Arnold Leinweber interview, September 2004RomaniaBucharestInterviewer Anca CiuciuTape one, side B[Q: Despre tatăl biologic, Carol Marcus][Reportofonul a avut probleme, sunetul e discontinuu]A: …Unele vârfuri ale activităţii revoluţionare, care a avut şi stradă, pe la Brezoianu, care nu mai e....se făcuse nişte arestări masive şi în Basarabia şi în Moldova şi în Muntenia, erau arestaţi care erau închişi pe Plevnei, la Malmaison, era acolo garnizoana, iar procesul cu ei era denumit procesul din Dealul Spirii şi procesul nu se putea termina fiindcă nu a fost prins tata. Toate rudele sale şi rudele mamei au fost puse sub observaţie, a fost nenorocire pe capul lor...mama a fost şi ea târâtă la Siguranţă pentru că tipografia, tiparniţa Partidului [Comunist] pe vremurile acelea, luată de la o fostă fabrică de textile care încă mai...de locuit ...de unde înainte cu o zi de a se face o descindere a luat-o de acolo, dar găsindu-se jos câteva litere, mama a fost luată acolo, ea mă alăpta pe mine, i s-a îmblânzit pieptul, era să mă chinuiască şi m-a dus să mă alăpteze mama să se liniştească ea şi era să mor eu acolo de pântecariţă. În sfârşit asta a fost situaţia, el a fost omorât în bătaie... [varianta oficială a fost cea a sinuciderii], variantă în care a crezut toată lumea, toţi oamenii din profesia lui şi eu am vazut că nu e în regulă că i-am văzut şi dosarul de acolo, de la Siguranţă, eu am venit acolo neoficial pe lângă Prefectură.[Tatăl adoptiv, Leinweber]....era şi un om deosebit, care pe mama a iubit-o mult şi m-a crescut ca pe copilul lui şi îi port numele pentru întregul lui comportament faţă de mine. Dar pe copiii lui i-am bătut de i-am stins şi el ieşea din casă ca să nu vadă că-i bat. Mi s-a înecat un coleg la Bugaţi, când eram într-o tabără de cercetaşi şi n-am scris acasă de necaz că în loc să-mi trimeată o sută de lei să am şi eu de buzunar s-a dus la unchiul meu, ăsta, Elias, care lucra la ziarul Adevărul, şi [i-a cerut bani]. Şi atunci m-am supărat şi nu le-am mai scris şi nu ştiau cine a murit...era colegul meu de bancă de la industrial. Când am venit mama m-a trimis repede la tata la atelier, pe strada Pitagora, unde era sinagoga Malbim, să mă duc să vadă că sunt în viaţă, că trăiesc, şi l-am găsit odihnindu-se într-un pat, m-a îmbrăţişat, m-a pupat, a plâns, n-am să uit până am să mor. Asta este.Q: Din ce aţi aflat, ştiţi ce educaţie avea tatăl biologic?A: Tatăl biologic n-a avut niciun fel de educaţie, a fost un întreprinzător şi-a făcut singur atelierul, deşi nu era de meserie.Q: Ce fel de atelier?A: Perii şi bidinele. A abandonat şi atelierul şi pe mama care era gravidă şi a plecat să facă revoluţie.Q: Era o persoană religioasă, credeţi sau mai degrabă...A: Nu, nici vorbă.Q: Deloc, sau...A: Nu dragă, nu cred, pe lângă că nu l-am cunoscut niciodată, el m-a cunoscut pe mine o singură dată. Q: Vorbea alte limbi în afară de română?A: Nu, poate ruseşte, o fi învăţat acolo, poate.Q: Probabil şi idiş?

A: E posibil pentru că o soră mai mare a lui care a ajuns în America vorbea foarte bine idiş şi aia când a auzit că el a murit şi că s-a sinucis, că ea l-a crescut, el fiind cel mai mic cel mai mic dintre fraţi, a făcut un şoc şi numai prin balamuc a stat. Ieşea din balamuc făcea câte o fată, dar plecase cu una încă de aici. Q: Tata a fost în armată, în război, în primul război mondial poate?A: El, tatăl biologic? Nu cred să mai fi făcut armata, nu ştiu nimic. Vă daţi seama dacă avea 20-21 de ani când l-au omorât. Q: Despre fraţii lui.A: Cum am reuşit să cunosc familia lui. În prima zi de şcoală m-am dus la şcoala Malbim, unde acuma este sediul Asistenţei noastre şi a ieşit directorul afară, un individ mărunt la fel ca şeful dumneavoastră...care nu ştie să se poarte cu oamenii, şi a ieşit afară tot aşa îndesat cu chelie, să ne ţinem de mână doi câte doi să intram în clasă. Şi m-am luat de mână cu un copil blond cu ochelari... şi venea maică-sa „Adolf, ştii cu cine te-ai luat de mână, cu vărul tău!”, dar eu m-am întors, ăsta nu e vărul meu, eu am doi veri, de la tanti Lisa, care au murit în Rusia. „Da, da, zice, este vărul tău, tatăl tău şi cu tatăl lui au fost fraţi şi tatăl tău s-a împuşcat”. Încearcă mata să-ţi aminteşti prima zi de şcoală când ai emoţiile clipelor şi să vină să spuie o tâmpită, o idioată asemenea treburi unui copil la şapte ani. Eu sunt născut în august şi în septembrie începea şcoala. Nu ştiu când a trecut ziua, dar ştiu că acasă eu n-am mâncat, n-am putut să mănânc. Era o supă extraordinară, n-am mâncat şi am purtat în mine acest balast psihic toată copilăria şi adolescenţa mea. Abia în adolescenţă am început să fac cercetări despre activitatea lui, ce fel de om a fost, dacă aşa un mucea la 20 şi ceva de ani face revoluţie, i se acordă încredere. În dosarul de la Comitetul Central al Siguranţei, ei aveau dosarele astea, era un manifest lansat de către comuniştii din Basarabia, că nu accepta ideea că el s-a sinucis, că el a fost asasinat de către... vestitul Mişa, aşa scria, a fost asasinat vestitul Mişa, tovarăşul care etc., etc. Aşa am aflat că avea nume conspirativ. Şi un alt văr al meu mai mare de la o soră de a lui tata...Q: Cum o chema pe soră?A: Era frizer şi... o clipă, să-i luăm la rând că şi ăstia sunt mulţi ai dracului, sunt mulţi, sunt mulţi. Q: Păi să-i luam aşa pe rând, cum vi-i aduceţi aminte.A: Un moment să ajungem acolo, şi asta a fost toată tinereţea mea am făcut cercetări. După aia am luat dosarul de la Morgă şi m-am lămurit, când am apelat la Comitetul Central nu a avut timp să-mi analizeze dosarul cu un om al Morgii şi un om de meserie poliţist, pentru că toate evenimentele de acolo trădau asasinatul. Şi aici să-mi spuie...m-a trimies la Congres şi din toate miile de scrisori trimise acolo, pe adresa lui Ceauşescu, patru au fost luate la Biroul Politic şi am fost chemat să-mi spuie că „A fost sinucidere, tovarăşu”. Era să răspund „Hai, sictir!„ şi am plecat. „Daţi-vă dracului!” Deci asta a fost în 1927, prima zi de şcoală când am aflat că eu sunt orfan şi că omul de acasă nu e tatăl meu.În mia de tineri de la muncă obligatorie de la Poligoane, când am fost dus la centrul de recrutare s-au format nişte companii, o companie a câte opt grupe fiecare. Compania a şasea, vreo 20? şi ceva de tineri, am nimerit eu şi cu băieţelul care m-a luat de mână la şcoală. A venit la mine, zice „Nu eşti Aronel?” Mie îmi spune Aronel de la Arnold. În evreieşte este Aron, Aronel. Din 1927 până în 1941 câţi ani sunt? După 14 ani mă revăd cu acest văr al meu şi fiind acolo la muncă obligatorie mi-a spus unde locuieşte şi m-am

dus în [strada]Taica Lazăr unde locuia el cu familia lui şi când îl văd pe ta-su recunosc pe omul. Deci asta a fost în 1927, prima zi de şcoală când am aflat că eu sunt orfan şi că omul de acasă nu e tatăl meu.gogoşi. La Filantropia a înmormântat-o pe sora mamii cea mare, Matilda şi odată am vrut să ştiu unde e înmormântată că dacă ajung vreodată acolo să ştiu şi eu unde e mormântul ei, că acolo e înmormântat şi tata şi am notat anul în care ea a fost înmormântată, am aflat câţi ani am avut când am sărit pe geam şi m-am dus, cunoşti cartierul?...de ce nu mănânci şi restul? Uite, asta să zicem este Calea Vitan, dacă ai idee, începe din Dudeşti, Dudeşti-Calea Vitan şi de aici începea strada Foişorului, care ducea până în Dâmboviţa. Aicea e strada Triumfului, am traversat strada Triumfului, am intrat pe o straduţă care se numea Compoduci?, am intrat pe altă stradă, Moruzzi şi am ieşit la Nerva Traian, strada, poate îţi spune ceva strada Nerva Traian, aşa Nerva Traian. Am traversat încă o străduţă aici undeva, în spatele fabricii de pască, era o fabrică de pască acolo şi lângă ea era biserica Dobroteasa care există şi acum. Deci am plecat de aici unde am locuit în colţ, Foişor cu Triumfului, am parcurs drumul ăsta destul de lung, de aproape 7-800 de metri, în picioarele goale, în cămăşuţă şi am urcat undeva aicea, un etaj sau două, nişte trepte de lemn şi tot neamul era acolo, că am auzit că baba, bunica şi cu mama au plecat, s-au dus la Matilda. Ea murise săraca de TBC, s-a îmbolnăvit în timpul războiului tot lucrând pentru răniţi, pentru bolnavi, nu ştiu ce şi a murit.Q: Şi în ce an a murit?A: Spun şi anul, o clipă. Ajungem aicea la nota mea, tanti Matilda când....[intervievatul dă un telefon] ...nu iese din casă cu anii, ....abcde, în Minesotta, Costea, Felicia Costea e în Minneapolis....Ce am vrut să spun acestă fetiţă care îmi aţinea mereu calea s-a căsătorit cu...poate ai auzit de el, cu Bella Chitaristul, un muzicant care a lansat pentru prima oară melodia „Sanie cu zurgălăi”. „Sania cu zurgălăi” a fost făcută de un compozitor evreu americanii i-au luat prototipul, şi l-au însuşit şi a ieşit cu proces după 23 august [1944], când au început să curgă dolarii el a murit şi nevastă-sa a luat banii. Unde eşti mamă dragă? A, uite, uite am găsit. Matilda, a fost înmormântată la 25 iulie 1923, iar la 12 august eu am împlinit trei ani, adică după două, după trei săptămâni am împlinit trei ani. Deci eu eram sub trei ani când am luat-o razna, nu era o problemă, pentru că eu am cunoscut unde stă că m-au dus fetele, verişoarele mai măricele şi atunci eu am cunoscut zona, plus restul cartierului, Foişorului, Boilor şi aşa mai departe. Mă încuia în casă şi plecau la servici toţi, eh cât puteai să stai închis în casă, am ieşit pe geam. Geamul, m-am urcat de pe un scăunel pe masă, era cu picioare cu sprijin, nu era cu patru picioare, stilizată, era cu două şi era la marginea geamului. M-am urcat pe ea, am deschis-o cu foraibărul, pământul era aproape de geam pentru că casa era ceva mai joasă şi n-a fost o problemă să cobor în curte, chiar dacă coboram mergeam vis-a-vis pe maidan mă întorceam seara acasă cu capul plin de scaieţi până când o vecină din curte a băgat maşina [de tuns] şi m-a ras, m-a lasat fară bucle. Şi le-am păstrat toată viaţa şi mi le-a luat fie-mea, înainte de moarte, şi am rămas fară ele, dar am bucle de la ea. Avea o culoare de păr fantastic de frumos...Mergând la, la familia lui Adolf, care m-a luat de mână la şcoală şi l-am revăzut dupa 14 ani la Poligon i-am recunoscut că-i ştiam din copilărie, dar nu ştiam că-i unchiul meu. Acolo am aflat că mai are un frate Marcu, la care l-am vizitat pe Carol Fleva, cam pe [Calea] Dudeşti, unde e acuma începutul lui Vitan [Calea Vitan]şi i-am cunoscut şi familia lui. Toţi au plecat în Israel. Pe el mic, pe băiatul lui nu l-am văzut niciodată, că nu era acasă. Când am fost în Israel în 1974, l-am revăzut pe unchiul Simon,

era la un cămin, şi soţul....era verişoara cumsecade care a murit, de la, de la unchiul Marcu...era maşina şi mergea cu marfa la Ierusalim, făcea bigudiuri, trăia foarte bine, amândoi lucrau asta. Şi m-a dus într-un sat pe drumul Ierusalimului unde am cunoscut, nu pe , unchiul Marcu murise şi el de acuma şi el, l-am cunoscut pe băiatul cel mare, care nu-l cunoscusem niciodată aici în Bucureşti, era poreclit Dopu’, era mic ...şi avea doi băieţi de o frumuseţe rară, înalţi, splendizi, ceva gen Piersic [Florin Piersic, actor român], doi tanchişti care au rezolvat nişte probleme şi mama lor cam suferindă cu capul din cauza căldurilor, că asta este o boală. Şi încă o soră...Q: Şi pe Dopu’ ştiţi cum îl chema?A: Pe cine? Pe băieţi?Q: Numele lui real? Cel care era micuţ. Aţi zis că pe unul îl chema Carol. Deci Carol a avut doi băieţi sau altul dintre ei?A: Al doilea frate al lui tata, Marcu, tot cizmar, a avut două fete şi doi băieţi, o fată din prima căsătorie şi ceilalţi din a doua căsătorie. Şi am să-ţi spun cum am dat peste ei, dacă te interesează. Ştiind de la verişoara asta a mea căsătorită cu Bella Chitaristu’ e pe acolo şi stia că deobicei lăutarii se adună la o cârciumă unde se formează tot felul de formaţii, şi în afară că e Moara Roşie [aluzie la Moulin Rouge] din zona Tel Aviv-ului, m-am dus acolo şi am întrebat de Bella. Cică „Stai puţin că trebuie să vină, vine cu o tartăreaţă, cu o motocicletă, o căcăcioasă de motocicletă”. A venit şi nu i-am spus cine sunt, el o dată m-a văzut, am fost la el în vizită pe Foişorului, locuia la începutul străzii şi avea şi hainele lui negre de muzicant agăţate pe nişte ziare, pe un perete, pe un cui. Sărăcia era lucie, era ceva de groază de sărăcie, ovreii de astăzi sunt bogaţi, chiar şi ăia asistaţi sunt bogaţi, bogaţi pentru că îi ajută Jointul, bogaţi pentru că mai ciugule ba de la elveţian, ba de la nemţi şi merge treaba. „Bella, te caută dumnealui. -Cine eşti dumneata? Domnu Bella, zic, un prieten bun de al meu m-a rugat să te caut ca să te întreb ce ştii despre verii lui. –Cine e?Îl cheamă Aronel, Aronică, pot să merg la soţia dumitale să vorbesc, să o văd?”Avea alea pe ataş, dar zice „Vino mâine, te iau şi te duc”. A luat motocicleta, n-a mers decât ca de aicea până la jumatatea liniei parcurse venind încoace, a făcut la stânga, într-o casă arăbească prăpădită cu intrare pe sus şi cu altă ieşire la altă stradă pe jos, într-un bloc mare cât toate zilele. Pe urmă şi nevastă-sa: „E, ţi-am spus eu că-i Aronel?” După semnalmentele date de el, ştii cum, sângele vorbeşte . Mi-a arătat o fotografie cu fiica ei, care a fost Miss Armata şi când am văzut-o era fi-mea, fi-mea întreagă, la buze. Tot buzele mi le-a controlat şi verişoara din America, cică „Stai să te văd cum arăţi, că după buze trebuie să fii din neam”. Şi m-a acceptat şi aşa prin ea i-am revăzut cam pe toţi la o nuntă care s-a brodit acolo câteva zile şi am văzut pe restul familiei. Cine era familia? Deci, am spus că Stela, una din fetele lui Marcu, bărba-su m-a dus să-i cunosc pe cei din Ierusalim...era interesant că a doua oară când am fost in direcţia unde era cimitirul pe şoseaua către Ierusalim, unde l-a înmormântat pe Simon...în 1977, a murit el, m-a căutat la telefon şi m-am dus cu maşina la înmormântare. Acolo l-am văzut pe al doilea văr pentru prima dată şi eu am rămas cam printre ultimii la mormântul lui, că de...şi soţul verişoarei mele Sara? Zice „Hai Aroneaţă, hai să mergem!„ Dar el şi mine era acest băiat care nu l-am cunoscut şi nu-i ţin minte numele şi el zice „Eh, şi acuma vine şi rândul meu! „ Şi îi spune cumnatul, Ce eşti tâmpit, eşti prost, ce vorbe sunt astea? Şi după un an jumate a murit de cancer. El ştia...Acum dacă dau telefon în Israel aflu cum îl cheamă.Q: Deci dintre Simon, Marcu, vă mai aduceţi aminte alte date?

A: Simon, Marcu, pe urmă nevasta lui Bella, care nu mai ţin minte cum o chema, nevasta lui Bella.Q: Deci era o fată. A: Aşa, care la rândul lui, Bella cu ea a făcut un băiat inginer, o fată educatoare de copii şi o fată învăţătoare în America sau profesoră în America, care întâmplător la nişte cunoştinţe comune s-a întâlnit cu mătuşa ei, cea mai mare soră a familiei, Frances, care locuia în Florida, fata celei mai mari fete din familie, care a înnebunit când a auzit că tata a fost omorât.Q: Tot o soră a tatei?A: Din familia lui tata, prima fiică nu ştiu cum a chemat-o, care ştia foarte bine idiş. A venit altcineva, a emigrat şi i-a zis de tata că a murit şi s-a dărâmat la cap. Ea a făcut două fete şi un băiat, două fete şi doi băieţi. Era căsătorită, se numea Monblat, ca familie, ca nume nu ţin minte şi a făcut doi băieţi, unu era frizer şi avea la New York un atelier de coafură şi frizerie, care la rândul lui a avut un băiat şi i-a predat când a ieşit la pensie atelierul. A avut o fată, care a făcut o tumoare la cap care îi apăsa nervul optic şi i se închideau ochii. A avut un băiat mai mic, un mare activist sindical şi i-a făcut de petrecanie cu un accident de maşină şi au scăpat de el, cum se obişnuieşte.Q: Nu mai ţineţi minte unde?A: Nu ştiu.Tape one, side A...Care a murit şi ea în Rusia la retragere şi Lisa a avut la rândul ei doi copii, verii mei cu care am crescut cu ei, unul era Isac şi celălalt era Iancu, amândoi au murit pe meleagurile ruseşti s-au dus după maică-sa în Basarabia, ea se recăsătorise. A urmat mama mea Surica, a avut 3 băieţi, eu Arnold, care am avut o fiică Victoria care a murit.Q: Când a murit ?A: A murit, nici nu mai ştiu în ce an a murit, a murit acum 11 ani a murit.Q: Şi născută în ce an ?A: În 1949. La rândul ei a lăsat urmaş pe moştenitorul, o jigodie care se numeşte Daniel. ...care s-a numit tot Moritz, 2 băieţi amândoi ingineri amândoi în Israel.După Surica a urmat cel mai mic băiat Aurel, a lăsat în viaţă un băiat care se numeşte acuma tatăl lui Theodor Brateş. Aţi auzit de el? Era ăla care ţipa: „Fraţilor veniţi că ne atacă televiziunea!”... Vasile pe la Piatra Neamţ s-a îmbolnăvit de TBC şi a murit.Q: Aţi spus de străbunicul Peretz din partea mamei şi bunica o chema Maria Froim născută Moscovici, bunicul Froim şi mai cum ?A: Habar nu am.Q: În ce perioadă a murit?A: A murit după naşterea ei, a fost mama 1898, iar bunica a fost să vadă cum se aruncă crucea de Bobotează în Dâmboviţa în faţa clădirii fostei clădirii...acum demolată, şi acolo erau trepte pe care coborau regele [prinţul] Ferdinand şi regele Carol şi ei aruncau crucea în Dâmboviţa şi alţi trei săreau s-o prindă şi bunica venise de la Piatra Neamţ să caşte gura cum e cu treaba şi a apucat-o naşterea şi a născut-o pe mama, pe 6 ianuarie a născut-o. Aşa că dacă era... bărbat-su poate mai trăia sau a murit când a născut ultimul copil, nu ştiu.Q: Deci mama este Surica născută Froim şi căsătorită ...?A: Mama mea Surica, născută Froim şi căsătorită a doua oară Leinweber.Q: Şi prima oară sub ce nume a fost căsătorită ?

A: Prima oară a fost Marcus, care a fost omorât în bătaie de securitate.Q: Tatăl biologic numele lui ...A: Eu am rămas orfan de el la vârsta de 8 luni, cănd eram în faşă. El s-a numit Carol Marcus.Q: Când s-a născut şi când a murit ?A: Când s-a născut nu ştiu dar ştiu când a murit A fost omorât în aprilie 1921. N-a apucat să vadă înfiinţat Partidul comunist pentru care a activat şi a dirijat treburile.Tatăl celălalt a fost iniţial lucrător la atelierul lui tata, erau de aceeaşi profesie şi pe urmă i-am purtat numele.Q: Şi cum îl chema ?A: Friederich, să mă uit la acte... lăsat în pace să mai fie tracasat de Siguranţa Statului, şi asta am primit-o după dosarul lui de la Siguranţă. Să vedem dacă rezultă ceva de aici... Ce mai este aicea ..... din ce te-ar interesa pe dumneata.Q: Despre bunicii din partea tatălui nu ştiţi nimic ? N-aţi aflat nimic ?A: Despre bunicul nu, dar pe bunica am văzut-o.Q: Şi ştiţi cum o chema ?A: Nu ştiu cum o chema. Am găsit-o la un cămin de bătrâni al comunităţii de pe strada pe care a stat Cajal. [Victoria, unicul copil, este] născută în 1949, şi a murit, când a murit,...acum 13 ani, pe 30 decembrie 1993. I-a cedat pancreasul.Ce mai avem aici..Q: E ketuba?A: Cununie religioasă. Am aici certificatul lor de căsătorie. Certificatul de naştere a lui soacră-mea, a socrului, a lui tata dacă te interesează, pe urmă a lui mama, deci s-a născut în 6 [martie], a lui tata avem exact când a murit, a lui mama care a murit în 1985... adeverinţă de muncă...Q: Aţi băgat la loc ketuba?A: Da. Ketuba lui nevastă-mea. Q: Referitor la fraţii d-voastră aţi zis Moritz şi Aurel. Păi când s-au născut ?Moritz s-a născut în 1924, Ozias în 1932, 1 martie. El a fost mărţişorul nostru.A: Şi Aurel?Q: Aurel este fratele mamei, când s-a născut nu ştiu, nu are urmaşi. Mama a avut 3 băieţi, restul au fost pe apa Dâmboviţei, o droaie, mi-a spus la bătrâneţe. De ultima era înnebunită că a fost fată, toţi au fost numai băieţi toată viaţa. Q: Acum trecem la dvoastră, deci numele de acum. A: Leinweber Arnold. Q: Unde v-aţi născut şi la ce dată?A: În Bucureşti.Q: La ce dată, luna şi anul ?A: August 1920. Q: Aţi trăit şi în alt oraş în afară de Bucureşti?A: Numai în BucureştiQ: Ce formă de învăţământ a-ţi terminat ?A: Am fost la Şcoala Industrială şi apoi liceul.Q: Ocupaţia ?

