modern nu este in staresa conduca omul spre o constientizare a adevaratei sale naturi si spre realitatea lui Dumnezeu.

Ceea ce in Apus este numit Dumnezeu nu este altceva, potrivit parerii lui Watts, decit nivelultranspersonal al cunostintei umane, adevaratul Sine al omului. La sfirsitul cartii, Wattsprezinta modurile de accedere catre acest Sine, afirmind ca metoda Zen este mai potrivitaculturii moderne decit practicile devotionale ale Crestinismului.Era interesant de retinut faptul ca Watts apostaziase de aceiasi ramura anglo-catolica aBisericii Anglicane, de care apartinea si Alison si cartile sale inca se mai gaseau instandurile Bisericii Anglicane, pina cind incidentul s-a aflat si preotii le-au aruncat afara. Nucred ca mai este nevoie sa spunem cit de putin respect nutrea Alison pentru Watts. Ii spunealui Eugen ca Zennul nu era decit un nonsens urias si ca crestinatatea (in special cea catolica)era singurul lucru care merita cu adevarat trait.Intotdeauna Eugen se enerva cind Alison critica Zennul si ridea in gura mare ori de cite ori ea

facea vreo incercare de a-l converti la crestinism. Totusi, ii punea o sumedenie de intrebarivizind diferenta dintre Protestantism si Catolicism.


20/115


21/115

el nu credea. Sau cum ironic ar spune Dostoievsky: Daca trebuia sa se convinga ca el credeain Dumnezeu, atunci inseamna ca el credea; insa dat fiind faptul ca el stia ca credea in El,acesta insemna ca de fapt nu credea(4).Alison a fost martora multor intimplari care aratau clar ca inebunea si isi iesea din fire,fara ca el sa-si dea seama. Isi aminteste de o noapte in care discutiile in contradictoriu dintre

John si Eugen au atins un punct culminant. John, Alison, Eugen si alti citiva urcasera pemuntele Baldy. Toti in afara de Alison se imbatasera cu vin. John plingea si perora desprefaptul ca va trebui sa renunte la femei pentru Dumnezeu, in timp ce Eugen privea dezgustatintreaga scena. Apoi s-a intimplat ceva straniu. Eugen s-a ridicat in picioare si a inceput saracneasca la John: Nu este nici un Dumnezeu! Dumnezeul tau este o fabulatie! DacaDumnezeu ar exista cu adevarat, nu ar ingadui atita suferinta in cei care-l urmeaza. Tu creziintr-un Dumnezeu care se distreaza chinuind oamenii. Un asemenea Dumnezeu nu exista!In furia betiei, Eugen a inceput sa verse tot vinul in capul lui John urlind: Eu sint IoanBotezatorul. Dupa care, ridicind pumnul la cer, de acolo de pe virful muntelui l-a blestemat

pe Dumnezeu, provocindu-L sa-l arunce in iad. Vedeti? Nu s-a intimplat nimic, striga el ingura mare uitindu-se cu o privire salbatica la Alison, care sta inmarmurita.

Toti ceilalti au luat-o ca o gluma mai neobisnuita, insa numai Alison a inteles in ce cumplitainclestare era cu Dumnezeu. In disperarea sa, prefera sa fie mai curind blestemat pe vecie deminia lui Dumnezeu, dar sa-l poata cunoaste direct in felul acesta decit sa ramina intr-oucigatoare stare de indiferenta. Daca Dumnezeu il arunca in fundul iadului, putea sa simtamacar pentru o secunda atingerea lui Dumnezeu, si sa fie sigur ca putea fi atins.Alison a mai avut parte si de alte manifestari ale zbuciumului si vidului sau launtric. Seimbata din disperare. Nu mi-am putut niciodata inchipui ca cineva poate sa bea atit de mult.Bea pina nu mai putea si apoi plingea ore in sir nemingiiat. Insa numai Alison stia de asta.Toti ceilalti stiau ca Eugen bea ca sa se mai relaxeze.Uneori cind se imbata, il citea pe Nietzsche si i se parea ca se intareste. Straniu era ca acelecuvinte puteau avea un efect cu totul opus decit cel intentionat de autor. Eugen simtea ca

