—̂ Vere Franţ, hai sa facem o plimbare prin BalkanL,

— Nu P O T , Kâizeret mă strânge G H E A T A !

2 F U R N I C A Anul X I I I , No. % Luni 17 Oclomvrie 191

Intră nemţi'n Bucureşti!" Nu ştim cine a svârlit această

•veste într 'o bună dimineaţă: un pă­căliri, un fricos, d'ai noştri, ori un aeroplan vrăjmaş? Dar ştim ce pa­nică s'a produs. Familii numeroase au început să emigreze la Iaşi, Bo­toşani, Bârlad, şi în câteva alte lo­calităţi din nordul Moldovei, părăsin-du-şi confortul gospodăriilor lor, spre a duce acolo o viaţă plină de ne­ajunsuri şi de lipsuri, în prada plo­şniţelor şi a speculatorilor mai nesăţioşi decât chiar aceste lighioi.

De sigur, intrarea nemţilor în Ca­pitala noastră n*ar ii o vizită plăcută ; cunoaştem din tr ista experienţă a aliaţilor noştri Francezi, Belgieni şi Sârbi de ce sălbătăeii sunt capabile hoardele militare ale Germaniei care până eri se fălea cu civilizaţica şi Kultur-ul e i .

înţelegem deci întrucâtva ca per­spectiva unei invaziuni teutone să sperie pe femei şi pe copii, din po-pulaţiunea burgheză şi cea de jos ; înţelegem ca ele. să caute un adăpost sigur -m preajma ţărmului muscălesc al Prutului .

Dar ceea ce nu am priceput, ceea ce nu este admisibil, ceea ce trebue să atragă blamul cel mai sever, este faptul ca semnalul acestei fugi în­fricoşate să pornească din ."cele mai de sus trepte ale ierarhiei noastre sociale. Foşti şi viitori miniştri, ofiţeri superiori, înalţi demnitari ai Statului personalităţi fruntaşe ale clasei con­ducătoare a ţărei, s'au pus în capul lamentabilului exod, împachetându'şi rubedeniile şi catrafusele cu o grabă febrilă şi transportându-le în c.hichine-ţele incomode ale otelurilor şi locuin­ţelor provinciale, plătind preţuri exorbitante, resemnându-se la o hrană insuficientă şi mediocră.

Apoi când văzură Popescu şi Po­peasca că o tuleşte cutare simandicos personaj, care se presupune că „trebuie să ştie el ceva, soro i" cum să nu'şi ia lumea 'n cap, dom'le ! ?"

Şi iac'aşa: Popescu şi Popeasca au stat la taifas într 'o seară şi şi-au adus aminte că au o vagă rudă la Huşi ori la Târgul Frumos, şi un dor nebun i-a cuprins să-şi revadă această mătuşă de văr al doilea sau acest nepot vitreg de cumnat divorţat, şi 'i-a t rânt i t numaidecât o tele­g ramă ff. u rgen tă : ,, Aşteptaţi-ne, gară, venim pentru câtva t imp la voi. Nerăbdători să vă îmbrăţişăm"-

Citind telegrama, fără îndoială, pre­tinsa rudă a scos din băierile inimei o straşnică înjurătură: - „Ia te ui tă nevastă neobrăzare ! Cică le e dor de noi, şi când am venitără să vedem expoziţia dela Filaret, nici nu ne-a băgatără 'n seamă, ne-a lăsat să ne mănânce puricii la otel şi să ne otră­vim la birturile pungaşilor ălora din

Bucureşt i ! Păi, să nu le tr intim acu usa 'n n a s ? "

Nu, nu le-au trântit-o bunu pro­vinciali, ci 'i-au primit cu toată dra­gostea pe drept lăudatei ospitalităţi moldoveneşti; dar numai ei ştiu câtă plictiseală, cât „deranj" , câte noduri au îugbiţit, de pe urma inoportunilor refugiaţi.

Dar nu sărmanii Popeşti erau de vină, în definitiv, şi îi iertăm sincer, mai ales că 'şi-au ispăşit cu prisosinţă păcatul prin mizeriile de to t felul ce avură să îndure în exilul lor.

Ei au fost victimele lipsei de curaj a acelor „sus puşi" cari au da t exem­plul teroarei, când erau datori—înna-intea tuturor celorlalţi cetăţeni—să rămână la locul lor, chiar jertfindu-se, spre a potoli surexcitarea spiritelor slabe prin atitudinea lor calină şi băr­bătească.

Culpabilitatea acestor semănători de panică este cu atâ t mai de neiertat, cu cât—cu puţin sânge rece şi cu ni­ţică chibzuială^-ar fi pu tu t să 'şi dea seama că pericolul de care se tem este nălucirea unor nervi detracaţi .

Ce ofensă pentru viteaza armată Română din paite-le, să confirme prin fuga lor că o socotesc incapabilă să apere graniţele patriei de năvălirea vrăjmaşă, ori cât de înverşunată este dorinţa' haitelor flămânzite ale Kai-zerului de-a ne jefui de petrolul şi de grânele noastre !

