Vestea dumneavoastrÃ 1 Personalitãþi ale Mehadiei · încetat din viaþã la data de 18...

Printre personalitãþile care s-au ridicatdin mijlocul locuitorilor aºezãrii de lapoalele Strãjoþului un loc aparte îl au celecare au îmbrãþiºat cariera militarã, careprin activitatea lor au ajuns sã se situezeîn elita profesiei.

Vom încerca, în continuare, sã vã pre-zentãm pe cei care, prin gradul ºi funcþiape care au avut-o, au rãmas figuri emble-matice, nu numai pentru armatã, ci ºipentru viaþa socialã, politicã ºi culturalã aBanatului ºi nu numai.

Locotenentul-mareºal LADISLAUCENA.

Vlãduþ Cena, cunoscut în armataimperialã sub numele de Ladislau Cena,s-a nãscut în Mehadia pe 18 septembrie1843, ca fiu al sublocotenentului NicolaeCena din Regimentul 13, ºi al Elisavetei.Dupã terminarea claselor primare laMehadia a fost înscris la ªcoala Militarãdin Marisch Weisehirchen, iar dupã absol-virea acesteia ºi-a continuat studiile laAcademia din Wiener Neustadt ºi laªcoala de Rãzboi din Viena.

Se va remarca în rãzboiul din 1865contra Prusiei ºi în campania din Bosniadin anul 1878. Datorita calitãþilor sale mili-tare, Ladislau Cena a fost decorat cu „Or-dinul Francisc Iosif I” ºi cu „Crucea de Ca-valer al Ordinului Leopold”. A fost aghio-tant al arhiducelui Eugen. Ladislau Cenaare o activitate deosebitã în cadrul Insti-tutului Geologic din Jena ºi, în special, latriangularea geologicã a Bosniei.

Ajuns colonel, comandã Regimentulde artilerie din Linz ºi din Timiºoara, apoi,ca general de brigada, fortãreaþa Premysl.Avansat general de divizie i se încredin-þeazã comanda Corpului de armata dinGaliþia, care era cantonat în Lemberg(I.wow).

Moare pe data de 1 mai 1916 ºi a fostînmormântat la Graz.

Generalul NICOLAE DOMAªNIANUs-a nãscut la 20 octombrie 1858 într-oveche familie grãnicereascã, la Mehadia.Tatãl sãu, Iancu, era originar din Petnic,iar mama, Ana, provenea dintr-o familiedin Globurãu. Tatãl avea gradul de capo-ral în Compania a V-a din Mehadia a Re-gimentului Confiniar româno-balcanic.

Tânãrul Nicolae Domãºnian(u) afrecventat ºcoala elementarã din Orºova,apoi o ºcoalã realã militarã inferioarã dinEisenstadt ºi ªcoala realã militarã supe-rioarã din Biserica Albã pe care o va

absolvi cu epitetul de „eminent”. Cu aju-torul generalului Traian Doda este primitla Academia Militarã din Wiener Neustadtpe care o va absolvi ca ºef de promoþie.

Ca tânãr ofiþer, a fost repartizat, la do-

rinþa lui, în Regimentul 43 Grãniceri dinCaransebeº. Avansat locotenent este tri-mis la ªcoala de Rãzboi din Viena pe ca-re a absolvit-o pe primul loc. Este avansatîn mod excepþional la gradul de cãpitan ºitrecut în cadrul Statului Major al Armateiimperiale. I se prevesteºte o carierãexcepþionalã, ajungând mâna dreaptã aministrului de Rãzboi Krabotin ºi se an-ticipa cã va deveni chiar urmaºul acestuia.

În timpul Primului Rãzboi Mondial aînceput ca ofiþer de Stat Major al Armatei„Principele Eugen de Savoia”. Devenitgeneral de brigadã pe frontul din Isonza(Italia), iar apoi ªef al Statului Maior alArmatei a 10-a a fost pe frontul tirolez,fiind rãsplãtit cu cea mai înaltã distincþie.

În 1917 este avansat general. DupãMarea Unire de la 1913, generalul sepune la dispoziþia Consiliului Dirigent dela Sibiu, condus de Iuliu Maniu. I se încre-dinþeazã misiunea de a proceda la orga-nizarea armatei naþionale de Ardeal ºiBanat. În aceastã calitate a organizatpatru divizii româneºti, precum ºi jandar-meria din Banat ºi Transilvania. Când ar-mata românã a intrat în Ardeal, generalulDomãºnianu era ºef al Statului Major alarmatei din noile provincii. Refuzã propu-nerea generalului Cristescu, ªef al Mare-lui Stat Major al Armatei Române de aavea funcþia de Subºef al Marelui StatMajor al Armatei Române, preferând sãrãmânã în Ardeal, trecând la comandaDiviziei a 19-a de la Timiºoara.

Dupã demisia din armata, 1919, va fi

ales preºedinte al Comunitãþii de Averedin Caransebeº.

În anul 1929 (februarie – 23 decem-brie) a fost ales primar al MunicipiuluiTimiºoara. În aceasta calitate a avut oseamã de realizãri de interes obºtesc:mutarea liniei ferate Timiºoara –Buziaºce traversa oraºul, terminarea lucrãrilorclãdirii „Capitol” destinatã iniþial „Filarmo-nicii”, susþinerea înfiinþãrii Episcopiei, de-venitã ulterior Mitropolie ºi construireaCatedralei. Pentru activitatea sa ca pri-mar, la data de 30 noiembrie 1930 i s-aconferit titlul de Cetãþean de Onoare alTimiºoarei (a finanþat publicarea revistei“Analele Banatului” ºi ridicarea StatuiiUNGUREANU - nota N.D.P.).

Prin Înalt Decret Regal cu nr. 1142/14din 3 aprilie 1931, Regele Carol al II-lea i-a conferit generalului Domãºnianu „Ordi-nul Ferdinand I în grad de comandor”.

Generalul Gheorghe Domãºnianu aîncetat din viaþã la data de 18 septembrie1940, fiind înmormântat în Cimitirul de pestrada Cosminului din Timiºoara.

Printre bãrbaþii nãscuþi în Mehadia,care au îmbrãþiºat cariera militarã, ofigurã emblematicã rãmâne generalulNICOLAE CENA.

S-a nãscut la 21 noiembrie 1844 înMehadia. Tatãl sãu, locotenentul de grã-niceri Nistor Cena provenea dintr-o vechefamilie din Macedonia româneascã venitãpe la începutul secolului al XVII-lea. Aurmat ªcoalã Militarã Grãnicereascã dinCaransebeº ºi ªcoala Specialã dePionieri de la Tuln. În 1863 a devenitsublocotenent în Regimentul 64 InfanterieRomânesc. Se remarcã în timpul rãz-boiului din 1865 împotriva Prusiei, luândparte la celebra bãtãlie de la Koniggratz.Cu gradul de locotenent, între anii 1874-1879, a fost profesor la Liceul Militar dinTimiºoara. În 1881 este trimis la Viena ºide aici în Bosnia. Remarcându-se ca mili-tar de excepþie este avansat la gradul demaior. Între anii 1881-1885 este coman-dant al Liceului Militar din Konigsfeld, iarîn 1887 este comandant al Curtii arhidu-celui Sedolf de Luxemburg. Datoritã însu-ºirilor sale i se încredinþeazã misiunea deorganizare a liceelor militare din Marburgºi Komenitz. Foarte mulþumit de rezulta-tele sale, împãratul Franz Iosif a dispus a-vansarea pe loc, iar, dupã doi ani, înain-tarea la gradul de colonel ºi investit co-

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 1

Personalitãþi ale MehadieiPersonalitãþi ale Mehadiei

General Nicolae Domãºneanu

continuare în pagina 2

mandant al Regimentului 74 din Galiþia.Este avansat la gradul de general-maiorîn 1903. În anul 1904 suferã un accidentde cãlãrie ºi este nevoit sã se pensio-neze! Va fi pensionat foarte greu, cu gra-dul de general de divizie. Se retrage laMehadia, satul natal. Aici întreþine o vieactivitate culturalã. Este membru activ întoate societãþile culturale româneºti dinacele timpuri, în cadrul cãrora a militat ac-tiv pentru desãvârºirea unitãþii naþionale.Generalul susþine preocupãrile unor so-cietãþi ºi asociaþii: ASTRA, „Societateapentru un fond de teatru român”, „Socie-tatea Ortodoxã a Femeilor Române”. Esteîntemeietorul „Casinei Culturale” din Me-hadia. A susþinut mereu activitatea ºco-larã, prin împãrþirea de cãrþi cu caracteristoric elevilor, urmãrind sã trezeascã însufletul acestora sentimentul conºtiinþeinaþionale. A contribuit cu sume de bani lacumpãrarea de cãrþi pentru bibliotecaparohialã.

Un interes deosebit a manifestat pen-tru activitatea arheologicã. A fãcut sãpã-turi pe locul numit „Zidina” unde fusesecastrul roman Ad Mediam, unde a desco-perit o serie de monede, documente reli-gioase, profane, inscripþii, statui pe carele-a adunat într-un muzeu. De asemenea,a construit macheta castrului roman AdMediam.

Prin comunicarea ºtiinþificã prezen-tatã la Academia de ªtiinþe din Viena, la17 mai 1911, rezultatele cercetãrilor salel-au fãcut cunoscut în lumea oamenilor deºtiinþã ºi de culturã. (Comunicarea a fosttradusã din limba germanã în româneºtede profesorul Constantin Juan-Pietroi dinOrºova ºi tipãritã de N.D.P.). La Mehadia,primeºte vizite din partea unor însemnaþioameni de culturã ºi de ºtiinþã: DimitrieOnciul, Vasile Pârvan, episcopul MironCristea, apoi este vizitat de prim-ministrulgeneralul Averescu, de Andrei Bârseanu,preºedintele ASTRA de la Sibiu.

A fondat muzeul din Bãile Herculane,cãruia i-a donat descoperirile sale decastrul roman, iar vasta sa bibliotecã adonat-o Liceului „Traian Doda” dinCaransebeº.

Datoritã convingerilor sale naþionale ºisuspectat cã întreþine legãturi cu ofiþeridin armata românã, pe 26 iulie 1914 estearestat, împreunã cu Corioian Buracu, decãtre jandarmii unguri ºi închis la Caran-sebeº. Cancelaria de la Budapesta îlacuzã ca spion ºi agitator în favoarea Ro-mâniei. La data de 24 august 1914 este

scos din închisoare ºi i se forþeazã domi-ciliu forþat la Viena. În eliberare un rol im-portant l-a avut generalul GheorgheDomãºnianu, pe vremea aceea având ofuncþie importantã în Ministerul de Rãz-boi. La Viena va cerceta arhiva Ministe-rului de Rãzboi ºi va face numeroase

copii de pe hãrþile privitoare la lupteledesfãºurate în teritoriul graniþei ºi alMehadiei.

Se va întoarce din exil în primãvaraanului 1917. Avea 73 de ani ºi a aºteptatcu emoþie evenimentele care se petre-ceau legate de viitorul românilor dinImperiu.

Dupã prãbuºirea Imperiului Austro-Ungar, în Ardeal ºi în Banat se formeazã,în decembrie 1918, Comitetul NaþionalRomân. Nicolae Cena este ales preºedin-te al Comitetului din districtul Mehadia.Este numit director al staþiunii Bãile Her-culane, fiind primul director de substãpânirea româneascã. Generalului i s-aoferit un loc de deputat în primul Parla-ment al României Mari.

Prin Decretul nr.45471 din 2 decem-brie 1921 este decorat de cãtre regeleFerdinand cu „Coroana României” în gradde mare ofiþer ºi încadrat în rândul gene-ralilor de divizie.

A decedat la 12 (14) martie 1922 ºi afost înmormântat în Cimitirul Ortodox dinMehadia.

PROF. GRUIA CINGHIÞÃBibliografieBacilã, Ion, „Monografia Mehadiei”, Editura

“Marineasa”, Timiºoara, 1977av. Jurchescu, Ian Gheorghe, „Generalul

Gheorghe Domãºnian (Domãºnianu), în „Meha-dia – vatrã istoricã milenarã” Editura „Gordian”,2007.

Petniceanu, N. D., „Medalion Nicolae Cena”,în „Mehadia – vatrã istoricã milenarã”, Editura„Gordian”, 2007.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2urmare din pagina 1

General Nicolae Cena

Primãria comunei Mehadia (Caraº-Severin) ºi Societatea literar-

artisticã „Sorin Titel” din BanatNr. 01 din 06.01.2011

CÃTRECÃTREACADEMIA ROMÂNÃACADEMIA ROMÂNÃ

- CALEA VICTORIEI 125 -- CALEA VICTORIEI 125 -DOMNULEDOMNULE

ACADEMICIAN IONELACADEMICIAN IONELHAIDUC – PREªEDINTEHAIDUC – PREªEDINTE

- BUCUREªTI - BUCUREªTI --DOMNULE PREªEDINTE!

