VASCO DE GAMA

După descoperirea Indiilor de vest de către expediţia spaniolă a lui Columb, guvernul portughez a fost nevoit să se grăbească pentru a-şi păstra „drepturile” asupra Indiilor de est. În 1497 a fost echipată o escadrăpentru explorarea drumului pe mare din Portugalia — în jurul Africii —spre India. Regii portughezi, bănuitori, se temeau de navigatorii cu renume. De aceea, în fruntea noii expediţii n-a fost numit Bartolomeo Diaz, ci un curtean tânăr de origine nobilă care nu se remarcase prin nimic până atunci, pe nume Vasco da Gama. Nu se ştie de ce tocmai pe el l-a ales regele Manuel cel Fericit.

La dispoziţia lui Vasco da Gama s-au pus trei vase: două corăbii grele cu o deplasare de100—120 de tone fiecare.În afară de aceasta, din escadră mai făcea parte un vas uşor şi rapid „Berrio” cu o deplasare de 50 tone. Escadra era însoţită şi de un mare vas de transport, încărcat cu provizii,. Echipajul tuturor celor patru vase se cifra la 140—170 de oameni. Printre aceştia se aflau 10—12 criminali de drept comun condamnaţi la moarte. Gama îi obţinuse de la rege pentru a-i folosi după cum va crede de cuviinţă pentru misiunile cele mai primejdioase.

DRUMUL DIN PORTUGALIA PÂNĂ ÎN AFRICA DE SUDLa 8 iulie 1497 flotila a părăsit portul Lisabona, îndreptându-se spre insulele Capului Verde, iar

de acolo spre sud-est, probabil până la Sierra Leone. Pe această porţiune a drumului (până la începutul lunii august) expediţia lui Gama a fost însoţită de o corabie comandată de Bartolomeo Diaz, care fusese numit comandant al fortului La Mina de pe Coasta Aurului. După ce s-a despărţit de Diaz, Gama, urmând fără îndoială sfatul navigatorilor portughezi experimentaţi, a pornit de-a dreptul spre sud-vest, pentru a evita vânturile şi curenţii potrivnici de lângă ţărmurile

Africii ecuatoriale şi de sud, iar undeva, dincolo de ecuator, a cotit spre sud-est. Nu există alte date mai precise cu privire la drumul urmat de Vasco da Gama în zona centrală a Oceanului Atlantic, iar presupunerile că ar fi trecut foarte aproape de ţărmul Braziliei se bazează numai pe faptul că astfel au procedat navigatorii de mai târziu, începând cu Cabrai.

La 1 noiembrie portughezii au zărit la răsărit pământul, iar peste trei zile au intrat într-un golf larg, căruia i-au dat numele de Sfânta Elena (Saint Helina, 32°40'latitudine sudică) şi au descoperitgurile râului Santiago (astăziGreat Berg). Debarcând pe ţărm,portughezii au văzut doi băştinaşimărunţi, aproape goi (boşimani)cu pielea de „culoarea frunzeloruscate”, care, cu ajutorul unorfăcliifumegânde, strângeaumierea albinelor sălbatice. Aureuşit să prindă pe unul din ei.Gama a poruncit să i se dea demâncare şi haine, iar apoi i-a maidăruit câteva şiruri de mărgele şiclopoţei şi l-a lăsat să plece. Înziua următoare au venit vreocincisprezece boşimani, cu careGama s-a purtat la fel, iar dupădouă zile vreo cincizeci. În schimbul a tot felul de nimicuri ei dădeau tot ceaveau asupra lor, dar aceste obiecte nu prezentau nici o valoare în ochiiportughezilor. Când li se arătau aur, perle şi mirodenii, ei nu manifestaunici un fel de interes şi nu arătau prin gesturi că ar avea asemenea lucruri.

Din vina unui marinar, care se pare că i-a jignit cu ceva pe boşimani,„idila” s-a terminat printr-o încăierare. Trei-patru portughezi au fost răniţi cu pietre şi săgeţi. Gama a folosit împotriva „duşmanilor” arbalete. Nu seştie câţi boşimani au fost ucişi şi răniţi cu acest prilej. După ce au ocolitcapul Bunei Speranţe, portughezii au ancorat în „portul Păstorilor” unde Bartolomeo Diaz ucisese primul hotentot. De data aceasta marinarii s-aupurtat paşnic, au organizat un„târg mut” şi în schimbul unor bonete roşiişi unor zurgălăi au căpătat de la păstori un bou gras şi brăţări de fildeş.