A: Am avut multe ocupaţii. Acasă făceam perii şi bidinele îi ajutam pe părinţi. După aia am plecat să învăţ profesia de zincograf şi de prea multă bătaie am plecat de acolo şi am trecut la uzina electrică. Q: Să spuneţi şi anul aproximativ în ce perioadă?A: În 15 martie 1933, când aveam 12 ani şi jumătate şi am stat 3 luni la zincografie după care m-am transferat tot la acelaşi loc de muncă, la uzina electrică, timp în care am făcut şi şcoala industrială.Q: Cam câţi ani a-ţi stat acolo ?A: La „Adevărul” şi „Dimineaţa”, la ziar, am stat 6 ani jumătate. Am lucrat la o fabrică de corpuri de iluminat, am făcut premilitara.Q: Cam câţi ani aţi stat acolo ?Q: Acolo am stat din 1940 , 22 iulie 1940... Primul lagăr de evrei făcut în Bucureşti, în cartierul Apărătorii Patriei... şi pentru a merge la muncă obligatorie la sfârşitul lunii august, când am fost detaşaţi la centrul de recrutare şi a început munca obligatorie. Şi chiar încă în timpul războiului lucram după masa la muncă obligatorie şi dimineaţa într-un atelier în care bobinam motoarele, se numea atelierul Maxim Brănişteanu de hidrofoare şi bobinat motoare electrice, pe [Bulevardul] Magheru, unde e gura de metrou, acuma s-a demolat totul. Concomitent după aceea cum munca la fabrica de corpuri de iluminat, cum am lucrat după 23 August şi la unul şi la altulQ: Şi după război ?A: După care în 1946... pentru activitate politică la care am fost transferat la înfiinţarea Ministerului comerţului... timp în care am făcut o şcoală de revizor contabil şi am practicat-o până...în 1974...[Intervievatul caută prin hârtiile aşezate pe masă]. Peregrinările mele după pensionare, tratamente medicale. Anii de muncă... aprilie de la 1 iunie 1944 până la 15 aprilie 1946, de la Brănişteanu, după aia adeverinţa de partid din 1946 până la 31 mai 1948, scos din producţie, după aia a urmat la minister, Ministerul comerţului de la 15 mai 1948 până la 31 decembrie 1951 când m-am transferat la Trustul de alimentaţie publică pe aceeaşi funcţie de revizor contabil unde am stat de la 1 ianuarie 1952 până la 31 martie, acelaşi an. După aceea la sindicate din 1952 până în 1958, după 8 ani am revenit în Ministerul comerţului în 1952, Întreprinderea comerţului cu ridicata, materiale chimice din 1 martie 1960 până la 1 septembrie 1980.Q: Pot să scriu toate datele astea?A: Da.Q: Spuneţi din punct de vedere religios cum era acasă, cum aţi fost crescut, era educaţie strictă, care era atmosfera?A: Ţineau sărbătorile, mama aprindea vinerea lumânările, dar nu erau habotnici. Q: Vă duceaţi la sinagogă?A: Aveam sinagoga în cartier, pentru că în sinagogă s-a făcut şi lagărul.Q: Dar ce sinagogă era?A: A fost făcută de noi, o sinagogăQ: Ştiţi cum se numea ?A: N-avea nume, era sinagoga din Apărătorii Patriei.Q: Ce alte limbi mai vorbiţi, în afară de română.A: Înţeleg idiş, atât. Când m-am apucat eu în liceu eram prea bătrân, şi m-am luptat şi cu franceza şi cu latina şi cu rusa, am învăţat pentru examen, şi la 40 de ani am luat examenul de bacalaureat la şcoala de fete „Zoia Kosmodemianskaia”[Şcoala centrală].

Q: Acum o să trecem să detaliem despre fraţi şi am zis că.. data naşterii când s-a născut fiecare, Moritz.A: Moritz, să vă spun despre viaţa lui, despre ce a lucrat, ce să vă spun despre el?Q: Ce studii a făcut ?A: El a făcut şi el liceul.Q: Ozias?A: Ozias n-a făcut liceul. El a luat-o pe linia orchestrei, era percutistQ: A făcut şcoala muzicală?A: Nu, nu, după ureche. El a intrat la Adesgo să înveţe o meserie să mănânce o pâine şi acolo a intrat în orchestra fabricii, şi mergea la nunţi, botezuri, până a plecat de la Adesgo şi s-a angajat la o întreprindere de alimentaţie publică şi a cântat la un restaurant din Ferentari, de acolo a cântat la „Dunărea”, până la „Dunărea” în pasaj e tot un restaurant, a cântat şi acolo, a cântat şi la „Pescăruş”, a cântat şi pe terasa de la Herăstrău, până când a cântat la Teatrul Ion Vasilescu, pe urmă a mai cântat şi la Teatrul Tănase şi pe urmă a plecat în Israel. A stat puţin în Israel şi a plecat în Germania unde a practicat un timp meseria şi după care şi-a deschis un bistro şi a dat faliment.Q: Şi Moritz ?A: Moritz, el a practicat două profesii, întâi cea de electrician, a venit războiul n-au mai fost construcţii şi s-a apucat de zugrăveală şi vopsitorie, după care scos din producţie a făcut politică şi a sfârşit ca şef de secţie financiară a sectorului 6. Moritz a murit de cancer acum vreo 5-6 ani.Q: Despre soţie, despre Melania.A: Ea a făcut liceul, a fost contabil într-un sector PCR şi apoi la Comitetul central, după care a lucrat la ministerul industriei uşoare, şefă de sectie tricotaje.Q: Şi dacă ştiţi ceva despre fraţii sau alte rude ale ei ?A: Ea a avut o soră care a murit, care cred că nu mai e în viaţă în Israel, în 1996 a murit... unul era Herman care a fost la Focşani fotograf în Israel, bucătar pe vapor, a murit într-un sanatoriu.Q: Şi ceilalţi doi?A: Fratele mai mic a lucrat la Vulcan şi apoi a plecat în Israel unde a practicat strungăria la Haifa şi acolo a murit negustor.Q: Copilul, Victoria ?A: Victoria a făcut Facultatea de transporturi .. cu trenul la Paris,... a trebuit s-o opereze că a văzut ce are... Şi s-a operat, a făcut icter mecanic, o blocare din cauza cancerului, s-a operat şi i-a dat 3 luni jumate, 4 de viaţă. Ea a luat medicamente naturiste.....Q: Nepotul când s-a născut?A: Nu ştiu, nepotul are 21 de ani, nu şi-a făcut mutaţie din cauza asta. Are casa lui. N-a putut să-şi ia bacalaureatul, a rămas la stadiul de învăţător şi a făcut o şcoala de computere de pe lângă facultate că dacă e în şcoală merge pensia după tat-su. [Tatăl nepotului] vine în vizită şi îmi fură din casă bani şi bijuterii. Şi-a făcut o spargere şi la el acasă şi a luat toate bijuteriile lui fii-mea şi le-a dat la gagicile lui. Şi a murit nebun până la urmă.Q: După căsătorie cum se numea Victoria ?A: Niculescu. Aşa scrie şi pe mormântul ei din rândul patru de pe alee, de la [Cimitirul] Giurgiului.

Q: Să trecem la tata, Victoria a făcut Facultatea de transporturi .. cu trenul la Paris,... a trebuit s-o opereze că a văzut ce are... Şi s-a operat, a făcut icter mecanic, o blocare din cauza cancerului, s-a operat şi i-a dat 3 luni jumate, 4 de viaţă. Ea a luat medicamente naturiste.....Q: Nepotul când s-a născut?A: Nu ştiu, nepotul are 21 de ani, nu şi-a făcut mutaţie din cauza asta. Are casa lui. N-a putut să-şi ia bacalaureatul, a rămas la stadiul de învăţător şi a făcut o şcoala de computere de pe lângă facultate că dacă e în şcoală merge pensia după tat-su. [Tatăl nepotului] vine în vizită şi îmi fură din casă bani şi bijuterii. Şi-a făcut o spargere şi la el acasă şi a luat toate bijuteriile lui fii-mea şi le-a dat la gagicile lui. Şi a murit nebun până la urmă.Q: După căsătorie cum se numea Victoria ?A: Niculescu. Aşa scrie şi pe mormântul ei din rândul patru de pe alee, de la [Cimitirul] Giurgiului.

Tape two, side A

A: I se spunea Frances cu care am avut un timp corespondenţă şi pe urmă ne-am mutat şi i-am pierdut urma.Q: Şi Frances nu a avut copii ?A: Nu, n-a fost niciodată căsătorită. Dacă, a rămas în viaţă nepoţii ei de la soră şi de la fratele cel mare, nişte copii foarte frumoşi... Aici e tot tata în altă ipostază în.... făcută ca amintire, sunt luate de pe la ei pozele astea. Ce scrie aici?...Q: Astea deci noi o să le copiem, vi le pot aduce într-o zi, se poate să le împrumut?A: Da, dragă îţi iei de aici ce îţi place.Q: O poză mai recentă.A: Pe asta poţi s-o păstrezi că rămâne cealaltă.Q: Eventual putem să o punem la arhivă la noi.A: Nu ştiu dacă te interesează.Q: Ne trebuiau fotografii care să fie legate fiecare de o poveste specifică şi chiar frumoasă.A: Îţi alegi de aici ce vrei. Pe urmă să trecem la altele. Aici sunt alte amintiri, îţi iei de aici şi le pui în plic. E familia Marcus. Astea nu te interesează, or să rămână aici.Q: Da, oricum or să mai fie şi altele, deocamdată ne mai uitam.A: Deci, Marcu a murit, nu l-am mai văzut, copiii i-am văzut în Israel ... Mama ei căsătorită cu un evreu din Creta,... a făcut numai liceul, ştia bine engleză, are o casă întorci după soare şi a făcut un băieţel. Deci despre ei mai ştiu că mai este de la nene Marcu, este Carol în viaţă, vărul meu Carol căruia i-aş da telefon, asta care m-a luat de mână şi a spus că orbeşte... Adolf, nu ştiu dacă mai e în viaţă si ani de zile am tras de el să aflu adresa lui fii-sa care a ajuns în Canada, Puica, uite că asta e altă adresă. Şi asta a murit, nevasta care a murit, fratele lui Carol care a murit, ambele surori care au murit, adică toţi copii lui Marcu au murit în afară de Carol care mai era în viaţă şi căruia pot să-i dau telefon.Q: Referitor la bunicii din partea mamei, Froim.A: Străbunicul ...

Q: Despre bunicul mamei, Haim Froim.A: Confecţioner de perii, când a venit cu el din Moldova, deşi născut în Bucureşti el a locuit în Moldova în satul Dragomireşti, a dus o viaţă de ţăran.Q: A mai locuit şi în alte locuri decât în Dragomireşti ? A: Moş Peretz...., străbunicul a fost cârciumar în satul Dragomireşti din Piatra Neamţ şi apoi a dat faliment, apoi a fost călcat de tâlhari Zdrelea şi Mărunţelea, pe care i-a servit noaptea cu ţigări, cu tutun, se punea tutunul pe foiţă şi se răsucea apoi se lipea. Şi temându-se pentru viaţa lui şi fiind om însurat le-a dat banii, tâlharii luau de la bogaţi şi dădeau la săraci. În 1907 nu l-a deranjat nimeni cu nimic şi după asta n-a mai ţinut mustăria, că ce putea să vândă în cârciuma aia a lui în afară de tutun şi de rachiu, chibrituri nu inventase pe vremea aia, fitil de amnar şi amnar, pentru să aprindă cu scântei, gaz şi zahăr candel, că nu exista zahăr încă, că făină ţăranul avea, fructe avea, deci era apă de ploaie marea cârciumă şi a murit la Piatra Neamţ de bătrâneţe. Şi pe urmă bunica a fost invitată, Maria, de un ţăran d-astă şi i-a spus „Ai o droaie de copii, intră în casa aia a mea că are livadă are pământ, sapi pe acolo”, şi a trăit din legumicultură şi cineva din neamurile ei din Piatra Neamţ, Roman, Bacău, nu ştiu de la a doua soţie a lui taică-său erau oameni situaţi... şi ca să câştigi un ban trebuia să înveţi o meserie ori cea mai uşoară meserie pe care poţi să o înveţi imediat numai văzând cu ochii şi cineva să-ţi arate a fost ca să confecţionezi perii, şi eu am lucrat în asta când am fost mic, faci un nod şi tragi părul printr-o scândură... şi au câştigat imediat, ăla mare a învăţat croitoria la o altă rubedenie... au ajuns toţi la Bucureşti, au dus o viaţă de săteni.Q: Acum despre surorile şi fraţii mamei deci Matilda, Blima şi Julieta. Şi acum să o luăm pe rând, Matilda.A: Matilda a murit când eu am avut 3 ani deci în 1923. Q: Nu ştiţi s-a căsătorit, avea alt nume ?A: Ea era căsătorită, a făcut patru copii, bărbat-su a fost tinichigiu şi s-a numit Mahel, dacă ea a murit s-a recăsătorit cu o curvă. Erau trei şifoniere cu zestre pentru fete şi a venit curva şi le-a dat toate pe la surorile ei, toate lucrate de mama, ăsta a fost un fel de prosop şi a ajuns la mine, a rămas pe la mama, ca amintire la bucătărie...Asta a fost fata cea mare.... şi care până a murit nevastă-mea a fost amanta unui profesor universitar a cărui frate a fost general ministru de război în timpul lui Antonescu... mai micuţă, nu ştiu cum a ajuns la Târgovişte.Q: Aceasta cine este Julieta ?A: Blima, la Târgovişte, Puica şi ea a învăţat să fie manichiuristă, asta fost profesia ei până s-a îmbolnăvit.Q: Cum se numea numele ei de familie ?A: Îi dau telefon imediat , nu mai ţin minte numele nici ale copiilor mei după ce am ieşit la pensieQ: A avut copii Puica ?A: Da, Florica Vintilă.Q: Atâta ?A: S-a căsătorit cu un tânăr care i-a deschis ochii, au plecat spre Israel prin Constanţa şi acolo a găsit-o pe mă-sa spunându-i Drăgănescu, care a murit anul trecut aici, şi era şi el un om cumsecade.Q: Dacă ştiţi de Blima, ce nume a avut, de familie ?

A: Blima s-a numit Pascal, iniţial ca fată, toţi copii s-au numit Pascal prin căsătoria cu mama lor, câţiva ani, pe urmă a murit şi el şi a rămas a doua nevastă s-o pună pe maşina de cusut cu Matilda cu toată averea care a rămas de la surorile ei, că era renumită în tot cartierul Văcăreşti de cuminţi.Q: Deci ăştia sunt copii, fraţii vitregi...cum ar veni, ai mamei.A: La Matilda toţi copii sunt, au fost ai ei, nu sunt vitregi nici unul. Q: Deci nici Blima, Itic şi Julieta ?A: Aia sunt fraţi de mamă şi de tată.Q: Copii Matildei ....A: Blima s-a întors pe urmă la Bucureşti s-a căsătorit cu un oarecare Iscovici care avea o vinărie pe 13 septembrie şi a fost tâlhărit şi înjunghiat.Q: Iţic Pascal.A: A fugit de acasă , a dus o viaţă de vagabond şi a murit bolnav de plămâni ca şi mama lui şi e înmormântat în Giurgiului cu sora lui mai mare, e un mormânt comun.Cea mai mică Julieta, a fost luată de către un unchi al meu, care a înscenat sinuciderea tatălui meu la un cămin de orfane a Comunităţii Evreilor vizavi de Hala Traian într-o clădire nouă frumoasă până când s-a căsătorit.Q: Şi ce nume a avut ?A: Ea a făcut liceul şi s-a căsătorit cu un băiat din Craiova, Sabetay, al cărui frate a fost multă vreme preşedintele comunităţii evreilor din Craiova.Ţi-e numele cunoscut ?Q: Da, e familie sefardă.A: Eşti de origine sefardă dumneata?Q: Nu.A: Şi au mai avut ei un frate la Constanţa, de a murit în Israel. Deci am terminat şi cu copii lui Matilda. Copii lui Moritz. Prima fată a fost Julieta care a deschis ochii cu un băiat, un creştin, un băiat de meserie, un vecin de bloc care a lucrat în armată ca zugrav şi a terminat şcoala primară şi a dat peste ea muncitoare la o fabrică de săpun la Parcul Carol, era înapoiată rău de tot, vai de capul ei, era suferindă de inimă şi apoi a murit a înmormântat-o la Giurgiului.Q: Cam în ce perioadă a murit Julieta ?A: Mulţi ani de atunci. Nu ştiu, dacă mă întrebai mai devreme ...Q: Deci fraţii mamei sunt Matilda şi MoritzA: Cu Matilda am terminat, trecem acum la copii lui Moritz.Q: Moritz e fratele mamei.A: E fratele mamei.Q: Si următorul frate este Aurel ?A: Nu, el e ultimul. Q: Încă trei fraţi.A: Au fost şase copii, printre care cinci am cunoscut eu, că una murise în Moldova, a dat-o slugă la dârlog. Suntem la Moritz, la copiii lui. Julieta a dus o viaţă foarte grea, bărbat-su a fost dezertor de pe front şi a dus o viaţă cumplită, până s-a angajat la armată a dus-o destul de bine până a murit el şi la patru cinci ani s-a dus şi ea, a urmat după aceea băiatul David [Moritz a avut 6 copii] , care a învăţat şi el o mizerie de croitorie de la taică său ca să-l ajute nu se mişca de lângă el şi care în Israel a făcut armata a făcut primul război de independenţă şi ne-a spus că nu avea nici un fel de armă ci că avea un bidon mare şi o bucată de fier şi zdranga – zdranga, noaptea mergea la atac şi arabii credeau că vin

tancurile şi aşa au cucerit enclavele, te apucă râsul. Aveau o armă la cinci-şase inşi, de pe timpul lui Papură vodă. Şi a intrat ca magazioner la Telefoane de unde s-a pensionat şi a făcut o familie şi el, la rândul lui despre care ţi-am pomenit, a făcut 3 copii, doi băieţi şi o fată şi s-a îmbolnăvit, a făcut embolie şi a murit cu mulţi ani în urmă... Al doilea frate al lui mai mic [Zvi] care a plecat în Israel în lotul de copii supravieţuitori din Transnistria, apoi a devenit un matriţer şi mecanic de mare forţă şi avea atelierul lui împreună cu doi ajutori la Aşkelon si a fost în 1974 a venit să mă caute să mă duc la el acasă, tocmai îşi cumpărase o casă şi o amenaja şi stătea cu chirie în altă parte, a făcut o vilişoară şi s-a prăpădit, apoi de pe urma lui a rămas un băiat care parcă e electronist. Zvi la chemat, aici îi spunea Hermănică, de la Herman, dar pentru că nu mergea numele astă şi David se numea Heinerică, de la Heinrich şi iau schimbat numele acolo. Pe urmă era o fată Surica care s-a căsătorit cu bărbat-su pe care l-a cunoscut în drum spre Israel, a trecut graniţa prin Ungaria prin Italia şi l-a cunoscut, în ce împrejurări? S-a împiedicat şi a căzut într-o baltă şi el a văzut-o şi s-a dus s-o ridice. Era fragedă şi frumuşică şi s-au căsătorit şi în 1998 ea s-a prăpădit, locuiau într-o casă proprie pe Carmiel la Haifa. Ea a lucrat acolo ca vânzătoare şi învăţase croitoria, făcea reparaţii, chestii la un mare magazin din Haifa, magazin al armatei. Surica şi Mariana cea mai mică. ea a rămas aici în Bucureşti , nu i-au dat paşaport pungaşii ăştia, a rămas mulţi ani aici, s-a căsătorit cu un tâmpit, nu ştiu cum îl chema, n-au avut copii, s-a îmbolnăvit de diabet a fost casnică tot timpul şi s-a prăpadit acum mulţi ani. Bărbat-su mai trăieşte încă. Şi asta a fost tot neamul lui Moritz. De pe urma lui David au rămas 3 copii, Moshe care se ocupă cu manej, are cai că are grijă de ei, ai unui bogătaş şi vreo 2-3 cai ai lui pe care face călărie copii, Etti care e profesoară de ebraică şi lucrează la un ulpan, care vine şi îi învaţă, la rândul ei are şi ea doi copii un băiat şi o fetiţă, Etica. Ronel este necăsătorit, mereu învaţă câte ceva, nu ştiu din ce trăieşte, stă cu mă-sa şi de la Zvi există un băiat Iair, care este electronist,... a crescut o fata de la soţia lui singura care a avut-o care este în azile prin Germania cu prietenul ei. De la tanti Liza pe care am cunoscut-o foarte bine şi ai cărei copii Isac şi Iancu am copilărit, Isac era mai mare ca mine cu 6-7 luni iar Iancu era mai mic cu aceleasi luni, Isac era băiat de prăvălie pe bulevardul Maria unde acuma este Hala şi Iancu a învăţat ceva din profesia de zincograf, zincografia se împarte în mai multe secţii şi copiatul de pe geam pe zinc, adică să înţelegi dumneata, fotografia o face reporterul, Iosif Berman, reporterul, ţi-am vorbit despre el când a fost omagiat la expoziţie, eram acolo când am cerut să ia cuvântul, am revăzut-o la club [ pe fata lui Iosif Berman], când eram la liceu pe 11 iunie în spatele Mitropoliei, deci se ia fotografia se pune pe un geam, se reflectă lumina şi se transcrie poza pe geam unde-i negru devine alb şi unde-i alb devine negru, se ia apoi greamul şi se duce la altă secţie de copiat, care ia geamul şi se ia o placă de zinc şi se bate puternic de geam, unde este negru devine alb pe zinc şi unde este alb devine negru se ia clişeul şi se bagă în nişte băi de apă tare, 3-4 băi... şi el a lucrat la secţia de copiat în zincografie. După care a venit războiul şi mama lor se recăsătorise cu un evreu şi a plecat cu ea în Basarabia la Chişinău la părinţii lui şi au rămas copii fără mamă aici, singuri se găseau greu servicii, prăvălia era pe drojdie patronul o mai ţinea pe numele unui creştin. Iancu acolo mai era încă la servici îl mai ţinea în tipografie deşi nu mai era ziarul „Adevărul” şi „Dimineaţa”, am plecat eu cu el în Basarabia, până la Reni, el a trecut, pe mine m-a întors şi am trăit emoţiile să nu mă ia de acasă să mă bage într-un lagăr. Am scăpat, pe urmă a plecat ăla mare [Isac], şi i-a prins războiul şi s-a terminat cu ei....Vărul vitreg a supravieţuit războiului că l-a dus prin sudul Asiei unde aveau armament englezii

şi americanii, el se ocupa de mecanică şi lăcătuşerie, a supravieţuit s-a întors la Chişinău şi a venit s-o vadă pe soră-sa aici, după 23 august m-am văzut cu el.Q: Cum o chema pe numele de familie ?A: Pe tanti Liza, Gherman, şi bărbat-su era agentul siguranţei, stâlp la cafenea, om de nimica, curvar, o lăsa îi vindea lucrurile din casă, până a murit de TBC.Q: Şi pe băieţi îi chema tot Gherman...A: Tot Gherman. Şi am terminat şi cu Liza. A venit rândul lui mama şi cu copii ei. Deci m-a născut pe mine din prima căsătorie, pe tata ţi-am povestit, familia Marcus, a urmat cel mijlociu Moritz, ţi-am spus despre el că a făcut electrica şi zugrăveala şi a ajuns şeful secţiei financiare a sectorului 6, spaţiu locativ, ţinea evidenţa chiriaşilor, administraţia caselor şi copii lui sunt în Israel, doi, unul a făcut ingineria agricolă, Liviu, şi celălalt, Marius, a fost subinginer în acelaşi domeniu, era mai greu de cap. Liviu e la telefoane la Haifa are la rândul lui o fetiţă, de vârsta nepotului meu. Marius stă la Tel Aviv, are şi el o fetiţă nu ştiu cum o cheamă am vorbit cu el la telefon în 1996 dar n-a vrut să vină să mă vadă. Am terminat şi cu ei. Cel mai mic Aurel. De cea moartă nu am ce să spun, că a murit în Moldova, sora mamei cea mai micuţă.Q: Nu ştiţi nici cum o chema ?A: Nu ştiu, nu ştie nimenea.Q: Cam câţi ani avea când a murit ?A: N-apucase să se mărite, dacă avea 16-17-18 ani, făcea baie în apa aia rece din Moldova şi a murit. Aurel era funcţionar la banca Chrisoveloni, a încercat fel şi fel de profesii, ca expeditor al unei gazete după Sărindar, s-a apucat să facă bomboane singur, a mers pe străzile capitalei însoţit de mine cu valize cu lădiţe cu berete şi şepci făcute de el ca să scoată o pâine, făcea drum de la Calea Griviţei de la Gara de nord până la podul Constanţa să vândă şepci, a doua zi făceam Calea Rahovei de la Tribunal până la Alexandria Piaţa Obor, acolo, era comerţ, a treia zi făceam Dudeşti, Bărăţiei....

