- Domniºoara profesoarã, este a doua împli-nire de rãsunet naþional a dumneavoastrã, prinparticiparea la Olimpiada de Istorie cu elevi/elevepregãtiþi de dumneavoastrã. Cum aþi reuºit aceastãperformanþã?

- În practica educaþionalã eforturile mele aufost ºi sunt centrate pe aplicarea celor mai recenteºi valoroase cercetãri, din domeniul psihopedago-giei învãþãrii, pentru perfecþionarea continuã a me-todelor ºi procedeelor didactice, prin adaptareaunei noi perspective cu privire la raportul predare- învãþare - evaluare.

În cadrul orelor de istorie am „depistat” eleviicu potenþial ºi cu aptitudini pentru disciplina isto-rie, urmând apoi o muncã deosebitã în afara orelorde curs prin pregãtirea sintezelor necesare olim-piadei de istorie, rezolvarea tuturor subiectelorcare au fost date în anii ºcolari precedenþi ºi prinexplicarea itemilor ºi cerinþelor actuale.

- Aceste olimpiade, vorbind la modul general,de când dateazã în plan internaþional ºi de cânddateazã în plan naþional? Care este menirea lor îndescoperirea ºi perspectiva concurenþilor?

- Olimpiada este perioada de timp dintre douãjocuri olimpice, provenind încã din Antichitate.Termenul provine din limba greacã Olimp, careeste un munte cu altitudinea de 2.917 m, din Gre-cia. Prima olimpiadã conform izvoarelor istorice afost în anul 776 î. de Hr. De la acest an începe nu-mãrãtoarea anilor la greci. Termenul de olimpiadãdinperioada mai nouã considerã anul 1896 caprimele jocuri olimpice.

Olimpiadele ºcolare necesitã formarea la elevia unor capacitãþi ºi deprinderi cu un grad ridicatde generalizare, adicã cu capacitãþi ºi deprinderi,care formate în procesul de studiere a unei disci-pline, sã se poatã aplica ºi în procesul de studierea altor discipline ºi apoi în autoeducaþie ºi în ac-tivitatea practicã.

- Domniºoara Domilescu, pentru cititorii dinþarã ºi strãinãtate ai gazetei „Vestea”, vã întreb: Decând dateazã la dumneavoastrã pasiunea pentruistorie?

- Pasiunea pentru istorie am avut-o încã demicã, fiind captivatã de cãrþile ºi filmele cu subiectistoric, iar vocaþia pentru „meseria de dascãl” amdepistat-o în clasa a X-a, când am hotãrât sãurmez cursurile Facultãþii de Istorie, din cadrulUniversitãþii de Vest - Timiºoara.

- Vã rog, vorbiþi pentru aceeaºi cititori despredumneavoastrã (rãdãcini, familie, studii, loc demuncã).

- Originilemele sunt din sa-tul Valea-Bolvaº-niþa, comuna Me-hadia. De cândmã ºtiu, fami-lia mea a fostlegatã de

aceastã localitate, strãbuni, bunici, pãrinþi, toþipãstrând o vie legãturã cu aceste meleaguri. Aºputea spune cã toþi membrii familiei mele aici vor-bind de tatãl meu - Tulean Domilescu, mama mea- Maria Domilescu ºi de sora mea, Chivuþa Mihan,s-au format ca oameni în cadrul acestei comuni-tãþi. Toþi am urmat cursurile diferitelor ºcoli, uni-versitãþi, însã, toþi ne-am întors la „rãdãcini”. Tatãlmeu este profesor de educaþie fizicã la aceeaºiunitate ºcolarã ca ºi mine, sora mea este educa-toare la ªcoala cu clasele I-IV din Valea Bolvaº-niþa ºi mama a lucrat la BCR, în prezent fiind „tâ-nãrã pensionarã”. Cât despre mine, am absolvitcursurile liceale ale Liceului Teoretic Mehadia înanul 1996, ca apoi sã urmez cursurile Facultãþii deIstorie din cadrul Universitãþii de Vest din Timi-ºoara absolvind în anul 2000. Definitivatul l-amsusþinut în anul 2002, în 2006 gradul didactic II ºiMasteratul secþiunea „Romanitate orientalã”, iar înprezent sunt înscrisã la gradul I, urmând sã-lsusþin în primãvara anului urmãtor.

- Ce planuri de viitor aveþi ºi dacã aveþi înpreocupãrile dumneavoastrã loc pentru un studiuistoric privind trecutul, prezentul ºi viitorulmeleagurilor din umbra muntelui Strãjoþ?

- Preocupãrile mele sunt vaste ºi privesc înparticular studiul istoriei. În prezent lucrez la unstudiu referitor la „Etnografia ºi folclorul comuneiMehadia”, parte componentã a lucrãrii de gradul I.Pe viitor, intenþionez sã urmez cursurile dedoctorat ale Universitãþii de Vest din Timiºoara,dar nu aº încheia acest interviu fãrã a enunþa uncitat al lui Lucian Blaga care mã caracterizeazã:

„Învãþat e omul care nu terminã niciodatã deînvãþat.”

- Mulþumesc, domniºoara profesoarã, atâtpentru timpul acordat acestui interviu, cât ºipentru buna înþelegere acordatã în cei 6 ani în caremi-aaþi fost profesoarã!

DANIELA OPRESCU, studentã

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : vestea.de.mehadia@gmail.com pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 6 (28). ANUL V. IUNIE 2009. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor: COSTEL VLAICU; Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU

REDACTOR CORESPONDENT: DANA OPRESCU, studentã

IIIINNNNTTTTEEEERRRRVVVV IIIIUUUU CCCCUUUU DDDDOOOOMMMMNNNNIIIIªªªªOOOOAAAARRRRAAAAPPPPRRRROOOOFFFFEEEESSSSOOOOAAAARRRRÃÃÃà IONELA DOMILESCUIONELA DOMILESCU,,,,DD EE LL AA LL II CC EE UU LL „„ NN II CC OO LL AA EE SS TT OO II CC AA DD EE HH AA ÞÞ EE GG ”” DD II NN MM EE HH AA DD II AA

Un asemenea învãþãmânt se practicã înanii de pe urmã la Liceul „Nicolae Stoica deHaþeg” din Mehadia.

Istoria poporului român, obiectul destudiu care a dat rezultate explozive la acestliceu, nu înseamnã manuale ºi cursuri facile,alternative, subiective. Istoria neamului ro-mânesc este una singurã, zãmislitã cu sân-gele strãmoºilor aici, între Marea cea Mare,Nistru, Dunãre ºi Tisa, pulsând inima Ardea-lului de-o parte ºi de alta a Carpaþilor.

Cadrele didactice de la Liceul „NicolaeStoica de Haþeg” îºi fac datoria în mod con-stant, fãrã reticenþe ºi prejudecãþi, practicândun învãþãmânt modern, european ºi univer-sal.

Între multele cadre de la „Nicolae Stoicade Haþeg” am reþinut un nume care a adusbucurii ºcolii, pãrinþilor ºi copiilor, numeledomniºoarei profesoare Ionela Mihaela Do-minescu. În ultimii ani acest cadru didacticde excepþie a pregãtit elevi cu care s-a pre-zentat la concursuri ºcolare, de unde s-aînapoiat învingãtoare, cu diplome, premii,diverse trofee.

Rezultatele prof. Ionela Mihaela Domi-lescu se datoresc, indiscutabil, ºi conduce-rii ºcolii, prof. M. Feneºan ºi prof. T. Domi-nescu, cadre cu experienþã pedagogicã, cucapacitãþi didactice, care au creat condiþiioptime în ºcoalã pentru instruirea elevilor.

Executivul primãriei Mehadia îºi exercitãrolul de colaborare cu ºcoala în mod direct,cultivând relaþii de bunã colaborare, ºi înmod indirect prin consilierii sãi: prof. dr.Iulian Lalescu, prof. M. Cornianu, înv. I.Cristescu ºi prof. Mihai Belchite.

Este necesar ca domnul prof. MihaiFeneºan, directorul Liceului „Nicolae Stoicade Haþeg”, sã facã propuneri pentru premie-rea prof. Ionela Mihaela Dominescu, la nivelde liceul ºi la nivelul Inspectoratului ªcolarCaraº-Severin.

Munca trebuie rãsplãtitã.

Un învãþãmânt modernromânesc ºi competitiv

primar IANCU PANDURU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

ÎÎNN DDIIAALLOOGG CCUU DDOOMMNNUULLIINNGGIINNEERR IIOONN BBÃÃCCIILLÃÃ

- Domnule Ioan Bãcilã, fãrã îndoialã cã obunã parte a cititorilor noºtri, de aici dinMehadia, vã cunosc. Pentru cei ce nu vãcunosc, facem precizarea cã sunteþi meginþ,sunteþi fiul învãþãtorului ºi profesorului IonBãcilã, una din personalitãþile locale aleMehadiei, autorul cunoscutei Monografii aMehadiei. În prezent munciþi ºi locuiþi înTimiºoara. Ceea ce v-aa obligat sã pãrãsiþilocurile natale bãnuim cã a fost pregãtireadumneavoastrã profesionalã. Am dori, pentruînceput, sã ne oferiþi câteva date biograficedar ºi sã ne spuneþi ce pregãtire aveþi ºi cefaceþi la Timiºoara.

- E foarte adevãrat ceea ce spuneþi, ca ampãrãsit Mehadia, nevoit fiind sã-mi desfãºoractivitatea în meseria pentru care m-am pre-gãtit. Sunt nãscut la Mehadia, în primãvara a-nului 1948. Mi-am petrecut întreaga copilãrieaici, la Mehadia, care rãmâne pentru mine celmai minunat loc, cu bunele ºi cu relele lui.Am urmat cursul gimnazial la Mehadia, deasemeni ºi anii de liceu pe bãncile LiceuluiTraian Lalescu, actual Nicolae Stoica deHaþeg, dupã care mi-am fãcut orientarea pro-fesionalã în Prahova, urmând cursurile uneiºcoli tehnice de profil electro-energetic timpde trei ani. Ucenicia în aceastã meserie, de e-nergetician, mi-am fãcut-o pe mai multe ºan-tiere de construcþii a liniilor de înaltã tensiunedin Bãrãgan (L-EA 110 KV Tãmãdãu, VladÞepeº, Dunãrea, L-EA 110 KV Cãlãraºi, Isac-cea, etc.), în cadrul ºantierului ElectromontajCâmpina. Dupã stagiul militar am lucrat laI.F.T.E. Caransebeº, Regionala C.F.R. Timi-ºoara, pânã în anul 1973, când am început sãfrecventez cursurile Facultãþii de Electro-tehnicã din cadrul Politehnicii din Timiºoara.Mi-am fãcut stagiatura ca inginer electroe-nergetic la Combinatul Siderurgic Reºiþa, iarapoi am funcþionat ca inginer la Politehnicadin Timiºoara, unde am condus un colectivde prototipuri electrice în cadrul S.P.M. (Sec-þia de Prototipuri ºi Microproducþie), pânã înanul 1993, când am trecut în sectorul privat.În prezent mã ocup de administraþia S.C.Central Park S.A. (fost S.C. IPROTIM S.A.)din Timiºoara.

- Se vede ca aveþi o experienþã foarte vastãîntr-oo meserie destul de complexã. ªtiu cã nuv-aaþi rezumat în ceea ce aþi realizat într-oo viaþãdoar la cunoºtinþele dobândite prin ºcoli ci aþiavut ºi multe activitãþi ce le-aaþi desfãºurat dinpurã pasiune.

- Nu mi-a fost strãin nimic din ceea ce

este legat de realitatea tehnicã. De mic amfost pasionat de construcþiile de maºini, apa-rate, fotografie cu tot ce þine de acest dome-niu, inclusiv de executarea dispozitivelor

pentru realizarea acestora. Nu în ultimul rând,pasiunea mea au constituit-o locomotivele ºitot ceea ce þine de materialul rulant ºi asat cao consecinþã a mediului în care am crescut,gara C.F.R. ºi ,,firma” ce transporta lemnul depe Valea Sfârdinului, fiind în apropierea caseiîn care am copilãrit.

Dragostea pentru diferitele meserii, pentrucã m-am considerat întotdeauna un meseriaºînainte de a fi inginer, am dobândit-o, fãrã în-doialã, prin cunoaºterea încã din copilãrie ameseriaºilor din Mehadia, o breaslã puterni-cã ºi recunoscutã în trecut în Mehadia. O in-fluenþã majorã a constituit-o unchiul meudinspre mamã, Mircea Stãnescu, dar am cu-noscut ºi meseriaºi ca Nistoricã Lalescu (So-roman), Pubi Bãlãcel, Gheorghiþã Giagim,Matei Erimescu, care mi-au oferit primele no-þiuni ºi mi-au insuflat dragostea pentru a,,meºteri”. Cu toate acestea, deºi m-am con-siderat întotdeauna unul dintre meseriaºi, amfost refuzat când am solicitat sã fac parte dinbreasla meseriaºilor din Mehadia constituiþiîn ,,Casa de Ajutor Reciproc a Meseriaºilor” ,motivându-mi-se vârsta prea înaintatã.

