Viaţa şi opera Mihai Eminescu

Grupa numărul 1 La acest proiect au lucrat elevii: Trefil Claudiu Lintarov Ştefan Amelian Alexandru Mirciu Ion Alexandru

Ne-am ales această temă, deoarece după ce am discutat în clasă la ora de limba română poezia “O, rămâi…”de Mihai Eminescu şi am aflat câteva date despre acest mare poet ne-am dorit să aflăm mai multe informaţii legate atât de viaţa scriitorului, cât şi de opera acestuia.

Aflând mai multe despre Mihai Eminescu ne-am îmbogăţit nu numai cunoştinţele, ci ne-am dezvoltat şi imaginaţia şi creativitatea, gândindu-ne că astfel vom putea răspunde mai bine la întrebarea: “Cum ne ajută literatura să ne înţelegem mai bine pe noi înşine şi pe cei din jur”.

Lucrarea de faţă este structurată în următoarele părţi:

Locul şi data naşterii Debutul şi tinereţea Principalele creaţii literare Sfârşitul tragic

LOCUL ŞI DATA NAŞTERII MIHAI EMINESCU

Este al şaptelea copil al lui Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi, s-a născut la 15 ianuarie 1850, în Botoşani. Tatăl, dintr-o familie de ţărani români din Bucovina, învăţa carte şi intra în slujba boierească, primind titluri mărunte de sulger şi căminar. Mama este fiica stolnicului Vasile Iuraşcu din Jodesri. Copilăreşte, în primii ani, la Botoşani, din 1856 la Ipoteşti, unde familia îşi cumpărase o mică moşie.

Copilăria Studiile le începe probabil în casă. În 1858 e înscris în clasa

a III-a la Naţional-Hauptshule, şcoală primară greco-orientală din Cernăuţi. În 1860, absolvind clasa a IV-a este elev la ”K.K. Orber-Gimnasium” din acelaşi oraş, dar în 1862 părăseşte şcoala şi se întoarce la Ipoteşti.Debutul literar cu poezia ocazională „La mormântul lui Aron Pumnul” într-o broşură votivă din ianuarie 1866 a “învăţăceilor gimnazişti”. În acelaşi an debutează în „Familia” (25 februarie/9 martie) cu poezia „de-aş avea…”, salutată de Iosif Vulcan, care îi schimbă numele în Eminescu. Urmează „O călătorie în zori” şi o traducere, apoi „Din străinătate”, „La Bucovina”, „Speranţa” şi „Misterele nopţii”. Colaborează în continuare la „Familia”.Între timp, însoţeşte ca sufleor şi copist trupa lui M. Pascaly în turnee în Transilvania şi Moldova, fiind şi sufleur în trupa lui Iorgu Caragiale sau la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Spatele casei lui Mihai Eminescu

PRINCIPALELE CREAŢII LITERARE

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu a scris 94 de poezii

Adio Afară-i toamnă Amorul unei marmure Atât de fragedă... Călin Când amintirile... Când însuşi glasul Ce e amorul? Ce te legeni?... Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Român

ie Copii eram noi amândoi Crăiasa din poveşti Criticilor mei Cu mâine zilele-ţi adaogi... Cugetările sărmanului Dionis De câte ori, iubito... De ce în al meu suflet De ce nu-mi vii

De-aş avea De-or trece anii... Departe sunt de tine... Odă (în metru antic) Pajul Cupidon... Pe aceeaşi ulicioară... Pe lângă plopii fără soţ... Peste vârfuri Poet Povestea codrului Povestea teiului Prin nopţi tăcute Revedere Rugăciunea unui dac S-a dus amorul... Sara pe deal Scrisoarea I Scrisoarea II

Scrisoarea II Scrisoarea III Scrisoarea IV Scrisoarea V Se bate miezul nopţii... Şi dacă... Şi dacă de cu ziuă... Singurătate Despărţire Diana Din noaptea... Din străinătate Din valurile vremii... Doina Dorinţa Egipetul Epigonii Făt-Frumos din tei Fiind băiet păduri cutreieram

Floare albastră Foaia veştedă Freamăt de codru Glossa Iar când voi fi pământ Iubind în taină... Împărat şi proletar Înger de pază Înger şi demon Junii corupţi Kamadeva La Bucovina La mijloc de codru... La moartea principelui Ştirbey La mormântul lui Aron Pumnul La steaua Lacul Lasă-ţi lumea... Luceafărul

………… Mai am un singur dor Mănuşa Melancolie Misterele nopţii Mortua est! Nu mă înţelegi Noaptea... Nu voi mormânt bogat Numai poetul O, mamă... O, ramâi

Mihai Eminescu “Sufletul Literaturi Române”

“Luceafărul”cea ai importantă creaţie Eminescială

A fost odată ca-n poveşti,A fost ca niciodată.Din rude mari împărăteşti,O prea frumoasă fată.

Şi era una la părinţiŞi mândră-n toate cele,Cum e Fecioara între sfinţiŞi luna între stele.