PRIMA CĂLĂTORIE DE-A LUNGUL ŢĂRMURILOR AFRICII ORIENTALELa mijlocul lunii decembrie, Gama a atins punctul extrem până la carea ajuns Diaz, iar de

Crăciun (anul 1497) vasele portugheze, care navigaseră spre nord-est, s-au aflat aproximativ în dreptul paralelei de 31° latitudine sudică, în faţa unui ţărm înalt pe care Gama l-a numit Natal (în portugheză Crăciun).

La 11 ianuarie 1498, flotila a ancorat la gurile unui râu. Când marinarii au debarcat, s-au apropiat de ei o mulţime de negri care se deosebeau mult de oamenii pe care îi întâlniseră pe coasta sudică a Africii.

Unul dintre marinari, care trăise înainte în Congo şi vorbea limba locală bantu, a ţinut negrilor un discurs şi aceştia l-au înţeles (toate limbile din grupul bantu se aseamănă foarte mult între ele). Ţara avea o populaţie densă de agricultori care se aflau la un nivel destul de înalt de civilizaţie,ştiau să prelucreze fierul şi metalele neferoase. Marinarii au văzut la negri vârfuri de fier la săgeţi şi lăncii, pumnale, brăţări de aramă şi altepodoabe. Ei iau întâmpinat foarte prietenos pe portughezi şi Gama denumit acest pământ „Ţara oamenilor buni”.

1

Înaintând mai departe, spre nord, la 25 ianuarie vasele au ajuns (în dreptul paralelei de 18° latitudine sudică) într-un liman în care se vărsau câteva râuri. Negrii bantu i-au primit şi aici bine pe străini. Pe ţărm au venit două căpetenii locale care purtau pe cap nişte basmale de mătase. Ei au dăruit marinarilor ţesături cu desene colorate, iar negrul care îi însoţea le-a spus că şi el este străin şi că a mai văzut vase care semănau cu cele portugheze. Existenţa unor mărfuri care erau fără îndoială de origine asiatică, şi povestirea negrului l-au convins pe Gama că se apropie de India. El a numit limanul „râul Bunelor prevestiri” şi a aşezat pe ţărm un„padrão”.

Dinspre vest se varsă în liman râul Kwakwa — braţul nordic al deltei fluviului Zambezi. În legătură cu aceasta se susţine de obicei, dar nu cudeplin temei, că Vasco da Gama a descoperit gurile fluviului Zambezi,atribuindu-se cursului inferior al acestuia denumirea pe care el a dat-olimanului. Portughezii au stat timp de o lună la gurile „râului Bunelolor prevestiri”, reparându-şi navele. Printre ei bântuia scorbutul şimortalitatea era foarte mare.

La 24 februarie flotila a ieşit din liman şi, înaintând la mare distanţăde ţărmul străjuit de un şir de insuliţe, cu opriri în cursul nopţii ca să nudea peste vreun banc de nisip, a ajuns după cinci zile în portul Mozambic(Moçambique), în dreptul paralelei de 15° latitudine sudică. În acest port veneau în fiecare an vase arabe cu un singur catarg („dou”) care încărcaude aici, în special, sclavi negri, aur, fildeş şi ambră. PopulaţiaMozambicului, ca şi a altor porturi din Africa orientală, era compusădintr-un amestec pestriţ de negri bantu, arabi şi metişi de originearabo-negroidă. La hotarul dintre secolele XV şi XVI religia predominantăera acolo islamismul (ca şi în zilele noastre). Prin intermediul şeicului(cârmuitorului) local, Gama a angajat la Mozambic doi piloţi. Darneguţătorii arabi şi-au dat seama că portughezii le pot deveni concurenţiprimejdioşi şi relaţiile prieteneşti au cedat curând locul unor manifestăriduşmănoase. Astfel, portughezii nu puteau să ia apă decât după ceîmprăştiau pe „inamici” cu lovituri de tun iar când o parte dintre locuitoriau fugit din oraş, portughezii au pus mâna pe câteva bărci ale lor cubunurile aflate în ele şi, la ordinul lui Gama, le-au împărţit ca pradă derăzboi.

