Veronica.docx

5
4. Motto: De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu… Patru ani trecuseră de la scena aceasta, în vremea cărora Alexandru-vodă, credincios făgăduinţei ce dase doamnei Ruxandrei, nu mai tăiese nici un boier. Dar pentru ca să nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omeneşti, născoci feluri de schingiuiri. Scotea ochi, tăia mîni, ciuntea şi seca pe care avea prepus; însă presupusurile lui erau părelnice, căci nime nu mai cuteza a cîrti cît de puţin. Cu toate aceste, era neliniştit, căci nu putuse pune mîna pe Spancioc şi pe Stroici, care şedeau la Cameniţă, aşteptînd şi pîndind vreme. Deşi avea doi gineri grafi cu mare influinţă la Curtea Polonei, era îngrijit de aceşti doi boieri, să nu învite pre poloni, care nu căutau decît pretexte, spre a întra în Moldavia; dar aceşti doi români erau prea buni patrioţi ca să nu judece că războiul şi venirea oştilor străine ar fi fost peirea patriei. Lăpuşneanul le scrisese în mai multe rînduri ca să vie, legîndu-se prin cele mai mari jurăminte că nu le va face nimică, dar ei ştiau cît preţuieşte jurămîntul lui. Ca să-i privigheze mai de aproape, se mută în cetatea Hotinului, pre care o întări mai cu osăbire; însă aici se bolnăvi de lîngoare. Boala făcu răpezi înaintiri şi în curînd tiranul se văzu la uşa mormîntului. În delirul frigurilor, i se părea că vede toate jertfele cruziei sale, fioroase şi ameninţătoare, îngrozindu-l şi chemîndu-l la judecata Dumnezeului dreptăţii. În deşert se învîrtea în patul durerii, căci nu putea afla ragaz. Chemînd pe mitropolitul Teofan, pre episcopi şi pre boieri şi spuindu-le că se simte sosit la sfîrşitul vieţii, îşi ceru iertare de la toţi, umilindu-se; pe urmă îi rugă să le fie milă de fiul său Bogdan, pre care îl lasă moştean scaunului şi să-l ajute căci, fiind în fragedă vîrstă, încungiurat de puternici vrăjmaşi, nu se va pute apăra nici pre sine, nici pre ţară, de nu va fi unire între boieri şi de nu vor ave dragoste şi supunere cătră domn. — Cît pentru mine, urmă a zice, de mă voi şi ridica din boala aceasta, sînt hotărît a mă duce la călugărire în monăstirea Slatina, unde să mă spăsesc, cîte zile îmi va mai lăsa Dumnezeu. Deci, vă rog, părinţi arhierei, de mă veţi vedea aproape de moarte, să mă tundeţi călugăr… Nu putu vorbi mai mult. Convulsiile îl apucară şi un leşin grozav ca moartea îi îngheţă trupul, încît mitropolitul şi episcopii,

Transcript of Veronica.docx

4.Motto: De m voi scula, pre muli am s popesc i euPatru ani trecuser de la scena aceasta, n vremea crora Alexandru-vod, credincios fgduinei ce dase doamnei Ruxandrei, nu mai tiese nici un boier. Dar pentru ca s nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omeneti, nscoci feluri de schingiuiri.Scotea ochi, tia mni, ciuntea i seca pe care avea prepus; ns presupusurile lui erau prelnice, cci nime nu mai cuteza a crti ct de puin.Cu toate aceste, era nelinitit, cci nu putuse pune mna pe Spancioc i pe Stroici, care edeau la Cameni, ateptnd i pndind vreme. Dei avea doi gineri grafi cu mare influin la Curtea Polonei, era ngrijit de aceti doi boieri, s nu nvite pre poloni, care nu cutau dect pretexte, spre a ntra n Moldavia; dar aceti doi romni erau prea buni patrioi ca s nu judece c rzboiul i venirea otilor strine ar fi fost peirea patriei.Lpuneanul le scrisese n mai multe rnduri ca s vie, legndu-se prin cele mai mari jurminte c nu le va face nimic, dar ei tiau ct preuiete jurmntul lui. Ca s-i privigheze mai de aproape, se mut n cetatea Hotinului, pre care o ntri mai cu osbire; ns aici se bolnvi de lngoare. Boala fcu rpezi naintiri i n curnd tiranul se vzu la ua mormntului.n delirul frigurilor, i se prea c vede toate jertfele cruziei sale, fioroase i amenintoare, ngrozindu-l i chemndu-l la judecata Dumnezeului dreptii. n