Tape two Side BDorobanţi, Mihai Bravu şi aşa făcea în fiecare săptămână, pe urmă o lua de la capăt....M-a lăsat fără pingele, fără ciorapi. Aveam 12 ani mai căram şi eu o cutie, care mi-a deplasat muşchiul de nu se mai vede plămânul stâng. Aurel a avut un singur copil. A murit în 1933. S-a consumat foarte mult, avea o soţie foarte frumoasă casieră la un magazin pe Lipscani.Q: Cum o chema pe soţie şi pe copil ?A: Soţia şi-a schimbat numele, el a fost botezat Bernard, Bernardică, Tică, ştii că a rămas până în zilele noastre, avea serviciul la televiziune până s-a pensionat după revoluţie. Maică-sa reăsătorindu-se după mulţi ani de văduvie cu un oarecare, şi-a schimbat numele în Teodor Brateş, nu a mai fost Bernard a fost Teodor şi Brateş numele cu care a fost înfiat cum am fost eu Leinweber şi a urmat Teodor Brateş. S-a căsătorit cu o văduvă fapt pentru care mă-sa s-a spânzurat.Q: Era aşa de grav să se căsătorească cu o văduvă ?A: Ea avea un băiat, pe care vărul meu l-a crescut, s-a căsătorit băiatul, nu ştiu ce fel de inginer este nu l-am cunoscut niciodată, dar pe nevastă-sa am cunoscut-o pentru că era asistentă şefă la Policlinica de Geriatrie de pe strada Spătarului şi a făcut doi copii cu ea o fată şi un băiat, copii i-am cunoscut. Nu am relaţii cu ei, nici ei cu mine. Şi ăsta este tot neamul meu. Acuma ţi-am povestit prin câte am trecut şi închei cu ideea când am revenit

în Ministerul Comerţului am fost transferat la această întreprindere ICRM Comerţ unde m-am ocupat de evidenţa tuturor utilajelor frigorifice care veneau din străinătate şi de la graniţă eu trebuia să ştiu de starea lor inclusiv cele fabricate la Cluj, un fel de analist financiar că aşa am funcţionat în Minister şi trebuia să ştiu în orice moment vitrina frigorifică nr. de inventar X, pentru că trebuia ştiută starea fiecărui utilaj pentru că trebuia plătit, şi trebuia plătit dintr-un credit, nu din banii mei şi când utilajul ajungea la destinaţie trebuia să-mi comunice că l-a primit în scoteam din cartoteca cu utilaj pe drum la utilaje staţionare cu rugămintea să-mi spuie când îl montează şi stătea pe fişă utilaj în aşteptare şi când spunea că l-a montat atunci îl scoteam de la aşteptare şi îl treceam la montat si rulam aşteptare pe fişă până când alţi colegi ai mei întocmeau documentele de predare primire care primeau obiectul şi când îmi confirma primirea actului de proprietate îl scoteam pe de fişa de aşteptare-montare şi după aceea mergeam la Banca de Dezvoltare de pe Academie ca să iau creditul şi până atunci plăteam dobânda. Şi am început treaba cu două conturi la bancă şi am predat unui contabil care m-a iniţiat în planul lor de conturi la început la întreprindere, unde am lucrat, i-au trebuit 3-4 luni până când i-a intrat în cap cum se lucrează cu toate cele şapte conturi, nu reuşeai să-i bagi în cap unui contabil meseria. Că directorul care fusese activist cu mine la sindicatul comerţ finanţe cu sediul pe Batiştei, i-a trebuit un economist la electrice că aveau un depozit la ASE şi era tămăie la cap, nu ştia la ce foloseşte fiecare obiect, ori eu ştiam că am trecut prin asta în tinereţe ca meseriaş şi am fost să-l ajut să-l sprijin până când datorită calităţile mele profesionale m-a luat în serviciu şi atunci neavând studiile la facultate, mi-a dat delegare secretarul de stat, am fost singurul cu derogare în tot comerţul, fapt pentru care la fiecare salariu aveam mai puţin cu 200 de lei, că n-am făcut facultate. În 1940 când am terminat liceul şi pentru mine era prea târziu trebuia să dau cu doi ani mai devreme a ieşit o lege semnată de Gheorghiu Dej şi Chivu Stoica că cei care au împlinit 40 de ani nu au ce căuta la facultate iar cei care au făcut 35 de ani nu au ce să mai caute să înveţe liceul, să facă liceul. Ceauşescu cu toată gaşca lui au făcut studii superioare deşi nu aveam dreptul, cu comisii căreia i-au învăţat „Uite asta e întrebarea şi ăstă răspunsul”, asta ştiu de la... bărbat-su era şeful nevestei mele şi cunoşteam cum merge treaba şi care a fost şi ea ministru la un moment dat în biroul politic până când a mazilit-o şi nu a fost el de vină, ci Ceauşeasca fost de vină ca ea i-a aprobat pe transcedentali .....Atunci m-am ocupat de tot sectorul electrotehnic, am cumpărat şi am vândut corpuri de iluminat erau 2000 şi ceva de articole, unele erau interşanjabile, mergeau la orice fel de braţ, altele erau speciale, trebuia să am din fiecare, fiare de călcat, piese de schimb la ele, aveam vreo 36 de furnizori cu care aveam relaţii şi la un moment dat trebuia să semnez mii de contracte. Erau atâtea ramuri comerciale, aveam fierăria, aveam feroneria, lacăte, şuruburi, sanitarele, papetăria toată, articole de menaj, cosmetice, chimice, tot sectorul industrial iar alţii aveau sectorul alimentar şi încălţăminte, pasmanterie. Aprovizionam capitala, asta a fost activitatea mea în ultimii 20 de ani până m-am pensionat.Q: A mai rămas ceva de completat la bunica la Maria Froim . Dacă mai ştiţi ceva despre bunica, Maria Froim ?A: Ea neavând nici un fel de şcoală, şi fiind ţărancă din satul Dragomireşti a venit la Bucureşti şi a muncit la cucoane, pe vremea aceea nu exista paste făinoase se făceau toate astea în casă.Trebuiau făcute fideluţe, coca se întindea se lăsa la uscat şi pe urmă se tăia în pătrăţele mici, sau se făceau un fel de granule mici cu care se îndopau gâştele şi

curcanii, specialistă în murături, şi de la cucoanele acelea cu copii, ne îmbrăca pe noi, pe mine pe nepoţi, eram nişte oameni săraci, abia ne ţineam zilele.Q: Unde e ea născută ?A: În Dragomireşti, că tot acolo a fost cârciumar, tat-su, moş Peretz. Deci viaţa ei a fost de ţărancă până când a venit cu copii la Bucureşti.Q: Cam când a venit în Bucureşti?A: Dacă mama m-a născut în 1920, înseamnă că prin 1918-1919, deci războiul i-a apucat în Bucureşti, deci a venit înainte de război.Q: A venit în Bucureşti...Q: A venit în Bucureşti, cam în ce perioadă, înainte de război, de cel de-al doilea război ?A: Ea i-a spus mamei mele: ”Surica, ai grijă de copii că nu ne mai vedem”, au fost ultimele zile când să moară de plămâni, .....a avut o criză de astm s-a sufocat şi a murit. Probabil şi grijile copiilor, fericirea neîntâlnită, cu tanti Liza cu nenorocitul de nenea Georges, care i-a mâncat viaţa, mama cu taică-meu, cu copil în braţe, cine era să se însoare cu o femeie cu copil, doar un băiat bun care îşi iubeşte partenerul, alţii fug de asemenea obligaţie. Aurel s-a chinuit că n-a avut servicii, nu găsea, după ce s-a terminat cu Chrisoveloni, cine mai era? Nene Moişe cu croitoria lui nenorocită. Îţi vine să râzi, toată averea bunicii mele era 100 de lei şi se ştia, tot neamul ştia că baba a rămas cu 100 de lei. I-a dat unei familii cu împrumut şi i-a cheltuit. Trimitea copilul, „Du-te la baba să-ţi dea 100 de lei!”, să îşi ia haine de la Obor, altul când avea nevoie iar cerea, într-o bună zi s-a pierdut suta pe drum. Baba a rămas fără sută, iar el nu ştie că n-ar fi dat-o înapoi, atâta s-a plimbat până a dispărut şi a rămas cu nimic. Q: Era o persoană religioasă, se îmbrăca ....A: Bunica mergea la sinagoga din cartier, venea la sinagogă...Q:Aşa se îmbrăca de obicei, sau pentru singogăA: Aşa se îmbrăca în negru cu marama asta care se pune pe cap, era nelipsită cu păr alb coliliu. Q: Ştia să vorbească idiş?A: Vorbea idiş cu tata, care m-a crescut, ei vorbeau idiş şi cu mine şi eu îi răspundeam în româneşte.Q: Înţelegeaţi idiş ?A: Înţeleg foarte bine, dar nu literar, că asta e cârpăcită rău, nu înţelegi nimic, asta vulgară ca să zic aşa. Vorbeau toţi trei idiş, tata care m-a crescut nu ştia să vorbească corect, încurca femininul cu masculinul, pluralul cu singularul, te durea capul, că el era din Bucovina şi ştia nemţeşte, de la nemţeşte a trecut uşor la idiş, şi a vorbit cu bunica şi cu mama, dar eu le răspundeam în româneşte întotdeauna. Şi abia după ce am fost prima oară în Israel am simţit nevoia să mă exprim că am avut copii, măcar câteva cuvinte şi acum mă pot exprima cu nişte fraze mai uzuale în anumite împrejurări dar conversaţie în nici un caz nu pot să fac. Notaţi că şi soţia mea a auzit idiş în casă la părinţii ei şi înţelegea dar nu vorbea, dar mai scăpam câteva cuvinte să n-audă fii-mea şi cu mămica mea de acuma şi ea ştie ceva idiş de la tatăl ei şi mai ne amuzăm, schimbăm câteva cuvinte specifice care nu au charm în limba română...[Despre lagărul Apărătorii Patriei]: La acest lagăr au fost adunaţi toţi evreii care locuiau la periferiile oraşului Bucureşti, au fost aduşi din şoseaua Giurgiului, Progresul, şoseaua Pieptănari, şoseaua Colentina, din Bucureştii Noi şi din cartierul împăratul Traian, de pe şoseaua Olteniţei. Aici am fost reţinuţi timpcinci săptămâni fără hrană sub pază de jandarmi, singurul acces al membrilor

de familie, mame, soţii, fraţi surori a fost permis. Nimeni nu s-a interesat de noi din partea comunităţii sau Centralei Evreilor, dar situaţia noastră s-a îmbunătăţit datorită unui fost locatar din acest cartier, pe nume Ascher care prin posibilităţi proprii a reuşit să ne aducă hrană în fiecare zi, din care de cele mai multe ori s-a hrănit şi membrii familiei noastre. După 5 săptămâni printr-o hotărâre statală s-a dispus eliberarea noastră din lagăr şi puşi la dispoziţia Centrului de recrutare care ne-a trimis la diferite detaşamente şi primul detaşament în care eu am nimerit a fost cel de la Poligonul Bucureşti, unde s-a lucrat la anumite şanţuri pentru a înlesni instruirea armatei la acest poligon de tragere.[Despre intervievat]: Mă numesc Leinweber Arnold, născut în anul 1920, sub numele de Marcus, rămas orfan la 8 luni din motive cunoscute. Mama s-a recăsătorit şi am fost înfiat şi port numele unui om de ispravă căruia îi cinstesc numele cât oi trăi în continuare. Din cele cunoscute în familie am aflat că străbunicul meu care a locuit în satul Dragomireşti judeţul Piatra Neamţ a fost un mic cârciumar cu patru copii, care s-a recăsătorit cu o văduvă cu alţi cinci copii. Deci cu acestă spuză de copii , care trebuiau crescuţi ei şi-au dus muca modestă. El a fost respectat şi iubit de toţi ţăranii, ca dovadă a acestui fapt este că într-o noapte din povestirile mamei mele a rezultat că doi tâlhari din acele vremuri numiţi Zdrelea şi Mărunţelea i-au bătut la uşă, el era înspăimântat, ştia cam cine poate să fie, a deschis uşa, i-au cerut să fie serviţi cu tutun si cu rachiu pe care el i-a servit. După care cei doi tâlhari, unul înalt, zdravăn, zdrahon care se numea Zdrelea iar celălalt mic, mărunţel, pirpiriu, Mărunţelea i-au cerut nota de plată, la care moş Peretz, înspăimântat, a spus că el nu primeşte bani de la ei, iar aceştia cu maniera lor, care luau de la cei bogaţi şi dau celor săraci i-au spus „Moş Peretz, noi te cunoaştem pe dumneata, ştim că eşti un om sărac, dai pe datorie la toţi ţăranii care n-au bani să-ţi plătească înapoi şi o să te scoată la faliment până la urmă”. Şi într-adevăr aşa s-a întâmplat şi moş Peretz a lăsat satul lui natal unde a crescut patru copii si a plecat la Piatra Neamţ unde a trăit din ce a învăţat pe copii să scrie, să citească limba ebraică. Asta ştiu despre străbunicul meu moş Peretz. De la mama ştiu că s-a născut în Bucureşti unde bunica Maria, „baba”, cum îi spuneam eu şi verii mei, venise în Bucureşti şi curioasă, fiind trăită la ţară unde existenţa ei a fost din agricultură, a vrut să vadă cum se aruncă crucea de Bobotează în Dâmboviţa acolo unde venea familia regală şi mitropolitul. Gravidă fiind în ultimul ceas, în noaptea aceea mama s-a născut în Bucureşti. Apoi a plecat înapoi în satul ei Dragomireşti unde şi-a crescut mai departe copii. Supusă unor presiuni din familie şi întrebată „Bine, Marie ce faci cu copiii tăi, cu cine îţi vei mărita fetele, copii tăi ce şcoala au şi unde s-o facă, cât ai să mai stai în sat?” Şi atunci a părăsit casa şi pământul de lângă casă oferit de un ţăran cumsecade, pentru că ea nu a vut de unde, a venit la Bucureşti cu patru din copii la început şi cu ceilalţi ulterior, unde fiecare şi-a căutat de lucru. Mama şi cu sora ei mai mare Luiza au intrat la fabricat perii şi bidinele unde se învăţa meseria repede şi se câştiga la bucată, astfel că cu cât lucra mai mult cu atât câştiga mai bine. Matilda şi-a crescut copii muncind în timpul războiului, cât bărbatul ei era în război, făcând croitorie, celălalt frate al mamei a făcut croitorie, nenea Moritz, nenea Aurel a găsit un loc de muncă la banca Chrisoveloni. Aşa că toţi copii bunicii şi-au găsit un rost căsătorindu-se fiecare cum a fost posibil. Mama a trecut prin drama că tatăl meu biologic a fost omorât în bătaie de către Siguranţa statului, fiind angajat într-o activitate conspirativă, acesta făcând legătura între comitetele revoluţionare aflate în Uniunea Sovietică la Kiev şi Moscova. El venea cu directive în toată ţara, ca comuniştii să-şi aleagă delegaţii la următorul congres ce s-a ţinut în Bucureşti care a determinat trecerea Partidului social

democrat de la internaţionala a II-a la internaţionala a III-a. Acest lucru cât şi alte activităţi conspirative a dus la acel proces imens din Dealul Spirii, de la Arsenalul armatei, cu o mulţime de arestaţi inclusiv toţi delegaţii la congresul partidului din 11 mai 1921. Dar aceştia nu au mai fost condamnaţi pentru că patru din ei au aruncat vina asupra tatălui meu care era de negăsit, familia acestuia, fraţi, surori, şi familia mamei mele erau tot timpul filaţi şi băgaţi în diverse anchete. Dacă puneau mâna pe tata ar fi aflat toate legăturile posibile ale activităţii ce se înfiripa atunci de către grupurile comuniste din 1919-1921. A fost prins în Gara de Nord, i s-a găsit pistolul, seria a indentificat provenienţa unui depozit de armament din Râmnicu Vâlcea, fapt pentru care un plutonier armurier s-a sinucis si se poate că aceeaşi faptă să fi dus şi la sinuciderea unui locotenent la Tulcea. Acestea le cunosc din presa citită în acele vremuri. S-a înscenat o sinucidere a tatălui meu de către unchiul meu, care era Georges Gherman, care era informatorul lor, că a fost adus în casa lui mort din cauza bătăii care a primit-o şi s-a înscenat o sinucidere. Din dosarul de la Institutul medico-legal rezultă că el a venit fără acte oficiale, n-a existat proces verbal şi semnătura unui procuror şi cu plămânii congestionaţi. A rezultat că a fost bătut până a murit. Şi-a făcut datoria nu a divulgat pe nimeni şi nimic. Procesul din Dealul Spirii s-a încheiat fără condamnări pentru că eventuala lor condamnare ar fi dus probabil la greutăţi în obţinerea avizării de către Marile puteri a României Mari. De acolo de la Paris auzind de cele întâmplate la Bucureşti conducătorii ai Partidului socialist din Ardeal, din Bucovina, Flueraş şi Jumanca au vrut să părăsească comisia la care au fost conducători ai celorlalte partide, probabil Brătianu şi Maniu şi aceştia au intervenit în Bucureşti. Oamenii au fost eliberaţi şi lucrurile s-au desfăşurat normal la Paris, încât s-a avizat existenţa României Mari, României Mari, care şi a făcut unirea în condiţii cunoscute istorice cu entuziasm şi dragoste de patrie de către populaţia provinciilor alipite.Am copilărit în Bucureşti, în cartierul Vitan/ Foişorului unde m-am născut, unde am gustat jocurile copilăriei acelei vârste. Copil fiind aieşeam pe geam că mama era la atelier, să îşi câştige existenţa, cunoşteam foarte bine cartierul, pentru care ca element amuzant: n-aveam trei ani când am părăsit casa şi am plecat la tanti Matilda care locuia la 8-900 de metri distanţă şi am ajuns acolo s-o găsesc decedată şi toată familia adunată acolo. Poate pare de necrezut dar am verificat această amintire verificând data înhumării ei la cimitirul Filantropia şi am comparat-o cu vârsta pe care o aveam eu atunci. Q: Vă mai aduceţi aminte de Bucureştiul copilăriei, cum arătau străzile, cum arăta cartierul ?A: Cartierul în care am locuit era un cartier de oameni modeşti, oameni muncitori şi în care viaţa se desfăşura în mod paşnic. Evenimente deosebite erau acelea în care erau ploi torenţiale şi apa curgea de la Vitan pe strada Foişorului pe undeva pe lângă un deal al Foişorului unde există o biserică şi în ziua de astăzi, apa curgea după aceea la vale spre Dâmboviţa. Retragerea apelor pluviale de pe stradă erau bucuria copiilor pentru că căutând în rigola străzii aveam să găsim fel de fel de minuni pentru noi copii, bile din sticlă, bile din oţel, nasturi, bani găuriţi din vremea regelui Carol [I], bani buni din timpul domniei regelui Ferdinand, bănuţi cu care ne cumpăram o jumătate de rahat, care era 50 de bani sau un rahat întreg care costa 1 leu, un dulce care era vândut de olteni veniţi la Bucureşti să-şi câştige existenţa. Şi vânzând acest rahat, cu apă rece bineînţeles, purtată într-o doniţă, şi apa era a unor izvoare care se scurgea în Dâmboviţa şi la care se ajungea pe nişte trepte. În afara acestor bunătăţi ale copilăriei, mai ne bucuram dacă aveam bani,

dacă nu jinduiam şi ne uitam la acei albanezi sau turci care treceau strigând “Bragă rece, bragă rece„ , şi în spate cu un dispozitiv, un fel de tulumbă.

