Abonamentul: Pentru monarchie:

Pe an 12 cor., '/.2 a n

6 cor., 'U an 3 cor.

Pentru străinătate: Pe 1 an 18 fr'c, an 9 frc, 'U an

4 frc. 50 cm.

Foea apare în iie care 5 â m b ă t ă.

-BIX I ST ma»

Inserţitini: Un şir garmond:

odată 14 fii., a doua oră 12 fii., a treia

oră 10 fii.

Tot ce privesee foia, să se adreseze la: Re-daeţiunea şi admini-straţiunea „Unirel"

in B l a s .

X13 îoă"

Fóe bisericescă-politicâ. Inni XIV. B l a s 4 I u n i u 1 9 0 4 . Nnmérul 23.

Arehiereii români Şi

Ancheta. ( = ) P e n t r u ca să nu se p o a t ă

s p u n e , că a n c h e t a convoca t ă de min i s ­t r u l B e r z e v i c z y p e n t r u a a p r e ţ i a noul p ro iec t de r e fo rmă şco la ră , nu a ţ i n u t con t şi de. op in ia R o m â n i l o r , au p r i m i t I n v i t a r e la a c e a s t ă a n c h e t ă şi doi R o ­m â n i — z i : d o i ! — E s c . S a M i t r o p o ­l i tu l nos t ru şi E s c S a M i t r o p o l i t u l M e ţ i a n u .

P e u m e r i i a c e s t o r doi A r c h i e r e i a r e m a s p o v a r a de a e s c e p ţ i o n a şi de a c o m b a t e cu tot focul d r a g o s t e i de n e a m şi de b i s e r i c ă p ro iec tu l , c a r e î n g r e u ­n e a z ă a şa d e m u l t î n v ă ţ ă m â n t u l n o s t r u p o p o r a l , ş i c l ă t i n ă t eme l i i l e s coa l e lo r n o a s t r e d e p r e p a r a n d i e .

Nu a v e m la î n d e m â n ă v o r b i r e a Mi t ropo l i t u lu i nos t ru în î n t r e g i m e , n ic i foile u n g u r e ş t i nu pub l i că de câ t es-ce rp t e din ea . D i n a c e s t e e s c e r p t e inse , d in c o m e n t ă r i l e unor z i a r e un­g u r e ş t i , pe c u m şi din a t i t u d i n e a nu c h i a r a m i c a l ă , ce m e m b r i i a n c h e t e i a u mani fes ta t -o fa ţă de a m b i i A r c h i e r e i în decu r su l vorb i r i i , ne formulăm conv in ­g e r e a , că v o r b i r e a Mi t ropo l i tu lu i nos t ru a r e ace la - ş i t e n o r ca şi v o r b i r e a Mi t ro ­po l i tu lu i M e ţ i a n u , pe c a r e o c u n o a ş t e m în î n t r e g i m e .

Mi t ropo l i t u l nos t ru a r a t ă impos i ­b i l i t a t e a d e a face, ca copi i r o m â n i să î n v e ţ e în s coa le l e popora l e a ceti şi scrie corect ungureşte. N u m i t u l p ro i ec t n i m i c e ş t e d r e p t u l d i s c i p l i n a r al confe­s iun i lo r I a r câ t p e n t r u p r e p a r a n d i i , Mi t ropo l i tu cere , î n t r e d e z a p r o b ă r i l e s g o -motoase a celor p r e s e n ţ i , s ă se l a se şi pen t ru ma i de p a r t e confes iun i lor d r e p t u l de a c r e ş t e şi cual i f ica pe î n v ă ţ ă t o r i b l i n s t i t u t e l e e x i s t e n t e . „ M o t i v e l e c a r i sp r i j inesc a c e a s t a c e r i n ţ ă " ( c r edem că de ac i în colo foile u n g u r e ş t i r e p r o d u c t e x t u a l v o r b i r e a E s c . Sa le ) , „ s e g ă s e s c ţB r a p o r t u r i l e T r a n s i l v ă n e n e . P e n t r u |

T r a n s i l v a n i a e g a r a n t a t p r in l e g e d r e p t u l înf i in ţăr i i şi s u s ţ i n e r i i de s c o a l e d in p a r t e a b i s e r i c i l o r . M a i d e p a r t e l e g e a s p u n e h o t ă r î t , că bisericile nu pot fi conturbate în posesiunea şi dreptul lor de dispunere asupra scoalelor. ( M i ş c a r e în publ ic . ) A c e a s t a l e g e e î n c ă în d e p l i n ă v i g o a r e , căc i a r t i c o l u l d e l e g e X L I I I e x 1 8 6 8 o s u s ţ i n e e x p r e s s i s v e r b i s şi ampl i f ică c h i a r d r e p t u r i l e a c e s t e . N ' a r fi dec i cil scop ş t i r b i r e a a c e s t o r d r e p ­tu r i , căc i p a c e a r e l i g i o a s ă a popora -ţ iun i i d in T r a n s i l v a n i a a t â r n ă de la n e ş t i r b i t a lor s u s ţ i n e r e . "

D in v o r b i r e a M i t r o p o l i t u l u i M e ţ i a n u , l ă s â n d la o p a r t e g r a v a m i n e l e d e na­t u r ă de d r e p t şi de n a t u r ă p e d a g o g i c ă , r e l e v a t e în m a r e p a r t e şi în n u m e n i l n o s t r u a n t e r i o r , r e p r o d u c e m p a r t e a r e ­f e r i t oa re la o b l i g ă m â n t u l p r e v ă z u t în pro iec t , d e a se p r o p u n e r e l i g i n n e a în l i m b a m a g i a r ă . h t o a t e scoalele d e s ta t , cu l i m b a de p r o p u n e r e m a g i a r ă :

„ S u n t inse cu t o a t ă h o t ă r â r e a în c o n t r a a c e l o r d i s p o s i ţ i u n i a l e p ro iec ­tului din î n t r e b a r e , p r in c a r e se p r e ­t i n d e ca în scoa le l e ca l i m b a d e pro­p u n e r e u n g u r e a s c ă şi r e l i g i n n e a să fie p r o p u s ă în l i m b a m a g i a r ă , nu în l i m b a eonfes iune i r e s p e c t i v e . A c e a s t a nu m a i e s t e a facere ş co l a r ă , ci este afacere bi­sericească. B i se r i c i l e o r t o d o x e r ă s ă ­r i t e n e sun t b i s e r i c i n a ţ i o n a l e şi c h i a r l eg i l e f u n d a m e n t a l e a l e pa t r i e i r ecunosc b i s e r i c a m e a , ca b i se r i eă g r . -o r t . r o m â n ă . N u n u m a i l i m b a l i t u r g i c ă , ci l i m b a d ă t ă t o a r e de v i a ţ ă e s t e p e n t r u a c e a s t a b i se r i ca l i m b a r o m â n e a s c ă . F i e ca r e confes iune p r o p o v e d u e a s c ă c u v â n t u l lui D u m n e z e u în l imba sa m a t e r n ă şi n u es t e p u t e r e în lumea a c e a s t a , c a r e a r p u t e a să s i l e a s c ă b i s e r i c a m e a a-şi p ă r ă s i l imba , căci p r i n a c e a s t a ea î n să ş i ş i - a r e n u n ţ a s e n t i n ţ a de m o a r t e . V o m ves t i dec i c u v â n t u l lui D u m n e z e u e le­v i lo r noş t r i în l i m b a r o m â n e a s c ă şi în a c e a s t ă l imbă li vom î n v e ţ a să l a u d e pe D o m n u l , s ă s ă v â r ş e a s c ă fap te b u n e şi să-ş i i u b e a s c ă p a t r i a " . . . .

A r e h i e r e i i r o m â n i , în b u t u l d e s a p r o b ă r i l o r g e n e r a l e ş i -au a c h i t a t d a t o r i a in m o d u l cel ma i d e m n .

S â n g u r ep i scopu l g r . - o r . sârb d i n B u d a , L . B o g d a n o v i c i a a v u t l o i a l i t a t e a să sp u n ă , pe o c o a r d ă ceva m a i do -m o a l ă : „ D a c ă n a ţ i o n a l i t ă ţ i l e se a l i p e s c de n a ţ i o n a l i t a t e a şi r e l i g i a lor , e l e n u comi t un luc ru , ce se o p u n e i u b i r i i d e p a t r i e . D i s p o s i ţ i i l e p r o i e c t u l u i în fa­voru l l imbe i m a g h i a r e a u p r o v o c a t r e -s ens la n a ţ i o n a l i t ă ţ i , de oa re ce se p a r e că scopul p r i n c i p a l a r fi magidrizarea naţionalităţilor. î n d a t ă ce se va d o v e d i c o n t r a r u l , n i m e n i nu se v a p u n e în ca iea î n v e ţ ă r i i l imbe i m a g h i a r e . "

Ş i t r e b u e să n o t ă m ma i a l e s , c ă clerul romano-catolic s 'a d o v e d i t ş i d e a s t ă d a t ă şov in i s t , în cel m a i m ă r g i n i t î n ţ e l e s a l c u v â n t u l u i . A s t fel c anon i cu l S t e h i b e r g e r , află că p ro iec tu l nu g a ­r a n t e a z ă pe dep l in î n v ă ţ a r e a cu succes a l imbi i m a g i a r e , c e r â n d cua l i f i ca rea î n v ă ţ ă t o r i l o r în l i m b a m a g i a r ă e a r p re ­g ă t i r e a lor , în m a r e p a r t e m a g i a r ă ; canon icu l rom. -ca t . K o m l o s s y , c e r e , ca p ro i ec tu l s ă se î n ă s p r e a s c ă fa ţă de n a ­ţ i ona l i t ă ţ i , i a r la ce le 7 i n s t i t u t e p r e -p a r a n d i a l e a l e n a ţ i o n a l i t ă ţ i l o r l i m b a d e p r e d a r e şi cua l i f i ca ţ iune să fie u n g u ­r e a s c ă ; a b a t e l e s u p r e m din P a n n o n h a l m a , F e h e r Ipo ly , face d e o s e b i r e î n t r e con­fes iuni , ca r i i au p a r t e la l u c r a r e a na­ţională a s t a t u l u i , cum e b i s e r i c a roru.-c a t , si î n t r e confes iun i l e , c a r i nu i a u p a r t e la a c e a s t ă l u c r a r e , fa ţă de ca r i s t a t u i e î n d r e p t ă ţ i t la ori ce a m e s t e c !

P r o t e s t u l A r c h i e r e i l o r n o ş t r i a fost — ceea ce e ra de p r e v ă z u t — g l a s u l ce lor ce s t r i g ă în pus t i e .

î n ş e d i n ţ a d in L u n i a t r e c u t ă p r o ­iectul a fost p r imi t în g e n e r a l ; d e s b a -t e r e a spec ia l ă s'a î n c e p u t tot a t u n c i şi se v,t i s p r ă v i , fă ră î ndo ia l ă , câ t m a i în g r a b ă .

V e n i v o r z i le . . . .

— « ^ l § * —

PUF" Aducem ia cunoscinţa Onoraţilor Domni Preoţi, că ediţia vechie din

J b i t u r g i e r w ' a e p u i , s a t , ş i s ' a p u s s u b t i p a r o n o u ă e d i ţ i e .

Pag 212 U N I R E A Nr. 23

R E V I S T E . Francia. Guvernul Combes de bună,

samă, câ-şi va câştiga „merite nepe-ritoare" în istoria liberalismului şi a francmasonismului. El se silesce din toate puterile să rupă qri ce legătură, ce este între el şi între biserica cato­lică, de aceea în vorbirea, ce a ţinut-o în cameră a zis între altele, că pe prima Ianuar 1905 de bună samă va propune camerei un proiect pentru abzicerea concordatului; ba sperează, că îndată ce se va sfârşi pertractarea budgetului, la toamnă, să poată presenta acest pro­iect, căci Francia nu poate suferi, ca Vaticanul să se mestece în relaţiunile internaţionale ale Franciei. — Vorbele acestea cam ameninţătoare vreau să îndemne pe Papa, să-şi revoace nunţiul din Paris, ca aşa să fie şi Papa causa ruperii relaţiunilor diplomatice dintre Franci i şi Vatican; la aceasta însă de o camdată nu ne aşteptăm.

