Din nou, Dacii liberi Adrian Păunescu

Noi n-am avut nevoieSă luam adeverinţeCă vieţuim acasă,În patrie la noi,Am fost şi vom rămâneDe-a pururi dacii liberiŞi iubitori de pace,Şi vrednici de război.

La Sarmisegetuza,La focuri, cu Zamolxe,Şi stelele din ceruriDin sânge ni se rup.Nu ne-au învins romaniiŞi-am râs de toţi barbariiStrigând la ei cu steagulFăcut din cap de lup.

Această dăm de ştire,De sub pământul nostru,Urmaşilor în careReinviem acum.Femeile iubindu-şiSă nască dacii liberiSpre răzbunarea noastrăPe cel din urmă drum.

Numiţi şi ţara noastrăCu numele ei dacicIubiţi pe nou veniţiiDupă atâţia ani,Dar veşnic ţineţi minteCă peste dacii liberiAu tot călcat invaziiŞi altfel de romani.

Noi am rămas în glieŞi devenim pădure,Şi devenim recolte,Să vă hrănim pe voi,Şi temelia ţăriiS-o întărim cu oaseŞi iubitori de pace,Şi vrednici de război.

Cu tot ce năzăreşteDin firea noastră veche,Dăm Romelor de ştire,

Prin ierburi murmurind,Că numai obosealăNe-a aşezat sub scoarţă,Dar dacă e nevoieNe vom scula oricând.