Şi va vine să plângem de mâhnire şi de ruşine constatând că printre aceşti fugari figurează şi numele unora dintre cei mai vajnici luptători ai Idealului Naţional... în t imp de pace.

Puţină răbdare, ne vom răfui în curând cu aceşti jesuiţi ai patriotis­mului.

Puţină răbdare cerem tu turor buni­lor Români, şi multă , multă şi meri­tată încredere în puterea şi sfântul eroism al ostaşilor noştri cari, în această măreaţă clipă tragică, înneacă în sângele lor nobil pe mizerabilii cc-tropitori ai munţilor şi văilor Car­patine.

Madam Popeasco, când vei citi ar­ticolul meu, sunt convins că vei şopti lui nenea Popescu :

— „Hai bre înnapoi la Bucureşti ! Nu vezi ce scrie? Ala dela „Furnica" trebuie să ştie el ceva, dom'le!"

Adevărul e. stimabilă cucoană, că ştiu doar a t â t : Vom învinge !

Gheorghe Biciuşca

Declaraţia unui ofiţer Rus

U n b r a v l o c o t e n e n t m u s c a l 'Mi - a d e c l a r a t er i t e x t u a l : . , B e a m n u m a i v o t k ă . D a r , p a r o l , „ B â n d la „ B o d e g a M i r c e a " v i n , . . V ă z u i câ ' i m u l t m a i cavaşol... „ A h , zdrasle Mi rcea gospod in !"

I v a n Damblagioff

DIN SPIRITUL ALTORA - Adaptări. -

Pe ţărmuri streine.

Georgescu a fost de a vizitat Europa de răsărit, ca să studieze la faţa locului faimoasa ofensivă a ge­neralului Brusiloff. Acum se laudă istorisind prietenilor de cafenea mi­raculoasele sale aventuri. Trei cască-gură l-ascu!tă sorbindu-i vorbele în loc de „şfar ţ" ; trei indivizi foarte voiajaţi cu tramvaiul, — din aceia cari trec barierele Capitalei numai cu ocazia înmormântai ei unui prieten când îl petrec la cimitir.

— La Petrograd — continuă Geor­gescu - am ajuns dimineaţa şi m a n i hotărît să stau o zi, ca apoi s'o şterg spre patrie cu trenul de noapte.

— înţeleg — îl întrerupe Ionescu. actorii : ca să faci economie de hotel !

— De hotel şi de chelneri — Spre seară, ies să iau aer pe Nevschy Perspective. Dfeodată apare înaintea mea o femeie splendidă. Si cum tro­tuarul erea pustiu, demonul ispitei îmi dă brânci în braţele ei si o sărut Rusoaica scoate un mic ţipăt de sur­priză . . .

— Ori de spaimă? — Dacă ai fi fost tu , lohescule, cu

figura ta de maimuţoi, sigur că biata femeie nu numai c'ar fi ţ ipat , dar ar fi şi l e ş i n a t ! - C u m vă spusei,, rusoaica scoate un mic ţ ipă t de. sur­priză, pe când un alt demon, probabil rival cu demonul ispitei, mi-asvârlă în spate o namilă de vardist care mă 'nhaţă de guler şi mă duce la secţie. Acolo, un comisar ursuz, uitat de Dumnezeu şi femei, îmi t rânteşte zece ruble amendă fiindcă am sărutat cu sila odamă pe stradă.

Inchipueşte'ţi cât te-ar fi costat, dacă ai fi sărutat-o cu consimţămân­tul e i ! — îl complectează triumfător Ionescu-actoru, zis şi „filosoful".

* Rezon.

Şmekerson, observând că'n Bucu-ieşti carnea s'a rărit ca armata Kai-zerului pe frontul Franco-englez. a plecat în trăsura c'un cal ca să facă gheşeft dincolo de barierele Bucureşti­lor. S'a dus după vite, fiind sigiir — alt gheşeft — că tot are să se întoarcă cu una . . . in persoană si­mandicoasei sale persoane.

— Hi, dija, h i ! — încurajează el calul, pe când vizitiul flămând înVÂR-teşte ameninţător biciul în aer.

Animalul iuţeşte pasul, osiele tră-surei scârţâie sub greutatea lui Şme­kerson, ca să n 'adoarmă calul.

Iaţă ' l pe marginea pădurei, în drumul spre Otopeni.

— S tă i ! — ţâşneşte dmtr 'un stufiş un golan c'un ciomag gros, întins ta ochiu în loc de puşcă.

F U R N I C A 8

Strategie bulgărească

Dăm aci o schiţă a noului sistem adoptat de cavaleria lui Nazone, E^singurul mijloc ca să împiedice sdrăngănitul săbiilor când sunt puşi pe fugă de armatele inamice.