Macedonia. Foarte multe ziare se ocupă acum cu soartea fraţilor Români din Macedonia, şi recunosc, că aceştia au drept la pretensiunile lor, ca să aibă preoţi români şi liturgie română. Aceasta le cade greu Grecilor, cari ar vrea să-i asimileze pe Români, de aceea în tot feliul şi forma se silesc să arete, că pretensiunile Românilor Macedoneni sunt injuste. Aşa se svârcoleşte şi

FEUILLETON.

Despre cei doisprezece fraţi, ce-şi caută neveste douesprezece surori.

(Din Haltrich: Deutsche Volksmärchen aus Siebenbürgen).

Un om a avut 12 ficiori şi când erau mari le zise aşa : „Voi să nu ve căsătoriţ i , până nu veţi afla 12 fete într 'o casă!" Fe ­ciorii erau supăraţ i şi ziceau: „Unde vom afla noi la o casă 12 f e te?" Deci cel mai mare plecă în lume, doară va afla o casă, la care să fie 12 fete, dar mult timp trecu, şi el nu se mai în toarse ; aşa fiind lucrul, plecă şi al doilea şi nici el nu se mai în­toarse, şi apoi plecă al treilea şi ai patrulea şi tot aşa până la al 11, şi care cum mergea, mers era, înapoi nu se mai întorcea. îu urmă plecă al doisprezecelea ficior să caute casa cea cu 12 fete. Calea-i era printr 'o pădure deasă. Aci-i ieşi înainte un moşneag şi-i z ise: „De unde. până unde. fieiorule?" — „Caut pe fraţii mei şi pe cele douesprezece surori dintr 'o casă, pe care vrem să le luăm de muieri!" — „De me slugesci un an, ţi-le însămn eu toate!" zise moşneagul. — „Un an nu-i cel lucru mare ," se cugetă ficiorul şi rămase slugă Ia moşneagul. Şi slugi cu credinţă şi în t impul acela se făcu vânător ales. După ce se plini anul, îi cinsti bă­trânul o puşcă şi îi z ise: „Cu aceasta ni­mereşti tot, ce-i voi! Mergi numai înainte prin pădure şi vei da de o colibă, în care şede o strigoaie, aceea a străformat pe cei

gazeta neunită grecească: „Eccl. AlttMa," care „dovedeşte" că Românii Maoedoneni după sânge sunt Greci, nu mai cât in-fluinţa română i-a făcut să-şi câştige o limbă deosebită de cea grecească; şi apoi aceştia — după cum zice „E. A." aşa-s de puţini şi de răslăţiţi, în cât e imposibil să le dai liturgie deschilinită.

Serbia. Regele Alesandru p'a adus mângâietoare esperinţe din călă­toria sa prin ţară. Poporul a ieşit ce e drept în calea lui, dar aclamările au lipsit, pentru că oficerii regeşti, cari se zăreau în suita lui, făceau să aţnune tot entusiasmul. Câţi-va soldaţi vete­rani primiţi de rege, i-au declarat espres, că aşteaptă de la el, să facă ordine în ţară.

Răsboiui Ruso-Japones. De pe câmpul de răsboiu vin ştiri interesante. Nenorocirile cad cu grămada asupra Ruşilor, se pare că-i bătaia lui Dum­nezeu asupra capului lor. Lupta ce s'a dat în Joia trecută la Kintschou e una dintre cele mai sângeroase pe care istoria răsboaielor poate să ne-o arete şi din care se vede că Japonesii sunt decişi sau se învingă sau se moară. — E de admirat în acest soldat mărunt şi galbin dispreţul cu care se uită în faţa morţii — Generalul Japonez Oku ra­portează despre lupta de la Kintschou următoarele:

11 fraţi ai tăi în stan de p ie t ră ; de ar fi rămas ei în slujbă la mine, nu li se în­tâmpla nimic, dar ei au fost prea sumeţi şi nu voiră a slugi. După ce ajungi acolo, ţine puşca tot în mână, că atunci nu-ţi poate strica nimic strigoia!"

Mergând ficiorul pe cale, îl cuprinsă dorul de a-şi cerca puşca şi îndată zăr i un leu. „Chiar bine-mi vi în cale!" cugetă el şi întinse puşca spre leu. Dar leul îi zise: „Nu puşca, că ţi-a părea răii; eu sunt îm­păratul tuturor dobitoacelor cu patru pi­cioare; ia părul acesta de la mine şi când vei ,avea lipsă de mine. freacâ-1 numai între degete şi îndată îţi voiu veni într 'ajutor eu eu toate dobitoacele mele!" El lăsă puşca-n jos , luă părul şi merse mai depa r t e ; de odată zări în văzduh un vultur mare ; numai de

I cât îl luă la ţăl şi voi să t ragă cocoşul puştii. Dar vulturul îi z ise: „Nu puşca, că ţi-a părea r ău ; eu sunt împăratul pasări lor; ia peana aceasta, şi când vei avea o lipsă mare, freacă-o în degete şi numai de cât ţi-oiu veni într 'ajutor eu cu toate pasări le mele!" El lăsă puşca-n jos . luă peana şi merse mai departe. Mergând el aşa dă de-o apă mare şi în ea vede un peşte grozav. „Stai," cugetă ficiorul, „pe acela doarâ-1 voi putea împuşca!" Când voia însă să sloboadă puşca, îi strigă peseele din a p ă : „Stai, nu mă puşca, că-ţi va părea r ă u ; eu sunt îm­păratul tuturor bidigăniilor din a p ă ; ia sol­zul acesta şi când vei ajunge în vre-o lipsă mare, freaeă-1 numai între degete şi te gân-desce la mine, că de loc voiu veni cu tot norodul mieu. sâ-ţî ajut!" El lăsă puşca în jos , luă soitul şi merse mai depar te . Nu preste multă vreme ajunse la o colibă; acolo şedea str igoaia; el întră fără frică în lăuntru şi zise: „Strigoaie numai de cât să-mi dai

Miercuri sara ne-am pregătit de atac decisiv şi încă în decursul zilei am început esecutarea planului nostru. Flancul drept îl forma divisiunea 4, centrul divifiunea 1, flancul stâng di­visiunea 1, flancul stâng divisiunea 3. înformaţiunea aceasta am înaintat spre Kintschou şi spre înălţimile de lâ Naosao.

Timpul era foarte viforos şi câtră mează-noapte se lasă o negură deasă; cu toate acestea o divisiune a atacat una din posiţiile întărite ale inimicului, pe care în curând am şi ocupat-o.

Atacul contra înălţimilor de la Naosao trebuia să se înceapă la oarele 2.40 dimineaţa, însă din causa negurei dese tunurile noastre n'au putut des­chide focul, de cât după oarele 3. De la 6 oare dimineaţa ne-a sprijinit şi canonada a patru vase de răsboiu. Ini­micul a răspuns cu toate tunurile, ce le avea, şi în curând se începu un te­ribil duel de artilerie. După o canonadă de trei oare, focul rusesc slăbi şi tru­pele noastre de infanterie au primit ordinul de înaintare. Deşi tunurile rusesci începură a manevra iară-şi cu mare forţă, totuşi pedestrimei noastre i-a succes a se apropia la 500, apoi la 300 paşi de lucrările de apărare esterne a le Ruşilor. La oarele 11 i-a succes artileriei noastre a face să amu­ţească focul din toate forturile deschise rusesci; doue baterii rusesci s'au retras

pe cei 11 fraţi ai mei. că de nu te împuşc!" Dar strigoaia rîse cu hohot şi zise: „O tu viermuleţ prost, împuşcă cât vrei. că mie nimic nu-mi poţi s t r ica; că se şti, viaţa mea nu-i în mine. ci-i departe de aci, foarte depar te . într 'un munte închis este un lac; pe lac înoată o raţă, în raţă este un ou, în ou arde o lumină, aceea îi viaţa mea ; de o poţi tu pe aceea stânge, atunci îi gata viaţa mea, dar mai curând n u ; dar una ca aceea în veci nu se poate întâmpla, şi de aceea nici nu-ţi vei mai vedea fraţii!" Atunci se mânie ficiorul şi s t r igă :" Să vezi acum ce gust are plumbul din puşca mea!" şi el împuşcă odată, de doue ori, de trei ori după olaltă, dar în zădar , gloanţele nimeriau pe strigoaie şi s t răbăteau prin ea, dar ei nu-i strica nimic, sta-n sus şi r îdea de nâca8til ficiorului. Dar fiind că el ţinea puşca tot în mână, nu se putea apropia de el nic> nu-i putea face ceva râu. că alt cum l'ar fi fermecat şi schimbat te miri în ce bazaconie ori în piatră, ca pe fraţii lui. în urmă se lăsă de puşcat şi zise: „Aşteaptă tu numai, o se afin eu viaţa ta!" Cu aceste plecă la cale şi ieşi din pădure afară ; în urmă văzu muntele. „Nu poate fi altul," cugetă el şi merse într 'acolo. Dar când ajunse acolo, nu scia pe unde să între între munţi. Atunci îşi aduse aminte de leu şi luă părul între degete şi-1 frecă în t ră degete şi numai de cât fu aei leul cu tot felul de dobitoace după el şi-1 întrebă ce porunceşte? „Să-mi mutaţ i muntele acesta de aci!" Şi în câte va minute nu mai fu nici urmă de munte în acel loc şi în locul lui era un lac cu apă limpede şi pe el înota o raţă . Aceasta numai de cât se ridică în văzdub, voind să sboare. Atunci ficiorul frecă numai de cât peana vulturului în mână gândindu-se : Ce

Nr. 23 U N I R E A Pag. 213

pe platoul de lângă Nankualin, de unde din când în când puşeau asupra noastră.

La oarele 10 o canonieră inimică, pe care Ruşii o investiră cu tunuri, a intrat în portul Talienvan, de unde deschise un foc ucisător în contra di-vesiunei 3. Afară de aceasta au mai sosit cinci canoniere, din cari voiau să debarce soldaţi ruşi, însă ei observând pe soldaţii noştri, s'au retras. Ruşii au pus atunci în linie de foc 41 tunuri, cari puşcată tot contra divisiunei 3. Canonada aceasta a durat pană la oarele 7 d. m., ghiulele aveau o bătae de 7000 metri, aşa că tunurile noastre nu puteau să facă nimic. Rusii aveau o puternică posiţie pe înălţimile de la Naosao. Ei ocupară un platou pe deal care se sfârşia într'un preţipiş repede. Pe dealul acesta Ruşii instalaseră 70 tunuri de munte şi 10 tunuri cu tir repede; afară de aceasta încunjurară colina cu mine esplosive, cu şanţuri şi gard de sârmă. Artileria noastră a desfăşurat o putere supraomenească pentru a nimici aceste întărituri de apărare, pentru ca ast-fel să facă a înceta focul inimicului şi să acopere : infanteria năvălitoare. Tunurile rusesci j însă au desfăşurat resistenţa cea mai \ mare ce se poate închipui, şi noi nu

ispravă bună rui-ar face acum vulturul!" Şi atunci vulturul fu aci eu tot norodul lui de paseri şi-1 întrebă. Ce poruncă-mi d a i ? " Prindeţi-mi numai de cât raţa aceea, şi mi-o i aduce-ţi în coace!" Atunci paserile se re- | peziră toate după ea şi — câte se putură apropia de ea — toate cinpirâ ceva din ea şi veniră să aducă la ficior; numai pene şi miei bucăţele îi aduseră din ea. Dar el zise: „Vai. ceea ce-mi trebue, nu mi-aţi adus ; unde-i ou l?" „Acela a căzut în lac!" răspunseră pasările, iar ficiorul luă solzul şi-1 frecă între degete cngetându-se la îm­păratul peştilor. Acela înca se ivi de asupra apei numai de cât cu tot norodul lui; era plină faţa apei de bidigânii (ie apă. cât nu vedeai nici un strop de apă. Ia r ficiorul le zise: „Căutaţi şi-mi aduce-ţi oul, ce a căzut de la raţă-n apă!" Atunci toate se corliră în apă şi după puţin timp veni cbiar îm­păratul peştilor cu oul în gură . Ficiorul îl luă şi merse cu el repede ia strigoaie şi-i zise; „Uită-te, aci-i viaţa ta. înda tă o fac toată ţ â ră de nu-mi aduci fraţii vii ac i !" Acum tremura strigoaia din tot trupul, luă o verguţă verde şi merse la cei 11 bolovani de pia t ră , ce erau înaintea colibei; îi lovi cu verguţa şi se sculară cei 11 fraţi şi li-se părea că s'au trezit dintr 'un vis g reu : Fra­tele cel mai mic Iez i se : „Vede-ţi voi aceasta-i strigoaia ce ve fermecase, dar acum e gata şi cu ea!" cu aceste vorbe aruncară cui de pământ, cât tot ţ i ră se făcu şi s tânse lu­miniţa, ce se afla în ou. iar strigoaia căzu moartă la pământ .

