Vestea · PDF filesume de bani, care variazã de la an la an. Partea muzicala a...

Folcloristica reprezintã acea vastã culturã popu-larã cãreia îi spune folclor ºi care atestã vechimeaunei naþiuni. Folcloristica bãnãþeanã propriu-zisã,constituitã printr-un proces complex, este direct de-terminatã de contribuþia unor cãrturari, mai întâi prinadaptare, cu ajutorul literaturii orale a unor scrieristrãine, apoi prin culegere ºi publicare a creaþiilorfolclorice.

Înscrierile pãstrate în arhive stau mãrturie cã artade a cânta s-a nãscut la Lugoj ºi în satele învecinatedin timpuri foarte îndepãrtate.

Cea dintâi mãrturie privitoare la existenþa cânte-cului popular pe teritoriul locuit de români se situea-zã în prima jumãtate a secolului al XI-lea ºi se referãla Banat (zona Cenad - n.r.). Cântecele populareproslãveau conducãtorii poporului pentru faptele devitejie ale acestora.

„Istoria Banatului Timiºan”, scrisã de Gisellini ºiapãrutã la Viena în anul 1780, oferã importante infor-maþii despre obiceiurile de nuntã ºi înmormântare,despre port ºi prilejurile calendaristice.

Damaschin To-ma Bojâncã, în “An-ticele”(1832) con-semneazã obiceiuride nuntã (cele douãfeluri de rãpire a mi-resei, aruncarea cuboabe de grâu încurtea casei dupã în-toarcerea de la cu-nunie, pregãtirea pa-tului nupþial), obi-ceiuri de înmormân-tare (spãlarea mortu-lui, punerea unormonede în sicriu),precum ºi versurisau bocete.

Procesul propriu-zis al constituirii folcloristicebãnãþene începe cu D. Bojincã ºi Eftimie Murgu carepune bazele învãþãmântului filozofic în þara noastrã,iar avocatul Coriolan Brediceanu sprijinã activitateacultural artisticã ºi învãþãmântul românesc din Banat.

„Nu-i român ca bãnãþeanul,Bãnãþean ca lugojanul,Lugoj an ca Brediceanu.”Sursa culegerii versurilor populare este þãranul

sau lãutarul, „care cu agera lor memorie susþinurãaceste poezii”.

În secolul al XX-lea, mai precis în anul 1947, laîndemnul lui G. Cãlinescu, vede lumina tiparului oantologie a scriitorilor þãrani, autori de sonete, piesede teatru, versuri.

Sub îngrijirea lui Gabriel Þeplea apare în 1974 oselecþie de versuri în grai bãnãþean intitulat „Ano,Ano, Logojano”.

Lucian Blaga scrie cã „niciuna din provinciile ro-mâneºti nu are o culturã etnograficã, anonimã,popularã atât de diferenþiatã ca Banatul”. Dovadacontinuitãþii obiceiurilor folcloristice bãnãþene oreprezintã Ansamblul Folcloric Timiºul.

Înfiinþat în anul 1968, Ansamblul Timiºul a desfã-ºurat o activitate permanentã, bucurându-se de a-precieri ºi succese deosebite, atât pe plan naþionalcât ºi internaþional. Premiat la toate concursurile na-þionale la care a participat, prezent la cele mai impor-tante festivaluri ºi spectacole reprezentative, Ansam-blul Timiºul s-a situat în permanenþã printre forma-þiile de top ale genului din România.

Cu Ansamblul Timiºul au cântat de-a lungul ani-lor, atât în spectacolele din þarã, cât ºi în cele dinstrãinãtate, cei mai reprezentativi soliºti vocali ai Ba-natului: Tiberiu Ceia (membru fondator), Ana Paca-tiuº, Petricã Moise, Maãria Tudor, Elena Jurjescu,Carmen Popovici Dumbravã, Laza Cnejevici. De re-marcat colaborarea permanentã în marile spectacolesau programe radio - tv regionale sau naþionale cu

soliºti de referinþãprecum Nicoleta ºiAndreea Voica, Va-sile Conea ºi NicuNovac.

În componenþaansamblului intrã 48de tineri dansatori,care, pe lângã parti-ciparea la spectaco-le, danseazã ºi lanunþi, botezuri, pe-treceri aniversare.Douã perechi dedansatori chemaþi lao petrecere danseazãdouã dansuri din

Banat sau alte zone ºi unul þigãnesc în schimbul uneisume de bani, care variazã de la an la an.

Partea muzicala a ansamblului este asiguratã deo formaþie orchestralã în structura cãreia intrã in-strumente precum: vioara, contrabasul, braciul,acordeonul, þambalul, clarinetul, saxofonul, fluierul ºitaragotul, instrumente care dau o culoare specificãmuzicii populare bãnãþene.

Din conducerea artisticã fac parte:- Toma Frenþescu - coregraf, conducãtor artistic;- Nicolae ºi Dusa Stãnescu - coregrafi;- Dorin-Mihai Vladu, Dorina Susan ºi Nicolae

Haineala - coregrafi la formaþiile de copii.Conducerea Ansamblului Timiºul îºi desfãºoarã

activitatea sub egida Casei de Culturã a municipiuluiTimiºoara, instituþie aflatã în subordinea ConsiliuluiLocal ºi al Primãriei.

DANA OPRESCU,studentã

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : [email protected] pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 3 (38). ANUL V. MARTIE 2010. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor ºi editor on line: CONSTANTIN VLAICU;

Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU; REDACTOR CORESPONDENT: DANA OPRESCU, studentã

FOLCLORUL BÃNÃÞEAN - NEMURITOR

Zãpezile s-au dus, iarna pare cã ºi-adezbrãcat cojocul, ºi de la o zi la alta nezâmbeºte soarele, ne mângâie cu razele luicalde, binefãcãtoare. Pãsãrile cerului de lao zi la alta cântã altfel. Sunt semne binefã-cãtoare cã în curând începe un nou an a-gricol ºi în comuna noastrã, în satele ei cuþãrani cu palmele bãtãtorite de chemarea ºitruda pãmântului.

Începe un alt rost al caselor, al oame-nilor din sat, gospodarul se scoalã mai dedimineaþã, unii carã gunoiul la loc ºi-l îm-prãºtie ecologic pe câmp, pe ogor, alþiimeºteresc ceva la tractor, la cãruþã, cautãdacã uneltele de muncã sunt în stare bunã,pânã ºi doamna sapã este cãutatã, ea ceeste atât de necesarã pentru munca dinzãvoi, din deal, din þarinã.

Oamenii sunt preocupaþi de mersul vre-mii, vin mai des la primãrie, unii sã-ºi achi-te obligaþiile faþã de stat, alþii sã-l contac-teze pe agentul agricol pentru una, pentrualta, chiar ºi pentru un sfat tehnic, pentru ocolaborare în perspectiva Anului Agricol.

E bine de ºtiut cã oamenii primãriei, dela agentul agricol pânã la primar sunt ladispoziþia tuturor consãtenilor, fãrã nici oprejudecatã, sunt dispuºi sã facã servicii,cu respectarea legislaþiei în vigoare.

O menþiune în plus: ca ºi anii în trecuþi,primarul comunei nu are ore de audienþe, eleste la dispoziþia cetãþenilor la orice orã dinzi, conform programului de funcþionare ainstituþiei. Vã aºteptãm pentru rezolvareadoleanþelor dumneavoastrã, cu respectarealegii, care este mai presus de orice ºioricine, indiferent de statutul social. Aºa sãne ajute Dumnezeu!

Gospodari! VineGospodari! Vineprimãvara...primãvara...

Primar IANCU PANDURU

Fanfara de la Plugova, anii ‘70 * - ºeful formaþiei, Dãnilã Pufa

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

Sub acest generic, formulat de dl. economist NICADRÃGAN, a avut loc, la Cãminul cultural din Plugova (Caraº-Severin), un splendid eveniment folcloric, la data de 20februarie a.c. Acest eveniment a fost realizat cu participareaefectivã ºi afectivã a domnului inginer IOAN TABUGAN, fiulsatului, deputat independent în Parlamentul României.Acþiunea domniei sale a fost sprijinitã de alþi doi fii ai Plugovei,de domnii IANCU PANDURU, primarul comunei, ºi de NicãDrãgan, amintit mai sus, ambii iubitori de folclor ºi organizatoride acte culturale insolite.

Prin grija domnului deputat ing. IOAN TABUGAN, a sositreputata fanfarã din Bãnia (Caraº-Severin), întâmpinatã cupâine ºi sare ºi þuicã bãtrânã din ploscã de cãtre organizatori,între ei remarcându-se, în port naþional, dl. profesor MihaiCorneanu, directorul ºcolii din localitate.

Copiii, junii ºi miresele Plugovei, tineretul din zona folcloricã,în costum naþional în cântecul fanfarei au colindat Plugova, iarla rãscruce de drumuri au purtat brâul din bãtrâni, hora satului,ardelene ºi învârtite, iar plosca cu rãchie bãtrânã se preumbladin mânã în mânã, din poartã în poartã, pe la oamenii bãtrâni,privitori la acest spectacol inedit, cu lacrimi în ochi. Cu mâna peinimã declarã ºi scribul acestor ºiruri a avut ochii daþi în lacrimi,gândind la anii tineri, la satul sãu de baºtinã (Petnic), unde

odinioarã, în alte vremuri, se petreceau aidoma lucrurile. O,tempora!...

Dupã aceastã minunatã propagandã pentru folclorul autentics-a intrat în sala Cãminului cultural, unde s-a desfãºuratprogramul Simpozionului „PLUGOVA FOLCLORICÃ ÎN STRAIDE SÃRBÃTOARE”.

Lucrãrile simpozionului au fost deschise, de data aceasta,de iniþiatorul manifestãrii, de dl. deputat ing. IOAN TABUGAN.A urmat la cuvânt dl. primar Iancu Panduru care a salutatoaspeþii veniþi de la judeþ ºi din alte localitãþi, a salutat ºimulþumit pentru prezenþã consãtenilor sãi.

Programul Simpozionului a fost:1. Preot Trifu Grozãvescu: „Viaþa Sfinþilor Trei Ierarhi Grigore

Telogul, Vasile cel Mare ºi Ioan Gurã de Aur”.2. Prof. Gh. Rancu: „Sãrbãtoarea de Trei treieraºi”.3. Prof. Pavel Panduru: „Semnificaþia costumului popular”4. Ec. Ion Drãgan: „Tradiþii plugovene în folclor ºi artizanat”.5. Prof. N.D. Petniceanu: „Obiceiuri º i datini uitate în Banat”.A existat ºi un moment poetic de excepþie, prof. ADRIANA

FELICIA LAITIN a declamat din creaþia proprie poezia„STRÃMOªII”, mult aclamatã de asistenþã.

Pe scenã au urcat dansatorii ºi dansatoarele de la Liceul„Nicolae Stoica de Haþeg”, instructor profesor Florin Domilescu,

care au prezentat o suitã de brâuri, poºovãici, ardelene ºiînvârtite în delectarea asistenþei. Felicitãri, domnule profesorDomilescu, felicitãri domnule director de ºcoalã româneascã,profesor Mihai Feneºan.

Dupã masa festivã, udatã cu rãchia bãtrânã ºi vinuri nobile,a urmat Balul izmenelor, þinuta obligatorie fiind portul naþional.Un lanþ nesfârºit de tineri, zalã lângã zalã, fete ºi juni, tineri ºibãtrâni, s-au prins în brâul bãtrânesc, în cântecele orchestreisaxafonistului de excepþie SIMION SANDU, din Armeniº(vlãstarul regretatului Nana Florea, trompetistul) ºi în glasulsuperb al solistului vocal TRAIAN JURCHELEA. Între instru-mentiºti mai amintim: Ion Vasilescu, Mariana Jarja ºi VasileCorcescu, iar între soliºtii vocali s-au evidenþiat în sublim:Mihaela Petrovici. Balul s-a þinut pânã în zori.

S-au dat diplome pentru costum, pentru joc, pentruparticipare la manifestare. Prezentãm mai jos câteva dincomunicãrile þinute în plenul simpozionului. Moderator N.D.Petniceanu.

Vorbeºte ing. Ioan Tabugan, deputat independent înParlamentul României. În dreapta sa: IONESIE GHEORGHEONI,vicepreºedinte al Consiliului Judeþan Caraº-Severin, MARTINMOTOLAN, subprefect (I), NIC: VERINDEANU, subprefect (II) ºidirectorul Direcþiei Silvice Caraº-Severin. În stânga: primarulIancu Panduru, prof. Pavel Panduru, prof. Gh. Rancu ºi N.D.P.

Fanfara din comuna Bãnia (Caraº-Severin)

Vorbeºte primarul IANCU PANDURU

„PLUGOVA FOLCLORICÃ ÎN STRAIE DE SÃRBÃTOARE”

Sfinþii Trei Ierarhi sunt cele trei vârfuri aleierarhiei Bisericii Ortodoxe, care au întrecutcu înãlþimea vieþii ºi a învãþãturii lor pe mulþiºi ca niºte apostoli dupã Apostoli au strãlucitîn lume. Toþi trei fiind luminaþi de DuhulSfânt, au avut aceeaºi înþelegere a Bisericii,au întãrit canoanele ºi învãþãturile dumne-zeieºtii Scripturi. Aceste trei vase ale DuhuluiSfânt, pline de sfinþenie ºi binecuvântate cudarul facerii de minuni ºi al frumoasei vorbiri,au mãrturisit în lume dreapta credinþã, au ex-plicat dogmele Bisericii, au îmbogãþit sfinteleslujbe ºi au vindecat ºi alinat multe boli ºisuferinþe trupeºti ºi sufleteºti ale oamenilor.Fiind luminaþi de Dumnezeu ºi dãruiþi cumultã înþelepciune, au uimit pe filosofii tim-pului lor, au mustrat pe împãraþii rãucredin-cioºi, au smerit pe cei mândri, au împãrþit lasãraci averile bogaþilor, au mustrat cu mareîndrãznealã pãcatul, mai ales necredinþa,eresul, mândria, desfrâul, lãcomia ºi zgârce-nia, scriind multe învãþãturi creºtineºti. Ei aulãsat Bisericii lui Hristos, pe lângã viaþa lorsfântã, zeci de cãrþi teologice, care apãrã dog-mele ortodoxe ºi viaþa moralã ºi care formea-zã un mare tezaur al lumii creºtine.

Sfântul Vasile cel Mare a vãzut luminazilei în Cezareea Capadociei (Turcia de as-tãzi), dintr-o familie aleasã de creºtini. Pãrin-þii sãi, Vasile ºi Emilia, au avut zece copii, în-demnaþi de Dumnezeu, au dat pe Vasile dincopilãrie la învãþãtura cãrþii, crescându-l demic în frica lui Dumnezeu.

Fire adânc gânditoare, evlavioasã, tãcutã,Sfântul Vasile a strãbãtut cu multã uºurinþãtoatã învãþãtura cea ritoriceascã ºi filosofia cese putea oferi pe atunci de cea mai înaltãºcoalã a faimoasei Atene. Aici s-a împrietenitcu marele Grigorie; aici a uimit pe dascãliisãi; aici a deprins “firea filosofiei, care este -dupã cum singur spunea - gândul morþii”.

Îndemnat de Duhul Sfânt, a plecat apoi sãviziteze toate mânãstirile ºi pustietãþile Egip-tului, iar de aici s-a dus la Ierusalim sã se în-chine la Mormântul Domnului. Dupã ce aprimit botezul în râul Iordanului, s-a dus înCezareea Capadochiei - patria sa - unde afost fãcut preot. Dar el, iubind mult liniºtea ºirugãciunea, s-a retras în pãrþile Pontului,unde a întemeiat o aleasã mânãstire, cu viaþãde obºte. Venind aici ºi Sfântul Grigorie, autrãit împreunã cele mai alese clipe de bucuriiduhovniceºti, pe care apoi adesea ºi le amin-teau unul altuia. Aici au scris împreunã neîn-trecute cuvinte ascetice despre rugãciune,post, viaþã de obºte, preoþie, dragoste etc.

Nevoia în care se afla Biserica din Ceza-reea, strâmtoratã de eretici, l-a silit pe mareleVasile sã lase pustia ºi sã vinã în ajutorul Bi-sericii lui Hristos. În scurtã vreme, fiind alesepiscop, cu multã putere ºi osârdie, biruieºtepe începãtorii eresurilor, împacã pe orto-docºi, uneºte Biserica dezbinatã, mângâie

inimile pãstoriþilor, hrãneºte pe cei sãraci dinhambarele bogaþilor, adapã pe cei însetaþi dinizvoarele bunei credinþe.

Sfântul Vasile era mare, nu atât ca staturã,cât mai ales cu darul ce era într-însul, cu viaþasa asprã, cu mintea sa adânc gânditoare.Avea ºi darul facerii de minuni, cu care ade-sea scotea duhurile necurate din oameni,vindeca boli grele, spunea cele viitoare. Viaþalui era mai mult îngereascã decât omeneascã.Neîncetat se ruga, învãþa mereu, mângâia petoþi. Pentru aceasta s-a fãcut doctor bolna-vilor, hrãnitor flãmânzilor, pãstor adevãrat aloilor celor risipite.

Aur pentru sine nu strângea, dar cu aurulînvãþãturilor sale pe toþi îi îmbogãþea. Hainebune nu purta, dar pe toþi sãracii Capadocieiîi îmbrãca. Pâine de prisos pe masã nu avea,dar nimeni nu se întorcea de la el flãmând ºinemiluit.

Cine altul ca Sfântul Vasile a purtat atâtagrijã de cei sãraci, cine a fãcut ca el din Ce-zareea o adevãratã casã de oaspeþi pentrustrãini, cu spitale pentru bolnavi, cu azilepentru bãtrâni ºi locuri de vindecare pentrusuferinzi. Apoi îi înfrunta pe împãraþi, îi ruºinape eretici, îi smerea pe filosofi, uimea peritori, pe cãlugãri îi povãþuia, pe vãduve le as-culta, pe necredincioºi îi aducea la credinþã,pe pãcãtoºi îi primea ºi cu canon de pocãinþã

îi vindeca.Fiind din tinereþe bolnãvicios, în anul 379,

Sfântul Vasile cel Mare s-a mutat la Domnulîn vârstã de 51 de ani, dupã ce a pãstoritBiserica lui Hristos, mai bine de opt ani.