Tape three Side B... el se apleca şi îşi umplea paharul. Sau trecea alt gen de negustor albanez şi care la rândul lui striga marfa pe care o vindea şi erau nişte ardei verzi şi roşii pe băţ sau nişte cocoşei roşii pe băţ. Care copil avea bani cumpăra şi îşi lingea bunătatea iar ceilalţi fireşte jinduiau. Restul comerţului era la rândul lui pitoresc, pentru că dimineaţa veneau oltenii din actuala piaţa Naţiunii cu coşuri încărcate cu legume şi fructe şi lăsau pe datorie, datorie care era trecută cu creta pe tocul uşii, unde nimeni n-ar fi îndrăznit să şteargă niciodată şi care spuneau „Lasă cucoană, o să-mi dai când o să ai bani!”, că lumea era săracă şi n-avea de unde să cumpere. Aceeaşi însemnare cu tibişirul o făcea şi lăptăreasa, ea făcea o linie, două, patru, a cincea traversa aceste linii cu o dungă, iar cinci reprezentau cinci litri de lapte. Mai venea după amiază o olteanul care vindea peşte tot pe datorie, făcea iaurgiul un iaurt de excepţie în care numai când tăia cu cuţitul porţia de iaurt îţi lăsa gura apă. Cum pe vremurile acelea curentul electric încă nu se introdusese în casele oamenilor şi nu existau fiare de călcat electrice ci numai cei cu cărbuni, aceştia trebuiau cumpăraţi de la cei care treceau pe stradă şi strigau „Cioc, cioc, cărbunarul!” Lumea ieşea şi cumpăra aceşti cărbuni, ca şi apa necesară existenţei care era adusă cu sacalele şi vândută cu găleata, apa adusă de pe Calea Dudeşti din faţa actualei clădiri a Poştei [Vitan] şi în jurul căreia se adunau sacalele şi nişte jgheaburi ca cele care erau pe la gări şi umpleau locomotivele cu apă, umpleau şi sacalele. În jurul acestui centru de apă trecea primul tramvai electric nr. 19 în Calea Dudeşti în capul străzii Vitan, Triumfului şi Raion şi de unde pleca spre centru, străbătea Calea Dudeşti, Calea Văcăreşti, bulevardul Brătianu pe vremea aceea şi ajungea în bulevardul 1 Mai la podul Chibrit. Astea sunt modestele mele amintiri din acele vremuri. Şi mai erau întreceri între cei mai mari cu zmeul, se puneau lame la gura zmeului ca să taie sfoara adversarului, se împărţeau copiii în tabere care cu care ţinea, exista admiraţie pentru aceştia, noi cei mici ne mai jucam ba cu pocnitori făcute cu pământ, ba cu sfârleaza, care era o plăcere. Erau sfârleze de diferite culori şi când se roteau imitau luminile curcubeului. Mai ne jucam cu cercul, împingeam cercurile de fier şi înconjuram mahalaua pe trotuarele asfaltate la acea vreme, erau bucuriile copilăriei, da cea mai mare bucurie era aceea când un unchi al meu din partea tatălui căruia îi port numele şi odată şi bunica m-a luat şi m-a dus, unde credeţi, în Calea Victoriei la magazinul LaFayette astăzi magazinul Victoria ca să mă bucur de conţinutul unei vitrine. Era acolo Moş Crăciun , un brăduleţ, un trenuleţ care se învârtea în continuu, o păpuşă, o maşinuţă, iar eu copil eram fericit să văd acest lucru. Dar cum arătau jucăriile, cum se foloseau acestea n-am apucat niciodată, nici măcar o minge de cârpă n-am avut. Jocul meu a fost cu pocnitorile, cu cercul, cu arşicele, jocul cu bile, aceasta a fost parte din copilăria mea. Şcoala am început-o în Bucureşti la Şcoala Malbim, unde în prezent se găseşte Asistenţa Federaţiei noastre, după care mi-am continuat cursurile în cartierul Apărătorii Patriei unde tatăl căruia îi port numele şi care m-a înfiat, avea o căsuţă din paiantă, într-un cartier în care au trăit şi au convieţuit în mod paşnic cu toate etniile vreo 40-50 de familii de evrei şi care la rândul lor au trăit cinci săptămâni în lagărul care s-a înfiinţat în interiorul sinagogii, care şi-au crescut copii, care au plecat cu toţii în Israel făcând alia, iar copii acestora dacă se mai pot număra pe degete ca existenţă. În ţară mă găsesc eu şi cu o fată care ştiu că trăieşte la Piteşti şi cu încă un băiat

frizer de profesie, fratele acesteia aici undeva în Bucureşti, în rest fratele meu din Frankfurt, câţiva în Israel pe care nu ştiu unde mai sunt şi astfel întreaga populaţie a cartierului Apărătorii Patriei se va stinge. Q: Puteţi să ne spuneţi mai multe despre cum arăta comunitatea evreiească din perioada dinaintea războiului ?A: Faptul că în cartier erau foarte multe familii de evrei s-a simţit nevoia unui om de cult şi cum nu aveam posibiltăţi să aducem din afară un om, un dogar din cartier pe nume Rotstein cu o spuză de copii şi care cunoştea bine elementele de cult a fost deserventul nostru. De sărbători însă trebuia să aducem neapărat un haham să ne taie păsările, dar cum şi aceasta costa destul de mult, domnul Rotstein a făcut o şcoală de hahami, probabil la comunitate, a fost autorizat s-o facă şi el a fost şi deserventul nostru de cult şi hahamul cartierului nostru şi tot el a continuat să înveţe pe copii să scrie şi să citească limba ebraică. Q: A făcut cursuri de limbă ebraică ?A: Acolo în cartier a făcut, da. Aşa că problema se punea, unde să ţinem rugăciunile, că nu aveam sinagogă şi atunci s-a înfiinţat un comitet cetăţenesc de evrei, care s-a ocupat de problema cultului, dar se punea problema unei clădiri a unei singagogi unde să încăpem, că eram foarte mulţi. Şi am organizat fel de fel de baluri din a căror fonduri să putem încropi nişte bani să putem face această clădire în care să facem şi grădiniţa pentru copii. Acelaşi lucru l-a făcut şi comitetul de români din cartier, că era mai numeros, ori evreii mergeau la balurile românilor, românii umpleau sala şi spaţiul evreilor. Cât se realiza la astfel de baluri nu ştiu, eram copil. Cert este un lucru înţelegerea dintre preşedintele comitetului nostru şi celălalt care era marochinerul Şaraga, avea un mic magazin pe strada Regală, şi avocatul Stoica, singurul cu casă de cărămidă din cartier, s-au înţeles să facă totul împreună, de fiecare dată banii s-au strâns la oală şi cu ea s-a făcut în cartier două săli de clasă, că n-aveam şcoală în cartier, astăzi e oferită ca locuinţă cuiva, biserica cartierului care există, apoi sinagoga în care a funcţionat şi grădiniţa cartierului, grădiniţa la care la deschidere a participat prefectul poliţiei capitalei generalul Marinescu, omorât la Jilava în 1941 de legionari. S-a dus o viaţă comunitară vreme îndelungată până când au venit legile rasiale şi a trebuit să părăsim şcoala cartierului. Avea comunitatea în vremea aceea un tânăr să se ocupe de copii mici să înveţe carte, eu eram de acum matur şi eram la servici. În această clădire a sinagogii care era şi grădiniţă s-a ţinut şi şcoala cu copii din cartier, aşa că ei nu s-au rupt de carte, de învăţătură, de scris, a avut continuitate, după care a venit războiul , a venit lagărul de cinci săptămâni cu convieţuirea pe care am descris-o. Şi în care am văzut cu ochii şi am trăit fenomenul foamei al celor la care nu mai aveau ce să li se aducă de acasă de către soţii sau mame. La clipele în care cineva împărăţea ce i s-a adus de acasă cu celalalt vecin sau prieten, dar şi clipele în care trebuia să te ascunzi când mâncai ceva ca să nu te vadă celălalt. Până când defunctul Asher, Dumnezeu să-i odihnească osemintele şi sufletul, ne-a adus hrana necesară şi atunci moralul ne-a crescut, umilinţele au dispărut şi am dus viaţa acolo sub pază de jandarmi până am fost eliberaţi. În rest se ştie ce viaţă am dus sub muncă obligatorie, fiecare cu norocul pe unde a nimerit până s-a încheiat războiul. Continuarea se ştie.Q: În cartierul dumneavoastră în timpul legilor rasiale s-a schimbat ceva în relaţia cu ceilalţi vecini ?

A: În timpul legilor rasiale nu s-a schimbat nici un fel de relaţie, aceeaşi amiciţie, aceeaşi înţelegere între oameni pentru că cauza a fost sărăcia, cauza că fiecare pleca la oraş sau venea în cartier şi îşi practica profesia din care cu greu scotea cele necesare traiului. Cartierul nostru, în afară de avocatul Stoica de marochinerul Şaraga şi un funcţionar de la magazinul Pop &Bunescu, actualmente Bucureşti, n-a avut intelectuali, toţi erau meseriaşi, toţi erau oameni care duceau traiul de azi pe mâine şi nu mai era timp de manifestări şovine, antisemite. La noi în cartier au fost şi unguri şi nemţi şi ţigani, de evrei nu discut, că am fost destui de mulţi, români au fost majoritatea. Era un cartier în afara oraşului, după spitalul central între cele două şosele Olteniţa şi Berceni pe o suprafaţă trapezoidală de circa 800 m. Astăzi cartierul a dispărut, e o mare de blocuri, şcoala, este o şcoală imensă cu mii de elevi pe locul în care a fost agricultură, de jur împrejurul locului în care am locuit astăzi sunt locuinţe, străzi noi, se află televiziunea RM, în clădirea fostului club al IMGB-ului. S-a clădit IMGB, uzina mare, unde se cultiva orz, grâu şi alte cereale astăzi e o mare de locuinţe, iar eu fostul copil care am trăit în natură şi m-am plimbat pe arătură stând pe nişte nuiele ca să fie o greutate şi să sfărâm bolovanii din arătură şi am sorbit aerul curat al naturii şi am văzut cerul înstelat mărturisesc că încă mi-e dor de el.[Intervievatul plânge]Q: Credeţi că mai locuieşte cineva din cunoscuţi sau rudele cunoscuţilor în cartier ?A: Din tot ce a fost în cartier cunoscut nu mai există nimeni, el a fost demolat în timpul lui Ceauşescu şi s-au făcut noi construcţii în care s-au mutat oameni veniţi din afară şi mai puţini din cartier, iar eliberarea terenului a fost prin demolarea caselor modeste cu mici curţi şi grădini cu pomi fructiferi şi duşi în diverse locuri la oraş .Q: În ce perioadă au demolat ?A: Mamei i s-a dat o garsonieră undeva pe Şulea în cartierul Energeticienilor, apoi am luat-o la mine că nu mai putea să stea singură şi aşa s-a imprăştiat toată lumea din cartier de n-a mai ştiut unul de altul unde se găseşte.Q: Povestiţi despre mama, ceva ce vă aduceţi aminte din copilărie. A: De mama, de bunica, materialul arată cu ce s-a ocupat ea, era o femeie tare bună şi care avea grijă ca nepoţii să-i fie îmbrăcaţi cu ceea ce reuşea să obţină de la cucoanele, unde făcea treabă şi le asigura o viaţă mai bună şi plăcută prin munca ei. Mama a venit la Bucureşti cu sora ei Liza ca să facă perii şi bidinele, a practicat această profesie, a avut atelier propriu făcut de tatăl meu biologic pe care nu l-a putut ţine şi a vândut atelierul cu lucrători şi lucrătoare şi a ajuns să lucreze ea însăşi în fostul ei atelier. Faptul că eu plecam de acasă de mititel, era că ea mă încuia în casă şi pleca să lucreze, bunica pleca la cucoane să facă treabă aşa că mă plictiseam şi ieşeam şi aşa am cunoscut cartierul de mic copil. Toată lumea ştia cine sunt, că altul ca mine să se întoarcă acasă cu scaieţii în cap şi să urlu de durere până mi-i scotea mama, n-a mai existat vreun copil, până când o vecină m-a tuns si când a venit mama nu m-a recunoscut. Şi tot ea, din dorinţa de a-mi da ceva m-a servit cu o felie de pâine cu dulceaţă, la care m-a surprins mama şi s-a uitat că felia de pâine era plină cu gândaci galbeni care se găseau în borcan după ce turnase dulceaţa în borcane, gândacii au venit că nu erau puţini la acea vreme şi au murit deasupra borcanului. Aşa îmi amintesc din copilărie, mama deci a lucrat. Un fost coleg de breaslă cu un specialist în prepararea părului pentru perii şi bidinele, provenit din Rădăuţi, pe numele Fischer Leinweber sau cum i se spunea Friderich, a avut faţă de mine o purtare ireproşabilă şi n-am simţit că mi-ar fi tată vitreg , îmi amintesc când s-a întors din armată mama mi l-a prezentat ca “Uite a venit tata, a venit tata!” Aveam 2 ani jumătate. Despre

acest lucru n-am ştiut nimic până a venit prima zi de şcoală în care luându-mă de mână cu un alt copil la cererea directorului de atunci pe nume Colitzer, m-a luat un copil de mână, un copil mărunţel ca şi mine cu părul blond şi cu ochelari. Şi la un moment dat mergând către şcoală să intrăm în clasă pe coridorul şcolii aud o voce care-i strigă „Adolf , Adolf , ştii cu cine te-ai luat de mână, te-ai luat de mână cu vărul tău!” Da eu întorc capul şi zic „Da ăsta nu-i vărul meu!” şi a spus femeia: „Tatăl lui şi tatăl tău au fost fraţi!”..... era structura mamei aşa era născută deci în ianuarie şi zodia stabilea comportamentul şi caracterul ei , cert este că eu de la ea n-am simţit afectivitate şi am jinduit-o, o vedeam la tanti Liza cum se juca şi hârjonea cu copii ei şi eu îi invidiam, că ei au această bucurie a copilăriei pe care eu n-am trăit-o, n-am simţit-o. Mama a avut faţă de mine o purtare destul de corectă şi firească, dar drăgălăşenie, afecţiune de la ea, niciodată nu am simţit şi care asta m-a afectat. Ca şi faptul să fi aflat că sunt de fapt orfan şi acasă nu e tatăl meu. Despre tatăl care m-a crescut şi îi port numele pot spune că niciodată nu s-a răstit la mine, nu m-a înjurat, nu m-a urecheat, nu mi-a dat nici o palmă. Din contră când imi băteam fraţii, copii lui, el ieşea din casă şi îşi căuta de treabă ca nu cumva să scape cumva o vorbă sau o palmă. Deci pot spune că m-a iubit, lucru pe care l-am simţit că este real când eu aveam vreo 16 ani când fiind într-o tabără de cercetaşi la Bugaţi unde se varsă Nistrul în Marea Neagră, un coleg al meu de bancă de la şcoala industrială s-a înecat. S-a publicat în ziare, dar nu s-a spus numele şi fireşte toată lumea a fost îngrijorată. Eu n-am scris părinţilor mei despre aceasta că sunt în viaţă fiind supărat pe ei că la cererea mea trebuiau să-mi trimită ei 100 de lei din banii lor s-au dus şi au luat din economiile mele la făcute la un văr al mamei strungar la ziarul „Dimineaţa”, care m-a dus acolo să învăţ o meserie şi atunci m-am supărat şi nu le-am scris. Când am venit acasa din tabără, mama de bucurie a izbucnit în lacrimi că sunt în viaţă şi m-a expediat în Bucureşti pe strada Aurora lângă sinagoga Malbim, era un atelier al unui perier, unde tatăl meu căruia îi port numele, lucra. L-am găsit după amiaza pe un pat acolo unde se odihnea când m-a văzut a sărit şi în lacrimi de bucurie, m-a îmbrăţişat. Ce dovadă îmi mai trebuia mie să-mi dau seama că omul ăsta nobil mă iubeşte, un copil înfiat, rămas orfan la 8 luni şi pe care l-a crescut, care s-a purtat frumos. Cum să nu-i porţi o amintire şi să continui să-i porţi numele cu stimă?Q: Dacă puteţi să ne povestiţi cum era viaţa religioasă în familia dumneavoastră, mergeaţi la sinagogă ?A: În ce priveşte elementele religioase în familia mea, aceştia erau nelipsiţi de la sărbători dar nu atât de religioşi ca să meargă zilnic la sinagogă, pentru că mergeau la servici. Dimineaţa nu se puteau ţine rugăciuni în cartier pentru că soţii plecau la muncă iar atâţi câţi mai rămâneau nu erau de ajuns ca să se facă rugăciunea, iar seara nici atât, dar sărbătorile erau respectate cu consideraţia cuvenită momentelor din istorie amintite Yom Kippur, Sucot, ş.a.m.d. Era o plăcere să vezi sucaurile ca în cartier ca la ovreii noştri care mai de care mai frumoasă şi mai elegantă. Şi ne plimbam, sau când era Purim era o adevărată bucurie să-ţi vină mascaţii în casă şi să nu ghiceşti cine sunt, să vină, să bea, să-ţi mănânce prăjiturile şi să-ţi dea cu tifla că n-ai ghicit cine este. Era o adevărată plăcere şi bucurie pentru noi copii în vremea aceea şi asta a ţinut până când cartierul s-a demolat, au plecat în alia şi n-au mai existat evrei în cartier .Q: Aveţi vreo sărbătoare preferată ?A: Eu personal nu am o sărbătoare preferată. Pentru mine sărbătorile evreieşti, nu le consider sărbători religioase, sunt sărbători istorice, sunt sărbători ale bucuriei, ale unor

evenimente legate de agricultură, de viaţa antică a evreilor, n-au nimic de fapt religios în ele. Faptul că de Roş Hashana, de Yom Kippur, are un caracter bigot pentru că oamenii se roagă la Dumnezeu pentru iertarea păcatelor, pentru împăcarea între oameni care au greşit, are un caracter deosebit uman. Eu n-am fost niciodată religios, după miţva mi-am făcut datoria ca orice copil de evreu, munca de zi cu zi, serviciul a împiedicat contactul cu litera ebraică. Eu care intrând în clasa a –I-a primară ştiam să citesc ebraică cu vocalele vechi şi spuneam „Burih ata Adonoi. Eloheinu Meilah Buluilum”, la şcoală am învăţat „Baruh ata Adonai Elohenu Melah haOlam”, deci limba a căpătat o altă cursivitate, altă tonalitate, mai înălţătoare prin schimbarea denumirii vocalei şi folosirii în sensul „Baruch ata Adonai” în loc de „Burich ata Adonoi”.Q: Vă plăcea mai mult?A: Deci eu care am citit şi într-un fel şi în celălalt ca şi de altfel ziarul îl citeam înainte de a intra în şcoala primară astăzi cu greu identific alef şi lametul din alfabetul israelian, nu mai ştiu să citesc şi la aceasta a contribuit faptul că în general noi toţi evreii am învăţat să citim şi când să citim, dar n-avem habar ce citim. Asta mă călca pe nervi, când am mers cu tata la Roş Hashana, la Yom Kippur, la şil şi mi-a pus talitul pe umăr şi am citit din seider o luam ba înainte, ba rămâneam în urmă că nu ştia pe unde sunt. Şi faptul m-a enervat că nu ştiam ce citesc mă simţeam ca un dobitoc care se uită ca viţelul la poarta nouă şi toate astea m-au făcut să uit şi ce-am citit. Asta nu înseamnă că dacă nu sunt religios şi dacă nu prea merg decât rar la sinagogă în împrejurări festive, nu mă simt un bun evreu. Q: La ce sinagogă mergeti ?A: La templu [Templu Coral], căci în cartierul meu nu mai există sinagogă, ca de altfel în tot oraşul, erau cu zecile, fiecare stradă avea câte o sinagogă, fiecare breaslă avea sinagogă, de tâmplari, de cizmari, tinichigii, câte meserii au fost, fiecare meserie avea mândria ei să aibă sinagogă ei ceea ce era foarte frumos .Q: Referitor la casa copilăriei, puteţi să descrieţi cum arăta şi la interior şi la exterior ?A: Casa copilăriei de la 8 ani în sus până m-am căsătorit a fost în Apărătorii Patriei. A avut farmecul ei pentru că atunci când ne-am mutat, casa era în construcţie, am fost daţi afară de proprietar, şi am asistat cum se construieşte. Casa avea deja stâlpii puşi în pământ, arşi la foc să nu putrezească şi înfipţi în pământ la distanţe egale, cu şipci pe ele bătute, şipci între care s-a pus mănunchiuri de pamânt amestecat cu paie şi bălegar de cal luat de pe şosea şi strâns de mine cu găleata, că treceau sute de căruţe din Berceni şi alte sate cu legume şi fructe spre Piaţa Naţiunii, Piaţa Mare cum îi spunea atuncea, şi am asistat cum se face o casă, bineînţeles că acoperişul era făcut în grabă, pentru că construită fără autorizaţie în clipa când te prindea...

Tape three Side AA: Dacă te prindeau jandarmii că construieşti o casă te opreau, dar dacă avea deja acoperiş te lăsa în pace şi atunci se puneau stâlpii în grabă, se făcea acoperişul şi se făceau pereţii de paiantă. Pe aceşti pereţi de paiantă se bătea după aceea trestie şi peste ea se arunca tencuială şi se văruia. În general toate casele au rămas cu pământ pe jos, în care mi-amintesc bunica şi-a adus aminte de copilăria ei şi una din camere a uns-o ea cu pământ galben cu bălegar, ca să ţină pământul să se facă praf şi avea un miros deosebit. Cele mai frumoase clipe trăite în casă au fost când eu mă băgam sub pat. Era un pat de fier destul de înalt să pătrund sub el cu o jumate de pâine neagră lângă mine şi cu orice

fel de carte de citit, la care bătea de la fereastră pe sub jaluzeaua puţin îndoită raza de lumină necesară ca eu să citesc. Şi am citit tot ce mi-a căzut în mână poveşti cu Feţi Frumoşi, drame, acţiuni teatrale, proză dar fără poezii.Q: Ce cărţi aveaţi în casă, ce citeau părinţii?A: Erau cărţi împrumutate şi căpătate, niciodată n-am cumpărat o carte în viaţa mea, eu am citit numai din cărţi din biblioteci. Aceste cărţi m-au ajutat să-mi formez limbajul, să-mi creez o noţiune despre viaţă, să-mi şlefuiască comportamentul faţă de oameni şi societate, să discern binele de rău, într-un cuvânt am fost poate am devenit un modest autodidact. La 27 de ani m-am căsătorit cu o colegă din activ. A fost foarte apreciată şi foarte dotată la rândul ei, cu care am avut un copil, cu mare greutate pentru că ea pierdea sarcinile şi copilul pe care l-a făcut a stat cu el 3 luni şi jumătate la pat în condiţiile în care a trebuit să se certe cu cei de la Comitetul Central unde era contabilă că nu au mai acceptat ideea să nu mai ia acasă, mai pierduse trei sarcini până la ea şi care ne-a fost dat s-o pierdem în condiţii în care s-a dovedit a fi o femeie valoroasă, motiv pentru mine ca familie şi pentru societate a fost preţuită. Şerparul pe care l-au făcut colegele şi subalternele ei şi şefii ei l-am citit aţi auzit ce scria în el atâta a rămas de pe urma ei şi un nepot pe care nu l-am mai văzut de o lună şi jumătate şi nici telefon nu dă să facă ce fac. Cam asta a fost viaţa mea. O viaţă de muncă în diferite domenii, pe care le-am făcut. Orice am reuşit să fac dacă mi s-a arătat. Au fost însă nişte profesiuni pe care nu am reuşit să le învăţ, frizeria, tâmplăria, cizmăria, croitoria, îmi repugnau, şi totuşi eu care la „Adevărul” şi „Dimineaţa” mai chiuleam şi mă duceam la un cizmar la care făcea mama acolo reparaţii, mă uitam la el cum lucrează, dacă aş fi aşezat azi lângă un cizmar şi aş avea tot ce îmi trebuie aş face o pereche de încălţăminte pentru că ştiu cum se face cunosc întreaga tehnologie. Fapt pentru care în casă eu i-am ajutat pe părinţi să facă bidinele, pe care le duceam la ambulanţi ca să-mi câştig existenţa. Plecam la servici mă întorceam de la servici luam comanda de la ambulanţi, seara noaptea completam nevoile, mă duceam a doua zi. Au venit legile rasiale şi munca obligatorie am făcut tot ce mi-a stat la îndemână, am vopsit paturile la spitalul de la Piaţa Gemeni, care fusese de fapt un dispensar al salariaţilor se numea „Albert Thomas „ Am făcut saltele, peste 1000 de saltele la consiliul de patronaj unde m-a învăţat la început să umplu salteaua cu paie să poată să coase buretele pe margini, am devenit eu şeful echipei compusă numai din electricieni, un croitor, un papucar şi un cizmar. Nu era de meserie tapiţer nici unul, cel care ne-a iniţiat fusese fiul unui tapiţer, care şi-a recâştigat cetăţenia poloneză şi a scăpat de muncă obligatorie. Şi în timpul în care ne căutam noi de lucru am nimerit la atelierul inginerului Maxim Brănişteanu, om de mare fineţe şi de calităţi sufleteşti, care era fiul socialistului Brănişteanu, un om impozant cu barbă unul din dizidenţii Partidului social-democrat al lui Titel Petrescu ca şi cel al doctorului Ghelerter, doi dizidenţi ai social-democraţiei, unde am învăţat să bobinez motoare. Am găsit un om, care nu era inginer dar la care veneau ingineri din facultate să-l consulte şi mi-a explicat într-un limbaj foarte adecvat şi simplu cum se formează magnetismul, pe unde intră curentul şi pe unde iese curentul, de ce se roteşte rotorul, de ce se roteşte mai iute, de ce se roteşte mai încet în funcţie de numărul de bobine, iar eu am ajuns un om să fac un motor într-o zi. Şi pentru mine era un examen, pentru că eu am făcut cu totul altceva ca tânăr meseriaş, ca electrician. Nu am bobinat niciodată deşi eu am uitat de lucătorii care veneau dimineaţa că bobinează dar să înveţe, să-ţi arate, n-a existat, pentru că fiecare îşi păstra secretele. Separat, la fabrica de corpuri de iluminat unde am lucrat după ce am fost concediat de la