Dar nu mai cade ca-n trecutÎn mări din tot înaltul:- Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmtNorocul vă petrece,Ci eu în lumea mea mă simtNemuritor şi rece.…………………………

DEBUTUL ŞI TINEREŢEAPatru ani de la debut,după ce publicase 14 poezii,tânărul poet se hotărăște să se

adreseze ,,Convorbirilor literare",revista ce mai importantă a epocii,unde știa că va fi citit de Titu Maiore-scu.Aflat la studii în Viena,el trimite revistei iesene poezia ,,Ven-ere si

Madona",care conține câteva din metaforele și comparațile cele mai puternice din intreaga poezie românească, scrisă pâna la acea dată.După acceptarea acestei poezii la ,,Convorbiri

litera-re",Eminescu încredinteaza revistei poemul ,,Epigonii",însoțit de o scrisoare către Iacob Negruzzi în care își explică ideile,mult de-osebite de ale junimistilor. xq244y4552sqqp

Temele și universul poeziei eminesciene

Natura este una tipic romantica.Ea apare poetului sub douaă infatisari principale.

Întai,ca toți romantici,poetul e atras de o natura de început de lume,de materia care se naște din haos.El imaginează in ,,Scrisoa-rea I" un altfel de început și o altfel de naștere a universului:

,,La-nceput,pe când ființanu era,nici neființa, Pe cand totul era lipsa de viata si vointa, Când nu se ascundea nimica deși totul era ascuns… Când a pătruns de sine insuși odihnea cel nepătruns. Fu prapustie?genune?Fu noian întins de apă? N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapă, Caci era un întuneric ca o mare fără-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază.

Poiezia eminesciana.Incercari dramatice

Deși poezia este partea cea mai cunoscută a operei lui Emi-nescu,ea nu e singura.Știm deja că poetul a fost și unul din marii gazetarii ai secolului al XIX-lea,publicând mai ales in ziarul ,,Timpul"articole politice sau pe diferite alte teme,care au avut mare ecou în epoca.Dar Eminescu a scris și proza literară.Ea for-mează conținutul volumului al VII-lea,din1977,al marii ediții cri-tice începute de criticul Perpessicius.Ca si poeziile,bucățile în proza scrise de Eminescu se împart în ,,antume"(publicate de autorul însuși,în timpul vieții)și,,postume"(publicate după moar-tea lui).Prozele antume cele mai cunoscute sunt nuvelele,,Sarma-nul Dionis“și,,Cezara".Dintre postume,vom aminti un român ne-terminat din tinerețe, ,,Geniu pustiu",la care se adauga numeroase alte povestiri,de obicei numai schițate de Eminescu.

Viața și activitatea literara .Eminescu colinda țara,trece in Transilvania,iar între 1869 și 1874 îl aflam la Berlin și

Viena,urmând cursuri la universită-țile de acolo,în scopul obținerii unui doctorat în filozofie.Doctor in filozofie nu va deveni însa,deși prietenii lui de la Junimea l-ar fi dorit,ca să poată fi apoi numit profesor universitar in țara.Din 1870 începuse colaborarea la ,,Convorbiri literare",se apropiase de Titu Maiorescu si de Costache Negruzzi și va fi socotit el însusi un junimist important.Întors de la studii,va ține ,,prelec-tiuni populare",ca toți junimistii.El este interesat de istorie (in 1871,împreună cu I.Slavici,viitorul prozator,luase parte la orga-nizarea sărbătorilor lui Ștefan cel Mare de la Putna,prilej pentru români de a-și afirma istoria proprie într-o Bucovina aflată sub ocupație austriacă)și de filozofie(încearcă să traducă din marii filozofi).E un timp redactor la,,Curierul din Iași",apoi redactor la ,,Timpul",revizor școlar și bibliotecar la Iași;în toate aceste funcții pune suflet și consuma multă energie.Rapoartele școlare ale revizorului sunt precise si bogate.Ca redactor și colabora-tor,el scrie articole politice fiind unul din cei mai de seama ziari-ști români.Ca si Caragiale sau Slavici,contemporani si prieteni cu el,Eminescu ridica gazetaria la nivelul unei veritabile arte.

De altfel,anii cei mai rodnici ai gazetarului, cei de la,,Timpul" (1877-1883),coincid cu anii cei mai buni ai poetului,care-și scrie si publică în acest interval aproape toate marile creațiile lirice.În timp ce se află la Viena, într-un sanatoriu, unde îl trimiseră junimiștii,în țara,Maiorescu îi publică un volum de Poezii,singurul aparut în timpul vieții poe-tului,deși nu el l-a alcatuit. Cei șase ani care despart boala de moartea lui Eminescu sunt ani de suferință pentru poet,a carui minte e tot mai des intunecata.El moare la 15 iunie 1889,urmat la câteva luni de Ion Creanga,pe care l-a cunoscut la Iași si care a fost toata viața marele lui prieten.

Poză din tinereţea lui Mihai Eminescu

SFÂRŞITUL TRAGIC AL LUI MIHAI EMINESCU

A murit la 15 iunie 1889 la doar 39 ani.

Moartea tragica a lui Mihai Eminescu

Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. Medicul Zaharia Petrescu, împreună cu dr. Alexandru Șuțu, l-a examinat pe Mihai Eminescu, la 20 martie 1889. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență, stare care reclamă șederea sa într-un institut”. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului.

În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor, București. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București.

Mormântul lui Mihai Eminescu

George Calinescu spunea G. Calinescu,autorul unei extraordinare ,,Vieţi a lui

Mihai Eminescu(1932)",va evoca această mare prietenie dintre doi din scriitori noştrii cei mai mari şi va scrie aceste emoţionale cuvinte despre moartea poetu-lui:,,Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet,pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată,poate,pământul românesc.Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări padure sau cetate,şi cate o stea va vesteji pe cer în depărtări,până când acest pământ să-şi strângă tote sevele şi să le ridice în ţeava subţire a unui crin de tăria parfumurilor sale".