- Totuºi, pe lângã aceasta, locuiþi ºi înTimiºoara...?

- Locuiesc în Timiºoara, pentru cã-midesfãºor activitatea acolo, dar am fost întot-deauna ºi sunt în continuare un fiu al satului.Aº vrea sã ºtiþi cã am fost întotdeauna mân-dru de obârºia mea ºi dacã sufletul mi-a rã-mas în Mehadia, în casa în care m-am nãscutºi am copilãrit, am hotãrât sã-mi pãstrez ºilegitimitatea de ,,meginþ”, ºi aceasta prin

actul de identitate care niciodatã nu a spus cãsunt din Timiºoara sau de aiurea ci dinMehadia.

- Cunosc ceva, însã foarte puþine, despreo pasiune aparte a dvs. pentru aeronauticã. Eadevãrat?

- Da, ºtiþi ceva... adevãrul este cã dinadolescenþã am fost atras de modelism în aºafel încât pe la vreo 30 de ani mã aflam deja înposesia unei adevãrate colecþii de machete denave ºi avioane, pentru realizarea cãrora amnutrit o adevãratã pasiune. De aici pânã laconstruirea unor machete scara 1:1 n-a fostdecât un pas. Aºa s-a nãscut macheta mas-cotã a Aeroportului Timiºoara, realizatã înanul 2004, urmatã de una funcþionalã, ce amprezentat-o la Paris în 18 martie 2006.

- Este un eveniment ce cred cã meritaevocat ºi cititorilor noºtri. Credeþi cã ar fiposibil, cu o urmãtoare ocazie, sã ne oferiþiunele detalii privitoare la acest moment ?

- Desigur, cu multã plãcere!- Înþeleg cã la data actualã vã ocupaþi de

administraþie, nu v-aaþi trãdat astfel meseria?- Nu, deloc; pentru cã în ceea ce fac acum

mã ocup de reabilitarea instalaþiilor electriceale firmei la care lucrez, instalaþiile de clima-tizare, de apã ºi de gaz, de reabilitareaconstrucþiilor în sine, ce aparþin firmei S.C.Central Park. Sã nu uitam cã activitatea ce nereprezintã este proiectarea în tot ceea ce secheamã construcþii civile ºi industriale, cutoate instalaþiile aferente (electrice, apã, gaz,climatizare)

- În încheiere referitor la dumneavoastrãdoriþi sã mai adãugaþi ceva?

- Mã consider în continuare un fiu alsatului, ceea ce am fost mereu. Aºa cum ºtimcu toþii, timpul nu iartã pe nimeni; i-am oferitºi eu un numãr consistent de ani de viaþã ºimã supun în continuare legilor lui ºi o sã-imai ofer atâþia câþi îmi va mai da Dumnezeu.Astãzi, când vorbim, mã apropii de vârsta depensionare; pentru mine aceasta nu poateconstitui decât o etapã nouã a vieþii, un nouînceput. Începutul unei perioade de viaþã ce ovãd derulatã numai în sânul comunitãþii dincare provin. Sunt convins cã revenind încomuna mea natalã voi mai avea suficientãenergie pentru a-mi aduce obolul la bunulmers al vieþii comunitãþii din Mehadia, carepentru mine, indiferent unde m-am aflat, aconstituit întotdeauna acel loc, încãrcat demultiple valenþe, numit generic ACASÃ.

Interviu realizat de COSTEL VLAICU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 3

I. Lansare de carte

Joi, 28.05.2009, la Liceul„Nicolae Stoica de Haþeg” aavut loc lansarea ultimelor apa-riþii editoriale de N.D. Petni-ceanu: „Lumina de la Vãrãdia”ºi „Comandorul”. A prezentatprof. Gruia Gincheza, ºeful ca-tedrei de limbã ºi literaturãromânã. Au luat cuvântul pri-marul Iancu Panduru ºi prof. M.Feneºan, directorul liceului.

Elevii au pus întrebãri cuprivire la creaþia literarã ºi deperspectivã a scriitorului.N.D.P. a rãspuns ºi a dãruit

câteva exemplare din cãrþilelansate.

II. Depunerea decoroane de flori

Dupã lansare, elevii ºi cadre-le didactice, însoþite de condu-cerea ºcolii ºi executivul primã-riei au depus coroane de flori lamormântul cronicarului NicolaeStoica de Haþeg ºi la mormântuleroilor Revoluþiei din Decembrie1989. Dupã slujba de pomenire,sãvârºitã de un sobor de preoþi,au prezentat alocuþiuni de pro-slãvirea eroilor neamului româ-

nesc: primarul Iancu Panduru,prof. Mihai Feneºan ºi N.D.Petniceanu, din partea redacþieigazetei „Vestea”.

Un grup vocal, de elevi ºieleve, sub conducerea profe-soarei Adriana Dobrea, a inter-pretat cântece naþional-pa-triotice.

Comunitatea Bisericii Orto-doxe Române din Mehadia aîmpãrþit copiilor colivã ºi colaci,cu lumânãri aprinse, întrupomenirea eroilor cãzuþi pecâmpul de luptã în cele douãconflagraþii mondiale.

(N.D.P.)

Moment de la lansarea celor douã cãrþi. Prezintã prof. GRUIA GINCHEZÃ

Cuvântul primarului Iancu Panduru Cuvântul prof. Mihai Feneºan

Depunere de coroane de flori din partea Primãriei, bisericii ºi aLiceului “Nicolae Stoica de Haþeg. În prim plan conducerea

ºcolii: prof. M. Feneºan ºi Tulean Domilescu.În plan secund: prof. dr. Iulian Lalescu, N.D.P.

ºi primarul Iancu Panduru

PPPPeeeerrrr iiiipppp lllluuuu sssspppp iiii rrrr iiii ttttuuuuaaaallll llllaaaa MMMMeeeehhhhaaaaddddiiiiaaaa

Istoria româneascã este presãratã de dezastreºi neîmpliniri. Dupã standardele lumii ºi priviþi dinafarã, nu suntem un popor de «câºtigãtori». Dar,în acelaºi timp, oricine se va uita la Români ºi latrecutul lor, cu minimala bunã credinþã, nu vaputea sã nu rãmânã uluit de unitatea lor, «de limbã ºi lege », de buna lor dispoziþie, deechilibrul lor sufletesc.

Toate trãsãturile, caracteristice ºi sem-nificative, româneºti aratã cã existã o conti-nuitate colectivã vie a unei înþelegeri strã-vechi a diferenþei dintre bine ºi rãu ori, altfelspus, a unui „model existenþial”, a unei„Tradiþii” , a unei moºteniri primitã ºi trecutãdin generaþie în generaþie.

„Tradiþia” este un întreg ºi între ea ºi„tradiþii” existã o diferenþã de categorie. Cãci„Tradiþia” nu înseamnã osificare ºi încã maipuþin memorizare. „Tradiþia” este o entitatevie, care trebuie înþeleasã ºi pentru a fi înþe-leasã trebuie trãitã. Ea se poate schimba înformã dar rãmâne mereu aceeaºi în duh. Înmomentele critice, limitã, ea se poate strânge pânãla esenþa, care este indestructibilã. Iar în clipele derãgaz se extinde ºi aratã în forme multiple, neaº-teptate, uluitoare. „Tradiþia nu cade niciodatã”.

*

Atunci când acceptãm ºi dacã vom accepta ca

Tradiþia este o entitate vie ºi colectivã, este doarfiresc sã ne întrebãm cine sunt cei care o poartãsau, o fac cu putinþã.

Cred cã Tradiþia este o entitate colectivã care

fiinþeazã prin persoane ºi comunitãþi. În cazulpersoanelor întrebarea „cum anume?” este destulde simplu de rãspuns. În cazul persoanelorTradiþia este componentã a peceþii personalitãþii.Ea, Tradiþia, este incorporatã mereu, de la naºtereºi pânã la moarte, prin însuºirea modelelor dinjur, prin trãirea în lume ºi alegerea liberã a bineluiºi rãului, prin înþelegere, prin inspiraþie.

Acceptarea Tradiþiei la nivel personal este oopþiune liberã. Prin urmare valorile ei pot firespinse sau, foarte trist, neºtiute. Cred cã acesteasunt cazuri limitã (ceea ce nu exclude posibilitatea

ca în anume circumstanþe istorice numãrulcelor aflaþi într-o atare condiþie sã nu poatã fifoarte mare), cazuri de crizã istoricã ºiîmprejurãri în care apar „monºtrii”, tipuriaberante. În cazul colectivitãþilor, grupurilor,situaþia este, paradoxal, cred, mai simplã.Tradiþia nu dispare, nu poate fi eliminatã. Ease menþine prin colectivitãþi retrase, printrupuri colective esenþiale (Biserica) care auo infinitã putere de „contaminare” a celor dinjur, prin exemplu viu. În plus Tradiþia estecapabilã sã se adapteze circumstanþelortemporare cu mare dibãcie. κi schimbãvestimentaþia, coloritul, forma dar îºipãstreazã esenþa. Se poate restrânge laesenþe, la arhetip, ºi apoi, iar cândcircumstanþele se schimbã, poate explodafãrã hotar. Dar dincolo de toate trebuie bine

înþeles cã ºi în împrejurarea în care Tradiþia estefãrã putinþã de cãdere, fiecare persoanã ar trebuisã contribuie la îmbogãþirea ei. Între formelecolective pastrãtoare de Tradiþie ºi persoane artrebui sã fie o permanentã ºi esenþialã conlucrare,„sinergie”.

prof. Dr. ALEXANDRU NEMOIANU, S.U.A.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

Un cuib de vulturi românesc în Banatul Montan

Nu pot decât cu adâncã sfiiciune sã scriu câte-va rânduri, vestitoare de gânduri bune, despre ovatrã de spiritualitate românã, pe care, vai! nu m-am învrednicit s-o descopãr eu însãmi pânã acum!Ne scurgem paºii lãuntrici pe lângã multe locuri ºilucruri binecuvântate de pronie, cu ochi închiºi oriabia mijiþi, în plinã luminã, de parcã ne-ar fi teamãsã-i deschidem.

De ce prea graba aceasta, pripeala, neluareaaminte? Zadarul ne ispiteºte flãmând, lacom chiar,gata sã ne devoreze lãuntrul.

Cum sã-l îndupleci? ªi, de câtã rãbdare ºiveghe mai e nevoie în orizontul acesta obscur,limitat, înfãºurat uneori în pâcla nepãsãrii, aindiferenþei, a suficienþei?

Câteva nume de oameni. Câteva nume decetãþi. O vale. A Cernei. O vatrã luminoasãîncãrcatã de spirit autentic românesc.

Câþi oameni de seamã nu ºi-au purtat paºii, nuºi-au odihnit ochii ºi sufletul în zariºtea vãii? ªicâte amintiri rãmase ca o amprentã uriaºã pe Timpºi pe Veºnicie, nu stau azi mãrturie în cãrþi ºihrisoave, cã aici, trecutul e viu, foºnitor, ardent ºitãcut precum pietrele, deopotrivã?

ªi, aºa cum consemna Alexandru Jebeleanuîntr-o superbã metaforã: „Umbre de scriitori peprispa Mehadiei”.. .ne dau bineþe, ne fac cu mâna,îndemnându-ne la smerenie...

Memoria vie a acestor locuri - oamenii de azi,cinstindu-i pe cei de ieri, cu un adevãrat cultpentru trecut ºi pentru înaintaºi, evocându-i, într-o sfântã prelungire de spirit. Pe cãile freatice aleistoriei tumultoase, zbuciumate, dar ºi pe cãileinefabile ale poesiei, ale artei în genere, spiriteleîºi dau întâlnire aici, ori pe alocuri, între pagini decarte ori de reviste.

O istorie care îºi cere dreptul la un prezentdemn ºi la un viitor pe mãsura trecutului.

Zestre pãstratã cu discernãmânt ºiînþelepciune, încredinþatã pe mâinile inimoºilor fiiai acestor meleaguri binecuvântate de Dumnezeu.

Vestea bunã e cã „Vestea” constituie buletinulde identitate spiritualã al Mehadiei, al arhetipuluibãnãþean, acea identitate a neamului românesc încel mai autentic sens al cuvântului.