„Adevărul” şi „Dimineaţa” şi am făcut montajul corpurilor, am făcut lăcătuşerie am făcut grilaje, am şlefuit garniturile elementelor de bronz să aibă un colorit deschis , am lucrat la druckbanc. Druckbanc-ul era un fel de strung pe care se modela tabla prin apăsare cu un druck, o bară de metal, tabla aluneca în faţa mânerului şi acesta apăsa şi uns cu slănină ca să alunece druckul, eu trebuia să aplec această tablă şi să o aduc la forma modelului. Aceste piese erau utile pentru alcătuirea unui corp de iluminat, fie că era pentru acoperit legăturile de la plafon dintre lampă şi corpul lămpii, fie erau acele piese cărora le spuneam apăsate pentru că erau apăsate de druck pe care se sprijinea abajurul, inclusiv elementele ornamentale din tablă care se uneau să facă frumoasă linia tijei în mijlocul lămpii. Deci, am făcut în viaţă aceste lucruri pentru că mi s-a oferit ocazia, tot aşa cum venind din Ministerul Comerţului să conduc un serviciu administrativ m-a deranjat răbojul evidenţei materialelor sau lipsa de evidenţă a inventarelor şi atunci am solicitat unchiului lui Pătrăşcanu, care era contabil la sectorul de partid trei albastru să mă înveţe cum se aplică contabilitatea prin transcriere. Totul era foarte simplu o serie întreagă de situaţii clare într-o evidenţă, într-o gestiune, am introdus asta. S-a cam strâmbat contabilul pe care l-am avut, a trebuit să execute, lucrurile s-au îndreptat , am înfiinţat un sistem de inventariere încât în orice clipă oricine ar fi întrebat articolul nr. 10 ce este şi unde se găseşte şi atunci din evidenţă spuneam articolul 10 este maşina de scris cu carul mare şi se găseşte în direcţia X, şi în camera Y, erau toate sub semnătură . De această evidenţă interesantă s-a bucurat directorul Turdeanu din Ministerul de finanţe care şi-a publicat o carte ca fiind a lui şi a luat banul, dar eu am plecat cu munca. Văzând cei din conducerea de partid şi sindicală realizările acestea ale unui om care ştiau că nu sunt de profesie, îmi cunoşteau antecedentele, cu o şcoală industrială nu pot realiza elemente de contabilitate şi de evidenţă şi de organizare a unor gestiuni, în urma unei hotărâri a Consiliului de Miniştri ca din muncitorii evoluaţi să se facă revizori contabili, am fost obligat să urmez şcoala de revizor contabil pe care pe timpul meu, timp de 3 luni de zile am efectuat-o şi la examen a fost o activitate a unei întreprinderi comerciale cu bilanţul la zi şi cu împărţirea beneficiilor la stat la întreprindere sau ca premii. Şi cam aşa cu activitatea de revizor contabil. La început vreo trei luni am lucrat la stabilirea cauzelor pentru care au fost pierderi la aprozar apoi am început sa fac revizie la Arad la o mare întreprindere comercialăla foarte multe TAP-eleuri, adică Trusturi de Alimentaţie Publică, care administrau restaurantele, bodegile, cofetăriile şi laboratoarele aferente. Şi unde am lucrat până am fost scos din producţie de către Sindicatul comerţ finanţe, cooperaţie care îmi cunoştea activitatea ca responsabil cultural pe capitală în sindicatul comerţ , am avut nişte rezultate cu echipa de teatru şi cu corul şi cu care ocazie am făcut primele alegeri sindicale la Botoşani, la Bârlad şi respectiv la Focşani şi Constanţa. După care m-au chemat să preiau secţia administrativ-financiară pentru că titularul era la o şcoală sindicală, unde a stat câteva luni de zile, după care am fost trimis să activez în Consiliul central sportiv Spartac care cuprindea toţi salariaţii din comerţ, finanţe cooperaţie şi industria alimentară unde a trebuit să analizez probleme financiare care au apărut la această asociaţie, bani care erau hotărâţi de noi să-i cheltuim, dar se găseau în conturile uniunii Comitetului Central şi cu care ocazie având talent la tir am făcut parte din echipa de tir a Asociaţiei Spartac cu care am concurat la poligon alături de Iosif Sârbu ...... Carmen Stănescu, cu Herşcovici care acum e în Israel ceasornicar, multicampion naţional şi mulţi alţi sportivi de valoare pe care i-a avut ţara în anii aceia. După care am revenit iar la poziţia din Minister ca economist financiar şi unde m-am transferat la

ICRM Bucureşti pentru o problemă de urmărire a utilajelor comerciale venite în ţară şi făcute la Cluj şi identificarea lor în orice fază, în orice stadiu se găsea de la graniţă până când era montat undeva în fundul ţării, la Dorohoi, la Botoşani sau la Baia Mare. Cu o contabilitate organizată sui generis notând pe fişe contabile poziţia şi starea fiecărui utilaj până când era pus în funcţiune şi predat cu proces verbal Sfatului popular pentru că altfel fondurile de investiţii alocate de minister nu erau folosite, ele erau folosite prin credite pe care le stabileam tot eu sau credite care se recuperau din fondul de investiţii atunci când utilajul era pus în funcţiune. Aşa am dus-o cam un an şi ceva până când în întreprinderea mea sectorul electrotehnic s-a dezvoltat foarte mult, iar şeful de post şi al serviciului care nu prea corespundeau, nu putea să-i scoată afară aveau nevoie de cineva să pună capul la treabă şi directorul care fusese activist ca şi mine la Sindicatul comerţ m-a chemat să-mi spună că trebuie să mă ocup. Şi aşa am trecut înapoi în sectorul comercial unde iniţial ca merceolog şi apoi ca economist cu derogare, unicul om din ţară cu derogare pentru valoarea activităţii mele şi căruia i se reţinea cele 200 de lei din salariu pentru că nu aveam facultate, am continuat să muncesc cu rezultate notabile până am ieşit la pensie. Dacă am vrut să fac facultatea n-a mai fost posibil pentru că o lege semnată de Gheorghiu Dej şi Chivu Stoica a împiedicat oamenii să mai meargă la facultate după 40 de ani şi la liceu după 35 de ani, dar ei protipendada partidului au făcut studii în continuare cu comisii speciale care i-a învăţat ce să răspundă la întrebări şi tot ei au fost examinatorii , în felul acesta a făcut-o Ceauşescu şi toţi ceilalţi. Poate că aş fi făcut facultate dacă la început încercam să-mi completez liceul pentru că cele industriale echivalau cu 8 clase aşa aveam a 9, a10 şi a 11, trei ani. Eu am spus nu, în clasa primară nu am făcut geometria, nu am făcut algebra, n-am făcut chimie, nu prea multă literatură, nu prea multă gramatică, vreau să ştiu, să cunosc, să învăţ, să mă pregătesc am făcut din nou clasa 5-6-7 deci într-un an am trecut toată materia a trei clase după care am început a 8-a şi la clasa a 9-a pe lângă franceză şi rusă s-a introdus latina şi după care am zis nu, mai trebuie făcută şi clasa a 12-a. Şi în loc de 3 ani şcoală să am liceul făcut să ajung în facultate am făcut 5 ani ca să prind legea că nu mai e voie la facultate, că mergeam la facultatea de ştiinţe economice dată fiind profesia pe care o aveam nu s-a putut şi am rămas cu derogare.Q: Ceva din copilărie ?A: Despre copilăria mea ce aş putea să vă mai spun, locuind în cartierul Apărătorii Patriei, cunoscând primii copii antrenaţi de aceştia, am plecat pe şoseaua Berceni unde treceau caravane întregi de căruţe cu legume şi fructe şi cu pepeni, şi bineînţeles că noi ne ţineam după ei strigând: „Nu ne dai şi nouă o roşie, un ardei, să-ţi trăiască caii, nu ne dai nene şi nouă un pepene să-ţi trăiască caii, să ai vânzare bună la piaţă!” Şi oamenii buni la suflet ne dădeau ardei, vinete, roşii, pepeni. Dacă roşiile şi pepenii se mâncau acolo pe şanţ, că şoseaua era mai înaltă decât terenul şi erau tufişuri pe marginea şanţului în care bogăţia oferită de ţărani era adunată de fiecare partea lui, cam pepenii şi roşiile se mâncau pe parcursul zilei că nu mai mergeam la prânz acasă. Prima dată am venit cu toate în cămaşă, iar mama a rămas speriată şi uimită : „Ce-i cu tine?”, gata să mă ia la bătaie, „Cum te-ai dus să ceri?-Păi dacă toţi copii au cerut, am cerut şi eu!”. Asta a fost o parte din distracţie.Q: Vă aduceti aminte de ce prieteni aveaţi pe stradă ?A: Prieteni. La început a fost un prieten cu care mă bătea şi tot am mâncat bătaie de la el, că era mai voinic, era băiatul unui tâmplar, firma Wasserman, care a plecat din cartier

undeva în lume, nu ştiu unde a ajuns, pe care nu pot să-l uit şi mai avea el un vecin. Era o băcănie a unei văduve al cărei băiat făcea liceul se numea Bomtzi, pe care l-am revăzut în Israel în 1974, era suferind era la pat şi în acelaşi timp el era nepotul unui tâmplar, nu, unui tinichigiu care s-a lăsat de meserie şi s-a făcut cârciumar acolo pe şoseaua Berceni unde vindea şi el ce putea acolo vin şi rachiu, şi şi-a crescut astfel cele două fete dintre care una a murit într-un accident groaznic în Israel a călcat-o maşina iar pe cealaltă am revăzut-o. Şi-a schimbat profesia din tâmplar şi a devenit măcelarul cartierului şi tot timpul războiului el ne-a aprovizionat cu carne inclusiv pe şeful de post, era carne tăiată clandestin, bineînţeles, că era fără cartelă şi aşa au mers lucrurile. Q: Ce prieteni aveaţi la şcoală ?A: De la şcoală, amintiri sunt datorită faptului că nişte vecini de-ai noştri veniţi din Transilvania, ginerele vecinului era un fost contabil de depozit de cherestea şi un bun matematician. Ei neavând cu ce să se încălzească în 1928-1929 şi îngheţau de frig în casă şi aveau o fetiţă mică, veneau la noi să se încălzească şi dacă noi beam un ceai sau ceva, nu putea mama să nu le dea şi lor şi aşa au trecut iarna la noi în casă, timp în care el s-a simţit şi s-a ocupat de mine la matematică. Şi eu care la clasa I-a primară mă ascundeam sub bancă să nu mă vadă profesorul de matematică că eram clei, m-a iniţiat în tainele matematicii atât cât putea un copil de 8 ani să reţină de la adunat 1 plus 1 până la regula de trei simplă şi calculul dobânzii. Dacă eu regula de trei simplă astăzi eu o mai pot folosi, calculul dobânzii în nici un caz şi deşi toate erau notate de el într-un carneţel, am rămas fără carneţel şi din memorie s-au mai dus. Şi la şcoala simţindu-mă pregătit profesorul eminent şi producător de carte, Mihail Rangu, era un om deosebit, m-a pus la tablă să fac unu plus unu dedesubt şi tras linie egal doi, să vadă copii cum trebuie scris la matematică în caiet din clipa în care ştim să adunăm. Nu s-a mai scris pe orizontală ci pe verticală, atunci când s-a făcut împărţirea eu am demonstrat la tablă cum se face o împărţire, eu învăţasem de la acest contabil că scăderea se face prin adunare şi făceam în felul ăsta direct proba scăderii. Pot să-ţi arăt cum se face treaba asta, opreşte. .... la clasa a III-a tot premiul I, a IV-a tot premiul I, până am terminat şcoala şi am bătut câmpul, nu am jucat fotbal niciodată că nu mi-a plăcut, dar eu am jucat jocurile vârstei, bile, arşice, Cal de prinţ şi de împărat, se aruncau bilelel în gaură, dacă erau toate în gaură erai împărat dacă erau numai cinci erai prinţ, dacă erau patru în gaură erai cal de împărat şi eu îmi călăream calul, iar cel care băga numai trei era cal de prinţ şi îl călărea prinţul, iar al cincilea băiat, dădea cu bilele şi în funcţie de rezultat regele şi cu prinţul aveau emoţii să nu-i schimbe iar caii abia aşteptau să fie schimbaţi. Şi ăsta era jocul. Sau se juca capra şi mai ales îmi plăcea ţurca. Era o bucată de lemn pătrată, pe care scria 1-3-5 o anumită cifră şi o puneai la o margine de linie şi o băteai şi cădea ţurca şi ce cifră aveai aicea, luai ţurca o băteai şi ajungeai la distanţe tot mai mari şi cu asta câştigai terenul sau pierdeai. Astea erau jocurile copilăriei în şcoală. Iar fetele jucau şotron... şi jocul cu mingea sau sărea coarda . Astea erau jocurile nevinovate ale copilăriei noastre. Q: În afară de matematică ce alţi profesorii sau materii preferate ?A: Materiile erau egale pentru mine, aveam datoria să citesc, citeam bine, pentru că citeam înainte de şcoală, tabla înmulţirii am învăţat-o cu plapuma peste mine pe întuneric. Ce aş putea să vă mai spun, scriam relativ frumos nu ca acum când de multe ori scriu şi nu înţeleg ce am scris. Aşa au trecut anii de şcoală primară, am bătut ţurca pe câmp, m-a trimis să învăţ o meserie.Q: În timpul şcolii aţi avut vreo experinţă legată de antisemitism ?

A: Nu era aşa ceva, nu s-a conceput aşa ceva.Q: Aţi fost în vacanţă undeva ?A: Da, aveam nouă ani şi jumătate când o asociaţie se numea „Loja Lumina” a adunat copii săraci la Liceul Cultura, de pe strada Zborului, acum e alt liceu acolo industrial, era liceu evreiesc de băieţi şi acolo m-a văzut comisie doctori ce era şi am plecat la Poiana Ţapului. Nu ştiu dacă am fost ales sau nu, habar n-am, eram prea mic. Şi m-am trezit cu tanti Liza „A, Surica, toţi copiii au plecat în colonie la Poiana Ţapului, repede, să-l trimiţi şi pe el!”Mi-a dat bilet de tren şi m-a dus mama în gară şi m-a dat în primire cucoanei care mergea acolo şi ia promis să mă ducă şi pe mine la colonie. Şi am văzut munţii prima dată la nouă ani şi jumătate, de care m-am îndrăgostit, de natura asta alpină. Şi am nimerit în această casă unde a fost colonia şi era untul pe pâine de faceai trei felii din ce era uns, cacao cu lapte dimineaţa, erau şi copilul directorului de la şcoala Moria. Şi de aici rivalitate, şi s-au ataşat copii de mine, aveam eu bradul meu destul de înal şi sus faceau crăcile aşa o curbă, tocmai bine să te instalezi cu popoul în el şi mă legănam în el. Şi ca să scap de ei mă urcam în brad şi de acolo spuneam tot ce vroiam. A fost o lună de zile foarte frumoasă şi am trăit măreţia unei clipe fantastice în urma unei ploi, peste drum de calea ferată era Zamora, şi acolo a căzut într-o poiană un picior de curcubeu. Această imagine m-a urmărit toată viaţa şi câtă poezie am făcut eu pentru copii, lirice, pasteluri, rustice şi patriotice nu am reuşit nicicând să fac asta. Şi o dată am reuşit să fac ceva despre acest curcubeu, era fantastic, uriaş, imens pe două benzi. Şi pe urmă a doua oară la 16 ani când am fost trimis de guvern la mare şi în anul următor aveam 17 ani, iar a treia oară nu m-a mai trimis şcoala că o terminasem, dar fiindcă făcusem treabă bună ca şef de grupă din şcoală ne-a chemat comandantul taberei, doctorul orelist Dumitrescu nu ştiu dacă mai trăieşte, dar fiul lui tot orelist este, Răducu, l-am văzut acum câţiva ani şi i-am arătat pozele şi era şi el în poze. Am văzut marea, am văzut Nistrul.Q: Ce impresie v-a făcut marea prima dată când a-ţi văzut-o ?A: E colosală, pentru că apa de acolo era mai limpede decât cea de la izvor...

Tape four Side B...şi acolo plaja este atât de lată, a fost, nu ştiu ce e acum, cu dune de nisip pur şi simplu, cu dune de nisip în care piciorul se afunda şi când trebuia să ne întoarcem în tabără la masă după ce ne zbenguiam nu puteam să mergem că aveam nisip în tocurile picioarelor, alergam de nebuni să ajungem pe pământ. Q: Ce activităţi aveaţi în tabără ?A: Şi mai era ceva drăguţ acolo, erau nişte moluşte tare micuţe, ca un fel de licurici le-am zis noi în mare care aruncate pe mal mureau. Seara mergeam noi pe mal şi le găseam în lumini fosforescente, aceşti mici licurici ca nişte găndăcuţi fluorescenţi, pălăria cercetăşească avea un fel de crin pe ea ca o liră şi o aranjam cu aceşti drăcuşori micuţi şi se vedea în întuneric pălăria luminată, şi dacă făceai baie acolo îl aducea apa pe cei morţi înapoi în apă, marea era plină de steluţe minuscule. Să faci baie seara în această mare cu aceste eşantioane de lumină microscopice era ceva feeric şi o apă limpede curată adâncă. Am rămas cu amintiri extraordinare, parcă aş zice înainte să mor aş mai vedea meleagurile acelea, dar cum să ajung în condiţiile astea nenorocite la ucraineni, acolo nu ştiu dacă mai vorbeşte cineva româneşte sau li se mai dă voie să vorbească. Cum am văzut la Budapesta în gară, am văzut un lucrător vorbind româneşte cu o femeie cu fata ei

şi m-am dus să-i cer o relaţie şi nu a vrut să-mi răspundă româneşte de frică. Aşa s-au asimilat românii în maghiari. Au rămas o mână de oameni din 200.000 de mii la recensământul după primul război mondial acum sunt vreo 20.000 oficial. Ungaria este o ţară de asimilaţi.Q: Vă mai aduceţi aminte din cercetăşie, ce reguli aveaţi ?A: De cercetăşie, pentru mine a fost o noutate această treabă şi mie mi-a plăcut foarte mult, am dormit în corturi. Cortul era băgat în nisip şi ca să nu zboare era legat bineînţeles cu sfori de ţăruşi şi foile erau băgate în nisip ca să nu îl ia curenţii. La mare creşteau ierburi cu o grosime cam 1/3 de pix destul de înalte, pe care noi le-am tăiat şi am făcut aşternut din ele pe ele am pus foaia de cort, apoi un cearşaf şi pernele le-am umplut tot cu iarbă şi ăsta a fost dormitorul nostru, eu am stat cu ceilalţi doi colegi ai mei care erau comandanţi de grupă într-un cort de trei persoane, alţii erauîn cort de 6, de 8 de 10. Şi cu cortul e o amintire scârboasă, dar ţi-o spun fără ăsta.... Ne jucam cu o cărămidă aruncată în apă cine o găsea avea dreptul s-o arunce mai departe şi ceilalţi s-o caute şi într-un asemenea joc ceilalţi s-au plictisit iar eu am continuat să mă joc de unul singur şi curenţii m-au purtat către Nistru şi curenţii erau tot mai puternici şi adâncimea tot mai mare şi oboseam tot înnotând spre mal fără să pot ieşi din curent, şi am zis gata sunt terminat. Şi în clipa aia de disperare în prag de moarte mi-am adus aminte că la un foc de tabără, unul din băieţi unul Tache zicea că curenţii sunt la suprafaţa apei „Dacă te duci mai adânc nu prea mai sunt curenţi!” Şi eu atunci m-am aruncat spre afund şi am început să înot, şi erau nişte dune micuţe şi erau şi calcani pe afundul apei şi eu ieşeam afară să trag aer iar mă aruncam în adânc şi după o veşnicie am ajuns la mal la plajă şi am stat nu ştiu cât acolo până mi-am revenit. Aşa e viaţa dintr-o amintire că a zis Tache „Curenţii sunt la suprafaţa apei şi nu la fundul apei!” . În anul următor ştiam să înot , am făcut curse de kilometri, de două ori am făcut curse lungi, era la Eforie într-o casă făcută pentru minister, pentru ştabi, pentru directori şi miniştri şi a venit acolo în vizită soţia unui ministru adjunct la finanţe, fiica patronului fabricii Dermata din Cluj, cu doi copii şi a stat în camera rezervată, eu am stat cu soţia în cameră. Şi acolo am stat fără voia ministrului care n-a acceptat dar când a văzut că am găsit acolo pe directorul meu adjunct care a fost legionar, eu fiu de comunist, eu fost activist, eu fiu de om care a avut casă pentru ilegalişti la şedinţe, eu să stau pe dinafară aiurea într-o casă, care tot eu am aranjat-o. În orice condiţii stau aici. Şi cu ea am făcut o baie, am plecat de la cazinou. Aici era plaja şi am vrut să facem o baie, şi am plecat înot împreună şi m-am trezit dincolo de Eforie în faţa farului Tuzla, ne-a furat curenţii, de regulă număram ca să ştiu cât fac la întoarcere, dar când am întors capul m-am speriat.Şi întorsul înapoi n-a mai fost de unde am plecat că a fost imposibil, am ieşit la farul Tuzla şi apoi am întins-o pe jos spre Eforie de ne-a ieşit sufletul, era servitoarea cu copii disperată pe mal au dispărut caschetele noastre din văzul tuturor. A fost o plimbare extraordinară şi ultima am făcut-o înainte de m-am pensionat cu vreo doi ani la Neptun şi eram cu o colegă şi era în octombrie şi era cald şi plăcut, a fost ultima baie în mare, şi am plecat de la Neptun şi ne-am trezit în faţă la Mangalia şi am ieşit la Aurora şi am luat-o pe jos. De atunci n-am mai văzut marea. Asta e că mi-a plăcut natura foarte mult, mi-e dor de ea şi o jinduiesc, dar cu soţia nu puteam să merg că era greoaie, doamna mea care are grijă de mine e suferindă şi nu poate să se deplaseze, la înălţime nu că e cu inima ca şi mine, de mers la nivel mai jos o ţin picioarele ca şi pe mine şi n-aş putea spune că nu pot face faţă unor cheltuieli, nu ne mai