Desen d e F . Ş i r a t o

Vizitiul, cu ţoale că-i crea foame, preferă să mănânce altceva decât bă-tae : sare depe capră, p'aci ţi-e dru­mul ! 'Calul stă. mulţumit, ca să răsufle...

în locul lui Şmekerson care şi-a pier­dut respiraţia.

Potrivit tradiţiei, banditul adaugă fioros :

— Dacă scoţi o vorbă, ieşti mort 1 — Şmekerson prinde glas, răspunde

zâmbind : — Din contră, rnoi talharoi : dacă

scot o vorbă, însemnează că sunt •dita viu !

• *

Intime.

S'au luat la sfadă din lucru de nimic : cacialmaua pe care teutonii uiWilhelm au încercat s'o t ragă sta­

telor neutrale sărind cu căţel şi purcel asupra vitejilor noştri soldaţi. La început au mârîit ca o pereche de javre când se întâlnesc si'şi arată

•.'olţii fiindcă nu pot să'şi arate altceva. Acuma ambii pufue. d^ par 'că ar fi •două locomotive gata să se ciocnească.

In toiul certei, domnul exclamă •disperat: .

Asa femele idioată nici c 'am •văzut!...

— Idioată, eu? 1 — Nu eşti în stare să deosibesti

un cal de un măgar i Ea potolindu-se : — Lasă, b ă r b a t e : doar n'oi fi

având pretenţia să mă convingi că •eşti cal?

Nae D. Ţăranu

Nicu Filipescu De cc 'n lut nemernic, o Doamne,

'mbrăcaşi Chiar sufletul-acest fără seamăn?! Cu sufletul celor mal bravi din ostaşi Al lui a fost bun frate geamăn.

De ce?,!... Cuveni-s'ar tasemeni făpturi Să nu le dai haina de lină A trupului, cl în eterne armuri Sa Ţi aperi sfinţita lumină.

Căci sujlclu'i, Doamne, fu rază de foc Din slava Ta proprie ruptă... De ce. şă ne-o-ascunzl acum subl obroc ? ! De cei ne f răngi lancea de luptă ? !

Din sufietu-accsla de marc. Român Fă, Doamne, schlntel să ţlşnească. Şi'n noi toţi, pigmeii, aprinză-ne 'n sân Iubirea'I de Neam vitejească!

George Ranetti

Nicu Filipescu... caricaturist O indiscreţie postumă. Marele

Român Nicu Filipescu era şi un mi­nunat caricaturist diletant. In orele sale libere, foarte puţine, căci muncea peste măsură, la biroul său d'acasă, sau pe pup i t ru l de. deputat ori mi­nistru din Parlament, între pregătirea unui discurs asupra finanţelor ori asu­pra apărărei militare a ţărei, chestiuni grave cărora se devotase cu ardoa-rea'i cunoscută, Filipescu găsea câteva clipe de răgaz pentru a schiţa pe hârtie tipuri din lumea politică, di­plomatică, sportivă, etc.

Desenator stângaci, lipsit, de o şcoală îndelungată, metodică, Filipescu avea în schimb darul caricaturistului născut, al cărui ochiu pătrunzător prinde dintr 'odată şi al cărui creion redă t răsătura caracteristică şi glu­meaţă a unei mutre.

Ilustrul defunct ne-a arăta t în re-peţite rânduri un caicţel cu desemnuri dintre cari unele foarte reuşite.

Ba chiar, ne-a făcut cinstea de-a colabora de câteva ori la „Furnica". Ilustraţia din pagina întâia a unuia din primele numere ale , .Furnicei" anul I, era opera lui Nicu Filipescu. Apoi, am publicat alte câteva caricaturi datorite creionului său, iscălite cu

psendonimul „Ocul ta" sau fără nicio semnătură.

Ar fi păcat, ca micul album de schiţe al lui Filipescu să rămâie îm colţişorul vreunui sertar, şi ne per­mitem să rugăm pe d. Grigore N.. Filipescu, inimosul fiu al marelui ră­posat, să ni'l încredinţeze nouă pentru câteva momente. Poate am alege d'acolo mici bibelouri artistice, a căror reproducere n 'ar vătăma întru nimic amintirea părintelui său. Din potrivă :: la aureola strălucită a unui om de stat şi luptător fără seamăn, s'af adăoga schinteia unui adevărat talent artistic ce-ar fi putu t , în alte îm­prejurări de vieaţu, să devie o fru­moasă rază.

R

Unei Doamne

P e s o ţ u l t ă u c a r e azi m e r g e Să ' s i a p e r e i u b i t a ţ a r ă | I t p l â n g i cu m u l t ă j a l e - a m a r ă . Al] , D o a m n ă , l a c r ă m i l e ' ţ i ş t e r g e . Căci se v a î n t o a r c e ! Ş ' a u r o r a I ţ i v a z â m b i m a i l u c i t o a r e , C â n d l 'oi p r i m i , f e r m e c ă t o a r e , ş ' o să s ă r u t e fer ic i t O b r a z u ' ţ i r o z şi f răgez i t P r i n p u d r a şi p r in c r e m a „ F l o r a " !

