Vasile Alecsandri
2
Vasile Alecsandri, (1821 - 1890) Poet, prozator și dramaturg (n. 21 iulie 1821, Bacău — d. 22 august 1890, Mircești, judeţul Iași). Provine dintr-o familie boierească de curînd ridicată la o poziţie de oarecare însemnătate; fiu al medelnicerului Vasile Alecsandri (ajuns mai tîrziu vornic) și al Elenei. A studiat în casa părintească cu călugărul maramureșean Gherman Vida și la pensionul francez al lui Cușnim, apoi, între 1834 și 1839, la Paris, unde se consacră mai ales literaturii, după cîteva încercări nereușite în domeniul medicinei, în cel juridic și cel ingineresc. După înapoierea în Moldova, participă la toate iniţiativele tovarășilor săi de generaţie: director al Teatrului din Iași împreună cu C. Negruzzi și M. Kogălniceanu. A luat parte la mișcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova, redactînd unul din documentele ei programatice și a petrecut un an de exil în Franţa. Înapoiat în ţară, ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor Moldova și Muntenia, se numară printre devotaţii lui Al. I. Cuza și e trimis de acesta în Franţa, Italia și Anglia, pentru a determina marile puteri să recunoască faptul dublei sale alegeri. Deputat și ministru în mai multe rînduri, e ministru al României la Paris între 1885 și 1890. Ca scriitor, a debutat în 1840, cu nuvela Bucheti, publicată în "Dacia literară", și cu pieseta "Farmazonul din Hîrlău". După cîteva încercări în limba franceză, ca poet de limba română apare pentru prima dată în 1843 în Calendar pentru poporul românesc. Alecsandri e un scriitor angajat, inspirat de marile probleme ale epocii și, în același timp, un artist subtil, observînd lumea înconjurătoare fără scepticism, dar și fară exagerate iluzii, tinzînd în domeniul expresiei spre o senină clasicitate. Pastelurile, o parte din legende și proza memorialistică au rezistat cu succes trecerii timpului. Anii directoratului la Teatrul din Iași (1840-1842) sunt un exemplu al seriozităţii și puterii de muncă a tînărului scriitor. În istoria internă a personalităţii lui Alecsandri cîteva evenimente au jucat un rol determinant: dragostea pentru Elena Negri (sfîrsită tragic în 1847), care l-a încurajat în rolul de poet naţional, dar i-a deschis și sursele, chiar dacă nu foarte profunde ale lirismului intim. Alecsandri este cel mai cuprinzator dintre scriitorii generaţiei sale, exprimîndu-i nu numai năzuinţele patriotice, ci și descoperirile din continentul vieţii intime și încercîndu-și puterile în aproape toate genurile și speciile literare fundamentale. Alecsandri călătorește cu diferite prilejuri prin Moldova, Muntenia, Bucovina și Transilvania, în partea europeană a Turciei, în Italia, Austria, Germania, Franţa, Spania, Anglia, nordul Africii, din plăcere personală, pentru a o însoţi pe Elena Negri, plecată în căutarea unei clime mai favorabile sănătaţii sale zdruncinate, sau cu însărcinări oficiale. Fiecare din aceste călătorii, lasă urme în creaţia sa, în proză sau în versuri și se tipărește pe ecranul experienţei omenești ce-i definește personalitatea publică și intimă. Descoperirea poeziei populare, care are loc cu ocazia unei asemenea călătorii, va marca profund destinul
description
hgfgj
Transcript of Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri, (1821 - 1890)
Poet, prozator i dramaturg (n. 21 iulie 1821, Bacu d. 22 august 1890, Mirceti, judeul Iai). Provine dintr-o familie boiereasc de curnd ridicat la o poziie de oarecare nsemntate; fiu al medelnicerului Vasile Alecsandri (ajuns mai trziu vornic) i al Elenei.A studiat n casa printeasc cu clugrul maramureean Gherman Vida i la pensionul francez al lui Cunim, apoi, ntre 1834 i 1839, la Paris, unde se consacr mai ales literaturii, dup cteva ncercri nereuite n domeniul medicinei, n cel juridic i cel ingineresc. Dup napoierea n Moldova, particip la toate iniiativele tovarilor si de generaie: director al Teatrului din Iai