Rugãm primiþi din partea noastrãurãrile de bine, acum la început de NoulAn – 2011.

Revenim la propunerea noastrãexprimatã în scris, anii 2007 ºi 2008, cuprivire la Generalul Nicolae Cena faþã decare am fãcut demersuri motivate ca sãfie declarat membru post-mortem alAcademiei Române. Subliniem din nou:Generalul Nicolae Cena, cu obârºia înMehadia (Caraº-Severin), sub dualismaustro-ungar a fost membru corespon-dent al Academiilor de ªtiinþã din Viena ºiBudapesta, graþie sãpãturilor arheologiceºi descoperirilor fãcute la Mehadia,comunã patriarhalã existentã înainte deinvazia romanilor în Dacia preistoricã.Generalul Nicolae Cena a þinut ocomunicare cu aceste descoperiri înplenul Academiei de ªtiinþe din Viena.

Primirea sa ca membru post-mortemar fi un act reparator.

Domnule Preºedinte, adãugãm înplus: la data de 20 iulie 2011, de Sf. Ilie,ruga la Mehadia, osemintele GeneraluluiNicolae Cena vor fi strãmutate dincimitirul ortodox român în avlia B.O.H. dinMehadia, cu ritual creºtin, apoi va avealoc Simpozionul NICOLAE CENA.Sperãm cã pânã la aceastã datã veþi daun verdict.

În semn de preþuire ºi ataºamentspiritual faþã de Dvs. ºi faþã de domnulacademician Pãun Otiman, vã trimitem lafiecare câte o carte poºtalã cu chipulPoetului Naþional, dupã un tablou inedit,acum, în preajma Zilei Culturii Naþionaleºi a Zilei Eminescului – 15 ianuarie 2011.

Cu respectul cuvenit,

PRIMAR PREªEDINTEIANCU PANDURU PROF. N. DANCIU

PETNICEANU


În actualul context european fie-care dintre „statele” ce alcãtuiesc a-ceastã mare Uniune, vine cu specificulsãu. Suntem în faþa unei multitudini detradiþii, de „bogãþii” intelectuale ºi nunumai ºi-n acest caz putem sã nemândrim, ºi trebuie, cã „se nasc ºi lanoi oameni” (parafrazându-l pe MironCostin).

ªi pentru cã am început cu o para-frazã, îmi voi permite una, iertatã fîe-mi îndrãzneala, a marelui Eminescu:„Fiind... copil pãduri cutreieram”...

Copil fiind, îmi însoþeam de multeori tatãl - ing. Silvic ªchiopu Ioan -prin pãdurile ocolului silvic ºi douãerau zonele ce mã fascinau: intrarea înMehadia ºi satul Globurãu. Prima -intrarea în Mehadia mã fascinadatoritã Strãjoþului care pãrea a în-chide calea trãsurii ocolului. Trebuianeapãrat sã spun o poezie ca sã„putem trece” ºi miracolul se pe-trecea vara sau iarna de fiecare datã.

A doua era satul Globurãu la carese ajungea pe drumul vechi, de sus depe ªieragãu. O pantã abruptã, drumgreu pentru ca apoi sã aparã satulînconjurat de dealuri, livezi. ªi pentrucã sunt legat sufleteºte de cele douãzone, m-am gândit a aduce-n faþadumneavoastrã imaginea unui DAS-CÃL! A unui dascãl adevãrat pentrucare ºcoala a fost nu doar meserie ciprofesiune de credinþã. E vorbadespre dascãlul IANCU BÃCILÃ pecare cei din Mehadia îl cunosc bine ºiale cãrui rãdãcini sunt aici în Glo-burãu. (Se pare cã anul 1947 a schim-bat numele satului ce se numea la1584 Globurel sau Globºor - în cel deazi. ªi Doamne, ce frumos erau nume-le vechi). Fiu al lui Ilia Bãcilã (1864 -1940) ºi al Paraschivei Greu Bãcilã(1877 - 1951), nepot al plãieºuluiGheorghe Bãcilã, Iancu e nãscut înanul 1884, noiembrie 1 în Globºor(Globurel, Globurãu). Anii copilãrieisunt petrecuþi în satul natal iar ºcoalaprimarã o va face la Orºova (pânã în1899) plecând apoi la Arad (1900) ºiCaransebeº - unde va urma cursurileªcoalei normale. O absolvã avândcalificarea de învãþãtor în anul 1904

Sã ne întoarcem pentru câtevamomente la origini cãci apostolatulºi-l face tocmai în Banatul de câmpie -satul Icloda, conform ordinuluinr.2951 din 12.09.1904. Cãsãtorit cuElena Þepeneag vor avea trei copii:Cornelia, Elena ºi Ion. Copiii îºi vorpetrece primi ani atât la Icloda cât ºila Mehadia bucurându-se de ocroti-rea pãrinþilor, a bunicilor, bucurându-

se de meleagurile minunate aleMigiei.

Copiii vor îmbrãþiºa ºi ei carieradidacticã: atât Ion cât ºi Elena ºi Cor-nelia devenind dascãli cu dragoste demeserie. ªi ca tradiþia sã se continueºi nepoþii vor îmbrãþiºa cariera didac-ticã. Astfel Cornelia, cãsãtorita Cio-cârlie va avea doi fii - Ion - medic, pro-fesor la Facultatea de Medicinã Milita-

rã Bucureºti ºi Livius - cel ce e cu-noscut ca unul dintre marii critici lite-rari, scriitori, profesor universitar laUniversitatea de Vest Timiºoara (alecãrui fete sunt ºi ele profesoare). Co-rina absolventã a Facultãþii de LitereBucureºti, activeazã câþiva ani caprofesor, apoi îmbrãþiºeazã specia-litatea de jurnalist, astãzi în Bruxellesºi Alexandra de asemeni absolvent alaceleiaºi facultãþi, astãzi cercetãtor alAcademiei Române Bucureºti. ElenaBãcilã - cãsãtorita Novacovici va aveadouã fete Mira ºi Lavinia - ambeleprofesoare de muzicã în Timiºoara,pianiste deosebite. Ionel Bãcilã cu-noscut de toþi ai zonei cãsãtorit cuReta Stãnescu din Câmpina, va devenidascãl, director de ºcoalã în Mehadia.Din cei trei copii (Elena, Ioan ºi Mir-cea) doi vor urma ºi ei calea dãscã-liei, spre fala bunicului. Elena - cãsã-torita Drãghici va termina dupã LiceulPedagogic Arad - Facultatea de Filolo-gie, fiind profesoarã renumitã la Orºo-va iar Ioan va fi asistent la Universita-tea Politehnicã Timiºoara - FacultateaElectrotehnicã - catedra prototipuri.

De la Icloda, Iancu Bãcilã se vaîntoarce în Mehadia (1919). Aici îlaflam ca învãþãtor titular, apoi directorde ºcoalã pânã în 1942. S-a implicat înviata culturalã, spiritualã a comunei, afost cooptat în conducerea BãnciiPopulare Caransebeº. În anul 1922 seva înfiinþa în Mehadia (ord. Ministe-rului Instr. Publice 80.107/1922) pri-ma grãdiniþa în mediul rural din Ro-mânia, dascãlul, director Iancu Bãcilãsusþinând acþiunea patronatã de

„Societatea Naþionala a femeilor ro-mâne ortodoxe”.

Activitatea de director ºi dascãl eremarcatã de asemenea în inspecþiadin 1939, 17 iunie ºi se va stipula înprocesul verbal:“Am gãsit o frumoasãºi interesantã expoziþie de lucrãripractice, organizatã prin grija d-lorînv. Iancu Bãcilã, Dumitru Mazilu ºi d-nei Magdalena Mazilu ºi MelaniaNemoianu”.

Se va implementa de asemenea înedificarea ºi apoi inaugurarea Caseide Cultura „g-ral N. Cerna” în 1922.

În timp ce era director al ºcolii i-aavut ca ºi colegi pe doi dintre copiisãi, pe Cornelia ºi pe Ionel (1925-1930).

Locuitorii Mehadiei (ºi nu numai)cei care i-au fost elevi sau doarconsãteni ºi-l amintesc ºi astãzi, ca unom harnic, drept, aspru cu cei leneºiºi bun gospodar. Nu o datã m-amîntrebat cum oare reuºise sã conducão ºcoalã, o familie ºi o gospodãrie atâtde bine înzestratã! Cum avea timp ºiputere? Suntem, noi cei de azi, neîn-semnaþi faþã de înaintaºii noºtri. Pen-sionar fiind s-a ocupat de gospodãrie,de nepoþii cu care se mândrea, a fostimplicat în viaþa comunei.

Anul 1970 este anul „mariitreceri”, ianuarie, 8. Pe ultimul drum afost petrecut de familie ºi întreg satul,iar la mormântul sãu ºi astãzi foºtielevi, vecini, depun flori ºi aprind olumânare gândind la cel care a fostDASCÃLUL IANCU BÃCILÃ.

Nepotul sãu de fiu ing. Ioan Bãcilã,în anul 2009 a trecut prin satul Iclodaunde l-a gãsit pe ultimul dascãl ce afuncþionat în vechea clãdire a ºcolii, acãrui mamã a fost eleva lui IancuBãcilã. Din pãcate astãzi în sat nu maifuncþioneazã ªcoala generalã, eleviiurmând cursurile în comuna SacoºuTurcesc. Ne-am propus ca în vara a-ceasta, dupã demararea diligenþelornecesare, sã mergem la Icloda ºi sãfacem copii ale documentelor exis-tente, purtând semnãtura lui IancuBãcilã.

Am îndrãznit a evoca figura DAS-CÃLULUI IANCU BÃCILÃ nu doarpentru cã a fost fiul acestor meleaguride poveste ci pentru cã a fost un ade-vãrat dascãl, aºa cum a fost ºi fiul ºinepoata lui. Acolo sus, în lumea liniºtiiacum sunt împreunã ºi sigur ne ve-gheazã pe noi, cei de aici ºi, mai alesvegheazã dascãlii ce le continuaefortul.MEHADIA, PROFESOR,07.01.2011 MIRUNA ªCHIOPU

DASCÃLUL IANCU BÃCILÃDASCÃLUL IANCU BÃCILÃ

Primul din stânga dvs., învãþãtorul IonBãcilã, fiul dascãlului IANCU BÃCILÃ, la

mormântul familiei, în Mehadia, cupãrintele PUIU GROZÃVESCU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

Marele istoric ºi om politic a fost de maimulte ori în Banat, chiar ºi înainte de unireaBanatului cu România. De fiecare data cândvizita Banatul de Sud poposea la Mehadia,participând nu o datã la „jocul” din faþabisericii. La Mehadia locuia în casa parohialãortodoxã. Dacã se citeºte cu atenþie tot ce ascris Nicolae Iorga despre aceste meleaguriputem spune fãrã tãgadã, cã Iorga a fostîndrãgostit de Banat.

În vara-toamna anului 1939, cu câtevaluni înainte de a fi asasinat miºeleºte, la 27noiembrie 1940, de cãtre aceiaºi banda decriminali care l-au ucis ºi pe Magearu,condusã de agentul dovedit NKVD , TraianBoieru, Nicolae Iorga a fãcut un studiu inaceastã patre de þarã.

În urma acestui studiu a scos o carte,printre ultimele cãrþi tipãrite de Iorga,OBSERVAÞII ªI PROBLEME BÃNÃÞENE.Redau câteva citate din aceasta carte:„Constatãrile pe care le-am putut face întimpul câtorva sãptãmâni de petrecere înBanat, ºi problemele pe care caut a le ridicavor trebui ºi ele sã fie reexaminate pe bazaunei cunoºtinþe mai largi a izvoarelor.Cercetarea de care vorbesc ar trebui sã sefacã metodic, de oameni modeºti ºimuncitori, pe care sã nu-i dezgustenecontenita întoarcere a foilor în registre sauorbecãirea obositoare în acte separate, undeutilul ºi superfluul se amestecã în fiecaremoment” (citat închis).

Iorga sugereazã sursa cea mai valoroasãîn a studia trecutul istoric: „Un alt mijloc deinformaþie care nu a fost aproape de locîntrebuinþat este acela al protocoalelor, pecare foarte multe biserici le pãstreazã într-undulap anume. Protocoalele nu am avut vremesã le vãd, mã mulþumesc sã spun cã ele segãsesc în cea mai bunã stare la MoldovaRomâneascã, la Peciniºca, în toate bisericilemai mari ºi chiar în unele din cele mici, pelinia care duce de la Mehadia la Caransebeº.însemnãrile din biserici, de multe oriadevãrate pagini de cronicã. Le-am ales nufãrã ostenealã, umblând din bisericã înbisericã” (citat închis).