Apoi plecară cei 12 fraţi toţi împreună să-şi cause mirese şi în urmă aflară o casă cu surori . Ei le duseră la ei acasă la tatâ-so şi făcură un ospăţ mare şi erau voioşi şi fericiţi si pote şi azi trăiesc, de-n 'au murit.

T rad . de Ioan Pop Reteganul.

— H ^ - K -

puturăm să dăm înainte. Pană la oarele 5 d. a. zadarnic ne-am încercat, a sparge drum infanteriei. Afară de aceasta a treia divisiune înainta aşa de mult, în cât inimicul o împresura din toate părţile. Ruşii îşi întăriră pede-strimea contra flancului nostru stâng şi au încercat un atac contra divisiunei 3.

i îi sprijineau şi bateriile instalate lângă Nankualin. La aceasta se mai adăugea că bateriile noastre aproape nu mai aveau ghiule şi eram deja pe punctul de a ne retrage tunurile. Ast-fel nu ne-a remas, de cât a mai face o în­cercare de a lua cu asalt posiţiunile ruseşti.

Pe când, aşa dar, bateriile noastre au început canonada, divisiunea a treia înainta cu curagiu indescriptibil contra inimicului, focul teribil al tunurilor ruseşti însă ne-au causat pierderi aşa de mari, în cât devisiunea a fost silită să se retragă. Ajungând la poala dealului, ea a primit din nou ordinul de a cuceri cu asalt posiţiunile ruseşti. Trupele năvăliră contra colinei, călcând pe ca­davrele camarazilor căzuţi. Din noro­cire în momentul aceşti vasele noastre de răsboiu au început să atace cu focuri de tun flancul stâng al inimicului sprijinite fiind şi de regimentul nostru 4 de artilerie. Tot atunci flancul stâng al Ruşilor fu atacat şi de divisiunea 4 şi soldaţii noştri, cu strigăte viforoase de „banzai", au ajuns pe platou. în curând şi prima divisiune porni, cu dispreţul morţii, şi învingând piedecile năvăli pe deal, unde om contra om se lupta cu pistolii, cu spada şi baioneta. Inimicul fu ast-fel respins şi din ultima-i posi-ţiune. Sara drapelele japoneze fluturau pe înălţimile cucerite. Ruşii s'au re­fugiat spre Port-Arthur, după ce asvârliră în aer toate magaziile. Pierderile noastre sunt de 3500 oameni.

în lupta aceasta perderile Ruşilor în oameni sunt la 500 de morţi, 80 de tunuri şi mai mulţi prinsonieri. Ruşii după aceasta înfrângere s'au retras în Port-Arthur. Kuropatkin care cu armata sa se afla in Mandşuria se spune că — la ordinul împăratului şi-ar fi părăsit posiţia grăbind să deie ajutor Port-Arthurului.

Dacă e adevărată această ştire atunci Kuropatkin va ajunge între doue focuri japoneze.

Ştirile cele mai noue din isvor etigles şi frances spun că generalul Japones a sdrobit cu desăvârşire ar­mata lui Rusă de sub conducerea lui Kuropatkin. Aceste sciri inse nu sunt oficios confirmate.

V I S I T A Ţ I E CANONICA.

I.

Tr. O/aviţa 26 Maiu n.

Zi de bucurie pentru unele parochii din Protopopiatul Oraviţei a fost ziua de 21 Maiu a. c. în acea zi a sosit în mijlocul nostru prea bunui Archiereu Episcopul Vasile însoţit de 111. Sa prelatul canonic Boros. I lus t r i ta tea Sa în 20 Maiu noaptea a sosit la gara Oraviţei, unde 1-a întâmpinat esmisul comitelui suprem: protopretorele Oraviţei cu protopopul Poruţ. în ziua ur­mătoare a făcut visita directorului suprem a societăţei căilor ferate Kinsky din Vi ena, carele se afla aci, ca supremului patron alor şepte parochii din Diecesâ, cum şi la toţi fruntaşi din Oraviţa. A vizitat biserica gr.-eat. din Oraviţa şi a ţinut o vorbire cre­dincioşilor, a cercetat şi zidirea nouei scoale ce se află în lucrare şi se ridică în ne­mijlocita apropiere a bisericei de acolo.

După amiaz la oarele 4 - 30 însoţit de prelatul Boroş, protopopul Poruţ proto­pretorele Madsolovsky adv. Dr. Nedelcu şi Dnul Vasile Mărginean a sosit în parochia Ticvanul mie. unde în sunetul eampanelor şi între aclamări le credincioşilor a mânat directe la s. biserică, unde a fost în­tâmpinat de cătră parochnl locului la uşa cea mare, presentându-i-se s. Cruce şi 8. Evangel ia spre sărutare , apoi a întrat în biserică. în uşaal tar iu lu i parochul 1-a bine-ventat, apoi prea bunul Archiereu ţine o vorbire cătră mulţimea cea mare a poporului, după finirea căreia în t ră în s. al tar şi dă binecuvântare. După acestea vizitează vasele, vesmintele sacre şi s. prestol. pe cum şi internul bisericei, apoi merge la cuart irul parochial, vizitează şi subscrie protocoalele oficioase, şi incarnat de cele văzute şi îndestulit cu biserica. îndeamnă poporul ca să-şi zidească şi scoală. Apoi între aclamări nesfârşite porneşte spre Tic­vanul mare. Aci la uşa curtei bisericei este salutat Archiereul de veteranul paroch pro­topop Dem. Rusii, apoi la uşa bisericei, îl salută protopopul Poruţ, după acesta Archi­ereul răspunde în cuvântarea ţ inută căt ră mulţimea poporului adunat. în fine întră în biserică, reciteazâ câte va rugăciuni şi apoi făcând şi aci cuvenita visită se de­păr tează din s. biserică, de aci merge la scoală, acolo ţ ine o vorbire şcolarilor şi păr inţ i lor acestora, cari erau de faţa, pe prunci îi îndeamnă ca să cerceteze scoală să înveţe să cânte biserica şi să se alipească de preot şi doceute cari îi snnt cei mai buni şi adevăra ţ i conducători ai lui, era cătră părinţii dice ca să-şi t r imeaţă pruncii regulat la scoală, în fine să întreţine şi cu cei mai mici şcolari şi între aclamări sgo-motoase să depărtează din scoală. L a locuinţa parochului Russu, se întreţine cu mai mulţi fruntaşi, apoi fiind timpul înainta t mulţămind pentru buna primire şi spunând încă odată că dorul şi iubirea faţă de ei 1-a adus, însoţit de mai multe trăsuri şi fruntaşi ai acestei parochii, în t ră nra le de nesfârşită bucuria la oarele 6 1 3 să depăr­tează din parochie, şi t recând peste Cacova la oarele 7 20 soseşte în parochia Greovaţ, aci să da jos din trăsură, înaintea capelei, e bineventat de parochul Vasile Pascu condus în capelă face o scurtă rugăciune,

Pag. 214. U N I R E A Nr. 23.

ţine o vorbire mulţimei de popor, vizitează capela, vasele şi ornatele sacre, apoi între urale se depăr ta din capelă, afară se în­treţine cu mai mulţi credincioşi, şi fiind timpul înaintat pleacă spre Oraviţa , de unde în 22 Maiu la oarele 4 dimineaţa a plecat spre Biserica albă apoi ca trenul a călă­tori t la Boziaş şi de aci cu vaporul pe Dunăre pe la Orşova, Adacaleh la Poarta de fer. şi prin băile herculane s-a reîntors sănătos lareşedinţa sa .

Va fi neui ta tă de noi visita aceasta , căci ea ne-a dat ocasie să simţim căldura dragost i i ce bunul Archiereu are faţă de noi, ne-a întăr i t poporul în credinţă şi prin părinteşt i le sale sfaturi l'a făcut că fie şi cu mai multă a t ragere că t ră biserică şi scoală.

II .

Comloşu-mare la 25 Maiu 1904.

Un oaspe prea plăcut a avut comuna noastră în ziua de 24 Maiu. I luştri tatea Sa Domnul Episcop de Lugoş Dr. Vasile Hossu însoţit de Iiustr. Sa Dl eanonic-prelat Ioan Boroş şi Clarisimul secretar Dr. D. Fireza a ostenit la Comloşu-mare, unde a făcnt văzuta Alteţei Sale Mileva Naco ducesă de San-Marco. marei binefăcătoare a acestei parochii .

A visitat scoală, biserica, claustrai rom.-cat. şi a făcut unele visite la onoraţi-orii de căpetenie, a primit pe membrii senatului şcolar şi cuatoratnl bisericesc în­soţiţi de alţi credincioşi adresând unui fie căruia câteva vorbe părinteşti .

Primirea din partea Alteţei Sale a fost cât să poate mai afabilă şi prevenitoare. Echipagiul dânsei şi o altă t r ăsură de gală au fost pusă la dispunerea înaltului oaspe atât de la gara Jombolea până la Comloş şi îndârăp t cât şi în comună.

La 1 oară a fost prânz la Alteţa Sa, la care pe lângă sus numiţii au iuat par te şi Dr. Laurean Luca parochul locului şi protopopul Torontalului apoi directorul dominiulni Adolf Otto. Sub durata prânzului corul gr.-cat. a Intonat câteva cântări în onoarea înaltului Prelat .

L a 3 oare a plecat cătră Lugoş lăsând în inimile tuturor prea plăcută impresie. Dum­nezeu să-1 t ră iască întru mulţi fericiţi ani .

x.

III .

Valea jiului, Iunie 1904.

Mai marele nostru Păstor, Prea Sfinţitul Episcop al Lugoşului, Ilustrissimul Domn Dr. Vasile Hossu ne-a învrednicit ca cu potenţată strălucire să prăznuim Sfintele Sărbători ale Pogorârii Spiritului Sfânt din anul acesta prin venirea Sa în mijlocul nostru. Cât ce a ajuns în Ardeal, la gara Deva, inteliginţa noastră s'a grăbit a ieşi întru întâmpinarea iubitului păstor şi a-1 asigura de nestrămutata sa dragoste. Acelaşi lucru s-a repeţi t la gara din Piski, unde Ilustr. Sa a fost salutat de protopopul Ioan, Pop, al Hunedoarei, şi la gara din Haţeg unele 1-a bineventat cu mult entusiasm vicariul Haţegului Dr. Iac. Radu. Ajuns la Petroşeni şi săvârşind aci în pr ima zi de Rusalii liturgia solemnă în biserica noastră

care a fost provăzută cu iconostas nou, iar a doua zi consacrând biserica nouă din Paroşeni, a continuat apoi visitaţiunea canonică în Lupeni şi pe rând în toate parochiile din districtul protopopesc al Jiului. Cele mai rodnice impresiuni au rămas pe urma Prea Sfinţitului nostru Episcop, carele neostenit s'a a ră ta t propoveduind evanghelia în toate parochiile districtuali, ascultând mărturisirea credincioşilor şi făcând rugăciuni de deslegare pent ru răpausaţi . Dee ceriul ca răsplătite să fie nespusele osteneli ale lungului şi greului drum şi ale îndelungatelor servicii dumnezeeşti, şi bunul Dumnezeu să-I ajute a-Şi vedea cu ochii efectele salutări ale acestei visitaţiuni canonice, cari şi-au ridicat valoarea şi prin aceea, că aici la marginea diecesei le-a perfăcut. Ia r noi preoţii dis­trictuali mulţămită aducem Archiereului nostru, că ne-a uşurat păstorirea sufletelor credincioase prin înal ta Sa povăţuire şi spriginire archipăstorească.

A JP. B.

Peregrinaj la mănăstirea Prislopului.

Poniceşti 25 Maiu 1904.