ţin picioarele şi inima, să inspirăm aerul ăsta nociv. Ia să-ţi arăt [deschide geamul să arate nivelul de poluare din zonă]. Q: Despre fraţi?A: Fratele meu mijlociu [Moritz] când a venit timpul să-şi câştige existenţa, i l-am dat unui coleg de-al meu de şcoală industrială care era un bun meseriaş să înveţe şi el instalaţia electrică şi a reuşit să înveţe oleacă de meserie, pentru că plătit fiind la normă el a învăţat să lucreze, să facă n-o să-i ascundă profesia încât aş vrea să lucreze singur înainte de a ieşi calificat. Asta era înainte de război şi unde acum e Teatrul Naţional înainte la stradă era un rând de magazine construite pe vremea aceea, la care el a făcut singur instalaţia electrică , el a stabilit câte circuite, tablouri, siguranţe, prize , etc şi în patru ani a învăţat meserie foarte multă, dar dacă a venit războiul şi n-au mai făcut construcţii nu mai avea ce să lucreze şi atunci un prieten de-al nostru, un zugrav i-a zis „Hai cu mine să mă-ajuţi să vopsesc!”A învăţat vopsitoria şi apoi l-a dat la un maistru foarte competent şi care avea la antrepriză diverse lucrări şi a învăţat vopsitoria şi zugrăveala şi s-a calificat. După aceea, cum era moda, a devenit şi el activist pe linie de cadre a fost la început la sectorul roşu, pe [strada] Occidentului, după aceea l-a chemat responsabilul de cadre la sectorul de partid care se ocupa de tot ce-i comerţ în capitală. Era tovarăşul Mişu, l-a scos la manifestări pentru tineret, a lucrat la organizare a luat Medalia Muncii, după aceea n-a mai venit înapoi în activitate, undeva la un moment dat acolo unde e sediul nostru pe Negustori, acolo era sediul de partid al sectorului 2 de negru şi acolo în aripa din dreapta, era secţia financiară economică, el a fost şeful secţiei economice. Şi a mers trenul l-a dus capul, şi acolo l-a scos la un festival al tineretului şi pe urmă m-a trimis ca şef de secţie financiară la... Q: Despre copii lui, despre familie ?A: A făcut un copil când s-a căsătorit, Liviu, care acum e inginer agronom la facultatea de la şosea şi s-a căsătorit a plecat în Israel, lucrează la telefoane la Haifa, cel mic e subinginer în agricultură, a plecat acolo a lucrat la Keren Kayemet probleme specifice, acum nu ştiu ce face, s-a căsătorit şi are o fetiţă. Nu i-am mai văzut, asta a fost cu copii lui, el a murit de cancer de colon acolo înainte de vremeQ:Despre Osias?A:... [tot Moritz]...un băiat care împreună cu un alt văr al nostru care a ajuns şi el acolo , au fost băgaţi la un bou-vagon, 30-40 de vagoane cu tineri de vârsta lui şi duşi în Transnistria, la Balta, să facă treabă pentru armată, sub comandă militară, şi când a fost retragerea a avut un comandant bun care a vrut să-i aducă pe toţi înapoi, nu să-i lase acolo să-i prindă ruşii, că pe cine a prins i-a băgat şi i-a pus pe front să se lupte.Q: Deci Moritz a fost în Transnistria ?A: A fost în Transnistria, însă nu în lagăr aruncaţi, ca cei din Basarabia şi Bucovina şi nordul Moldovei şi a fost sub controlul armatei. Şi i-a dus organizat până în ţară şi în ţară s-au cam împrăştiat în jurul Iaşilor că n-au vrut să-i prindă ruşii să-i trimită să lupte şi fratele meu a ajuns în Bucureşti după 23 august cu mare întârziere, a ocolit noaptea să nu-i prindă ruşii, care veneau şi ei spre Bucureşti.Q: Din ce an au fost luaţi ?A: Din 1942 , deci aproapre 2 ani a stat acolo şi mama a reuşit cu un legătura de la centrul de recrutare să-i trimită ceva îmbrăcăminte, îşi lua şi ală darul, dar a făcut treabă omul ăla, a fost cumsecade, şi aşa am ţinut legătura cu el. Q: În timpul războiului aţi avut vreo rudă care a murit din cauza discriminărilor ?

A: În Transnistria au murit rudele tatălui meu adoptiv. A fost unchiul David, care se căsătorise, avea un copil, au murit toţi. A avut un frate, nu ştiu ce meserie a avut şi ală, a cărui nevastă şi fiică i-am regăsit la Haifa în 1974, care au scăpat cu viaţă, şi o soră la Vatra Dornei, care a murit pe acolo. Şi a supravieţuit şi mama lui Vladimir Găitan care nu vrea să spună că e evreu, nu ştiu tatăl lui cine a fost, bunicul lui a fost unchiul tatălui meu, a fost un Leinweber, ceasornicar, la Rădăuţi. Tata, cu cei doi fraţi şi două surori, a avut un văr, tată-său a avut un frate la Storojineţ, un geamgiu, făcea geamuri la rame de tablouri. Şi cum am aflat de treaba asta, că n-am vorbit, nu prea îşi cunoştea neamul, a venit de tânăr de la Rădăuţi, nu s-a mai întors înapoi decât la o nuntă la două nepoate gemene, aveam eu vreo 10 ani, cred că în 1930. Eu când am terminat serviciul şi am ieşit la pensie am trecut pe [strada] Nerva Traian cu o ocazie şi hai să intru la secţia la Honţescu care imi producea mie globuri pentru pomul de iarnă, capete de Moş Gerilă şi altele, în final m-am ocupat de articole de pom de iarnă, mi-au dat nimica toată ca activitate şi jucăriile de lemn şi i-am făcut o vizită. Eu eram apreciat, eu am dat comenzi fără să cer [mită], să mă compromit ca evreu să mă dea afară, n-aveam tinichele la coadă, dar ei între ei ştiam ce găinării fac, ce ia de la furnizor ca să le dea comenzi, eu ştiam tot că ei mă consultau. Şi m-au prezentat la doamnă, „Leinweber!- Păi eu am fost colegă cu un Leinweber ca domnişoară la Suceava!-N-am auzit!-Cum, e mama lui Vladimir Găitan artistul!” Îl caut în cartea de telefon, stătea pe Şulea şi îi spun” Domnul Găitan?-Da.-Spune-mi te rog, numele de Leinweber îţi spune ceva?” Linişte mormântală. „Ei, dacă ţi-e greu să răspunzi, atunci la revedere!Pardon.”. S-a căsătorit la biserica Vilişoara, şi a luat un teren la Vama Veche şi l-a vândut în parte lui Arşinel şi lui Stela Popescu, sunt vecini şi-au făcut case acolo, are doi copii o fată şi un băiat din ce spune el. Restul nu l-am văzut, nu l-am contactat. Deci întâmplător am o relaţie de rudenie şi cu el. Iar fratele cel mic Osias, care acum e Otto în Germania, avea un nume artistic când a intrat în prima orchestră de artişti şi unul dintre ei, un evreu cernăuţean a zis că o să-i spună Fredy şi a rămas cu numele de Fredy în lumea lui artistică şi de muzicanţi. Aşa e cunoscut. Eu l-am băgat pe el să înveţe meserie la Adesgo şi câştiga destul de bine. Şi acolo se făcuse o orchestră şi el dacă avea ureche muzicală a trecut la ţaca-ţaca, la bătut tobe şi eu am bătut tobe că am făcut orchestră în minister, unde e acum hotelul pe Calea Victoriei, dincolo de Athenee Palace pe stânga e un hotel mare, Bucureşti, acolo era Ministerul Comerţului a concernului Miga scotea aur din pamânt şi mică, care-i material izolant. Acolo era o sală de teatru şi în care noi ţineam şedinţele din minister şi dacă am avut doi salariaţi instrumentişti, chiar trei am avut, şi mai era un băiat din altă direcţie care cânta la vioară şi la pian, şi am făcut o formaţie de toboşari. Şi a început cu potpuriu, melodii ruseşti, cu asta se începea întotdeauna, şi au rămas aia toţi căscaţi când m-au văzut la tobă, că toţi ştiau că eram şeful serviciului inventar şi materiale şi toţi aveau nevoie de un scaun, un fişet, covor, maşina de scris, creioane , hârtie şi alte nebunii. Şi aşa am şi făcut cămin cultural, văzându-mă cu orchestra îmi spunea tovarăşul Nicu, şi m-a scos din producţie la sindicat. Fratele meu a început să meargă cu orchestra fabricii Adesgo pe la nunţi, au făcut balurile, el trebuia să intre în lumea orchestranţilor, a muzicanţilor şi ştia că în mine nu poate să pună bază că lucram la minister că aveam eu ceva cu el, că nu se ţinea de treabă. S-a dus singur la un şef de serviciu, evreu întâmplător, la cadre şi i-a povestit el. Aud de la poartă că mă cheamă, „E jos aici un tovarăş Leinweber, vrea să ajungă la dumneata. Tu eşti deasupra mea cu un etaj, frati-tu are permis să vină oricând pe la şef de cadre pe comerţ şi i-am spus să vină şi nu era nici

tu, nici frati-tu, parcă eraţi voi!” Am rămas înlemnit, cică a venit frate-miu ăla mic să-mi spună o poveste, cică vă faceţi o orchestră muzicală, ...ca să-i angajez eu, nu poate să intre într-o orchestră din cauza lui. „Cum nu se promovează tineretul?”, în ţambal politic, şi i-am spus vezi că o să vină la tine un tovarăş Leinweber, vezi ce faci şi bagă-l într-o orchestră să nu mai vină pe la mine şi gata l-a şi angajat şi l-a trimis în Ferentari la un restaurant chiar lângă fata care a cunoscut-o şi s-au căsătorit, o creştină.Q: Cum o cheamă pe soţie?A: O cheamă Emilia de la Maria, ea ţine şi Sfânta Marie mică şi Sfânta Marie mare şi e destul de limitată. Şi acum arată foarte bine la cei 77-78 de ani, e mai mare cu vreo 7 ani ca fratele meu. Şi aşa a intrat el în povestea asta, a colindat pe la mai multe restaurante, pe urmă a intrat la Teatrul Ion Vasilescu şi a fost în turneu în Israel, apoi a fost cu Stroe prin ţară, şi în Rusia, în Polonia, pe urmă a venit şi a cântat la „Savoy” şi a băgat acte fără să ştim şi a plecat în Israel.Q: În ce perioadă a plecat în Israel ?A: Dacă eu în 1948 eram la minister, în 1949 încă mai eram la inventar şi materiale, în 1950 am trecut la revizie deci cam prin 1949 a intrat el în branşă, în reţeaua comercială ca instrumentist şi pe urmă în câţiva ani a plecat, nu mai ştiu exact când, apoi a plecat în Germania stă de 30 de ani în Germania. A stat puţin în Israel, n-a suportat viaţa, la Tel Aviv e un restaurant numit Moara Roşie, la fel ca aia din Paris, se strâng lăutarii şi acolo vin pentru bar miţva, bat miţva, la câte o nuntă. Şi erau distanţe de dus cu maşina şi el trebuia să se care cu tobele nu-i totuna cu o vioară, sau găseşti pianul şi cânţi la el. Şi trebuia zilnic, cheltuieli, transport, şi a găsit acolo tot un muzicant de pe aici, Willy Donea, gurist, şi i-a spus ce uşor era în Germania, şi să mergem că ea era jumate săsoaică tatăl ei era sas. Şi au băgat actele la ambasada germană din Tel Aviv şi dacă aici a plecat cu saci imenşi a dat şpagă la vamă ca să plece cu tot ce a avut el, acolo a plecat cu patru geamantane, a ajuns undeva, ia băgat într-un fel de lagăr. A învăţat limba, nu-i uşor să cânţi în altă limbă, el colinda cu orchestra, ea singură acasă. Şi a cântat cu Gaston Marin pianistul la o staţiune balneoclimaterică, cu alţi ţigani lăutari, unii au rămas pe acolo, alţii s-au mai întors, până când s-a lăsat că nu mai era de umblat de colo până colo şi a strâns nişte bani şi a cesionat un spaţiu închiriat de o fabrică de bere ca să vândă bere, şi să poată face ce vrea el. Şi la început i-a mers foarte bine, că a luat şi ajutoare, însă până la urmă s-a stricat vadul comercial şi a trebuit să lichideze, în 1991, zicea „Am stat până seara să încasez 200 de mărci, din care să plătesc femeia de la bucătărie, impozitul, chiria, lumina. Te duci pe post de maimuţă undeva şi ei 1000 de mărci, şi tu să rămâi numai cu cu mâncarea ta peste zi şi seara să îi duci nevesti-tii, să numeri clienţii până vin. O staţie de tramvai se desfiinţase, peste drum era un spital şi şi-a făcut cantină, nişte instituţii şi-au făcut mici cantine şi salariaţii n-au mai venit la el să mănânce, deşi era destul de ieftin şi bun. El dacă lucrase în restaurante ştia ce trebuie, şi până la urmă a lichidat cu probleme, cu datorii, cu necazuri şi s-a apucat de şofat şi ducea la clienţi căciuli de blană făcute de diverşi furnizori, care semănau cu vulpile argintii.

Tape four Side A..... A vrut să se pensioneze, el nu avea vârsta, a găsit o chichiţă acolo ca să se pensioneze cu doi ani mai devreme ca să-i dea mai puţin. La ajutat cineva, s-a pensionat şi a găsit de lucru ca recepţioner la un hotel face în locul cuiva un timp, acum este un fel de bodyguard la nişte magazine, la care se vântură în fiecare zi şi pe lângă pensia pe care o

are mai ciuguleşte şi ceva de acolo şi nu-i ajunge traiului. Şi ea care era croitorească, bună desenatoare şi care era angajată la un magazin mare, s-a pensionat şi ea cu nişte acte false cu ştampile frumoase, autentificate la tribunal şi a ieşit cu o pensie din care se descurcă greu şi fiecare are maşina lui, stând la marginea oraşului este greu de ajuns cu metroul, şi fiecare are cheltuieli cu maşina. Garajul trebuie plătit, chiria trebuie plătită dacă ea a făcut rost de bani i-am trimis lui bani acolo să se descurce.Q: Despre perioada de după război sau în timpul războiului, mai exact începutul relaţiei cu soţia dumneavoastră, când aţi cunoscut-o ?A: Am cunoscut-o în cadrul activului de partid şi era o contabilă foarte sârguincioasă, o fată foarte cuminte, la locul ei. Familia ei era o familie de oameni săraci, pentru că tatăl ei era în vârstă şi nu mai puteau să lucreze, era un mare maistru strungar şi tot la strungărie s-a dus într-o fabrică şi i-au dat fotografia fruntaş în producţie în „Viaţa Evreiască”, în ziarul nostru, l-a dat în ziar şi care fuseseră bombardaţi în timpul războiului erau săraci lipiţi. I-am găsit locuind într-o mansardă.Q: Unde, în ce zonă ?A: În cartierul Lânăriei, pe strada Didiţel aproape de Şerban Vodă şi am cunoscut-o.Q: În ce an aţi cunoscut-o ?A: Am cunoscut-o în 1946, eram responsabil financiar şi ea revizor. Şi casiera era fata directorului închisorii Văcăreşti, care a avut o purtare frumoasă cu cei închişi, băiatul lui a fost procuror în timpul regimului lui..., fiica mare s-a căsătorit cu un general, iar ea era casieră la noi, Elisabeta, a murit săraca de cancer.Şi la un momentdat tovarăşul secretar mi-a pus sula în coaste. „ Ia ascultă, tu când te culegi de pe drumuri? – Cum adică? –Tu când te însori?- Cum să mă însor tovarăşe secretar, leafa mea este 150 de lei şi cu 150 de lei să îmi cumpăr un kilogram de mălai, cum adică să mă însor cu 150 de lei? Şi eu am stat la părinţi, mâncam la cantină, dimineaţa un ceai- Da eu cum sunt însurat şi am doi copii?” N-am mai zis că tot eu îi dădeam bani în plus, aşa era sarcina. Se spunea „Cine iese la baricadă pentru revoluţie? –Activul!- Cine-i activul?- Membrii biroului de sector!”. Noi eram drojdia, eram nimic, ei şapte erau grozavii, marii patroni ai partidului. Şi se dădeau prime, ajutoare care nu se mai rambursau....Am tăcut, dar totuşi nu era o soluţie să umbi din creangă în creangă, se găseau destule flori dar mi-era silă. Şi am început să caut, cartierul meu nimic, circa 27 nimic, cartierul Progresul nimic, circa 26, 23,24, fabrica cutare , uzina..., nu am găsit nimic care să meargă la suflet. Cunoşteam destule fete, şi la baluri şi chermeze, toţi veneau la balurile şi chermezele mele. Şi am strâns aria căutărilor şi am ajuns la cadre, la mine la administrativ, şi atunci am privit-o cu alţi ochi. Am plecat amândoi la o şedinţă, la capitală şi am vârât-o în cinematograf cu tărăboi. „ Tovarăşe Nicu, cum se poate? Să mergem înapoi! –Lasă că ne aşteaptă până seara, să vedem un film acum!” Şi aşa a început curtea.Q: Vă mai aduceţi aminte ce film era ?A: Nu. Am fost cu un camion cu lemne şi varză pe la tovarăşi, aşa am cunoscut mansarda şi am văzut în ce hal trăiesc şi m-am hotărât să-mi leg viaţa de ea. Şi am avut ambiţia până în 7 noiembrie să fiu căsătorit, n-am reuşit, am avut opoziţie de la tat-su, mă-sa. Ea a dat bani la nişte prieteni să facă rost de aşternuturi de la o fabrică din cartier, acasă mama a pregătit o plapumă pe care a făcut-o un vecin de pe stradă. Deci eu am venit în casă cu zestrea adusă de mine, iar cu banii daţi de către sector, aşa era legea atunci când cineva se căsătorea primea încă un salariu şi cu salariul primit de mine şi cu ce a primit şi ea, am cumpărat un şifonier, un covor amărât, un birou, o lampă electrică, o

lampă de gaz şi aşa ne-am încropit noi căsnicia. Mama a mai dat o pătură şi plapuma făcută tot de mine, cearşafuri, perne a dat mama. Ea n-a venit cu nimic, n-avea cu ce să vină, erau sinistraţi. Ea a fost contabilă până a născut copilul şi apoi a trecut al Alimentara tot contabilă, acolo a fost apreciată de cineva şi a luat-o în Ministerul Industriei Uşoare ca şefă de secţie la pasmanterie după care a trecut la serviciul de tricotaje şi confecţii şi se ocupa de centrale din toată ţara şi din minister cu contractările la capitolul tricotaje, era deja specialistă şi altă colegă era cu confecţiile. Pe urmă a ieşit la pensie.Q: Vă mai aduceţi aminte de vacanţele petrecute împreună ?A: Cu ea nu am făcut vacanţe, pentru că nu se potrivea concediul meu cu concediul ei, fie aveam contractări în acelaşi timp, comerţul venea la mijloc în rând cu toată industria şi stabilea ce marfă cumpără, era sezon de vară, toamnă, iarnă, eu aveam primivară şi toamna contractările şi completări la contractări. Adică primăvara făceam completări şi toamna făceam pentru anul următor. Împreună am fost la Sângiorz, la Eforie o dată, la Neptun o dată, la Slănic Moldova odată. Când m-am pensionat am fost deja de două ori o dată cu bilet şi odată pe cont propriu, la Covasna de două ori, Herculane de două ori. De la Neptun am venit cu ea cu piciorul în ghips, s-a reparat, am fost cu ea la Buziaş , am mai fost cu ea la Buziaş, la Borsec, la Braşov, şi acolo a făcut un anevrism, am dus-o la spital, a stat vreo doi ani.Q: În general cum arăta timpul liber ?A: Timpul liber al nostru ? N-am avut timp liber niciodată. Eu n-aveam bani să merg până în Cişmigiu să beau un sifon. Nu ne ajungea salariul, te duceai şi la Aro 2 bilete, mâncai şi două prăjituri, te duceai şi cu tramvaiul şi poate mai rămâneau şi nişte bani. Pe urmă se scumpise viaţa şi a trebuit să lucrez şi acasă nişte treburi electrice şi de artizanat, eu marele economist, ca să scot un ban.Q: Ce v-a decis să rămâneţi, să nu faceţi alia ?A: Nu era neapărat o decizie, eu care m-am născut şi crescut aici cu toate persecuţiile trăite am rămas un om al pământului, al locului, privind frumuseţile ţării că am colindat-o... Astea-s caietele mele de poezie, lirice, de copii şi pasteluri şi acuma lucram la poezii stelare, la 30 de poezii numai cu stele, cu cerul, cu comete cu tot ce vrei. Am notat pe ceva, în câte staţiuni balneare am fost prin ţară. ... Încearcă să te regăseşti aici:„ Te simţi adolescentă în dragoste şi pas,/Priveşte în jur prudentă/ Dar inimii dai glas,/Păşeşti vibrându-ţi trupul, ce simţi cum se împlineşte,/Îţi vrei furat sărutul ce gura îl odihneşte/Cu coapse în legănare să înlocuieşti vrei timpul, / Ţi-i inima în încordare şi ai vrea să-i rupi veşmântul,/ Te simţi înfiorată sub vântul cald de seară,/ Arăţi îmbujorată privind cum te înconjoară,/ Aduci pe drumul vieţii iubire şi candoare/Ca roua dimineţii sub razele de soare,/Cu zâmbetul, cu o floare, cu creanga purităţii/ Conturu-ţi de fecioară aduce farmec vieţii.”.....”Nostalgie”, „Toamna”, „Vara”, „Iarna la Mamaia”, „Cohortele dragi”, „Tricolorul, mândria ţării”, „Poiana cu narcise”.... „ Poiana Ţapului, Zamora, cu munţi falnici şi cu brazi, m-a oprit cineva la sine/Într-o clipă de amiazi/ Prahova curgea alene purtând murmur de izvoare,/ Ţigla pe acoperişuri fermeca cu a lor culoare,/ În pădurea Urlătoarea, o cascadă tumultoasă cobora şi ea la vale,/ Rece, proaspătă, voioasă,/ Mai târziu nori cu grămada au stropit staţiunea /Care s-a simţit înveşmântată şi a îmbrăcat altă culoare,/ Când a încetat şi ploaia şi s-a înseninat cu greu/S-a ivit chiar pre Zamora, un picior de curcubeu”. Piciorul meu [de curcubeu] din copilărie, l-am făcut anul trecut.Q: Revenim la Israel. Ce aţi simţit prima oară când a-ţi fost în Israel ?