ªi esenþa acestuia, de bunã mireasmã,penetrantã ºi vie, trezeºte simþurile amorþite aleunora ºi ale altora -veºnic puºi pe murmur ºi pegâlceava. Dar ºi simþurile celor care cinstesc acesttopos sacru denumit îndeobºte, vatrã milenarã.

Tradiþia, istoria, spiritualitatea, cultura,îngemãnate - formeazã rotundul acela armoniosnumit sufletul românesc.

Iar miresmele de cuvânt care ne îmbatã,izvorând din acel spiritus loci - pot pãtrunde, nunumai prin piele, dar ºi, în sânge ºi în oaseprecum ºi la încheietura sufletului cu inima.

Rost ºi devenire s-ar putea numi întâlnireaprovidenþialã, emoþionantã, dar fireascã precumaerul ºi apa, cu aceastã publicaþie, devenitã deja,de notorietate, ridicându-ºi prestigiul cu fiecarenumãr ºi înãlþându-se la cotele unei demnitãþi pecare doar oamenii aleºi o posedã.

Nu-mi rãmâne decât sã salut cu prieteneascãemoþie acest important periodic social-cultural,atât de inedit în spaþiul românesc, sperând într-unschimb mirabil de opinii ºi de creaþii, ale scrii-torilor de pe Valea Cernei cu scriitorii danubienide la Mila 80, într-o fericitã comuniune de spirit.

Galaþi, 13 martie 2009CEZARINA ADAMESCU

FIªÃ DE SCRIITOR

NUMELE ªI PRENUMELE:CEZARINA VICTORIA ADAMESCU

PSEUDONIM: SIMONA CONDOR, DONA PRIGOR;

DATA ªI LOCUL NAªTERII: 4 noiembrie 1951 Galaþi.

STUDII: Doctorand în teologie ºi limbi clasice

DEBUT EDITORIAL:- În anul 1987, debuteazã cu volumul de poeme:“Arhipelagul visãrii”, Editura Litera, Bucureºti,volum ilustrat de Done Stan ºi remarcat de criticãîn paginile revistelor: “Luceafãrul”, “Convorbiriliterare”, “Viaþa Nouã” Galaþi, “România Literarã”;“Acþiunea” - Galaþi.- În anul 1991, Editura Porto Franco din Galaþi îipublicã volumul de versuri pentru copii“Primãvara face pozne”, ilustrat de artistaplasticã Anca Tofan.- Între 1992-1994 conduce Cenaclul literar-muzical “ªtefan Peticã redivivus. Noua ªcoalã deFrumos”.

VOLUME PUBLICATE: Peste 55 de volumepublicate de poezii, prozã, teatru, poeme scenice,criticã ºi esteticã literarã, literaturã pentru Copii.Ultimul volum publicat: “99 de anotimpuri fãrãNichita”, Editura Sinteze, Galaþi, 2008.

(REDACÞIA)

Despre „Vestea” din Mehadia

DESPRE TRADIÞIECâteva cuvinte preliminare

Cosaºi din Almãj

Foto: Virgil Birou

S-au scurs 120 de ani de latrecerea în eternitate a PoetuluiNaþional.

Societatea literar-artisticã „SorinTitel” din Banat, cu doi ani în urmãa întreprins demersurile necesarepe lângã Primãria Dumbrãviþa(Timiº) ºi Consiliul Local pentruridicarea unui monument poetuluiEminescu. În aceastã localitate, cuo pondere de etnie maghiarã nuexista, în afara Bisericii OrtodoxeRomâne, un alt semn naþionalromânesc.

Primarul Geza Szilagyi, excelentgospodar ºi ungur cu vederieuropene, a rãspuns pozitivsolicitãrilor noastre, cu unamendament: în paralel sã seridice un monument ºi poetuluimaghiar Petofi ªandor (1823 –1889), cu prilejul Jubileuluicomemorativ de 160 ani de lamoartea sa, în evenimenteleRevoluþiei de la 1848/1849. Am fostreceptivi la acest amendament. Sãnu uitãm cã Petofi ªandor este unpoet universal, deci ºi al nostru.

Societatea „Sorin Titel” l-aîmputernicit ºi delegat pe

domnul Constantin Sperlea,din Dumbrãviþa, (tehnician în

aviaþie), membru de onoareîn societate, pentru a prestaactivitãþi legate derealizarea monumentuluiMihai Eminescu. S-a achitatde aceastã misie în chiponorabil.

Dezvelirea ºi sfinþirea mo-numentului va avea loc pedata de 14 iunie 2009, ora10.00, în Dumbrãviþa (Timiº).

Cu aceastã ocazie, vaavea loc ºi un sim-

pozion Mihai E-mines-

cu,mo-

dera-tor dom-

nul profesor univer-sitar doctor Gheorghe Luchescu,

vicepreºedinte în societatea „SorinTitel”.

* * *

În context cu aceastã tristãcomemorare naþionalã, redacþiarevistei „Vestea”, din Mehadia, aprimit douã materiale privindmoartea poetului Mihai Eminescu:„Cum a murit Eminescu. Ultimelelui ceasuri, povestite de un martorocular”, de reputatul eminescologprof. univ. dr. Nicolae Georgescuºi „Boala ºi moartea lui Eminescu.Între mit ºi realitate” de MihaiCiama, preºedintele Societãþii„Avram Iancu” din judeþul Timiº.

Ambele materiale evidenþiazãmoartea suspectã a lui Eminescu.Le publicãm în ordinea sosirii laredacþie. Primul material ºi înrevista „Eminescu”, numãr estivpentru jubileul de 160 de ani de lanaºterea Eminescului, al doilea în„Vestea”.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 5

Mihai Eminescu – 120Ajutor pentru jubileul Eminescu

(1850 – 2010)!

Societatea literar-artisticã „Sorin Titel” dinBanat ºi-a propus pentru Jubileul de 160 de anide la naºterea Poetului Naþional urmãtoarele:

- Monografia Revistei „Eminescu”;- Un calendar de buzunar cu fotografia ºi

versuri ale Poetului;- O carte poºtalã cu fotografia ºi versuri ale

Poetului;- Reeditarea Revistei „Eminescu” – numãr

festiv;- O placã comemorativã ce marcheazã

participarea junelui Mihai Eminescu la un botezîn oraºul Timiºoara (iulie 1868).

Totul este rezolvat. A rãmas editareaMonografiei Revistei „Eminescu”, peste opt sutede pagini, cu fotografii, facsimile ºi ilustrate. Nuprimim sponsorizare de la Guvern.

Rugãm pe toþi aceia care au publicat înRevista „Eminescu”, precum ºi aceia care dorescun exemplar din aceastã valoroasã carte, sãtrimitã o sutã lei (noi) la Editura ºi Tipografia„Gordian” din Timiºoara, strada Herculane 35,tel./fax 0256 / 215615, mobil 0722719695 ºi0723531611, cod IBAN –RO12TREZ6215069XXX003683 – TrezoreriaTimiºoara.

Odatã cu monografia doritorii vor primigratuit revista „Eminescu”, calendarul debuzunar ºi cartea poºtalã.

Cei care vor vãrsa aceºti bani în contulEditurii ºi Tipografiei „Gordianul” sunt rugaþi sãtrimitã xerocopia actului pe adresa gazetei„Vestea”, în scop de evidenþã ºi achitarea deobligaþii.

Români! Rog, iubiþi-l pe Eminescu! Meritã cuprisosinþã!

Oricum, mulþumesc! Oricine poate comandao carte de excepþie.

Pânã în prezent au solicitat monografiaRevistei „Eminescu”:

- General de flotilã Ion Stoian – 2 exemplare- Prof. Doina Voina – 2 exemplare- Vasile Barbu (poet, Uzdin) – 2 exemplare- Prof. Pavel Paduru – 2 exemplare- Ec. Iancu Panduru (primar) – 2 exemplare- Prof. dr. Alexandru Nemoianu – 2

exemplare- Ing. Ion Ciama – 2 exemplare- Lixandru George – 2 exemplare- Prof. Dãnilã Simion – 1 exemplar- Prof. Iosif Bãcilã – 1 exemplar- Ica Voºtinaru (vãduva poetului Voºtinaru) –

1 exemplar- Tiberiu Popovici – 1 exemplar- Ignea Loga (pictor) – 1 exemplar- Preot Ioan Brânzei – 1 exemplar- Preot Teodor Poneavã – 1 exemplar- Prof. Caius Danciu – 1 exemplar- Ion Stoica (epigramist) – 1 exemplar- Ing. Nicolae Iosub – 1 exemplar

Precizare: elevii, studenþii ºi pensionarii potachita cartea în rate.

Preºedinteprof. N.D.PETNICEANU

Boala ºi moartea Românului Absolut, cum îlnumeºte Tuþea pe Eminescu a suscitat (ºi maisuscitã încã) numeroase controverse.

Fãrã a avea pretenþia deþinerii adevãrului, înexclusivitate, autorul acestor rânduri, îmbracã, pebaza unor fapte, evenimente, întâmplãri, desprecare avem certitudinea cã s-au produs, sã facãunele raþionamente silogistice în legãturã cu boalaºi moartea poetului naþional.

Pentru aceasta, considerãm cã este necesar sãrãspundem, pe bazã de probe indubitabile, lacâteva întrebãri ºi anume:

1. Cine (ºi de ce) avea interesul ca Eminescusã fie lichidat social ºi fizic?

2. Care a fost adevãrata boalã de care a suferitpoetul?

3. Ce informaþii certe avem, privitoare laîmprejurãrile morþii sale?

În calitate de redactor - ºef la oficiosulpartidului conservator - TIMPUL - Eminescu îºiasumã, ca o profesiune de credinþã, lupta pentrulibertatea ºi demnitatea Tãrii ºi Neamului, intrândîn contradicþie (ºi chiar în duºmãnii ireductibile),atât cu liberalii, cât ºi cu proprii sãi ºefi dinpartidul Conservator, pentru politica lor de cedarea intereselor naþionale în faþa puterilor strãine, acapitalului internaþional ºi a francmasoneriei,conduse de evrei.

El se opune modificãrii Constituþiei (1878) ºiacordãrii cetãþeniei (în bloc) evreilor, propuneresusþinutã de chiar ºeful conservatorilor - P. Carp,cât ºi proiectului de program lansat de vicepre-ºedintele aceluiaºi partid, T. Maiorescu (1880),care pleda pentru subordonarea intereselorRomâniei imperiului Austro-uungar, sacrificând peromânii ardeleni.

De reþinut cã, întreaga conducere a partiduluiConservator, cât ºi majoritatea junimiºtilor eraufrancmasoni (chiar dacã, formal, se declaraunaþionaliºti români) ºi militau pentru o politicã decedãri în faþa pretenþiilor iudeo-masonice, de îm-pãmântenire a evreilor, încercând sã-l temperezepe Eminescu, a cãrui atitudine de stâncã nu lãsaloc la nici un. compromis.

Atunci când P. Carp (în calitate de ambasadoral României la Viena) îi scrie lui Maiorescu sã-lmai potoleascã pe Eminescu, poetul rãspundescârbit: „Suntem noi bãrbaþi, sau niºte fameni,niºte eunuci caraghioºi ai marelui Mogul? Cesuntem, comedianþi, saltimbanci de uliþã, sã neschimbãm opiniile ca pe cãmãºi ºi partidul - cacizmele?”

Aceluiaºi P. Carp, care cerea ca “...sã jertfimarcele din drepturile noastre suverane, ca sãobþinem protecþiunea Europei întregi”, Eminescu îiriposteazã: “...este guvernul atât de naiv sã creadãcã, prin admiterea la drepturi civile a o jumã-tatede milion de vagabonzi (aluzie la evrei) teritoriulRomâniei devine sacrosant ºi, dacã nu s-ar puteamenþine un stat apãrat de badea Toader, se vaputea menþine unul trãdat din capul locului de Iþicºi de Leiba ?”

Dupã înfiinþarea societãþii “Carpaþii” (1882),care milita pe faþã pentru alipirea Ardealului lapatria - mamã - România ºi a altor societãþi cucaracter naþional: la Cernãuþi, Viena ºi Budapesta,cu care Eminescu avea strânse legãturi, el devineun lider primejdios în ochii serviciilor de informa-þii ale Rusiei þariste ºi Austro-uungare care, împreu-nã cu unele elemente trãdãtoare interne (franc-

masonii) pun la cale lichidarea sa, socialã ºi fizicã.În dimineaþa zilei fatidice de 28 iunie 1883,

soþia lui Slavici, gazda lui Eminescu, îi scrie luiMaiorescu (falsul protector al poetului) cã acestaar fi înnebunit. În aceeaºi zi, pe la ora 6.30, însoþitde ing. Simþion (un apropiat de-al sãu), Maiorescuse deplaseazã la ospiciul privat al doctoruluifanariot Suþu (Soutzo) ºi convin cu acesta caEminescu sã fie internat aici, pentru o lunã de zile,pentru a-l atrage în cursã, îi scrie un bilet,chemându-l sã-i facã o vizitã.