în 22 Maiu a. c. s-a ţ înut peregrinaj u 1 ia mănăst i rea Prislopului, situată pe teri­toriul comunei Silvaşul-superior. De mai mulţi ani s-a introdus usul frumos, lău­dabil şi folositor, de a-se face. — în du­mineca următoare după 21/8 Maiu, — pere­grinaj la mănăstirea Prislopului, in amintirea „S. Apostol şi evangelist Ioan teologul", care este „hramul11 aceleia. Toate peregri­najele făcute în anii trecuţi, au fost edi­ficatoare şi numeroase; dar cred că nu esagerez atunci, când afirm, că nn peregri­naj mai numeros, şi mai plin de sâmţâmânt religios, ca cel actual, poate numai în zilele sale de glorie şi mărire, va ti văzut această sfântă mănăst i re! Cât privind gru­pări le tot mai numeroase de credincioşi, conduşi de păstorii lor sufleteşti, cum pogoară de pe toate potecile ce şerpuesc printre colinele, cari aşa de simetric împrejmuesc mănăst irea, mi-an venit în minte cuvintele: „ridică împrejur ochii Ui Sione şi vezi, cum vin de la răsărit, de la apus şi de la miazâ-zi fii Ui"! Cu deosebire măreţ, împosant şi mişcător a fost peregrinajul, ne mai usitat pană aci, — al credincioşilor din jurul Orăştiei. cari veneau în procesiune sub conducerea M. On. Dr. Vaier Tr. Frenţ, admin. protop. al Cudşirului, şi al credin­cioşilor din parochia Cârneşti condus de cătră parochul Romul Barbescu. Deja că t ră 7—8 oare aglomeraţia poporului credincios era neindatinat de mare. în chiliele de lângă biserică preoţ i i : Teofil Tustean, paroch în Tustea , Beniamin Popoviciu, paroch în Băcia, Ioan Itul, paroch în Haţegel şi Iustin Ţiarină, preot în Păuci-neşti, — ascultau mărturis irea credincioşilor Nicolau Muntean, adm. protop. al Uipiei-Trăiane , afară în liber, cetea rugăciunile îndat inate înainte de sfânta mărturisire.

Cu ne esprimabil regret s-a informat a t â t clerul cât şi poporul credincios present, că Ilustrităţii Sale P rea Sfinţitului Domn Dr. Vasiliu Hossu. episcopul Lugoşului. împrejurările schimbate, — interese mult mai vitale ale sionulni şi neamului ro­mânesc, reclamându-i presenţa în altă

parte, — nu i-au pe rmis a par t ic ipa la acest peregrinaj după cum se anunţase. Ta re sum predispus a crede că încurgerea pop>rului credincios la mănăst ire , în număr aşa de mare, eu această ocasiune. în mare parte este a se a scrie împrejurăr i , că se anun ţa sâ de timpuriu venirea Prea Sfinţiei Sale şi ast-fel poporul ca dor ferbinte şi cu d rag a alergat să-1 vază. să-1 cunoască să-1 salute şi sâ-şi arete stima, încrederea şi adhesiunea sa faţă de Archiereul său.

După 9 oare s-a început oficiarea sfintei l i tu rg ic — celebrată afară sub ceriul liber. — pontificând Vicariul Haţegului Dr. Iacob Radu, asistat de cătră Ioan Pop, protop. în Hunedoara . Nicolau Muntean, adm. proton, al Ulpiei-Traiane, Dr. Vaier T. Frenţiu, adm. protop. în Orăşt ie , 8o-froniu Oltean, paroch în Rechitova, Petru Cheţan, paroch iu Dănsuş. Dionisiu Dobrean, paroch in Sântâ-Maria-Oriea, Vasilie Cetăţan, paroch în Sub-cetate. Ladislau Nandra, paroch în Silvaşui-inferior Romul Barbescu, paroch în Cârneşti, loachim Eliu, paroch în Pes teana, Iacob Nicolescu, paroch în Clo-potiva, Beniamin Popoviciu, paroch în Băcia. şi Liviu Varvoniu, adm. parochial în Peşteniţa. Solemnitatea t e m e i u l u i divin nespus de mult a ridicat-o corul mixt. care sub conducerea parochului Ioan Avram, din Spini, — melodios şi tare frumos a cânta t răspunzoriele la sfânta l i t u rg i c

După cetirea sfintei Evangel ie Vicariul Dr. Iacob Radu, de pe un loc mai ridicat_ a ţinut o predică, cu un avânt oratoric aşa de perfect şi cu cuvinte aşa de înţelegibile cât au pătruns, şi mişcat, a tâ t de profund inimile tuturor ascultătorilor presenţi.

După finirea sfintei li turgie. pană ce Nicolae Muntean, şi Dr. V. Traian Frenţiu, au cuminecat. în sfânta biserică mai mult de 300 de credincioşi, afară snb ceriul liber s-au făcut rugăciune pentru ploae, — de care în această regiune era foarte simţită lipsă. — actualminte ceriul s'a în­dura t vărsând o fecundă ploaie în întreg ţinutul Haţegului .

în decursul serviciului divin, din când în când. ceriul trimitea rari picături de ploaie, ca şi când ar fi lăcr imat de bucurie pentru rugăciunile calde, suspinurile de pocăinţă umilite şi întoarcerea poporului Său!

După ameazi, 7 preoţi au servit sfântul maslu mai multor credincioşi greu bolnavi! iar poporul în perfectă ordine, liniştit şi mângâiat , s-a întors la ale sale!

Ca taxe voluntare, în favorul sfintei mănăstiri de ia asistenţii la sfintele daruri, amintirile sub sfânta liturgie, donaţiuni be­nevole la sărutarea sfintei craci şi a icoanei de pe mormânt şi pentru stropirea cu apă sfinţită s-a încassat o sumă. care cred. că trece mult preste 200 coroane.

Inima nu-mi concede să încheiu acest rapor t fără, a face un sincer şi călduros „Apel" că t ră On. fraţi preoţi! „Gum sunt preoţii aşa sunt şi popoarele* a zis cel mai vestit pontifice roman papa „Gregoriu cel Mare*. Poporul românesc, — prin suferinţele sale aproape de doue ori milenare, a avut timp şi ocasiune destulă a-şi espia păcatele Sale şi a strămoşilor săi şi cred că a sosit timpul, ca acest popor bun şi blând, să ajungă la limanul fericirei temporale şi e terne! Acest liman însă, este încă tare depărtat , şi numai aşa sunt prospecte a-1

Nr. 23 U N I R E A Pag. 215

ajunge cândva, daca „toţi" preoţii sei, vor fi la culmea ehieroârei lor aposiolice şi cu înt reg devotamântnl sacrificându-se pe sine pentru binele, deş tep ta rea şi lu­minarea poporului românesc . — în mintea şi inima, căruia credinţa în Dumnezeu şi în un venitor mai bun încă nu este .total d ispărută , ci este numai amor ţ i t ă acoperi tă fiind de vălul erasei ignorate şi al super-stiţei ruşinoase. De la preoţi se pretinde a rupe. în bucăţi acel „văl" ruşinos, detestabil şi periculos; şi a insufla, în mintea şi inima iubitului popor iomân credinţă, spe­ran ţă şi iubire în Dumnezeu, in un venitor şi destin mai hun!

Finind acest raport îmi permit, a în­drepta o rugate cătră Prea On. Domn Dr. Iacob Radu, (Vicarinl Haţegului) preşedintele curatoratului administrat iv al mănăstirei , să binevoiască a dispune ea în venitor, cu ocasiunea peregrinajului ia mănăst i re , — nu „una" ci cel puţin „trei" predici să se ţină credincioşilor d. e. la ince-pntul sfintei liturgie, după cetirea sfintei Evangel ie . şi la finea sfintei liturgie, — Mulţumiră Domnului, preoţii cualificaţi şi depliu apţi , spre acest scop, nu ne lipsesc. — eăei poporul credincios e dornic, de învă ţă tură , cu drag. pacientă şi încordată atenţiune ascultă predicele bice predate şi în stil poporal concepute şi ros t i te! Sc facem această folositoare inovaţiune. ca să nu ni să poată imputa odinioară, că cre­dincioşii au ceru t : „şi nu era cine să le împartă lor nutremânt spiritual"! Iar pentru rostirea preuicelor ar fi consult a se împrovisa, un fel de amvon — din in înăl ţ imea căruia, oratorul se poată pre­domina iumensitatea publicului ascultător de o pa r t e ; iar de altă parte publicul Să poa tă vedea persoana lui, prin ce predica mult ar câştiga in efect!

I Ţ. P-

Ordinea esamenelor publice, \ ce se vor ţinea cu elevele şcoalei de fetiţe din Blaj cu ocasia închierii an. scol. 1903/4. j Amăsurat hotărârii luate în conferinţa cor- ! pului didactic a numitei scoale, ţ inută la j 27 Maiu a. c. esamenele publice de inchiarea j an. scol. se vor ţinea în zilele de 20, 21, şi 22 Iunie jt. c , iar în 23 Iunie va fi serviţiu divins împreunat cu doxologia cea mare în capţla internatului de fetiţe, după care imediat ' va urma vestirea resultatelor şi

fi "^ărţirea premiilor. pic '

Luni, 20 Iunie a. c.

. ,a) înainte de amiaz:

De Ia^ya—10 clasa I. şi II. primară, esamen dir, toate obiectele de învăţământ,

De «a 10—12 clasa III. şi IV. primară, esamen din toate obiectele de învăţământ,

V b) După amiaz: De ?â 2—4 clasa I. civilă, esamen din

toate obiectele ordinare de învăţământ. De la 4—6 clasa II civilă, esamen

din toate obiectele ordinare de învăţământ.

Marti, 21 iunie a. c.

a) înainte de amiaz:

De la 8—11 clasa III . civilă esamen din toate obiectele ordinare de învăţământ.

b) După amiaz:

De la 3—6 clasa VIII. superioară, esamen din toate obiectele ordinare de în­văţământ.

Miercuri, 22 iunie a. c. De la 8—10 esamen din 1. franceză. De la 1 0 — 1 1 esamen de musică. Tot timpul cât vor dura esamenele

sunt espuse la vedere publică lucrurile de mână pregătite de fetiţe în decursul anului şcolar.

Joi în 23 Iunie a. c. Clasificări şi premii.

Blaş, la 9 Iunie 1904.

Direcţ iunea şcoa le i de fet i ţe .

Noutăţi. Intru mărirea lui Dumnezeu. Specta-

bilul Domn Dr. Alesandru Bihâ ţă l din O a ş . cunosiând starea bisericei române din Teaca a binevoit a oferi cassei bisericesci 10 cor. şi scoalei a l t : 10 coroane. Asemenea şi dl Ioan Bnzea eu soţia Măria, mare proprietar pe Valea Milaşului, originar din Zârneşt i ne oferi nn rind de vestminte bisericeşti fru­moase în preţ de 80 coroane. Pentru acestea fapte nobile în numele curatoratului bise­ricesc le esprimâm şi pe această cale căl­duroasele noastre molţămite, pentru cari nu vom înceta a roga pe bunul Dumnezeu să le răsplătească înmiit. Teaca în 26 Maiu 1904 Clemente Raicu, v.-prot. gr.-cat.

în memoria Episcopului Pavel. Primim următoarele şire: Au trecut doi ani şi iarăşi am stat cu durere la altariul Domnului in biserica din Sat-Slatina la mormântul ne­uitatului episcop Mihail Pavel. î n această aniversară dureroasă am servit sfânta Liturgie şi făcut parastas pentru repausul sufletului nostru Mihail. Sfinte Părinte roagă-te bunului Dumnezeu şi Maicei Preacurate pentru neamul tău, roagă-te pentru poporul iubit din Ma-ramurăş. — Memoria ta va fi eternă în Marmaţia. Sat-Slatina 1 Iuniu n. 1904. Tit Bud, Vicariul Maramurăşului.

Hymen. în Dumineca Ss. Rusali s'a logodit Dr. Danilă Sabo, cand. de advocat cu dşoara Augusta Ciato, fica repausatului advocat Ludovic Ciato. — Luni profesorul Octavian Prie, s'a logodit cu dşoara Elena Nestor, fica profesorului Silv. Nestor. — Marţi s'a cununat la Sâncel clericul abs. Sever Frâţilă, cu domnişoara Leontina Bran, fica repausatului protopop, Zah. Bran. — La mulţi a n i !

Escursiune şcolară. Peste 70 de stu­denţi de la institutele noastre din Braşov însoţiţi de profesorii lor, au plecat în o frumoasă escursiune de studii; Sinaia, Bu­cureşti, Constanţa, şi Maria-neagră. — Studenţii noştri încă vor pleca zilele acestea să visiteze băile de sare de la Uioara.

Bânffy — deputat. Şeful noului partid br. Bănfly D. fost ministru president, a fost ales deputat în Seghedin. Lupta a fost crâncină.