La 1 aprilie vasele lui Gama au plecat din Mozambic spre nord. Gama nu avea încredere în piloţii arabi, şi a poruncit chiar ca unul dintre ei să fie bătut cu cruzime. Gama a capturat lângă ţărm un mic vas cu pânze, pe al cărui stăpân, un arab bătrân, l-a supus la cazne ca să obţină informaţiile necesare pentru continuarea călătoriei. După o săptămâna, flotila a ajuns în marele port Mombasa (4° latitudine sudică) cârmuit de un şeic puternic.

Acesta fiind un mare negustor de sclavi, şi-a dat seama că portughezii îi sunt concurenţi. Totuşi, la început i-a primit cu bunăvoinţă prefăcută pe străini. În ziua următoare, când vasele intrau în port, arabii de pe bord, precum şi cei doi piloţi din Mozambic, săriră într-un „dou” care se apropiase şi fugiră. În cursul nopţii, Gama porunci să fie torturaţi doi prizonieri pe care-i capturase lângă Mozambic, pentru ca aceştia să-i dezvăluie „complotul din Mombasa”. Li se legară mâinile şi li se turnă pe corpul gol un amestec fierbinte de ulei şi catran.

Fireşte că în timpul torturii nenorociţii au mărturisit că au participat la „complot”, dar cum, bineînţeles, n-au putut da nici un fel de amănunte,tortura a continuat. Unul dintre prizonieri, deşi avea mâinile legate, s-a smuls din braţele călăilor, s-a aruncat în apă şi s-a înecat.

După ce a ieşit din Mombasa, Gama a oprit la nord de acest port un „dou” arab, l-a jefuit şi a capturat 18 bărbaţi şi o femeie. La 14 aprilie el aruncat ancora în portul Malindi (3° latitudine sudică).

Şeicul local l-a întâmpinat prietenos pe Gama, deoarece era şi el în duşmănie cu Mombasa. El a încheiat cu portughezii o alianţă împotriva duşmanului comun şi le-a dat un pilot bătrân, om de încredere, care trebuia să-i conducă până la ţărmul de sud-vest al Indiei, în oraşul

Calicut. Acest pilot era Ahmed Ibn Madjid, originar din Oman (Arabia de sud-est), cel mai remarcabil cârmaci arab al timpului său şi un mare învăţat. El a întocmit o amplă culegere teoretică şi practică de navigaţie, în care a folosit izvoarele arabe vechi, observaţiile sale proprii şi o serie de cărţi-pilot pentru partea de vest a Oceanului Indian (o parte din ele au ajuns până în vremurile noastre). Cu acest pilot de nădejde pe bord,portughezii au plecat la 24 aprilie din Malindi. Ibn Madjid a luat direcţia nord-est. Profitând de musonul prielnic, el a condus vasele până în India, al cărei ţărm a apărut la orizont în ziua de 17 mai.

Iată cum a caracterizat rolul lui Ibn Madjid în expediţia lui Vasco da Gama un istoric arab de la mijlocul secolului al XVI-lea. [La sfârşitul secolului al XV-lea]: „...în urma unor împrejurări neobişnuite şi triste, blestemaţii portugali, din neamul blestemat al francilor [vest-europeni] au pătruns în regiunea Indiei. Ei ajungeau până la răsărit [Africa de est], dar nimeni din neamul lor n-a pătruns cu bine în Marea Iordiană până când...nu le-a arătat drumul un marinar iscusit pe care-l chema Ahmed Ibn Madjid. Cu el s-a împrietenit cel mai mare dintre franci, pe care îl chema Almilandi [„amiralul”, adică Vasco da Gama]. Ei s-au împrietenit la beţie şi când Ahmed s-a îmbătat, i-a spus care e drumul... «Nu vă apropiaţi de ţărm, ci înaintaţi

2

în largul mării, apoi întoarceţi-vă [spre ţărm lângă India] şi valurile n-o să vă prindă». Când au făcut aşa, multe vase au scăpat de naufragiu, şi numărul lor în Oceanul Indian a crescut... Au început să le vină întăriri din Portugalia şi au pornit să taie calea musulmanilor, luând prizonieri, jefuind şi capturând cu forţa tot felul de corăbii…”1

Este firească indignarea autorului care oglindeşte ura negustorilor arabi împotriva norocoşilor lor rivali, portughezii; este firească şi dorinţa lui de a explica prin beţie (pesemne născocită) ajutorul pe care arabul Ibn Madjid l-a dat duşmanilor arabilor. „ În rest, însă, relatarea oglindeşte just realitatea istorică aşa cum se reflectă ea în mintea locuitorilor de pe ţărmurile Oceanului Indian şi din golfurile lui” (Kracikovski).