Ajuns la Maiorescu, Eminescu este trimis, cu obirjã, acasã la ing. Simþion, sub pretextul

transmiterii unui bilet. Aici este aºteptat dehaidamacii doctorului Suþu, urcat într-o dubã ºidus la ospiciu. “Acolo, nu va mai fi gazetar, cinumai un biet smintit. Planul fusese îndeplinit cusucces. Gazetarul Eminescu era “ocrotit” într-ocasã de sãnãtate.” (C.L. Cernãianu) Legendareanebuniei poetului, în conformitate cu punctul aldoilea din planul acþiunii de lichidare a sa,comportã, însã, mari defecþiuni ºi nu subzistã la oanalizã cât de cât pertinentã, deoarece:

a) Maiorescu iniþiazã acþiunea de internare înospiciu, fãrã a se convinge personal dacã poetul aînnebunit sau nu ºi stabileºte - pe ce criteriu ? - oanumitã perioadã a ºederii sale în ospiciu;

b) Biletul scris de soþia lui Slavici (sau deSlavici, dupã alte surse), ajunge la Maiorescudupã plecarea acestuia la dr. Suþu, pentru aconveni internarea;

c) pretinsele ameninþãri cu revolverul la adresaregelui, fãcute de poet la cofetãria Capºa, au fostfabricate târziu, de presa evreiascã ºi puse peseama masonului Cr. Ventura, dupã moarteaacestuia, spre a nu mai putea fi verificate (ZiarulAdevãrul din anul 1911)

d) Dr. ªuþu îl interneazã pe Eminescu în lipsaunei cereri scrise de admitere, care sã cuprindãdatele personale ºi domiciliile poetului ºi ale peti-þionarului, contrar prevederilor Dec. 1012, art. 8;

e) Acelaºi dr. Suþu acceptã internarea, fãrã unact medical subscris de doi medici, nu înºtiinþeazã

administraþia specialã asupra internãrii, nu solicitãconstituirea unei comisii de medici care sã-l exa-mineze pe pacient ºi nu întocmeºte buletinul me-dical în care urma sã scrie cauza admiterii (contrarprevederilor aceluiaºi Dec. 1012, art. 16);

f) Un simplu bilet de mânã, scris de dr. Suþu,la 5 iulie 1883, rãmâne drept certificat medical,înscris sacru, de necontestat, deºi diagnosticuliniþial este schimbat de alþi medici, iar pacientuleste tratat pentru altã boalã decât cea declaratã dedr. ªuþu.

Pentru a nu putea fi eliberat din ospiciu, Maio-rescu pleacã în strãinãtate chiar în ziua internãriipoetului, astfel cã rudele ºi prietenii nu-ll pot vizitaºi nu se pot interesa de soarta sa.

Falsul diagnostic, de alcoolism ºi sifilis,permite aplicarea tratamentului cu mercur (ele-ment chimic foarte toxic, care poate provoca chiarmoartea). Lui Eminescu i se aplicã „douãzeci defracþiuni a câte patru grame de mercur, când ºi ojumãtate de gram poate avea efecte dãunãtoare” (dr. O. Vuia). Urmare acestui tratament, poetul su-ferã o paralizie parþialã.

Peste câteva luni, în. toamna anului 1883,Eminescu este îndepãrtat din þarã, fiind trimisilegal la Viena, însoþit de gardieni. La plecare, înGara de Nord, unde este prezent ºi Maiorescu,poetul îi strigã: “Dr. Mayer, marele moment, oconspiraþie”, aluzie evidentã la legãtura luiMaiorescu cu ambasadorul austriac la Bucureºti..

De la Viena este plimbat prin Italia, cu unsupraveghetor dupã el care, în loc sã punã pehârtie comportamentul poetului, va spune, moti-vându-ºi reþinerea: „Europa braucht ruhe”(“Europa are nevoie de liniºte”).

Deci, Eminescu reprezintã o problemã externã,este periculos pentru Europa marelui capitalevreiesc, pentru iudeomasonerie.

Pe 7 aprilie 1884, ajunge în þarã, la Iaºi, fiindconsiderat refãcut fizic ºi psihic.

La finele anului 1888, revine în capitalã ºi esteangajat ca redactor la un important ziar politic.Dar.... stupoare Dupã doar trei luni (febr. 1889)este ridicat din ordinul poliþiei capitalei, dus laacelaºi spital, evreiesc, “Caritatea” ºi internat.

La conducerea þãrii, în, acel moment, se aflãmasonii, cu concursul cãrora a fost internat ºi în1883; Dr. T. Rosetti (prim ministru) ºi avocat T.Maiorescu (ministru al cultelor), ambii membrimarcanþi ai lojii Steaua României. În spital, i seadministreazã, din nou, injecþii cu mercur, contrasifilisului, boalã niciodatã doveditã, ba chiarinfirmatã dupã moarte, când este autopsiat.

Cã poetul nu este bolnav de sifilis, ne-o spunechiar unul din medicii sãi curanþi - dr. N. Tomescu(aflat, totuºi, în echipa conspiratorilor); “Articu-laþia cuvintelor este normalã. El pronunþã bine ºiclar ºi nici scandare, nici gângãvie, nici bolboro-sealã, nici acele diverse defectuozitãþi, aºa decomune în maladiile cerebrale nu s-aau pututobserva, pânã în ultimele zile ale vieþii sale”,oricum ar fi, sfârºitul total nu pãrea iminent, cãciel se nutrea bine, dormea ºi puterile se susþineaucu destulã vigoare”.

Ipoteza morþii, ca urmare a unei pietricele,scãpate din praºtia cu care se juca un nebun -Petre Poenaru - în curtea spitalului, care l-a izbitpe Eminescu în frunte, este infirmatã de-o altãpersoanã din interiorul spitalului - dr. Vineº, care

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã6

Boala ºi moartea lui Eminescu, între mit ºi realitate

continuare în pag. 7

Dacã Eminescu a fãcut în operele sale în prozasau în articolele ziaristice unele menþionãri pentruTimiºoara, acest fapt este un câºtig de prestigiupentru aceastã carte: Eminescu ºi Timiºoara. Da,Eminescu a amintit de multe oriTimiºoara. Ne propunem sã confirmamdocumentar ºi menþionata supoziþie. Maiîntâi sã observam cã Eminescu scrie când„Temisana” (mai rar), când Timiºoara, încele mai multe cazuri.

Constatam apoi cã paleta împre-jurãrilor în care Eminescu aminteºte ºiscrie de Timiºoara e destul de extinsã.

Se ºtie ca Eminescu ar fi fost în Timi-ºoara în anul 1867. Reiese acest adevãrdintr-o scrisoare pe care Eminescu o a-dresa unui „C” care ar fi putut sã fie N.Coºariu „avocat în Timiºoara” sau mai de-grabã P. Cermene, „cãpitan suprem”, adi-cã prefectul regiunii. În acea epistolã (s-a gãsit nu-mai o ciornã a acesteia), Eminescu scria: „În anul1867 am avut onoarea de a vorbi cu Dv. mi-amadus aminte de numele Dv. (vezi cartea: Iliescu,Eminescu în Banat, 1964) ºi mai direct în volumulXVI de Opere, Editura Academiei, p. 295 ºi 751. Înscrisoarea citatã Eminescu scria „În Timiºoaratrebuie sã fi trãit un om sub numele de NicolaeEminovici, scriitor la avocatul Emerich Cristiani”.Scrisoarea era expediata de la Viena în 1869. ÎIsolicita pe adresantul „C” sa-i dea ceva relaþiidespre fratele sau Nicolae, trãitor la Timiºoara.

În altã parte Eminescu citeazã unele cãrþi apã-rute la Viena (cum erau ºi „Lecturãrile lui AronPumnul) Blaj, Bucureºti, Sibiu etc. ºi între elecartea lui „Melentie Drãghici, Istoria Ungariei încompendiu, Timiºoara, 1874. (Opere, vol. IX, p.421).

Un alt prilej de a menþiona Timiºoara esteacela din articolul „Teatrul românesc în Lugoj”(Banatul Timiºan) publicat în: „Curierul de Iaºi”,1875. Eminescu scria despre o formaþie teatralãcare a jucat pe scenã la Lugoj “Banatul deTimiºoara”. Se ºtie cã „Societatea pentru fond deteatru român a organizat ºi ea, poate dupã modelulcelei a lui Pascali (în care Eminescu era sufleor,manifestaþii cultural-artistice la AdunãrileGenerale din Timiºoara, 1872,(Opere, vol. IX, p.

666-667). .Într-un alt volum din aceste masive, Eminescu

scria despre Carol Robert, regele Ungariei învinsde Mihai Vodã Basarab. Regele a scãpat cu greu þi

abia „s-a strecurat cu mare promejdie „spreTimiºoara” (Opere, vol. XIV, p. 161). Un articolcare avea ca titlu „Era greu de admis” M.Eminescu scria: Gazeta generalã cuprindea odescriere a „Banatului Timiºoarei, provincielocuita în cea mai mare parte de români” ºicontinua: “Era un timp în care Banatul Timiºoareise numea grânarul monarhiei austriece pentru cãaici se cultiva aproape exclusiv grâu ºi porumb”(Opere, vol. XIII, p. 202).

Într-un articol din presã: “Am dat seama latimpul potrivit”, Eminescu vorbeºte de miºcareaalegãtorilor în Transilvania ºi Banat ºi precizeazãmai clar despre „Miºcarea electoralã în Banatul Ti-miºoarei (Opere, vol. XII, p. 208). Eminescu era lacurent cu orice eveniment din Timiºoara ºi Banat.Era ziarist activ ºi prin toate mijloacele se informabine ca sã poatã relata corect. Eminescu scriedespre revoluþia de la 1848. Anul revoluþionar aprilejuit o mare adunare, la Blaj ºi apoi cea dinLugoj. Constata astfel o radicalizare a acþiunilorromâneºti, mai ales dupã „Congresul de la Timi-ºoara din 13/25 iunie” (Opere, vol. XIII, p. 596).

Apoi el citeazã „Documentele Conferinþeiþinutã la Timiºoara în 26 ianuarie/7 februarie,1869". ªi doar nu s-a scurs un an de când cu trupalui Pascali venise la Timiºoara (1868) (Opere, vol.IX 525). Ceva mai mult, el fãcea un „Apel cãtre

Junele române” în care le recomanda sã facãpentru fiecare „þarã” românã ºi deci ºi pentru„Timiºoara” câte o flamurã cu „inscripþiunea„Cultura e puterea popoarelor (Opere, vol. IX, p.

492). Eminescu citea cu atenþie ºi relatãriledespre români. În articolul „Bizantinii de la„Românul” s-au agãþat” Titu Maiorescutipãreºte în „ Deutsche Rerne” un eseu politicintitulat „Despre situaþia politicã aRomâniei”. Eminescu traduce textul germanîn româneºte ºi îl tipãreºte în „Timpul” (veziOpere, vol. XII, p. 522).

Sub titlu „Foile române din Ardeal” tipãritîn „Timpul” (1881) reprodus ºi în „Lumi-nãtorul” din Timiºoara, Eminescu revine ºireia informaþia datã de Titu Maiorescu(Opere, vol. XII, p. 528). M. Eminescu erafoarte interesat de situaþia românilor dinTransilvania ºi Banat, ca ºi cea din Þãrile

Române transcarpatine ºi în consecinþã l-apreocupat serios materialul tipãrit de TituMaiorescu. Viata româneascã se referea ºi labiserica aceea care dirija scoalã, cultura etc. ce seaflau sub oblãduirea acesteia. Drept urmare vascrie ºi despre împãrþirea administrativã a bisericiiºi diecezelor sale, unde sã fie asemenea unitãþi,unde erau ele mai potrivite si necesare. Sunt uniicare propun ca o dieceza sã existe „în Timiºoara”alta.... etc. Asemenea probleme le-a abordatEminescu în articolul „Joi s-a adunat în Sibiu...”(Opere, vol. XII, p. 354. Va scrie ºi despre faptelemitropolitului Miron, în „Luminãtorul dinTimiºoara” (Opere, vol. XIII, p. 71)

În plan politic aºezãm ºi informaþiile luiEminescu despre rãzboiul ºi Pacea care s-aîncheiat la Carlovitz. Eminescu aratã cã „Turcul(Turcia) „dã tot afarã de Timiºoara ºi Ardeal”(Opere, XV, p. 1116). ªi mai departe se precizeazãdin nou ce a fost departajat ºi „se cedeazã formalafarã Timiºoara (p. 1120). Într-un alt pasaj dinvolumul XII se precizeazã faptul cã se împartnumele de florini în aºa fel ca aceºti bani sã fie„repartiþi asupra mai multor phase, inclusiv„Timiºoara” despre care se spune cã „ComitatulTimiºorii nu mai datoreze alte sume de florini”(Opere, vol. XIII, p.204).

prof. univ. dr. I. ILIESCU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 7

Universitarul I. Iliescu în sufrageria cu Eminescu

l-a îngrijit pe poet în perioada martie - iunie 1889,descrisã în amintirile sale, în anul 1931: “Contrarzvonurilor melodramatice, Eminescu n-a suferitprea mult de pe urma aºa-zisului atentat, care-ipricinuise o simplã zgârâieturã”. Era o tãieturã apielii capului de 2 cm lungime”, ne spune dr. To-mescu, “care s-a infectat datoritã desfacerii pansa-mentului ºi a folosirii mâinilor murdare de cãtrepacient, provocându-i un erizipel. Bine îngrijit,erizipelul a dispãrut complet”.