Distincţiune meritată. Cunoscutul pro­fesor Niculau Iorga, de la universitatea din Bucureşti, pen t ru scrierile şi lucrările sale istotice, a fost decorat cu medalia „Răsplata muncii" cl. I. — Felicitările noastre !

Ifasa studenţilor a pr imit de la in­stitutul „Porumbăceana" cor. 15. „Furnica" 50 cor. Petru Pop, Braşov (în amintirea renausatului Liviu Novotny), luliu Crainic, Urisin 4 cor. Ioan Fulicea, Şinca col. 8 cor. N. N. 5.60 cor. Studenţii cl. II. Blaş au colectat 224.30 cor. cei din cl. IV. şi V. cor. 60.

Petreceri Comitetul Reuniunei Femeilor din Blaş îuvită la Pet recerea de vară. ce o va aranja Daminecă în 5 Iunie 1904 st. n. în sala cea mare a „Hotelului Univers." începutul la 5 oare d. a. — Tinerimea ro­mână din Deva şi j u r invită la Produc-ţiunea Musicală-Teatrală împreunată cu dans. ce o va aranja cu concursul corului Românilor din Hunedoara, din incidentul adunării generale a „Reuniunii femeilor ro­mâne din comit. Hunedoarei" Duminecă. în 12 Innie st. n. 1904 în sala Redutei Oră­şeneşti din Deva. Venitul cura t este destinat pentru Fondnl Reuniunii

Contra duelului. Se vesteşte din Innsbruk, că Sfinţia Sa Papa Piu a distins pe doi tineri universitari catolici, cari re­tuşând să se dueleze şi-au pierdut rangul de oficer în armată. Pontificele i-a decorat. — De regele Carol încă să scrie, că cu prilejul unei audienţe acordate unui judecător s'a esprimat mai de multe ori contra duelului.

Cărţi noue. Au apărut în zilele acestea Despre introducerea limbii româneşti în biserica Românilor, discurs de recepţiune în Academia română, rostit de Ioan Bianu; preţul 60 bani. — Cartea sănătăţii, manual de higiena pentru scoalele superiore civile şi preparandiale de fete, servind tot odată ca consilier higienic pentru femeia cultă în diferitele fase ale vieţii, de Dr. Ştefan Erdélyi, Orăştie 323 pag. 3 cor. — Icoane din istoria grecilor vechi, doue broşuri de Victor Lazăr, formând numerii 8 şi 9 din Biblioteca poporală a Asociaţiunii. — Preţul unei broşuri 20 fii. Sunt intercalate în text şi câte-va ilustraţii.

Petrecerile ' şi jocurile din carnaval produc nenumărate morburi neplăcute. E tocmai potrivit ca se atragem atenţiunea tuturora asupra medicamentului Elsa-Fluid, care vindecă sigur şi grabnic diferite morburi cum sunt: ferbinţala, influenţa, receală, tusa, raguşală, şi reumă dureri de dinţi, de cap şi stomac, constipatia vătă-matura junghiu, ameţeală, durere de ochi şi alte multe morburi. Elsa-Fluid a fost premiat la esposţiile din Paris, London. Berlin, Roma şi Midza. — De curând a fost decorat cu medalie de argint a ordului spanial crucea roşie. Se spedeazà franco pentru 5 cor. 12 sticle s'au 6 sticle duple de cătră singurul fabricant Feller V. Jeno', farmacist de curte, Stubica Centrală 82. (Zagrâb) Să ne ferim de mitaţiuni.

f Moisă Târdiu. învă ţă to r rom. gr.-cat. în pensiune în urma unui morb înde­lungat şi plin de suferinţă, după împăr tă ­şirea cu sântele taine, Luni în 9 Main dimineaţa la 5 oare în Chertés, şi-au dat blândul său suflet in manile Creatorului , în anul 74. a vieţii şi a 50-lea al fericirii sale căsători , anii serviţiuiui 47.

Odichnescă în pace!

„Caffee Grand" „Caffee Grand" ^ssss Augustin Coltor R R K .

şi-a aranjat in Strada mică Cafenea, Cofetărie şi Motel servind bucatele cele mai gustoase şi beuturile cele mai bune pe cum şi chilii oomforte şi ieftine.

Pag. 216 U N I R E A Nr . 2 3

SSKKS PARTE SCIINŢIFICĂ-LITERAUĂ. SsSSSj

Mitropolia Belgradului ( R ă s p u n s d « l u i T . V . P ă e ă ţ i a n ) .

Domnul Teodor V. Păeăţian, redactorul «Telegralului Român« din Sibiu a publicat de curend o scriere întitulată «Istoriografi vechi, Istoriografi noi. Studiu critic în chestia vechei metropolii o r todoxe române.«

Autorul se încearcă a combate în această scriere resultatele, la cari am ajuns eu în studiul meu »Vechile Episcopii ro­m â n e s c ^ şi a dovedi — contrar acelor re-sultate — »existinţa vechei metropolii greco-orientale române din Ardeal.*

Voiu examina deci argumentele , ce le aduce domnul Păeăţian spre a-şi dovedi teza şi me voiu încerca din nou a lămuri cesţiunea, pentru ca publicul cetitor să nu fie sedus prin domnul Păeăţian a crede ce nu a existat.

Es te de sine înţeles, că eu nu voiu trata iarăşi pe larg această cesţiune, de oarece cel ce voesce să o cunoască din toate punctele de vedere nu-şi va pregeta a ceti scrierea mea »Vechile Episcopii ro-mânesci,* şi «Istoria Autonomiei bisericesci«, care se află în cartea mea cea mai recentă «Discursuri, Autonomia bisericească, Di­verse.* Cetirea acestei cărţi este indispen­sabilă pent ru cei ce vreau să judece drept în procesul meu cu domnul Păeăţian, pent ru că cuprinde unele lămuriri şi rectificări a celor scrise în «Vechile Episcopii.« Voiu atinge deci numai acele lucruri, cari stau în strânsă legătură cu argumentele d-lui Păeăţian.

De la pag. 117 până la 129 se în­cearcă domnul Păeăţian a dovedi, că şi înainte de Mihaiu Viteazul, va să zică si înainte de 1599, a existat o reşedinţă ar-chiepiscopească în Belgrad, şi prin urmare a trebuit să existe şi o Archiepiscopie, sau Mitropolie. Dovadă despre aceasta, zice d-1 Păeăţian, »e chrisovul de donaţ iune, prin care Constantin Bassaraba, voevodul Munteniei, donează la anul 1700 moşia Me-rişanilor metropoliei din Alba-Iulia şi ar-chiepiscopului ei Atanasiu. Aceste litere donaţionale, act domnesc deci, cu putere de lege, sunt de următoriul cuprins:

Io, Constantin de Bassaraba, din îndurarea lui Dumnezeu principele şi domnul a toată Ungro-Valachia, dau sfintei şi dumnezeeştei metropolii de Alba-Iulia şi archiepiscopatului Transilvaniei, închinat sfintei şi de viaţă făcătoarei treimi, a cărui casă residenţială ruinata prin vechime s'a făcut şi aredicat din fundament de cătră prin­cipele în domnul Io Michail, oare când prede­cesorul nostru, asemenea reverendisimului părinte Atanasie şi sinodului întreg al sfintei metropolii, posesiunile din câmpul ce se zice al Mireşanilor, în districtul Argheş....*

»Am luat, continuă domnul Păeăţian, acest document din «Istoria diecesei Oradea-mare« de Dr. Ioan Ardelean (pag. 85—86), de la un autor deci, în care dl Bunea are toată încrederea« (pag. 121—2). După ce dl Păeăţian a analizat chrisovul de mai sus, esclamă triumfător: «Destul deci, că reşe­dinţă metropoli tană a fost în Alba-Iulia şi înainte de Mihaiu Viteazul şi ast fel şi al treilea argument principal al nouei isto­riografii române, scos pe plan pentru a ne dovedi , că mitropolie vechie n 'am putut să avem în Ardeal , cu reşedinţa în Alba-Iulia,

răsturnat cu desăvârşire. Căci dacă a fost eşedinţă mitropolitană, a fost şi mitropolit ;

şi mitropolie* în Alba-Iulia« (pag. 124—5). Din nenoroci re însă dl Păeăţ ian n'a

răsturnat nimic, ci numai s'a făcut de rîs cu opintirile sale zadarnice.

Documentul cit3t nu este chrisovul lui Constantin Brâncoveanu, ci este o tra- ' ducere din latinesce de pe un extras greşit, ori, mai corect vorbind, fals, al chrisovului original românesc emanat de la Brâncoveanul.

Extrasul latinesc fals l'a publicat mai ! întâiu P. Maior în Istoria bisericei rom. la i pag. 149 de unde a trecut şi în »Archivul« ; lut Cipariu pag. 456. Pasagiul din extras, ce ne interesează, are următoriul cuprins: «Ioannes Constant inus Bassarab Divina fa-vente Clementia Pr inceps et Dominus totius Ungrovlachiae Sanctae Divinae Metropoliae Albae Juliae et Archiepiscopatui Transyl-vaniae sub invocatione Ssimae et vivificae Trinitatis, cujus domum residentialem anti-quitate collapsam ex fundamento fieri et erigi curavit in Domino defunctus quondam Praedecessor noster Joannes Michael Prin­ceps, Reverendissimo item Patri Athanasio Metropolitae tot ique Synodo Sanctae Metro­poliae t rado possessiones in campo Meri-senilor dicto districtus Argis.*

Atât extrasul latinesc al documentului original cât şi t raducerea acelui extras ne spune tocmai ceea ce doresce dl Păeăţian, că adecă Mitropolia din Alba-Iulia a avut, şi înainte de Mihaiu Viteazul, o «casă re­sidenţială ruinată prin vechime (domum residentialem antiquitate collapsam).«

Dar se vedem acum, ce ne spune însu-şi originalul românesc al chrisovului publicat întreg în archivul lui Cipariu la pag. 455. în pasagiul, ce ne privesce, zice: I

«Mlstiu Bjiiu Io C. B. V. i gospodar i vsoe zemle ungrovlachiscoe davat gvsmi j sie povielenie gvsmi Sfintei şi Dmneseeştii \ mitropolii a beligradului şi Archiepiscopii j ţării ardealului unde să cinsteşte hramul al \ sfinţii şi de viaţă făcătoarii Iroiţii. Care i dintru a sa temelie iaste făcută şi ! înălţată de răposatul Io mihaiu vov. şi sfinţii sale părintelui Aftanasie mitropolitul \ şi a tot săborul sftii mitropolii. Ca să fie sfntii mitropolii moşie în câmpul merişanilor ot sudu argeşu.«

Am transcris acest pasagiu cu litere latine, ca toţi să-1 poată ceti. începutul slavonesc are românesce acest cuprins: «Cu «mila lui Dumnezeu Io Constantin Băsărab, voevod şi d o m n a toată ţara Ungrovlachiei dat-am Domnia mea această poruncă a domniei mele.« Cuvintele românesci ce ur­mează ne spun apriat, că «Mitropolia Bel­gradului* şi «Archiepiscopia ţării Ardealului* a fost făcută şt înălţată, dintru a sa temelie, de Mihaiu Viteazul, şi nu spun nici cu un cuvânt, că înainte de Mihaiu Viteazul ea ar fi avut în Alba-Iulia, ori airea, vre-o «casă residenţială ruinată prin vechime.«

Aşa dară este fals ce ne spune extrasul latinesc al chrisovului original la Petru Maior, şi tot aşa de fals este şi ce ne spune t raducerea acestui extras la I. Ardelean, că adecă ar fi existat înainte de Mihaiu Vi­teazul o reşedinţă archiepiscopească şi mi­

tropoli tană în Alba-Iulia şi în fine de tot false sunt toate deducţiunile, ce le face domnul Păeăţian din un text fals pe pagi-nele 117—129, şi tără temeiu sunt toate mustrările necălite, ce, pornind din un text fals, Ie aruncă în faţa mea şi a dlui profesor universitar N. Jorga pe acelea-şi pagini.

Nu vreau să înfierez cu cuvintele, ce o ar merita, procedura dlui Păeăţian, ci îi pun numai această în t rebare : cunoscut-a d-sa textul original al chrisovului lui Brân­coveanu, ori ba? Dacă nu 1-a cunoscut ' cum s'a apucat să scrie istorie bisericească, înainte de a fi consultat »Archivul« lui Cipariu, fără de care nici cel mai diletant istoriograf român nu poate lua condeiul în mână spre a scrie istorie? Dacă însă 1-a cunoscut, pentru ce abusează de buna cre­dinţă a publicului cetitor, care nu este chiemat a căuta şi controla isvoarele?