Sfântul Grigorie Teologul s-a nãscut înoraºul Nazianz, aproape de oraºul CezareeaCapadociei. Pãrinþii sãi, Grigorie ºi Nona,fiind binecredincioºi, l-au crescut de mic înbuna credinþã, dându-l la învãþãtura cãrþii. Iu-bind mai mult frumuseþea vorbirii, a învãþat ºia deprins mai mult ca oricare meºteºugul re-toricei, de la cei mai aleºi dascãli ai Atenei.

Întors la Nazianz, a fost fãcut preot de tatãlsãu, ce era episcop acolo, apoi s-a retras cuVasile la o mânãstire întemeiatã de ei în Pont.Fiind chemat de tatãl sãu ºi de nevoile Bise-ricii împresuratã de eretici, Sfântul Grigories-a reîntors în Nazianz. Dupã multã stãruinþã,fiind fãcut episcop de însuºi prietenul sãu,Vasile, nu a primit scaunul cel încredinþatlui, ci petrecea lângã bãtrânul sãu tatã,ajutându-l sã biruiascã pe înverºunaþii eretici.

Fiind iubitor de liniºte, nu a primit episco-pia Nazianzului, dar cu gura sa cea plinã dedar ºi cu mãiestria cuvântului, pe toþi ereticiii-a îmblânzit ºi i-a adus la credinþa cea ade-vãratã. Apoi, fiind ales episcop al Constan-tinopolului, marele Grigorie a fãcut aici ade-vãrate minuni. Cine a vorbit mai frumos caSfântul Grigorie? Cine a apãrat mai bine dog-mele Bisericii? Cine a rostit cuvinte mai înaltedespre Duhul Sfânt, despre dragoste, desprecredinþa cea adevãratã? Cine a uimit înSinodul al II-lea Ecumenic pe toþi episcopii?

Dornic de singurãtate, dupã doisprezeceani de pãstorie, se retrage în satul sãu natal,Nazianz, pentru a vorbi numai cu Dumnezeu,pe care Îl iubea atât de mult.

Cu toate cã Sfântul Grigorie Teologul erao fire mult mai sensibilã, adânc gânditoare,însetatã dupã liniºte, nimeni nu a vorbit vreo-datã mai frumos ca el din amvonul bisericii,nimeni nu a apãrat mai cu tãrie dogma Prea-sfintei Treimi, nimeni nu s-a ridicat mai multcu vorbirea de Dumnezeu, decât Sfântul Gri-gorie. Din aceste pricini s-a ºi numit “Teo-log”, adicã “Cuvântãtor de Dumnezeu”.

Împãcat cu sine ºi cu Dumnezeu, în anul389, Sfântul Grigorie Teologul trece la Dom-nul în vârstã de 60 de ani, lãsând Bisericii unnepreþuit tezaur de cuvinte ºi învãþãturi dog-matice.

Sfântul Ioan Gurã de Aur s-a nãscut în ves-tita cetate Antiohia Siriei, din pãrinþi creºtini,

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 3

continuare în pagina 4

Primarul Iancu Panduru între cucerniciipãrinþi: protopopul Nicolae Pereº de

Herculane ºi preotul Trifu Grozãvescude Plugova

SSSSffff iiiinnnnþþþþ iiii iiii TTTTrrrreeeeiiii IIIIeeeerrrraaaarrrrhhhhiiii

Noi, românii, trebuie sã avem o imagine clarã a trecutului, a fe-lului cum trãia, cum arãta neamulnostru înainte vreme. E o datoriesfântã a noastrã sã descifrãm co-rect mesajul strãmoºesc formulatde-a lungul veacurilor evidenþiin-du-i trãsãturile definitorii ca seteade a descoperi frumosul, de a-lfãuri ºi de a-l cultiva cu ajutorulvirtuþilor primordiale - dragosteade glie, vitejia, aspiraþia de liber-tate ºi neastâmpãrul creaþiei.

În procesul creaþiei un loc defrunte îl ocupã meºteºugul confecþionãrii hainelor, o ocupaþie a fe-meilor. Purtate de oameni în vãzul tuturor, ele atrag atenþia prinmãiestrie ºi diversitate, fiind mãrci de recunoaºtere a membrilorcomunitãþii ºi mijloace de apreciere a vârstei, a stãrii sociale.Hainele - îmbrãcãmintea - a apãrut odatã cu omul.

Dupã neascultarea de porunca lui Dumnezeu de a nu mâncadin pomul cunoºtinþei binelui ºi a rãului, Adam ºi Eva îºi dau seamacã sunt goi (dezbrãcaþi), devin conºtienþi de greºeala ºi de starealor în decãdere. Acum apare ruºinea, frica de Dumnezeu pentruneascultare ºi ruºinea pentru goliciunea lor. Mãsura pe care auluat-o a fost sã-ºi coase laolaltã frunze de smochin ºi ºi-au fãcutcingãtori, învelitori (ºorturi) pentru a-ºi acoperi parþial, cât se puteaacoperi cu o cingãtoare, organele sexuale (goliciunea), ceea ce nuera suficient.

Dumnezeu le-a fãcut tunici - haine de piele - „însãºi pielea cor-pului pe care a þesut-o omului la izgonirea din Rai’’. Tunica este ohainã lungã, cãmaºa, o îmbrãcãminte care se poartã direct pepiele ºi acoperã tot trupul. Deci amândoi aveau îmbrãcãmintepentru a le acoperi cât mai complet corpul.

Aºadar, cu omul apare ºi conºtiinþa de sine a acestuia, ca ºidorinþa de relevare a universului,de contemplare a existenþei. Înacest sens “apare cultura ca actal creaþiei omului, ea este însãºiesenþa omului, iar semnificaþiametafizicã a culturii (port, folclor,dans, muzicã) þine de destinulcreator al omului”. Deci, „omuleste om doar dacã creeazãceva”. (Lucian Blaga)

Structurile de autoritate ºi re-prezentare în creaþia lui

Dumnezeu sunt: Dumnezeu, Hristos, bãrbatul (soþul), femeia(soþia). ªi bãrbatul si femeia reprezentau pe altcineva. Bãrbatul peHristos ºi femeia pe bãrbat (soþ) (Geneza). Femeia este slava(gloria) bãrbatului, partea strãlucitoare a bãrbatului. Aceasta tre-buie sã se vadã în felul în care se roagã, munceºte ºi se îmbracã.

La început bãrbaþii ºi femeile aveau aceleaºi piese aleîmbrãcãminþii - tunica - un fel de cãmaºã lungã aproape ca orochie ºi mantaua care ajunge pânã la glezne ºi acoperã tot corpulpeste care era cingãtoarea - un brâu din piele, funie ori þesãtura.Brâul este deci simbol al pãcatului ºi al cãinþei.

De-a lungul istoriei, îmbrãcãmintea a evoluat, înmulþindu-sepiesele componente ºi devine costum.

În spaþiul mioritic costumul popular românesc îºi gãseºte rãdã-cinile în portul strãmoºilor noºtri traci, geþi ºi daci fiind supus uneicontinue evoluþii, dar ºi-a pãstrat nealterate caracteristicileesenþiale: unitatea ºi continuitatea sa.

Pornind de la realizãrile artistice fãcute cu materii prime produ-se în gospodãriile þãranilor, portul popular românesc a dovedit


Secund ºi Antuza. Fiind singur la pãrinþi, a fostdat la învãþãtura cãrþii, la cei mai aleºi dascãliai vremii de atunci. Murind tatãl sãudin tinereþe, fericitul Ioan ºi-a alesviaþa cea îngereascã, retrãgându-sela o mânãstire ºi de aici într-o peº-terã, unde singur s-a nevoit în postºi rugãciune patru ani.

Fiind apoi hirotonit preot de e-piscopul Flavian, slujea cu multãosârdie în Biserica cea Mare a An-tiohiei. Aici rostea neîncetat cuvin-te de învãþãturã, de pocãinþã ºi demângâiere poporului însetat, încâts-a fãcut cunoscut în toatã cetatea.Pentru buna lui învãþãturã ºi fru-museþea vorbirii a fost numit de toatã creºti-nãtatea “Gurã de Aur”. Ales patriarh al Con-stantinopolului, Sfântul Ioan, deºi a primit cusila aceastã mare cinste, a pãstorit turma luiHristos cu mare osârdie, timp de nouã ani,ducând-o la vreme la apã ºi hrãnind-o cu cu-vintele sale cele aurite.

Sfântul Ioan Gurã de Aur, zis ºi Hrisos-

tom, a întrecut pe toþi dascãlii Bisericii noas-tre, nu atât prin înãlþimea cuvintelor, nu prinasprimea învãþãturilor, cât mai ales prin dul-

ceaþa vorbirii sale, atât de curgãtoare ºi pe în-þelesul tuturor. Nimeni nu a vorbit mai multca Sfântul Ioan Hrisostom despre pocãinþã,despre folosul rugãciunii, despre mergereacât mai regulat la bisericã, despre pãcat, des-pre moarte, despre judecatã ºi rãsplata viitoa-re. Nimeni nu a tâlcuit mai bine ca el SfântaScripturã. Nimeni nu a hrãnit turma sa cu mai

multe învãþãturi, nimeni nu a apãrat mai binepe sãraci ºi pe vãduve, nimeni nu s-a nevoitcu postul ºi rugãciunea mai mult decât Sfân-

tul Ioan Gurã de Aur.El era pãstorul cel adevãrat, ta-

tãl sãracilor, apãrãtorul vãduvelor,mângâietorul sãrmanilor, hrãnito-rul flãmânzilor, mustrãtorul boieri-lor, primitorul izgoniþilor ºi învã-þãtor prealuminat a toatã lumea.Doctor minunat al sufletelor, el ºtiasã scoatã cu cuvântul spinii pati-milor din inimile oamenilor ºi apoisã punã alifie pe rãni, prin învã-þãturile sale cele aurite.

Dar, ca întotdeauna, curajul ºiîndrãzneala cuvintelor sale i-au

adus multe necazuri ºi încercãri la sfârºitulvieþii. Astfel, izgonit din scaun ºi exilat deîmpãrat ºi de soþia sa, Eudoxia, marele dascãlºi pãstorul cel bun, Sfântul Ioan Gurã de Aur,moare în grea suferinþã, departe “de oile sale“în anul 407, având pe buze aceste cuvinte:“Slavã lui Dumnezeu pentru toate!”

preot TRIFU GROZÃVESCU

continuare în pag. 5

Prof. Pavel Panduru prezintã comunicarea sa

Hora strãmoºeascã, purtatã de prof. Mihail Corneanu, directo-rul ºcolii din localitate, în costumul strãbunicului sãu. În rând

cu el, pensionarul Ioan Tabugan, tatãl deputatului Tabugan

urmare din pagina 3

Semnificaþia costumului naþional românescSemnificaþia costumului naþional românesc

bogata mãiestrie a þãranului român, atât în ornarea þesãturilor ºi abroderiilor cât ºi în obþinereaculorilor vegetale. Portul po-pular se diferenþiazã în func-þie de anotimp, ocazii festive,vârstã ºi sex, adaptându-seocupaþiilor specifice fiecãreizone.

Femeia, cu pricepere ºimãiestrie artisticã, a fãcuthainele din tot sufletul ei, ne-muritor fireºte. A cusut fie-care frunzã, floare, figurã.Avea în memorie fiecare eta-

pã a lucrãturii - de la lânã brutã la fir, la þesãturã. Fiecare împun-sãturã de ac trecuse prin zâmbetul, lacrima, dragostea ei. Cusã-tura descrie chiar þinta finalã - lumea fãrã dor. Hainele acesteaerau adevãrate arme spirituale, asigurând protecþia purtãtoruluifaþã de demoni.

Prin îmbrãcarea acestor haine numite populare, ale întregii po-pulaþii, omul se îmbracã cu întregul univers (lume) „eu trãiesc în lu-me, dar ºi întreaga lume e în mine”. Deci portul popular reprezintão recapitulare simbolicã a întregii mitologii ºi cosmogonii de în-ceput.

Folclorul era integrat în vechime într-un context socio-culturalcare cuprindea toate faptele de viaþã din lumea satului. Omul mun-cea ºi sãrbãtorea în colectiv ºi în acord cu lumea.

Tainele meºteºugului de a confecþiona îmbrãcãmintea - nu seînvãþau din cãrþi - ci de la femeile satului. Setransmiteau din generaþie în generaþie - de lamamã la fiicã. Fetele nu se mãritau pânã nuºtiau sã toarcã ºi sã þeasã.

În timpul lucrului, femeile spuneau o rugã-ciune ortodoxã pentru comunicare cu divini-tatea: „Cãmara Ta Mântuitorule, o vãd împo-dobitã. ªi îmbrãcãminte nu am ca sã intruîntr-însa. Lumineazã-mi haina - taina sufle-tului meu! Si mã mântuieºte, Mântuitorulmeu”. Aºadar - costumul popular era tainasufletului femeii - slavã a întregii familii.

Portul românesc, ca trãsãturi generale areaceeaºi asemãnare pe tot cuprinsul þãrii, a-vând desigur deosebiri de amãnunte, cuschimbãri de formã, croialã, ornamentaþie ºicromaticã. Aceasta unitate îi dã caracter de

popular ºi naþional.Costumul naþional românesc - izvorât din sufletul þãranului ro-

mân are ca primã semnificaþie:1. Semnificaþia goliciunii - adicã

îmbrãcãmintea are rolul de a acopericorpul uman - ca o cerinþã divinã - ºiapoi a-l apãra de intemperiile vremii,de aceea variazã în funcþie de ano-timp, fiind mai groasã iarna (þesãturide lânã ºi blanã) ºi cât mai uºoarãvara (cânepã, in, bumbac). Þesãturadin cânepã þine de cald iarna ºirãcoare vara.

2. Semnificaþia socialã - haineleexprimã starea socialã a celui care le

poartã faþã de ceilalþi. Diferenþa este datã de ornamentaþie, croma-ticã ºi punctul de cusãturã. Unele haine indicau profesiile - exem-plu ciobanii, lucrãtorii la pãdure, muncile agricole - când costumuleste simplu - faþã de cel purtat la sãrbãtori ori la nunta. Brâul - cin-gãtoarea - avea rol de a þine strâns abdomenul ºi rinichii. Elînseamnã însã ºi abnegaþie ºi curãþenie sufleteascã, precum ºiputerea de a învinge cãderea spre ispitã ºi alte rele. Costumulpopular indicã ºi vârsta purtãtorului.

3. Semnificaþii magico-religioase. Costumul naþional româ-nesc, prin lucrãturã, ornamentaþie ºi decoraþiile de pe haine, aveaca scop de a-i apãra pe cei care le poartã de fiinþele malefice, du-hurile rele, dar ºi de a le aduce noroc ºi sãnãtate - având caracterapotropaic ºi în acelaºi timp afrodisiac.

Deci, putem spune cã în portul popular românesc se îmbinã

utilul cu frumosul, realizând echilibrul necesarîntre suflet ºi trup, fãrã ca importanta unuiasã fie exacerbatã în detrimentul celuilalt, iarromânul creºtin ºi ortodox, creatorul ºi pur-tãtorul acestor haine, avea mereu în gândafirmaþia Apostolului Pavel: „trupul vostrueste templu al Duhului Sfânt”.

Costumul popular, creaþie a þãrãnciinoastre, ca parte a Sfintei Tradiþii, estemartor al existentei noastre ºi vorbeºte desfinþenia locurilor ºi a oamenilor celocuiesc în aceste spaþii - rãmâne ca untalisman al românismului de azi. El estepilon al identitãþii noastre româneºti. Estelegitimaþia noastrã aici. Este o mãsurã pentruromâni ce vin din transcendent.

Prof. PAVEL PANDURU


Profesorul Ionuþ Drãgan la primul port alcostumului popular, 1987

Profesorul Gh. Rancu prezintãcomunicarea sa

Participanþi la Simpozionul de la Plugova, din 20.02.2010. Înprim-plan doamna Gabriela ªerban, directoarea Bibliotecii

“Tata Oancea” din Bocºa

Particiapnþi la Simpozion, în faþa Cãminului Cultural.Plugova, 20.02.2010

urmare din pag. 4

Ca de altfel majoritatea satelor din zonã,Plugova nu a stat pasivã faþã de fenomenul fol-cloric ºi artizanal.

Atâta timp cât locuieºti la poalele Arjanei, pevalea superioarã a Belarecãi, în plin culoarTimiº-Cerna, în imediata apropiere a Vãii Almã-jului ºi la doi paºi de fieful lui „Hercules” nu aicum sã eviþi contactul cu tot ce înseamnãtradiþii, cu tot ce înseamnã noþiunea de frumos.

Folclorul ºi meºteºugurile artizanale au fostprezente în Plugova din cele mai vechi timpuri,dar eu o sã mã refer în cele ce urmeazã la pe-rioada care începe dupã primul rãzboi mondial.

Primii paºi în activitatea folcloricã, înaceastã perioadã (în jurul anului 1930) îiîntâlnim odatã cu constituirea primei fanfare,condusã de Lazãr ªciun ºi era compusã din:

- Nicu Drãgan – trompetã;- Pavel Ulogu – trompetã;- Petru Nichifor – bas;- Ghe. Cãlþun – bas;- Ghe Mircoºi – clarinet;- C-tin Mircpºi – bas;- Pavel Panºiulã – trompetã;- Pau Drãgan – bas;

- Ghe. Breanã, instructor pentru viitori mu-zicanþi – trompetã;

- Nistor Mârcoci – trompetã;- Luca Breanã – clarinet.Aceastã fanfarã ºi-a continuat activitatea

aproximativ zece ani ºi dupã cel de-al II-learãzboi mondial o serie din componenþii acesteialuptând chiar pe front.

Dupã cuvenita perioadã de tranziþie, în jurulanului 1955, apare noua generaþie de muzicanþi,sub comanda lui Dãnilã Pufa care, împreunã cuîncã câþiva tineri ºi-au format ucenicia la Ghe.Breanã cât ºi la trompetistul Gore Burtã din Va-lea Bolvaºniþa. Ca ºef de fanfarã în aceste pe-rioade, trebuia sã menþii o anumitã disciplinãdar ºi sã te impui prin virtuozitate deosebitã.