Când a zărit pământul indian, Ahmed Ibn Madjid s-a îndepărtat de ţărmul periculos şi a cotit spre sud. După trei zile a apărut un cap înalt, probabil muntele Delhi, în dreptul paralelei de 12° latitudine nordică, la peste 100 de kilometri nord de Calicut. Atunci Ibn Madjid s-a apropiat de Vasco da Gama, spunându-i: „Iată ţara unde doreaţi atât de mult să ajungeţi”. În după-amiaza zilei de 20 mai 1498 vasele portugheze au aruncat ancora în faţa oraşului Calicut

PORTUGHEZII LA CALICUTÎn seara aceleiaşi zile şi în dimineaţa zilei următoare flotila a fost vizitată de funcţionari ai

cârmuitorului local, care au întrebat din ce ţară au venit străinii. Gama a trimis cu ei pe ţărm un criminal care cunoştea puţin limba arabă. După cum a povestit acesta mai târziu, acolo îl aştepta o mare mulţime. El a fost dus într-o casă, la doi arabi care i-au vorbit în italiană şi castiliană. Prima întrebare care i s-a pus a fost: „Ce diavol te-a adus aici?” Solul a răspuns că portughezii au venit la Calicut „să caute creştini şi mirodenii”. Unul dintre arabi l-a condus pe trimis înapoi pe vasul amiral, unde i-a urat bun sosit lui Vasco da Gama, încheindu-şi discursul cu cuvintele: „Mulţumiţi lui Dumnezeu că v-a călăuzit paşii în această ţară bogată”. Arabul s-a arătat gata să-l slujească pe Gama şi i-a şi fost într-adevăr foarte util.

Neguţătorii arabi, foarte numeroşi la Calicut (ei controlau aproape întregul comerţ exterior cu India de sud), l-au aţâţat pe samorin (cârmuitorul oraşului Calicut) împotriva portughezilor; în afară de aceasta, organizatorilor expediţiei nici nu le trecuse prin gând să-i dea lui Gama daruri de preţ sau aur pentru mituirea cârmuitorilor locali. După ce Vasco da Gama a înmânat el însuşi samorinului o scrisoare din partea regelui Portugaliei, acesta l-a reţinut împreună cu oamenii din suita sa. Li s-a dat drumul abia a doua zi, când portughezii, la ordinul samorinului, au descărcat pe ţărm o parte din mărfurile lor. După aceea, însă, samorinul a păstrat o atitudine cu desăvârşire neutră. El n-a înlesnit, dar nici n-a împiedicat comerţul cu mărfuri portugheze; însă musulmanii nu le cumpărau, spunând că sunt de calitate proastă, iar indienii săraci plăteau pentru ele mult mai puţin decât speriaseră să obţin portughezii.

Totuşi, oamenii lui Vasco da Gama au izbutit să cumpere sau să obţină în schimbul mărfii lor, cuişoare, scorţişoară şi pietre preţioase — din toate câte puţin.

Astfel, au trecut mai bine de două luni. La 9 august Vasco da Gama a trimis la samorin un notar cu daruri (chihlimbar, perle etc.) şi cu o scrisoare în care îi spunea că are de gând să plece, rugându-l să trimită un reprezentant cu daruri către regele Portugaliei — un „bahar” (peste două chintale) de scorţişoară, un „bahar” de cuişoare şi mostre de alte mirodenii. Samorinul a răspuns cerând 600 de „şerafini” (aproape 1.800 de ruble aur) taxe vamale, iar până una alta a poruncit ca mărfurile portugheze să fie reţinute în depozit şi a interzis locuitorilor să-i transporte pe portughezii rămaşi pe ţărm spre corăbii. În zilele următoare mici vase indiene se apropiau totuşi (ca şi înainte) de corăbii, orăşenii curioşi le vizitau, iar Gama primea oaspeţii foarte prietenos. Într-o zi,aflând că printre vizitatori se află persoane de vază, el a oprit câteva dintre ele ca ostateci şi l-a înştiinţat pe samorin că îi va elibera numai după ce vorfi readuşi pe corăbii portughezii rămaşi pe ţărm şi mărfurile reţinute. însfârşit, la o săptămână după ce Gama a ameninţat că-i va omorî peostateci, portughezii au fost aduşi pe corăbii.. Gama a eliberat o partedintre ostateci, făgăduind că le va da drumul şi celorlalţi după ce îi vor fi înapoiate toate mărfurile. Întrucât agenţii samorinului tărăgănau lucrurile, Gama a plecat din Calicut (la 21 august) cu ostatecii de vază pebord. Se pare că el îi preţuia mai mult pe aceştia decât mărfurile părăsite.

