STANISLAW MARCZAK-OBORSKI

Viaţa teatrultri polones

Actualmente, fiinţează în Polonia 120 de teatre profesioniste. Dintre acestea, 75 sînt àeatre dramatice, 8 de opéra, 7 de operetă, 6 satirice şi 24 de păpuşi. Toate aceste teatre <iispun de săli proprii în care desfăşoară o activitate permanentă. Totodată, majoritatea colectivelor artistice întreprind lungi turnee, eu prilejul cărora poposesc în toate centrele importante aie ţării. Singura formaţie permanentă care nu dispune de sală şi, ca atare, nici de sediu stabil, este echipa de teatru sătesc, aceasta fiind totdeauna în deplasare şi jucînd pe scène mai mult sau mai puţin rudimentare, în localurile şcolilor săteşti sau aie căminelor culturale. în afara teatrelor profesioniste permanente, în oraşele mai impor­tante aie ţării funcţionează şi cîteva teatre expérimentale, ca Teatrul „Cricot I I" din Cra-covia, Teatrul satiric studentesc din Varşovia şi Teatrul studenţesc „Bim-Bom" din Gdansk.

Deşi repertoriul celor 120 de teatre profesioniste se caracterizează îndeosebi prin varietatea titlurilor ce le cuprinde, pe planul genurilor abordate el vădeşte o anume ten-

* Articol scris pentru revista „Teatrul"

Scenă din „Ruy Blas" de Victor Hugo (Teatrul Armatei din Varşovia)

55 www.cimec.ro

Scenă din „Omul cel bun din Sezuan" de Bertolt Brecht (Teatrul Armatei din Varşovla)

dinţă — generală la teatrele poloneze — de a prezenta eu precădere marile opère aie dramaturgiei nationale.

Se impune o explicaţie : eu cîţiva ani în urmă, se manifesta la oamenii de teatru polonezi o vădită preferinţă pentru piesele scrise în stilul realismului tradiţional, adică al acelui realism promovat de dramaturgia din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. în ultima vreme, se face observată o altă tendinţă, şi anume aceea de a îm-bogăţi repertoriul eu opère aie teatrului aşa-zis poetic. Pe planur dramaturgiei clasice,. această tendinţă s-a concretizat într-un interes deosebit atît pentru drama romantică p o -loneză, reprezentată mai aies prin Mickiewicz, Slowacki şi Krasinski, cît şi pentru drama neoromantică de la începutul secolului al XX-lea, reprezentată mai aies prin Wyspianski.

Astfel, în cursul stagiunii, Teatrul National din Varşovia, cît şi Teatrul „Slowacki"4

din Cracovia au montât Cordian de Juliusz Slowacki. Primul, în regia lui Erwin Axer şi Jerzy Krezmar ; al doilea, în direcţia de scenă a lui Bronislaw Dabrowski. Teatrul Nou din Lodz a reprezentat Noaptea de noicmbrie (pus în scenă de Kazimierz Dejmka), în, timp ce Teatrul Polonez din Wroclaw a montât Nunta de Stanislaw Wyspianski.

Dacă reprezentarea dramaturgiei clasice a constituit o preocupare permanentă pen­tru teatrele poloneze, efortul principal s-a îndreptat totuşi spre dramaturgia originală con-temporană, care în ultima vreme a repurtat cîteva importante victorii. De un deosebit interes s-au bucurat mai aies piesele psihologice, pe terne morale.

Dintre acestea se cer menţionate : Cheia prăpastiei, de Krzyszof Gruszczynski, în, care se operează o minuţioasă analiză psihologică asupra aviatorului american care a aruncat prima bombă atomică asupra Hiroshimei (Teatrul de Caméra din Varşovia) ; Peretele înalt, de Jerzy Zawieyski, o dramă a oamenilor asupra cărora războiul a lăsat răni fizice şi morale adînci (Teatrul de Poezie din Cracovia), sau Soliludinea, de Maciej Slomoczynski, în centrul căreia se situează peripeţiile marinarilor polonezi arestaţi de către armata lui Cian Kai-şi şi deţinuţi în Taivan (Teatrul Armatei Poloneze din Varşovia).

Dintre piesele clasice ruse şi celé sovietice reprezentate pe scenele poloneze trebuie

56 www.cimec.ro

sâ menţionăm, în primul rînd, piesa lui Leonid Leonov : Caleaşca de aur, a carei p re -mieră mondială a avut loc pe scena Teatrului Comun din Varşovia. Piesa a fost repre-zentată concomitent de teatrele din Cracovia, Katowice şi Gdansk. Spectatorii din Olsztya au avut prilejul să cunoască piesa lui Lermontov : Spaniolii, pe care teatrul local a re-prezentat-o într-o foaite izbutită montare scenică. Ca şi în ceilalţi ani, dramaturgia lui Gorki a trezit acelaşi interes viu, păstrînd un loc de seamă în repertoriul teatral. Printre celé mai interesante spectacole gorkiene, se înscriu : Vassa Jeleznova, la teatrul din Bia-lystock, Micii burghezi, la Teatrul din Czestochowa, şi Bătrînul, la Teatrul din Torun. Nu putem încheia capitolul dramaturgiei sovietice reprezentate, fără să amintim de nu-meroasele piese pentru copii şi tineret, incluse în repertoriul marii majorităţi a teatrelor noastre.