Aceastã fanfarã s-a menþinut pânã în anii ’90ºi a avut razã de activitate inclusiv judeþele limi-trofe.

Componenþa sa era urmãtoarea:- Dumitru Panduru – bas;- Costa Lupu – trompetã;- Pãtru Pufa – bas;- Iosum Pufa – bas;- Pau Cionca – trompetã;

- P-chiv Mârcoci – bas;- Lae Mitaru – bas;- Ion Cionca – bas;- Ilia Gheºcu – tobã;- Mihai Panduru – tobã;- Mitru Jarcu – bas;- Pãtru Vlaicu – clarinet.Pe parcursul evoluþiei sale, fanfarei i s-au

alãturat mai tinerii:- Filip Sascanu – trompetã;- Grinu Mîrcoci – trompetã;- Moise Cioncã – saxofon trompetã;- Pãtru Manþ – tobã;- Ghe Gruia – tobã;Ultima reunire a acesteia s-a produs în anul

2009 cu ocazia „Simpozionului Cetãþii”, ediþia aII-a.

Pãcat cã tradiþia fanfarei la Plugova a fostîntreruptã, în prezent ne consolãm cu cele douãsoliste vocale – Ana Pufa (Cega) ºi Stana

Cãplescu (Ioºca), care duc mai departe tradiþiilefolclorice ale Plugovei.

Paralel cu activitatea folcloricã, de-a lungulanilor o activitate intensã s-a desfãºurat îndomeniul confecþionãrii costumelor populare,costume populare care într-o anumitã perioadãerau purtate chiar în activitãþile zilnice nu doarîn zilele de sãrbãtoare.

Confecþionarea acestor costume a constituitactivitatea unor femei înzestrate cu un talentdeosebit, produsele lor depãºind chiar ºi grani-þele þãrii, iar unele intrând în posesia unor artiºticonsacraþi.

Aici putem aminti: Floarea Traºca, CãtãlinaBreanã, Ana Baºu, Anuþa Pogea, Ana Carabasu,Maria ªciuru, Maria Fojvartu, Veta ªumariu,Milia Þaranu, Sofia Mantu.

O parte dintre acestea confecþionândrenumitele cãmãºi brodate, masaile purtate decumnaþii de mânã la nunþi, praºtiile purtate debãrbaþi la brâu.

O îndeletnicire mai rarã a fost cea a brodãrii


TRADIÞII PLUGOVENE TRADIÞII PLUGOVENE ÎN FOLCLOR ªI ARTIZANATÎN FOLCLOR ªI ARTIZANAT

Brâul din bãtrâni. În prim-plan, Matei Drãgulescu (*) cu soþia sa. Premiul I la port ºi joc

Cei mai tineri dansatori, elevii d-lui prof. Mihail Corneanu

Acelaºi Matei Drãgulescu, de data asta cu plosca curãchie, moºtenitã de la strã-strãbunicul sãu


pernelor ornamentale, domeniu în care a excelatMaria Panduru, mama primarului nostru. Piaþade desfacere a acestora a cuprins întreg Bana-tul, Clisura Dunãrii ºi judeþene învecinate.

Bãrbaþii nu au stat indiferenþi în tot acesttimp, iar talentul lor l-au folosit într-o serie deactivitãþi legate strict de activitatea artizanalã, o-biectele lor fiind pãrþi componente ale costumu-lui popular bãrbãtesc.

Astfel, laibãrele purtate de bãrbaþi împreunãcu izmenele ºi cãmãºile erau bogat împodobitecu figuri geometrice, aspecte florale, chiar ºifiguri de animale.

În acest domeniu iscusinþa i-a ajutat sã-ºiprezinte ideile pe unii meºteri de excepþie dinrândul cãrora îi amintesc pe: Nicolae Piperea,Brata Laitin, Pãtru Vlaicu, Ion Mîrcoci.

O altã piesã, parte componentã a straiului

popular, confecþionatã ºi purtatã de plugoveni,ºi nu numai, o reprezintã pieptarele din piele deoaie, de asemenea împodobite cu motivepopulare.

Aici priceperea a fost de partea urmãtorilor:Costa Gheºcu, Lazãr Buiadã, Pãtru Biliºi, TrifuVerdeþ, Zaria Vucea, Ilia Basu, Iacob Potlog,ultimii trei continuând tradiþia în domeniu, cumai modernele cojoace ºi haine din piele.

Costumul popular atât femeiesc cât ºibãrbãtesc trebuia însoþit ºi de o încãlþãminte pemãsurã. Aici din nou Dumnezeu a dotat cu harmeºteºugãresc o serie de persoane ale cãrorproduse au ajuns sã fie vândute chiar în capitalaþãrii.

Aici s-a detaºat Chilã Popãseu dar alãturi deel trebuie menþionaþi ºi alþi meºteri desãvârºiþicum au fost: Costa Duian, Pau Gaman, GhiþãPartenie, Pavel Ulogu, P.chiv Puci, Nelu Bucur,Trifu Baºu, Iancu Corneanu.

Dupã cum arãtam mai sus, costumelepopulare, într-o anumitã perioadã, ca de altfel întoate zonele þãrii, la Plugova erau purtate nunumai în zilele de sãrbãtoare ºi ºi în alte activi-tãþi, mãrturie stau fotografiile bunicilor noºtri.

Un exemplu elocvent îl pot da chiar din aniicopilãriei noastre, când moº Ion Turcu putea fi

întâlnit în cursul sãptãmânii îmbrãcat în costumpopular, fiind poate ultimul reprezentant alacestui obicei frumos.

Plugovenii ºi-au pus amprenta foarte puter-nic în domeniul activitãþii artizanale. Prelucrândmaterii prime tradiþionale cum sunt: lâna, bum-bac, cânepã, lemnul, fierul, au produs o gamãlargã de obiecte în care erau împodobite cu:motive ºi momente folclorice, peisaje din na-turã, figuri geometrice, aspecte din viaþa coti-dianã.

În continuare voi trece în revistã câtevaaspecte legate de unele dintre aceste produse:

1 – Procoviþele – Au reprezentat obiectul muncii multor femei

din Plugova, iar mijlocul de producþie l-aconstituit rãzboiul de þesut.

Înainte de a aminti câteva dintre cele mairecunoscute femei în acest domeniu, vreau sãspun cã aici rolul dominant a fost deþinut deFloarea lui Iancu Drãgan, bunica viitoriloringineri ºi cercetãtori în metalurgie Iancu ºiNicu Drãgan., alãturi de Veta lui Pau Drãgan,care deþineau secretul procoviþei „împuiate”care cuprindeau forme ieºite în relief ºi careerau folosite ca ºi carpete pe pereþi.

Alãturi de cele douã, la loc de cinste s-ausituat: Milia Þaran, Chiva Bîlba, Veta Bratan,Ileana Mangu, Stana Motroc, Ioana Panciulã,Ana Basu, Anca Mîndruþ, Icoana Buiadã, MitraIspas, Crina Iancu, Floarea Popãsu, Ana Baºu,Brata ºi multe altele.

Tot prin acest procedeu erau confecþionate:trãºti, batacui, obele, praºtii etc.

Multe dintre aceste produse se pãstreazã ºiastãzi, intrând chiar în zestrea mireselor, zestrecare în trecut stârnea o adevãratã concurenþã,legatã de numãrul obiectelor ºi de calitateaacestora.

2 – Ferangurile –Reprezintã un alt produs în care dragostea

de frumos ºi mãiestria unor femei din Plugovaºi-au pus pecetea.

Femeile erau preocupate ca fiecare sã aibã la

geamuri ºi în camere, obiecte decorative caremai de care mai frumoase, având tendinþa de ale schimba cât mai des cu modele noi, ne-cunoscute concurenþei, concurenþã reprezentatãde prietene, vecine, sãtene în general.

În anii 60 – 70 acestea erau un adevãratmicrob în rândul femeilor cu vârsta de 30 – 40ani.

Ferangurile erau produse în rãzboi, dinbumbac alb dupã desene fãcute special în acestscop, pe coli de hârtie de dimensiuni mari.

Aici numãrul celor pricepute era foarte mare,dar voi aminti câteva: Stana Mitariu, Chiva Cru-þan, Ghiþa Mutu, Dragalina Piþa, Mariuþa ªuma-riu, Milia Manea, Stana Latcus, Maria Biºãri,Anca Bistrianu, Ana Cruþan, Ana Vageanu, AnaDomil, Stana Buiadã, Mitra Iorgovan, Floarealui Ghiþta Drãgan, Maria Daia, Ana Baºu ºimulte altele.

3 – ªipca (Dantela) –S-a folosit la împodobirea cearceafurilor, a

feþelor de masã. Se folosea tot bumbac alb ºi secerea o pricepere ºi o dexteritate deosebite. Aicivârfurile meseriri au fost atinse de: Maria P.Fliscã, Chiva Pãtru Vlaicu, Ilena Avram, Maria


Ion Drãgan

Costume populare purtate la Plugova în 1953, la nuntã

1954 - costume populare autentice, Plugova

urmare din pag. 6


Daia, Milia Ghescu, Ilena Basu, Maria Dãnciu-lescu, Ana Buiadã, Maria Pavel Mitariu, AnaBiþu, Marioara Daia, Rozalia Adamescu, VetaLuþã ºi lista poate continua.

4 – Arta artizanalã, mãiestria popularã aufost prezente în meseriile bãrbãteºti la care facreferire în rândurile ce urmeazã. Vreau sã arãt cãpânã în anii 60 – 70 lucrãrile se executau ma-nual, de aceea talentul fiecãruia se simþea im-plementat în produsul finit. Meseriaºii puteau fiidentificaþi dupã produsele create în funcþie demodul de executare, de finisare, dupã una numitornament care reprezentau „marca de fabricã” afiecãruia.

Aici pe lângã tâmplarii propriu-ziºi, înce-pând cu Ghe Daia, Lae Nichifor, Dãnilã Pita,Mitru Jarcu, Nelu Daia, Ianãº Cruþan,continuând cu mai tinerii Ghe. Bisãri, GhePotlog, Filip Duma, Titu Fãivartu, Micu Duma,un aport deosebit au adus fenomenului artizanaldogarii ºi rotarii, ale cãror butoaie, cãruþele înîntegul lor, au fost unanim apreciate. În aceastãbranºã talentul a lovit puternic în: Mitru, Lae,Filip ºi Micu Duma, Vasile Mutu, Mitru JKarcu,Mihai Carabasu.

5 – Fierãria –Atât cât s-a practicat la Plugova, pânã în ’80,

nu a cunoscut influenþa progresului tehnic.Astfel întreaga gamã de produse executate de lapotcoave, securi, încuietori, roþi de apã, lacazane de rãchie, piese pentru ferecatul carelor,se produceau cu forja manualã, pe nicovalã,bãtute manual cu ciocanul.

Aici putem aminti renumitele „covaºii” alalui Colutã, Costa Vucea, Ctin Pârvu.

6 – În prelucrarea pietrelor de moarã, amavut un expert în persoana lui Mila Bucur, caredãdea forma perfectã a acestora pentru funcþio-narea morilor de pe iruga paralelã cu râul.Greutatea acestora putea ajunge la sute de kg ºitoatã pregãtirea ºi manevrarea lor se fãceamanual.

7 – Revin puþin la decoraþiunile interioare ºio sã mã refer la zugrãvelile executate în trecutcare pe lângã igienizarea propriu-zisã, de foartemult ori se suprapuneau cu talentul artizanal alautorului.

Chiar ºi vopselele se pregãteau artizanalmoalãrii folosind acizi, apã, lapte, ouã, produsecare le confereau acestora o rezistenþã deose-bitã pe pereþi.

Desenele de pe pereþi fãceau referiri la anu-mite aspecte florale, diferite linii, chenare, figurigeometrice, toate acestea se formau dupã mo-dele din hârtie care erau decupate pentru a per-mite impregnarea desenului dorit. ªi aici eranevoie de un talent deosebit, preþuit la unelepersoana cum au fost: Ion Mîrcoci, Paul Cion-ca, Ilia Vior, Lae Marcu, Moise Cinca, CostaMircoci, Ion Patruþ.

8 – Am lãsat la urmã, intenþionat, un produsartizanal unic în lume, fãrã exagerãri, pe carenu-l pot produce, cred, decât tot un plugovanpentru cã familia care a avut aceastã tradiþieartizanalã nu a avut urmaºi care sã o continue în

viitor.În vremurile noastre acest produs a fost

folosit în treburile gospodãreºti dar, din spuselebunilor noºtri în perioada imediat postbelicã,era folosit ca o modalitate de a impune respect.

A fost simbolul Plugovei decenii întregi,faima lui depãºind de mult graniþele þãrii.

Nu o sã-i pronunþ numele acestui obiect darrog dacã cineva deþine un astfel de exemplar, însalã, sã-l arate invitaþilor noºtri. Vreau doar sãamintesc numele celui care a creat acest obiect:Ioja Vucea.

Am avut plãcuta surprizã ca în salã opersoanã sã deþinã o „sâmºea”, pentru cã deasta a fost vorba, persoana respectivã fiindMatei Breanã.

* **

ec. ION DRÃGAN


„Plugova folcloricã în strai de sãrbãtoare” afost o manifestare memorabilã atât prinamploarea sa cât ºi prin calitatea organizãrii.

Impresionanta paradã a portului popular, înmarºul fanfarei de la Bãnia a scos în stradã toþilocuitorii satului ºi a atras un numãr foarte marede invitaþi. A fost prefaþa simpozionului propriu-zis, care a fost urmat de un spectacol coregraficsusþinut de elevii din Plugova, Mehadia ºi ValeaBolvaºniþa, iar începând cu ora 20.00 cu „Balul înport popular”.

Atmosfera a fost întreþinutã de douã vârfuriale folclorului bãnãþean: Traian Jurchelea ºiMihaela Petrovici, susþinuþi de instrumentiºtipe mãsurã: Marian Jarja, Vasile „Cosea”, Si-mion „Florea”, Ion Vasilescu, Mircea „Florea”.

Frumuseþea costumelor populare cât ºiparticiparea efectivã, la joc, au atras o serie depremii, dupã cum urmeazã:

1. Premiul pentru cel mai în vârstãparticipant în costum popular – GrozãvescuNicolae (80 ani).

2. Premiul pentru cel mai tânãr participantîn costum popular: Urdeº Ania (2 ani).

3. Premiul pentru cea mai bunã perechedansatoare: Drãgulescu Matei, DrãgulescuIonela.

4. Premiul pentru cel mai vesel participant:Drãgulescu Gavrilã.

5. Premii pentru frumuseþea costumului:Femei: premiul I. – Dãnciulescu Petronela,

premiul II – Pervulescu Dana; premiul III –Drãgan Florina.

Bãrbaþi: premiul I. – Grozãvescu Gheorghe,premiul II – Adamescu Trifu; premiul III –Miloº Iosif.

6. Premiul pentru autenticitatea costumului– prof. Cornianu Mihail.

Premiile de mai sus au fost atribuite de cãtreo comisie ce a avut urmãtoarea componenþã:

1. Prof. Pepsilã Matei2. Agentul silvic Vlaicu Gheorghe3. Ec. Grãzãvescu Petru4. Agent fiscal Panduru Dumitru5. Ec. Drãgan IonSelecþia fãcutã de comisie nu a înregistrat

nici o contestaþie.La încheierea balului a mai fost acordat un

„premiu special”, premiul pentru cea mai bunãrãchie ce s-a consumat la bal, acordat luiPervulescu Filip (Duma).

Vreau sã închei tot cu un cuvânt de mulþu-mire adresat celor doi organizatori. Este marelucru sã ai puterea ºi dragostea sã te întorci lapunctul „zero” al existenþei tale, la satul natal,sã faci „ceva” pentru cei ce locuiesc acolo.

Economist ION DRÃGAN

Parada portului naþional pe uliþele satului Plugova, în cântecul fanfarei

Plugovenii mulþumesc celor doi consãteni ai lor:Plugovenii mulþumesc celor doi consãteni ai lor:deputat Ion Tabugan ºi primarului Iancu Pandurudeputat Ion Tabugan ºi primarului Iancu Panduru

urmare din pag. 7


Înainte de-a vorbi despre unele datini ºi obi-ceiuri uitate în unele sate din Banatul de la mun-te, propun sã vedem ce înseamnã datina ºi ce în-seamnã obiceiul, în ce împrejurãri obiceiul poa-te deveni datinã, iar datina poate deveni tradiþie.

Este cunoscutã zicala „Fiecare casã cu zaco-nul ei, fiecare sat cu satina lui”. Obiceiul ºi zaco-nul au acelaºi conþinut lexical în subgraiul sate-lor noastre. „Zacon” provine din sârbo-croatã.Nu avem voie sã uitãm cã Biserica Ortodoxã Ro-mânã din Banat a fost sub mâna prelaþilor sârbipânã în anul 1865, când marele Andrei ªaguna,secondat în Banatul montan de episcopul IoanPopasu, ne-a eliberatã religios de sub jugulsârbesc.

Dar sã revenim la obicei, datinã ºi tradiþie.Obiceiul – deprindere individualã, de la om

la om, dobânditã printr-o repetare deasã a ace-leaºi acþiuni, îndeletniciri, fel de-a fi, fel de-a secomporta. Deprinderea devine, în timp, obiº-nuinþã în conduita, gândirea ºi existenþa unuiindivid. Expresia îºi are etimonul în „dedina” dinslava veche. Aºadar, „obiceiul” se referã la o per-soanã, la o casã dintr-o zonã, dintr-un arealuman.

Datina – provine din obicei, din acel obiceicare s-a extins de la om la om, de la casã la casã,datina este proprie unei colectivitãþi umane, unuisat ori mai multor sate în vecinãtate. Tradiþia –

presupune un ansamblu de datini ºi obiceiuri carese statornicesc istoriceºte în cadru unor grupurisociale ºi care se transmit prin viu grai, din gene-raþie în generaþie, imprimând o trãsãturã specificã,naþionalã. Tradiþia, alãturi de limbã, port, religie,teritoriu, dã identitatea unui popor. De reþinut cãtradiþia face parte din folclorul poporului.