ÎNTOARCEREA ÎN PORTUGALIACorăbiile înaintau încet spre nord, de-a lungul ţărmului indian, dincauza vântului slab şi

schimbător. La 20 septembrie portughezii auaruncat ancora lângă insula Angediva (la 14°45' latitudine nordică). Delocul de ancorare s-au apropiat două corăbii, iar în zare se mai vedeauşase vase. Vasco da Gama a crezut, fără prea mult temei, că este urmăritde corăbii din Calicut, a deschis focul şi a capturat un vas (echipajul ascăpat fugind într-o barcă). Pe vas portughezii au găsit provizii şi o cantitate mică de arme.

La Angediva, portughezii şi-au reparat corăbiile. În timpul lucrărilors-au apropiat de insulă piraţi pe două vase mari cu vâsle, dar Vasco daGama i-a pus pe fugă, trăgând cu tunul în ei.

Flotila a părăsit insula Angediva la începutul lunii octombrie.

3

Corăbiile au navigat în volte sau au stat pe loc în marea Arabiei, timp deaproape trei luni, până când, în sfârşit, a început să bată un vânt prielnic.

La începutul lunii ianuarie 1499, portughezii s-au apropiat de coastaSomaliei lângă marele oraş Mogadiscio, dar Vasco da Gama nu s-a hotărâtsă debarce acolo şi a înaintat spre sud, către Malindi. Şeicul din Malindi aaprovizionat flotila cu alimente proaspete, iar la cererea stăruitoare a luiVasco da Gamă a trimis un dar regelui Portugaliei (un colţ de elefant) şi aaşezat pe ţărmul său un „padrão”.

După ce s-a odihnit câteva zile la Malindi, Vasco da Gama a pornit spre sud. În dreptul Mombasei el a dat foc corăbiei „São Raphael”, deoarece şi-a dat seama că echipajul din care nu mai rămăsese nicijumătate — iar printre aceştia foarte puţini oameni sănătoşi — nu este înstare să conducă trei corăbii. La 1 februarie a ajuns la Mozambic, iar dupăaceea a avut nevoie de încă şapte săptămâni până la capul Bunei Speranţe şi de alte patru săptămâni până la Santiago — una din insulele arhipelagului Capului Verde. Aici corabia lui Vasco da Gama, „São Gabriel”, s-a despărţit de „Berrio” care, sub comanda lui Coelho, s-a întorsprima la Lisabona (10 iulie 1499). Paolo da Gama era grav bolnav. Vasco, care ţinea foarte mult la el (singura trăsătură umană de caracter care s-a observat la el), se grăbea săse întoarcă în Portugalia, pentru ca fratele său să moară în patrie. LaSantiago el a încredinţat comanda corăbiei „São Gabriel” notarului expediţiei, a închiriat o caravelă rapidă şi a plecat de-a dreptul spre nord,către insulele Azore. El a debarcat pe insula Terceira, unde Paolo a muritchiar a doua zi. După ce l-a înmormântat, Vasco da Gama s-a întors lasfârşitul lunii august la Lisabona, câteva zile după sosirea corăbiei „SãoGabriel”. Din cele patru vase ale expediţiei s-au întors numai două1, iardin echipajul lor, mai puţin de jumătate (potrivit unei versiuni — 55 deoameni). „Cu toate că la palat domnea un entuziasm nespus, în caselemodeste de pe ţărm, unde locuiseră mulţi dintre tinerii... care acumzăceau în morminte pe ţărmuri necunoscute sau pe fundul mării, eramultă jale şi plâns. Acestor oameni nu li s-au înălţat monumente; nici lapalat şi nici în biserici nu s-au rostit laude în cinstea lor... deşi ei aureprezentat baza expediţiei... Cu toate că nu cunoaştem numele lor, şiaceştia — ca şi Vasco da Gama — sunt eroi ai descoperirii căii maritime spre India”.