A: „Şalom”: „Şalom Israele! De pe scara unui avion cândva am coborât/ Şi un haial ce lângă el stătea mi-a spus Şalom!/Eu am simţit că sunt un om,/ eram un om mai deosebit, căldura ta m-a învăluit,/ Şalom!, acest cuvânt de întâmpinare eu l-am simţit în suflet şi picioare./ (De ce am fost emoţionat?) Păşeam pe al tău pământ plin de istorie şi sfânt,/ Un pământ ce a fost dorit/ De o Diasporă ce a voit/ Mereu să aibă ţara ei la bine şi la greu./ Pe mulţi tu i-ai îmbrăţişat şi cu căldură i-ai ridicat/ Împreună aţi clădit ce mulţi alţi n-au izbutit./ Creaţia ta, gură de rai şi cea de pe Sinai/ Poartă stindardul cu Zion/ Şi flutură în veci/ Şalom.”Mi s-au îmuiat picioarele, nu am mai putut să mai merg, m-a cuprins aşa o toropeală, nu mă mai puteam controla. Aceeaşi stare am simţit-o la Zidul Plângerii. Numai când îmi aduc aminte sunt emoţionat.... Parcă cade ceva pe tine, te apasă, te strânge, parcă ceva te poartă aşa în aer, este greu de explicat şi te miri de ce oamenii merg şi plâng acolo. O suprafaţă într-un biet pătrat oarecare. Am ilustrate vechi cu imagini din Israel, de la cunoscut din Botoşani care avea tipografia lui. Şi la el se făceau ilustrate şi mi-am ales un teanc întreg, pe care am putut să discut ce am văzut şi am cunoscut în Israel.De ce nu am plecat acolo? Păi, trebuia să o fac la o vârstă în jur de 40 de ani, fetiţa era la liceu, era problema învăţăturii, era problema soţiei, care era funcţionară eminentă şi apreciată în minister. Ce era să facă acolo, să fie servitoare la alţii? Cine avea nevoie de contabil care nu ştia limba? Când eram la liceu [la seral] îmi traducea din latină că ştia din liceu că şi ea a învăţat sau îmi cita din franceză şi îmi spunea în româneşte ce vede cu ochii şi citeşte ce scrie în carte. De mine nu s-a lipit nici franceza, nici rusa, nici latina, nu-s de mine, n-a mers. Eu am spirit organizatoric, spirit de iniţiativă, spirit de acţiune, spirit de observaţie, de control, am alte elemente de înzestrare în organismul meu prin cap .Q: În 1948 ce aţi simţit când s-a creat Statul Israel ?A: Era o bucurie, era un patos, o stare de fapt. Am fost suprins că eram în spital şi am evitat să mă operez la stomac, venise Sadat la Ierusalim, la Knesset, să facă pace.Q: Cum aţi văzut războaiele din 1967 şi 1973 ?A: Eu care aveam o poziţie economică şi profesională la ICRM Bucureşti, nu eram încă în minister pe vremea aia, ce era să mă apuc să fac acolo? Să reiau meseria la 40 de ani, plus că soţia nu suportă căldurile şi fata nu suporta nici ea căldurile. Venea vara aicea, stăteam închişi în casă. Aveam o casă foarte răcoroasă şi ne simţeam acasă. Şi ca să am linişte în cap închideam ca să nu mai vină lumea, „Plecăm! Nu plecăm!Plecăm!” Era ceva care apăsa strarea psihică şi de ameţeala te forţa să pleci, luat de curent. Aveam o uşa de fier afară, o trăgeam să creadă lumea ca am plecat şi stăteam acasă ca să am linişte... Am văzut frumuseţea, realizări tot ce vrei în Israel, toate frumoase, dar numai ca turist. Ca să convieţuieşti este foarte greu, că toate jigodiile din Calea Văcăreşti şi Dudeşti acolo au parvenit şi oamenii de bază, competenţi cu valori sociale, s-au zbătut în chin şi mizerie până când s-au mai săltat şi ei. Şi asta numai după ce nemţii au dat bani şi ajutoare acolo, atunci au părăsit munca neagră din construţii şi şosele şi s-au apucat de negustorie şi s-a săltat Israelul, şi au venit arabii să ia locul la mătură şi la făcut case.Q: Cum aţi păstrat legătura cu rudele din străinătate ? A: Rudele din străinătate i-au scris mamei, toţi care au plecat au trecut mai întâi pe la ea, şi rudele din partea lui tata şi rudele ei de sânge. Şi avea adresele lor, eu când m-am dus în Israel am luat toate adresele şi am avut şi adresele celor din cartier şi de la unul la altul am început să mai lărgesc cercul, în 1974 am vizitat circa 50 de familii, rude, cunoscuţi,

prieteni, am ajuns la 75 anul următor. Şi mă duceam singur şi eram o surpriză, când am venit cu soţia în 1981, nu mai puteam face acelaşi lucru. Când anunţam că vreau să vin trebuia să mă duc şi cu ea. Şi n-am mai putut să mai cuprind aşa de mulţi. M-am dus ultima oară în 1996, deşi ştiam că mulţi au murit, că mulţi au dispărut . Q: Era greu de ţinut corespondenţa pe vremea comunismului ?A: Nu era greu, era interesant. Corespondenţa era citită, cum spui tu şi nu m-a deranjat... O dată am scris că fata a fost curtată de un cetăţean care a fost căpitan în miliţie...Din motive obiective l-a luat de la facultatea lor de criminalistică de pe şoseaua Giurgiului, Olteniţei şi l-a adus criminalist la circa de poliţie din Balta Albă unde noi locuim şi s-au întâlnit în troleibuz, a plăcut-o, s-a luat după ea. Şi el a fost luat la întrebări „Ştiţi am fost luat la întrebări că vreau să mă însor!” Deci, el era filat de către de securiştii circii de poliţie, ei ştiau cu cine umblă, ce face, ce drege, că-şi păzeau cadrele. Şi ca să-i lase să se căsătorească a trebuit să intervin la Aneta Spornic, fosta ministră la Învăţământ, la Ministerul Muncii şi fiind în Biroul politic, fiindcă ea l-a examinat pe Ceauşescu..... O fostă croitoreasă, care bărbatul ei s-a ocupat de ea, a făcut liceul, facultatea, şi a devenit rectoră la Ştiinţe Economice, era membră a Comitetului orăşenesc de partid, la care generalul adjunct al.... era şi el membru acolo şi i-a zis „Ce aveţi cu băiatul, s-a îndrăgostit de o fată al cărui tată a fost activist, al cărui bunic a făcut activitate revoluţionară şi tatăl vitreg, Leinweber, a fost gazdă ilegală, la care au venit cutare şi cutare, somităţi ale partidului,.... şi care acum sunt mari miniştri”. Tata şi mama erau nişte bătrâni amărâţi, fără nici un chior, nici un tratament, nici un medicament, nici o atenţie. Dar de riscat au riscat...Ăştia au fost tovarăşii...Aşteptam la activul sindicatului 3 albastru cu un băiat de la mine din cartier, aşteptam la rând pe marginea unei băi, că acolo era o frizerie, şi în birou era un cetăţean, un tip înalt, Stoica, a murit. Se căsătorise cu o evreică, şi nas şi păr cumplit, părul roşu, era, îţi venea să fugi când o vedeai, Nataşa cea neagră îşi vopsise părul să nu se mai cunoască.

Tape five Side BŞi mă întreabă acest Stoica, care era în biroul sectorului, eu ştiam cine e, că l-am recunoscut, dar nu i-am spus niciodată, zice: „Măi Nicule, tu eşti din Apărătorii Patriei? Era acolo o familie, un perier, unul roşcovan, cu părul roşu care avea trei băieţi, ştii ceva de ei?- Tovarăşul Stoica, sigur că ştiu de ei, îi cunosc că omul trăieşte cu nevasta, îşi văd de bătrâneţe, mai lucrează câte ceva când vine câte un ţăran să facă o bidinea. Ală micu activează pe la UTM pe acolo prin cartier, ala mijlociu ştiu că e în colectivul de cadre la sectorul roşu, [strada Occidentului] şi ăla mare e un terchea-berchea, un golan, aşa, doi bani nu dai pe el, da întâmplător stă lângă mata, e responsabil financiar şi îţi răspunde la întrebare. A rămas Stoica căscat.-„ Ei, tovarăşul Stoica când aţi avut nevoie de părinţii mei, aţi dat cu năvala, aţi dormit acolo, aţi mâncat acolo, v-am păzit stând pe marginea şanţului dacă vine vreo mutră străină să vă scot prin lanul de porumb să vă scap şi acum după 23 august aţi uitat de cei care v-au dat o mână de ajutor? Aţi lăsat materialele voastre acolo lui tata pe încredere, ca să vină după nu ştiu câte zile altcineva să le ia şi ele erau ascunse sub o lampa din aia bătrânească care avea un abajur şi lampa de gaz era băgată într-un vas, între acest vas şi lampa de gaz stăteau materialele ascunse”.Ăştia au fost.Q: În perioada de dinainte de 1989 aţi ascultat radiouri străine ?

A: Da, eram în braţe cu Europa Liberă şi eram la curent cu toate, eu considerându-mă un om cinstit şi corect şi iubitor de oameni nu am acceptat batjocura să stea oamenii la coadă de nebuni la pâine, iar la brânzeturi şi mezeluri stăteau oamenii la coadă de seara până a doua zi, nu cumpărau ce voiau, ci ce vine, eram indignat pentru că pe vremea burgheziei aşa ceva comuniştii n-ar fi tolerat, scoteau oamenii la revoluţie, la revoltă. Dar aşa cine deschidea gura era înhăţat şi dus la spălat geamuri, la bătaie, la frecat pe jos... Q: Referitor la viaţa evreiască după război ?A: Nu am participat la nici un fel de viaţă evreiască după război, pentru că eram ocupat cu munca mea profesională şi n-am avut cum să am relaţii. Au început să facă atunci când soacră-mea pe care am ţinut-o eu şi care nu avea nici un fel de venit într-un an în care nu puteam să am grije şi nivelul de trai şi ea căzuse la pat pentru că a căzut în casă şi a făcut ruptură de femur şi zăcea în pat am cerut sprijinul Asistenţei să-mi dea ajutor să plătesc un om că nu aveam cu ce că eu aveam pensie de boală fiindcă lucram doar patru ore, soţia de asemenea, fata era la liceu şi nu mai rezistam economic. Nu a găsit o cale nimeni la asistenţă să-mi dea o mână de ajutor şi uite aşa a trecut vremea. Şi întâmplarea a făcut ca un băiat care lucra la Asistenţă era omul de lângă Rosen, care îl aducea şi îl ducea, i-a făcut un dosar favorabil şi m-am trezit că am căpătat nişte ajutor, pacheţelul ăla. Am făcut foamea o perioadă şi a trebuit să cheltuiesc banii mei şi ai soţiei şi am făcut un inventar al cheltuielilor în care trebuia să mai îmi dea ceva şi m-a amânat, mi-a aruncat pachetul ei şi nu am luat nici un pic de ajutor. Au fost primele contacte cu asistenţa şi atunci când am rămas singur văduv şi nu mă mai ajungeam cu salariul am solicitat că mâncam la cantină şi plăteam abonamentul ... şi am întrebat-o la cantină doamna Herman „Nu mai rezist, nu mai pot!” –„Da ce pensie ai?” parcă dădea de la ea , era salariata Jointului şi profita din ce-i dădea Jointul ca să se ocupe de noi şi să ne poarte de grijă că de aia sunt plătiţi de asistenţă ... şi aşa am devenit asistat şi am căpătat asistenţa medicală şi medicamente şi un ajutor în toamnă care mi-a prins bine, dar alimente nu, îmbrăcăminte nu, am fost foarte mulţumit. Astea au fost primele mele relaţii cu comunitatea până când mi-a murit soţia după o grea suferinţă, nu eram asistat. Nici Amalia Rosen care a venit la noi în casă nu a putut să ne ajute, amândoi depăşeam cu nu ştiu câţi lei baremul şi am mers mai departe cu necazurile.... Şi când soţia a murit am luat o garsonieră lângă casa mea, am spus fată nu face asta că va costa mai mult ca apartamentul de 3 camere, şi am îngrijit-o şi Amalia a vrut să-mi dea medicamente şi am refuzat şi a venit şi mi-a adus banii şi am făcut rate şi aşa am devenit proprietar pe hârtie al casei fetei mele şi când fata mea a murit şi am zis să nu vină să facă curăţenie, şi mă întreabă Wiener da nu dai casa, şi eu am zis da eu n-am nici o casă eu stau în casa fetei mele, sunt eu titular pe hârtie da ea e proprietarul ... şi am dat explicaţii că eu am stat la pat vreo 2 ani cu medicamente de vreo 700 de lei pe lună, plus hrana, regimul că eram diabetic. Pe urmă bag scris şi la cabinetul medical să mă consulte, nu mai găseşte dosarul meu şi vine o asistentă şi zice a dat doamna Herman telefon să vă scoată din evidenţă. Mă aruncase la morţi. Am făcut infarct, şi am stat 41 de zile la Caritas şi după ce s-a vindecat rana m-a trimis acasă tratament medical costisitor pe care îl iau şi în ziua de astăzi ... o jigodie fost activist comunist şi el, dacă i-am spus că nu-i dau casa a ascuns adevărul situaţiei mele şi m-am dus la Herman cu altă cerere şi mi-a dat numai cantina şi secţia medicală fără nici un ban, fără îmbrăcăminte, fără ajutor de iarnă, dar am fost mulţumit şi cu asta. Asta a fost relaţia mea cu comunitatea. Eram înscris la Cristian, după infarct pe

care l-am făcut în 1993 şi mă ştersese după listă ... am ieşit din spital nu le-am zis că din cauza lui Herman am făcut infarct şi în Israel, dacă mergi în străinătate nu sta acasă, când ai bani plăteşti te duci, dar eram înscris la Cristian, dacă te-a şters înseamnă că nu mai sunt locuri, dai bani. Şi am dat 80.000 unei cucoane îngheboşate de la protocol Haimovici, şi aia e o figură, aia moare acolo, şi deşi mi-a dat chitanţa să mă treacă acolo ca să pot să plec, aveam nevoie de linişte dupa 40 de zile de spital, „Da ce-ţi mai rămâne din pensie? Şi i-am zis: „Ascultă cucoană, pe cine interesează din comunitatea voastră, ce pensie am, dacă am cu ce trăi”... Asta a fost relaţia mea cu comunitatea şi am vorbit cu Wiener, care e un om la locul lui, şi de atunci am mers în fiecare an la Cristian şi am onorat gestul lor cu versuri de ocazie să apreciez munca lor şi auzi că mi le-a băgat la dosar. Pentru ce? „Las să fie acolo!”.Q: Referitor la viaţa de familieA: Fiind activist de partid cu soţia mea m-am căsătorit şi am înjghebat un cămin pe jumate apartament, adică aveam o cameră 3 pe 3 jumate un loc de baie şi bucătăria, un hol comun cu altcineva care folosea bucătăria şi două camere. Era pe Splaiul Unirii nr. 14, acum e un bloc mare acolo, era vizavi de morgă. Şi după aceea a născut soţia şi a murit socrul şi a venit soacră-mea să stea la mine şi băgam un divan mic la intrare ca un dormitor comun şi mai era patul copilului. Dimineaţa sîl scoteam pe hol. Şi apoi am cerut la sindicat o locuinţă şi mi-a dat pe Sfântul Gheorghe, n-aveam baie era doar bucătărie şi un WC cu o chiuvetă mică astea erau condiţiile mele de trai dar măcar era o cameră mare unde am stat cu fetiţa şi pătuţul ei de fier şi soacrămea în sufragerie pe un divan , până când am obţinut o repartiţie, casa a fost luată de la proprietar care a fost mutat pe Mihai Bravu şi luată de instituţia pentru cercetări nucleare , noroc că am avut două teracote în cameră în afară de calorifer nu era bun, şi am folosit surcele, şi a venit repartiţia pe numele soţiei o casă de trei camere în Balta Albă cu două grupuri sanitare pe care am cumpărat-o şi pe care am vândut-o neputând să plătesc întreţinerea, fiică-mea murise, bărbat-su s-a.... şi a rămas copilul orfan şi atunci mi-am luat o garsonieră şi cu diferenţa am trăit eu şi nepotul , a făcut grădiniţa pe Călăraşi pe strada Zamfirescu , nu exista să nu danseze,..... a început clasele primare la o şcoală pe strada Mântuleasa , liceul l-a început pe Calea Moşilor lângă secţia financiară şi pe urmă a intrat la facultate la transporturi unde s-a remarcat ca un om care şi-a însuşit materia era printre primii zece în facultate unul din grupă şi-a tras nevasta, alta bărbatul şi nu au mai intrat câte cinci, au intrat la grămadă şi el a rămas pe dinafară şi s-a trezit repartizat la Braşov unde a făcut practica pentru examenul de stat , s-au bucurat de venirea ei şi au apreciat-o dar nu a vrut să stea acolo, atâtea locuri în Bucureşti, era să plătesc toată facultatea şi atunci ministrul de la industria uşoară cu care soţia fusese foarte buni prieteni a discutat cu ministrul de la transporturi şi a dispus institutului de cercetări de pe calea griviţei s-o primească , oamenii nu spun că au fost antisemiţi poate răuvoitori n-au vrut s-o primească şi a depus un nou examen să vadă dacă merită să intre în institut deşi ea a terminat facultatea cu 9 şi ceva şi la examenul de stat a luat 10 pe lucrarea ei. I s-a dat ca lucrare o staţie de cale ferată de la Braşov prima staţie şi trebuia să stabilească calitatea traseului , mărfuri, pasageri pentru Braşov adică o analiză economică, de altfel ea a fost la secţia economică analiză pieţe şi tarife asta a fost serviciul ei acolo şi câtă vreme am fost bolnav directorul dădea telefon să întrebe ce-i de făcut pentru că nu ştiau ei dar ştia ea, şi tot colectivul era pregătit de ea, asta a fost calitatea ei profesională , competenţa ei profesională.Q: Puteţi să ne spuneţi despre caracterul ei ? Cum era ?

A: Era foarte sociabilă, foarte principială, ea nu concepea discriminare, eu i-am spus oricât ai ieşit cu note mari din facultate oricât de capabilă şi competentă ai fi, trebuie să fii cu două capete deasupra unui bărbat, nu vei căpăta funcţia, trebuie să dovedeşti calităţi ca să fii acceptată ca femeie şi să ţii minte asta în viaţă tot timpul şi la examen cei de la facultate i-au dat 10 şi pe acelaşi examen pe aceeaşi lucrare îi dă 8. Şi pentru că nu a ştiut cum se fixează containerele de marfă , pentru transportul camioanelor şi maşinilor la întreprinderi şi a respins-o şi ministrul le-a băgat-o pe gât şi au primit-o şi a avut şi teme de cercetare .. să bage în colectivul ei indivizi care nu au contribuit la munca ei , întâi avea contracte de cercetare cu ministerul şi cota parte a directorului şi încă doi trei şobolani care mişunau şi nu făceau nimic, din munca ei şi nu izbutea să ia o treaptă la salariu ei de cercetător pentru ca erau băgaţi membrii de sindicat, de partid , nepotul lui… şi ea se revolta nu suporta nedreptatea , avea spirit de organizare avea limbă de glaspapir ca şi mine am obligat-o să fie mai cumpătată , mai atentă pentru că tot din cauza asta eu n-am mai evoluat în funcţiile superioare iar când mi-au propus am refuzat nu vreau să fiu compromis , a fost foarte capabilă, foarte bună pentru societate şi şi-a luat locul foarte în serios dar un cancer de pancreas a terminat-o. Q: Unde este înmormântată ?A: La Giurgiului în rândul 4 mormântul 8-10 -12 nu ştiu care Victoria Leinweber Niculescu o fotografie acolo , până şi piatra a căzut de tot , a fost ultimul ei salariu, o primă ce i se cuvenea şi deja ea murise când mi-a adus-o o colegă de servici locuind chiar în blocul ăla ca să nu o vadă bărbat-su că era o jigodie şi eu am reuşit cu acei bani să o înmormântez şi să-i fac şi piatră el m-a lăsat cu moarta în casă şi a plecat m-a lăsat să mă ocup eu de înmormântare.Q: Ce fel de rude sunt înmormântate ?A: Toţi sunt la Giurgiului , socrii, părinţii rudele care există aicea , verii lui mama cu soţiile lor , verii primari sunt acolo numai tatăl meu biologic este la Filantropia şi cu tanti Matilda sora cea mai mare a lui mama Q: A fost comemorare religioasă ?A: Da pentru toţi nu se concepea altfel,.Q: Spuneţi kadiş pentru ei ?A: Când sunt la cimitir sigur că spun kadiş , deşi asta este o formalitate care dealtfel nu ajută la nimic este legată de tradiţie, de sentimentele omului de plecăciunea omului în faţa unor amintiri, ai unor oameni pe care i-ai cunoscut şi îndrăgit care te-au crescut şi te-au educat .Q: Ce importanţă a avut elementul iudaic pentru fata dumneavoastră ?A: Ca şi pentru mine. Eu mărturisesc că am devenit ateu cu timpul .... a făcut furtună, s-au încărcat norii cu aburii şi cad peste un strat de aer rece sau eclipsele , le-am tratat afară de existenţa lui Dumnezeu care face şi drege adăugate la faptul că habar n-aveam ce citeam în sidur , mă uitam ca viţelul la poarta nouă , am rămas ca unul care iubeşte oamenii, consideră oamenii, respectă oamenii dar religia dăunează societăţii şi oamenilor şi creştinătatea se închină la jidani, Maria n-a fost botezată creştineşte şi se închină la Hristos care a fost un evreu şi care a creat o religie şi pentru ei este lumina ochilor din cap dar jidanul rămâne jidan , o discriminare absurdă, în loc să mă mândresc că jidanii mei sunt pe icoane se închină la ei, trebuie să-mi dau seama că sunt un nimic şi ei sunt mari , nişte idealuri umane, ce e creştinătatea ? o formă de aplicare a celor 10 porunci iudaice deşi cea iudaică are regulile ei de relaţii umane şi de igienă, care duce la