deert se nvrtea n patul durerii, cci nu putea afla ragaz.Chemnd pe mitropolitul Teofan, pre episcopi i pre boieri i spuindu-le c se simte sosit la sfritul vieii, i ceru iertare de la toi, umilindu-se; pe urm i rug s le fie mil de fiul su Bogdan, pre care l las motean scaunului i s-l ajute cci, fiind n fraged vrst, ncungiurat de puternici vrjmai, nu se va pute apra nici pre sine, nici pre ar, de nu va fi unire ntre boieri i de nu vor ave dragoste i supunere ctr domn. Ct pentru mine, urm a zice, de m voi i ridica din boala aceasta, snt hotrt a m duce la clugrire n monstirea Slatina, unde s m spsesc, cte zile mi va mai lsa Dumnezeu. Deci, v rog, prini arhierei, de m vei vedea aproape de moarte, s m tundei clugrNu putu vorbi mai mult. Convulsiile l apucar i un lein grozav ca moartea i nghe trupul, nct mitropolitul i episcopii, creznd c se sfrete, l clugrir, puindu-i nume Paisie, dupre numele Petru, ce avea pn-a nu se face domn.Dup aceasta, salutnd pre doamna Ruxandra de regent n vremea minoritei fiului ei, proclamar pre Bogdan de domn. Apoi ndat pornir stafete pe la boierii din ar i emigrai i pe la capitanii otilor.Abia amurgise cnd Stroici i Spancioc sosir.Desclecnd pe la gazde, alergar cu prip la cetate. Cetatea era mut i pustie ca un mormnt de urie. Nu se auzea deci murmura valurilor Nistrului, ce izbea regulat stncoasele ei coaste, sure i goale i strigtul monoton a ostailor pe lungile lor lance. Suindu-se n palat, i cuprinse nu puin mirare nentlnind pre nime; n sfrit, o slug le art camera bolnavului. Voind s intre, auzir un mare zgomot i se oprir ca s asculte.Lpuneanul se trezise din letargia sa.Deschiznd ochii, vzu doi clugri stnd unul la cap i altul la picioarele sale, neclintii ca dou statuie de bronz; se uit pe dnsul i se vzu coperit cu o ras; pe cptiul su sta un potcap. Vru s rdice mna i se mpedec n nite metanii de ln. I se pru c viseaz i iari nchise ochii; dar redeschizndu-i peste puin, vzu acelei lucruri, metaniile, potcapul, clugrii. Cum te mai simi, frate Paisie? l ntreb unul din monahi, vzndu-l c nu doarme.Numele acesta i aduse aminte de toate cele ce se petrecuser. Sngele ntr-nsul ncepu a ferbe i, sculndu-se pe jumtate: Ce pocitnii snt aceste? strig. A! voi v jucai cu mine! Afar, boaite! Ieii! c pre toi v omor! i cuta o arm pe lng el, dar negsind dect potcapul l azvrli, cu mnie n capul unui clugr.ntru auzul strigrilor lui, doamna cu fiul ei, mitropolitul, boierii, slugile ntrar toi n odaie.Chiar atunci cei doi boieri veniser i sta ascultnd la u. A! voi m-ai clugrit, striga Lpuneanul cu glas rguat i sprios; gndii c vei scpa de mine? Dar s v ias din minte! Dumnezeu sau dracul m va nsntoa, i Nenorocite, nu huli! l curm mitropolitul; uii c eti n ceasul morii! Gndete, pctosule, c eti monah; nu mai eti domn! Gndete c prin hulele i strigrile tale sparii pre ast femeie nevinovat i pre acest copil n care razem ndejdea Moldaviei Boait farnic! adog bolnavul, zbuciumndu-se a se scula din pat; tac-i gura; c eu, care te-am fcut mitropolit, eu te dezmitropolesc. M-ai popit voi, dar de m voi ndrepta, pre muli am s popesc i eu! Iar pre ceaua asta voi s-o tai n patru buci mpreun cu ncul ei, ca s nu mai asculte sftuirile boaitelor i a dumanilor mei Minte acela ce zice c snt clugr! Eu nu snt clugr, snt domn! Snt Alexandru-vod! Srii, flci! Unde-s voinicii mei? Dai! dai de tot! Eu v poruncesc. Ucidei-i pre toi Nici unul s nu scape. A! m-ndu! Ap! ap! ap! i czu rsturnat pe spate, hrcind de turbare i de mnie.Doamna i mitropolitul ieir. La u i ntmpinar Stroici i Spancioc. Doamn! zise Spancioc apucnd de mn pe Ruxandra, omul acesta trebuie s moar numaidect. Iat un praf, pune-l n butura lui Otrav! strig ea, nfiorndu-se. Otrav, urm Spancioc. De nu va muri ndat omul acesta, viaa mriei-tale i a copilului acestui este