Nu se sfieºte a critica alterarea portuluipopular: „Stând atâta vreme în mijloculacestor oameni aºa de interesanþi cu toatãstricarea parþialã a portului, deasupracãmeºii întinzându-se, în locul catrintei,frumos lucrate dupã tradiþie, bucata de stofa

vulgarã luatã de la prãvãlie” (citat închis).La Globu Rãu, Iorga menþioneazã câteva

însemnãri fãcute pe cãrþi bisericeºti, cum ar fipe un Triod:

- Acestu Triodu s-au cumpãrat în luna lui

Octom. 26 la anul 798 de cãprariu Nicolaªuvãgãu ºi epitropu Lazãr Vãlsanu ºi cu toatãcheltuiala Globalilor de la învãþãtorul IonMarga, cu bani gata, 22 fl., 30 cr., ºi cu alnostru ajutor spre lesnire. Gheorghe Vlãdu-ceanu, paroh Plugovan, Octombrie 26 798".

O menþiune interesantã este despre LazãrSuþescu, îngropat „înaintea bisericii, în faþaaltarului”. Lângã el, Ludvih, dupã datina„cãtãneascã, soldaticã, prin darea cea de 3ori cu foc la groapã, aici s-au îngropat, ºipreotul lui cel catolicesc slujindu-i trupul celmort, însã ºi preoþii cei pravoslavnici cu toatãcompania am fost la aceastã jalnicãpetrecere”. Fusese îngropat, dintre militariistrãini ai companiei, altul mai vechi,cãpitanul Paºcovici, „ºi hontoloanele lui s-austropit cu isop prin preoþi”.

La Globu Rãu, Iorga a fãcut ºi multefotografii (din cele relatate de cãtre parohulMehadiei Ion Urechiatu, care l-a însoþit peistoric în aceastã perioada). În carte apare osingurã fotografie din Globu Rãu.

GLOBU RÃU, 15 IANUARIE 2011ION IONESCU BLOJU

VIZITA LUI NICOLAE IORGA ÎN BANATUL DE SUD- 1939

Zulea Iorga, mama lui N. Iorga (colecþiafamiliei). Foto comunicatã de N. Iosub

Staþiunea Bãile Herculane a avut numeroºioaspeþi distinºi de-a lungul celor peste douãveacuri de existenþã. Bãile miraculoase aleacestei staþiuni se numeau înainte de cucerireaaustriacã „Bãile Mehadiei”. Ulterior, numelestaþiunii a fost schimbat în Bãile Herculane.Vestea calitãþilor tãmãduitoare ale acestor ape

a ajuns în toate colturile tarii ºi chiar pestehotare. Printre numeroºii scriitori români careau cãutat tãmãduire pe aceste meleaguri senumãra ºi poetul George Coºbuc.

Vizita poetului Coºbuc la Herculane areloc în jural anului 1903 dupã cum rezultã dindatarea poeziei „Prin Mehadia” scrisã cu

aceastã ocazie.Cãlãtorind spre Herculane într-o searã

foarte rãcoroasã de toamnã („porumburilecoapte” / „prin rãcoarea-mult-a nopþii”), subun cer înstelat, însoþit numai de calul sãu,poetul este cuprins de un sentiment de singu-

Prin Mehadiade G. Coºbuc

ªi era un vuiet jalnic prin porumburile coapte. Carul-mare scoborâse jos de tot spre

miazãnoapte ªi-i pãreau pe deal înfipte roþile de dinapoi; Lira ne-nsoþea la dreapta, iar Antares dupã noi.

Prin rãcoarea mult-a nopþii îmi vedeam suflarea gurii Eu mergeam pe strâmta cale de sub marginea

pãdurii Obosit ºi de mânie ºi de drum îndelungat. Uneori izbea copita calului descãlecat Pietrele-ngrozind tãcerea câtã mã-nsoþea pe cale. Noaptea neagrã tot mai negru vãl punea pe

neagra vale Vântul zbuciuma frunziºul ºi prin stânci la

cotituri, Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri.

ªi urcam, urcam poteca. Parcã m-aº fi dus spre moarte,

Singur, închizându-mi ochii, ca-ntâmplarea sã mã poarte,

Unde-o vrea. Mânia-n suflet parcã-mi tot sporea pe drum

ªi trecea, trecea ºi noaptea, ºi era spre zori acum.

Dar pe culme sus, deodatã, Doamne, tu, Pãrinte-al vieþii!

Când ieºii pe culmea goalã în rãcoarea dimineþii, Sufletu-mi simþii deodatã liber de uimire plin: Încetase-acum ºi vântul, cerul scapãrã senin. Iar în zarea limpezitã ca un scut de aur luna Sta pe piscul unui munte, roºiu aurind cununa Muntelui, ºi pânã-n vale ca ºi ziua luminând.

Iatã turle de biserici cum s-aratã rând pe rând,Sate risipite-n lungul vãilor, grãdini prin sate,Toate-n alba zare-a lunei ºi-n rãpaos cufundate,Iatã, dealuri pe-unde via îºi întinde viþa ei.Râul colo-n negre maluri ca un fulger cu scânteiCe-alergând în strâmbu-i umblet a-mpietrit

pãstrându-ºi locul.

Iar departe, de sub poala codrului, de unde focul Potolit ardea prin noapte lângã carul ocolit De bãrbaþi, doinea de-a lungul vãilor, ca aiurit, Tulnicul cel trist la cântec ºi cu întorsãturi

duioase, ªi cântau cuvinte-acolo, din adânc de suflet

scoase? Prin atâta vraj-a nopþii cea cu chip dumnezeiesc. Trãgãnat plângea-n rãstimpuri cântecul

ardelenesc:

„Colo-n vale la fântânã Douã fete spalã lânã”.

PPRRIINN MMEEHHAADDIIAAde George Coºbuc


Prof. MIRELA TURCULEANU:


Personalitate remarcabila a comunei Mehadia, Nicolae Stoica deHaþeg a fost preot, protopop, director al ºcolii româneºti neunite,istoriograf, preot militar, numismat, arheolog amator, culegãtor defolclor, difuzor de carte. N. S. de Haþeg (1751-1833), fiul preotuluiAthansie Stoica ºi a Varvarei s-a nãscut în satul Mehadia, unde aînceput ºcoala la vârsta de 6 ani.

În 1763 a fost trimis la ºcoala sârbeascã de la Timiº, pentru a fifãcut preot, dar dupã 4 ani s-a mutat la ºcoala germanã, unde a primito educaþie mai aleasã. Practic a urmat 4 ani de ºcoalã sârbeasca, 3ani de ºcoalã germanã, ºi câteva luni latineascã în urma cãrora ºi-aînsuºit trei limbi ºi a învãþat a scrie curent în alfabetele chirilic, latinºi gotic.

În 1768 face prima vizita la Carlovitz, reºedinþa mitropolitanã ºiasistã la vizita împãratului Iosif II la Timiºoara, dupã care sereîntoarce în Mehadia. În 1773, cu ocazia vizitei lui Iosif II în Banat,N.S. de Haþeg îi va servi acestuia drept translator prin Mehadia ºisatele din jur. Dupã aceastã perioadã intrã în slujba episcopuluiVichentie Vidac, strãbãtând Banatul în lung ºi-n lat ºi ajungând sãcunoascã foarte bine regiunea.

În 1777 devine învãþãtor în satul Cornea, unde este ºi hirotonisitdiacon, apoi preot deplin.

În 1788 izbucneºte rãzboiul austro-turc ºi pânã în 1791 a fostpreot militar al regimentului româno-sârb. În 1792, ca urmare afaptelor sale meritoase din timpul rãzboiului, a fost numit director alºcolilor reunite din regimentul valaho-ilir ºi administrator alprotopopiatului Mehadiei. În 1830, datoritã vârstei înaintate, loculsãu la direcþia ºcolilor a fost luat de Constantin Diaconovici-LLoga, iarpe 6 ianuarie 1833 s-a stins din viaþã la Mehadia, cu puþin timpînainte de a împlini vârsta de 82 de ani.

Opera istoricului bãnãþean este bogatã ºi variatã, lucru ce reiesedin cele 12 lucrãri:

1) Catehismul mic, Viena, 1776-17772) Cartea de mânã a dascãlilor, Viena, 17773) Cântece (culegere de colinde, poezii), 1778-17954) Scurtã istorie a Banatului, 18155) Sârbii în Banat, 18166) Faptele lui Hercule,18177) Viaþa lui Alexandru cel Mare, 1825

8) Scurtã cronicã a rãzboiului din 1788-1791, publicatã deNicolae Iorga în 1940

9) Cronica Banatului, 1826-182710) Cronica Mehadiei ºi a Bãilor Herculane ,182911) Poveºti mosasti, ºcolarilor rumaneºti,183012) Un manuscris de 102 pagini: „Protocolul din

Protoprezviteratul Mehadiei”. Scurta cuprindere a poruncilor începutde la 1 mai 1792, scris între anii 1792-11832 în limba româna, sârbã,germanã ºi latinã.

Manuscrisul a fost scris într-un limbaj specific epocii, ocombinaþie de limba românã, vorbitã în zonã de popor ºiparticularitãþile limbii slavone bisericeºti, folosindu-se un sistem derubrici concepute de autor pentru a-l ajuta mai bine în urmãrireadatelor ºi faptelor din protopopiatul Mehadiei ºi Episcopia Vârºeþului.

Cronicarul bãnãþean Nicolae Stoica de Hateg este, fãrã îndoialã,produsul epocii sale; viaþa sa, opera ºi preocupãrile sale nu pot fidesprinse de cadrul larg al epocii în care a trãit ºi a muncit.

Nicolae Stoica de Haþeg este o personalitate culturalã cu un roldistinct în istoria Banatului sec. XVIII-XIX ºi prin faptul cã opera sacuprinde abordãri multiple din punct de vedere al subiectelor oridomeniilor tratate.

Opera scrisã a lui Nicolae Stoica de Haþeg este cea care l-a lãsatca nume ºi ca personalitate pentru posteritate.

Prin natura funcþiei sale, Nicolae Stoica de Haþeg a avutposibilitatea sã fie aproape atât faþã de omul de rând, cât ºi lângãmonarhul atotputernic.

Istoria dialogului dintre oamenii de ºtiinþa ºi teologi este la noiîndelungatã. Una dintre personalitãþile ilustre ale cunoaºterii a fost,fãrã îndoialã, preotul ºi cronicarul bãnãþean Nicolae Stoica de Hateg.A primit o serioasã educaþie în mai multe limbi, cunoaºterea la care aajuns rezultã atât din ºcolile prin care a trecut, cât ºi prin propriilelecturi, având în 1821 o bibliotecã de 263 de volume.

Implicarea sa în evenimentele sociale, culturale, religioase,politice ºi militare ale vremii l-a transformat într-o figurã umanã, într-o personalitate respectatã, iubitã ºi admiratã nu numai de româniibãnãþeni dar ºi de naþionalitãþile din zonã.

PROF: DOMILESCU IONELA-MIHAELA,LICEUL TEHNOLOGIC MEHADIA

POMELNICUL LUI NICOLAE STOICA DE HAÞEGPOMELNICUL LUI NICOLAE STOICA DE HAÞEG„Mehadia iaste în lumina de poveste Ce au rãbdat ºi rabdã ºi nima nu-i iaste” (N.S. de Haþeg)

rãtate, ºi îngrozit de „vuietul jalnic” al vântu-lui din lanurile de porumb. Cu calul de cãpãs-tru, se lasã purtat de hazard pe o cãrare în-gustã de la marginea pãdurii. Poetul urcã po-teca spre vârful dealului, înaintând în „noap-tea neagrã” ca pe un drum apocaliptic, fãrã desfârºit. Senzaþia de spaimã este dublatã de„mugetul fioros” al vântului printre stânci ºiarbori. Coºbuc este un pictor desãvârºit, des-crierea senzaþiilor trãite ºi a tabloului nocturnavând darul de a transpune pur ºi simplucititorul în cadrul acestui peisaj.

Poezia poate fi împãrþitã în douã pãrþi:prima, pictatã în nuanþe de negru ºi gri(„noaptea neagra” cerul înstelat) ºi cea de adoua coloratã în nuanþe de auriu ºi roºu („caun scut de aur luna”, „roºu aurind cununa”,focul). Dacã citind prima parte, avem im-presia cã aceastã atmosferã solemna ºi întu-necatã nu va suporta modificãri majore în

structura acestei poezii, ne înºelãm. Coºbucare darul de a face ca imaginaþia ºi aºteptãrilecititorului sã fie surprinse ºi depãºite defiecare datã în mod diferit.

Ajuns în vârful dealului, poetul descope-rã o naturã în antiteza cu cea prin care tre-cuse. întunericul devine acum luminã, vântulamuþeºte, iar sentimentul de singurãtate este„vindecat” de prezenþa omului. Tãcerea esteinundatã de o doinã ardeleneascã, iarnoaptea „neagra” prinde „chip dumnezeiesc”.