*În satele din Banatul montan, de-a lungul vre-

murilor, s-au perindat generaþii peste generaþii deoameni, trecute la cele veºnice ºi odatã cu ele, a-desea, au trecut în umbrã o sumedenie de obi-ceiuri ºi datini, precum: trasul copiilor prin scarapodului, la o anumitã datã, brâul cocoºului, ru-gãciunea, înainte ca feciorul lor sã-ºi punã pentruprima oarã briciul pe obraz, „moºul ºi baba” sauJocul mãºtilor, în Ziua de Zapostat, Jocul deSânvãsii, Sãrbãtoarea cailor, Marþea vaselor etc.

Voi trata ultimele trei obiceiuri ºi datini.- Jocul de Sânvãsii. Are loc în noaptea de

Anul Nou, la trecerea dintr-un an într-altul, ex-

presia de „Sânvãsii” vine de la numele SfântuluiVasile, în popor i se mai zice „Silvestru”.

Odinioarã, trecerea de la un an la altul se fã-cea pe neobservate, fãrã prea mult fast, oameniila sat se culcau devreme într-un an ºi se trezeaua doua zi în alt an. Totuºi, la o casã cu mai mulþi

copii, bãieþii în prag decãtãnie, fetele în prag demãritiº, aºadar, la o ast-fel de casã, se adunautineri ºi tinere ºi practi-cau „Jocul de Sânvãsii”.Sub nouã farfurii, strã-chini sau blide, se aºe-zau nouã simboluri,precum: o bucatã demãmãligã sau de pâine,un inel, un creion, unpieptene, un cãrbune,foarfece, un ac de cusutetc. o femeie bãtrânã

aºeza sub fiecare farfurie câte un obiect, tinerii ºitinerele erau în altã încãpere, în timp ce farfuriileerau învârtite ºi descântate de femeia în etate.Apoi intrau tinerii ºi tinerele în camerã ºi, perând, ridicau trei farfurii ºi cu toþii erau curioºi ºise amuzau de dorinþa lor cum va arãta viitorul soþsau viitoarea soþie. Mãmãliga simboliza opersoanã mâncãcioasã,inelul ºi oglinda un bãr-bat frumos sau o femeiefrumoasã, trasã prininel, pieptenul – o per-soanã dinþoasã, cãrbu-nele o persoanã urâtã,creionul simboliza pecineva cu carte, iar acul,de regulã, o femeie har-nicã, cusãtoreascã. Jo-cul se repeta pânã ajun-gea sã ridice farfuriilefiecare participant. Învremea asta pe cuptor

fierbeau boabe de porumb, mere sau o oalã curãchie, cu care cei prezenþi se omeneau, înaintede trecerea în Anul Nou.

- Sãrbãtoarea cailor. Avuse loc pânã prin anii1947 – 1948, ori ceva mai târziu, în unele sate dela munte. Calul simbolizeazã frumuseþe, nobleþe,demnitate ºi ataºament faþã de om în orice împre-jurare. În ziua de Sfântul Ion, la unii (la alþii în ziuade Anul Nou sau în ziua de Sf. Gheorghe), cândieºea lumea de la bisericã, în mijlocul satului,erau adunaþi cei mai frumoºi cai, cu harnaºamentnou pe ei, frumos îngrijiþi, cu cozile împletite, cugãitane tricolore în coame ºi frunte, cu cununa declopoþele la gât, cu tinerii lângã ei, unii chiar în-fãºuraþi în eºarfe tricolore. Avea loc parada cailorºi implicit parada portului popular, apoi întrecereacailor ºi a cãlãreþilor, parcurgând în galop satul dela un capãt la celãlalt. Calul câºtigãtor al curseiprimea o cununã de flori de hârtie creponatã, iarcãlãreþul avea cinstea sã deschidã hora din ziuaaceea, primind o ploscã cu rãchie.

- Marþea vaselor – se practica cu un anumitritual creºtin, în ultima zi înainte de-a intra înPostul Crãciunului ºi Postul Paºtelui. Se preparãdin vreme leºie, din apã ºi cenuºã, ºi erau frecateºi spãlate toate vasele din casã, linguriþe, furcu-liþe ºi cuþitele, vasele mai mari ºi vasele maimici, mesele ºi fundurile din lemn pentru a nurãmâne pe ele urmã de grãsime, ritualul se în-cheie cu o rugãciune, se zicea coralic „Tatãl nos-tru”. Lumea intra în post, de la mic la mare, pos-tul era respectat cu sfinþenie, copiii ca sã uite degustul laptelui, mâncau lapte de bou ºi asta searãde searã, preparat din fãinã de mãlai, ceagãr ºipesmeþi, magiun, în subgraiul localnicilor de lamunte. Se consumau multe mere, fierte sau us-cate, cartofi prãjiþi în dubã ºi ouã de gâscã, fãcu-te din mãmãligã ºi în mijloc acelaºi magiun, ouãcoapte în cuptor de muica bãtrânã ori de mumiþa.

Fãceau ºi þineau post cu gândul la ziua cumi-necãturii, la Sfânta bisericã. Postul presupune oanume purificare sufleteascã, dar ºi eliminareatoxinelor din organism, adunate din prea multesarmale, cârnaþi, clisã fiartã sau friptã, afumã-turã. O, tempora! O, voi bãtrâni, care aþi urcat lacer sã tocmiþi licãrul stelelor ori aþi pogorât la iz-voare sã le auziþi gânguritul. Cu voi au urcat sauau pogorât în negurã ºi unele strãvechi datini ºiobiceiuri româneºti.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU,Plugova, 20 februarie 2010

Obiceiuri ºi datini uitate în unele sate din Banatul MontanObiceiuri ºi datini uitate în unele sate din Banatul Montan

Valea Bolvaºniþa, 23.01.2010Simpozionul Cetãþii, ediþia a III-a

NDP între copiii din sat

Liceenii de la Mehadia

Copiii din Plugova, 20.02.2010

UUrraarree ccrreeºº tt iinnãã!!Primarul comunei Mehadia, domnul IANCU PANDURU ºi secre-

tarul comunei Mehadia, domnuljurist GHEORGHE PANDURUureazã cititorilor gazetei noastredin þarã ºi celor din strãinãtate

UN PAªTE FERICIT!

Aceeaºi urare creºtinã ºi dinpartea redacþiei „Vestea”.


Societatea literar-artisticã „Sorin Titel” din BanatSediul în Mehadia, str. Pãdurii 389 (Caraº-Severin)Nr. 102 din 16.02.2010Tel. 0255 523 204 Nr. 462/17.02.2010

CãtrePRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA (Caraº-Severin)

- Executiv ºi onor Consiliul Local -Vã rog analizaþi cu simþ de rãspundere posibilitatea cinstirii unui veac de la înfiinþarea Fanfarei

de la Valea Bolvaºniþa, un veac de cântec ºi culturã popularã pe raza comunei, fanfarã care l-a dat

pe renumitul fanfarist GLIGORE BLIDARIU zis BURTA, ctitor de fanfare ºi pãstrãtor de cântec

bãtrânesc în acest areal.

Propun urmãtoarele:

- organizarea, pe data de 4 – 5 septembrie 2010 (sâmbãtã – duminicã) în Valea Bolvaºniþa a

unui maial-concurs, cu participarea fanfarelor di: Lãpuºnicul Mare, Bãnia ºi Coºtei de Serbia

(fanfarist-ºef Rotaru Gordun, amic cu Societatea noastrã);

- un simpozion despre cântecul românesc la fanfarã, prin participarea profesorului univ. dr.

DIMITRIE JOMPAN, membru de onoare în Societatea „Sorin Titel”;

- montarea unei plãci comemorative dedicate Centenarului fanfarei din Valea Bolvaºniþa ºi

fanfaristului Gligore Blidaru zis Burtã, aplicatã pe casa în care a locuit marele ºef de fanfarã;

- acordarea de premii în: o cupã (locul I) ºi douã plachete cu menþiunea „CENTENAR” pentru

locul II ºi III; pachete cu cãrþi din partea Societãþii „Sorin Titel”;

- în final, horã þãrãneascã dupã muzicã la fanfarã.

Pentru realizarea acestui deziderat, este imperios necesar sã se ia legãtura cu domnul prof.

Gheorghe Þunea, directorul Centrului de conservare ºi promovare a culturii tradiþionale din Caraº-

Severin, autorul unor monografii în acest domeniu, în ideea sã se implice sub multiple aspecte;

cãutarea, din vreme, de sponsori.

CCuu iinntteerreess,, ddrraaggoossttee ººii ssttrrããdduuiinnþþãã MMaaiiaalluull-CCoonnccuurrss ddee ffaannffaarree ssee ppooaattee îînnddeepplliinnii ººii ppooaattee ffii oo

mmaarree rreeuuººiittãã,, ddee ffaapptt aarr ffii uunn aacctt ccuullttuurraall iinneeddiitt ppee aacceeaassttãã tteemmãã.

Cu mulþumiri, Preºedinte

Prof. N. DANCIU PETNICEANU

STRÃMOªIIToþi acei ce-aþi fost aiciAþi lãsat urme adânci:

Sapa, plugul chiar ºi moara, Stau nedumerite, aºteaptã. ªi tot trece, iarna, vara ªi-aþi uitat de a lor soartã!

Curtea de gãini e goalã,Podul e pustiu de-acum.Boabe nu mai sunt in poalã,Scârþâie poarta la drum.

De vã chem, nu îmi rãspundeþi, De vã rog, n-aveþi habar. Unde staþi ºi vã ascundeþi? Prindeþi vacile la car!

Aþi lãsat pustiu în urmã,Câinele vã duce dorulPrin grãdini pãmântul scurmã,Iar la porþi e pus zãvorul!

Mãrul din grãdinã tace: Nu de mere ci de gânduri... În cuptor cenuºa zace, ªuierã vântul prin scânduri!

Toþi acei ce-aþi fost aiciAþi lãsat urme adânci...

inst. LAITIN FELICIA ADRIANA

DORINÞACe mult mi-aº dori, Doamne,

dacã s-ar mai putea Sã fiu din nou copilã, cum eram mai

cândva Când nu ºtiam cã soarele rãsare sã apunã Iar omul pe pãmânt, necazuri multe-

adunã.Când mic copil la mama, cutreieram

ogorul ªi m-alintam cu jocul, pe vreme bunã, rea Când singura mea grijã era pãpuºa mea Ce mã lãsa tãcuta, sã-i smulg din cap tot

pãrul.Sã dau înapoi ceasul ce-mi furã iute anii

ªi sã vãd tinereþea din nou pe chipul mamii...

Sã plâng din inocenþã, sã râd din nou cu drag,

Sã fiu din nou fetiþã, sã-i stau bunicii-n prag.

Dar cum sã revin, Doamne, la vremea puritãþii,

Sã retrãiesc trecutul ºi sã-ntorc cursul vieþii,

Când timpul mã aleargã ºi vrea sã-mbãtrânesc,

Îmi ia încet puterea ºi uit sã mai zâmbesc?

Cum sã mã-ntorc în timp încet ºi fãr’ de veste.

Sã îngrop bãtrâneþea, adânc, într-o poveste

Ca tinereþea veºnic o lume sã inundeIar sufletele noastre ca mieii-n câmp

sã zburde?Prof. TURCULEANU MIRELA

În urma multor simpozioane mecenate deprimarul IANCU PANDURU pe raza comuneiMehadia, domnia sa a fost invitatul postuluinaþional de televiziune TVR Timiºoara pentruun interviu ce a avut loc pe data de 2 martiea.c.

Timp de o orã, primarul ºi fondatorulgazetei „Vestea” au fãcut mãrturisiri desprerezultatele muncii sale în plan economic,

administrativ ºi cultural, a împãrtãºit dinexperienþa sa. Cu aceastã ocazie primarulIancu Panduru a donat cãrþi ºi gazete editatecu participarea sa, uimind redactorii postuluide televiziune.

De menþionat cã primarul Iancu Pandurua dat în vileag ºi greutãþile pe care leîntâmpinã rezolvarea proiectelor sale deinteres obºtesc. (REDACÞIA)

Primarul Iancu Panduru ºi „Ora satului”

ªi totuºi, în ceea ce priveºte Societatea„Carpaþi” ºi activitatea percutant virulentã ajurnalistului Mihai Eminescu, spionajulaustro-ungar ºi politicienii români „roºii” ºi„neroºii” ºi-au dat mâna pentru suprimareaSocietãþii ºi compromiterea ºi eliminareadin viaþa publicã a poetului Eminescu.Greu, dar posibil, avându-se în vedere co-zile de topor din pãdurea domnului La Fon-taine! Eminescu fusese contemporan cu A-vram Iancu, Craiul Munþilor Apuseni, idolulsãu politic, un Avram Iancu de-o verticali-tate naþionalã frapantã, care nu acceptasenici un soi de compromis, cu nimeni ºi pen-tru nimic în lume, cum acceptase EftimieMurgu, liderul revoluþionarilor bãnãþeni, de-dat cu ungurimea, care, în final, îl va arun-ca în temniþã, când nu i-a mai fost de folos...

Serviciile de informaþii austro-ungarereuºiserã sã se infiltreze în Societatea„Carpaþi” ºi sã cunoascã planurile ºi miºca-rea membrilor sãi, ajungându-se pânã lapercheziþii domiciliare, în urma cãroramembrii din comitet: Gh. Secãºanu, Gh.Ocãlanu, I. D. Bãrceanu, I. Corneanu, Ni-colae ºi Al. Ciurcu au fost expulzaþi depoliþia românã, în baza presiunilor exer-citate de ambasada austro-ungarã.(Augustin Z.N. Pop: ibidem, pag. 135).

În ceea ce îl priveºte pe Mihai Emines-cu, inamicii sãi interni ºi externi aºteptau unprilej benefic pentru ei ca sã-l compromitãºi sã-l lichideze ca persoanã publicã. ªi pri-lejul se ivise în iunie 1883...

*La 6 iunie 1883, la Iaºi, în inima Moldo-

vei, se hotãrâse dezvelirea ºi sfinþirea curitual creºtin a statuii domnitorului ªtefancel Mare. Mihai Eminescu, în calitate deredactor-ºef la ziarul „Timpul”, fusese man-datar la aceastã manifestaþie insolitã, unparticipant care sã se întoarcã la ziar cu unreportaj pe mãsura acþiunii.

Eminescu s-a deplasat la Iaºi, dar departicipat n-a participat la acest evenimentcultural de mare anvergurã! Refuzase cate-goric sã ia parte pe considerentul cã fuseseinvitat la un eveniment epocal românesc sãparticipe ºi Carol, regele României, invitatde Peter Grãdiºteanu, avocat ºi deputatliberal de Drãgãºani. Eminescu era un anti-carlist convins, educat ºi format astfel în

Societatea „Românismul”, fondatã de sa-vantul Bogdan Petriceicu Haºdeu, în Bucu-reºti, la data de 24 ianuarie 1869, pro me-moria Alexandru Ion Cuza, la un deceniu dela Unirea Principatelor Române. (AugustinZ.N. Pop: „Contribuþii documentare la bio-grafia lui Mihai Eminescu”, Editura Acade-miei Române, Bucureºti, 1962, pag. 419).

Eminescu s-a dus la „Junimea”, în casaVasile Pogor, literat, unul dintre fondatoriiSocietãþii „Junimea”, unde va recita poezia„Doina” (o nouã variantã!...) pregãtitã s-o

recite la dezvelirea monumentului dedicatdomnitorului ªtefan cel Mare. Avusese unsucces de rãsunet, în premierã la aceastãmanifestare participaserã ºi cucoaneledomnilor junimiºti, care clamaserã pânã lalacrimi versurile Poetului Naþional. Poezia„Doina” va apare în primul numãr al revistei„Convorbiri literare” din 1 iulie 1883.

Dupã un sejur de câteva zile la Iaºi, încompania junimiºtilor, dupã câteva ieºiri labojdeuca din Þicãu ºi la Bolta Rece, încompania Bãdiþei Creangã, Eminescu s-aîntors la Bucureºti. Cum a pus piciorul peperonul Gãrii de Nord, cum aflase de la unamic cã fusese înlocuit din funcþia de re-dactor-ºef cu ziaristul Constantin G. Costa-Foru, fiul unui cunoscut diplomat, întâiulrector al Universitãþii din Bucureºti. Costa-Foru era unul dintre inamicii lui Eminescu.

În sufletul poetului se strecurase o nãprasni-cã amãrãciune, o cumplitã durere sufleteas-cã, ce-l va împinge la depresii groaznice.

Aºa se explicã ºi nu altfel cele întâm-plate în dimineaþa zilei de 28 iunie 1883. Înaceastã dimineaþã, se motivase EcaterinaSlavici, Slavici era plecat de acasã, la ocurã de bãi termale, Eminescu s-a sculat laîntâia geanã de soare, apucase un târnã-cop ºi s-a pus sã demoleze un zid al caseidin Piaþa Amzei 6. Ecaterina Slavici, alinta-tã de Slavici ºi ai sãi cu apelativul „Cãtã-lina” (probabil prototipul personajului „Cãtã-lina” din „Luceafãrul”) a trimis prin Safta,fata în casã, cunoscutul bilet lui Maiorescu:„Eminescu a înnebunit! Nu ºtiu ce sã mãfac cu el!...” Fusese prima sa crizã depre-sivã, dar nu e vorba de nebunie!

Sã vedem cum ºi-a petrecut Eminescuultimele sale trei zile înainte de aceastãcrizã la un pas de nebunie! Pentru aceastaîl citãm din nou pe profesorul universitardoctor Augustin Z. N. Pop, biograful lui Mi-hai Eminescu. „Puþinul timp liber ce-ºifãcea între muncile jurnalistice el îl dãruia„Carpaþilor”. Cu douã nopþi înaintea primeicrize, Eminescu, în compania lui Constan-tin Simþion, cu care ieºise din Str. Apolodornr. 14 (sediul Societãþii), întârziase la unpahar de vin, continuând discuþiile de la„societate” ºi încheind un prietenesc rã-mãºag, scris de mâna lui în agendã:

„Astãzi, 25 iunie 1883, la una orã ºi 23minute dupã miezul nopþii, subsemnatulMihai Eminescu ºi Constantin Simþion s-auremãºit împreunã.