Misterul morþii, postului este dezlegat de fostulsãu frizer, D. Cosmãnescu, dupã aproape 40 deani (1925), care l-a însoþit la plimbare, prin curteaspitalului “Caritatea”, în chiar ziua morþii sale.

“Dupã internarea la ªuþu, ne spune DumitruCosmãnescu, mã chema tot pe mine sã-l servescºi acolo. Într-o zi (15 iunie, n.n.), cam pe la ora 3

dupã amiazã, frizerul a venit sã-l serveascã. Înjurul orei 4 (d. m.) fiind cald în camera undestãtea, Eminescu îi propune frizerului sã facãîmpreunã o plimbare prin grãdinã. “Ia ascultã,Dumitrache, hai prin grãdinã sã ne plimbãm, ºi sãte învãþ sã cânþi “Deºteaptã-te, Române!” Cummergeau împreunã ºi cântau, vine, pe la spate, unbolnav ºi-l loveºte pe Eminescu cu o cãrãmidã încap. Lovit dupã ureche, poetul cade jos, cusângele ºiroind pe haine ºi-i spune frizerului:“Dumitrache, adu repede doctorul, cã mãprãpãdesc. Ãsta m-a omorât! Au venit doctorii, cuªuþu în frunte ºi ne-aau spus sã tãcem, sã nu seaudã vorbã afarã, cã nu e nimic... Dar, dupã ojumãtate de orã, bietul Eminescu murise...”

Aºa a murit cel mai mare poet al românilor,ucis de un dement, datoritã unei regretabile (oriintenþionate) lipse de supraveghere a adminis-

traþiei spitalului. La autopsiere nu se constatã nimic important

ca indicii de boalã, iar dr. Tomescu conclu-zioneazã: “Eminescu n-aa fost sifilitic... Adevãratacauzã a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajulcerebral, oboseala precoce ºi intensã a facultãþilorsale. intelectuale “.

Iar tratamentul cu mercur ºi morfinã, la care afost supus, internãrile forþate în ospiciu, încercã-rile de a-l considera nebun când nu era, eliminareasa din societate, sunt crime comise, ai cãrorautori, morali ºi materiali, au rãmas nepedepsiþipânã astãzi...

26 mai 2009IOAN CIAMA, Timiºoara

Note: - C.D. Niculae - Rãzboiul nevãzut alevreilor sioniºti cu românii, pag. 20 - 54.

urmare din pag. 6

Toponimul Timiºoara în scrierile lui Eminescu

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

Creator pentru care poezia nu este unexerciþiu exterior, ci un mod profund deexistenþã, Eminescu nu putea sã nu-ºi punãproblemele esenþiale ale artei scrisului, sã nu seîntrebe în legãtura cu menirea sa de poet ºi cusensul artei sale. Aceste chestiuni nu au luat însãla el forma unor docte teoretizãri, ci, cu excepþiaunor articole, au îmbrãcat veºmântul însuºi alpoeziei, în creaþii având, în totalitate sau parþial,caracter de arta poeticã.

Trei idei fundamentale domina concepþiadespre poezie a lui Eminescu: 1) necesitateaabsolutã ca poetul sã aibã ideal înalt, ceea ceexclude compromisul, scrisul în vedereaobþinerii unor avantaje materiale; 2) necesitateaunei perfecte concordanþe între conþinutul ideaticºi forma expresiei poetice ºi 3) în raport cunatura, arta nu trebuie sã fie o simplã copie, ci otransfigurare a lumii reale într-o lume fictivã, rodal geniului poetic.

Cele mai importante teme care se situeazã înspecificul naþional al creaþiei eminesciene sunt:natura, folclorul ºi istoria. În plan naþional,Eminescu este exponentul nedezminþit alpãmântului nostru, “este expresia integralã asufletului românesc” (N. Iorga).

În cadrul literaturii universale pãtrund numaioperele care într-o formã artisticã desãvârºitãexprimã teme ºi motive majore în literaturanaþionalã dar mai ales universalã: lirica demeditaþie sociala (Memento mori, Junii corupþi,Ai noºtri tineri, Epigonii, Împãrat ºi proletar,Scrisoarea I), lirica iubirii ºi a naturii (Floarealbastrã, Dorinþa, Crãiasa din povesti, Cãlin),precum ºi motive din filozofie (Luceafãrul,Scrisoarea I, Memento mori).

Prin creaþiile sale, Eminescu ne înalþã înuniversalitate, stãpânind universul cuvântuluipoetic.

Concepþia lui Mihai Eminescu despre poezieºi misiunea poetului se cristalizeazã nu în studiisistematice ci în întreaga sa opera. Menþionam,însã ºi câteva dintre creaþiile sale în care întâlnimatât idei din poetica romanticã paºoptistã, cât ºidin filozofia geniului solitar: Odã (în metru antic),Epigonii, Glossa, Criticilor mei, Icoana ºi privaz,Eu nu cred nici în Iehova, Odin ºãi poetul,Iambul, Numai poetul..., În zadar în colbul ºcoliietc.

Eminescu se situeazã singur in categoriascriitorilor romantici - în poezia Eu nu cred niciîn Iehova: “Nu mã-ncântaþi nici cu clasici, / Nicicu stil curat ºi antic - /Toate-mi sunt deopotrivã,// Eu rãmân ce-am fost: romantic”.

Prin Glossa, Eminescu se înscrie înclasicitate: preþuirea artei antice, promovareaidealurilor de bine, frumos, adevãr, echilibru,perfecþiune, claritatea stilului.

În Epigonii defineºte poezia în antitezã cuºtiinþa: “Ce e cugetarea sacrã? Combinareamaiestritã / Unor lucruri nexistente; carte tristãºi-ncâlcitã, / Ce mai mult o încifreazã cel ce vrea

a descifra. / Ce e poezia? Înger palid cu priviricurate, / Voluptos joc de icoane ºi cu glasuritremurate, / Strai de purpurã ºi aur peste þãrânacea grea”. În concepþia eminescianã, poezia esteo creaþie purã, curatã, un joc de imagini ºisunete, o transfigurare a realului, o posibilãproiecþie a perfecþiunii în eternitate.

Se autodefineºte în Iambul: „De mult mã luptcãtând în vers mãsura” sau în Odã (în metrulantic): „De-al meu propriu vis, mistuit mã vaiet, /Pe-al meu propriu rug, mã topesc în flãcãri�/Pot sã mai reînviu luminos din el ca ( PasãreaPhoenix?”.

Visul de nemurire, comparabil cu zborulpãsãrilor, este exprimat sublim în poeziatestamentarã Numai poetul�, comparabilã cuTestamentul lui Ienãchiþã Vãcãrescu: „Lumeatoatã-i trecãtoare / Oamenii se trec ºi mor / Ca ºimiile de unde, / Ce un suflet le pãtrunde, /

Treierând necontenit / Sânul mãrii infinit. //Numai poetul, / Ca pãsãri ce zboarã / Deasupravalurilor, / Trece peste nemãrginirea timpului: /În ramurile gândului, / În sfintele lunci, / Undepãsãri ca el / Se întrec în cântãri”.

Aceste motive aparþin unor curente de idei decirculaþie universalã, dar geniul poetului,modelul sãu inegalabil de interpretare, esteomniprezent:

Dragostea ºi natura sunt teme romanticepermanente in creaþia lui Eminescu. Ele sunt de omare importantã pentru statutul dualist alpoetului (naþional si universal) deoarece îmbinãcu succes lirica binecunoscuta a dragostei, cucea a naturii, dar nu a unei naturi impersonalegeneralizate, ci cu un puternic caracter naþional.Natura cunoaºte la Eminescu douã ipostaze: unaterestrã ºi alta cosmicã. Natura terestrã semanifestã la Eminescu în rotirea veºnicã aanotimpurilor.

La M. Eminescu se întrepãtrund motive sistãri sufleteºti, precum: apa, codrul, teiul,izvorul, luna, stelele, floarea albastra, cornul,luceferi, extazul, duioºia, luciditatea, exaltarea,sarcasmul, revolta. Dragostea cunoaºtedimensiuni, de la suferinþa, iubiri pierdute: ªidacã..., Floare albastrã, Lacul, Pe lângã plopii

fora soþ, la dragostea fãrã speranþã: De cate ori,iubito..., Dacã iubeºti fãrã sã speri, Sara pe deal,la dragostea împlinitã: Cãlin, Povestea teiului, Dece te temi.

În evocarea dragostei, natura este bogatcoloratã: flori de tei, trandafiri roºii, nuferigalbeni, flori albastre, romaniþe, ceea ce dã notãluminoasã în care olfactivul, vizualul dau misterdragostei. Natura se întunecã ºi ea, mareadevenind leagãnul somnului ºi al morþii, codrul -împãrat slãvit.

G. Cãlinescu situeazã natura – ca peisaj – înMoldova. Simbolul unor motive este revelator:teiul sfânt – mireasma îmbãtãtoare; singurãtatea– plopul; copilãria, cireºul, nucul, mãrul; iubireajuvenilã – liliacul; rusticitatea – salcâmul.

Tudor Vianu subliniazã faptul ca Eminescu,se refugiazã în naturã ºi “aceasta nu rãmâne fãrãecou la durerile lui”.

Floarea albastrã, înmiresmatã de tinereþe ºide gratie, adreseazã invitaþia vicleanã la iubirevisãtorului care uitã de viata fugarã, în cele maiînalte gânduri care-l abstrag, contrapunându-ivraja codrului, luminiºul secret, refugiu pentruschimbul de sãruturi”.

În poezia ªi dacã..., iubita este prezentã înramura care bate în geam, în plopii care seleagãnã, în stelele care licãresc în vânt, pentru adescoperi luna deasupra lacului: “ªi dacã ramuribat în geam / ªi se cutremur plopii, / E ca înminte sã te am / ªi-ncet sã te apropii”.

Peste vârfuri, exprima dorul în “esenþa lui ceamai purã - nãzuinþa cãtre împlinire pe care noi ocãutam aici pe pãmânt, fãrã a ajunge vreodatã laea, cãci a o atinge ar însemna a realiza“Absolutul”.

De la drama-sentimentala din adolescenþã,din 1866, ºi pân la liedurile de iubire cu care s-aîntors în coloanele de debut ale Familiei din 1883cu: S-a dus amorul..., Când amintirile..., Adio,Ce e amorul?, Pe lângã plopii fãrã soþ..., ªidacãa... “poezia de iubire a lui Eminescu a trecutprin toate treptele divinei comedii danteºti. Ea acunoscut infernul, purgatoriul, paradisul”.

Titu Maiorescu atrãgea atenþia asupra acestuifapt încã din 1889: “Cuvintele de amor fericit ºinefericit nu se pot aplica lui Eminescu înaccepþiunea de toate zilele. Ca ºi Leopardi înAspasia, el nu vedea în femeia iubitã decât ocopie imperfectã a unui prototip nerealizabil” . Deaici Luceafãrul cu versurile de la sfârºit: “Ce-þipasã þie, chip de lut, / Dac-oi fi eu sau altul? //Trãind în cercul vostru strâmt / Norocul vãpetrece. / Ci eu în lumea mea mã simt /Nemuritor ºi rece”.

În Scrisoarea III Eminescu realizeazã o amplãmeditaþie asupra trecutului din perspectivaprezentului ºi a prezentului din perspectivatrecutului, geniul fiind aici reprezentat de omulpolitic.