Acolo unde lumina se întrepãtrunde cuîntunericul, acolo unde cerul pare cã seuneºte cu pãmântul, acolo unde nici vântulnu îndrãzneºte sã disturbe liniºtea nopþii,acolo, pe culmea dealului, poetul contemplãmut de uimire, peisajul mirific al Vãii Cernei.

Mãiestria poetului constã în adaptareacât mai exactã a mijloacelor prozodice laideea poetica pe care urmãreºte sã o ex-prime. Întreaga poezie stã sub semnul miº-

cãrii, al dinamismului. Imaginile vizuale ºiauditive se întrepãtrund mai ales în primaparte, dând senzaþia permanenþei nopþii. Poe-tul foloseºte o gamã largã de mijloace artis-tice: epitetul „strâmta cale”, personificarea„vântul fioros scoate-n durere muget cu-nzecite guri”, repetiþia „noaptea neagrã totmai negru val punea pe neagra vale”, compa-raþia „ca un scut de aur luna” , inversiunilefoarte numeroase „negre maluri”, „strâmbu-iumblet” etc., cadenþa verbului, sentenþiozita-tea frazei impecabil ritmatã, toate acesteaconferind poeziei o valoare stilisticã aparte.

Scrisã într-o limbã româneascã impeca-bilã, accesibilã oricui, poezia „Prin Mehadia”demonstreazã încã o datã talentul de pictor ºiversificator desãvârºit al celui care a tradus înromâneºte „Divina Comedie” în exact acelaºinumãr de silabe câte are originalul, al celui careare darul de „a vedea” poezia, de a se simþi liberºi care are conºtiinþa originalitãþii sale.

urmare din pagina 4


În 16 noiembrie 2010, CameraDeputaþilor a adoptat un proiect delege prin care ziua de naºtere a luiMihai Eminescu a devenit ZiuaCulturii Naþionale. Preºedintele Ro-mâniei Traian Bãsescu a semnatdecretul de promulgare a Legii pe6 decembrie 2010, acesta fiindpublicat în Monitorul Oficial nr. 831din 13 decembrie 2010.

Spania ºi-a fixat Ziua CulturiiNaþionale de ziua morþii lui Miguelde Cervantes, Portugalia ºi-a alesziua de naºtere a lui Luis deCamoes, astfel, urmând modelul

altor þãri europene care se mân-dresc cu nume importante, de taliemondialã, România ºi-a ales caZiua Culturii Naþionale sã fie mar-catã inevitabil, de ziua naºteriipoetului naþional ºi de talie univer-salã Mihail Eminescu.

Dintr-un început se doreºte caaceastã zi sã fie nu doar o cele-brare a marelui poet, românii depretutindeni sãrbãtorindu-l oricum,aºa cum au fãcut-o întotdeauna, ci„sã fie o reflecþie asupra culturiiromâne, în genere, ºi a proiectelorculturale de interes naþional”. O ziîn care românii sã omagieze oa-meni ºi fapte de culturã, sã-i cin-steascã pe cei care, de-a lungultimpului, au contribuit la ctitorireaspiritualitãþii ºi culturii româneºti.

Într-uun astfel de argument s-aaîncadrat perfect Simpozionul Ce-tãþii Globurãu, organizat de Primã-ria ºi Consiliul Local Mehadia chiarîn data de 15 ianuarie 2011.

Primãria comunei Mehadia, în

colaborare cu scriitorul NicolaeDanciu Petniceanu - unul dintre cei

mai de seamã prozatori ºi oamenidedicaþi culturii Banatului - organi-zeazã în mod permanent activitãþiculturale importante, sãvârºind ve-ritabile acte de culturã ºi istorieculturalã spre cinstirea unor perso-nalitãþi de marcã ºi a unor faptedemne de remarcat ºi de reþinut.Dincolo de simpozioane ºi dezba-teri transpuse în comunicãri foartebune ºi în lucrãri excelente, despectacole tradiþionale menite sãpãstreze ºi sã promoveze folclorulautentic, rãmân mãrturie numeroa-sele plãci comemorative ºi oma-giale, precum ºi numeroase tipã-rituri constând în cãrþi, reviste, ga-zete, cãrþi poºtale ºi diplome. Suntacte de culturã ºi tradiþie autenticã

pe care un primar înþelept, cu multcuraj ºi putere de muncã - atributeoferite de tinereþea sa -,, secondatde un important om de culturã, le-au sãvârºit în beneficiul comunitãþiipe care o pãstoresc (administrativºi spiritual), dar ºi în semn de a-dâncã preþuire a valorilor româ-neºti.

Iar manifestarea culturalã din15 ianuarie 2011 a fãcut faþã cucinste sãrbãtorii marcate: ZiuaPoetului Naþional Mihai Eminescuºi, pentru prima datã în România,Ziua Culturii Naþionale.

Organizatorii au avut straºnicaidee de deschidere a acestei im-portante sãrbãtori cu o slujbã reli-gioasã la biserica ortodoxã din sat,o slujbã sãvârºitã cu smerenie ºihar de un sobor de preoþi. De a-preciat iniþiativa, mai ales într-oastfel de zi sfântã pentru spirituali-tatea româneascã, deoarece orice

lucru trebuie început cu voia luiDumnezeu ºi cu o rugãciune în-dreptatã spre divinitate, dar ºipentru cã primele focare de cultu-rã au fost mãnãstirile, iar primeletipãrituri au pornit de aici, din lãca-ºul Domnului, prin truda slujitorilorlui, cãlugãrii. (Felicitãri, Gaby!)

A fost omagiat Poetul, iar ver-surile sale au fost rostite cu vãditãplãcere de elevii instituþiilor ºcolareprezente - ªcoala din Globurãu ºiLiceul din Mehadia. Dar, fiind sãr-bãtoritã ºi Ziua Culturii Naþionale,temele abordate au fost diverse:Lucian Blaga, Ioan Slavici, Juni-mea, Unirea Principatelor, IstoriculBisericii Ortodoxe din Globurãu, Is-toricul satului Globurãu, Pãdureade la Globurãu, Istoricul ªcolii Glo-burãu, vizita lui Nicolae Iorga laGloburãu, medalion înv. Iancu Bã-cilã sunt teme ale comunicãrilorpregãtite ºi prezentate cu profesio-nalism de oameni de culturã: das-

SIMPOZIONUL CETÃÞII, EDIÞIA IV,SIMPOZIONUL CETÃÞII, EDIÞIA IV,15 IANUARIE 2011, ZI IMPORTANTÃ15 IANUARIE 2011, ZI IMPORTANTÃÎN VIAÞA CULTURALÃ A MEHADIEIÎN VIAÞA CULTURALÃ A MEHADIEI

La microfon, Gabriela ªerban, inega-labila directoare a Bibliotecii „Tata

Oancea” din Bocºa

Artista vocalã MARIA PETCHESCU, fiicasatului, delectând cu cântecele sale

asistenþa

Primarul IANCU PANDURU a deschislucrãrile Simpozionului de la Globu-Rãu

(Caraº-Severin)

Pãrintele Gheorghe Bubã, fiul satului,pastor bisericesc în Topleþ, vorbind în

cadrul simpozionului



cãli, preoþi, elevi, oameni ai locului.Cuvinte calde de primire au

rostit oficialitãþile locale ºi jude-þene, dar meritã consemnat faptulcã primarul Iancu Panduru ºi de-putatul Ioan Tabugan au susþinutadevãrate comunicãri în cinsteaZilei Culturii Naþionale, zi pe caredomniile lor au ales sã o sãrbãto-reascã într-uun mod cât mai plãcut,dar ºi eficient, dându-ii importanþacuvenitã.

La îndemnul dlui. Iancu Pan-duru, primarul Mehadiei, lucrãrileSimpozionului Cetãþii Globurãu s-au derulat sub bagheta maestruluide ceremonii Nicolae DanciuPetniceanu.

O zi plinã, bogatã spiritual, cares-a încheiat cu un program literar-muzical prezentat de elevi. Deremarcat numãrul surprinzãtor demare al elevilor ºi cadrelor didac-tice, cum rar mai observãm astãzi.Bineînþeles cã în frunte l-aau avut pedirectorul Liceului „Nicolae Stoicade Haþeg” din Mehadia. Merita dinplin felicitãri pentru munca pe careo desfãºoarã în plan profesional,dar ºi pe tãrâm cultural, acordândatenþie ºi importanþã cãrþii ºi actuluide culturã.

De asemeni, numãrul mare departicipanþi - oameni ai locului,invitaþi din Reºiþa, Timiºoara, BãileHerculane, Bocºa, Turnu Severin -demonstreazã seriozitatea organi-zatorilor ºi calitatea evenimentelorpe care aceºtia le desfãºoarã.

Gazde excelente, organizatoriiau oferit participanþilor o zi desãrbãtoare româneascã veritabilã,care s-a prelungit prin cântec,dans ºi voie bunã pânã târziu înnoapte.

Iar nouã, participanþilor, nu nerãmâne decât sã felicitãm încã odatã organizatorii ºi sã mulþumimdlui primar Iancu Panduru ºi scrii-torului Nicolae Danciu Petniceanupentru rodnica lor trudã întrupãstrarea ºi promovarea tradiþiei,cinstirea personalitãþilor, preþuireaoamenilor locului, editarea unorpublicaþii deosebit de importanteîn plan cultural ºi deschiderea pecare o au spre comunicare ºi cola-borare cu oameni ºi instituþii dinþarã ºi de peste hotare.

Felicitãri ºi mult spor!GABRIELA ªERBAN

urmare din pagina 6 TOMA SCRIPETE ºi revoltaTOMA SCRIPETE ºi revoltaantihabsburgicã din 1808antihabsburgicã din 1808

Sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi începutul sec. al XIX-lea Europa era în plinãefervescenþã revoluþionarã, scânteia fiind datã de cãtre revoluþia francezã.Napoleon dorind sã „exporte” revoluþia francezã ºi sã înfãptuiascã o „EuropãUnitã”, chiar ºi prin rãzboi.

În lupta de la Austerlitz din 1805, câºtigatã de Franþa, tânãrul locotenent TomaScripete din Globu Rãu ºi locotenentul major Pârvu Jumanca din Ciclova, ambifãcând parte din Regimentul de Graniþã Valaho-Ilir Nr. 12, au cãzut prizonieri.

În prizonierat - susþine V. Maniu în cartea „Unitatea latinã sau causa românãîn procesul naþionalitãþilor”, Bucureºti 1867, p.56 - ar fi gândit „eroicul plan de aelibera Banatul ºi Transilvania de sub Austria”.

În primãvara anului 1808, generalul Iosef Simbschen întocmeºte un raportinformativ cãtre comandantul militar al Banatului, Petru Duca. în acest raport sespune cã românii din Banat sunt foarte entuziasmaþi de rãscoala sârbilor dindreapta Dunãrii, conduºi de Caragheorghe.

De sãrbãtoarea Rusaliilor, localitatea Cruºiþa (lângã Biserica Albã) de peteritoriul Regimentului Valaho-Iliric, a devenit centru pregãtirilor de rãscoalã.

Colectivul de iniþiere a rãscoalei antihabsburgice era format din cãpitanul înpensie - iubilirt, cum scrie Nicolae Stoica de Haþeg - Marian Iovanovici din BisericaAlbã, locotenentul major scos la pensie, Pârvu Jumanca din Ciclova, locotenentulPetre Stoica, diaconul Dimitrie Popovici - numit si Popa Giac - fiul parohului dinCruºiþa, loan Popovici ºi locotenentul Toma Scripete, comandantul postuluide grãniceri din localitate. Adevãratul iniþiator al revoltei.

Organizatorii rãscoalei s-au folosit ºi de nemulþumirea grãnicerilor faþã desituaþia lor economicã tot mai precarã. Trebuie, totuºi menþionat, cã ei si-au fãuritun plan aproape fantezist, condamnat de la bun început la eºec. Anume,organizatorii rãscoalei au avut în vedere rãscoala românilor ºi sârbilor într-unspaþiu foarte larg, din Ardeal pânã în Slovenia.

Locotenentul Toma Scripete socotea cã având ajutorul ofiþerilor, va rãscula50.000 de grãniceri, cãrora li s-ar adãuga ºi þãranii din cele douã regimente degraniþã, Regimentul Valaho-Iliric Nr. 12 ºi Regimentul Româno Bãnãþean Nr. 13.

Ca sã îndemne poporul la rãscoalã, conducãtorii s-au folosit de o proclamaþieimaginarã a voivodului sârb Petru Dobrniac, privind ajutorarea rãsculaþilor.

Organizatorilor le-a fost de folos ºi ºtirile cã austriecii vor ocupa Belgradul. DinCruºiþa sunt trimise în tot Banalul de Sud ºi în Clisura Dunãrii chemãri cu îndemnulla rãscoalã, care au cãzut o mare parte din ele în mâna colonelului Branovaciki.El trimise în noaptea de 12/13 iulie o patrulã care a fost dezarmatã de cãtrerãsculaþi.