Nietzsche ca si el de altfel nu se revolta doar impotriva unei idei sau a unui invechit sistemreligios harazit turmei. Era o revolta mult prea patimasa, prea naturala si prea personala

pentru acest scop. Nietzsche lupta impotriva a ceva real, de care nici el si nici Eugen nuputeau scapa.Desi Eugen era cel mai inversunat ateist din grupul ei de prieteni, Alison il vedea ca si cel maispiritualizat dintre ei. Chiar cind era ateu, o facea cu toata convingerea.Ateismul, scria Eugen mai tirziu, adevaratul ateism existential, clocotind de ura impotrivaUnui Dumnezeu aparent nedrept si nemilos, este si ea o stare spirituala; este o incercare realade a se agata de Un Dumnezeu adevarat Ale Carui cai sint atit de inexplicabile chiar si celoracare cred in El cu fervoare; si nu odata s-a intimplat ca asemenea situatii sa se sfirseasca cu o

viziune in plina slava a lui Dumnezeu, pe care ateistii autentici Il cauta cu adevarat. Hristoseste Acela care lucreaza in aceste suflete... Nietzsche autointitulindu-se Antichrist, nu adovedit de fapt decit foamea lui intensa dupa Dumnezeu...

Capitolul 7Noapte buna, Lume!

Motto: Ori de cite ori sufletul omului se intoarcespre sine si nu spre Tine, Doamne, esteatras inspre dureri, insa atras totusi sprelucruri frumoase.

Fericitul Augustin


22/115

Motto: Daca s-a spus ca Dostoievsky i-a daruitlui Eugen ortodoxia, atunci pe bunadreptate se poate afirma ca Bach i l-adat pe Hristos.Alison

Nietzsche cu operele sale, zennul cu filosofia sa, toate ii reaminteau lui Eugen de adevaratelenazuinte ale sufletului sau. Insa influenta care i-a reamintit-o in mod direct, a fost muzica.Potrivit invataturilor Sf. Apostol Pavel, muzica este limbajul cel mai apropiat sufletului.Eugen nu citea atit de mult pe cit asculta muzica scria Alison. In 1954, a luat-o la oreprezentatie a Operei ruse ce pusese in scena Boris Gudonov de Mussorsky; ceea ce l-aintrigat a fost ciudatenia unui alt aspect al Crestinismului, pe care l-a sesizat din prestaiaartistilor fapt care l-a facut sa exclame: Am crezut ca nemtii sint profunzi, dar se pare carusii au o profunzime si mai mare.Cu toate acestea, cel care a jucat rolul de pivot in viata lui Eugen a fost Johhan SebastianBach. Muzica pe care o ascultam, era aproape in intregime Bach, continua Alison.

Prietenul nostru comun Albert Carter il iubea pe Bach: el ne-a introdus pe amindoi in muzicalui. Eram vreo 10 in grupul nostru care uneori stateam toata noaptea si ascultam Bach. LuiEugen ii placeau in mod deosebit: Misa in Si Minor, Patimile Sf. Ioan, Patimile Sf.Matei, Magnificata, cantantele, Oratoriul de Craciun. L-a inceput i-a placut muzica, insaapoi cuvintele i-au coplesit mintea... Cuvintele folosite de Bach erau luate direct din Sf.Scriptura, asa ca de fapt influienta cea mai mare au avut-o cuvintele Sfintei Scripturitranspuse pe muzica.Una dintre cantatele lui Bach nr. 82 a fost factorul de schimbare a vietii lui Eugen. Senumea Ich Habe Genug (Mi-e deajuns) si avea ca tema principala moartea. Compusa pentruo voce de orchestra, a fost scrisa in cinstea sarbatorii Intimpinarii Domnului cind batrinulSimeon intimpina Familia Sfinta si-I spune Domnului ca e pregatit pentru moarte. Bachreusise sa transpuna foarte bine pe note acea tulburatoare expresie a dorului uman pentrutarimurile ceresti, dorul de a trece de aceasta vale a plingerii. Baritonul cinta 3 arii,adresindu-se sufletului sau, pe fundalul unei melodii simple, dar de o frumusete sublima.Prima arie este un suspin de usurare ca sfirsitul vietii este aproape: Mi-e deajuns! L-am

primit in bratele mele pe Mintuitorul, nadejdea celui credincios. Mi-e deajuns. L-am vazut.Credinta mea l-a imbratisat pe Iisus si chiar astazi daca ar fi cu putinta, as parasi bucurosaceasta lume. Singura mea nadejde este ca Iisus va fi al meu si eu a-L Lui. Ma agat cucredinta de El si intocmai ca Simeon, aproape ca si vad bucuria celeilalte vieti. Sa-i iesim inintimpinare! Numai de m-ar elibera Domnul de incatusarile formei umane; numai de s-arapropia timpul plecarii mele, cu ce bucurie as spune lumii intregi: Acum libereaza pe robul