Oprindu-ne succint asupra temei Folclorul,

MMiihhaaii EEmmiinneessccuu –– ppooeett nnaaþþ iioonnaall ºº ii uunniivveerrssaall

Profesoara Mariana Vlãduceanu-Strunaprezentând un eseu despre Eminescu în

Maramureº, la Sighetul-Marmaþiei. În stân-ga sa, profesoara ºi preoteasa Doina Vlã-

duceanu-Voina, fondatoarea revistei “Dor”

continuare în pag. 9

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 9

izvor de inspiraþie la Eminescu, aducem, caargument, aprecierea lui G. Cãlinescu, aprecierecare fixeazã tiparele creaþiei poetice, dinperspectiva legãturii poetului cu literaturapopularã: “Cea mai mare însuºire a lui Eminescueste de a face poezie popularã fãrã sã imite, deaceea ºi cu idei culte, de a cobori la acel sublimimpersonalism poporan”.

ªi tot G. Cãlinescu sublinia faptul cã poeziaRevedere este poezia cu cea mai fireascãînfãþiºare poporanã, care cuprinde idei culteînalte: „Codrul vorbind este un mit desãvârºit,fiindcã simbolul poetic pe care-l conþine (inerþiaindiferentã a speþelor) stârneºte peste totprocesul intelectual”.

În Ce te legeni..., poetul dã expresie senti-mentului singurãtãþii, sentiment provocat descurgerea timpului, de trecerea vremii”.

Capodoperele eminesciene Scrisoarea I,

Glossa ºi Luceafãrul pun în valoare mareacapacitate de sintezã filozoficã ºi de creaþie, ceeace a determinat variate analize.

Astfel, poemul dezvoltã, ca ºi alte creaþiieminesciene, motivul iubirii care eternizeazã.Aici, iubirea neînþeleasã este datoratãincapacitãþii femeii de a reþine sensurile adânciale patimii spre veºnicie. Zoe DumitrescuBuºulenga fixeazã în studiul sãu asupra luiEminescu sensurile adânci ale poemului:„...rãsplata jertfei sale: cunoaºterea. Acum el vaafla cã îngerul – simbol al desãvârºirii, al puritãþii– nu este în iubitã, ci tot în el; cã el nu ar aveanevoie sã se înalþe prin ea, ci ea, fiinþa de lut, arfi trebuit sã nãzuiascã spre culmile spiritului pecare-l stãpânea el”. Miracolul eminescian a statînsã în faptul de a fi dobândit o limbã în acelaºitimp nouã ºi proaspãtã. Pentru aceasta spuneTudor Vianu, Eminescu n-a trebuit sã se lupte culimba sa aºa cum au fãcut unii din emulii sãi de

mai târziu. I-a fost de ajuns sã se aºeze încurentul limbii ºi sã îºi înalþe pânzele în direcþiaîn care sufla duhul ei.

Constituitã prin sinteza izvoarelor folcloriceale lirismului, cu câteva din marile direcþii alepoeziei ºi gândirii europene – opera luiEminescu, poet al visului cosmic ºi mitologic, îºiare locul propriu atât în literatura românã, cât ºiîn cea universalã. Viata lui Mihai Eminescu esteuna exemplarã, nu este viata unui sfânt ºi nici aunui erou în sensul consacrat de biografiile careidealizeazã. Este viaþa unui geniu care a trãitpermanent prin ºi pentru opera sa neacceptândcompromisuri ºi dãruind acestor idealuri tot ceavea mai bun în propria fiinþã pânã la negarea desine.

15 ianuarie 2009,ADREEA MIRCEA,

elevã clasa a XI-a, Liceul „Hercules”,Bãile Herculane

urmare din pag. 8

Luceafãrul poezieiromâneºti

Eminescu a fost un titan Al spiritului nostru uman. Talentul dat de naturã ªi l-a ºlefuit prin lecturã, A cântat codrul ºi ramul,Apãrându-ºi fiinþa ºi neamul,A fãcut un contrast temerar Între bogat ºi proletar Biciuind seminþia despoticã De naturã exoticã. A fost un prea veridic Poet romantic ºi idilic; Prin extazele sale sublime ªi-a cântat dragostea-n rime, Aºtrii ºi constelaþia I-au înflãcãrat imaginaþia, Cu o înclinare înnãscutã ªi-o mãestrie neîntrecutã Limbii noastre materne I-a dat armonii eterne ªi în cadrul nativ A avut un rol excesivÎn arta de a scrieA fost o fecundã enciclopedie;Cu principii de conduitãNemaipomenitãCredea în libertate,În forþã ºi dreptate;Cu nostalgia faþã de poporEra un intim catalizator.Contra galeriilor de neisprãviþi,De nãtãrãi ºi de închipuiþiEra ultrasensibil la suferinþe,Nedreptãþi ºi pseudo-credinþe.Pentru precizarea scopuluiEra ca lentila microscopului, Cu o virulentã reacþie Pentru vicii ºi putrefacþie. Suprema sa raþiune Inhibã multã înþelepciune, Fiind un predestinat

Scriitor multiliterat, Ridicând pe culmi pitoreºti Prodigioase opere româneºti ªi antrenând destine între rãu ºi bine. De unii, a fost hulit, renegat, De alþii, aclamat ºi mistificat Dar cu mult talent ºi ardoare A pus materia în miºcare; S-a înãlþat pe calea infinitului Pânã la dimensiunile mitului ªi cu o simplitate savantã A creat o limbã elegantã. În spaþiul de-mpliniri spirituale Eminescu a gãsit o cale Sã meargã într-un pelerinaj La Oraviþa, Timiºoara, Bucureºti ºi Blaj,Fãcând limba românã plasticã, Mai dulce ºi mai elasticã. Prin elementul sãu esenþial Ca valoare a fost inegal, Având calitãþi intrinsece Întotdeauna de nota zece. Socotim cã în acest domeniu, Eminescu a rãmas ºi va rãmâne De-a pururea, un mare GENIU.

ION PETRE STOICA

ADORMIREALUCEAFÃRULUI

Comemorând ziua morþii lui MIHAIEMINESCU

Fericitã þi-a fost calea Presãratã-n flori de tei! Te-au plâns codri ºi izvoare, Te-au plâns toþi românii tãi!

Te-au plâns Hiperion ºi Luna, Te-a plâns ºi amurgul serii; Te-au plâns tãlãngi de mioare, Te-a mai plâns ºi valul mãrii.

Soarele cel sfânt, pe cer, A plâns cu raza de foc, Cãci, pe pãmânt, s-a stins viaþa Unui Om fãrã noroc.

Doar Tu dormeai nepãsãtor Pe patul tãu de ramurele, Cãci destinul a pus punct Unei vieþi atât de grele!

Doar dragostea Veronicai Þi-a fost singura rãsplatã, Primitã ca recompensã Pentru soarta-þi întristatã.

PAVEL ANDREI CICALÃ, poet þãran din Torac (Serbia)

„Bãdiei Mihai Eminescu”

ªi veºnicia verdeNe eºti catapeteasma ºi ne doriPe-o ranã veºnic vecheÎnvie-ne! lartã-ne! Judecã-ne!lisus te-a-ntrupat pentru-aceastaUn neam care piere‘þi deschide fereastraSmerite EminescuPe care te-am fãcut sã plângiCu lacrimi moi, de sângeTe rog, îndurã-te de noiCãci neamul tãuSe frângeBãdie MihaiAuzi-ne haiªi om ºti de-acumSã-þi aºternem drumSã-þi slujim de iesleSã suim pe cresteªi vor pieri câþi nu te-or înþelegeªi vor via atâþi câþi þi-or urmaCãci tu ni-eºti pildã ºi ni-eºti legePentru-nvierePururea.

RADU MIHAI CRIªAN

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã10

Agentul l-a întrebat apoi dacã este vizitatde cãtre vechii sãi prieteni, Ionel Sava,Tiberiu Hanes ºi Simion Haþieganu. „Nu - arãspuns mitropolitul - nu vreau ca nimenea sãse expunã din cauza mea. În al doilea rând,apoi nu-mi place sã fiu vãzut aºa de nenorocitcum arãt astãzi. Sunt o grãmadã de mizerie.”Aceastã expresie a spus-o în maghiarã „Mostugy nezec ki mind egy csomo nyomorusag.”

Este interesant ºi felul cum, în acelmoment, s-au desolidarizat de el aproape toþicunoscuþii, inclusiv consilierii, mitropolitul fiindºi victima unor intrigi colaterale. Singurii carenu s-au lãsat cuprinºi de laºitate, dând do-vadã de curaj ºi loialitate, au fost Ionel Sava,Tiberiu Hanes ºi Simion Haþieganu, vechiiprieteni ºi colaboratori ai mitropolitului.

În ciuda tratamentului, boala mitropolituluia evoluat, ceea ce convenea de minune Se-curitãþii, care nu este exclus sã fi intervenit înagravarea stãrii sale de sãnãtate, aºa cumprocedase ºi cu episcopul Andrei Magieru alAradului.

Securitatea, prin intermediul Secþiei Sani-tare ºi prevederi sociale a Sfatului popular aloraºului Timiºoara, trimite o adresã Spitaluluide adulþi nr. 2, clinica III, cerând un raport me-dical despre pacientul Vasile Lãzãrescu. Pebaza ordinului primit cu nr. 2567 din 11 ia-nuarie 1962, în care se dispunea examinareafostului mitropolit Vasile Lãzãrescu, comisiaformatã din prof. dr. C. Zosim, dr. Aurel Po-pescu ºi dr. Lazãr Gheorghe, examinând da-tele clinice ºi de laborator, au constatat urmã-toarele: fostul mitropolit Vasile Lãzãrescu, învârstã de 67 de ani, suferã de diabet zaharatde tip stenic, cu obezitate, complicat cu feno-mene de arteriosclerozã ºi polinevritã inci-pientã, spondilartrozã lombo-sacralã cu co-xozã bilateralã ºi trochanteritã stângã, variceºi hemoroizi externi.

Având în vedere vârsta ºi caracterul cro-nic degenerativ al afecþiunilor pe care leprezintã, prognosticul era rezervat, boala fiindsusceptibilã de agravare progresivã. în ceeace priveºte tratamentul, bolnavul necesita osupraveghere medicalã continuã, atât dincauza diabetului zaharat, boalã ce implicã uncontrol periodic al glicemiei, cât ºi din cauzaleucopeniei, care face ca tratamentul sã fiemai dificil în aceastã formã. Suferinþele apa-ratului locomotor necesitau, periodic, un e-ventual tratament balneoterapeutic.

Trebuie menþionat cã, odatã cu înlãtura-rea mitropolitului Lãzãrescu, au fost arestaþiºi Iuliu Raþiu, Marcu Bãnescu, Traian Marin-ceu, Ioan Decan ºi Iacob Creþu, toþi funcþio-nari la Mitropolie. Motivul arestãrii acestora afost similar cu cel invocat în cazul mitropo-litului: „fraudele” financiare sãvârºite de mitro-polit cu ajutorul lor. Adevãratul motiv al ares-tãrii a fost însã cel politic, nicidecum financiar.Majoritatea simpatizase cu legionarii înaintede 1944, iar dupã 1944 lupta lor împotriva

comunismului îmbrãcase diferite forme. înanul 1948, când comuniºtii impuseserã „reve-nirea” greco-catolicilor în sânul Bisericii Orto-doxe, Iuliu Raþiu s-a opus, fiind o perioadã detimp contra miºcãrii de „reîntregire” a BisericiiOrtodoxe. Va ceda, mai apoi, doar formal,

convertindu-se la ortodoxie, nu din convin-gere, ci pentru a nu-ºi pune în pericol viaþa.Drept argument cã nu a trecut sufleteºteniciodatã la ortodoxie, a fost faptul cã nu a ofi-ciat niciodatã într-o bisericã ortodoxã, mitro-politul ºtiind acest lucru, dar tolerându-l,deoarece - spunea el - în intimitatea fiinþeisale a rãmas greco-catolic, convins fiind cãnu a fost unire cu forþa în 1948.

Dupã externarea din spital, executatã lapresiunile Securitãþii, în aceeaºi zi, 29 ia-nuarie 1962, mitropolitul Lãzãrescu a pãrãsitTimiºoara, fiind dus cu maºina Mitropoliei lamãnãstirea Sâmbãta de Sus, din cuprinsulMitropoliei Ardealului, judeþul Braºov, fiindînsoþit de un diacon din cadrul Mitropoliei Ba-natului. La mãnãstirea Sâmbãta a fost primitfoarte cãlduros de cãtre cãlugãrii de acolo, înfrunte cu stareþul mãnãstirii, Ioan Dinu, un omfoarte cult. I-au fost puse la dispoziþie mitro-politului douã chilii, însã fãrã baie, ceea ce îlnemulþumea pe Lãzãrescu, întrucât acestaþinea foarte mult la igiena corporalã, îm-bãindu-se zilnic.

Primul lucru pe care l-a cerut Lãzãrescuera cel referitor la amenajarea unei bãi în in-cinta chiliei sale. Stareþul Ioan Dinu a încercatsã rezolve acest lucru, prin cererile pe careIe-a fãcut, dar acestea au rãmas fãrã rãs-puns.