Fea lorgn

„Kultur"-a germană. — Isprăvile unui Zeppelin

— Popeseule, tu în Bucureşti!. . . Ce cauţi ? - — P e tine monşer. Am renit dela ţară să-ţi cer adăpost: te lăudai eă ai e casă mare,

frumoasă... Unde e ? — Stai pe ea !

»e$eji «te F . Şinrtj)

F U R N I C A 5

DOCUMENTE S. S. S. (Serviciul Siguranţei Sugacilor)

— Bine, d-le Corbescu, dumneata care ai oprit toa'.ă lumea să bea, te prind că duci sticla la gură ? !

— Pardon, madam, eu cenzurez, nu beau ; si m'am convins că vinul Ştirbey e singurul care trebuie ap roba t de Cenzură.

Desen d c F . Ş i r a to

Preotul mahalalei asigură pe toţi : ..Cine o scăpa teafăr din războiu ăsta. să ştii că ăla trăeşte o mie de ani [••

Prea Sfântul arc dreptate—îi con­vine. Fiindcă o spune mereu şi'n fie­care zi, însemnează că e sănătos, că trăeşte. Tţăind de azi pe mâine, tot de azi pe mâine c posibil să se sfâr­şească şi războiul. Iată ' l , dar, scăpat teafăr. Inchipuiţi-vă pleaşcă pe chica Cuvioşici Sale ! încă nouă sute cinci­zeci de ani—dânsid lot să aibă cinci­zeci de ani — încă nouă secole şi ju­mătate de botezuri, nunţi, înmormân­tări si parastasuri, plus la începutul fiecărei luni ,,cu căldăruşa", din casă in casă. O mie de ani Împliniţi, te pomeneşti că izbucneşte al doilea „mare război european". Sfinţia Sa îi va face, bineînţeles, plimbându-se prin mahala şi asigurând „enoriaşii" gata să plece spre a'şi vărsa sângele pentru patrie : „Ciue o scăpa teafăr din războiu-ăsta, să ştii că ăla trăeşte o mie de a n i ! " Având în vedere per-fecţia Ia care va fi dusă fabricarea minelor, încăereala nu va ţ ine mult . Poţi lupta victorios contra oricui, cu ştiinţa însă nu ! Dovada aţi avut-o la şcoală : n'ai ştiut lecţia, nota trei — încă un an perdut pe .câmpul de răz­bo i . . . pardon. . . pe băncile aceleeasi clase. In vremea aceea, adică peste nouă secole şi jumătate, războiul S2 va face dela continent la contineut. nu între diferite ţări, ca astăzi. De exemplu : America, supărată pe Eu­ropa îi cumpără toată marfa cu bani aata. rupe relaţiile diplomatice—întâi; şi, al doi lea: gornist, sună mobili­zarea !

Ce credeţi d-voastră că are să se întâmple?Negreşi t : Americanii se vor îmbarca imediat pe vapoarele trans­atlantice, cu ajutorul a sute şi mii de -enorme reţele de sârmă vor acoperi Europa ca subt o plasă. Iată ' i , deci. puşi la adăpostul bombardărilor ae­riene, nici un Zeppelin sau alt soi de băşică asasină neputându-se înălţa, ca să treacă dincolo de ocean. Res tu l . . . se nţelegc dela sine: pace 1— pace în aer ca şi pe pământ . Nici un vâjâit de bombă, ioc sbârnăit de aeroplan. Pace peste t o t !

Logic, aşa ar trebui să fie. Ce se întâmplă, însă? Americanii, în mo­mentul acela, n 'aveau sârmă : întreg ,. stokul" fusese vândut unor triburi săl­batice din Jawa, Borneo şi Suma-tra, că să împletească coade soţiilor şi domnişoarelor lor. Nici cea mai în­gustă plasă ! Atunci .războiul fiind con­siderat ca „inevitabil", hotărăsc să se bată cu „statist ica". Statistica, e o ramură a Ştiinţei, o fetiţă, depe nume, care se ocupă cu „numărătoarea". — „Câţi locuitori are America?" — doreşte să ştie ministrul ele război al Americei. Statistica răsfoeşte câteva duzini de registre groase cât movila din grădina Cişmegiu, răspunde:—„A-merica are, exact, o sută milioane bărbaţi de diferite vârste, în stare să

poarte armele. Două sute milioane..." — „Destul ! Noi nu facem răsboi cu copii şi femei". — „Mai sunt alţii, câteva milioane, pe cari nu'i am so­cotit : sperăm că aceşti indivizi să piară înainte de. isbucnirea răsboiului, de bucur ie . . . că nu vor lua par te la el. Ei se numesc „reformaţi".—„Bine. închide catastivele si culcă-te pe ele !"

Ministrul de război al Europei pro­cedează la fel şi află că bătrânul con­tinent dispune de una sută milioane unu bărbaţi , e t c , etc. (Exactitatea cifrelor o lăsăm în sarcina Statisticei).