Ceea ce se dovedesce din chrisovul original al lui Brâncoveanu, că adecă Mihaiu Viteazul este întemeietoriul Mitropoliei Bel­gradului, se adeveresce şi cu alte docu­mente şi argumente, cari nu se pot numi »de a doua şi a treia mână,« cum le soco-tesce dl Păeăţian şi nu le află vrednice nici măcar de amintire (pag. 125), ci sunt de prima ordine şi hotărîtoare în chestie.

Dimitrie Napragy, episcop romano-catolic transilvan, care a petrecut în Alba-Iulia la curtea lui Sigismund Bâthory şi a lui Mihaiu Viteazul, într 'un raport t r imis la 1602 împăratului Rudolf II spune apriat , că Mihaiu Viteazul a întemeiat mănăstirea, care de atunci în coace a fost reşedinţa Mitropoliţilor Belgradului (Hurmuzaki, Doc . IV. pag. 287).

Domnul N. Jorga în «Studii şi Docu­mente,* (IV. pag. 66—69) publică întreg pomelnicul archiereilor, cari şi-au avut r e ­şedinţa în Mitropolia Belgradului, întemeiată de Mihaiu Viteazul, şi al binefăcătorilor mai de frunte, cari au făcut ceva folositor pentru această Mitropolie. Diptichul acesta este un act vechiu păstrat în archiva din Blaş, de unde l'a scos G. Si leai şi l'a dărui t bibliotecei universităţii din Budapesta, pen t ru care faptă Şincai cu drept cuv&nt este mus ­trat din partea lui T. Cipariu în Acte şi Fragmente pag. 208. La l o c i V ' u n d e se p o -menesce numele lui Mihaiu-Viteazul, diptichul zice: '•Acesta aă făcut Sfenta^Mitrop(o)lia Belgr(a)dului,<<- fără să se aminte2%că nicăiri, că ea ar fi existat şi mai în '^ t fe . în şirul archiereilor din diptich este pVs ca archi-episcop în locul întâiu Ioan, c a r e r c o m b i n a t cu următorii sei din pomelnic, nu poate fi de cât Ioan de la Prislop de pe t impul lui Mihaiu-Viteazul. Cine nu vede n. îă , că dacă ar fi residat şi alţi Mitropoliţi în Belgrad înainte de Mihaiu-Viteazul, atunci ei încă ar fi fost puşi în şirul Mitropoliţilor din pomelnic ? Celor ce au scris diptichul încă le-a fost cunoscut, că înainte de Ioan de la Prislop au mai fost şi alţi archierei în Ardeal, căci aveau în mâna lor o bederni ţă (ipogonation) dăruită la 1527 de voevodul Moldovei Petru Rareş, pe care era scris numele archiereului Varlaam (Cipariu, Ac te şi frag. p. XIV). Aveau în manile lor Ca­zania de Braşov din a. 1580—1, în care se

Nr. 23 C N I K E A Pag. 217

face pomenire de »mitropolitul« Ghenadie (Ibidem, şi Bianu-Hodoş, Bibliografia vechie pag. 91). Pent ru ce dar nu găsim şi pe aceşti doi archierei în dipt icb? Răspunsul este foarte firesc: pentru că cei ce au scris diptichul , au ştiut, că înainte de Mihaiu- i Viteazul şi de archiereul loan de la Prislop, nu a existat Mitropolia Belgradului, nici Mitropoliţi în acest oraş.

Dacă deschidem bibliografia vechie a domni lor Bianu şi Hodoş , unde aflăm cărţile t ipărite sub Mitropoliţii Belgradului de la Mihaiu-Viteazul în coace, vedem, că aceşti Mitropoliţi îşi ieau de comun titlul lor de ' la scaunul Belgradului, pe când în titu­laturile archiereilor, cari au trăit înainte de 1599, ca antecesori ai Mitropoliţilor Belgra- \ dului, dar nu cu reşedinţa în Belgrad, nici I unul , dar nici unul, nu se numesce «al Bel- j gradului,« ori de «Bălgrad*.

împrejurarea aceasta încă dovedesce , că în Belgrad n'a existat nici o mitropolie românească înainte de Mihaiu Viteazul.

Dar însa-şi Mitropolia Belgradului, în­temeiată de Mihaiu-Viteazul, nu a fost o Mitropolie adevărată în sensul propriu şi canonic al cuvîntului, ci o simplă episcopie, p e cum au numit 'o corect archiereii din Bucuresci, cari au sfinţit în 22 Ianuarie 1698 p e Atanasie, zicend: »De vreme ce archi­ereul, care era mai dinainte vreme la Epis­copia Ardealului, anume Teofil, i-s'au sfârşit viaţa, şi Episcopia a rămas veduvă.« (Cipariu, Ac te şi fragmente pag. 210.) Aşa numiţii «mitropoliţi de Belgrad« n 'au avut sub

jurisdicţ iunea lor nici un episcop sufragan, căci dacă ar fi avut, atunci de sigur numai p e aceşti episcopi sufragani i-ar fi chiemat, ca să le fie de ajutoriu întru sfinţirea epis­eopiior străini, cari au venit la Belgrad, spre a fi înălţaţi la t reapta archieriei. V e d e m însă contrariul, că adecă »mitropolitul« Belgradului Stefan Simeon Simonovici sfinţesce la 1651 pe Partenie episcopul Ruteni lor de la Muncaciu, nu cu împreună-lucrarea şi ajutoriul episeopiior din «Mitro- j polia« sa, ci cu ajutoriul lui Grigorie al Moldaviţei şi Sava al Bistriţei, cari archierei trăiau în mănăstir i le Bistriţa şi Moldaviţa d in Moldova la graniţa Ardealului (Vechile Episcopi i p . 99—101. Dacă sub »mitro­poliţii* Belgradului s'ar fi aflat mai mulţi episcopi sufragani, atunci a m vedă măcar p e unul dintre aceşti episcopi înălţându-se la t reapta archiepiscopească şi mitropoli tană, iar »pe «mitropolitul* nu l-am vedă alergând la Bucuresci, ca să se sfinţească, căci l-ar fi pu tu t sfinţi şi episcopii sei de acasă. Dacă luăm în mână decretele principilor ! ardeleni , prin cari au numit p e «mitropoliţii« i Bălgradulut, vedem că nici unul dintre j aceşti archierei, dar nici unul, nu este numit »metropolit,« ci numai episcop şi su­perintendent, (vezi aceste decrete în scrierile citate în »Vechile Episcopii«). Pe cum însă astăzi cel ce capătă de la capul statului decret de Mitropolit şi Archiepiscop este cu adevărat Mitropolit şi Archiepiscop, iar cel ce pr imesce decret de episcop, nu este mitropolit şi archiepiscop, ci numai episcop, tot aşa şi în veacul al 17-lea nu a pu tu t fi mitropolit şi archiepiscop un archiereu, care a căpătat numire numai de episcop.

în scrierile mele «Vechile episcopii românesci* şi »Discursuri, Autonomia bise­ricească, Diverse* a m arătat, că Sărbii

sunt aceia, cari au introdus abusul d e a numi pe mitropolitul lor de la Ipec »pa-triarch,* titlu, care n'a fost recunoscut nici odată în m o d canonic din par tea bisericei orientale, iar pe episcopii lor «mitropoliţi.« A m dovedit mai depar te , că abusul Şerbilor de a da episeopiior lor titlul d e mitropoliţi s'a cassat abia sub Maria Teresia în con­gresul serbesc din 1744. După Sărbi s'au luat apoi şi alţii. Unii episcopi ai Mun-caciolui erau întitulaţi »patriarchi,« (Peşti Frigyes, A szorenyi Bânsâg, I, 346), deşi ei nu au avut nici odată nici măcar mi­tropoliţi. Episcopi i Buzăului şi Rîmnicului, deşi supuşi ca sufragani mitropolitului Ter -goviştei, încă au fost întitulaţi une ori »ar-chiepiscopi« (V. Popp , Disertaţie despre Tipografii p . 59 n. c ) . Români i din Ardeal , pe cum am arătat în Istoria autonomiei bise-ricesci (pag. 315), s tând între anii 1572 şi 1585 în strânsă legătură cu mitropolia (patriarchia) serbească din Ipec, au început şi ei a da episeopiior lor titlul de mitro­poliţi în contra actelor emanate de la dom­nitorii ţării, în cari archiereii lor erau ins­tituiţi în calitate numai de episcopi. Abusul acesta s'a cont inuat chiar şi după sfânta Unire. Aşa d. e. Vasile Baran, pro topopul unit al Făgăraşului , în 1767 îşi datează o scrisoare din «mitropolia Făgăraşului,« unde a existat numai episcopie unită cu acest nume. (Stinghe, Documente II. pag. 261.) Pe unele din cărţile liturgice tipărite în Bias înainte de 1853, adecă înainte de înfiinţarea mitropoliei unite de Alba-Iulia şi Făgăraş , se zice, că s'au tipărit în -«Blaş la Mitropolie."- Episcopul unit Grigorie Maior se întitulează »mitropolit* pe anti-misele sfinţite d e dînsuj. Pe un clopot din turnul bisericei catedrale, care s'a crepat în 1892, şi care a fost înlocuit cu altul nou, era gravat, că s'a făcut pe t impul «Escelenţiei Sale Grigorie Maior Mitropolitul Făgăraşului 1777«. Clopotul cel mare de la biserica catedrală, care în anul 1836 a fost cumpăra t d e capitulul din Blaş, poar tă ins-cripţiunea >Ioan Lemeni Mitropolitul Fă­găraşului I8J6.

Eată deci, că o mulţ ime d e episcopi se întitulează »mitropoliţi« fără să fi fost înălţaţi în mod canonic la această t reaptă ierarchică. Dar că nici înşişi «mitropoliţii Belgradului« nu s'au socotit p e sine drept mitropoliţi adevăraţi în sensul canonic al cuvântului, avem dovadă de la însuşi faimosul «mitropolit* Sava Brancovici (1656—1680,), care la călcâiul unui act românesc din Decembre 1659, se iscălesce serbesce >Piscup Sava* (Iorga, Doc . Bistr. II, pag. 9, num. CLXXVI), iar nu archi­episcop. Poate-se oare închipui ca cine-va, fiind cu adevărat archiepiscop, şi mitropolit , să se iscălească numai episcop (piscup), când oamenii din firea lor l ăcomesc d u p ă titluri mai mari, de cât cele ce le au aevea ?

Dr. A. Ii un e a. (Va urma.) ' - L —SI

Ziua Deşteptării povestire poporală de AUlţEl* fODOfţ

paroeh în flsehileul mare. (Continuare).

„Scopul scolel, a înveţămîntuluî este lu­minarea minţii prin cunoscerea datorinţelor ce avem faţă ca Dumnezeu şi omenii, apoi

câş t igarea canoştiinţelor de lipsă pentru a ne şti susţine traiul vieţ i i . . .

„Dar fiii mei nn-i destul să vă spun cum că dintre aceste doue scopuri cel de întâi, adecă câşt igarea cunosciuţelor de lipsă pentru a ne sci datorinţele faţă cu Dumnezeu e cel mai însemnat, şi că numai în rindul al doilea pote să vină cel alalt.

„Pentru aceea U D părinte cu minte acea scdlă o va căuta fiilor săi, care nrmăresce acest scop în rîndul întâiu. Apoi pentru ca scola să ne înveţe datorinţele ce Dumnezeu le-a scris în sufletul nostru, ea totă propu­nerea trebue să şi-o clădească pe Dumnezeu şi însuşirile aceluia, iar acesta numai atunci o pote face, când ea în propunere nici odată nu va veni In împotrivire cu nici un ade­văr de credinţă, ci acele le va propune, cinsti şi esplica, cât se pote mai pe larg; ba mai mult, scola va îngriji ca nu numai în pro­punere, ci chiar şi în conversare privată, copilul să nu audă vorbindu-se de credinţă şi biserică de cât cu evlavie, reverinţâ şi iubire.