în gênerai, putem vorbi de un echilibru stabil între repertoriul national şi cel străin, ca şi între repertoriul clasic şi cel contemporan. Voi ilustra celé afirmate prin cîteva date statistice. Astfel, anul acesta, teatrele dramatice din întreaga ţară au inclus în reper­toriul lor 150 de piese, dintre care 75 clasice şi 75 contemporane. Dintre celé contempo-rane, 30 aparţin dramaturgiei autohtone, iar 45 fac parte din dramaturgia sovietică, ceha, iugoslavă, franceză, spaniolă, italiană, germană, engleză şi americană.

Dintre piesele romîneşti, teatrele noastre prezintă Scrisoarea pierdută de Cara-giale (la Teatrul din Lodz, în regia lui Sica Alexandrescu) şi Citadela sfărîmată, de H. Lovinescu (la Teatrul Polonez din Wroclaw, în regia lui Jakob Rotbaum). Totodată, piesa lui M. Sébastian : Stcaua fără naine se află în studiu la cîteva teatre şi probabil ca în scurtă vreme va fi reprezentata.

în ultima vreme, în presa de specialitate se dezbate mult problema diversităţii sti-lurilor în teatru. Consider că exemplul oferit în această privinţă de Teatrul cel Nou din Lodz este edificator.

Scenă din „Omul cel bun din Sezuan" de Bertolt Brecht (Teatrul Armatei din Varşovia)

57 www.cimec.ro

în peisajul teatral polonez, Teatrului din Lodz îi revine un loc de seamă, în primul rînd, fiindcă deserveşte populaţia unui oraş muncitoresc, în al doilea rînd, fiindcă el vă-•deste o preocupare meritorie pentru forma plastică a spectacolelor sale, ma refer la ulti-mele în spécial. Teatrul şi-a început activitatea acum cîţiva ani, reprezentînd aşa-numitele „piese de producţie", confecţionate în spiritul unui „realism" simplist şi amintind prin conţinutul lor reportajele din presă. Această practică a dus la un schematism al mijloa-celor de expresie, creînd dramaturgiei originale contemporane o situatie de inferioritate faţă de repertoriul clasic. Teatrul şi-a regâsit în ultima vreme combativitatea ideologică şi stilul adecvat, montînd într-o forma monumentală — în care metaforei teatrale îi re-venea un loc primordial. — piesa Povestire despre Turcia, de Nazim Hikmet, Casa din tărţi de joc, de Zegadlowicz, Baia de Maiakovski, ca şi Don Juan, de Molière, şi Noaptea •de noiembrie de Wyspianski.

*

Nu putem încheia această succintă trecere în revistă a vieţii teatrale din Polonia, fără a pomeni de acele măsuri organizatorice care, în ultimul timp, au vizat toate dome-niile artei noastre teatrale. Astfel. Institutul de Stat pentru Artă a organizat o consfătuire pe marginea documentării sistematice a oamenilor de teatru eu ajutorul filmului. Pe baza indicaţiilor consfătuirii s-a trecut de îndată la turnarea unor asemenea filme care vor <:onsemna creaţiile actoriceşti şi regizorale valoroase. Din iniţiativa Asociaţiei artiştilor polonezi de teatru şi film a fost pregătită prima Consfătuire naţională consacrată pro-blemelor baletului. Pe de altă parte, oamenii noştri de teatru aşteaptă eu un legitim in-teres Consfătuirea naţională consacrata situaţiei teatrelor de opéra, ca şi Gongresul oame­nilor de teatru, eu prilejul căruia va fi luată în discuţie modificarea structurii organizato­rice şi financiare a teatrelor noastre.

De asemenea se cere consemnată iniţiativa Asociaţiei artiştilor polonezi de teatru şi film de a créa un premiu pentru marcarea celor mai valoroase realizări în domeniul artei scenice, cît şi în domeniul de cercetare teoretică a problemelor de teatru. Premiul ,,Leon Schiller" (după numele cunoscutului regizor, teatrolog şi pedagog polonez, mort în 1954) va fi décernât din doi în doi ani.

*

Schimburile culturale, pe care R. P. Polonă le iniţiază în ultima vreme eu un număr <lin ce în ce mai mare de ţări, au prilejuit, pe planul mişcării teatrale, cîteva manifestări importante. Dintre ansamblurile străine care ne-au vizitat tara, vom aminti de Everyman Opéra, de Burgtheater din Viena, care a prezentat un ciclu de spectacole eu Intrigâ si iubire, de Schiller, şi Concertul, de Bahr. La rîndul lor, Teatrul Vechi din Cracovia, Tea­trul National din Varşovia, cît şi soliştii Operei din Vraşovia au jucat pe scenele din Viena, Paris, respectiv Helsinki.

Spaţiul restrîns pe care paginile unei reviste ce îmbrăţişează o varietate de pro­blème îl pot acorda de obicei uneia singure este, desigur, neîndestulător pentru a putea -cuprinde aspectele variate pe care le prezintă mişcarea teatrală dintr-o ţară. De aceea, n-am încercat decît să sugerez cîteva din preocupările oamenilor noştri de teatru şi rea-lizările pe care le-a cunoscut mişcarea noastră teatrală, datorită strădaniei lor.

www.cimec.ro