Cu un steag bisericesc desfãºurat, Popa Giac cheamã poporul sã i se alãture,în numele Sfintei Treimi. El a trimis soli în satele din jur pentru a ridica poporul.

Toma Scripete avea misiunea de a asigura un bac la Nova Palanca, pentru aavea o legãturã cu rãsculaþii sârbi.

Cu un numãr redus de rãsculaþi porni spre Suºca, în Clisurã, cu gândul de aporni acolo rãscoala. Cum nu a reuºit acest lucru, a pornit spre Lescoviþa, înPoliadia, unde fu arestat de o patrulã de grãniceri, datoritã unor trãdãtori. ªi aldoilea grup de rãsculaþi, avândul în frunte pe comerciantul Atanasie Staici, ajunsela Berliºte pe la miezul nopþii de 13 iulie 1808, unde trãgând focuri de armã ºitrãgând clopotele bisericii ridicã populaþia. împreunã cu organizatorii rãscoaleipornirã doar 20 de localnici, ceilalþi renunþând cã nu credeau cã la Suvaia, undeplãnuiau sã se întâlneascã cu 4.000 de rãsculaþii din Serbia. Auzind cã în loculrãsculaþilor sârbi, la Suvaia îi aºteaptã husarii austrieci. Rãsculaþii s-au împrãºtiat.

A urmat arestarea organizatorilor. Popa Giac ºi Pârvu Jumanca au murit întimpul cercetãrilor la închisoarea din Timiºoara. Alþii sunt osândiþi la diferitepedepse.

Toma Scripete este degradat ºi condamnat la moarte prin spânzurare,aninat, cum scrie Nicolae Stoica de Haþeg.

GLOBU RÃU, 15 IANUARIE 2011ION IONESCU-BLOJU


Învãþãtorul Dãnilã Iliþiescu s-a nãscut în anul 1885 la Globurãu,jud. Caraº-Severin. ªcoala primarã a urmat-o în comuna natalã, gim-naziul la Caransebeº, tot aici absolvind ºi Institutul Pedagogic. Multtimp a funcþionat ca învãþãtor la Fãget, Consiliul Dirigent numindu-ldirector al ºcolii din Fãget (1919 - 1927), este numit revizor ºcolar.

Desfãºoarã în Fãget o bogatã activitate cultural-politicã pentruafirmarea conºtiinþei naþionale. A fost dirijorul corului „Doina” dinFãget. În toamna anului 1918, este ajutor de comandant al Gãrzii Ro-mâne din Fãget. La Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia participãalãturi de Sebastian Olariu, protopopul Fãgetului, dr. GheorgheGarda, Victor Feneºiu membru marcant al PNR, Vasile Iancu, NicolaeMadar ºi Adrian Olariu ca delegat titular al Reuniunii de cetire ºicântare a plugarilor români din Fãget. Numit revizor ºcolar, estetransferat la Oraviþa unde „a pus un interes deosebit în îndrumarea ºicontrolul unitãþilor ºcolare”.

în anul 1927, în Oraviþa pune bazele bãncii populare „Carasul” iarin 1932 a publicat lucrarea „ªcoala Banatului”. Este transferat înTimiºoara, la început revizor ºcolar, mai apoi inspector ºcolar, undeactiveazã pânã la pensionare.

Dãnilã Iliþiescu a desfãºurat ºi o bogatã activitate publicisticã,publicând articole în „Gazeta Banatului”, a editat ºi condus revista„ªcoala noastrã” (1923), a tipãrit anuare ale unor ºcoli. Se stinge dinviaþã în 1958 la Timiºoara.

TIBERIU POPOVICI* În unele lucrãri, precum Banatul ºi Marea Unire 1918, autori Ioan Munteanu,

Mircea Vasile Zaberca, Mariana Sârbu, Ed. Mitropoliei Banatului, 1982 (p. 220),Cãrãºeni de neuitat, de Petru P. Ciurea ºi Constantie C. Falca, Ed. Eurostampa, 2010(p. 45), Neamul Mostonilor în Banat” de Horia Musta, Ed. Marineasa, 2009, numeleînvãþãtorului este trecut Danil Iliþescu

Simpozionul CetãþiiSimpozionul Cetãþii

Învãþãtorul Dãnilã Iliþiescu - un luptãtorÎnvãþãtorul Dãnilã Iliþiescu - un luptãtorpentru afirmarea conºtiinþei naþionalepentru afirmarea conºtiinþei naþionale


Datoritã împrejurãrilor interne ºi externe nefavorabile, poporul român atrãit timp de secole în unitãþi statale ºi provincii distincte, fiecare cu o viaþãpoliticã proprie. Nici diviziunea statalã, nici stãpânirile strãine, n-au pututîmpiedica dezvoltarea unitarã ºi continuitatea poporului român pe teritoriul pecare s-a format. El ºi-a pãstrat nealterate limba ºi portul, tradiþiile ºi obiceiurile.

Dupã revoluþia de la 1848 - Unirea a devenit problema centralã,dominantã a vieþii politice româneºti, punând în miºcare cele mai largimase ale poporului. Însã dorinþele legitime ale românilor aveau nevoie deun puternic sprijin extern. Acþiunile unioniste ale românilor se desfãºoarãîn principal în Franþa, creându-se astfel un curent european favorabilacestei acþiuni.

Imperiul francez, prin oamenii de culturã, dar ºi acþiuni diplomatice,sprijinã activ unirea, în special datoritã faptului cã toate persoanele care sus-þineau politica de unificare aparþineau din punct de vedere cultural Franþei.Însã Franþa nu putea în mod direct sã intervinã în crearea unui nou stat.

În vara anului 1853 izbucneºte rãzboiul Crimeei. Început de Rusia îm-potriva Imperiului Otoman, eveniment care aduce în prim plan politicinternaþional chestiunea orientalã, inclusiv situaþia Principatelor dunãrene,unirea acestora fiind una din problemele importante ale Congresului de pacede la Paris (1856).

Statutul internaþional al Moldovei ºi Þãrii Româneºti a devenit oproblemã de echilibru european. Puterile europene doreau sã scoatã

navigaþia pe Dunãre de sub ameninþarea interceptãrilor de cãtre Rusia,stãpâna Deltei. În acelaºi timp, libertatea navigaþiei pe Dunãre ºi creareaunei zone tampon durabile între Rusia ºi Imperiul Otoman îndreptau inte-resele marilor puteri asupra statutului Principatelor.

Reprezentanþii statelor participante la Congres au luat atitudinidiferite faþã de viitorul regim al Principatelor Române. În sprijinul unirii s-au pronunþat Franþa, Prusia, Sardinia ºi Rusia, iar o împotrivire netã aumanifestat Turcia ºi Austria.

Adoptarea poziþiilor faþã de problema Principatelor era determinatã deanumite interese statale.

Tratatul de pace prevedea ca poziþia Principatelor sã fie consultatã prinintermediul unor Adunãri ad-hoc. Totodatã s-a stabilit ca cele douã þãri sãintre sub garanþia colectivã a puterilor semnatare ale Tratatului de la Paris.

Deºi rezoluþiile emise de Adunãrile ad-hoc din 1857 aveau caracterpur consultativ, in realitate cu ajutorul acestora, Franþa putea punepresiuni pentru acceptarea unirii. Franþa reuºeºte sã îºi impunã intereseleîn negocierile directe, însã la nivel local planurile sale sunt dejucate. Aºaîncât, deºi este obligatã sã accepte soluþiile impuse de Franþa, ImperiulAustriac îºi joacã propriile sale cãrþi locale.

Influenþeazã Imperiul Otoman ºi impune conducãtorul de facto alMoldovei - Teodor Balº, iar la moartea acestuia pe Nicolae Vogoride, carefalsificã în mod grosolan alegerile înlocuind pur ºi simplu listele aleºilor.Franþa ºi aliaþii sãi - Sardinia ºi Piemontul, cât ºi Prusia ºi Rusia, din dorinþaca areopagul european sã se rupã, solicitã anularea alegerilor.

Imperiul Otoman, susþinut de Marea Britanie ºi Austria, refuzã acestlucru, considerând cã alegerile au fost corecte.

Situaþia se detensioneazã în data de 9 august 1857 cu prilejulîntâlnirii dintre Napoleon III ºi Regina Victoria a Marii Britanii. Pus în

ipostaza unei situaþii fãrã ieºire, Napoleon al III-lea acceptã toatecondiþiile care distrugeau de facto ideea unirii Principatelor: doi domni,douã guverne, douã Parlamente.

Cu siguranþa victoriei, Marea Britanie ºi Austria acceptã anulareaalegerilor. Numai cã în termenul înþelegerii Napoleon III reuºeºte sãintroducã „glonþul de aur”. Nu se prevedea în mod expres ca cei doidomni sã fie persoane diferite

Din acel moment toatã acþiunea unionistã urmãrea gãsirea unui candi-dat care sã corespunda ambelor opþiuni, atât în Moldova, cât ºi-n Valahia.

În ziua de 5 ianuarie 1859, Adunarea electivã de la Iaºi a ales cadomn al Moldovei pe candidatul Partidei Naþionale – Al. I. Cuza. Dupãalegerile din Moldova privirile întregului popor român erau aþintite spreBucureºti. Adunarea electivã ºi-a deschis lucrãrile pe 22 ian.1859. Încãdin prima zi, mii de oameni mobilizaþi de tinerii unioniºti, se adunaserãîn faþa clãdirii unde avea loc Adunarea. Mulþimea manifesta vehementîmpotriva Partidei reacþionare, care susþinea alegerea lui Gh. Bibescu.

În aceasta atmosferã în noaptea de 23-24 ianuarie 1859 deputaþiiPartidei Naþionale au convocat o ºedinþã la hotelul „Concordia”, unde auhotãrât sã propunã Adunãrii ca domn al Þãrii Româneºti tot pe Al. I. Cuza.

În dimineaþa zilei de 24 ian. 1859 la ora 11 reprezentanþii PartideiNaþionale au propus tinerea unei ºedinþe secrete pentru desemnareacandidatului. Propunerea fãcutã de Vasile Boerescu în persoana lui Al. I.Cuza a fost acceptatã în unanimitate, deputaþii conservatori fiind nevoiþi sãcedeze voinþei poporului. Trecându-se la vot toate cele 64 de buletine purtaunumele celui ales pe 5 ian. în Moldova.

Ziua de 24 ianuarie 1859 se înscrie pentru totdeauna în istoria patrieica „ziua renaºterii naþionale”.

Punând bazele României moderne, Unirea din 1859 a însemnat oetapã esenþialã pe drumul unitãþii naþionale, a cãrei întregire deplinã aveasã se înfãptuiascã în 1918.

PROF. DOMILESCU IONELA-MIHAELA LICEUL TEHNOLOGIC MEHADIA

Simpozionul CetãþiiSimpozionul CetãþiiUUNNIIRREEAA PPRRIINNCCIIPPAATTEELLOORR RROOMMÂÂNNEE ªª II

AAJJUUTTOORRUULL DD IIPPLLOOMMAATT IICC FFRRAANNCCEEZZ

Prof. Ionela Mihaela Domilescu, de-o frumuseþe picturalã,vorbind la microfon

Poetul ºi publicistul Tiberiu Popovici din Bocºa, vorbind la microfon

Asistenþa în Biserica Ortodoxã Românã din Globu-Rãu. Între cei pre-zenþi: ing. Puiu Stângu, ing. Tabugan, deputat în Parlamentul Ro-mâniei, primarul Iancu Panduru, prof. M. Feneºan ºi preoþii noºtri


Banatul Severinului a fost oformaþiune politicã, mili-tarã ºi administrativã curolul de marcã în cadrul siste-mului defensiv antiotoman al re-galitãþii maghiare medievale.

A cuprins teritorii din vestulOlteniei ºi din estul Banatului. Eracondus de un ban, cu reºedinþa laSeverin. Banatul Severinului a fostdisputat între Tara Româneascã ºiUngaria.

Dupã bãtãlia de la Mohács, din1526, Banatul Severinului a fostdivizat. Partea rãsãriteanã (înce-pând de la Vârciorova) a trecutsub jurisdicþia domnitorilor mun-teni, iar în partea apuseanã (înce-pând de la Orºova, inclusiv) s-aconstituit, treptat, Banatul deLugoj-Caransebeº.