La trei zile dupã plecarea la mãnãstire, asosit ºi nepotul sãu, Nicolae Lãzãrescu, pen-tru a-i aduce câteva lucruri din strictul ne-cesar ºi din ceea ce îi aprobase comisia deinventariere. Dupã întoarcerea la Timiºoara alui Nicolae Lãzãrescu, a fost întâlnit deprofesorul Drãgulescu, care s-a interesat desoarta mitropolitului. Nicolae a spus cã boalamitropolitului evolueazã, dar, în ciuda acestuifapt, din ordinul Comitetului Regional de Par-tid a fost scos din spital ºi trimis la mãnãstire,pentru a i se grãbi sfârºitul. S-ar simþi destulde bine la mãnãstire, spunea acesta, dacã nu

l-ar chinui boala. Drãgulescu a replicat laacestea „singur ºi-a fãcut-o mitropolitul, dacãera mai înþelept, putea sta bine ºi azi la reºe-dinþa sa”. Acesta se referea la faptul cã, dacãmitropolitul ar fi acceptat sã colaboreze curegimul, ar fi putut sã fie în continuaremitropolit al Banatului.

În urma plecãrii la mãnãstire a lui Lãzã-rescu, lumea dãdea fel de fel de interpretãriacestui act. Unii puneau pensionarea sa peseama regimului, dându-i o conotaþie politicã,alþii, în urma zvonurilor rãspândite de Secu-ritate, credeau cã înlãturarea mitropolitului s-a fãcut în urma „fraudelor ºi delapidãrilor”sãvârºite de acesta. Avocatul Romul Miclea,apãrându-l pe mitropolit, spunea cã dovadacea mai bunã a substratului politic alînlãturãrii mitropolitului, este faptul cã, împo-triva uzanþelor din Ardeal ºi Banat, a fost tre-cut la pensie, în acea perioadã, ºi mitropolitulColan din Sibiu, care era muribund. “Nu esteaºadar - spunea tot Miclea - înlãturat Vasilepentru nereguli financiare, acesta este numaipretextul, el este înlãturat pentru cã nu eagreat politic, acesta este adevãrul.

În ziua când mitropolitul pleca de la Timi-ºoara, acesta, prin nepotul sãu, i-a cerut per-misiunea vicarului Gheorghe Cotoºman, sã-ºiia rãmas bun de la reºedinþa mitropolitanã,cât ºi de la angajaþi. Nu i s-a permis acestlucru, fiind date directive clare din parteaSecuritãþii, de a nu i se mai permite accesul înincinta reºedinþei.

În luna iulie 1962, mitropolitul Lãzãrescus-a deplasat de Ia mãnãstirea „Brâncoveanu”la staþiunea Bãile Herculane, în vederea efec-tuãrii unui tratament, fãrã a primi permisiuneacuiva, sfidând prin aceasta regimul ºihotãrârea Sinodului. Aici a reuºit sã grupezeîn jurul lui o seamã de preoþi, gândindu-seprobabil la o eventualã revoltã pe care ar fiputut-o genera împreunã cu aceºtia, împo-triva regimului. Aceastã atitudine a fost co-municatã lui Emil Bodnãraº, care a discutatcu patriarhul cazul lui Lãzãrescu, ajungând laconcluzia cã acesta trebuie mutat la mã-nãstirea Cernica, pentru a fi îndepãrtat deeparhia Timiºoarei, unde poate influenþapreoþii, la Cernica putând fi supravegheatinformativ mai îndeaproape.

Aici i s-a pus la dispoziþie o chilie insa-lubrã, ale cãrei geamuri, la primul vânt, aucedat, spãrgându-se. Podeaua era putredã,ceea ce împrãºtia un miros insuportabil deputregai, iar gângãniile îºi fãceau uºor locprin aceasta. Tot din interiorul camerei era ºiaccesul în pivniþã, care provoca o atmosferãinterioarã destul de rece. Pereþii din baie erauvopsiþi în ulei, însã, din cauza igrasiei,aceasta, împreunã cu tencuiala, cãdea de pepereþi fãcându-o impracticabilã.

În urma vizitei mitropolitului Lãzãrescu la

MITROPOLITUL VASILE LÃZÃRESCU ªI SECURITATEAMITROPOLITUL VASILE LÃZÃRESCU ªI SECURITATEA(urmare din numãrul precedent)

Biserica din parohia Petnic (Caraº-Seve-rin) în care a slujit preotul Ioan Chendi(1897 - 1924). Biserica a fost cercetatã

de mitropolitul Vasile Lãzãrescu

continuare în pag. 11

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 11

Timiºoara ºi Buziaº, pentru tratament, maimulþi preoþi din cadrul Mitropoliei au început ocampanie pentru a-l reabilita.

În luna februarie 1962, organele de Secu-ritate au fãcut propunerea sã se acþionezeprin Departamentul Cultelor ca Lãzãrescu sãfie repus în discuþia Sinodului, pentru cateri-sirea lui ºi îndepãrtarea definitivã din cler, iardupã aceea sã fie reþinut ºi anchetat, alãturide ceilalþi arestaþi din cadrul Mitropoliei Ba-natului.

Pânã în luna septembrie 1962, mitropolitulLãzãrescu a fost urmãrit informativ, prin do-sar individual, la început de cãtre DirecþiaRegionalã M. A. I. Banat, care, prin mate-rialele obþinute a reuºit a lua unele mãsuriasupra lui (destituirea ºi funcþia de mitropolit),apoi, o perioadã de timp, a fost lucrat de Re-giunea Braºov, când s-a gãsit la mãnãstirea„Sâmbãta de Sus”, iar în luna decembrie1963 dosarul a fost înaintat la SecuritateaBucureºti.

Având in vedere „antecedentele” din acti-vitatea sa, mai ales în ceea ce privea atitu-dinea sa faþã de „regimul de democraþie po-pularã”, cât ºi pentru a se urmãri cum se com-portã în urma mãsurilor luate de organele deSecuritate, urmãrirea informativã a lui s-aaxat pe stabilirea urmãtoarelor probleme:cunoaºterea atitudinilor faþã de regimul dinþarã, activitatea ºi manifestãrile concrete ºistabilirea persoanelor cu care întreþinelegãturi ºi verificarea acelor persoane.

Aici a fost supravegheat de cãtre Secu-ritate prin agenþii: „Dobrogeanu”, „Floricã”,„Gavrilã”, „Gh. Andrei”, „Rãzvan”, „GrigorescuMarin”, „Vasile”, „Victor”, „Cãlãfãþeanu” ºi„Cireº”. Aceºtia au primit indicaþii clare pentrua se centra pe respectarea urmãtoarelor o-biective: urmãrirea atitudinilor curente faþã deregim, activitatea ºi manifestãrile lui concrete;stabilirea persoanelor care þin legãturi cu el;interceptarea corespondenþei obiectivuluipentru a se putea identifica relaþiile, precum ºiaspecte privind legãturile lui; pe mãsurã ce sevor stabili unele elemente ca legãturi ale luise va trece la verificarea lor ºi încadrareainformativã; se va face adresã la direcþia Re-gionalã M. A. I. Banat ºi Braºov pentru a seraporta despre materialele care, eventual, seobþin ºi din care sã rezulte legãturile luiLãzãrescu cu alte persoane.

Agenþii au fost dirijaþi sã-l contacteze înmod direct pe Lãzãrescu, în vederea întoc-mirii unor note cu privire la activitatea sa. Deexemplu, agentului „Dobrogeanu” i-a fostindicat sã viziteze mai des mãnãstireaCernica, folosindu-se de cunoºtinþele pe carele avea acolo, pentru a-l contacta pe Lãzã-rescu. Pentru început, i s-a recomandat sãdiscute anumite lucruri, pentru a crea premisaunei apropieri (urma sã lase impresia cã îlstimeazã pe mitropolit, este atent cu el, seintereseazã de situaþia lui pentru a-l ajutaetc). Pe mãsurã ce agentul se va fi apropiatde mitropolit, avea sã fie dirijat în discutarea

altor probleme, mai importante.Agentul Floricã, prin natura funcþiei sale

putând vizita în interes de serviciu mãnãstireaCernica, trebuia sã se intereseze, prin inter-mediul cãlugãrilor, despre activitatea ºi atitu-dinile mitropolitului, fãrã însã a lãsa impresiacã se intereseazã mai mult decât are datoriasã cunoascã pe linie de serviciu. In acelaºitimp însã, ca „atenþie” ºi „stimã” pentru Lãzã-

rescu, trebuia sã-l viziteze ºi sã-ºi ofere uneleservicii, ca astfel sã creeze prilejuri mai priel-nice pentru a discuta cu el. Prin acest agent,având mai multe posibilitãþi, Securitateaconta a obþine cât mai multe date desprepersoanele care îl vizitau pe mitropolitulLãzãrescu.

Agentul Gavrilã, deºi nu avea posibilitãþidirecte, dar aflându-se în relaþii foarte apro-piate cu cãlugãrul Efrem, a fost instruit sã dis-cute cu acesta ºi despre Lãzãrescu.

Concomitent cu dirijarea acestor agenþi, s-a cãutat a se stabili ºi alþi agenþi cu posibilitãþide a-l contacta pe Lãzãrescu, astfel sã sepoatã asigura obþinerea unor date pe maimulte linii informative.

S-a studiat posibilitatea recrutãrii unuiagent chiar din cadrul mãnãstirii, unde, pânãla acea datã, Securitatea nu dispunea de niciunul. În acest scop, Securitatea dorea sãracoleze cel puþin trei elemente, pentru aputea asigura o informare „corespunzãtoare”.

Tot ca mãsurã de informare ºi suprave-ghere a fost prevãzutã ºi interceptarea cores-pondenþei mitropolitului, pentru a putea stabiliunele relaþii, precum ºi aspecte privind legã-turile lui. Pe mãsurã ce se identificau uneleelemente ca legãturi ale lui, s-a trecut laverificarea lor ºi încadrarea informativã, înfuncþie de posibilitate ºi importanþa ce oprezintã ca legãturã.

De asemenea s-a fãcut adresã la DirecþiaRegionalã M. A. I. Banat ºi Braºov, pentru araporta despre materialele pe care eventualle obþin ºi din care sã rezulte legãturile luiLãzãrescu cu anumite persoane. Aceasta,întrucât se cunoºtea cã, în timpul cât mitro-politul a fost în raza de activitate a acestororgane, au fost semnalate mai multe legãturi,presupunând cã aceste legãturi se menþineauºi în acea perioadã.

În luna aprilie 1965, mitropolitul Lãzãrescua depus o cerere la Sinod, prin care cereareabilitarea lui moralã ºi profesionalã, moti-vând, pe parcursul a 20 de pagini, cã nu este

vinovat, deoarece Tribunalul din Timiºoaradecisese cã sumele cheltuite ºi gãsite cu ne-reguli de cãtre organele anchetatoare, au fostgestionate în folosul ºi pentru nevoileMitropoliei.

În aceastã situaþie, Sinodul a constituit ocomisie formatã din tehnicieni ai Patriarhiei.Din partea Departamentului Cultelor a fostnumit G. Georgescu ca observator. În urmareexaminãrii dosarelor, comisia a ajuns laconcluzia cã fostul mitropolit a încasat în modabuziv suma de 3 000 000 de lei, pe bazã dechitanþe semnate personal. S-a tras concluziacã fostul mitropolit rãmâne cu sentinþa datã,deoarece se face vinovat de fraudareasumelor arãtate mai sus, rezultate din vânza-rea de calendare, tipãrite peste tirajul aprobatde Departamentul Cultelor, ºi din vânzareade lumânãri.

În ºedinþa Sinodului din 20 aprilie 1965,patriarhul lustinian a încercat reabilitarea luiLãzãrescu, punând în discuþie cazul lui, nudin punct de vedre contabil, ci din punct devedere canonic. în acest scop, a numit ocomisie sub preºedinþia inspectorului ZahariaMântulescu, ca sã urgenteze întocmireareferatului asupra acestui caz. Din aceastãcomisie au mai fãcut parte contabilii N. Bãr-bulescu, N. Diaconu ºi avocatul Mircea Live-zeanu. N. Bãrbulescu încerca sã se sustragãde la întocmirea referatului, deoarece îlsusþinea pe Lãzãrescu.

Cu toate strãdaniile lui Iustinian de a-lpune în libertate, verdictul dat a fost acelaºica ºi în 1961, acest lucru datorându-se nufaptului cã nu putea fi reabilitat, ci intenþieiSecuritãþii de a-l menþine captiv, cerând ex-pres sã nu i se dea curs favorabil.