Apoi de ore ce Dumnezeu nu a lăsat omului numai suflet — ci I-a lăsat şi limbă, scola a re menirea de a învăţa pe copil şi datorinţele ce le are faţă de limba sa. Apoi viaţa trupească şi-o a re omul de la părinţii lui, de care el e legat nu numai prin legătura de sânge, ci şi prin legătura întîmplărilor sorţii omenesci ce se s t răcură preste om pe acest pământ.

De ore ce ori şi ce om îşi are trecutul său, ori ce familie trece prin undele sorţii pămîntesci şi ori care membru a familiei doresce să cundscâ schimbările sorţii ce a trecut preste familia lui; cu d rag ascultă copilul, când îi spune tatăl în t împlâr i de a le vieţii ini, ne dore inima când primim câte o epistolă, de la vre-o rudenie, ce nu e cu noi. plângem de primim veşti rele, şi ne bucurăm de-i merge bine.

După ce întîmplârile familiilor fiii mei curg pe cum curge apa de pe văl şi r îurî în mare, în întîmplârile neamului, şi legei de care se ţin familiile din care facem parte; scopul scolei trebue să ţ intescâ întru aceea ca copilul să-şi capete cunoscinţele întîmplărilor prin care a trecut neamul şi legea sa, să cundscâ şi să se însufleţescă în iubire cătră neam şi lege prin cunoscinţa bărbaţilor, cari şi-au câşt igat vrednicii în luptă pentru acele.

„Aceste iubiţii meî sînt recerinţele ce la pret inde fie cine de la scdlă — aceste sunt recerinţele ce le-a lăsat Dumnezeu însuşi unei scole ce corăspunde menirel lăsate el de Dumnezeu.

„Acum după ce cunosceţl scopul la care trebue să ţintescâ scola, ca se corăspundă intenţiunil lui Dumnezeu, ve voiu' face o asemănare între şcolile bisericesei şi lumesci, şi voiu lăsa ca voi înşivă să trageţi con-clusiunea, care scdlă e mal folositdre, ori şi cărei familii, ori şi cărui neam. Eu nu vorbesc de Români .

„Voiu începe cu şcolile bisericesei. în acele învăţâtoriul e de aceea-şi lege cu şcolarii din acela-şî neam ca ei. Ce este deci în scola aceea — un ta tă cu fiii săi cari se rdgă în o formă, şi vorbesc aceea-şi limbă.

„Fiind înveţătoriul de aceea-şi limbă cu şcolarii, el cundsee graiul copilului îi primesce la scolă cu aceea vorbă, cu care

P a g 218 U N I R E A Nr. 23

1-a purtat mama la sînul său. cu carî ta ta şi fraţii o vorbesc a casa. Unde e dară copilul în scola bisericescă? Mai de parte învgţătoriul din şeola bisericescă propune în limba ce o eunosce copilul, în care îi este drag a vorbi, şi în care prieepe ce-i spune în şcolâ. el are un câmp plăcut de înveţat pe care merge uşor.

(Va urma).

Consideraţiunî. (Continuare.)

Şi lumea de aici j u d e c ă : neam puternic, cu forţă vitală minunată, cn toată fericirea lumii aeeeteia încuiată în pungile cu bani.

Şi lumea îi invidiază.

Şi lumea nu vrea să pr iceapă adevărul , nn vrea să simtă de unde a isvorit a tâ ta amar de aur, şi popoarele nu vreau să se scuture odată puternic să se mântne de lepra, care le face tot mai palide, tot mai detestabile, care le dnce tot mai mult la deeadinţa pe toate terenele: material şi moral de o potrivă.

Eu puterea de viaţă a unui popor nu o înţeleg aşa cum se manifestează şi cum o cunoaştem în poporul evreesc, ci putere de viaţă din propria fiinţă şi putere. Din ast fel de popoare ,—car i nu au proprie putere de viaţă în sine, sau au foarte puţină, de tot neînsămnată, aşa încât ca să poată trăi au lipsă şi de alte popoare, şi anumit, nu de sprijinul reciproc — căci la aceasta toate sunt avísate, — ci de sângele lor, din ast fel de neamuri pornesc indivizi, sau cete pe capul altor popoare .

Peninsula balcanică a roit mai ales ast fel de vespi în ţări le locuite de români.

De la ast fel de indivizi — vie ei subt ori ce mască vor veni, ori subt pot-capiu şi sub rasă ca să ue ducă pe calea Domnului, ori să ne scoată din braţele celor ce ne trântise pe un drum, pe care rosto-golindu-ue aveam să ajungem în fundul iadului ; ori că vor veni sub coif şi zale, să ne ajute eu braţele lor. cari numai la apa-rinţă sunt înarmate eu lănci şi săbii, ci a căror armă adeverată suut lungile unghi, pe cari pe nesimţite ni le-ar înfige în t rup. — să ne ajute de un dujman, pe care şi aşa ştiau că avem să-1 culcăm la pământ, — şi să rămânem pe sama lor; — ori cum vor veni, bine de la ei nu ne-a venit şi nu ne va veni până va fi lumea şi pământul.

Şi noi totuşi i-am primit şi-i primim, — mai ales i-am primit, cu braţele deschise.

Dacă omul de la natura sa e egoist, în sensul a ră ta t mai sus întru cât ţinteşte întâi şi mai întâi spre binele său, — şi dacă şi natura popoarelor e de aşa. chiar şi acelea cari au îu sine putere de viaţă, cum vom aştepta desinteresare, iubire, cum vom aştepta altruism de la indivizi ce. pe de o parte să rup diu popoare fără putere de viaţă proprie — prin urmare cu mult mai egoiste — căci „ego" ăsta trebue să aibă ceva eu ce să trăiască, şi dacă n'are de la sine, trebue să caute la altul — cu mult mai egoiste de cât eelea ce au această energie vitală, pe de altă parte chiar prin aceea case rup de corpul naţiunii lo rz i i părăsesc şi vin la alt neam strâia,' arată , că sunt cu mult mai egoişti de cât cei ră­

maşi a casă. Causa e că în speţiile acestea sau nu e chiar de loc putere proprie de viaţă, sau e un firicel numai, şi aşa ea să trâească. — şi vrea să trăeascâ — îi trebue să sugă multă, foarte multă viaţă din alţii, iar la ei a casă asta nu o pot fare că n'au de unde. Să aibă de unde, la tot caşul ar suge. fără considerare că-i neamul lui. re­ligia lui, căci cel flămând, hămesit nu mai în t reabă a cui e bucata de pânc, ci de o află îi face vânt în dată.

Şi apoi aceştia să fie cruţăţori faţă de străini?

Să-i credem noi eâ ne voesc binele când se apropie cu vorbe frumoase, cu lin­guşiri, eu îngenunchieri de noi?

Ei să pot Îndoi şi pot îngennnchia că nu le vine greu a s t a : n'au nici fond ma­terial nici moral ca să-i apese, unul in trup şi altul în conştiinţă, şi aşa n'au nici ce să peardă dacă nu le reuşeşte să ne între în piele.

(Va urma).

BIBLIOGRAFIE. A apăru t :

Nr. 20. Anul III . din „Sămanătontl". Revistă Li terară Săptămânală cn următorul cuor ins : N. Iorga. — Exposiţ ia societăţii „Furnica" şi veşmântul românesc. George Vâlsan. — Din înălţimi (sonet). V. Pop. — Dedragul celor mici (fragment din Domniţa Viorica). N. Dunâreanu.—Libera ţ i i (poezie). Eugen Ciuchi. — Cântec. Cronică: N. Iorga. — Cuib de Şoimi (I. Bistriţeanu); Istoriografi vechi şi noi (T. V. Păcăţ ianu); Scrierile lui Radu Logofătul (Şt. D. Grecianu); G. Râkoezy şi Domnii Români (F . Gorog). I.

Scurtu. — Un plagiat evreesc; I. Bianu (discursul dc recepţie ; Jubileul lui Detlev v. Li l iencron; revista aromână „Lumina". Red. — Răspunsuri . Numărul 20 bani.

Curţi ce să pot caputa în Libraria Seminaria lă „Cântece" Sabo . . . . Studii şi Biografii. Dr. I. Raţiu Geniu pustiu, Eminescu . Drumuri şi oraşe Iorga . Poesil de Alexandri. Teatru I. ii. Alexandria 1 .50 Vers şi proză Alexandrescu Novele A. Brătescu-VoinescI Liter. pop. Eminescu. . . Ciocoii N. Filimon . . . Legende şi basme Ispirescu.

Biblioteca Minervei 22 nr. fie numer 15 fii.

1.— 2.— 2.— 2-50 3 . — 3 .— 1-25 1-50 1-50 1 5 0 1-50

care

P o s t a R e d a c ţ i u n i i .

N. D. A. V. ai G. P. Am primit anticipaţia; la timpul seu vă vom avisa de toate. Dare-ar Dum­nezeu să fie cât mai mulţi!

D. P. N'am primit nici un numir din numitul ziar. De aci trimitem cerutele esemplare, când se publică ceva. Acum de o cam dată nu s-a mai publicat nimic. Vocabularul de cuvinte nu se potri­veşte cu noi şi e şi foarte lung.

I. T. Vă vom scrie. A. B. şi alţii. Condiţiunile peregrinajului

le-am publicat în numărul trecut. Vă rugăm să vă insinuaţi din vreme, trimiţând anticipaţia de 20 cor.

Dr. I. P. Cred, că recetind articolul din vorbă, v'aţi putut pe deplin convinge, că nici prin minte nu ni-a trecut o ast fel de tălmăcire. Mulţu­mită de interesul ce ni-1 arătaţi!

Editor şi redactor rèspundètor:

Aurel C. Domşa.

Recunoscute

Pluguri de oţel, Grape tăvălugurî,

Maşine de semănat Agrioola

Maşine de cosît, s i s t e m american. pentru iarbă, trifoiu şi grâu

Greble de fîn, otavă şi seceriş,

Presse de paie şi de fîn

Presse Hidraulice, Presse de pome, stropitori de

struguri şi plante. Aparate pentru uscarea

p b m e l o r şi a l e g u m e l o r ,

se pregătesc după construcţia

ca cele mai bune

Maşină de îmblătit purtate c u mani le , c u vi te le ori

c u motori i .

i i z r \ i > : J u g pentru vitele de lucru,

Maşină de curăţit bucatele, triere, maşină de frecat cucuruz,

Maşine de tăiat nutreţul,

Maşină de tă ia t napii , moră de nrlnială. Locomotive, casse, cuptore,

p u u i p e r o t a t i v e ,

tot feliul de maşine pentru economie,

cea mal nouă, premiata, şi le spedeză

PH. MAYFARTH & C-nie. Fabrică de maşini economice, turnătore de fier şi pluguri.

Fundat în 1872 Wiena II |1, Strada Tabor Nr. 71. cu 900 lucrători.

21 (6—10) Premiate òu preste 5 0 0 medalii de aur şi argint.

La cerere se trimite catalog gratis şi franco.

: Se caută ventatovi şi agenţi.

Nr. 2 3 U N I R E A -PagV 219

% 2fi : Şfi^şl* însemne oft éetítórurmatófèie. fefsa^Wâjctt-alal Fe l le^

, Ţ» ~Y

Renumitul L T T T A R W Â J Â J T F L R I F e l l e ^ a "cărui singurul fabr icant e f a rmac i s t a F e l t e f V. J e n a in StuBfea. ^ C e n t r a t Nr. 83 (cott. Zăgrab) — în urma tnsuşirjfe sale escelente a primit cele mai. de frUr$6 prfcaift şi ditmlţiofli Lă zeci 'dej* mii %e urcă comandele pentru Elsa-r^Juid *şi Eldft^pîFulet ee fe primesce tarjnacisfeŞÎ Feller, din to te jpăr ţ i le lumiî.

Se scie or şi unde, că Elsa-Fluidul lui •ttţlpr are U^. efect admirabil' asupra mo)ir-baraor , cuitt %SÎat: reumd, umflăturile, morburi ><k splină, junghiuri, ferbinţală, sgârciurţf bkteye de inimă, respiraţie grea, durere $ ş ochi, nervositatea, morburi <ile grumazi, scror fule, răni, îngheţare, orbanţ etc. etc. Ace'Şţ fluid folpsesce la copiii ce au gălbinare, fâfJ

binţeli, răguşeli, tusa panglică. } „Imitatorii fără cbnşcinţă" au credtit

înse că aducând în circulaţie nisce prepa­ra te fără folos cu n n nume ce se samene la pronunţare cu renumita Elsa-Flui j j l de F e l l e r , se vor folosi de bunul nume * \ acesteia, c r e â n d că omenii în loc să-şî procure adevăratul Elsa-Fiuid 1 de Feller vpft comanda fleacurile lor.