Totul fiind gata : Gornist, sună atacul ! Războiul începe groaznic, pe tăcute. Arma aleasă e „atmosfera". Fiecare

soldat e lăsat la domiciliu, având in­stalat un aparat foaite simplu cu care poate trăzni la milioane chilometrii distanţă un militar care stă în casă, ca şi el Ţac I ţac !—bate cu degetul bravul oştean pe clapele aparatului.

" Electricitatea produsă e luată de un­dele atmosferice şi depusă în creştetul duşmanului depe celalt continent, care moare imediat, transformându-se în-t r 'un morman de cenuşe. Această ce­RNISE va servi familiei defunctului la confecţionarea săpunului zis „de rufe". Numai atunci se va adeveri zicătoa-r e a : „ îş i spală rufele murdare în

famil ie". . . cu săpunul fabricat din trupul şefului acelei familii, H, Aşa dar, una sută milioane euro­peni, armaţi cu pomenitele aparate, intră în luptă, fiecare c'un soldat co­respunzător din cele o sută milioane, americani. Fiecare îşi pândeşte adver­sarul, făcându-1 praf imediat ce.-l va prinde intrând în casă. Natural, răz­boiul se va sfârşi neapărat „la iarnă"., când din cauza gerului care domneşte afară, beligeranţii vor trebui să intre în casă, trăznindu-sc reciproc cu apa­ratele lor. Murind toţi şi dintr'o parte şi din alta, învingătoare va fi procla­mată Europa care, având una sută milioane unu soldaţi, i-a mai rămân unul singur... ca să închee pacea.

Te pomeneşti că acel unu c chiar Smerenia Sa bărbosul care m'a sgân-dărit să scriu cele înşirate până aci. Care va să zică, după teoria sa, încă o mie ani de trăit . Bravo, cucerni-cule ! De-oi scăpa din zece războaie d'astea, teamă mi-e că Dumnezeu î ţ i va ceda locul, scârbit d 'a tâta încăpă­ţânare pământească şi preoţească,. Şi-atunci. de ! o să trebuiască să mor i : doar nu te vei sui la cer cu potcapiul pe cap si cu poalele anteriului înfipte, în brâu? Se sperie îngerii, Prea Sfinte !

Nae D. Ţăranu.

PĂŢANIA LUI MAKENSEN

— Ia ascultă, piciule : drumul Ia Bucureşti ? — Drumul la Bucureşti ?... Scoateţi cizmele, încalţă-le cu tocurile înainte şi iao drept

Încotro ţi-e vârfurile. Dese» d e F . Ş i r a to

Bulgarii nu duc lipsa de alimente — Mă, Nazone, da' graşi soldaţi ai tu !

— Шит SĂ nu fie graşi, bre Kaizere, dacă'i îndop numai cu... paie ? 1 Desen 4* A. M u m e

8 F U R N I C A

LA FEL, DAR NU-I TOT UNA I

J'rizoniaii nemţi. — Noi plângem cu lacrămi şi ci râd to t cu Iăcrămi : „Lacrima Zorilor"! Desen d e F . Şiratrj

CUSUTE CU ATA ALBA O mare reformă teutonă.

„Furnica" a fost cea dintâi revistă ştiinţifică din România, ba am putea susţine chiar că a fost cea dintâi revistă ştiinţifică din întreaga pe­ninsulă balcanică, în care s'a dis­cutat , cu seriozitatea şi competenţa care caracterizează această apreciată publicaţie, noua descoperire germană de alimentaţie pe baza extracţiilor din apa de canal. (Fie la ei acolo !)

Ne-am extaziat atunci în fala geniidui poporului german, şi cu drept cuvânt. Căci, mărturisiţi cu toţii, cine s'ar ii gândit vreodată că în „tout-â-l 'egout"-ul f ecăruia zace 0 a tâ t de considerabilă materie nu-1 ritivă... pentru stomacurile germane?

Dar ştiinţa teutonă nu s'a oprit a ici ; bravii „he'rren professoren" dela Berlin nu s'au t rudi t să descopere numai noui mijloace de a mări pro­ducţia alimentară, nu ! „Kul tu ra" slugilor savante ale Kaizerului sunt pe cale de a găsi mijlocul de a se micşora şi consuma ţiunea.

Vă întrebaţi, desigur, care e acest mijloc? Dacă vă lipseşte ingeniozitatea Boşilor...

în primul rând —(si, această ex­traordinară idee se datoreşte, zice-se. Kronpr in ţu lu i )—după calculele sta-tisticianilor dela K. K. Hoffstatistik din Berlin, numai ofensiva dela Verdun a făcut guvernului german o economie simţitoare. Intr 'adevăr, acum Germania are cel puţin cu cinci sute de mii de guri mai puţin de hrăni t .