Drumurile urmate de Vasco da Gama şi Cabral.Datele despre rezultatele financiare directe ale expediţiei sunt contradictorii, dar e puţin probabil

ca ea să fi fost deficitară pentru regele Portugaliei, cu toate că s-au pierdut două vase. La Calicut portughezii au izbutit totuşi să adune mirodenii şi obiecte preţioase înschimbul mărfurilor şi obiectelor personale ale marinarilor, chiar dacă nuîn cantităţi atât de mari cum visaseră organizatorii expediţiei. După câtse pare, acţiunile piratereşti ale lui Vasco da Gama în marea Arabieiau adus şi ele venituri însemnate. Fireşte, nu rezultatele financiare destul de modeste ale expediţiei lui Vasco da Gama au stârnit entuziasmul cercurilor conducătoare din Lisabona, ci faptul că ea a arătat ce avantaje uriaşe le poate aduce comerţul direct pe mare cu India, în cazul când se asigură organizarea economică, politică şi militară cuvenită.

Descoperirea căii maritime spre India de către europeni a constituitunul dintre evenimentele cele mai de seamă din istoria nu numai acomerţului portughez, ci şi a comerţului mondial. Din acel moment şipână la deschiderea canalului Suez (1869), comerţul Europei cu ţărilesituate pe ţărmurile Oceanului Indian şi cu China s-a desfăşurat în ceamai mare parte, nu prin marea Mediterană, ci prin Oceanul Atlantic,ocolindu-se capul Bunei Speranţe. Portugalia, care deţinea „cheia navigaţiei spre răsărit”, a devenit în secolul al XVI-lea o mare puteremaritimă, acaparând monopolul comerţului cu Asia de sud şi de est; ea adeţinut acest monopol timp de 90 de ani, până la nimicirea „InvincibileiArmade” (1588).

Dar în India propriu-zisă expediţia lui Vasco da Gama, care a deschiscalea spre cucerirea şi jefuirea de către europeni a acestei mari ţări, a trecut neobservată.

MARILE DESCOPERIRI GEOGRAFICE

EXPANSIUNEA EUROPEANĂ (SEC. XV-XVI)

1.EXPANSIUNEA EUROPEANA=PROCESUL ISTORIC PRIN CARE EUROPENII AU FACUT “MARILE DESCOPERIRI GEOGRAFICE” SI SI-AU IMPUS STAPANIREA ASUPRA NOILOR TERITORII DESCOPERITE (AU APARUT PRIMELE IMPERII COLONIALE) ; Marile descoperiri geografice din secolele XV-XVI au fost rezultatul expediţiilor prin intermediul cărora europenii au cunoscut noi spaţii şi culturi. Aceste prime descoperiri, iniţiate de portughezi şi spanioli, au fost continuate de alţi europeni în secolele care au urmat.

4

2.CAUZELE MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE :a)Cauze politice : - in sec. XV puterea monarhilor din Franta, Anglia, Spania si Portugalia creste (state centralizate), acesti monarhi se implica in organizarea calatoriilor ce aveau sa duca la marile descoperiri geografice ;b)Cauze economice :- Europa de vest era in plina dezvoltare economica; ea avea nevoie de noi surse de materii prime(aur, argint, mirodenii) si de noi piete de desfacere a marfurilor ; - nobilimea dorea mai multe pamanturi ;- vechiul drum comercial care lega Europa de India si China era blocat acum de catre Imperiul otoman; Europenii trebuiau sa descopere un nou drum, iar acesta nu putea fi decat pe mare, spre sud ;c)Cauze religioase :- Biserica catolica era in cautare de noi credinciosi, mai ales dupa ce Reforma religioasa ii daduse o lovitura grea ;d)Cauze tehnico-stiintifice :- Noile inventii din domeniul navigatiei (busola, astrolabul, caravela-un nou tip de corabie) permiteau acum calatorii pe mare mult mai lungi si mai sigure ;- S-au imbunatatit mult cunostintele geografice ale europenilor (se vehicula deja teoria sfericitatii pamantului si chiar se faceau presupuneri despre existenta unui alt continent necunoscut) ;