Mihai Eminescu a susþinut cã, amândoivieþuind încã, Simþion va lucra la podul carese va dura între Giurgiu ºi Rustic, într-untimp în care Carol I, rege al României, va fiales de bulgari principe al Bulgariei.

Simþion a tãgãduit aceasta.Cine pierde rãmãºagul plãteºte douã

sticle de Johannisberger ºi care se vor beaîmpreunã de cei doi subsemnaþi la Rusciuc.

M. EminescuConst. Simþion, Bucureºti, 25 iunie 1883.(Mihai Eminescu a pierdut pariul, nu

ºtim dacã a plãtit sau nu cele douã sticle debãuturã. Podul de la Giurgiu, capodoperã a


MM II HH AA II EE MM II NN EE SS CC UU –– ÎÎ NN TT RR EEAA SS AA SS II NN AA TT ªª II MM OO AA RR TT EE NN AA TT UU RR AA LL ÃÃ !!

- Martir al neamului românesc! -(CONTINUARE DIN NUMÃRUL TRECUT)


ingineriei româneºti, se va realiza dupã AlDoilea Rãzboi Mondial. În ceea ce-lpriveºte pe inginerul de drumuri ºi poduriConstantin Simþion, bãºtinaº din Ardeal,din zona Blajului, a fost membru fondator înSocietatea „Carpaþi” ºi prieten apropiat alPoetului Naþional. Constantin Simþion separe a fi rubedenia poetei Elena din Ardeal– nãscutã Simþion, la Blaj, care a fost învã-þãtoare în satul Igriº, din Timiº – n.a.).

Propun sã vedem ºi reacþia duplicitaru-lui Titu Maiorescu la primirea biletului trimisde Ecaterina Slavici prin Saita, apelãm lacele notate de Maiorescu în jurnalul sãu:„La ora 10 dimineaþa fusesem vizitat deEminescu. I-am spus cã trebuie sã se ducãla Simþion, pentru Societatea „Carpaþi”. Mi-a cerut sã-i dau 5 lei pentru trãsurã ºi a ple-cat cu trãsura acolo, la Simþion” (T. Maio-rescu, Jurnal, pag. 190).

Din acest dialog transcris de Maiorescuîn jurnalul sãu nu se vede din partea vreu-nuia vreo reacþie nevroticã, tulburãtoare, cãar fi vorba de un nebun! Dialogul curge lin,paºnic, cu trimitere la Simþion ºi cu cerereaunei parale pentru trãsurã. Un dialog întredoi oameni normali.

Totuºi, urmeazã internarea în ospiciu,nu ºtim ce rol a jucat inginerul ConstantinSimþion, ce i-a transmis Titu Maiorescu,dupã primirea biletului de la Ecaterina Sla-vici, ºtim în schimb cã intervine în joc Gri-gore Ventura (1840 – 1909), avocat ºi com-pozitor, deputat liberal, de Galaþi, agent alspionajului austriac (prototipul personajuluiRicã Venturiano din „O noapte furtunoasã”de I.L. Caragiale). Ventura, Simþion ºi po-liþia se ocupã de internarea lui Eminescu înstabilimentul „Caritas”, director dr. Al. ªuþu,unitate sanitarã patronatã de masonii evreidin Bucureºti.

Se pune întrebarea: de ce oare nu fuse-se internat Eminescu într-o clinicã medicalãobiºnuitã pentru investigaþii ºi tratament?!Devenise Poetul Naþional un pericol socialce impunea izolarea sa în ospiciu „Caritas”?Nicidecum! Pretinsele ameninþãri cu revol-verul ale lui Eminescu la adresa RegeluiCarol I fuseserã fabricate mult mai târziu ºipuse pe seama afirmaþiilor masonului Gri-gore Ventura, dupã moartea acestuia pentrua nu se mai putea verifica ºi stabili adevãrul(Vezi ziarul Adevãrul, pe anul 1901).

Internarea intempestivã a lui Eminescus-a fãcut cu încãlcarea prevederilor De-cretului 1012, articolul 16 (vezi Dr. OvidiuVuia ºi cartea sa despre pacientul Emines-cu). Doctorul Al. ªuþu nu avea cãdere sãaccepte internarea în clinica patronatã de

el, fãrã un act medical constatator subscrisde doi medici de specialitate, apoi consultatbolnavul de o comisie medicalã, o comisiecare sã întocmeascã un buletin medical.De precizat cã toate au decurs urgent, în-cãlcându-se aceste norme medicale ºi înconsecinþã norme juridice, la cererea ma-sonului Titu Maiorescu, care dupã inter-narea Eminescului a plecat în strãinãtate,pentru a nu mai da nici un fel de explicaþiipresei, rudelor ºi prietenilor lui Eminescu.

Mihai Eminescu a fost tratat cu mercurpentru vindecarea, chipurile, de alcoolismºi sifilis, boli ce nu le avusese, mercurulpoate, în doze mari, provoca paralizareaparþialã sau totalã ºi uneori moartea.

Doctorul Nicolae Tomescu care l-a tratatpe Eminescu, afirma despre starea poetu-lui urmãtoarele: „Articulaþia cuvintelor estenormalã, pronunþã bine ºi clar cuvintele,nici sacadare, nici gângãvie, nici bolboro-sealã, defecþiuni comune maladiilor cere-brale.” Cu toate acestea, poetul Eminescunu putea fi liber, deºi cârma Þãrii, putereaexecutivã se afla în mâna potenþialilor dinPartidul Conservator, partid din care fãceaparte ºi Eminescu, se aflau Theodor Ro-setti (prim-ministru, supranumit ToderaºMinciune, oare de ce?!) ºi Titu Maiorescu(ministru cultelor)

Dupã un timp de câteva luni, de sejur la„Caritas”, masonii Rosetti ºi Maiorescu,probabil la recomandarea oficiilor de spio-naj, ori la recomandarea masoneriei, auhotãrât trimiterea lui Eminescu în strãi-nãtate, cât mai departe de Societatea „Car-paþi”. Este trimis în metropola ImperiuluiAustro-Ungar, la inamicii sãi externi!!! Dece nu a fost trimis în Germania, unde era oºcoalã medicalã de renume mondial, caretrata orice fel de maladie, inclusiv o pretin-sã nebunie?! Este un semn de exclamaþie,ºtiindu-se cã Eminescu era vorbitor delimbã germanã, educat în spiritul culturiigermane, adeptul filozofului Schopen-hauer, apoi în Germania fusese un timpangajat al Legaþiei Române ºi la studii; înGermania acelor vremuri avea o serie derelaþii ºi cunoºtinþe, apoi tot în Germaniadomnul ministru Maiorescu îºi avea socrii,profesorii ºi o mulþime de relaþii în variadomenii (Aceste „relaþii” l-au propus pe TituMaiorescu pentru premiul Nobel, în 1914.Rãzboiul a împiedicat concursul...), ºipersistãm la o întrebare: de ce nu l-a trimisîn Germania la tratament pe cel mai marepoet român din toate vremurile?! Nu l-atrimis în Germania pentru cã aici nu aveacine sã-l supravegheze pe Eminescu dinalte direcþii ºi scopuri, cum avea domnul

Maiorescu în Austria, în clinica de bolnavimintali de la Öber-Döbling. În aceastãclinicã, din preajma Vienei imperiale, eramedic ºi îºi pregãtea doctoratul în medicinãtânãrul Constantin Popasu, vãr primar cuMaiorescu, mama unuia ºi tatãl altuia eraufrate ºi sorã. Apoi Constantin Popasu eramembru în „Junimea”, bucureºtean, pecare o frecventa adesea. Popasu îºi adulavãrul, mai în vârstã decât el, din cuvântulcãruia nu ieºea!

Mihai Eminescu fusese internat laclinica medicalã din Öber-Döbling în oc-tombrie 1883. Titu Maiorescu îl vizitase pepoet, la spital, abia în ianuarie 1884, la îna-poierea din Germania. Termenul de inter-nare ºi tratament pentru o perioadã de treiluni se apropia de finiº. Maiorescu cautãsã-l þinã pe Eminescu, în continuare, de-parte de România. Hotãrãºte sã fie trimis laodihnã în Italia, la Veneþia, însoþit de ve-chiul sãu prieten, avocatul Chibici-Râvnea-nul. De aici, de la Veneþia, se va înapoia înþarã în aprilie 1884, stabilindu-se, refãcut„fizic ºi psihic”, la Iaºi ºi nu la Bucureºti, deunde fusese trimis în strãinãtate.

În noiembrie 1886 este din nou internatîn ospiciu, de data aceasta la MãnãstireaNeamþ, acuzat cã în preajma zilei saleonomastice, de Sfinþii Voievozi Mihail ºiGavril, sub influenþa câtorva pahare de vin,încercase sã acosteze niºte blondinepistruiate prin parcul Copou. Din bolniþa dela Mãnãstirea Neamþ ieºi în aprilie 1887 ºise stabileºte la sora sa, Henrieta, laBotoºani.

În aprilie 1888, determinat de poetaVeronica Micle, revine la Bucureºti, hotãrâtsã se cãsãtoreascã cu vãduva Micle.Colaboreazã la „România liberã” ºi la„Fântâna Blanduziei”. În februarie 1889,este ridicat de acasã de poliþie ºi internat înaceeaºi „Casã de sãnãtate” patronatã dedoctorul Al. Suþu, finanþatã de ocultãevreiascã din Bucureºti. În ziua de 15 iunie1889, orele trei ºi ceva, dupã amiazã, estelovit în ceafã cu o cãrãmidã de nebunulPetre Poenaru. Peste o jumãtate de orã vadeceda.

Împrejurãrile morþii Poetului Naþionalmultã vreme au fost tãinuite, s-a lansatzvonul cã avusese o moarte normalã, cã arfi cerut, chipurile, un pahar cu lapte de ladr. Al. Suþu, cã ar fi bãut laptele ºi îndatã ºi-a dat sfârºitul obºtesc. Oare de ce atâtadiscreþie faþã de moartea poetuluiEminescu?! Erau interese ºi interese aleunor persoane sus-puse.

N. D. PETNICEANU


(VA URMA)

urmare din pag. 11

Pentru þinutul Banatului istoric, Mehadia aconstituit una dintre cele mai disputate aºezãri.Aºezatã pe culoarul suspendat al Mehadiei, loca-litatea a cunoscut multe frãmântãri, la care contri-buþia locuitorilor dar ºi al þinutului arondat întimp, au fost hotãrâtoare. Amintitã din timp cu oepiscopie (prin anul 535), ca sediul banilor,uneori chiar al unor voievozi (1439), ca o puter-nicã fortãreaþã în jurul cãreia s-au dat lupte greleîn 1552, 1717, 1738, 1788 - 1789, cu unul dincele mai puternice protopopiate ale Banatului,Mehadia s-aa afirmat, pe bunã dreptate, prin ilus-trul înaintaº Nicolae Stoica de Haþeg. In acestecondiþii de constantã prezenþã pe scena politico-socialã, dar nu mai puþin ºi naþional culturalã,Mehadia este amintitã ca având ºcoalã, încã dinvechime, chiar înaintea altor nume mari delocalitãþi din România. Pentru localitatea Mehadiaºcoala devenea o necesitate impusã de cerinþelevremii. Ziarele timpului anunþau în anul 1928 sãr-bãtorirea a 120 de ani de la zidirea unei ºcolinaþionale române. ªtirea se baza pe o notiþã fãcutãpe marginea unei cãrþi de cãtre cãrturarul N. St. deHaþeg, care avea urmãtorul cuprins „1808 sep-tembrie 15 începurã maurii a zidi ºcoalã româ-neascã...”

Acum se cuvine a intra puþin în începuturileînvãþãmântului din Banat ºi mai ales în zona Ba-natului de sud ºtiute fiind condiþiile în care s-adezvoltat învãþãmântul în acest þinut. Au fost anibuni când Banatul a stat sub stãpânire turceascãºi nu prea rodnici pentru ºcoala româneascã.Dupã 1718 dupã ce Banatul a fost eliberat de subturci de cãtre austrieci ºi pânã în anul 1774 s-aucreat câteva condiþii pentru învãþãmânt în ºcolipoporale. Acest aspect trebuie privit ºi din prismaideologiei Curþii de la Viena care, pe de o parte nudoreau decât buni contribuabili dar pe de altãparte trebuiau ºcolaþi tineri pentru administraþie.

Astfel sec. al XVIII-lea este numit secolul lu-minilor, care a contribuit din plin la ridicareaprestigiului ºcolii, al culturii în general privindmodernizarea, luminarea ºi descãtuºarea devechea mentalitate medievalã.2 Aceastã stare delucruri trebuie pusã ºi pe seama creºterii graduluide civilizaþie a locuitorilor - participând la diferitelupte în care era angajat imperiul, soldaþii au luatcontact cu alte lumi (în timpul nenumãratelor lup-te purtate pentru împãrat) ºi tot aici au cunoscut ºinoþiunea de naþiune, considerând-oo ca un lucrusfânt. Vrem, nu vrem, trebuie sã recunoaºtem cãgraniþa militarã a disciplinat ºi civilizat mare partedin populaþia Banatului. Dupã ce a fost desfiinþatordinul iezuiþilor (1773), ordin care controla în-vãþãmântul mediu ºi superior din imperiu, ºcolileintrã sub autoritatea statului care le dã un pronun-þat caracter laic. Acum apare prima lege ºcolarã(1774) Regulae Directivae, care prevedea sarcinipentru fiecare categorie de instruire potrivitrangului ºi perspectivei sale sociale.

Cel mai aprig susþinãtor al aplicãrii unui învã-þãmânt poporal în imperiu, pentru români ºi sârbi,a fost fãrã îndoialã Iosif al II-llea. în timpul vizitelorefectuate în Banat, printre multele probleme decare se interesa, a fost ºi problema învãþãmântuluipentru români ºi sârbi. Rând pe rând apar instruc-þiuni date de Curtea de la Viena pentru adminis-trarea Banatului: 1768 când se fac doar referiri la

ºcolile româneºti ºi sârbeºti, 1771 apare NormalPatent-uul, pentru ca în 1774 sã aparã primeleºcoli atestate documentar pe teritoriul Banatului.

Pentru Mehadia o ºcoalã româneascã poate sãfi funcþionat chiar în casa protopopului Nicolae

Stoica de Haþeg, aºa cum susþine preotul CoriolanBuracu în însemnãrile sale „ Nicolae Stoica deHaþeg în anul 1776 cautã sã fie - deutscher Lehrer- în Corni, unde fu diacon, apoi preot. De la Corniveni la Mehadia ca protopop”, Din aceastã pre-cizare deducem cã existau ºcoli din moment ce-ºidorea sã fie învãþãtor mai ales în Mehadia, inimaþinutului.

In cartea manuscris „ Topografische Beschrei-bung von dem Militar Ort Mehadia” cercetatã deilustrul preot Coriolan Buracu, sunt prezentatedate de carte funciarã ale Mehadiei, înainte deanul 17804. Cartea cuprinde clãdirile dinmateriale bune (7), case de nuiele lipite cu lut(55), bordee (279). Printre clãdirile solide seamintesc: „o bisericã catolicã, o casã parohialãcatolicã, o ºcoalã primarã, toate proprietateaaerariului, o bisericã gr. ort. neunitã, proprietateacomunei (1780), o ºcoalã primarã a bisericei gr.ort. neunitã, în proiect de zidire”.

În continuare sunt enumeraþi funcþionarii ºimilitarii, comercianþii, industriaºii apoi se face re-

ferire la: 1 preot catolic ºi un capelan, ambii mi-noriþi, 2 învãþãtori (Normal Schullehrer — ºcoalãprimarã germanã la 1774). Românii au: 1 pro-topop (ªtefan Dimitrievici 1738 - 1795), 2 preoþi(Atanasie Stoica de Haþeg 1750 - 1792 ºi SamuilãPopovici 1771-1791) 1 învãþãtor (WalachischerSchullehrer), 275 familii valahe, 13 comercianþi,13 profesioniºti ºi 23 þigani (Neu Banater).

Sunt prezentate în continuare familiile, pro-prietãþile cu modificãrile survenite în cartea fun-ciarã pânã în anul 1802. Se presupune, deasemenea, cã primul învãþãtor care a predat laaceastã ºcoalã confesionalã, ea funcþionând pelângã bisericã, ar fi fost, nimeni altul decâtAtanasie Stoica nobil de Haþeg, care fu preoþit înanul 1744 de cãtre episcopul Grigorie alRâmnicului. Acum , spunem noi, la fel de bineputeau îndeplini aceastã funcþie de dascãl ºi unuldin fiii acestui Atanasie de Haþeg: Nicolae (viitorulprotopop) Gheorghe, Costa sau Cristofor care aufost toþi preoþi în Mehadia.

Primul învãþãtor confesional, care îºi lasã nu-mele înscris, pe un Minei (Râmnic, 1780), este Di-mitrie Dimitrievici: „Scris-am eu Dimitrie Dimitrie-vici fiind învãþãtor la anul 1801 ºi care slujeºte dinanul 1799" iar pe un Liturghier (Râmnic, 1768)prota Nicolae noteazã: „ 1807 Noembrie s-a cetitsistema cea nouã a graniþei cu veselie prin în-vãþãtorul Dimitrie Dimitrescu ºi au tãlmãcit-o depe nemþie”. Presupunem de asemenea cã învãþãto-rul Dimitrescu din 1807 este acelaºi Dimitrievicidin 1799, acesta putând fii fiul protopopului ªte-fan Dimitrievici, sau fratele preotului Nicolae Di-mitrievici, preotul Mehadiei între anii 1790 - 1830.

ªi aºa dupã luptele din anul 1788 - 1789,dupã ce turcii au dat foc satului s-au gândit apoisã continue proiectul din anul 1780, fãcându-l peprota Nicolae sã noteze „la 1808 septembrie 15începurã maurii a zidi ºcoalã româneascã “.

Localul de ºcoalã a fost pe locul hoteluluiBervanger, în faþa casei protopresbiterale, clãditãtot de prota Stoica.