Cât priveşte armatele austriace ele nu sunt prea pretenţioase căci se mulţumesc să mănânce bătae, care bătae fiind... dela inamic, se realizează o simţitoare economie, rezervele co­

loanelor de subsistenţă fiind încă ne­atinse .

După cum se vede, problema ali­mentaţiei armatelor Puterilor centrale e aproape cu desăvârşire rezolvată. Rămâne acum problema alimentaţiei populaţiei civile.

Vedeţi, aci intervine cu adevărat spiritul practic german! Ideea a emis-o un neamţ într'o revistă din Frankfurt. Ci-că să facă ceva Bethman-I lollweg, şi să se scape de „gurile inutile" din cuprinsul imperiului, Ar fi adică, după părerea inteligentului teuton, o mulţime de oameni, şi mai ales de femei, care mănâncă pâine K. K. de pomană, fără să fie de vreun folos pentru prosperarea şi bunul mers al maşinăriei statului. Ei bine. această mulţime de indivizi nefolositori trebue sacrificată...

Cum să fie sacrificată, nu spune neamţu l . Poate s'a gândit că „gurile inutile'- să fie lăsate să moară de foame ; poate, s'a gândit că persoanele de ambele sexe, cari consumă cartofi fără să contribuc la salvarea Prusiei, să fie aruncaţi peste graniţă. . . Noi ne mirăm însă că savanţii dela Berlin nu se gândesc la proectul unei „Ko-lossale" fabrici de conserve de carne, care a r produce o imensă cantitate de provizii, preparate cu cele mai diferite sosuri, din populaţia germană care nu aduce niciun folos Kaizerului. Propunem ideea . -Ber l inul să organi­zeze !

Mai rămâne în discuţie acum b singură chestiune : cum se va face recensământul „gurilor inutile?'* Cari sunt fii şi ficele germane cari vor fi sacrificate.

Dăm aici o listă, copiată din no­tiţele unui academician din Saxonia.

Germania se poate lipsi, cu uşu­rinţă : 1) de toate soacrele trecute de

patruzeci şi cinci de ani, 2) de toate fecioarele cari au atins această res­pectabilă vârstă, 3) de toţi cetăţenii, cari, nefăcând parte din vreun ser­viciu al armatei, au dovedit cu pri­sosinţă că până la vârs ta de patruzeci de ani n 'au avu t niciun moştenitor, \) de toţi membrii Reichstagului. 5)i

de toate intelectualele cari ţin con­ferinţe răniţilor, 6) de toate femeile germane cari se vor fi dovedit sterpe la vizita medicală, 7) de toţi membrii familiei imperiale şi aşa mai departe,.

Insfârsit, putem anunţa că întreaga Academie Tle ştiinţe din Heidelberg cercetează dacă cumva perpetuarea rassei germane nu poate, fi asigurată... fără concursul sexului s lab . Iii acest; caz, germanii nu vor mai avea nevoie de femei.. (Foar temul ţ i au renunţai; de mul t la acest costisitor articol). Iată prin urmare a tâ tea „guri inutile", — rog pe zeţar să nu culeagă cumva „găuri inutile" — suprimate.

Gennania merge cu paşi repezi spre victoria supremă..

O discuţie filologici încă dela începutul acestui războî,

francezii au dat afară din dicţionarul lor zilnic o mulţime de cuvinte nemţeşti. Şi în schimb nu li se mai. spune altfel nemţilor decât „Ies Boches"

Noi n 'am făcut încă prima operaţie, aşa că la cafenea se cere încă to t ..schwartz", iar la plată, se strigă tot „ţal !"... In schimb am împă­mântenit la noi cuvân tu l : „boş" .

Şi tocmai împotriva acestei îm­pământeniri se ridică subsemnatul, cu gramatica în mână. Căci. pentru Dumnezeu, dacă un neamţ e calificat drept un boş, cum vom spune oare unei nemţoaice? O...

Sandy

LA S E C Ţ I E

— Domnule comisar, eram p« stradă TÂND domnul d'ici *'a repezit pe la spate şi m'a ciupit!

— Aşa, musiu ?... Las' eă te învăţ eu mint* : mai ale» că eşti unul din aceia care TF plâng mereu că nu găsesc came !

ae&en ie F. Şira ta

1 0 F U R N I C A

SURPRIZA „CANDELAMBRULUI "

[ Noi, nene Iancule, cum auzim bălăngănind clopotul dela Mitropolie, dăm fuga în pivniţă, că aşa a ordonat prefectul poliţiei.

— Uite, domnule, d răc ie : eu toa tă viaţa am petrecut-o prin pivniţe şi n 'ara ştiut că e de frica Zep-pclinului !' ;. "'li'" • Desen d e F . Şirato

Să "ndrăznească !... Ca neg r i corbi d e p r a d ă 'n s t o l S 'a spus că N e m ţ i i vor să v i n ă In ţ a r a , sp re -a fura p e t r o l , ' ţ i ţ e i , u le iur i şi b e n z i n ă . Greşea l ă ! Scopu l lor, v ă fur, E ca , i n t r â n d în C a p i t a l ă , Să facă chef pe r epezea l ă In p i v n i ţ e l e lui . .Mercur"- . D a r e u , eu b r a v u l g r e n a d i r , Voi l u a In m â n ă ş u s a n e a u a , îj'o să ' i z m i n t e s c , sâ ' i d a u c ă ţ e a u a . Să îi pocnesc p e n e m ţ i la m i r !