EtimologieBanatul Severinului; Banatul de

Severin; Szorenyi bánság; Szo-renyseg; Bánság Oltenia; Szo-renyvidek; Banovina Severinska;Banatus Zewriensis,. Banatul deSeverin: 1233-1524

Încercând sã rupã alianþa din-tre cumanii din regiunea Oltenieiºi taratul valaho-bulgar al Asaneº-tilor, Andrei al II-lea creeazã uncap de pod, transformând în anul1233 fortãreaþa Severinului (clã-ditã de Ladislau I) în Cetate. Astfelia naºtere Banatul de Severin, re-giune înfiinþatã în 1228, la hotareleImperiului româno-bulgar pentrupaza graniþei Regatului maghiar ºirestabilirea influenþei Bisericii la-tine în regiune. Banatul Severinu-lui, „Terra Zeurino” sau „Þara Se-verinului”, cuprindea Carasul cuo fâºie din Ardeal, þara Haþegului,

þinutul Amlaºului ºi o parte limi-trofã din Oltenia (Mehedinþi, oparte din Gorj ºi din Vâlcea,întinzându-se pe ambele laturi alemunþilor) de la Dunãre pânã laOlt. Primul Ban de Severin, Luca,este menþionat în 1233, în timpul

regelui Andrei al II-lea al Ungariei(1205-1235). Dupã Luca se cu-noaºte numele altui ban maghiarde Severin, ªtefan. Numit deRegele Bela al IV-lea (1235-1270),funcþia sa va fi preluatã de Ioan.Conceput ca o Marcã de graniþã aregatului maghiar, Banatul deSeverin avea drept scop apãrarea,consolidarea ºi extinderea auto-ritãþii coroanei maghiare la sud deDunãre. În timpul rãzboiului luiBela al IV-lea cu Ottokar al II-lea alBoemiei din 1260, bulgarii vortrece Dunãrea ºi vor ocupa ceta-tea ºi Banatul de Severin pânãcând magistrul Laurenþiu, fiind nu-mit Ban, recucereºte cetatea ºi re-giunea care sunt restituite Un-gariei. Cavalerii ioaniþi, a cãror în-datorire era sã apere regiunea ºicetatea, se vede cã pãrãsiserã ce-tatea fie în timpul atacului bulgar,fie mai înainte. În 1268 Banul Ale-xandru, împreunã cu garnizoanaCetãþii, participã la mai multe rãz-boaie victorioase împotriva bul-garilor ºi bizantinilor.

Mircea cel Bãtrân a purtat ºi eltitlul de Ban de Severin. În 1408,Sigismund îl numeºte Ban de Se-verin pe renumitul Filippo Buon-delmonti degli ªcolari, cunoscutcu numele de Pipo di Ozora, cava-ler ca ºi Vlad Þepeº al OrdinuluiDragonului. În 1429 Sigismundcere ajutorul Ordinului cavalerilor

Teutoni. Sub conducerea lui Ni-colae Radwitz, care este înnobilatbaron ºi Ban de Severin, cavaleriiteutoni preiau apãrarea cetãþii ºi aBanatului de Severin. În timpuldomniei lui Ladislau al VII-lea(1444-1457), ºi a lui Matei Corvin(1458-1490), urmeazã o perioadãîn care printre Banii Cetãþii Seve-rinului sunt nobili maghiarizaþi ºicatolicizaþi de originã românã:Mihail de Cerna care a avut ocontinuitate de opt ani în funcþie,între 1446 ºi 1454, fiind dublat în1449 de vãrul sãu Vasile deCerna, iar între 1452 ºi 1454 de unalt nobil român bãnãþean, PetruDanciu de Caransebeº. La fel,ªtefan ºi Mihail de Mâtnic în 1459ºi respectiv 1467 vor continuaºirul Banilor de Severin. Alþi Bani

severineni de origine românasunt: Ladislau Ficior de Haþeg ºiGheorghe Mare, care pentru bunaguvernare a Severinului estenumit ulterior Ban de Belgrad.

Titlul de „Ban”, acordat neîn-trerupt pe parcursul a 300 de aniîn istoria Severinului atâtor per-sonaje importante din istoriaeuropeanã, nu este o simplã titula-turã onorificã, ci subliniazã rolulmilitar ºi politic de excepþie înapãrarea graniþelor dunãrene. Pelângã autoritate, titlu de cavaler alOrdinului Dragonului, titlul de Bande Severin a oferit ºi o serie de



Profesor doctor Iulian Lalescu, spumosºi doct, la microfon, captând atenþia

asistenþei

Prezidiu: preot ªtefan Bubã, unul dintreorganizatorii Simpozionului Cetãþii de la

Globu-Rãu, alãturi de primarul IancuPanduru ºi de deputatul I. Tabugan

Preotul Ioan Badea, fost preot în Globu-Rãu, peste 20 de ani. O personalitatespiritualã de excepþie printre preoþi

Banatul SeverinuluiBanatul Severinului


avantaje materiale, în primul rândprin sumele cu care demnitateaera remuneratã. Din informaþiidatând din anii 1494-1495, se ºtiecã Banii Severinului Petru Vistierde Mãcicaº ºi Iacob de Gârliºte auîncasat 4000 de florini, o sumã maimicã decât cea a Banului deBelgrad, dar mai mare decât cea aomologului de Sabãþ. La începutulanului 1492 Banul Filip, ajutat defratele sãu George îi învinge peturci care invadaserã Banatul deSeverin. În 1501 Banul PetruMãcicaº ajutat de un alt viitor Bande Severin, Iacob de Gârleºti(Gârliºte) aflând cã turcii sepregãtesc sã atace Muntenia trecDunãrea într-o campanie militarãvictorioasã ce strãbate zonaCladovei,Vidinului ºi Nicopolului.În 1506, Banul Iacob de Gârliºteparticipã cu garnizoana seve-rineanã la înãbuºirea rãscoaleisecuilor. În anul 1519, Ludovic alII-lea Iagelon (1516-1526), prinmijlocirea Banului de Severin,Bamabas Belai, încheie pacepentru trei ani cu sultanul SolimanI (1512-1520) care, printre altele,se obligã sã nu mai atace Seve-rinul, Timiºoara, ºi alte cetãþi degraniþã. Fãrã sã reuºeascã, subSoliman Magnificul (1520-1566)turcii asediazã din nou CetateaSeverinului în 1521 care este apã-ratã de Banul Nicolae de Gârliºte.Dupã moartea lui Matei Corvin,Ladislau al VIII-lea Iagelon (1490-1516) (un rege cu o autoritateslabã) ºi tânãrul sãu urmaº Ludo-vic al II-lea, nu mai reuºesc sãacorde aceeaºi atenþie cetãþiiSeverinului precum predecesoriilor deoarece Ungaria traverseazão perioadã de crizã, nobilii ma-ghiari, în lupte facþionale, fiindinteresaþi în creºterea autoritãþiilor personale decât de îndiguireapericolului otoman de pe Dunãre.Datã fiind responsabilitatea ºiriscurile mari, mulþi nobili refuzãsã primeascã funcþia de Ban alSeverinului deºi solda ajunsese la6.000 de fiorini.

În 1521 turcii cuceresc Belgra-dul. Orºova este pierdutã în 1522.Acest context creeazã o situaþiedificilã pentru Cetatea Severinu-

lui. În Mai ºi Iunie, anul 1524, auloc mai multe atacuri otomanecare eºueazã. Dupã un asediu sis-tematic, început la jumãtatea luniiSeptembrie, turcii, conduºi deSoliman Magnificul, cuceresc ºidistrug parþial cetatea în luna Oc-tombrie. Dupã distrugerea defini-tivã a Cetãþii Severinului, 1526,pãrþile oltene ale Banatului de Se-verin au ajuns sub stãpânirea Ba-nilor craioveni iar Banatul Seve-rinului ºi-a delimitat hotarele întreOrºova ºi Fãget.

Lista Banilor de Severin:1233-1524

1233 Luca1243 ªtefan1247-1254 Ioan1255 Posa Csák1257-1261 ªtefan1262 ªtefan1263-1267 Laurenþiu1268 Ugrin 1268 Alexandru1269 Laurenþiu1270 Ponit1270-1271 Laurenþiu1271-1272 Paul1272 Laurenþiu1272 Albert1273 Paul1273 Laurenþiu1274 Paul1274-1275 Ugrin1275 Micu1275 Paul1275 Reinauld1276-1279 Micu1277-1278 Paul1279 Laurenþiu1280-1283 Timotei1284-1286 Mako 1287-1289 Rafael1290-1293 Laurenþiu1294-1296 Solymosi Posa1297-1299 Ladislau Rátholli1299-1308 Andrei Tárnok1309-1314 vacant1314-1318 Dominic Cernea1319-1323 Ladislau Rátholti1323-1329 Daniel Szécsi1324 Paul1330-1335 vacant1341 Szécsi Denis1342-1349 Losonci1350-1355 Nicolae Szécsi1355-1359 Laþcu Denis

1359-1387 vacant1387 Ladislau1387-1388 ªtefan1388-1390 Ioan Kaplan1390-1391 Nicolae Perényi1392 Gerebenci Szemere1392-1393 Ditrãu Bebek1393-1408 vacant1408-1409 Pipo de Ozora1409 vacant1419 Sigismund Losonci1428 Emeric Marcali1430-1435 Nicolae Redwitz1429-1435 vacant 1435 Ladislau Jakubek1436-1439 Francisc Tallóczi1439-1445 Iancu de Hunedoara1445-1446 Blaziu1447-1454 Miklós1449 Vasile de Cerna (vice-

ban)1452-1454 Petru1455-57 vacant1458 Vlad ºi Grigore Bethlen1459-1460 vacant 1460 Ladislau Doczi1462-1463 Nicolae 1464-1466 vacant1466 Ioan Pongracz 1467 vacant1467 ªtefan ºi Mihai de Mâtnic1468-1471 vacant1471-1478 Emeric Hédervári1478 Ioan Dominic Bethlen1478 vacant1479 Ambrozie ºi George

Szenthelsebethi1479 Bartolomeu Pathocsy1480-1483 Francisc Haraszti1483-1489 Francisc Haraszti ºi

Andrei Szokoly1490 Emeric Ozora1491 Pipo ºi Andei Dánfy1491-1492 Francisc Haraszti1492-1494 George ºi Filip

Balassa de Ciula1495-1502 Petru Mãcicaº 1503 Barnaba Bela1503 Ioan Gârliºte1504-1508 Ioan ºi Bela Gârliºte1508-1513 Mihai ºi Barnaba1514 Ioan1515-1516 Nicolae1517-1518 vacant 1519 Béla Barnabás1520-1521 Nicolae Gârliºte1522-1524 Ioan Kállay

PROF.DR. IULIAN LALESCU

Simpozionul CetãþiiSimpozionul Cetãþiiurmare din pagina 10


Aº vrea sã vã reþin cu câteva aspecte ineditelegate de istoria Banatului în zona de graniþã dintreJupalnic ºi Marga. Acest material l-am dobândit de laViena prin intermediul marelui român de la Uzdin dl.Trinþu Mãran, care a scos de la arhivã ºi tradus,documente de o inestimabilã valoare.

De altfel, mi-am propus împreunã cu colegul dl. dr.Lalescu Dan Iulian sã publicãm în revista „Vestea”,începând cu numãrul viitor, aspecte legate de „Istoriagraniþei militare bãnãþene”.

Motivul care l-a determinat pe dl. Trinþu Mãran sãpublice aceste documente legate de istoria Banatuluia fost tocmai aceea de a face cunoscut bãnãþenilorunele lucruri mai puþin cunoscute sau deloc pânã înprezent. Ca ºi cetãþean austriac, dar român bãnãþeande origine, autorul spune cã istoria Banatului s-a scrisla Viena ºi prin organele regionale din subordine dinBanat, care dupã alungarea turcilor din Banat ºi pânãla unire cu þara, respectiv Regatul Român, s-austrãduit încontinuu pentru a face, din Banatul primitivturcesc, devorat de rãzboi, o regiune civilizatã, cu o

economie dezvoltatã, pe care nici o regiune dinvechiul regat nu a avut-o. dar din pãcate, înmanualele de Istorie a României, Banatul nu a fosttratat, fie aproape de loc.

Pentru aceasta va fi nevoie nu numai sã fie cititeaceste documente, dar ºi studiate, fiecare pozã,

fiecare propoziþiune, care aratã cum a fost lumea deatunci ºi cum s-au strãduit toate organele, de laprimari (numiþi chinezi) satelor ºi pânã la ÎmpãrãteasaMaria Theresia ca sã creeze o lume civilizatã ºimulþumitã.

Înainte de a începe amenajarea noii miliþiiromâneºti de graniþã dintre Jupalnic ºi Marga, uneleorgane sus-puse au considerat cã pentru amenajareaacestei graniþe va fi necesarã mutarea (dislocarea)populaþiei româneºti din aceastã regiune, în ºesulBanatului sau chiar în alte pãrþi ºi colonizarea aici depopulaþie germanã. În acest scop totul a fost pregãtit,în toatã minuþiozitatea germanã, inclusiv punerea înmiºcare a unui întreg aparat de recrutare de noicoloniºti de la frontierele cu Polonia ºi Italia ºi pânã înAlsacia, Lorena ºi în Germania (Imperiul Româno-German). Totul ar fi reuºit, dacã nu intervenea înultimul moment Consilierul Imperial Regal Anton vonKoczion, care dupã o cercetare amãnunþitã, la faþalocului, a înaintat la 3 septembrie 1769 un raportexplicativ, Consiliului de Rãzboi al Curþii Imperiale,prin care, pe lângã dezavantajele financiar-econo-mice, rãstoarnã toate prejudecãþile ºi pãrerile proastedespre populaþia românã ºi propune ca sã nu fiemutaþi, ci sã li se acorde toatã încrederea ca sãdevinã grãniceri, cãci sunt, cel puþin, tot aºa decapabili ca ºi populaþia germanã. Meritul deosebit alacestei intervenþii constã în faptul cã dacã românii arfi fost mutaþi în alte pãrþi, iar aici ar fi aduºi germani, arfi periclitatã însãºi majoritatea deþinutã de populaþiaromânã în Banat, ceea ce ar fi putut avea ºi urmãrinegative cu ocazia unirii de la 1 decembrie 1918.fãcând o caracterizare a celor 33 de sate de graniþãde la Jupalnic la Marga, m-am oprit asupra celor 4localitãþi ale comunei Mehadia ºi anume Mehadia,Plugova, Bolvaºniþa ºi Globurãu.