Ca Gn. Public se ne scutit, îl fac atent, să nu cumpere nici la o întîmplare asemenea imi ta ţ iunl

Să sbagî de samă, că ,numai Elsa-Flutâ e cel adeverat şi să te feresc!, de imitaţiuni fără preţ. '

Să bagi de samă, se nu te laşi amăjjt nici de preţ şi nici de nume eiitar s in i : ' Luisa-Fluid, Gold-Else-Fluid etc.

Şe bagi de sama, ca seeomandji Elsa-Fluid şi Elsa-Pihlle de la farmacistul Fe l ie i , V. Jeno în Stubica Centrale 82 (cott Zagrâb.)

Dacă înse vrei se cumperi din loc Elsa-Fluid de Feller, se tiî cu a tâ t mai vîrtos atent, la pachetare, la sticlă şi vignetâ că sînt imitate de omeni fără suflet până şi sticlele, vignetele de pe ele şi marca scutitore, şi tote formele din afară, numai ca se potâ înşela pe omeni.

Acele 60,000" de epistole de mulţămîtă cari le-a primit Feller din tote părţile lumii stau la disposiţia unuî fie căruia, în original

şi pote, s e ,întrebe rGa :-să jşe cofcviqgă, : e ¿ 4 0 $ 60,000"* *de omeni în tomnaţ i jîe simţul dé recunoscinţă aü .seiia-aceie frumoâe epistblfe.

i m P A *

ud% în*atelfţiunea Un. puffhc cetitor ca se facă comandele pentru Elsa-Fiuidul lu i Sellar, de bufii; vasgme ş | bii aştepte până la momentul ultim. — Să scie că Feller primesce comandele cu miile, aşa că pacientul t rebue se aştepte binişor în multe rîndurî. — Dar fiind că e maî bine dacă omul are mai de vreme Elsa-Fluid, — se recomandă ca să se comande înainte aşa ca fie care se aibă acasă în depoBit.

.Se s î & M i M B & f l r s ă o r ü r á u t i i i l u i i î n a i n t a : T, &mjr*ană eu instrucţia, spesele de,

postă şl ladă: 12 sticle saü 6 st* ̂ P 1 6

2

48 6 0 ,

, 24 , 3 0

•* ... T 5.— cor. 8.60

12.40 1 6 . - „h 20.—

Adeuăratul Elsa-Fluid aiul Feller

(Fiuidul de esen­ţă de plante ca miros plăcut aiul Feller), prove<j.ut cu marca „Elsa," pe ori ce sticlă şi pe ori ce instrucţie t rebue să fie marca alăturată cu numele „Elgâ" şi subscri-e reg^Fei ler ." î n timpul din urmă dnpă ce E l s a -Fluidul se bucură de o trecere forte

s'au pus în circulaţie din partea unor speculanţi fără consciinţă diferite imitaţiuni sub ;numireSa de Gold-Else -Flu id , Luisa-Flu id Şalvaţorrf lu id , Horgxşny~ţlttj<JF «ffe;. Să ne ferim de" ast fel de imitaţiuni pen t ru că numai cel provedut cu marca „Feller" este . Elsa-fluid veritabil. Gomismn.ea s a n i t a r ă a e x a m i n a t - o şi a p r o ­b a t - o . Laesposiţiile din Berlin, Roma, Londra , Par i s şi Nizga Fluldui-Elsa ăluî Faller a fost premiat cti medalie de aur, maî pe urmă. a fost de­corat cu medalia de argint a ordului crucea roşie din Spania.

» • ; ,' ; » "Y » »

Mal puţin de 12 sticle nu se spedeză ; ' '¿+'+.—.1,1*, primesc tot la 12 sticle o-UraClS sticlă d»vÉlsa F l u i d . V,

Numaî Elsa-FluMul lui F é l l e r e b u h * E consult să se comande recomanda t . «

' | ( ( F * * La Msa-Vluidal se recomandă, cai cel mai bun mijloc laxativ p i l n l e l e E i a » R e b a r b a r a de F e l l e r . Cu totul ne-strieăciose. Efect sigur şi iute . Nu oroduCB= dureri , face poftă .de mâncare, ajută mistu­irea, curăţesce stomacul. O legătură (6 tegule) cu instrucţiunea 4 c o r . f ranco! NeaUmerate epistole de recunoscinţă.

Adef eratui prav de insecte alni Feller-{ ou maroa „ E l s a . ' Acest prav omori inseév

tele strieăciose de prin case, gradine, graj-diuri, vii, corn îs d e . muscele, purecii, moliele, păduchii, ştelniţele, fumicele etc

Prin idosirea acestui prav să crup forte mult şi flind efectul lui admirabil s$ recomandă cu tòta căldura, 1 tegulă I c o r . dacă se comandă de odată ou E l s a - F l u i d , la din oontră singur costă 5 c o r . iranoo.

St. D. FELLER Y. JENO, farmacist in « c â , Centrale 82 . eot. SSâgrab.

Elsa-Fluid are mare efect la durere de cap, 14iiurea urechilor^la dareirî 8e*dirtff.jf»tt»ilMa;;lf"«<iiil• '* VCÙ un Cuvînt là Ór riìòrb". — . • >•

G R O R G E K I R À L Y , Szt.-L5rincz (corn. Baranya). Elsa-Fluidul D-tale e un escelent medicament

I de casă, care zilnic ajută forte mult la ueorînduie-! dile ţi schimbările yieţil. i Med. Dr. J O S I F E S T M E I S T E R . i medic Wildenau, posta Aspach, Innkreis Tirol. \ . Bej a de mai mulţi ani am o «ană în obraz

şi cu ochii vedeam tare rău şi după ce am folosit Elsa-Fluid m'am vindecat deplin. La mal mulţi le-a folosit contra tusei şi a durerii de dinţi. Fel. (cott

I Pojon). Ioan Bors .

isun Schiţe şi Nuvele.

Preţul 1 ooronă.

de Alesandru Ciura, profesor.

C A JSÍ T E C ţ£ • Poesft lirice

^ 5 5 3 5 de Emil Sabo profesor. ". ' . • P r e ţ u l 1 coronă. 3 E

si 9

dé Dr¿ Ioan t^aţiiit profesar. P r e ţ u 1 2 coróne, r

Pag, 220 U N I R E A Nr. 23

La esposit innea milenara dip Bndapesta ne la 1896 premiat cn medalia cea mare .

Turnătoria de clopote şi fabrica de scaune de fer • I pentru clopote a iui "\

Antoniu Novotny în Timişora-Fabric

se, recomandă spre pregătirea clopotelor nóuè, pe cum la tur-narea de noti a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de clopote întregi armonióse, pe lângă garanţie pe mal mulţi ani, provante cu adjustărl de fer

- bătut, construite spre a le lntóroe ţ ^ \ cu uşurinţă în qil_ca parte,.

jjj dată ce clopotele sînt bătute de o lăture prin aceea ce sin* mântuite de crepare. — Gu deosebire recomand

(22) 6—52

clopotele găurite de mine inventate şi mai de multe ori premiate, cari sînt provetjute în partea superioră — ca; vjolinas=.cu găuri după fignra 8 şi pentru aceea au un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut-şi cu vibrarea mal voiumhiosă, de cât cele. de sistem vechiij, aş», că un clopot patentat, de 32? kg . este egal în tonnl nnni clopot de 461 k g . făcut dnpă sistemul vechia . Mal de parte se re­comandă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, — spre preadjustarea clopotelor vechi cu adjustare de fer bătut — ca şi spre turnarea de toce de metal.

Ut&ajfaţemr dela Exposiţia tciinţificâ din Bucarmi, ISTO.

Preţ-curanturl ilustrate se trimit la cerere gratuit şi franco.

W T A a p ă r u t :

§ FLORICELE DE CÂMP, (j) schiţe uşoare. De A. C. 0 0 M Ş

P r e ţ u l 1 c o r o a n a .

x ^sPTlPCriTl c o n t r a tos'ei, răguşelii , © O C l i C g l l I durerii de piept, ofticei, " tusei măgăreşti , catarului astmei, greu­

tăţii de respirat , lungoreî şi tuSeî seci. Vindecă sigur şi repede. Preţul 1 cor. 20 fii. şi 2 cor.

Capsic unsóre . Contra durerii de ose, podagrei, reumatismului, réce-lelor, durerilor de cap, dinţi şi nervi, precum şi scrintiturilor. Cele maî îm­bătrânite bóle le vindecă. Preţul 1 cor. 20 fii. şi 2 cor.

Centarin. Contra morburilor de stomac, precum lipsa de apetit, mis­tuirea rea, catarul şi aprinderea de stomach, greaţa şi vomarea, sgârciurile cele mai grele. Leac sigur. Folosesce şi la curăţ irea sângelui. Preţul L20 şi 2 cor.

Kaljodsarsaparil . Mijloc escelent pentru curăţirea sângelui la sifilis, mor­burile t inereţelor 1 sticlă 2 cor.

L a x b o n b o n s . închiderea scau­nului e causa diferitelor morburi, pecum palpitarea de inimă, ameţeli, dureri de cap şi altele. Deci cine sufere de în­cheierea scaunului numai de cât se co­rn and eze Laxbonbons zacharele purgative, plăcute şi dulci la luat. Peţul 1 cor.

Chemicale, drogue, legături şi bandagerie chirurgice. Instrucţie pentru prepararea dife­ritelor vinarsuri, liquerurl, rum şi altele. TeurI russice, ParfumurI, săpunuri, crem escelent pentru faţă şi mâni. ArticolI cosmetice, oleu pentru per. Esenţă pentru picatul şi întărirea părului. Apa de gură şi dinţi pe cum şi prav. Ori ce fel de articlu din branşă. Tote forte Ieftine. Faceţi întrebare şi Vé veţi convinge!

Cornel Demeter, apotecar în Békás-Megyer, 41 Bpest mellett).

12 (11 -? )

>©©©©©©©© ©©©©©©©©©O© ®Q©Q®QQ®Q(^©QQQQQQQQQQ®QQ®Q®®QQQOQ@QQ&

Gratuit: Gruee saü stea dupla

electro­magnetică

D. R. G. M. Nr. 88503.

Vindeca şi învioreză pe lângă garantă : reumă, astmă, (respiraţie grea), insomnie vîjeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbinare, durere de dinţi, durere de cap, impotenţă, in­fluentă, precum şi orî-ce morb de nervi. Morbosul, care nu se vindecă în timp de 4 5 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, îşî reprimeşte banii numai decât. Acolo unde n'a folosit nici un medicament, cercaţi aparatul meu; sum convins despre sigurul meu a p a r a t

P r e ţ u l a p a r a t u l u i m a r * e c o r . 6 . — e de aplicat la morburi vechi.

P r e ţ u l a p a r a t u l u i m i c e c o r . 4-.

e de aplicat la morburi mal uşore.

Spediţia centrală de vînzare îl t r imite în ţară şi străinătate cu rambursa, sau dacă bănii se trimit înainte.

BTJDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3 .

16 (10—52)

©©©©©^

©

o cnfflPuBu de casă ş i o maşina de fiert. Din causa îmbulzelel prea mari a marfel

trimit în totă lumea renumita şi de totă lumea plăcuta marf& din argintul de Mexico, şi anume:

6 linguriţe, 6 furculiţe, 6 linguri de masă, 12 linguriţe de cafea, 6 cu­ţite de desert, 6 furcu­liţe de desert, 1 l ingnră pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru sa lon,

*- tote din argint de Mexico,

total 46 "bucăţi numai 6 fl. 50 cr. Afară de acestea fle-care cumpărător pri-

mesce ca dar, şi pe lângă garantă

o cumpSnâ de casă de o putere ===== de 12 Vi kgr. =======.

Argintul de Mexico este un metal alb (şi din­lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanta pe 25 ani. Spediţiunea se face ori prin rambursa ori prin trimiterea banilor înainte.

SCHEFFER D. SÂNDOH, BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3 .

—= Pentru 5 corone =— trimit 4' / 2 chilo (vre-o 50 bucăţi), bun ţi fin

Săpun de toaletă # pregătit din: trandafiri, l i l ie , viole, resedă, jasmin, l&crămiore.

Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursa.

Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII. Bezeredy 3.

Tipografia Seminariuluî archidiecesan.