Tau, Stapine, dupa cuvintul Tau, in pace!In partea a doua, muzica devine linistitoare si blinda ca un cintec de leagan, iar sufletul esteindemnat sa-si inchida ochii pe vecie in fata vietii: Adormiti acum, ochi obositi inchideti-va usor in pace. Lume, eu nu mai zabovesc. Renunt la tine, ca sufletul meu sa se poata bucura.Aici totul este o suferinta, insa acolo ma voi scalda intr-o dulce pace si vesnica odihna.Intre timp se aude o ruga fierbinte: Doamne, Dumnezeul meu! Care cind ma vei chema ca in

pace sa vin la Tine, sa zac in pamintul rece si sa ma odihnesc in Tine?! Sufletul moare lumiisi isi ia ramas bun: Lume, noapte buna!Melodia inceteaza, lasind sa se auda doar acordul grav al unei orgi, ce reprezinta trecereaMortii. In partea a treia, sufletul eliberat de legaturile pamintesti, iese din trup si intra ineternitate. Muzica reflecta usurinta, libertatea si extazul unei pasari in plin zbor: Cu bucurie

imi intimpin moartea.(2)


23/115

Ich Habe Genung era si bucata preferata a lui Alison. Cind mergea la el, intotdeauna il rugasa puna aceasta melodie. Devenise de-acum un lucru obisnuit pentru ei si intotdeauna o maiascultau odata inainte de a se desparti. Insa, nu o punea niciodata daca mai era si altcineva in

camera. De fiecare data cind se apropia ora plecarii, o intreba acelasi lucru: Nu vrei sa-ti punniste muzica inainte de a pleca? Si bineinteles ca ea raspundea ca Da si atunci el scoteadiscul din colectie intrebind-o ce parte ar dori sa asculte. Si din nou, indiferent ce ar fi raspunsea, el punea partea cu Ich Habe Genug. Dupa care se afunda in fotoliu, surd si mut la tot ceera in jurul lui. Il asculta la nesfirsit. Nici chiar cind Alison schita vreun gest de plecare, niciatunci nu zicea nimic, raminind tacut in fotoliu si ascultind. Putea sta ore in sir fara sa semiste, contemplind viziunile inspirate de cantata si care pareau lucruri atit de profunde incitnimic altceva de pe fata pamintului nu mai conta pentru el.S-a vazut deja cit de puternic l-a ajutat realitatea mortii pe Eugen si cit de mult tinjea el dupaea. Si lui ii era de ajuns cit traise din aceasta viata si se simtea nefericit aici. Intr-un anumefel, el chiar murise deja lumii iar muzica lui Bach ii indica cu claritate o alta lume,

dincolo de moarte, o Terra incognita pentru el. Nu era doar o muzica frumoasa compusa deun geniu fara pereche, ci era muzica scrisa de un om care cu siguranta ca Il cunoscuse peDumnezeu si nemurirea sufletului sau si care se folosea de limbajul muzicii pentru a-sidescrie propria experienta.Alison merge pina intr-acolo incit crede ca Bach a compus cea mai mare parte din pieselesale, doar pentru a-l aduce pe Eugen inapoi la credinta. Sint sigura de asta, spunea ea caciajunsese sa-l chinuie. Pentru el Dumnezeul crestinismului contemporan pe care-L gasea

plictisitor si fara putere de convingere era de mult mort. Si este evident ca nu s-ar fi intorsniciodata la Acela. Insa ceea ce muzica lui Bach luteranul din veacul al 18-lea spuneasufletului sau, Eugen nu putea alunga cu usurinta.Si ea era aceea care-l chinuia. Se imbata atit de tare povesteste Alison incit se trintea pe