DIR. LICEU, PROF. FENEªAN MIHÃIÞÃ

Extras din totalulExtras din totalulconscrieriiconscrierii

Câte case ai câþi bãrbaþi, apþi pentru serviciumilitar, se gãsesc în cele 34 sate camerale mai josarãtate, dedicate noii miliþii de graniþã ºi ce au plãtitaceºtia anual pânã acuma drept impozite cameralepe veniturile lor:

Mehadia- Stãpâni de case- Fraþi ºi fii cãsãtoriþi

Dl. profesor Mihai Feneºan, având la dreapta sa pe dnaGabriela ªerban ºi pe prof. Pavel Panduru

Profesoara Iohana Zimbran, vorbind la microfon, cu emoþii înfaþa ºefului, dir. M. Feneºan


De-ale colonizãrii BanatuluiDe-ale colonizãrii Banatului

27632


- Fraþi ºi fii necãsãtoriþi- Totalul bãrbaþilor- Vãduve cu case- Totalul caselor- Contribuþii plãtite anual- Zeciuiala pe cereale- Arendã pentru cârciumi ºi mãcelãrii- Zeciuialã pe miei- Zeciuialã pe albine- Zeciuialã pe vin- Taxe pentru mori

- Total

Bolvaºnita- Stãpâni de casã- Fraþi ºi fii cãsãtoriþi- Fraþi ºi fii necãsãtoriþi- Totalul bãrbaþilor- Vãduve cu case- Totalul caselor- Contribuþii plãtite anual- Zeciuialã pe cereale- Arendã pentru cârciumi si mãcelãrii- Zeciuialã pe miei- Zeciuialã pe albine- Zeciuialã pe vin- Taxe pentru mori

- Total

Plugova- Stãpâni de case- Fraþi ºi fii cãsãtoriþi- Fraþi ºi fii necãsãtoriþi- Totalul bãrbaþilor- Vãduve cu case- Totalul caselor- Contribuþii plãtite anual- Zeciuialã pe cereale- Arendã pentru cârciumi ºi mãcelãrii- Zeciuialã pe miei- Zeciuialã pe albine- Zeciuialã pe vin- Taxe pentru mori

- Total

Globu rãu- Stãpâni de case- Fraþi ºi fii cãsãtoriþi- Fraþi ºi fii necãsãtoriþi- Totalul bãrbaþilor- Vãduve cu case

- Totalul caselor- Contribuþii plãtite anual- Zeciuialã pe cereale- Arendã pentru cârciumi ºi mãcelãrii- Zeciuialã pe miei- Zeciuialã pe albine- Zeciuialã pe vin- Taxe pentru mori

- Total

Bogoldin- Stãpâni de case- Fraþi ºi fii cãsãtoriþi- Fraþi ºi fii necãsãtoriþi- Totalul bãrbaþilor- Vãduve cu case- Totalul caselor- Contribuþii plãtite- Zeciuialã pe cereale- Arendã pentru cârciumi ºi mãcelãrii- Zeciuialã pe miei- Zeciuialã pe albine- Zeciuialã pe vin- Taxe pentru mori

- Total

Corniereva- Stãpâni de case- Fraþi ºi fii cãsãtoriþi- Fraþi ºi fii necãsãtoriþi- Totalul bãrbaþilor- Vãduve cu case- Totalul caselor- Contribuþii plãtite anual- Zeciuialã pe cereale- Arendã pentru cârciumi ºi mãcelãrii- Zeciuialã pe miei- Zeciuialã pe albine- Zeciuialã pe vin- Taxe pentru mori

- Total

Cercetarea celor 33 de sate, de laCercetarea celor 33 de sate, de laJupalnic la Marga, în vederea colonizãriiJupalnic la Marga, în vederea colonizãrii

unei noi miliþii germane de graniþãunei noi miliþii germane de graniþãFondul H.K.R. dosar nr. 39-21 din anul 1770

Înalt preaonorabile Consiliu de Rãzboi al CurþiiImperiale Regale!

Înaltul ordin din 5 Iunie a anului curent 1769,


6735

755

7258055,35,5/81635,21

3,045,24

56

751,24,5/8

30338

21297

2.021 158,21350

588,20

622,2168

3.286,02

florinþi““““““

“

792

12931190

90769,212051,15

2,409,54

21

1.081,10


“


“

708

1694

272

75261,452042,27

6,561,52,4/8

20

905,00,4/8


“

1436

20169

29172

1.230100,43,4/838

136,22,4/811,24-

61

1.577,30


“

55201691

964

76855,41,5/81861,42

7,20-

21

931,43,5/8


“


adresat mie, de cãtre Înalt preaonorabilul Consiliu deRãzboi al Curþii Imperial Regale, cuprinde: ca eu,dupã încheierea misiunii mele, avute în districtulPanciova, însoþit de Domnul locotenent colonel vonMetzger, de la primul regiment de garnizoanã,precum ºi de cãtre Domnul locotenent colonel vonAlmpt de la statul major, sã cercetez la faþa locului,din sat în sat cele 33 de sate, destinate colonizãriiunei noi miliþii germane de graniþã, între Jupalnic ºiMarga ºi nu numai sã constat, ci sã ºi verific în fiecaresat: numãrul actual de case, de ogoare, livezi, vii ºi îngeneral de terenuri, starea actualã a gospodãriilor ºidotarea acestora, apoi cum sã fie rânduite acesteanoilor coloniºti, precum ºi cum sã poatã fi efectuatãcolonizarea mai repede ºi cu rezultat sigur ºi bun. Învederea realizãrii acestui studiu, în baza constatãrilorefectuate în comun, cu considerente ºi propuneri, cuprecãdere în scopul de a se putea sprijini economia,fac cunoscut pãrerile mele bine intenþionate. Dinacest studiu se va remite o copie ºi Domnuluilocotenent colonel von Metzger, ca acesta sã o poatãînmâna Comandamentului General.

Dupã ce am terminat misiunea avutã cu comisia, laPanciova, am plecat la 3 August, împreunã cu Dom-nul locotenent colonel von Metzger, la Mehadia undeam aºteptat 7 zile pe Domnul locotenent colonel vonElmpt, iar imediat dupã sosirea sa, am început laJupalnic cercetarea ordonatã ºi dupã aceasta amcontinuat, prin toate cele 33 sate pânã la Marga.

Dupã ce eu am examinat temeinic toate probleme-le acestei importante treburi ºi am chibzuit îndestulã-tor, acum nu lipseºte nimic spre a face cunoscut, cusupunere, înalt Preaonorabilului Consiliu de rãzboi alCurþii Imperial Regale, reala constatare a problemelorºi nu numai de a raporta, cu supunere, în privinþa pre-tinsei colonizãri, ci ºi a tuturor acelora ce mã simtobligat.

Referitor la sateleReferitor la sateleJupalnicului nou ºi vechiJupalnicului nou ºi vechi

Astfel, ambele sunt aºezate într-o micã dar foarteplãcutã vale, ce se întinde spre Dunãre, între Orºovanouã ºi cea veche, strãbãtutã de râul Cerna, care lacapãtul acestei vãi se varsã în Dunãre. Ele suntaºezate la numai o jumãtate de orã de la OrºovaVeche, deci cele mai apropiate de graniþa turceascã.

Casele acestoraCasele acestoraSunt de fapt pãtrate, împletite din nuiele de alun,

lipite (tencuite) cu lut: ºi bãligar de vacã, un stânjen ºijumãtate în lungime ºi tot atât de late, prevãzute cu ouºa foarte joasã, prin care un om trebuie sã intre încasã foarte aplecat. Ele nu au nici fereastrã, nicibucãtãrie, nici cuptor ºi în cea mai mare parte suntdãrãpãnate. Grajduri sau alte clãdiri necesare

gospodãriei nu sunt aici de loc. Deci întregul menaj allocuitorilor constã în aceastã micã magazie, în care eistau, cu femeile ºi copii lor, precum ºi cu o parte dinvite, în jurul focului ºi se tãvãlesc în cenuºã. În acestecase de mizerie nu poate fi încvartiruit nici o altãnaþiune, iar germanilor le-ar servi cel mult ca bucãtãriisau cocini de porci.

AgriculturaAgriculturaJupalnicul nou are puþinã agriculturã, parþial la râul

Cerna, iar parþial pe dealurile ce se întind la apus desat. Pãmântul este totuºi neînchipuit de roditor, înspecial cel din vale, care este inundat adeseori derâul Cerna ºi îngrãºat cu pãmânt bun, aºa cã aceastãvale poate fi cultivatã neîntrerupt fãrã desþelenire sauîngrãºare cu bãlegar. Totuºi cel mai bun locuitor nucultivã anual mai mult de 21 pânã la 22 mãsuri decucuruz sau grâu, deci nici atât cât are nevoie el cufamilia sa pentru pâine pe întregul an.

Nici o altã naþiune, care ar cultiva pãmântul cu maimultã hãrnicie decât românii nu ar putea cultiva aicimai mult, tocmai din cauza spaþiului îngust, ca pelângã necesarul pentru întreþinerea vieþii lor sã mai ºivândã ceva cereale.

PajiºteaPajiºteaEste restrânsã aici, parþial în valea îngustã, iar

parþial ºi pe dealurile uscate. Pãdurile din apropiereînlocuiesc însã românilor lipsa de fân ºi furaje pentruvite, prin faptul cã ei reteazã copacii iar frunziºul îlusucã drept furaje de iarnã pentru capre ºi vite.

ViileViileLa Jupalnic se produce cel mai bun vin din întreg

Banatul. De aceea s-au strãduit diferiþi locuitori bogaþidin alte pãrþi ale Banatului sã obþinã vii la Jupalnic,ceea ce a avut ca urmare cã locuitorii localniciposedã mai puþine vii ºi abia pot produce necesarullor de vin.

Livezile de pomiLivezile de pomiPrecum românilor le place mult bãutura denumitã

ºligoviþa sau rãchie, care este de fapt o þuicã uºoarãextrasã din prune, aºa s-au ºi fixat ei mai mult peplantarea prunilor, al cãror numãr la Jupalnicul Nou,dupã declaraþiile proprii ale locuitorilor ºi conformconscrierii redactate de cãtre Domnul locotenentcolonel von Metzger, se ridicã la câteva mii. Dinamintita ºligoviþã, se vinde aici, dupã acoperireanecesarului local, atât de mult încât venitul curent alacestor locuitori, din aceasta, poate fi socotit printrecele mai mari venituri.



Creºterea vitelorCreºterea vitelorConstituie cea mai mare parte a hranei populaþiei.

Ei întreþin un mare numãr de vite cornute, dar unnumãr ºi mai mare de oi ºi capre. Din ultimele douãspecii, au numai cea mai micã parte acasã. Celelaltele au la pãscut, vara ºi iarna, parþial în pãduri pedealurile din Clisurã, iar parþial la Panciova ºi altelocalitãþi de la ºes.

PãdurilePãdurileAcestea încep chiar în apropiere de Jupalnic ºi se

extind în depãrtare de mai multe ore în Clisurã, întreDunãre ºi Almaº. Acestea sunt însã, aºa de maltra-tate, încât pe o depãrtare de trei ore de la Jupalnic,nu gãseºti nici un copac bun pentru construcþii.

MeseriileMeseriileO meserie deosebitã, la acest capitol, poate fi

socotitã mai ales transportul, cu care cei dinJupalnicul Nou, realizeazã un câºtig bun, prin faptulcã ei transportã mãrfurile, sosite din Turcia prinJupalnic, mai departe în regiunile Imperial Regale.

Celelalte comune de la Jupalnic, pe vale, spreMehadia. Tufari-nou, Coramnic ºi Toplet, sunt absolutîn aceeaºi stare ca ºi Jupalnicul nou ºi vechi, dincauzã cã ºi acestea se gãsesc foarte îngust strânse,între douã rânduri de dealuri în pantã, dar totuºiacestea sunt aºa de roditoare ºi deci au atâteaavantaje, cã în aceste sate acelaºi numãr de coloniºtigermani, ar putea trai în mod modest, tot aºa cum seîntreþin acum din acestea, familiile de români.