n primejdie. Destul a trit tatl i destule a fcut. Moar tatl ca s scape fiul.O slug iei. Ce este? ntreb doamna. Bolnavul s-a trezit i cere ap i pre fiul su. Mi-au zis s nu m duc fr el. Oh! vrea s-l omoare, rcni diuoasa mum, strngnd cu furie copilul la sn. Nu-i vreme de stat n gnduri, doamn, adogi Spancioc. Ad-i aminte de doamna lui tefni-vod i alege ntre brbat i ntre fiiu. Ce zici, printe! zise srmana femeie, nturnndu-se cu ochi lcrmtori spre mitropolitul. Crud i cumplit este omul acesta, fiica mea; Domnul Dumnezeu s te povuiasc. Iar eu m duc s gtesc tot pentru purcederea noastr cu noul nostru domn; i pre cel vechi, Dumnezeu s-l ierte i s te ierte i pre tine. Zicnd aceste, cuviosul Teofan se deprt.Ruxandra lu un pahar de argint plin de ap, pre care-l aducea sluga; i apoi, mahinalicete i silit mai mult de boieri, ls s cad otrava n el. Boierii o mpinser n camera bolnavului. Ce face? ntreb Spancioc pre Stroici, care crpase ua i se uita. ntreab de fiul su zice c vrea s-l vad cere de but doamna tremur i d paharul nu vre s-l iaie!Spancioc sri i scoase junghiul din cingtoare. Ba, l ia, bea S-i fie de bine, mria-ta!Ruxandra iei tremurnd i galbn i, rzemndu-se de prete: Voi s dai seam naintea lui Dumnezeu, zise suspinnd, c voi m-ai fcut s fac acest pcat.Mitropolitul veni. S mergem, zise doamnei. Dar cine va cuta de nenorocitul acesta? Noi, rspunser boierii. Oh! printe, ce m fcui s fac! zise doamna ctr mitropolitul i se duse cu el plngnd.Amndoi boierii intrar la bolnav.Otrava nc nu ncepuse a-i face lucrarea. Lpuneanul sta ntins cu faa n sus, linitit, dar foarte slab. Cnd ntrar boierii, el i privi ndelung i necunoscndu-i, i ntreb cine snt i ce voiesc? Eu snt Stroici, rspunse acesta. i eu Spancioc, adogi celalalt; i aceea ce voim este s te vedem pn-a nu muri, cum i-am fgduit. Oh! vrjmaii mei! suspin Alexandru. Eu snt Spancioc, urm acesta, Spancioc pre care ai vrut s-l tai, cnd ai ucis 47 de boieri i care a scpat din ghearile tale! Spancioc, a crui avere ai jfuit-o, lsndu-i femeia i copiii s certoreasc pe la uile cretinilor. Ah! ce foc simt c m arde, strig bolnavul, apucndu-se cu mnile de pntece. Zi Acum slobozete, cci ai s mori. Otrava lucreaz. Oh! m-ai otrvit, nelegiuiilor! Doamne! fie-i mil de sufletul meu! O, ce foc! Unde-i doamna? Unde-i copilul meu? S-au dus i te-au lsat cu noi. S-au dus i m-au lsat! m-au lsat cu voi! Oh! omori-m, s scap de durere! Oh! njunghe-m tu, tu eti mai tnr, fie-i mil! scap-m de durerile ce m sfie! njunghe-m! zise, nturnndu-se spre Stroici. Nu-mi voi spurca vitejescul junghi n sngele cel pngrit a unui tiran ca tine.Durerile creteau. Otrvitul se zbuciuma n convulsii. Oh! strig, mi arde sufletul! oh! dai-mi ap dai-mi ceva s beau! Iat, zise Stroici, lund paharul de argint de pe mas; au rmas drojdiile otrvii. Bea i te rcorete. Ba; ba, nu, nu vreu, zise bolnavul strngnd dinii.Atunci Stroici l apuc i-l inu neclintit; iar Spancioc, scond cuitul din teac, i desclet cu vrful lui dinii i i turn pe gt otrava ce mai era n fundul pharului.Lpuneanul, mugind ca un taur ce vede trunchiul i securea ce a s-l loveasc, voi a se-nturna cu faa spre prete. Ce, vrei s nu ne mai vezi? ziser boierii. Ba, se cade spre osnda ta s ne priveti; nva a muri, tu care tiai numai a omor. i apucndu-l amndoi, l ineau nemicat, uitndu-se la el cu o bucurie infernal i mustrndu-l.Nenorocitul domn se zvrcolea n spasmele agoniei; spume fcea la gur; dinii i scrneau i ochii si sngerai se holbaser; o sudoare ngheat, trist a morii prevestitoare, ieea ca nite nasturi pe obrazul lui. Dup un chin de jumtate ceas, n sfrit, i dete duhul n mnile clilor si.Acest fel fu sfritul lui Alexandru Lpuneanul, care ls o pat de snge n istoria Moldaviei.La monastirea Slatina, zidit de el, unde e ngropat, se vede i astzi portretul lui i a familiei sale.