GHEORGHE RANCU – BODROG1 Nicolae Magiar, Nicolae Stoica de Haþeg, Preocupãri

istoriografice, pag. 34 ºi urm. Gh.Rancu - Bodrog. Istoria bisericilor ortodoxe din

Almãj, Ed. Neutrino, 2007, pag. 27 ºi urm. I. 2 M. Almãjan, Dezvoltarea învãþãmântului în Banat, în

Almãj ui, august 2009, pag. 43 Coriolan Buracu, Caiet de însemnãri manuscris,

pag.274 Coriolan Buracu “ O ºcoalã primarã confesionalã

înfiinþatã în Mehadia la 1780, în Foaia Diecezanã, AnulXLIII, 14. oct. 1928, nr. 42, pag. 1-3


ÎNCEPUTUL ªCOLII DIN MEHADIA

N.D.P. ºi doamna învãþãtoare Nina Dãescu din Mehadia

O DENUMIRE DEZONORANTÃ!!!Radio Reºiþa, Radio “Semenic”, dragostea românilor de pretutindeni, a transmis recent cã

Teatrului “George Augustin Petculescu” din Reºiþa i-a fost schimbatã denumirea în “Teatrul devest”!!!

George Augustin Petculescu, nãscut în Reºiþa (1852) ºi decedat la Lugoj (1889), a fostfondatorul întâiului teatru românesc, pe vremea dualismului austro-ungar în Banat ºi Transilvania.Prin teatru ne-am pãstrat limba ºi cultura, fapt necunoscut de afonii din teatrul reºiþean.

Se rãsucesc în morminte actorii lui Petculescu, între ei ºi patru actori din trupa Pascaly, colegide scenã cu Matilda Pascaly, dar ºi cu junele Mihai Eminescu.

Noua denumire - Teatru de Vest - forþatã, deghizeazã o crasã cerºetorie (cu mâna întinsã spreVestul capitalist), o imitaþie a cosmopoliþilor alogeni timiºoreni. (CARABINÃ)

Stimate domnule preºedinteRândurile mele sã ajungã la dumneavoastrã

într-o zi însoritã cu proiecte ºi împliniri spiritua-le pe mãsura doleanþelor animate de sufletul ro-mânesc al unui ardelean de frunte.

Vã mulþumesc pentru rãspunsul dum-neavoastrã din 4 decembrie 2009, unul promi-þãtor cu privire la ºansa ca generalul NICOLAECENA, om de ºtiinþã ºi militant pentru cauzaromânismului, în vremea dualismului austro-ungar, sã primeascã post-mortem gratificaþiameritorie de membru al Academiei Române.

Domnule Preºedinte, vã rog faceþi concesie,unul ca mine, care a confecþionat, montat ºisfinþit peste 30 de plãci comemorative ºi aniver-sare în Timiº ºi Caraº, unor personalitãþi aleneamului românesc (Eminescu, Camil Petrescu,Ion Slavici, Sorin Titel, Virgil Birou, RomulLadea, Grigore Popiþi, Luþã Ioviþã, dr. CNemoianu etc.), gândeºte ºi trãieºte intens, la oînaltã temperaturã sufleteascã, ideea cultuluipentru înaintaºi, de a ºterge colbul depus subpatina timpului de pe aura chipului lor. Înconsecinþã, în afara generalului Nicolae Cena,din Panteon fac parte ºi alte personalitãþi caremeritã cu prisosinþã sã stea în atenþia onorcomisiilor dvs. de la Academia Românã pentru afi onorate cu titlul de membri post-mortem.Permiteþi sã înºirui o parte din aceste nume cuaurã legendarã pentru naþia românã:

1. EMILIA LUNGU-PUHALLO (1853 –1932), prima ziaristã profesionistã din culturaromânã, prima romancierã, animatoareculturalã în veacul ei, în cartierul muncitorescFabric din Timiºoara, fiicã de dascãl.

2. IULIAN GROZESCU (1839 – 1872),ziarist, prozator, poet, editor, el a fost propu-nãtorul, în februarie 1866, ca numele Eminovicisã fie schimbat în „Eminescu”, în timp ce lucrala revista „Familia” din Pesta, fapt confirmat deIosif Vulcan, care a subscris la idee.

3. VALERIU BRANIªTE, fondator de presãîn Banat, trãitor la Lugoj, luptãtor pentru Uni-re, arestat ºi condamnat de poliþia maghiarã,animator cultural, autorul unor lucrãri depublicisticã.

4. Doctor IOSIF NEMOIANU, om de ºtiinþã,creator de ºcoalã medicalã în pediatrie, la Timi-ºoara, autorul multor lucrãri de specialitate, darºi autorul unor lucrãri de literaturã beletristicã,precum piesa de teatru „Aricii”, jucatã pe scenaNaþionalului din Timiºoara.

5. PETRE NEMOIANU, ziarist, publicist,

autorul multor lucrãri literare, fondatorul „Cer-cului bãnãþenilor”, în Bucureºti, luptãtorpentru Unire, fost condamnat politic, decedat(1951) în detenþie.

6. VALERIU LEU, istoric, autor de cãrþi deînaltã valoare ºtiinþificã în domeniu, trãitor înReºiþa.

7. VIRGIL BIROU (1903 – 1968), roman-cier, publicist, fost preºedinte al Asociaþiei Scrii-torilor din Banat, pânã în 1947. Romanul sãu„Lume fãrã cer” nu a fost egalat pânã în pre-zent, inspirat din viaþa minerilor de la Anina.

8. SORIN TITEL (1935 – 1985), unul dinmarii prozatori ai Banatului, publicist, scena-rist, autorul multor volume de literaturã beletris-ticã.

9. AL. JEBELEANU (1923 – 1996), întâiulmare poet mare, al Banatului, director de revistãºi Preºedintele Filialei Uniunii Scriitorilor,ziarist.

Domnule Preºedinte, nu mã preocupã doarstarea precarã prezentã faþã de memoria înain-taºilor, o situaþie tristã, de marginalizare se pe-trece cu acuitate în ceea ce priveºte soarta contem-poranilor noºtri, care meritã trataþi altfel, luaþiîn considerare de cel mai înalt for spiritual dinRomânia, de Academia Românã. Dacã predece-sorii dvs. nu au ridicat un deget, vã rog ridicaþi,metaforic, dvs. mâna stângã, mâna de la inimã,când veþi lectura numele celor ce urmeazã:

1. ION ARIEªANU, scriitor, autorul multorcãrþi de prozã, conducãtorul revistei „Orizont”,ani de-a rândul, ce a lansat ºi încurajat opleiadã de tineri scriitori, în oraºul de pe Bega.

2. VIRGIL VINTILESCU, profesor univer-sitar, autor de carte ºtiinþificã, în spaþiul istorieiliterare, publicist, pãrintele Complexului muzealde la ªiria. Autor de monografii.

3. CORNEL UNGUREANU, profesor uni-versitar, creator de ºcoalã de criticã literarã înBanat, istoric literar, publicist, animatorcultural.

4. COSTIN FENEªAN, cãrturar de talia na-þionalã, cercetãtor istoric, autorul unor opereºtiinþifice neegalate în domeniul sãu.

5. CRIªU DASCÃLU, profesor universitar,autor de cãrþi ºtiinþifice, se identificã cu opera sa-vantului Paul Iorgovici, poet însemnat, eseistetc.

6. LIVIUS CIOCÂRLIE, francofon, acontribuit prin lucrãrile sale la cunoaºtereaculturii franceze în România, romancier, pro-zator, publicist, profesor universitar, cãrturar

fin.7. DIMITRIE JOMPAN, doctor în muzico-

logie, autorul unui numãr însemnat de cãrþi demuzicã, de folclor, dirijor, a fãcut cunoscutãmuzica noastrã cultã peste hotare. Animatorcultural.

8. ION MARIN ALMÃJAN, scriitor, editor,catalizator cultural, director de editurã, a desco-perit ºi promovat talente literare. Se identificã cuviaþa ºi opera ilustrului înaintaº EftimieMurgu.

9. GHEORGHE JURMA, reºiþean, creatorulpresei din Caraº, editor, prozator, publicistînsemnat, animator cultural neegalat.

10. OCTAVIAN DOCLIN, poet, autorul apeste 30 de volume, editor, publicist, ºcoala depoezie de la Reºiþa se identificã prin numele sãu,laureat al unor concursuri literare.

11. GHEORGHE AZAP, trãitor în satulTicvani (Caraº), când putea trãi în orice oraº,chiar în capitala României, poetul total, premiatºi cântat de soliºtii de muzicã tânãrã. O valoarenaþionalã în poezie.

12. SIMION DÃNILÃ – se aflã la Belinþ deTimiº, dascãl ºi traducãtor din lirica germanã,un filogerman de aleasã þinutã, când e vorba delimba ºi literatura germanã, l-a tradus peNietzsche din germanã în românã, apropiindu-ne de spiritul iluminist al unei înalte culturi.

13. GHEORGHE LUCHESCU, lugojean,om de culturã pentru culturã, autorul unei vasteopere de istoriografie laicã ºi religioasã,catalizator cultural, spirit iluminat, dãruindluminã ºi altora.

Mã opresc la cifra fatidicã 13! Personal cifraaceasta mi-a adus bucurii! Într-o asemenea zi s-a nãscut întâiul meu fecior. MulþumescProvidenþei. Aº dori sã îmi aducã noroc ºi încazul celor enumeraþi mai sus, fie ca numele lorsã cadã pe masa de lucru a secþiilor academiei,ce cu onoare o conduceþi ºi sã fie într-un ceasbun, dupã datina strãbunã.

Mulþumesc, domnule Preºedinte, pentrutimpul rãpit din preocupãrile dvs. rezervat unorîntâmplãri de anvergurã.

Cu respectul cuvenit, rugându-vã sã nu-luitaþi pe Generalul NICOLAE CENA, cãruia, lapropunerea Societãþii „Sorin Titel”, primarulcomunei Mehadia, primarul Iancu Panduru, i-a comandat o statuie din bronz, ca sã rezistevremurilor ce ne acoperã duhul…

Preºedinte, prof. NICOLAE DANCIU PETNICEANU


Societatea literar-artisticã „Sorin Titel” din BanatSocietatea literar-artisticã „Sorin Titel” din BanatSediul în Mehadia, str. Pãdurii 389 (Caraº-Severin)

Data: 1 martie 2010

Scrisoare deschisãDomnului Academician prof. univ. dr. Ionel Haiduc

- Preºedintele Academiei Române -Calea Victoriei 125, Bucureºti

Despre Avram Iancu se spune cã, dupã re-voluþie a suferit o mare traumã psihicã, care adus în final la pierderea facultãþilor salementale.

Boala psihicã, despre care afirmã unii dinbiografii sãi, nu a fost confirmatã medical decãtre specialiºti în domeniu ai epocii.

Pe de altã parte, foºtii tovarãºi de luptã,vechii cunoscuþi ºi prieteni ne relateazã nu-meroase întâlniri cu Iancu, în care acesta areun comportament absolut normal, fãrã nici oumbrã de nebunie, pânã spre sfârºitul vieþiisale.

Fãrã a nega ori susþine niciuna din ipote-zele pro sau contra, cred cã este necesar sãfacem o analizã cronologicã a traseului sãucomportamental, a vorbelor ºi faptelor sale,dupã revoluþie ºi, în final, sã exprimãm unpunct de vedere personal.

În vara anului 1852, cu ocazia vizitei îm-pãrãteºti în zona Apusenilor, Iancu refuzã cuobstinaþie sã-l întâlneascã pe Franz Iosif, deºieste principalul organizator al vizitei ºi ante-mergãtorul traseelor pe care se deplaseazãacesta. La insistenþele familiei ºi a foºtilor cã-pitani ºi tribuni, rãspunde scârbit: „Un bo-lund (nebun, n.n.) c-un mincinos n-au cediscuta împreunã!”

O primã constatare: Iancu este conºtientde faptul cã este nebun. Numai cã, în toatetratatele de psihiatrie ºi psihologie scrie cãun nebun nu are cunoºtinþã de sine, nu reali-zeazã faptul cã este nebun. „Cine afirmã des-pre sine cã este nebun, nu este nebun”. (prof.N. Mãrgineanu, în Psihologia persoanei –1941).

Bãtrânii din satul meu natal, Vidriºoara(comuna Avram Iancu) ziceau cã „Iancu n-oofost bolund, numa’ s-oo fãcut, ca sã scape dejândarii care-ll pândeau tãt timpu’”.

a) 15 decembrie 1849. Avram Iancu estearestat la târgul de la Hãlmagiu, de cãtre opatrulã a armatei austriece. În urma interven-þiei energice a populaþiei, este pus în liber-tate.

b) anul 1851, primãvara. Pe motiv cã re-fuzã decoraþia împãrãteascã ºi cere „decora-rea, mai întâiu’, a poporului, cu promisiunilefãcute”, este alungat din Viena, de cãtre ºefulpoliþiei.

c) 17 august 1852. Este arestat la Câmpeni(pentru protest împotriva autoritãþilor, care în-scriau pãdurile moþilor pe numele fiscului) ºitrimis, sub escortã, la Alba-Iulia, la închisoa-re. Judecat la Sibiu, pe baza unui proces în-scenat, este achitat, de teama furiei poporului.

d) 1853, toamna. Acasã, la Vidra, aduceun prun încãrcat cu fructe ºi-l aºeazã în

mijlocul camerei în care dormea. Noaptea,jandarmii veniþi în vizitã, rãmân înmãrmuriþide ceea ce vãd ºi afirmã: „...e nebun, e ne-bun...” Dupã plecarea lor, Iancu (alãturi deGhila, fostul servitor al familiei, care poves-teºte întâmplarea) doarme liniºtit, ºtiind cã vafi lãsat în pace.

e) 15 mai 1860. Într-o scrisoare de rãs-puns, adresatã prietenului ºi colegului sãu dela Drept, Ilie Mãcelariu, se confeseazã,

supãrat: „Frate Ilie! Tu mã întrebi, ce maisperez ºi ce mai cred eu? Iatã, îþi rãspund cãtimpul speranþelor mele a trecut ºi cã credinþamea e ca a ºarpelui, cãruia natura îi impunesã-ººi apere capul”.

f) 1860, toamna. Invitat de acelaºi IlieMãcelariu, Iancu participã la o întâlnire adeputaþilor români (care mergeau la Viena),în casa lui Axente Sever din Alba Iulia. Aflândde prezenþa sa, în casã vin numeroºi (foºti)tovarãºi de arme (cãpitani, lãncieri º.a.), pecare el îi îmbãrbãteazã, pe un ton laconic ºielegant: „...ªterge-þþi lacrimile! Pune-þþi pãlãriape cap! Nu mai plânge!”

g) august 1865. „ASTRA”, la patru ani dela înfiinþare, þine Adunarea generalã la Abrud,la care este invitat ºi Iancu, care are un com-portament normal, chiar gentil, dupã pãrereaunora. Participã la excursia de la „Detunata”ºi cântã împreunã cu cei din conducerea„ASTREI”, „Deºteaptã-tte române!”

h) 1869, primãvara. La comemorarea adouãzeci de ani de la revoluþie, revista „Fa-milia” publicã o corespondenþã primitã dinZãrand (Baia de Criº) despre Avram Iancu, încare scrie: „...ieºind din casa comitatului, cuun amic de-al meu, ne vãzurãm în faþã cu unbãrbat robust, îmbrãcat în niºte veºmintedestul de frumoase ºi curate. Se vedea cãaparþine clasei inteligenþilor”.

i) 1872, primãvara (cu cca ºase luni înain-tea morþii).

Participã la nedeia de la Þebea, ocazie cucare se adreseazã mulþimii de moþi, spunând:

„Fraþilor! Sã nu mai am nãdejde sã mai ajungla alte Paºti, sã mai vãd atâþia fraþi de-ai meiaici adunaþi. Dar, dragii mei, dupã ce-oi muri,vã rog, aici sã mã îngropaþi” (...)

j) iulie 1872 (cu cca douã luni înainteamorþii). Ajungând în satul Cãpâlna, judeþulSãlaj, este recunoscut de un tânãr studentteolog, care-i aratã poza în revista „pantheo-nul român”. Iancu îi spune: „Eu sunt ruinaacestuia”.

k) august 1872 (cu cca trei sãptãmâniînaintea morþii) Poposeºte în satul Bulzeºti ºidiscutã cu fiul fostului sãu lãncier, AvramGiurgiu, student la Bucureºti, cãruia îi spune:„Dacã ai strânge, în timpul vacanþei, cevarãºinã de brad ºi ai vinde-o la Bucureºti, aicâºtiga ceva bãnuþi. Ar cumpãra-o boierimeadin Bucureºti, ca leac împotriva bãtãturilor”.

Concluzii:Urmare a neîmplinirii promisiunilor împã-

ratului austriac cu privire la îmbunãtãþirea si-tuaþiei materiale a moþilor, dupã revoluþie, A-vram Iancu suferã o mare depresie sufleteas-cã ºi încearcã sã-ººi înece amarul în bãuturã ºiîn cântece de jale, la fluier, cutreierând munþiiºi poposind pe la vechii prieteni ºi locurileunde a dat bãtãlii. Are un temperament co-leric ºi, atunci când este jignit în demnitateasa de om, când naþiunea sa este jignitã, semanifestã violent, prin accese de furie,situaþii destul de rare în cei peste douãzeci deani de peregrinãri prin munþi.

Simþindu-se urmãrit ºi persecutat de or-ganele de represiune austriece, de cele maimulte ori, adoptã o atitudine de prudenþã, in-clusiv mimarea unor manifestãri care frizeazãnebunia, pentru a fi lãsat în pace.

Dupã revoluþia din 1989, reputatul medicpsihiatru – dr. Ovidiu Vuia (trãitor în Germa-nia), afirmã urmãtoarele, referitor la „nebu-nia” lui Avram Iancu: „Avram Iancu nu a fostnebun propriu-zis, din punct de vedere psi-hiatric. Craiul Munþilor n-aa suferit de nici opsihozã, prin urmare, pe limbaj laic, nu a fostnebun. Manifestãrile sale psihice sunt denaturã reactivã, þin mai mult de alterãri provo-cate de împrejurãri externe, care, însã, nu de-pãºesc domeniul normalului, nu intrã în sferapatologicului”.