absurditate cu kaşrutul ăsta una e să găteşti într-o oală în care ai avut lapte, şi alta e să găteşti în oala de lapte , oală de carne, ... de paşte alte vase şi dacă nu ai alte vase trebuie să le fierbi cu sodă să le faci curate să nu mănânci pâine ci numai pască adică nişte exagerări, eu am avut o ciocnire cu un văr de al lui tata în Israel , am fost la el să-l văd era în Sudul Israelului acolo într-un oraş.......... şi îi dau telefon şi îmi răspunde soţia lui, nu mi-am dat seama că e vineri seara, şi îmi răspunde că e la sinagogă, şi când vine, răspunde când termină, şi a doua zi... Tape five Side B...îmi spune „Bine mă Nicule, ai făcut un păcat mare, ai dat telefon şi soţia mea a trebuit să-ţi răspundă la telefon! Da mă Şaim, am făcut lucrul ăsta, să ştii că ai mare dreptate am făcut un mare păcat că eu am pus mâna pe telefon şi n-ai răspuns!” Şi i-am zis „Tu sâmbăta te duci cu nevasta la plimbare? -Cum să nu mă duc?-Deci laşi uşa deschisă , nu o încui, da, dar dacă te apucă burta te duci la WC, şi laşi toată mizeria, păi ce nu trebuie să trag apa ? Păi ,arzăte-ar focul să te ardă, nevastă-ta a răspuns la telefon şi a făcut un păcat, tu să încui uşa sâmbăta nu e păcat, să tragi de lanţul ăla nu e păcat, să mănânci nu e păcat că faci o muncă? Ce sunt mă cu absurdităţile astea în anul 2000, cu aceste absurdităţi......care a fost trăit în mizerie şi murdărie ca ciobanii ieşiţi din Egipt din robie care dormeau pe pământ şi mâncau .........Q: S-a mai schimbat ceva în atitudinea faţă de religie după 1989 ?A: Eu sunt intolerant , oamenii oriunde s-ar naşte sunt neputincioşi în faţa naturii , psihic simt nevoia să se agaţe de un sprijin şi acest sprijin real este Dumnezeu inventat de om şi necesar omului. Dar avem ceva şi la budişti, adventişti, creştini şi la mahomedani şi la penticostali şi la protestanţi şi la luterani şi la tot ce vrei, tot omul s-a adresat după credinţă . Că noi evreii am rămas staţionari în acest nod gordian cu ramura la Ierusalim şi persecuţia care ne-a obligat să fim uniţi între noi moral nu material, fiecare cu cortul lui , moral, şi toţi evreii persecutaţi şi suntem oamenii cărţii, oamenii bibliei care le-au dat cele 10 porunci prin Moise, care a stat nu ştiu câte zile pe munte şi le-a spart în capul lor când a găsit idolul la care se închinau s-a dus înapoi să refacă cele 10 porunci asta e altă treabă , că din ele s-a născut codul napoleonian, codul juridic pe care l-a îmbrăţişat toată lumea în justiţie , codul lui napoleon, şi multe alte minuni din astea care se datoresc evreimii acestor oameni ai cărţii, acestor oameni care au ştiut să-şi păstreze istoria pe calea cuvântului până când au reuşit să-l scrie şi ca să fie sigur că ce este scris corespunde cu realitatea s-au apucat s-o traducă 12 inşi în limba greacă şi a corespuns, cei 12 traducători au spus acelaşi lucru fără nici o interpretare şi a devenit elemente biblice pentru creştinătate la care s-a adăugat, aşa că eu nu sunt un religios dar sunt un evreu , ceremonia torei este un eveniment istoric , faptul că intri în suka, oamenii se bucură de rezultatele recoltei , faptul că găsirea uleiului care a ars s-a creat hanuka alt moment de bucurie sărbătoarea luminii din care Rosen a făcut hanukiada cu care a uimit pe toţi din străinătate , au venit să caşte gura şi ei să vadă cum e cu hanukiada sau paştele care este sărbătoarea amintirii şi faptul că las un pahar plin pe masă să vină sfântul ilie să bea şi el cine să vie să bea ? musca poate dar omul se gândeşte că a fost sfântul Ilie, elianovi cum spun evreii şi el face treaba asta , se sărbătoreşte o amintire, aceste lucruri au un fond care impresionează chiar şi Rosen a spus că nu ..... religie, ci o tradiţie pe care o respectăm tradiţia mâncării, tradiţia relaţiilor între oameni, a sărbătoririi unor evenimente , macabei, humântaş ... că nevastă-sa este evreică cum o s-o omoare , toate lucrurile astea ilustrează că poporul nostru după atâtea necazuri şi suferinţe se agaţă moral de aceste momente

istorico-agricole-sociale şi se consideră evreu cu această tradiţie , la mahomedani, politica, puterea care era religia dacă nu era Mahomed putea să fie urmaşii la copii lui unii i-au acceptat alţii au zis nu trebuie să fie copii ăştialalţi unii suniţi alţii şiiţi şi se bat ca chiorii între ei , ce fel de religie este asta sau a avut catolicismul care a luat o porţie fantastică de închistare de putere de dominare asupra ortodoxiei care a supravieţuit în libertate, Bizanţul, biserica autocefală , această închistare catolică a dus la luterani apoi la luteranismul lui Luther pentru libertate, religia să .... de populaţie care să se îmburghezească ... cu clerul care stăpânea lumea s-a dezvoltat orăşele cu mici meseriaşi, mici burghezi care erau la marginea bisericii şi voiau să fie şi ei în faţă şi au protestat , protestanţi, luterani, anglicani şi multe alte secte religioase, din ăştia s-au născut baptiştii, adventiştii , adventişti de sâmbătă , adventişti de duminică în America fiecare stradă are 1000 de preoţi , omul are nevoie să se agaţe de ceva , are nevoie de un sprijin moral, iar eu ca om care judec şi gândesc respect acest lucru . Eu mergeam întotdeauna în ţară cu serviciul intram în biserici , icoane, picturi dar amintirea bunicii mele care a crescut la ţară printre ţărani, şi care întotdeauna în afară de sinagogă unde se ducea cu mine, se ducea şi la biserică , se ducea pentru că ea la ţară avea biserică şi nu avea sinagogă aprindeam o lumânare în memoria bunicii mele care a fost ovreică credincioasă .Q: Cum v-a afectat căderea comunismului în 1989 ?A: Am zis bogdaproste că l-au lichidat pe Ceauşescu că l-aş fi împuşcat cu mâna mea pentru că au distrus buna credinţă a oamenilor cinstiţi a mea şi a multora şi a foarte multor evrei care au sărit în tabăra comunistă să ajute să sprijine şi pe urmă au fost îndepărtaţi i-au scos afară .Q: Cum s-a schimbat situaţia după 1989 ?A: După 1989 nu s-a schimbat mare lucru, soţia bolnavă , apoi ea a murit s-a îmbolnăvit fata, a murit fata, am rămas singur, m-am îmbolnăvit , m-am dus în vizită la fratele meu şi din cauza situaţiei economice m-a primit în silă şi ăla am vrut să plec înapoi, n-am fost supărat pe ei, dar mă refăcusem am cunoscut o cucoană la Cristian şi care s-a îmbolnăvit după 6 ani jumate şi care mi-a marcat suferinţa si 73 de zile de spital să-i duc lapte , maţ pe maţ şi să-i fac supe de rasoale de zarzavat proaspăt şi carne proaspătă să mănânce s-o hrănesc că operaţia nu s-a închis , şi s-a prăpădit săraca Q: Din punct de vedere al libertăţii de exprimare A: Păi mă cunoşti de două şedinţe că gura mea nu tace spune tot ce simte şi nu mă deranjează care m-a dezavantajat în anumite situaţii. Asta-i viaţa, asta-i realitatea, eu nu mai am nici un viitor, viitorul meu este locul de veci , am fost acolo cu prima soţie, pentru că eu nu am mai fost la cimitir pentru că nu mă lasă piciorul şi acolo e mama e tata e soţia mea e fiică mea ..... acolo e soacră-mea, toţi verii lui mama şi verişorii mei şi nu mai ştiu unde sunt de bălării, şi n-am putere să mai merg acolo , la Filantropia când i-am făcut piatră şi lui când i-am descoperit mormântul , trebuie să mă opresc de trei ori până ajung la el că am dureri de picioare , crampe muşchiulare şi cu oasele, de la bazin, de la încheieturi mă uitam la tata care m-a crescut la 82 de ani era un om terminat , uita , umbla în baston, eu mai gândesc lucid fac poezii lucram la o baladă în excursie la Târgovişte şi la Pucioasa ca să ascult cu tinerii noştri asistaţi la căminul centrul de zi noi lucram la încheiere însă s-a petrecut şi am făcut ce am zis stăteam mereu în spatele lui Cajal de sărbători, aniversarea vârstei lui , poezii ocazionale să mă distrez în rest fac mascote, dacă îmi aduc femeile blană numai să nu fie blană neagră şi maro închis, aln , gri, bej să

iasă lucruri frumoase. Fac căţei, lei, maimuţe, mickey mouse, un ursuleţ o fi şi o linişte psihică de asta m-a ajutat să fac ceva din cap. Q: O întrebare, spuneţi că întâmplător l-aţi cunoscut pe fotograful Iosif Berman ?A: Da. Iosif Berman a fost un prim reporter fotograf care era însoţit de alţi doi ucenici de-ai lui oameni maturi căsătoriţi Cioc şi Matei pe care i-am cunoscut în perioada când eu începusem meseria de zincograf .... de la 4 dimineaţa, i-am cunoscut atunci când intrau în zincografie venind de pe teren treceau prin atelier ieşeau la o scară prin dos că n-avea lift şi se duceau în laboratorul lor unde developau fotografiile şi le aduceau în zincografie unde erau trecute de pe fotografie pe geam de pe geam pe zinc zincul tratat prin cele cinci băi şi dat la paginaţie fixat acolo lângă litere ca să iasă în pagină , Era foarte iubit de oameni, simpatizaţi de Bucureşti ... reportaje cu diverşi redactori şi el a lucrat acolo până când ziarul a fost suspendat după care a trebuit să plece să-şi caute altă ocupaţie , aşa am făcut legătura cu el şi odată m-a fotografiat în faţa barului Zig-Zag pe Matei Millo în spatele Oteleleşanului unde acum sunt telefoanele nu ştiu ce a fost pe acolo şi eu m-am suit pe gard să casc gura şi el a prins o poză a momentului şi am apărut şi eu în ziar .Q: În ce perioadă ?A: În 1936-37 cam aşa ceva , că în 1938 ziarul a fost suspendat şi el a plecat şi i-am cunoscut una din fiice , artista care era o tânără domnişoară şi mergând cu tramvaiul pe 11 iunie când am ajuns aproape de Principatele Unite pe dreapta era staţia Justiţiei şi acolo în bloc la etajul 2, şi ea a coborât şi am văzut-o , acum m-am întâlnit cu ea la centrul de zi la 80 şi ceva de ani şi care când a fost aniversarea lui la muzeul Bucureştiului şi unde si eu am cerut cuvântul, în afară de elogierea lui ca unul din puţinii care mai supravieţuiesc din perioada Adevărul şi Dimineaţa 33-39 când am fost eu acolo şi l-am cunoscut , am spus că există un ziar care elogiază valorile umane în anumite sectoare de activitate intelectuală că ar putea să trateze valoare muncii lui în această presă şi l-am remarcat pe Sorin acolo în faţa mea şi trebuia să dau o directă , a căutat să facă o carte dar până la urmă a rămas baltă , nimic nu se face concret să ajute pe om să se manifeste să răzbată să fie cunoscut, văzut , ziarul scrie despre morţi şi despre vii doar cei care sunt la conducere , dacă altă dată erau ziare precum Scânteia care vorbea doar de Ceauşescu ziarul Viaţa Evreiască scria doar despre Rosen, unde a fost, ce a mâncat,,,,,şi azi e la fel, am scris despre lagăre, n-a apărut materialul, am scris un material despre Adio Omule despre Cajal am făcut premilitara la Matei Basarab şi am văzut şi ce fel de om e , avea 18 -19 ani şi am scris fel de fel, ...nu vrei să pomeneşti şi atunci cum să-ţi mai dau materiale de pildă despre puciul legionar din noaptea Sfântului Arhanghel Gavril şi Mihail când au fost ridicaţi evreii din case şi după străzi şi au fost bătuţi şi schingiuiţi în care am fost eu mama şi tata şi alţi doi cetăţeni din cartier şi cum am scăpat de acolo, în ce împrejurări , nu te bagă în seamă şi la şeful ăla mic i-aş da un picior în fund să zboare pe jos marele Dumitru Hâncu , ,,, măi ăsta a fost în lagăr e supravieţuitor , să vii cu materialele şi el dăi cu telefoane şi vine şi Herivan, domnu Hâncu să păstrăm materialul şă îl băgăm la alt buletin , el nici n-a auzit, păi ăştia sunt conducătorii noştrii şi mai spune Herivan , du-te cu poeziile la el că el are priză la Sorin şi o să ţi le tipărească Hasefer aiurea i le-a dat lui Sorin, Dorel Dorian, Aronovici la asistenţă, i le-a dat lui Lazăr şi când vii la el „Sunt ocupat” după ce a fost ales şi înainte avea timp să discute cu tine , n-avea nici secretară, acum are două, păi ce tu ai anticameră să-i spui ei ce vrei.

Transcriber Valentin Cohen, Bucharest, September 2004

Amintiri, p.1, ROALE030„ Era în anul 1940. Locuiam cu părinţii în cartierul Apărătorii Patriei, un cartier situat la marginea capitalei. În noaptea de 8 octombrie am fost treziţi din somn de prezenţa şefului de post al Jandarmeriei din cartier, însoţit de cinci indivizi, din care unul purta cămaşă verde. După ce au scotocit prin toată casa, speriind pe fraţii mei mai mici, sub pretext că vor să găsească material subversiv au plecat luând cu ei pe tata.

Am trăit atunci o noapte înspăimântătoare. Spre ziuă, şeful postului de jandarmi s-a întors cu alţi legionari şi ne-a dus la post pe mine şi pe mama. Pe atunci, eu, în vârsta de 20 de ani, iar mama de 42 de ani. La post aveam să o găsim pe Carola Goldstein, de o vârstă cu mine, care mi-a spus că şi pe tatăl ei l-au luat legionarii. Urmând a fi luaţi de la post de către legionari, şefului de post i-a fost milă de fată, i-a convins pe legionari să o lase acasă.

Am fost duşi de la post cu o maşină la circa de poliţie 27, situată pe strada Pieptănari, stradă situată în faţa cimitirului Bellu. Acolo l-am găsit pe tata, pe domnul Goldstein, dar şi pe domnul Rosentzveig, ambii din cartier şi oarecum vecinii cu noi.Amintiri, p.2, ROALE031

Cei prezenţi la secţie se distrau cu noi, pălmuindu-ne, iar pe tata l-a pus să şteargă urina din WC cu o batistă.

Spre amiază, toţi au fost duşi cu un autocamion la Prefectura Poliţiei capitalei, unde am fost separaţi de mama, iar pe noi, cei patru evrei din cartier, ne-au dus la subsol, unde se găsea etuva (un cuptor în care se dezinfectează îmbrăcămintea). În acest subsol, tata a fost bătut sistematic, mai întâi la palme cu batonul de cauciuc, apoi la tălpi până i le-a umflat. Ca să se desumfle l-au pus să danseze până s-a prăbuşit. Apoi au continuat bătăile pe tot corpul cu unicul scop de a divulga pe comuniştii pe care îi cunoaşte.

Nemaifiind în stare să vorbească, l-au lăsat şi mi-au aplicat şi mie aceleaşi proceduri. Bătăi sistematice, injurii, ameninţări. Apoi au urmat ceilalţi coreligionari, care, pe lângă bătăi, sub ameninţarea unui pistol i-au silit să semneze o prezumtivă listă de comunişti.

Spre seară, după încheierea maltratărilor, am fost duşi la etajul II al Prefecturii unde într-o mare încăpere am găsit-o pe mama şi numeroşi oameni care erau siliţi să stea cu faţa la perete şi cu mâinile ridicate. Ceea ce am fost siliţi şi noi să facem. În tot timpul aduceau diverşi oameni culeşi de pe străzi sau case de către legionari.

Aşa s-a întâmplat cu doi coreligionari ce locuiau în clădirea cimitirului Giurgiului, care neputând să....Amintiri, p.3, ROALE032

...treacă în curtea principală, fiind de pază soldaţi nemţi la magaziile după alee, se duceau pe lângă zidul cimitirului. Deci şi aceştia erau suspecţi.

Nemâncaţi, nebăuţi, nedormiţi şi făă posibilitatea efectuării nevoilor, am stat în acea încăpere până târziu noaptea, când am primit vizita unui colonel din armată. Acesta ne-a chestionat pe fiecare voind să ştie cum ne cheamă, de unde am fost luaţi şi ce ştim despre ridicarea şi maltratarea noastră. După plecarea sa, la scurt timp, un comisar a venit şi ne-a cerut să plecăm acasă.

După câteva zile aveam să aflăm că eliberarea noastră s-a datorat acţiunii Carolei Goldstein, fata pe care şeful de post a ocrotit-o. Aceasta a contactat un tututngiu din Calea Dudeşti, o veche cunoştinţă a familiei ei, care avea trei cumnaţi aghiotanţi ai Mareşalului Antonescu. Acesta era plecat la Iaşi cu Horia Sima să prăznuiască în acea zi de ziua Arhanghelilor Mihail şi Gavril [Notă: sărbătoare religioasă care se ţine pe 8 noiembrie; Mişcarea legionară a fost fondată în 1927 sub numele de Legiunea Arhanghelului Mihail, aluzie la îmbinarea dintre modelul militar şi cel creştin ortodox], pe Zelea Codreanu!

Lipsa acestora a prilejuit legionarilor să se desfăşoare activ, efectuând abuzuri, sprijiniţi de poliţia legionară ce stăpânea prefectura.

Prezenţa în Bucureşti a celui de al treilea cumnat al tutungiului, colonelul care ne-a chestionat, a dus la eliberarea noastră.

Noaptea Ahanghelilor Gavril şi Mihail a oferit bezmeticilor legionari să creeze o premieră la rebeliunea din ianuarie 1941.”Amintiri, p.4, ROALE033

Situat între şoselele Berceni şi Olteniţa pe un perimetru da la km1 la 1,800, cartierul Apărătorii Patriei, a luat fiinţă la marginea capitalei încă în anul 1927, pe un teren parcelat. În acest cartier, şi-au construit case modeste de paiantă, un număr de peste 60 de familii evreieşti, ai căror copii au învăţat în acest cartier.

Comitetul de evrei înfiinţat, al cărui preşedinte a fost marochinerul Şaraga, a fost în bune relaţii cu comitetul creştin condus de avocatul Stoica. De altfel relaţii deosebite au existat între ambele comunităţi şi niciodată ăntre aceştia şi copii lor nu s-au ivit animozităţi. Fiecare obşte îşi avea nevoile ei, cea creştină: şcoală, biserică şi felinare, cea evreiască îşi dorea o sinagogă în care să funcţioneze şi o grădiniţă a cartierului, de asemeni şcoală şi felinare. Cartierul nu era pavat, nu avea lumină electrică, canalizare sau apă potabilă.

Ici, colo, în curtea unui gospodar se afla câte un puţ american cu care se scotea apa de la 25 de metri adâncime, apă care a servit tuturor. Nu se putea concepe existenţa unui refuz. Cartierul nu avea intelectuali în afara avocatului Stoica. Toţi erau mici meseriaşi.

Comunitatea nostră şi-a şcolit un deservent de cult, pe dogarul Rothschtein (Rothstein), care a oficiat şi a tăiat păsările în calitate de haham, iar pentru rezolvarea unor probleme obştea evreiască era întotdeauna prezentă. Armonia dintre obşti a mers până acolo că ....Amintiri, p.5, ROALE034

...balurile şi chermezele ce se făceau la început de fiecare obşte pentru colectarea de fonduri s-au făcut apoi numai împreună şi astfel, cu puteri proprii, cetăţenii cartierului Apărătorii Patriei au ridicat împreună biserica, o şcoală cu două camere mari şi o sală etajală pentru femei, în care a funcţionat grădiniţa pentru toţi copii cartierului. Ea a purtat titlul de Voievodul Mihai, iar la inaugurarea ei a participat prefectul capitalei, generalul Marinescu, asasinat în1941 de legionari. Viaţa în cartier s-a desfăşurat într-o înţelegere deplină până în 1938, dată a începerii prigoanei rasiale. Ea nu s-a făcut simţită în cartier. Anul 1941 o dată cu declanşarea războiului antisovietic în luna iunie, aviaţaia acestora a bombardat capitala. Bombele au căzut pe strada Justiţiei, în apropiere de strada 11 Iunie, pe aceasta, chiar sub Dealul Mitropoliei, o casă din cartierul nostru şi o aripă a Spitalului Central nr.9 de boli nervoase.

Dacă au fost zvonuri sau suspiciuni asupra evreilor nu ştiu, dar cert este că la data de 22 iulie 1941, toţi evreii din cartier, conform ord. 4599/941 al Ministerului Afacerilor Interne, am fost obligaţi să ne adunăm într-un lagăr [Notă: în sensul de spaţiu în care s-au aflat sub supravegherea jandarmeriei bărbaţi evrei consideraţi pentru o perioadă ca prizonieri de război; acest spaţiu este diferit de lagărele de concentrare şi exterminare de felul celor din Transnistria sau din Polonia], în curtea şi incinta sinagogii noastre, toţi cei ce împlinisem 18 ani până la vârsta cea mai înaintată. Nu au existat excepţii.

În două-trei zile s-au mai adăugat lotului nostru alţi câţiva bărbaţi din cartierul Progresul, de pe Şoseaua Giurgiului, Pieptănari (Bellu), Traian (Olteniţei), Colentina şi Bucureştii Noi.Amintiri, p.6, ROALE035

Dormitul a fost realizat prin confecţionarea de priciuri din scânduri şi cu saci cumpăraţi în grabă de cei internaţi; făcute de proprii noştri meseriaşi, astfel încât din prima zi, seara târziu ne-am putut culca.

Primele 2-3 zile mâncarea în lagăr o aduceau soţiile şi mamele noastre, apoi porţiile s-au micşorat, nu mai era de unde. A început să se mănânce puţinul ce se mai aducea şi cu ceilalţi mai apropiaţi, vecini, prieteni...

Şi când disperarea începea să ne cuprindă pe toţi, un suflet nobil şi mărinimos, un fost concetăţean al cartierului, pe nume Asher [evreu], a început să ne aducă zilnic hrană caldă la peste 60 de oameni.

Nimeni nu a ştiut de noi. Nimeni de la comunitatea [evreiască] a acelor vremuri nu s-a interesat de existenţa noastră.

Totul a durat până când cu alt ordin al Ministerului Afacerilor Interne [Notă: de fapt ordinul aparţine Marelui Stat Major], ordinul no.31200/941, am fost eliberaţi şi puşi la dispoziţia Cercului de Recrutare Bucureşti, unde se ştie că am început să facem muncă obligatorie. Cele sus arătate punctează existenţa primului lagăr din România cu evrei aduşi de la periferia capitalei. Amintiri, p.7, ROALE036 Fiind, poate singurul, supravieţuitor al acelor timpuri adesea încerc să îmi amintesc numele şi profesiile celor din lagăr, prinşi în diferite ipostaze, în clipele unor zile din lagăr.

Ştiind că de existenţa acestui act administrativ nu se ştie, ataşez celor semnalate adeverinţa emisă de Legiunea de jandarmi Băneasa în care se menţionează ordinele Ministerului Afacerilor Interne la care m-am referit, fotografii din lagăr şi actul militar din care rezultă că am fost repartizat la Cercul de recrutare Bucureşti”.