mpreun cu C. Negruzzi i M. Koglniceanu. A luat parte la micarea revoluionar de la 1848 din Moldova, redactnd unul din documentele ei programatice i a petrecut un an de exil n Frana. napoiat n ar, ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor Moldova i Muntenia, se numar printre devotaii lui Al. I. Cuza i e trimis de acesta n Frana, Italia i Anglia, pentru a determina marile puteri s recunoasc faptul dublei sale alegeri.Deputat i ministru n mai multe rnduri, e ministru al Romniei la Paris ntre 1885 i 1890. Ca scriitor, a debutat n 1840, cu nuvela Bucheti, publicat n "Dacia literar", i cu pieseta "Farmazonul din Hrlu". Dup cteva ncercri n limba francez, ca poet de limba romn apare pentru prima dat n 1843 n Calendar pentru poporul romnesc. Alecsandri e un scriitor angajat, inspirat de marile probleme ale epocii i, n acelai timp, un artist subtil, observnd lumea nconjurtoare fr scepticism, dar i far exagerate iluzii, tinznd n domeniul expresiei spre o senin clasicitate. Pastelurile, o parte din legende i proza memorialistic au rezistat cu succes trecerii timpului.Anii directoratului la Teatrul din Iai (1840-1842) sunt un exemplu al seriozitii i puterii de munc a tnrului scriitor. n istoria intern a personalitii lui Alecsandri cteva evenimente au jucat un rol determinant: dragostea pentru Elena Negri (sfrsit tragic n 1847), care l-a ncurajat n rolul de poet naional, dar i-a deschis i sursele, chiar dac nu foarte profunde ale lirismului intim. Alecsandri este cel mai cuprinzator dintre scriitorii generaiei sale, exprimndu-i nu numai nzuinele patriotice, ci i descoperirile din continentul vieii intime i ncercndu-i puterile n aproape toate genurile i speciile literare fundamentale. Alecsandri cltorete cu diferite prilejuri prin Moldova, Muntenia, Bucovina i Transilvania, n partea european a Turciei, n Italia, Austria, Germania, Frana, Spania, Anglia, nordul Africii, din plcere personal, pentru a o nsoi pe Elena Negri, plecat n cutarea unei clime mai favorabile sntaii sale zdruncinate, sau cu nsrcinri oficiale. Fiecare din aceste cltorii, las urme n creaia sa, n proz sau n versuri i se tiprete pe ecranul experienei omeneti ce-i definete personalitatea public i intim. Descoperirea poeziei populare, care are loc cu ocazia unei asemenea cltorii, va marca profund destinul su de scriitor i va avea consecine incalculabile asupra ntregii dezvoltri a literaturii noastre din secolul trecut i de mai trziu.Prin traducerile n limbile francez, german, englez ale poeziilor populare sau ale unora din poeziile originale, Alecsandri se numar i printre primii notri scriitori moderni a cror oper a devenit accesibil strintii.Poeziile, crora autorul nsui le-a acordat, n conformitate cu gustul i cerinele epocii, calitatea principal n cuprinsul operei, au fost structurate, n cteva cicluri mai mult sau mai puin unitare sub aspectul tematicii, al principalelor caracteristici stilistice i al epocii n care au fost scrise. Primele sunt cele inspirate din poezia popular, "Doinele". Al doilea grup de poezii, "Lcramioare", aprute pentru prima dat n volumul din 1853, cuprinde partea cea mai mare a poeziei erotice a lui Alecsandri, Jurnalul poetic al dragostei pentru Elena Negri, Lcrmioarele demonstreaz mai curnd muzicalitatea versului alecsandrinian, dect aderena lui la lirica de confesiune; expresia e de aceea adeseori stngace. Ciclurile de poezii intitulate "Suvenire" (1853) i "Margritarele" (1863) au mult mai puin unitate dect cele precedente. Deceniul al aptelea al secolului al XlX-lea reprezint un moment de cotitur n viaa i creaia lui Alecsandri. Pastelurile, Legendele i Ostaii notri lrgesc i aprofundeaz, n acelai timp, inspiraia folcloric, ce va rmne una din constantele creaiei sale. Pastelurile, poezii descriptive, aprute, n marea lor majoritate, mai nti n Convorbiri literare reconstituie n cheie poetic succesiunea anotimpurilor ntr-un peisaj romnesc.