jos si batind cu pumnii in podea, ii striga Lui Dumnezeu sa-l lase in pace.In romanul Demonii al lui Dostoievski, aparea un personaj de factura nietzschiana pe numeKirilov, care porneste de unul singur un razboi impotriva Lui Dumnezeu, in timp ce un alt

personaj, Piotr Verkohovensky face subtila observatie ca Kirilov in dorinta sa sfisietoare de adovedi ca Dumnezeu nu exista, dovedeste de fapt ca are probabil mai multa credinta decitorice preot(3). Daca ne gindim si noi la tinarul Eugen trintit pe jos si batind cu pumnul in

podea, probabil ca gindul ne va duce la aceiasi observatie. Pentru el, problema Lui Dumnezeu daca exista sau nu era una vitala. Caci oricit de mult i se refugia mintea in acel Egorational si impersonal, totusi inima ii spunea ca fara un Dumnezeu al sau, viata cu adevarat nuar avea rost.

Capitolul 8Gustul iadului

Motto: Pacatul meu si al altora a fost canu spre Tine, ci spre creatia Ta mi-amindreptat placerile, cautarile, adevarurilesi asa am dat cu capul de necazuri,confuzii si erori... M-am perindat, Oh,Doamne, mult prea mult in afara Ta inacele zile ale tineretii mele, pina am

devenit chiar eu insumi un permanent


24/115

pustiu.Fericitul Augustin

Motto: De ma voi pogori in iad, de fata EstiPsalm 138:7

In 1955, pe cind inca mai studia la Pomona, Eugen a urmat si cursurile de vara ale Academieiamericane de studii asiatice din San Francisco. A urmat un curs tinut de Allan Watts: Religiicontemplative, Apus si Rasarit si un curs de caligrafie orientala tinut de un preot japonez zen.Cu cazarea pe timpul verii a rezolvat-o la Hotel de France.Fondata in 1951, Academia de studii asiatice, avea sediul intr-o cladire spatioasa din zona maiinalta a orasului, cu o deschidere frumoasa spre podul Golden Gate si inaltimile MarinCounty. Dupa absolvirea cursurilor, puteai obtine titlul de Master sau Doctor in studiiextrem orientale Sud estice si Nord africane. Cursurile erau axate pe religie, filosofie,

psihologie, arta si institutiile sociale din Asia si asigura si instructori in limbile clasice:sanskrita, hindu, chineza (manciuriana si cantoneza), araba si japoneza. Pe timpul lui Eugen,

institutul avea un corp profesoral foarte distins, venit aproape de pe tot globul si aproximativ100 de studenti.Potivit statutului sau originar, Academia a luat fiinta ca un serviciu de informatie culturla, denivel universitar. Scopul sau, asa cum l-am gasit mentionat in Cronica orasului SanFrancisco era: de a asigura o instruire practica pentru diplomati, politicieni, industriasi,oameni de afaceri, sociologi si pedagogi. Insa atit fondatorul ei, Prof. Frederic Spiegelbergde la Universitatea Stanford cit si decanul ei, Allan Watts, nu simteau nici cel mai mic imboldde a transforma Academia intr-un centru de perfectionare pentru diplomati si oameni deafaceri. Daca este sa-l citam pe Watts, acesta spunea: Sintem preocupati de transformarile

practice ale constientului uman cu o traire efectiva a cailor hinduiste, budiste si taoiste, lanivelul unei misticism adevarat... Pe de alta parte se poate observa cum Academia de studiiasiatice este o institutie de tranzitie, nascuta din esecul universitatilor si Bisericilor de asatisface nevoi spirituale importante... Devine din ce in ce mai evident ca studentii nostri numai vor sa intre intr-o asa numita lume a afacerilor; nu mai rivnesc sa lucreze inDepartamentul de Stat si cu atit mai putin sa faca cine stie ce comert cu Extremul Orient. Insase pot gindi ca o diploma in filosofie le poate asigura un post de profesor, deci un modrezonabil de a-si cistiga existenta. Insa celalalt scop urmarit era acela numit in religiileasiatice cind moksha, cind bodhi, kaivalya sau satori(2).Academia oferea un program de informatii publice total separat de cursuri si sustinute subforma de conferinte, prelegeri, muzica orientala si expozitii de arta. Prelegerile, aproximativ 3