Bon vi vuit

Poeţii Români şi Războiul „Unde ni sunt cântăreţii, „Visătorii, trubadurii .. ?•' Astfel întrebai, poete, Eri când foarfecă Cenzuri! Nu ameninţa băieţii Ce scriu versuri prin gazete. Dar, acum, clasicat'ţi odă Este şi mai mult la modă : Pocziea 'i azi, Vlahuţâ, Roata cincea la căruţă. Unde ne sunt cântăreţii, ynde ' s , pentru Dumnezeu ! Ca să cânte ca Ţhyrteu Pe cei morţi în floarea vieţei ' Pe câmpia de-onoare?! Undc's trubadurii care. Ca să 'ndemne pe cei A i i • La jertfiri, la vitejii, La asalturi de redute?! . . . Muzele 's vai, toate, mute . Sfânta dragoste de ţară N'a pu tu t ca să inspire Barzii cari pe chitară

Cu-atât brio ne cântară Mici romanţe de iubire A l a „Micul Dor" de Herţ Făcând din amor comerţ !.,. Iar acum când Ţara cere Ca din bucium cu putere Ei necontenit "să sune Şi oştirile s'adune Steagul ca să ne răzbune,— Unde i brava lor fanfară?! Toţi s'au repezit cu-avânt înspre... „par tea sedentară". Şi al lor eroic cânt Barzii-au hotărât . . . să'l tact'. Vârând lyra lor în teacă !

lîiată patrie săracă, Pe când luptă 'n munţi şi văi „Moiicimea" dela sate, Unde's trubadurii tăi Cei încoronaţi cu myrt?,... Ei se luptă dârj... la birt Cu o listă de bucate !

Cyramo.

Descoperiri ştiinţifice •

La repeţitele atacuri date pe fron­tul de apus, englezii au înaintat, băgând groaza în Germani, cu aju­torul unui nou sistem de automobile bl indate. Maşinele uriaşe, cu roţi enorme cari trec peste tranşeele ina­mice ca şi cum n 'ar exista, răspândesc moartea în jurul ei, fără să le pese., gloanţele puştilor şi mitralierelor tur-tindu-se de blindaj ca nişte gogoloae de miez de pâine udat în gură. Teu­tonii au rămas îmărmuriţi ei, cari ştiu toate I Iar când şi-au venit în fire, au rupt-o de fugă ca la apropierea unui cataclism.

„Blindajul" a jucat şi va juca un mare rol în actualul război. Tot cu ajutorul tunurilor aşezate pe auto­mobile blindate, Bulgarii . au fost în stare să răsbească România cu ocazia atacului dela Turtucaia. | Cine o fi inventat „blindajul", nu ştiu ; îu ţara noastră, cel puţin, până 'n prezent nu se prea vorbia de aşa ceva. La înce­putul ostilităţei, am avut ocazia să cer părerea unui ţă ran militar care tocmai pleca în Dobrogea :

— Ce zici?... O să'i "bateţi? — Pe , domnule, eu ştiu?. . . Şi ei

sunt oameni şi noi suntem oameni : acum, de, care pe care? Noi luptăm cu pieptul şi ei cu tunul 1

Ultimele cuvinte m'au făcut să zâm -

F U R N I C A 11

ibesc : prea mirosea a laudă ! Şi cu toate acestea, omul simplu grăise adevărul •fără să vrea. Contra tunurilor bul­găreşti şi nemţeşti, soldatul român •opune pieptul...blindat. Vă rog să rm r îdeţ i : aşa am făcut eu şi pe urmă-mi-a părut rău. Da, pieptul românu­lui e blindat. Lucrul s'a spus mai acum o jumătate de secol, într 'o poezie: Peneş Curcanul, de nemuri­torul Vasile Alexandri. Iată pasagiul cu pricina :

Iar cel sergent fără mustăţ i Răcnea: „Să n'aveţi teamă !' „Românul are şeapte vieţi „In pieptu-i de aramă ' "

Pieptul românului a fost şi va li în veci vecilor blindat cu... aramă ţ

i

Diverse.

împăratul Wilhelm — precum toii cred că ş t i ţ i - are o mână mai scurtă decât a l ta . Această mână — mâna dreaptă—afirmă unii, se scurtează din ce în ce, pe măsură ce armatele teutonice sunt respinse pe toate fron­turile. Se mai zice — confirmarea o aşteptăm printr 'un comunicat oficial semnat Wolfbweau — că'n vederea deselor atacuri ce-i vor da Aliaţii, Kaizerul, scurtându'i-se mâna prea mult, şi-a a taşat depe acum un ge­neral şef de stat-major care să'i şteargă...nasul.