3.MARI CALATORI SI DESCOPERIRILE LOR :a)Navigatorii portughezi :- au ales drumul spre sud, explorand coastele de vest si de sud ale Africii ;- primul a fost Henric navigatorul, care a explorat coasta de vest a Africii ;- apoi, in 1488, Bartolomeo Diaz a atins Capul Bunei Sperante (sudul extrem al Africii) si chiar a explorat coasta de sud-est a Africii ;- in 1498, Vasco da Gama a urmat acelasi drum pe langa coastele Africii dar l-a continuat prin Oceanul Indian, spre est; Astfel, el a atins coasta de vest a Indiei descoperind noul drum spre Indii despre care se vorbea in Europa ;- in 1500, Pedro Alvarez Cabral a mers catre sud-vest si a ajuns pe coasta Americii de sud, descoperind Brazilia ;- intre 1519-1522, Fernando Magellan a realizat primul inconjur al lumii, dovedind, astfel, ca pamantul este rotund (plecand dintr-un punct a inconjurat lumea, ajungand in acelasi punct) ;b)Navigatorii spanioli :- Au ales drumul spre vest, stabatand Oceanul Atlantic ;- in 1492, Cristofor Columb (marinar italian aflat in serviciul regelui Spaniei) a plecat intr-o calatorie spre vest cu 3 corabii cu scopul de a descoperi un nou drum spre Indii; El a atins insa insulele de langa America centrala, iar in celelalte calatorii pe care le-a facut a ajuns chiar pe coastele Americii central, dar nu si-a dat seama ca descoperise un nou continent (el era convins ca ajunsese in Indii !) ;- Amerigo Vespucci a ajuns mai tarziu in America de sud (Venezuela) si, dandu-si seama ca era vorba despre un nou continent, acesta a primit numele sau (America) .

4.PRIMELE IMPERII COLONIALE :a)In 1494, Spania si Portugalia au semnat tratatul de la Tordesillas, prin care ele isi imparteau, practic, “Lumea noua” intre ele. Astfel, se formau primele doua imperii coloniale : - Imperiul spaniol (America centrala si cea de sud-fara Brazilia) ;- Imperiul portughez (coastele Africii si Asiei de sud-est si Brazilia din America de sud) ; b)Incepand din sec. XVII, au inceput sa se formeze alte mari imperii coloniale : imperiul englez, imperiul francez si imperiul olandez ;

5.CONSECINTELE MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE :a)Oceanul Atlantic a devenit noul centru comercial al lumii ;b)Tarile occidentale (Spania, Portugalia, Franta, Anglia, Olanda) s-au dezvoltat spectaculos din punct de vedere economic si comercial, depasindu-le net pe celelalte (un nou tip de economie-capitalismul, bazat pe profit) ;

5

c)Au fost aduse in Europa din “lumea noua” aur, argint, mirodenii, noi plante (porumbul, cartoful, rosiile, tutunul) ;d)S-au intarit “noile monarhii” europene din Spania, Portugalia, Anglia si Franta ;e)Schimbari in mentalitatea europenilor, care cunosteau acum aproape toata lumea ;f)Din pacate, marile descoperiri au avut si consecinte dezastruoase pentru multe dintre popoarele descoperite in “lumea noua” :- in America centrala si de sud, devenite surse de materii prime si piete de desfacere a marfurilor pentru spanioli, acestia au intalnit popoarele precolumbiene (amerindiene) , pe care le-au supus violent, cu ajutorul “conquistadorilor” (Cortes si Pizarro) ; Spaniolii considerau ca aceste popoare erau barbare si ca ei au o “misiune civilizatoare” , folosind orice mijloace pentru a-i “civiliza” pe bastinasi (crestinarea acestora, exploatarea lor prin munca, vanzarea lor ca sclavi) ; Unele dintre aceste popoare au disparut aproape complet din cauza stapanirii spaniole (maiasii si aztecii din Mexic si incasii din Peru). - VEZI DOC. 9 DE LA PAG. 130.- De asemenea, si portughezii au comis fapte regretabile in coloniile lor, dezvoltand comertul cu sclavi negri din Africa, vanduti in America.

Astrolab = instrument circular care permite calcularea latitudinii în funcţie de înălţimea aştrilor; inventat de arabi şi perfecţionat la sfârşitul secolului al XIV-lea.

Busola = instrument care indică direcţia nord-sud; inventat de chinezi, a început să fie utilizat şi în Occident, în secolul al XIII-lea, permiţând marinarilor să se orienteze şi în timpul nopţii.