MehadiaMehadiaAºa precum valea de la Mehadia spre Cragina se

lãrgeºte cu mult, aºa ºi aceasta localitate nu numai cãnu duce lipsa de terenuri agricole precum ºi livezi, viisau pãduri, ci mult mai mult are chiar un excedent deacestea din care ar putea trãi, în mod îndãstulãtor,mult mai mulþi oameni, decât numãrul actual delocuitori români, în special dacã ei toþi vor profita decelelalte avantaje ºi se vor ocupa ºi cu transporturi,comerþ, precum ºi torcãtorii de lânã ºi bumbac,pentru care Mehadia ar fi un loc potrivit.

Lemnul de construcþii se poate obþine aici mult maicomod, decât în satele vizitate mai înainte.

Lut pentru fãcut cãrãmidã ºi piatrã de var, areMehadia din abundenþã.

BolvasniþaBolvasniþaEste aºezatã într-o vale mare, la poalele munþilor

înalþi, fiind de fapt înconjuratã de dealuri înalte, dar

totuºi dotatã cu terenuri roditoare, încât din acestea s-ar putea hrãni mai mulþi locuitori, decât are de faptsatul. Are cea mai bunã apã curgãtoare ºi o mulþimede pomi fructiferi, precum dovedeºte conscrierea. Delut pentru cãrãmidã ºi piatrã de var nu duce lipsã nicisatul de aici. Numai lemnul de construcþii trebuieadus aici cu greutãþi, de la o depãrtare de pânã la treiore, din munþii înalþi, întrucât pãdurile apropiate suntaproape total distruse de vite.

Urmãtoarele douã sate,

Plugova ºi Globul rãuPlugova ºi Globul rãuau în întregime atât avantajele cât ºi lipsurile de

aceiaºi naturã ca ºi Bolvaºnita.Se gãseºte ºi la acestea, în general, o agriculturã

îmbelºugatã cu un surplus, necesar în caz de nevoie,dar lemnul de construcþie trebuie adus aici dedeparte, din munþi cu ºi mai mare greutate.

Pentru conformitate,Prof. M. FENEªAN


Soldat în uniforma Regimentului de graniþã German-Bãnãþean


La 18 ianuarie 1848 se naºte la ªiria,lângã Arad, Ion Slavici, al doilea dincei cinci copii ai familiei Sava Slavici(descendent al Stãniseºtilor, veniþi în Banatîn jurul anului 1740 din Oltenia) ºi ElenaBorlea, descendentã din Borleºti, jud.Neamþ, veniþi în Banat din timpul lui GrigoreGhica Voda. Are o copilãrie fericitã, subocrotirea tuturor, urmând poveþele bunicului sãuºi ale dascãlului sãu din sat Dimitrie Voºtinari. Înclasa a VI-a elementarã pleacã la Timiºoara casã înveþe limba germana. Rãmâne aici doi ani,cutreierând Banatul. Urmeazã clasa a VIII-a laLiceul Maghiar din Arad ºi în august 1868 îºi dãbacalaureatul la Satu Mare.

În toamna anului 1869 pleacã spre capitalaAustriei urmând concomitent ºcoala de ofiþeri ºicursurile facultãþii. Aici îi cunoaºte pe Eminescu

(sosit în aceeaºi toamnã) care este remarcatmai ales prin apetitul sãu pentru discuþiifilosofice. Acesta îi va rãmâne toata viaþa unbun prieten ºi sfãtuitor. Urmeazã cursul de dreptroman al lui Ihering, de economie politicã al luiStein ºi îndemnat de Eminescu, cursul deanatomie al lui Hirt. Ia examenele de ofiþer derezervã ºi pe cele de la facultate, aplicândprincipiile tatãlui sãu de a face cu toatã inimaceea ce sunt nevoit a face. Înrâurirea luiEminescu se va face simþitã asupra lecturilorsale.

În 1870 apar cele douã societãþi studenþeºtiSocietatea literarã ºi România junã, în careEminescu este secretar ºi Slavici este preºe-dinte. Idealul lor era unitatea tuturor românilor.

În martie 1871 Slavici debuteazã în paginilerevistei junimiste Convorbiri literare cucomedia Fata de birãu, cititã în manuscris deEminescu care, dupã ce îi face primele retuºuri,o trimite revistei cu caracterizarea: în genere escrisã cu prea expres colorit local, dar arescene de o gingãºie simplã ºi într-adevãr,rusticã.

Neavând cu ce sã se întreþinã, pleacãacasã. Începe sã scrie la îndemnul lui Emi-nescu. Tot el intervine la Junimea ºi Slavici pri-meºte lunar 10-12 galbeni.

În 1874 întors în þarã dar bolnav, frecven-teazã împreunã cu Eminescu cercurile literareale Veronicãi Micle ºi Matildei Cugler. Eminescuîi face cunoºtinþã cu Creangã, cu Maiorescu ºicu ceilalþi junimiºti veniþi de la Bucureºti. Aiciciteºte pentru prima oarã POPA TANDA.

Slavici este întâiul scriitor al Transilvaniei înordinea valorii ºi a importanþei ºi doar Rebreanu

izbuteºte sã-l egaleze ºi sã-i întunece faima.Slavici aduce scrisului românesc o altã faþãdecât aceea a lui Creangã. El este de la începutun scriitor modern, prin construcþie si formaþie,aplicat asupra unui mediu þãrãnesc familiar,care-ºi pierde seninãtatea ºi atmosfera idilicã,prin pãtrunderea noilor legi ale lumii capitaliste,care zguduie vechea ordine patriarhalã. Satullui Slavici este o colectivitate umanãcontradictorie, cuprinsã de patima îmbogãþiriisau a parvenirii. Proza slavicianã introduce încircuitul literar românesc o umanitate nouã:aceea a lumii ardeleneºti devoratã de patimaacutã a banului. Slavici este un veritabil creatoral unei geografii literare cu atmosfera ºi tipurileei specifice, bazatã pe migraþia moþilor spremuncile sezoniere din câmpie, pe creºtereaporcilor, pe întreprinderea rentabilã adeschiderii de hanuri. E o lume aflatã lademarcaþia dintre rural ºi urban, dintreeconomia ruralã ºi cea capitalistã, lucru care oîmbogãþeºte ºi o diversificã sub raportcaracterologic, încât T. Maiorescu dezvoltã,tocmai plecând de la scrisul sãu, teoriarealismului poporan.

Autorul surprinde amãnunte de ordin socialºi folcloric, dar ºi colectivitatea sãteascã dintr-operspectivã monograficã. Nu sunt pierdute dinvedere, de asemenea, stratificarea socialã asatelor româneºti, fresca moravurilor ºiobiceiurilor tradiþionale. Caracteristica rãmâne,în acest sens nuvela Gura satului, unde seînfruntã douã comunitãþi rivale, ce-ºi disputãcãsãtoria fiilor lor. Cei doi þãrani, cei mai bogaþidin sat, deºi gãsesc în firea lucrurilor sã-ºisocoatã copiii logodiþi, când vine timpul peþitului,nu vor sã cedeze niciunul din mândria lor debogãtani, desfãºurându-ºi fiecare, la vedere,bogãþiile: velinþele, catrinþele, albiturile cusute,în paralel cu sacii de grâu, boii, carele încãrcateºi hambarele deschise. Scriitor al fazeicapitaliste a societãþii româneºti, Slavici este unBalzac rural, cu o operã reprezentativã ºi la felde diversã topologic.

Îmbrãþiºând toate straturile ºi claselesociale, de la pãturile de jos pânã la clasa cultã,Slavici este un cap de serie pentru o întreagãpleiadã de scriitori care vor sonda mediul socialromânesc. Popa Tanda, de pildã, aduce ostructurã rapsodicã solid lucratã, cu un dialog

viu, antrenant, cu o frazare alertã, asimilatã dinlecþia folcloricã. În marea majoritate a operelorfinalul e optimist, luminos, în conformitate cuatitudinea seninã a scriitorului faþã de viaþã. Elvrea doar sã-ºi moralizeze semenii, sã-imobilizeze la luptã, demonstrându-le cum potieºi biruitori în lupta din ea. Este cazul tipic alPopii Tanda, care, prin exemplul sãu personalde laminator, ridicã întregul sat la bunãstare. Eapoi exemplul din Budulea Taichii, undepersonajul Huþu ajunge la cele mai înalteranguri ºi onoruri prin muncã, perseverenþã ºitenacitate. Ridicarea trebuie sã se facã însã înlimitele moralei, a respectului faþã de oameni ºiprin munca lor. Atunci când legile moralei suntîncãlcate, când atingerea fericirii frizeazãprescripþiile ºi datinile nescrise rãmase din moºi

strãmoºi, are loc o deformare a personalitãþii,pânã la dezumanizare, care atrage dupã sineconsecinþe dintre cele mai grave, ducând pânãla ieºirea din colectivitate. Moara cu norocevocã o astfel de zonã a incertitudinii, un spaþiual confruntãrii între moral ºi imoral. Protagoniºtiidezbaterii sunt trei: bãtrâna, care reprezintãmentalitatea arhaicã depãºitã, ca fiecare sã semulþumeascã cu ceea ce are, cãci nu bogãþiaaduce liniºtea casei, ci cinstea sufletului; Ghiþã,care doreºte ca aceastã îmbogãþire sã sefacã într-un cadru legal, fãrã sã-ºimurdãreascã conºtiinþa ºi Licã Sãmãdãul,pentru care îmbogãþire merge mânã-n mânãcu furtul ºi crima.

Un capitol rezistent în creaþia sa îiconstituie memorialistica. Amintirile au aceeaºipatimã justiþiarã ºi durã care se întâlneºte înopera sa literarã. Substanþa lor liricã este tratatãsobru, cu aceeaºi asprime a stilului, lipsitã deînflorituri, dar inaugurând realismul obiectiv alscrisului românesc. Alãturi de Eminescu,Creangã ºi Caragiale, el reprezintã unul dintremomentele de altitudine ale prozei româneºti,iar sub raport psihologic, constanþa ardeleanã aspiritualitãþii româneºti (oare de ce Eminescu arefuzat sã comenteze - sã scrie cronicã despre“Moara cu noroc”?! Rog o mãrturisire pentru“Vestea” - N.D.P.).

PROF. MARIA HUMIÞA


Doamna profesoarã Maria Humiþa, la microfon

Prof. Mirela Turculeanu, iubindu-l pe Eminescu

Profesorul Gheorghe Rancu-Bodrog,premiat în cadrul Simpozionului. Are înAlmãj un muzeu, cum nu are tot judeþul

Caraº-Severin

SLAVICI- LUMEA SATULUISLAVICI- LUMEA SATULUI


Lui Eminescu...Lui Eminescu...1. Peste-a versurilor rimã, tu domneºti

ca mândru regePari ca toate ce-s pe lume eºti capabil

a-nþelege.Peste litere ºi semne, peste toate

stãpâneºti,Însã viaþa vânã-þi pare, când în jurul tãu

priveºti.

2. Singur, în chilia-þi tristã, ca un luceafãr tu veghezi

ªi înzestrat cu mii de raze în întuneric luminezi;

ªi te gândeºti la viata-þi ºi-þi pare cã ea cura Încet repovestitã de o strãinã gurã.

3. ªi simþi neîmplinirea cum pieptul îþi apasã –

Sãrutul dulce-al amãgirii din nopþile de-angoasã –

Nu ai suspine, n-ai nici lacrimi ºi-ai dori a plânge

Tãcerea din bordeiu-þi pustiu de-ai putea frânge!

4. Dar uscaþi ochii îþi rãmân ºi gândurile-þi zboarã

În tinereþe, când, ferice, visai în fapt de searã

Sub ploaia florilor de tei, pe malul unei ape Ca ea din trestii sã rãsarã, iubirea sã-þi

adape.

5. ªi te gândeºti la viaþã, întocmai ca la moarte

ªi nu mai speri nimic, zadarnice sunt toate.

Mai ai un singur dor, în liniºtea seriiSã-þi arzi fãclia vieþii la marginea mãrii.

6. ªi fosta-i tu pe lume cum altul n-a mai fost;

Dar n-ai putut pricepe al vieþii tale rost.ªi ai zburat la ceruri, cuprins de somnul

morþii Lãsându-þi poezia pustie-n voia sorþii.

7. Dar calea pân’ la tin-acum e infinit mai lungã

ªi mii de ani i-ar trebui uitãrii sã te-ajungã.

Vei dãinui neîncetat, în cer ºi pe pãmântCa rege-al poeziei noastre ºi-ntre lucef

Vestea dumneavoastrÃ 1 Personalitãþi ale Mehadiei · încetat din viaþã la data de 18...

Documents

Transcript of Vestea dumneavoastrÃ 1 Personalitãþi ale Mehadiei · încetat din viaþã la data de 18...