* Războiul de uzură reuşeşte la sigur.

Nu şi contra femeilor care pot ajunge la adânci bătrâneţe, cu obrajii tot tineri, mulţumită săpunului, cremei şi pudrei „Flora" .

Unele nopţi, când e lună plină, oraşul Bucureşti fiind prea luminat de sus, spre a'l feri de atacul aero­planelor şi. zeppellinelor, d. Corbescu, prefectul poliţiei Capitalei, a înaintat o cerere d-lui Cotcscu, director la C, F, R., rugându-1 să'i împrumute, de câteori se va simţi nevoia, întu­nericul ce domneşte în tunelurile căilor ferate.

I a mahala

Un copil, cu pantalonii rupţi la spate, fuge urmărit de alţi copii. Doi mai mari, se uită după ei.

— Ce i-o fi apucat, Puiule ? — Se joacă d'a războiul

după el că să'i facă prizonier. — De ce? — Fiindcă e turc : nu'i vezi fesul.,

prin crăpătura pantaloni lor?!

In târg.

<) mahalagioaică sc opreşte in. faţa uneî „Sticlării" să'şi cumpere d'ale casei.

Pe t rotuar , lipite de pe-ete, teancuri de farfurii.

(Erea pe vremea m o d e i r aeroplane­lor cari bombardau ziua 'uamiază mare).

Mahalagioaica apucă una. Ca să se convingă de soliditatea oi, o întoarce şi pe o parte şi pe alta, ciocănind-o cu meheetura mijlocie a degetului arătă­tor. Nu ştiu cum, farfuria i-alunecă din mână şi se.face ţăndări .

Femeia rămâne cu gura căscată... gândindu-se c'o să plătească un obiect de care nu s'a folosit şi nu'l va putea întrebuinţa vreodată.

Negustorul, carc-i spiona mişcările din prăvălie, iese repede în pragul uşei, o consolează :

- Nu-i nimic, cucoană ! Farfuria bună e dija ca şi bomba : cade jos, ţrebue să se spargă !

Nae D. Ţăranu

* „ F U R m C A f *

Directori: G. RAriETTI, li. D. ŢĂRAtiL

Abonamentul 10 lei pe an; 5 lei pe şeas. • luni plătit înainte.

Adresa: Revista „FURNICA" — Bucureşti

I n caz de evacuare . . .

Ş a m p a n i a f r a n ţ u z e a s c ă A ' n c e p u t să ' i z ă p ă c e a s c ă , Ş ' acum N e a m ţ u l p o f t i t o r Î n t i n d e s p u r c a t a ' ] m â n ă Spre „ L a c r i m a Z o r i l o r " , S ă m p ă n i c a m e a R o m â n ă ! N ' o să ' i r a b d e D u m n e z e u •Ga s ' a j u n g ă p â n ' la eaj^ F r a ţ i l o r , no i o v o m b e a . Noi cu t o ţ i i , t u , el , e u ; Şi c h i a r d ' o să i s b u t e a s c ă N e a m ţ u l c a să n ă v ă l e a s c ă ( P r e c i s t a să n c ferească) . N e a m ţ u l ( lua - l -a r m i i d e boa le ) , La n o i n ' o să m a i găsească

l i e c â t s p a r t e s t ic le g o a l e !

T r u b a d u r

FUG

BOALĂ GREA

Un tâlhar odată noaptea M'a lovit c'uH par în cap.. . Dar m'a vindecat o babă C u n descântec şi c'un hap .

M'a muşcat al tdat 'un câine, ('.are ci-c'a fost turbat. . . Baba'mi dete-o alifie Şi pe loc m'am vindecat.

În t r 'o altă zi un şearpe "Mi-a 'nfipt colţii in picior... Printr 'un farmec d'al ei, baba M'a împiedecat să mor.

Mai târziu, insă, o faţă Mi-a promis un sărutai . . . A trecut vreme d'alun cea Şi'ncă tot nu 'mi '1-a dai .

Ş'acum, uite frălioare, Cum slăbesc, c u m mă usuc, Nu mai dorm, vorbesc aiurea. Şi simt bine că mă dut-.

Inirebat-am vrăji toarea: Ce'i cu mine? Ce mă fac? In zadar!... Că nu'i la babă, -Ci'i Ja fată al meu leac !

Cyi and

Salon pentru Ras, Tuns şi Frezat

ŞTEFAN CONSTANTINESCU No. 131. CALEA GEIV1ŢE1. No. 131

— Special în lucrări de par. —

SLAT.

Nu vă jucaţi pe timpurile

astea când lemnele sunt aşa de rare şi scumpe.

O zicătoare glăsueşte cu focul! — mai ales

12588. — Tipografia „GUTENBERG" Strada Paris, 20 (fostă Doamnei)» Bis. Kalinderu Bucureşti.

Extras din ultimul discurs al cancelarului german