Cabotaj = navigaţie comercială de-a lungul coastei. Caravela = corabie uşoară, cu bord înalt având mai multe catarge cu pânze. Circumnavigaţie =călătorie în jurul Pământului realizată exclusiv pe mări şi oceane. Portulan = hartă a mărilor, indicând poziţia porturilor.

a.Cauze politice: sfârşitul Războiului de 100 de ani; terminarea Reconquistei; centralizarea statelor vest-europene; cucerirea Constantinopolului de către turci şi, în consecinţă, ocuparea Mării Mediterane. b.Cauze

economice B.Cauze economice

nevoia de metale preţioase (aur şi argint); creşterea preţului la mirodenii; căutarea de noi trasee comerciale către patria mirodeniilor (India).

c.Cauze sociale: creşterea demografică din Europa la mijlocul sec. al XIV-lea. d. Cauze tehnice: perfecţionarea vaselor şi a instrumentelor folosite de marinari. e. Cauze ştiinţifice: progrese în domeniul cartografiei, geografiei, navigaţiei. f. Cauze religioase: evanghelizarea populaţiilor necreştine.

Marile descoperiri geografice au fost pregătite de: călătoriile veneţianului Marco Polo către China (1271); călătoria arabului Ibn Battuta în Orientul Apropiat şi Mijlociu, dar şi în Ţările Române (sec.XIV); călătoria rusului Afanasie Nikitin spre India (1469).

Cele realizate de portughezi: 1455 - descoperirea Insulei Capului Verde (în vestul Africii); 1487-1488 – călătoria lui Bartolomeo Diaz până la Capul Bunei Speranţe; 1497 – Vasco da Gama deschide portughezilor drumul spre India; 1500 – Alvarez Cabral descoperă Brazilia. b) Cele realizate de spanioli:

6

1492-1504 – cele patru expediţii ale lui Cristofor Columb, în urma cărora a descoperit continentul nord-american;

1519-1522 – Fernando Magellan realizează prima circumnavigaţie (înconjur al lumii exclusiv pe calea apei) din istorie;

1521 – Hernando Cortes cucereşte Imperiul Aztec; 1532-1533 – Francesco Pizzaro cucereşte Imperiul Incaş.

Cele realizate de englezi: John Cabot ajunge ,între 1497-1498, în nord-estul Americii; Francis Drake realizează, între 1577-1580, o călătorie în jurul lumii; Henry Hudson a explorat golful care îi poartă numele, în 1610; James Cook a explorat regiunile antarctice (1768-1775) şi a descoperit strâmtoarea care-i poartă

numele; David Livingstone explorează Africa Centrală şi de Est şi descoperă Cascada Victoria (1855); Henry Stanley pleacă în Africa pe urmele lui Livingstone şi identifică unul din izvoarele Nilului; Robert Peary atinge, în 1909, Polul Nord.

Cele realizate de olandezi: 1594-1597 – Willem Barents explorează insulele Spitzbergen, Novaia Zemlea şi dă numele unei

mări; 1642-1644 – Abel Tasman descoperă Noua Zeelandă, Tazmania şi sudul Australiei. e) Cele

realizate de francezi: 1534-1542 – Jacques Cartier cercetează Golful Sf.Laurenţiu. f) Cele realizate de danezi: 1727-1728: Vitus Bering descoperă strâmtoarea care separă Asia de America.

Cele realizate de francezi: 1534-1542 – Jacques Cartier cercetează Golful Sf.Laurenţiu. f) Cele realizate de danezi: 1727-1728: Vitus Bering descoperă strâmtoarea care separă Asia de America.

Cele realizate de danezi: 1727-1728: Vitus Bering descoperă strâmtoarea care separă Asia de America.

CONSECINȚELE MARILOR DESCOPERIRIa) economice: stabilirea de noi rute comerciale;

formarea imperiilor coloniale;

afluxul de metale preţioase a determinat diminuarea puterii de cumpărare a monedei, ajungându-se la creşterea preţurilor (“revoluţia preţurilor”);

mondializarea economiei (“economia-univers”);

Oceanul Atlantic devine axa comercială a lumii;

aducerea de noi plante în Europa ( porumb, cartof, fasole, tomate, tutun). b) Sociale : ascensiunea burgheziei ; distrugerea civilizaţiilor precolumbiene. c) Politice: statele monarhice vest-europene evoluează spre absolutism. d) Ideologice: lărgirea orizontului de cunoaştere; transferul între civilIzații

7