În concluzie, traseul comportamental, vor-bele ºi faptele sale, cu foarte rare excepþii,sunt cele ale unui om normal, pânã la sfâr-ºitul vieþii, nebunia fiind exclusã în cazul sãu.

Februarie 2010IOAN CIAMA,

Preºedintele Filialei Timiºoara a Soc. Cultural-artisticã

„Avram Iancu” din România


NEBUNIA LUI IANCU, ÎNTRE MIT ªI REALITATENEBUNIA LUI IANCU, ÎNTRE MIT ªI REALITATE

Picturã de Al. Papp


Serviciile noastre de informaþii au reuºit sãafle, cu inteligenþã ºi perspicacitate, cã existã înlumea de azi câteva surse de pericol la adresaRomâniei. In acest sens au fost prezentate do-vezi cã, într-un sat din Tanganica, aborigeniicomploteazã pentru a pune la punct ultimeledetalii pentru finalizarea rachetelor cu care ºi-au propus sã loveascã primãria sectorului 6 dinBucureºti.

Nu a scãpat ochiului vigilent al apãrãtorilorpatriei vicleana loviturã de rãzboi împotrivafostei Policlinici a Artelor cãreia i s-au dedicatatât grupa I, cât ºi grupa a II-a de la grãdiniþanumãrul 13 din Auckland, Noua Zeelandã. Câ-þiva cosaºi de iarba fiarelor, din zona muntoasãa Perului, s-au conectat la faxul interconti-nental, urmând sã trimitã asupra localitãþiiAcneea Bubaticã, din Regiunea AutonomãLombo-Sciaticã, niºte mesaje care, la trei zilede la primire, vor exploda ºi vor pârjoli întreagazonã, pânã-n Grecia, Polonia ºi Bielorusia.

În genere, în diverse þãri de pe pãmânt, seconstatã o sporire halucinantã a politicii rache-tofone destinate României. Sate de pescari dinGrecia, colonii de pinguini de la Polul Nord,maºini-unelte din Norvegia, haite de câiniciobãneºti din pivniþele de sub fostul Zid alBerlinului, perechi de ochi din Coreea, nepoþiivârcolacilor din lunã, peºtii - sabie din Kamcia-tka Vãratecã, precum ºi cimitirele comune dinSicilia, gãrgãriþele de pretutindeni, se unesc încoaliþia rãului care, folosind armele atomice pecare, dupã cum s-a dovedit, le poseda ºi lemânuia Saddam Husein, ameninþã plenitudinarRomânia, centimetru cu centimetru.

PPrreeººeeddiinntteellee BBããsseessccuu nn-aa mmaaii iinnttrraatt îînn aammãã-nnuunnttee,, aannuunnþþâânndd îînnþþeelleeggeerreeaa RRoommâânniieeii ccuu SSttaa-tteellee UUnniittee aallee AAmmeerriicciiii,, ccuu pprriivviirree llaa aammppllaassaarreeaassccuuttuulluuii aannttiirraacchheettãã aammeerriiccaann îînn ssccuummppaa nnooaass-ttrrãã ppaattrriiee ppaaººnniiccãã ººii aammeenniinnþþaattãã.. DDoommnniiaa ssaa nn-aaaappuuccaatt,, îînn ffeebbrraa mmoommeennttuulluuii,, ssãã ssppuunnãã mmaaii mmuullttddeeccââtt ccãã rreessppeeccttiivvuull ssccuutt nnuu eessttee ddeeddiiccaatt RRuussiieeii..NNee eerraa eevviiddeenntt ttuuttuurroorr ccãã oo aasseemmeenneeaa ccaauuzzaalliittaatteeaarr ffii ffoosstt iimmppoossiibbiillãã,, mmaaii aalleess ccãã pprreeººeeddiinntteelleeMMeeddvveeddeevv,, aall RRuussiieeii,, ttooccmmaaii ppoossttaassee ppee ssiitteeccllaassaammeennttuull ppeerriiccoolleelloorr ccaarree ppâânnddeesscc þþaarraa lluuii ººii,,ppee pprriimmuull lloocc,, ppuusseessee NNAATTOO..

Este, deci, imposibil ca Rusiei, la nivel ofi-cial ºi la nivel popular, sã-i treacã prin cap cãsofisticata înzestrare americanã a pãmântului

românesc s-ar referi cumva la Rusia.Numai niºte analiºti paranoici ºi niºte poli-

ticieni dubioºi ar putea întreþine acest cult alîncordãrii ruso-române, pe bazã de scut anti-rachetã american. Când atâtea pericole reale nepândesc din toate pãrþile, când în chiar sateromâneºti subdezvoltate ccooppiiiiii iinnccoonnººttiieennþþii îîººiiccoonnffeeccþþiioonneeaazzãã pprraaººttiiii ddiinn ccee îînn ccee mmaaii pprriimmeejj-ddiiooaassee,, ccuu ccaarree aammeenniinnþþãã ssttaabbiilliittaatteeaa eeccoonnoommiiccããººii ccoonnssttrruuccþþiiaa ccaappiittaalliissmmuulluuii,, îînn ppaattrriiaa nnooaassttrrããffeeuuddaalliissttãã,, cum ar putea sã le treacã prin capunor provocatori, cum ar putea sã le fulguiascãîn cerebel ideea cã America fixeazã în Româniascutul antirachetã gândindu-se la Rusia?

O asemenea obsesie trebuie pedepsitã, dacãnu corporal, mãcar porcoral. Rusia abia aºteptascutul antirachetã american. Iar acum viseazãun scurt bombardament NATO asupra Kremli-nului. Cãrei minþi sãnãtoase i-ar putea nãluciprostia cã NATO înconjoarã Rusia cu scuturilesale? ªi aceastã nebunie e cu atât mai greucredibilã cu cât acceptarea de preºedinteleRomâniei a acestei vizite de lungã duratã nici nuera cunoscutã în prealabil de Uniunea Euro-peanã sau chiar de NATO.

Este greºitã impresia unor lideri moscoviþi,precum cã le-ar fi intrat pe sub uºã, în cabine-tele lor, miros de fum de la acele mecanisme. ªimai e un aspect: rãzboiul rece a încetat, dupãcum spuneau niºte oficiali români, comentândfavorabil ºi lejer implicarea þãrii lor în ceea ceadversarii numesc marea complicaþie din estulEuropei. BBaa cchhiiaarr,, ccuumm zziicceeaa uunn ppaattrriioott ppoorrttoo-ccaalliiuu,, aassttaa eerraa pprriimmaa pprriioorriittaattee aa RRoommâânniieeii,, ssccuu-ttuull aannttiirraacchheettãã,, nnuu ddeezzaassttrruull eeccoonnoommiicc,, nnuu nnee-nnoorroocciirreeaa ssoocciiaallãã,, nnuu ttrraaggeeddiiaa nnaaþþiioonnaallãã,, nnuu ººoo-mmaajjuull,, nnuu ffrriigguull,, nnuu nneessiigguurraannþþaa zziilleeii ddee mmââiinnee..

CCaa uunn ffããccuutt,, îînnssãã,, uunn cceettããþþeeaann ddiinn cceeii ccaarree nnuuttrreebbuuiiee îînnttrreebbaaþþii ccee ppããrreerree aauu ddeesspprree aacceeaassttããmmiinnuunnaattãã aacchhiizziiþþiiee pprreezziiddeennþþiiaallãã,, ssttrriiggaa îînn gguurraammaarree,, îînn ccaarrttiieerruull BBeerrcceennii,, ccãã lluuii ii-aarr ttrreebbuuiissccuuttuull aannttiiffrriigg ººii aannttiiffooaammee,, nnuu ssccuuttuull aannttiirraa-cchheettãã.. AAvveeaa ddrreeppttaattee cceettããþþeeaannuull?? Fireºte cã nu.Scutul antirachetã e cu atât mai necesar, cu câtpoporul român, care urmeazã sã-l ºi plãteascã,nici nu e obligat sã-ºi încarce creierul cu ex-plicaþii, raþiuni, argumente. Vorba cânteculuipopular, în curs de formare, “poporul nostru nuregretã / mãreþul scut antirachetã”.

Unii capitularzi susþin cã a sufla în foc pen-tru a-l stinge ar putea însemna ºi a-l înteþi. Pa-cea, cum zicea înþelepciunea latinã, se câºtigãprin pregãtirea de rãzboi. O traducere ro-mâneascã mai recentã susþine cã ºi rãzboiul seobþine tot prin pregãtirea de rãzboi.

NNoottaa rreeddaaccþþiieeii:: Material preluat de pe Internet.Mulþumim domnului Adrian Pãunescu, magulpoeziei române contemporane. Sublinierileaparþin redacþiei. (N.D.P.)

PP AA MM FF LL EE TT EE CC OO RR DD II AA LL EEMoscova abia aºtepta scutul antirachetã american

de Adrian Pãunescu08.02.2010

Casa pãrinteascã nu e de vânzare...

15 Ianuarie 2010

Ni se duc pãrinþii ºi în urma lor Se rãceºte spuza Dorului în vatrã, Nu-i auzi cum strigã dupã ajutor? Uitã-mi întrebarea, Doamne, ºi mã iartã!

Dar opreºte-mi Timpul - trecerea mã doare

ªi fereºte lutul nostru de îngheþ, Casa pãrinteascã nu e de vânzare, Casa pãrinteascã nici nu are preþ!

Chiar dacã nu sade nimenea la masã, Chiar dacã nu doarme nimenea

în pat, Tu, aºa cum este, singurã, o lasã, Scrie doar pe uºã simplu - ocupat!

Scrisul tãu sã fie ca o sãrbãtoare, Scrisul tãu sã fie testament citeþ -Casa pãrinteascã nu e de vânzare, Cine sã îi punã sufletului preþ?

Cu tine stau de vorbã…

26 ianuarie 2010

Cu tine stau de vorbã, mamã-Þarã, Cu tine tot mai des, mai supãrat,Cã prea se duc românii în afarã ªi amiroase-a liniºte în Sat...

Eu ºtiu cã mã asculþi ºi mã-nþelegi, Cârmuitorilor nici nu le pasã, Dau Ordonanþe noaptea, ziua Legi, Ei au ce pune timpului pe masã...

Mi-e toatã fiinþa verbului durutã ªi gura mea de Adevãr flãmândã, Când bani nu sunt cu tine

se-mprumutã,

Ei nu plãtesc strãinilor dobândã...Conturile lor de toate-s pline -Mi se spune cã sunt prea de-al tãu! Aud în jurul meu ºoptind - ºovine! Dacã am fost ºi sunt, nu-mi pare rãu...

Cu tine stau de vorbã Þarã-mamã, Tot mai supãrat ºi tot mai des, Pruncii tãi, plecaþii, cum te cheamã Tu nu-i auzi aici, la mine-n vers?

NICOLAE NICOARÃ HORIA


Era prin anul 1950. Rãnile rãzboiului începu-serã sã se cicatrizeze. Peste sat se aºternuse otoamnã lungã ºi rece, iarna bãtând la uºã, iar eu,copil lãsat în grija bunicilor, îl aºteptam cu ne-rãbdare pe unchiul meu Ion (fratele mamei) sãvinã din armatã, de la Hunedoara, DIRIBAU, a-colo unde erau încorporaþi copii de chiaburi. Laînceput de decembrie, cel aºteptat a sosit, îm-brãcat în pufoaicã, purtând cãciulã ruseascã pecap ºi ciorapi albi rãsfrânþi peste turecii bocan-cilor ºi cu tradiþiona-lul cufãr din lemn înmânã. L-am aºteptatla garã ºi nu mã maidezlipeam de el.

În acelaºi timp,revenise în sat ºi unvãr de-al lui, Ion SE-PEÞEAN, un tânãrmai scãpãtat. «Tatãlacestuia se întorsesedin America cu câþi-va saci de dolariînainte sã înceapãrãzboiul, dar ajun-gând în portul Con-stanþa a aflat cã a pierdut totul. Veniseconversiunea, aºa cã aruncase în mare baniicâºtigaþi cu trudã în depãrtãri. În scurt timp îºidãdu obºtescul sfârºit de inimã rea.»

Pe preotul satului îl chema tot SEPEÞEAN,Gheorghe SEPEÞEAN, fiu al satului, om cu ve-deri largi ºi cu un dezvoltat simþ de conservare.Iniþiase ºi începuse lucrãrile de electrificare, faptce-l iritase pe unul „BOªONCEA”, ºi el fiu al sa-tului, dar cu cetãþenie americanã (se nãscuse a-colo), fãcându-l sã spunã în gura mare: „Aþi în-ceput sã vã ridicaþi spânzurãtori, mã comuniº-tilor, cã în curând vor veni americanii”, dar pânãsã vinã, îl sãltaserã comuniºtii ºi dus la canal afost.

Pe uliþele satului se auzea guiþatul porcilor.Se apropia Ignatul ºi gospodarii harnici se pre-gãteau pentru Crãciun. încã nu venise colec-tivizarea.

Un vânt sec fãcea bocnã pãmântul ºi puþiniifulgi de nea care începuserã sã cadã mi sepãreau a fi roiuri de fluturi veniþi din cer pentru agãti calea pruncului Iisus.

Unii dintre sãteni erau pregãtiþi sã meargã latârg la Semlacul Mare, comunã vecinã cu Secu-sigiu, pe care însã le despãrþea Mureºul. Legã-tura se fãcea cu compa, un fel de bac legat pe uncablu de oþel, prevãzut cu douã cabestane. Peacest bac încãpeau circa 30 de oameni ºi câtevacãruþe cu tot cu cai. Dis de dimineaþã, cu noapteaîn cap, cei mânaþi de destin plecaserã spre bac.Distanþa dintre satul nostru ºi bac era cam de 3-4 km. Nimeni nu ºtia cã va fi ultimul drum pentrumulþi dintre ei. Cine ºi-ar fi imaginat tragediacare avea sã urmeze? ªi totuºi! Spun ºi totuºipentru cã în mod straniu toþi sau aproape toþi aufost preveniþi sau ºi mai straniu, au fost chemaþi,chemaþi de diavol. în noaptea premergãtoareplecãrii la târg, au relatat toþi cei scãpaþi cu viaþã,ºi-a fãcut apariþia pe uliþele satului o cãruþã dom-neascã trasã de doi cai negri, cu un om îmbrãcatîn negru stând pe caprã, cu un bici în mânã,strigându-i pe nume sã fie pregãtiþi de plecare.

Ce se întâmplase de fapt în acea zi fatidicã?Greutatea prea mare, dispunerea defectuoasã aatelajelor ºi a încãrcãturii (grâne de obicei) aufãcut ca unul dintre stâlpii de care era legat

cablul, cel de pe malul dinspre Secusigiu, sã ce-deze, astfel cã bacul s-a rãsturnat ºi tragedia s-aprodus. Cai cu cãruþe, oameni ºi femei au fostcatapultaþi în Mureºul învolburat ºi rece. Unelefemei s-au salvat ca prin minune, fiind þinute lasuprafaþã de rochiile din mãtase apretate, ocomponentã a portului þãrãnesc local influenþatde portul tradiþional bulgãresc al satelor cu etnicibulgari din vecinãtate.

Un fior general de groazã a cuprins întreagaaºezare. Toþi fugeaula Mureº în speranþacã cei dragi nu s-auprãpãdit. Nu a rãmasînsã nicio familie ne-îndoliatã dintre ceicare au fost pe bac.Au murit peste 25 deoameni. Clopotelecelor douã impunã-toare biserici ale Se-cusigiului au începutsã batã, iar oamenii,în loc sã se pregã-teascã de Crãciun, auînceput sã se pregã-

teascã de înmormântare. Au venit ºi preoþii dinsatele vecine sã oficieze trista slujbã a înmor-mântãrii.

Multe trupuri nu au mai fost gãsite vreodatã.De soarta lor mai ºtie doar unduirea limpede calacrima a Mureºului ce-ºi duce la vale tainele deveacuri, pentru ca, unindu-se cu Tisa ºi mai apoicu Dunãrea, sã se contopeascã cu marca, lãsân-du-nne sã înþelegem cã toate sunt deºertãciune,iar viaþa aceasta este umbrã ºi vis. Acolo, în ma-rea cea mare, se vor fi unit lacrimile sãtenilormei cu lacrimile poetului exilat Ovidiu, pentru cãtotul se naºte, trãieºte, moare ºi renaºte în con-topirea trecutului, prezentului ºi viitorului înimensitatea nemãrginitã a oceanului veºnicieipeste care troneazã Dumnezeu.

Cei doi „eroi” se întoarserã la datorie înaintede Crãciun; bunicul le umpluse valizele cu detoate la amândoi. Sãtenii mei, rãmaºi sã-ºi pe-treacã Crãciunul cu inimile îndurerate, povesteaula gura sobelor întâmplarea din noaptea premer-gãtoare tragediei. Ce-o fi fost în acea noapte, nu-mai Dumnezeu ºtie, dar în mod sigur nu este olegendã acea întâmplare; acei oameni nefericiþiau avut aceeaºi vedenie ºi sunt cunoscute nenu-mãrate cazuri asemãnãtoare când ceva te cheamãsau te previne, iar tu de cele mai multe ori nu tepoþi sustrage destinului. Diavolul ne cheamã a-deseori spre pierzanie, iar Dumnezeu ne opreºte,uneori pe margine de prãpastie, fãrã ca noi sã nedãm seama.

De Crãciun, un covor imaculat de zãpadã seaºternuse peste satul copilãriei mele; doar lacri-mile sãtenilor mei nu au putut fi ºterse, ele în-gheþând în barba bãtrânilor rãmaºi sã-ºi ducãcrucea durerii pânã la sfârºitul puþinelor zile pecare le mai aveau.

Am þinut ºi consider cã eram dator sã dau ti-parului un crâmpei din copilãria mea, un crâmpeitrist, din respect pentru memoria lor, a neferi-ciþilor mei sãteni fãrã de mormânt ºi sã le aduc unpios omagiu ºi poate o ultimã veºnicã pomenire.