pe saptamina, erau sustinute atit de facultatea gazda cit si de invitati, printre care s-a numarat

si renumitul specialist zen Dr. Daisetz T. Suzuki. Prin acest program, Academia a inceput saatraga treptat intelectualitatea din San Francisco, formata din poeti, artisti si scriitori.Sufletul tuturor activitatilor era Decanul facultatii, Allan Watts, care desi era mult mai slab

pregatit in civilizatii orientale decit confratii sai specialisti, putea totusi vorbi mult maielocvent, mai captivant si mai convingator decit oricare dintre acestia. Ajunsese o adevaratavedeta. Unul din biografii sai faceau urmatoarea observatie: Nimeni nu poate expune intr-unmod mai misterios decit el misterele Orientului, lasindu-le in acelasi timp ascultatorilor iluziaca au atins deja culmile intelegerii...Si in cazul lui Eugen, tot Watts a fost acela ce l-a atras la Academie. Chiar el a spus ca pentrua-si putea scrie referatul semestrial pentru cursurile de vara din 1955, s-a folosit de una dintreoperele lui Watts, si anume: Identitatea Suprema.

Intors la Pomona pentru Lucrarea de licenta, Eugen i-a scris lui Watts, pentru a-i solicita oscisoare de recomandare pentru un program de burse necesar viitoarelor sale studii. Watts i-a


25/115

raspuns, cerindu-i sa fie mai explicit in ceea ce priveste viitorul sau program de studii,recomandindu-i propria sa academie, ca unul dintre cele 5 locuri potrivite in care ar puteaface studii temeinice atit in filozofia chineza cit si in Buddismul extrem oriental.Deasemenea s-a scuzat ca nu i-a putut trimite mai devreme transcrierea cursului sau insa, casa fac tot ceea ce ar trebui sa fac eu aici, ar trebui sa am cele 10 brate ale lui Shiva, in tirnp ce

eu am numai doua.Eugen a absolvit facultatea cu Magna cum Laude in 1956, inscriindu-se aproape imediat laAcademia de studii asiatice, ca student la zi. S-a mutat intr-un apartament in San Francisco.

In San Francisco, Eugen a incercat sa-si caute un apartament pe la periferia societatii pe caremai inainte o respinsese. Incepuse sa se instraineze si de acea plictiseala a gloateicontemporane...Prin legaturile pe care le avea cu Academia, intrase automat in elita orasului si incepuse sa-iimprumute si obiceiurile. Facea economii ca sa poata merge cu prietenii la tot felul de

restaurante sofisticate si exotice si deveni un adevarat cunoscator in materie de vinur;scumpe. Uneori, isi permitea chiar sa fumeze exoticele tigari balcanice Sobranie care, dupa

parerea lui Watts erau cele mai bune tigari din lume.Frecventa cit putea de des spectacolele de opera, concertele de muzica clasica, expozitiile dearta, piesele de teatru, atit clasice cit si avangardiste, dupa care discuta si comenta toateacestea cu prietenii lui literati. In multe din scrisorile sale a abordat chiar genul spontan descriere, adica fara punct si fara virgula, fara sa-i pese prea mult de gramatica si de ortografie.Asa cum marturisea mai tirziu, toate acestea nu veneau din launtrul lui, din ceea ce era el cuadevarat. Mimam doar, spunea el.Elita intelectuala in care intrase Eugen se considera foarte rafinata. Unul din prietenii sai deatumci scria recent: Dupa atita timp, si comparati cu aceste vremuri grele, paream oadunatura de fluturasi snobi si diletanti. Si totusi in felul nostru nutream o iubire profunda siadevarata pentru muzica, scris, discutii sincere si subtile si pentru un anume fel de traire.Dupa parerea mea, sub masca elitismului noi nu faceam decit sa ne incadram in cea maiimportanta cerinta a unei educatii liberale si anune: sa cercetam.San Francisco devenise centrul avangardismului national, o miscare interculturala de cercetarecare ajuta societatea sa iasa din relativ nevinovata si complezenta perioada a anilor 50.Inteligenta boema a raspind

Viata Parintelui Serafim Rose

Documents

Transcript of Viata Parintelui Serafim Rose