Din apãrarea destul de argumentatã, de-pusã de Lãzãrescu pe masa Sinodului înaprilie 1965, reiese destul de clar cã acuza-þiile dezbãtute de Sinod în ºedinþa sa din 18noiembrie 1961, considerate juste, în bazacãrora s-a dat sentinþa de îndepãrtare a luidin scaun, „pentru grave abateri gestionare”,nu au fost unele ºi aceleaºi cu cele de care s-a ocupat Tribunalul din Timiºoara, ele fiinddoar un pretext, întrucât cei care au complo-tat împotriva lui nu au fost mulþumiþi de rezul-tatul reviziei ºi de procesul-verbal încheiat.

Aºa cum am mai subliniat ºi în alte pãrþi,Lãzãrescu a fost atât victima regimuluicomunist, cãruia nu a dorit sã i se confor-meze, dar ºi a unor intrigi fabricate de indivizipe care personal i-a ajutat în trecut, ºi care nuau întârziat prin a-l ataca vehement.

Vasile Lãzãrescu intenþiona ca, dupã dis-cutarea memoriului sãu de cãtre Sinod, sãcearã o locuinþã în Bucureºti, pentru a-ºiputea îngriji de sãnãtate, anexând la cererecertificatul medical emis de medicul TantinelIliescu din Bucureºti. Nu dorea, deci, reîntoar-cerea în scaunul mitropolitan de la Timiºoara,ci doar eliberarea sa. Mitropolitul motiva cãjustiþia nu l-a condamnat pe el, iar pecolaboratorii sãi i-a achitat. Cererea a rãmas

Monumentul religios din Petnic, ridicatde preotul Ioan Chendi, în anul 1903, în

memoria preotesei Iustina Chendi

urmare din pag. 10

continuare în pag. 12

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã12

fãrã rãspuns, fiind consideratã ca soluþionatã,iar rãspunsul l-a primit în ºedinþa Sinoduluidin 18 decembrie 1961.

La Cernica, mitropolitul Lãzãrescu nu co-munica cu cei din mãnãstire, foarte rar mer-gând în Bucureºti la medic, atunci când i se

permitea acest lucru. Aici nu era vizitat denimeni, rar venind la el o nepoatã din Bucu-reºti, Ecaterina Lãzãrescu, care era avocatãaici, ºi nepotul Nicolae Lãzãrescu din Timi-ºoara, cu care mai vorbea la telefon din cândîn când. în mãnãstire era apropiat de mitro-politul Efrem, tot pensionat, plimbându-se demulte ori alãturi de acesta ºi de mitropolitul TitSimedrea.

Simþindu-se destul de slãbit din cauzabolii provocate de acþiunile de „compromitere”a persoanei sale de cãtre Securitate ºi de„slujitorii”ei, mitropolitul Lãzãrescu ºi-aîntocmit, la 27 decembrie 1963, testamentul,prin care lãsa întrega sa avere familiei sale,cât ºi Mitropoliei Banatului. Astfel familieisale, mai precis fratelui sãu, Arcadie Lãzãres-cu, ºi nepoþilor Nicolae ºi Ecaterina Lãzã-rescu le reveneau întreaga avere mobilã ºimanuscrisele celor douã traduceri din filosofiigermani. Mitropoliei îi revenea întreaga sabibliotecã, compusã din opere teologice,filosofice, pedagogice ºi literare, româneºti,germane, ruseºti, ungureºti ºi franþuzeºti.

Ultima sa dorinþã testamentarã era carãmãºiþele sale pãmânteºti, aºezate încoºciugul metalic, care se gãsea la subsolulCatedralei mitropolitane din Timiºoara ºi careva fi dus la Cernica de nepotul sãu NicolaeLãzãrescu, de îndatã ce va fi înºtiinþat demoartea sa, sã fie depuse în cripta dindreapta intrãrii de la subsolul Catedralei,acolo unde el amenajase necropola mitro-poliþilor Banatului.

Aceastã dorinþã mitropolitul Lãzãrescu ºi-a manifestat-o ºi înaintea succesorului sãu, amitropolitului Nicolae Corneanu, în ziua de 10septembrie 1962, care i-a promis cã varespecta aceastã ultimã dorinþã a sa. Datoritãconjuncturii politice a momentului ºi a faptuluicã Lãzãrescu a fost socotit un adversar alregimului, acest lucru nu a fost posibil decâtdupã anul 1989.

Lãzãrescu ºi-a exprimat aceastã doleanþãa sa ºi în faþa patriarhului Iustinian, rugându-l sã intervinã în cazul în care nu se va duce laîndeplinire aceastã ultimã dorinþã. Mitropolitulîºi manifesta aceastã dorinþã, pe consideren-tul cã el militase pentru reînfiinþarea episco-piei Timiºoarei, a arhiepiscopiei, iar în celedin urmã a Mitropoliei Banatului, terminase ºi

împodobise catedrala mitropolitanã, care adevenit, prin îndrumãrile sale directe, unadintre cele mai alese monumente arhitecto-nice din þara noastrã. În urma decesului mi-tropolitului Lãzãrescu ºi conform aºteptãrilor,bunurile sale nu au fost retrocedate, aºa cummitropolitul îºi exprimase dorinþa în tes-tament, la care adãugase un inventar alobiectelor personale.

Refuzului de a se elibera lucrurile moºte-nite i se da o interpretare juridicã, prin care seconcluziona cã moºtenitorii pentru a beneficiade o interpretare a textelor prevãzute de art.14 punctul 1 ºi 2 din procedura civilã, dena-tureazã textul acþiunii formulate. În conse-cinþã nu primiserã toate obiectele care fãceauobiectul testamentului.

Mitropolitul Lãzãrescu, încã în timpul vieþii,prin repetate cereri a solicitat ca aceste bu-nuri sã-i fie eliberate, însã „analizându-se” si-tuaþia, s-a hotãrât cã nu se pot elibera bunu-rile pânã când nu se va face dovada, cu actelegale, cã ele constituie proprietate perso-nalã. Totuºi, dupã nenumãrate cereri ale mi-tropolitului Lãzãrescu, i-au fost eliberate câ-teva obiecte ce constituiau, prin destinaþia lor,obiecte de uz personal, eliberate prin inven-tarele întocmite de comisia de inventariere, la20 ianuarie 1962. Obiectele eliberate cu a-ceastã ocazie au fost: cãmãºi, lenjerie de pat,feþe de masã ºi alimente. I-au fost eliberateatunci când Lãzãrescu pleca la mãnãstire.

Unicul obiect de preþ, eliberat cu aceastãocazie, a fost un ceas de aur, marcaSchaffhausen, care era pãstrat în casa defier. în acest interval s-au mai eliberat, prindiferite inventare, ºi alte obiecte, destinateamenajãrii unei camere la mãnãstirea undefusese dus mitropolitul. Restul obiectelormenþionate în testament a rãmas în posesiacentrului eparhial, ulterior fiind trecute îninventarul Mitropoliei, printr-o hotãrâre aConsiliului eparhial.

Din 1966, Lãzãrescu va ieºi de sub urmã-rirea Securitãþii, dosarul sãu era închis,deoarece nu mai prezenta „un pericol” pentruregim, întrucât boala îl doborâse la pat.

La 21 februarie 1969 se va stinge suspectdin viaþã la mãnãstirea Cernica, în singurã-tatea chiliei sale, nefiind exclus faptul caSecuritatea sã fi intervenit la agravarea boliiºi determinarea decesului, aºa cum o fãcuseºi în cazul episcopului Andrei Magieru de laArad, fiind transportat ºi înmormântat în crip-ta familiei din localitatea natalã, deºi, în tes-tament, specificase ca ultimã dorinþã înhu-marea sa în criptele special amenajate de elpentru înmormântarea mitropoliþilor Bana-tului, la subsolul Catedralei. Acest lucru nu afost posibil pânã dupã 1989, când, dininiþiativa actualului mitropolit al Banatului ºisuccesor al sãu, Nicolae Corneanu, a fostreînhumat acolo unde îºi dorise, fãcându-seastfel un act de mare justeþe ºi repararemoralã pentru mitropolitul Vasile Lãzãrescu.

SFÂRªITProf. doctor PETRICÃ ZAMELA

IIII ZZZZBBBBÂÂÂÂNNNNDDDDAAAA PPPPAAAARRRRÞÞÞÞ IIIIAAAALLLLÃÃÃÃ AAAAOOOORRRRTTTTOOOODDDDOOOOXXXXIIII EEEE IIII RRRROOOOMMMMÂÂÂÂNNNNEEEE ÎÎÎÎNNNN SSSSEEEERRRRBBBBIIIIAAAA

Episcopia Ortodoxã Românã a DacieiFelix de la Vârºeþ a fost recunoscutã deautoritãþile sârbe, însã românii dinCrainaTimocuiui încã nu beneficiazã dedrepturi bisericeºti

Preasfinþitul Episcop Daniil de la Vârºeta fost invitat, recent, la reºedinþa PatriarhieiOrtodoxe Sârbe (BOS) de la Belgrad. Gestul,asumat atât de conducerea BOS, cât ºi deMinisterul Culturii din Serbia, a avut cascop înmânarea, de manierã oficialã, a actu-lui de înregistrare ºi recunoaºtere a Episco-piei Ortodoxe Române a Daciei Felix de laVârºeþ - pentru românii din Banatul Sârbesc* conform înþelegerii din 2006, dintre celedouã delegaþii patriarhale de dialog românãºi sârbã. Aºa cum preciza consilierul cul-tural de la Mitropolia Banatului, pr. ZahariaPereº, care l-a parafrazat pe PS Daniil: “Da-cã acest lucru constituie o mare împlinire ºirealizare pentru preoþii ºi credincioºii orto-docºi români din Banatul Sârbesc, nu

acelaºi lucru se poate spune despre româniiortodocºi din sudul Dunãrii, din Valea Ti-mocului, de zece ori mai numeroºi decât ceidin aria menþionatã. în acest fel, ei rãmân înafara unei jurisdicþii bisericeºti ortodoxe ro-mâne, recunoscute oficial atât de Bisericasârbã, cât ºi de statul sârb, pe teritoriul Re-publicii Serbia”. În legãturã cu acest aspect,Preasfinþitul Episcop Daniil a pledat vremede douã ore pentru recunoaºterea ºi acorda-rea drepturilor minime bisericeºti ºi pentruromânii din Craina Timocului, pentru caretrebuie continuat dialogul dintre cele douãpatriarhii.

LÃCRÃMIOARA URSA(Dupã “Renaºterea bãnãþeanã”)

Placa in memoriam Ioan Chendi, pusãla Casa parohialã din Petnic de N.D.P.

urmare din pag. 11

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 13

CCCC hhhh iiii tttt aaaa ºººº iiii VVVV aaaa ssss iiii llll eeee CCCC oooo rrrr cccc eeee ssss cccc uuuu îîîî nnnn ssss ãããã rrrr bbbb ãããã tttt oooo aaaa rrrr eeee10 mai 2009. În casa impozantã

a lui Vasile Corcescu, din ValeaBolvaºniþa (Caraº-Severin), e mirosde sãrbãtoare, de sarmale ºicozonac, de rãchie bãtrânã, cugust de sâmbure spart. În aerplutesc aburi calzi, îmbietori, desupã de gãinã grasã.

Mese întinse, puse cap la cap.De jur-împrejur, lume în straie desãrbãtoare, bãrbaþi ºi femei bãtrâ-ne cu nini albi în pãr ºi sprâncene.În aceastã lume, cu riduri pe faþã ºimâini muncite, bãtãtorite de sapãºi coasã este ºi fratele Ion, fratelelui Vasile, sãrbãtoritul. Lipseºte so-ra Mariuþa, dada Mariuþa, e supãra-tã pe Vasile pentru un pãmânt, pecare Vasile l-a dãruit unei nepoate.

În capul mesei, Vasile, într-uncãrucior pe rotile. Alãturi de el, cucapul lipit de umãrul sãu, ea, Chita,

cu care aniverseazã astãzicincizeci de ani de cãsnicie.

Îi privesc pe cei doi, pe Vasile ºiChita, îi privesc cu luare-aminte ºiîncerc ºi reuºesc sã îndepãrtezvãlul celor cincizeci de primãveri ºitoamne de pe chipul lor.

Ei, Vasile Corcescu, fecior deoameni înstãriþi, nu împlinise 18ani, ea, Chita, floare între flori, nuîmplinise 15 ani, fatã de oamenicare au trãit în cinste ºi omenie,nepoata lui moº Blidaru-Burtã,trâmbiþaº ºi ºef de fanfarã, aºadaramândoi erau încã niºte copii cândau fãcut nuntã în oborul casei, „laroºu”, împrejmuitã cu tarabã, casã

dãruitã de pãrinþii mi