Ca o concluzie, sau dacã vreþi un sfat: atuncicând diavolul ne cheamã, noi sã nu uitãm a-Lchema pe Dumnezeu în ajutor.

6 august 2006Pr. IOAN BRÂNZEI

Chemarea diavolului

Prieteni eterni: preotul Ioan Brânzei ºi mareleactor Florin Piersic, cu preoteasa Raveca

Brânzei

Ani de neuitat...Mintea omului este în aºa fel concepu-

tã încât sã pãstreze sau sã ºteargã imagi-nile anilor trecuþi în funcþie de cât sunt deimportante pentru individ.

În mintea mea, imagini din trecut s-aucuibãrit adânc pãstrând cu sfinþenieamintirea oricãrui eveniment, chiar dacape-atunci pãrea neînsemnat.

...Parcã ieri alergam prin curte peurmele paºilor mãrunþi ale zburdalniculuimeu de bãiat. Alãturi de el, trãiam intensfiecare clipã, fãrã rãgaz.

De cum îl vedeau mâþele se ascundeauprin toate cotloanele ºi dacã vreuna aveaghinionul sã-i cadã în mânã, o împachetastrâns în ziarul bunicului explicând nevino-vat cã nu ar vrea sã-i fie frig bietei pisici.

Trebuiau rugãminþi fierbinþi sã o laseîn pace, iar câinele avea în fiecare zicoada mai lungã cu doi centimetri dincauza mânuþelor ce nu îi dãdeau drumul.

Bãiatul de-atunci, bãrbat acum întoatã puterea cuvântului aºteaptã cuemoþie ca în curând cineva la fel de mic ºineastâmpãrat sã-l întrebe mirat dacã esteadevãrat cã ºi el a fost cândva copil.

Mã rog la Dumnezeu sã pot ajungevremea când curtea ºi casa acum pustii sãfreamãte de inocenþa copilãriei, iar eu sãarãt urmaºilor cum pot fi împachetatemâþele sã nu rãceascã... ºi pentru câinemã rog sã aibã coada cât mai scurtã!

Cu emoþie vã spun cã: povesteacontinuã...

inst. LAITIN FELICIA ADRIANA

Busuiocul – plantã aromatãPlantã aromatã din familia mentei,

busuiocul este cultivat pentru frunzeleparfumate folosite proaspete sau uscateîn diverse preparate culinare. Darbusuiocul nu þine doar de profan, ci are ºimulte proprietãþi magice. Unele legendeo prezintã ca pe o plantã sacrã, altele cape una închinatã diavolului. Cu secole înurmã, busuiocul era asociat cu dragonii,salamandrele. Uneori era consideratiarbã a vrãjitoarelor deoarece era folositca amuletã împotriva rãului, iarvrãjitoarele obiºnuiau sã bea ceai debusuioc, care, asociat cu vraja corectã, leajuta sã zboare.

Vechii greci credeau cã busuiocul areputeri funeste, de aceea regilor le erapermis sã-l atingã. Era asociat cusãrãcia, ura ºi ghinionul.

În India ºi Egiptul Antic exista credin-þa cã busuiocul deschide porþile rãului,asigurând trecerea în lumea de apoi.

În acest scop, era prins în cordoanelemortuare sau plantat pe morminte.

Astãzi, religia creºtinã foloseºte bu-suiocul în apa sfinþitã, iar oale cu busuiocsunt aºezate sub altarele bisericilor.

înv. NINA DÃESCU


Oferta unui proiect inedit înOferta unui proiect inedit înpeisajul culturii din Banatul Istoricpeisajul culturii din Banatul Istoric

Acest proiect va reprezenta imagi-nea completã a Banatului istoric, în-cepând cu preistoria teritoriului ºi pâ-nã în anul 2010 ºi cuprinzând terito-riul situat între Dunãre, Mureº ºi Tisa.

Tipologia articolelorEnciclopedia Banalului conþine

articole referitoare la:1. personalitãþi2. instituþii3. organizaþii4. ansambluri5. evenimente6. localitãþi7. întreprinderi8. monumente9. administraþie ºi organizarea

teritoriului

Domenii: administraþie, arte(arhitecturã, arte plastice, muzicã,dans), literaturã, culturã, religie, fi-lozofie, istorie, arheologie, fol-clor, mass-media, politicã, admi-nistraþie, economie (industrie, mi-nerit, transport, meºteºuguri), a-griculturã, turism, comerþ etc.

Criteriile de selecþie diferã înfuncþie de tipul de articol ºi deepocã; ele urmeazã sã fie stabilitede cãtre Comitetul de coordonare ºiprezentate ca atare în preambululEnciclopediei.

Precizãri preliminarePrecizare I: Enciclopedia are

caracter pur informativ, ceea ce în-

seamnã excluderea oricãror comen-tarii, aprecieri, condamnãri etc. Oatitudine contrarã ar expune lucra-rea la caducitate. Soluþia propusã îiasigurã, dimpotrivã, perenitatea.

Precizare II: Fiecare articolpredat de autor va fi urmat, obliga-toriu, de indicarea surselor la careacesta a apelat pentru informare.Aceste surse nu vor fi menþionateca atare în articol, ci vor servi laverificarea datelor respective decãtre Comisia de revizie.

Precizare III: Comitetul decoordonare va propune o listã desigle (pentru surse) ºi una de abre-vieri (pentru termenii recurenþi), cevor fi utilizate în cuprinsul arti-colelor. Aceastã listã va fi publicatãla începutul Enciclopediei.

Tipurile de articole ºistructura acestora

1. PersonalitãþiDate biografice: nume (majus-

cule, boldat), prenume (boldat), înparantezã rotundã: data ºi loculnaºterii (n. zi, lunã, an - localitate,j[udeþ], þarã), data ºi locul morþii (m.zi, lunã, an, localitate, j[udeþ], þarã).Dacã unele date sunt necunoscute,vor fi înlocuite prin: ?. Dupã paran-teza respectivã, se va menþiona i-postaza sub care s-a fãcut cunos-cut (profesor, scriitor, artist, ingineretc.). Pseudonime (dacã este ca-

zul) sau precizarea A mai semnat:.Antecesori: strãmoºi (dacã estecazul), pãrinþi (obligatoriu): prenu-mele tatãlui, ocupaþia; prenumelemamei ºi numele purtat la naºtere,ocupaþia. Urmaºi (dacã este cazul).

Studii: ºcoala primarã, gimna-ziul, liceul, facultatea, studii post-universitare (masterat, doctoratetc.), cu precizarea: instituþiei de în-vãþãmânt, a perioadei în care a fostfrecventatã, profesori semnificativicare i-au marcat evoluþia (dacãeste cazul).

Locuri de muncã: funcþia, insti-tuþia, localitatea, intervalul în care aactivat.

Rezultate notabile, care justificãincluderea în Enciclopedie. In cazulautorilor, se va introduce paragra-ful.

Scrieri, în care volumele vor fimenþionate cronologic, cu toatedatele de identificare (titlu, scrisitalic, subtitlu, scris drept, preciza-rea naturii lucrãrii, dacã ea apareca atare [roman, teatru, tratat, mo-nografie etc.]; dacã nu apare men-þionatã explicit pe foaia de titlu, eava fi adãugatã între [...], localitate,editurã, an de apariþie (datele necu-noscute se înlocuiesc prin: f. a. „fã-rã an”, f. l. „fãrã localitate” etc). Da-cã motivul menþionãrii în Enciclo-

Academia Românã – Filiala Timi-ºoara se adreseazã tuturor cãrtura-rilor bãnãþeni (ºi nu numai…) de-asprijini cu materiale editarea Enciclo-

pediei Banatului. Vã rog s-o faceþi!Vã rog sã fim patrioþi. Vã rog, gândi-þi-vã la zestrea spiritualã a urmaºilornoºtri. Mulþumim. (REDACÞIA)

ACADEMIA ROMANÃ Filiala Timiºoara Institutul de Studii Banatice„Titu Maiorescu” Timiºoara, Bd. Mihai Viteazu 24Tel. 0256/491816

ENCICLOPEDIA BANATULUI Proiect prioritar al Academiei Române



pedie este altul decât volume pu-blicate, se va preciza, dupã caz: in-venþie, ctitorie, rol în dezvoltarea in-stituþiei, a localitãþii, a provinciei etc.

Referinþe, în care se vor menþio-na volumele, studiile, articolele, re-cenziile etc. care i-au fost dedicate,în ordine cronologicã, în succesiu-nea: prenumele, numele autorului,titlul, localitatea, editura, anul de a-pariþie (în cazul volumelor) sau:titlul publicaþiei (între ghilimele ºidrept), anul, numãrul, paginile întrecare se aflã studiul, articolul, re-cenzia etc.

Dacã persoana în cauzã nujustificã un articol separat, dar areun rol în funcþionarea unui instituþii,în desfãºurarea unui eveniment, înexistenþa unei localitãþi etc., numeleºi prenumele se vor menþiona caatare sub litera respectivã, urmatede precizarea v. (urmatã de denu-mirea articolului în care persoanarespectivã este menþionatã).

În selectarea personalitãþilor vorlua în considerare urmãtoarele si-tuaþii:

- personalitãþi nãscute în Banatºi afirmate în Banat;

- personalitãþi nãscute în Banatºi afirmate în altã parte;

- personalitãþi nãscute în altãparte ºi afirmate în Banat;

- personalitãþi care nu s-au nãs-cut în Banat ºi nici nu s-au afirmataici, dar au scris despre Banat.

2. Instituþii, organizaþii,ansambluri

Nume (complet, drept, boldat).Data ºi localitatea înfiinþãrii.

Dacã a funcþionat sub mai multenume ºi /sau în mai multe localitãþi,se vor face menþiunile respective.

Profil (se va preciza naturainstituþiei, dacã aceasta nu rezultãdin numele ei).

Schimbarea profilului (data lacare s-a produs, eventual motivul ºiiniþiatorul schimbãrii).

Sucursale (localitatea/localitãþileunde au funcþionat, data înfiinþãriietc.). În cazul instituþiilor adminis-trative, religioase etc. se va menþio-na aria geograficã în care ºi-auexercitat autoritatea.

Structurã (unde este cazul:departamente, facultãþi etc.).

Numele unor conducãtori care s-

au impus de-a lungul timpului, îm-preunã cu motivaþia menþionãrii lor.

Rolul instituþiei în dezvoltareadomeniului respectiv, a localitãþii,provinciei etc.

Prioritãþi ºi evidenþieri, în cazulinstituþiilor de culturã (artã, învãþã-mânt, cercetare etc.) pot fi menþio-nate persoanele care le-au marcatevoluþia, absolvenþi notorii etc.

Monografiile ce i s-au dedicat.3. LocalitãþiNumele actual (dacã de-a lungul

timpului a avut ºi alte nume, ele vorfi menþionate cronologic, împreunã

cu intervalele respective, dacãacestea sunt cunoscute), anul înte-meierii sau cel al primei atestãri;dacã nu este cunoscut, se poate re-curge la aproximãri {probabil, cir-ca). Se vor înregistra ºi localitãþiledispãrute (cu menþionarea anului încare a încetat sã mai existe, îm-preunã cu motivul dispariþiei lor).Precizarea statutului administrativ(municipiu, oraº, comunã, sat,cãtun etc). Situarea geograficã a lo-calitãþii; dacã ea s-a schimbat, fap-tul de va menþiona ca atare, îm-preunã cu data/anul/perioada cânds-a produs ºi cu cauzele care audeterminat-o.

Populaþia: numãr (cu menþiona-rea datelor statistice acolo undeexistã), componenþã etnicã, reli-

gioasã; preocuparea dominantã (a-griculturã, creºterea vitelor, mineritetc.);

Evenimente care s-au produs peteritoriul ei;

Instituþii reprezentative.Personalitãþi care s-au afirmat în

localitatea respectivã (administra-tive, politice, culturale etc.) saucare s-au nãscut acolo, dar s-auafirmat în altã parte.

Monografii ce i-au fost dedicate.

4. Monumente (civile, e-cleziastice, militare etc.)

Numele (cu indicarea tipului:cetate, castel, palat, catedralã, bi-sericã, mãnãstire etc.), data înte-meierii ºi locul unde este situat.

Scurt istoric (etape constructive,proprietari, instituþia de care depin-de, evenimente: asediu, cucerire,cutremur, incendiu).

Personalitãþi care i-au marcatistoria.

Monografii ce i-au fost dedicateetc.

5. PeriodiceNumele periodicului.Tipul periodicului (politic, cul-

tural, sportiv etc.).Periodicitatea (cotidian, hebdo-

madar, semestrial etc.).Formatul.Localitatea ºi data de apariþie (cu

menþionarea eventualelor schim-bãri: un nou nume, o altã localitateetc. ºi precizarea datei la care mo-dificarea respectivã s-a produs),

Conducerea publicaþiei (director,redactor-ºef, redactor-ºef adjunct,secretar de redacþie, dar ºi altefuncþii dacã au fost îndeplinite depersonalitãþi, cu menþionarea even-tualelor modificãri, însoþite de datala care s-au produs).

Programul publicaþiei.Structura publicaþiei (rubrici sta-

bile, domenii de interes: economic,politic, social, cultural etc., cu men-þionarea titularilor, dacã este cazul).

Colaboratori importanþi.Referinþe (prezentarea sau men-

þionarea ei în enciclopedii, dicþio-nare, istorii, monografii etc.).

DIRECTOR, Prof. univ. dr CRIªU DASCÃLU

Coordonatorul general al proiectuluiTimiºoara, Michelangelo 3

Tel. 0256/499251E-mail: [email protected]

Prof. dr. Gligor Popi (1919 – 2008),membru corespondent al Academiei

Române, membru de onoare aSocietãþii „Sorin Titel” din Banat

urmare din pagina 18


Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

“ASOCIAÞIA FAMILIALÃ LALESCU”(Nistor Lalescu ªoroman) din Me-hadia - Mala Micã nr. 169 aduce lacomandã:

- pui de raþã, gâscã, curcã, gãinã(ouã, mixt, carne), precum ºi medi-camente ºi furaj corespunzãtor.Relaþii la telefon 0745632921.

Comandaþi!

Firmã serioasã, Firmã serioasã, preþuri modeste.preþuri modeste.

Anunþ important pentrucrescãtorii de pui de

pãsãri de curte!

Artista de maneleCarmen ªerbanCarmen (*) a debutat ca

solistã de muzicã popularã laMehadia, în salon „La Pet-niceanu”, terþatã de celebrulLuca Novac. Mehadia, pri-mãvara 1992.

N.D.P., bucuros deoaspeþi, a înjunghiat un mielalb, cu mâna mãcelaruluiAvram. O, tempora!

SLUJBÃ DE EXCEPÞIECaut menajerã pentru

Germania, ofer masã, ca-zare, salariu. Tel. 0723 /028483.

Cum staþi cu limba ger-manã? Învãþaþi, fetelor,limba lui Herr Schiller!...

UN TÃTIC UCISÎn Afganistan a fost ucis al 12-lea

militar român. Copilul sãu nu maiare pe cine aºtepta sã vinã acasã! S-a dus voluntar pentru dolari. În þarasa nu avea loc de muncã! Bles-tematã soartã hãrãzitã de Domnul...

Te aºteptAi plecat tãticule în lumea mareDupã bani. Sã pui pe masã mâncare.ªtiu cã uneori am fost neastâmpãrat,ªi alteori tare te-am mai supãrat.Dar mie mi-e dor de tine.ªi te rog sã te întorci la mine!Aº vrea sã vii repede,ca un gând,Sau dacã poþi, pe-o adiere de vânt!

În lipsa ta, cu bunica am fost la Gradªi tare ne-am mai supãrat.Când am vãzut cã nimic n-a mai rãmas

din gard.Am cules merele roºii, perele ºi gutuile

arãmiiªi le-am aºezat frumos pe masãªi te-aºteptãm sã te întorci acasã!

NINEL DE MEHADIA

Bãutorii de bereTura asta a dat-o Don Bãcilã... (1993)

O carte rarã!O carte rarã!„A sosit domnul Eminescu”

(monografie)Cartea înseamnã peste 700 (ºapte

sute) de pagini, format A4 (coalã ministe-rialã), cu facsimile ºi o bogatã iconogra-fie. Costã 100 (una sutã) lei.

Cu prilejul lansãrii, profesoruluniversitar doctor Iulian Negrilã, din Arad,a spus: „Cartea nu e cu nimic mai pre-jos decât „Istoria literaturii de Cãlines-cu”. Cartea are un tiraj limitat!

Dacã „A sosit Domnul Eminescu”prezintã interes pentru dumneavoas-trã, comunicaþi ºi vã va fi expediatã curamburs. Tel. 0255 / 523 204 sau 0749495972.

Soþia revine labãrbat dupã o

absenþã de acasã!Aflãm din

„Renaºterea bã-nãþeanã” cã unanume domn,MARIUS ªER-BAN, ºi-a re-dobândit soþiagraþie serviciilor

vrãjitoarei Elisabeta (vezi foto), tel.0741 / 653876.

Pe vremuri, femeia se împãcacu soþul cu ajutorul “Sfântului” desub strai....

EpigrameDomnului Dorel Covaci, fost

primar al Fãgetului,actualmente deputat:

Fierul l-a bãtut la caldªi astãzi este-n post înalt(Împacã-te, n-ai ce sã faci)De aia e Dorel... Covaci.

Poºta redacþiei

Faptul este evident;Aveþi o brumã de talentD-aia, mult stimatã doamnãO sã debutaþi... la toamnã!

Poetei Ela Bãlescu care scrieîntr-o poezie cã „femeia

într-un târziu / se face babã”:

ªi eu dupã câte ºtiu„Femeia-i babã într-un târziu,Dar la fel de bine-am priceputCã unele-s babe de la-nceput.

Aceleiaºi, care ºi-a tipãrit unvolum de versuri la editura

„Cacucci”, din DrobetaTurnu-Severin

Citind stihuri din volum(ªi la un ceas nocturn)Moderatorii au constata, nãuciiCã-n salã au rãmas doar cucii!

TIBERIU POPOVICI

Vestea · PDF filesume de bani, care variazã de la an la an. Partea muzicala a...

Documents

Transcript of Vestea · PDF filesume de bani, care variazã de la an la an. Partea muzicala a...