INSTITUTUL DE ECOLOGIE ŞI GEOGRAFIEAL ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

DIRECŢIA SOCIO-ECOLOGICĂ A CONSILIULUI MUNICIPAL CHIŞINĂU

PLANUL LOCALDE ACŢIUNI PENTRU MEDIUAL MUNICIPIULUI CHIŞINAU

Chişinău 2010

1

ABREVIERI

AE - Agenţia Ecologică

CMP - Centrul de Medicină Preventivă

CFM - Calea Ferată a Moldovei

LMA - Limita Maximal Admisibilă

DI - Deținători de interese

ONG - Organizaţii nonguvernamentale

OMS - Organizaţia Mondială a Sănătăţii

OFM - Oficiul Medicilor de Familie

PNA - Planul Naţional de Acţiuni

PLAM - Planul Local de Acţiuni de Mediu

PNUD - Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare

SRL - Societate cu Răspundere Limitată

SA - Societate pe Acţiuni

2

CUPRINS

PREFAŢĂ 4I. BAZELE METODOLOGICE ALE PLANULUI DE MEDIU 61.1. Ce este PLAN de mediu? 61.2. Necesitatea PLAM-ului 61.3. Părţile implicate în elaborarea şi implementarea PLAM-ului 71.4. Cum a fost elaborat PLAM-ul 9II. CONDIȚIILE FIZICO-GEOGRAFICE ȘI NATURALE ALE ECOSISTEMULUI URBAN CHIȘINĂU

10

2.1. Aşezarea geografică 102.1.1. Condiţiile naturale ale ecosistemului urban 102.2. Compoziţia geomorfologică şi hidrogeologică a teritoriului 112.2.1. Compoziţia geomorfologică 112.2.2. Structura geologică 122.2.3. Hidrogeologia 132.2.3.1. Raionul orizontului acvifer în depuneri aluviale contemporane 142.2.3.2. Raionul orizontului acvifer în depuneri aluviale vechi 142.2.3.3. Raionul orizontului acvifer în depuneri aluvial-deluviale 142.2.3.4. Raionul orizontului acvifer în depuneri eolian-deluviale a malului stâng r. Bâc 142.2.3.5. Raionul orizontului acvifer în depuneri eolian-deluviale a malului drept a r. Bâc

15

2.2.4. Reţeaua hidrografică a or. Chişinău 15III. CARACTERISTICA GENERALĂ A MUNICIPIULUI CHIȘINĂU 16III.1. Densitatea populaţiei 17III.2. Zonare funcţională 183.3. Fondul de locuinţe 183.4. Piața imobiliră 193.5. Infrastructura de transport 193.6. Instituţii publice 193.7.Resursele naturale 19IV. CARACTERISTICA ECOSISTEMULUI URBAN CHIȘINĂU 20V. STAREA MEDIULUI INCONJURĂTOR 215.1. Sursele de poluare a aerului în ecosistemul urban Chişinău 22VI. RESURSELE ACVATICE 236.1. Starea actuală a resurselor acvatice în municipiul Chişinău 236.2. Problemele prioritare în domeniul protecţiei resurselor acvatice 296.3. Acţiuni privind reducerea poluării resurselor acvatice 31VII. FONDUL FUNCIAR 32VII. Solurile 36VIII. FLORA ŞI FAUNA 378.1. Spaţiile verzi 378.2. Fauna 388.3. Arii naturale protejate 38IX. GESTIONAREA DEȘEURILOR 409.1. Obiectivele 409.2 Baza legislativă şi normativă a gestionării deşeurilor 409.3 Obiectivele şi sarcinile planului în managementul deşeurilor 419.4 Situaţia existentă 419.5 Problemele în domeniul gestionării deşeurilor în municipiu 44

3

9.6. Rolul gestionării deşeurilor în solutionarea problemelor de mediu 459.7. Măsuri privind îmbunătăţirea managementului deşeurilor în mun. Chişinău 46X. SĂNĂTATEA 47X.1. Factorii de risc de mediu pentru sănătate 47X.2. Factorul urban 48X.3. Mortalitatea şi morbiditatea populaţiei 51X.4. Rata incidenţei generale a populaţiei mun. Chişinău 55X.5. Rata prevalenţei generale a populaţiei mun. Chişinău 56XI. PLANUL DE ACȚIUNI 59XII. IMPLEMENTAREA STRATEGIILOR DE MEDIU 6312.1. Mecanismele de implementare 6312.2. Finanţarea PLAM-ului 6312.3. Monitorizarea şi revizuirea PLAM-ului 65XIII. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PRACTICE 66XIV. PROPUNERI PENTRU PLANUL STRATEGIC DE MEDIU A MUN. CHIȘINĂU

67

DEFINIŢII DE BAZĂ 68ANEXE 69BIBLIOGRAFIE 71

4

P R E F A Ţ ĂElaborarea Planului Local de Acţiuni privind Mediul (PLAM) pentru municipiu

Chişinău şi comune aparte, este partea integrantă a „Agendei XXI” pentru Republica Moldova, publicat în anul 2000. Acest document corespunde cerinţelor de bază ale Programului Naţional Strategic de Acţiuni în domeniul Protecţiei Mediului Înconjurător (1995) şi Planului Naţional de Acţiuni (PNA) în domeniul Mediului (1995), în care au fost stabilite domeniile prioritare şi definite scopurile politicii de mediu a ţării pe termen scurt, mediu şi de lungă durată. Succesul implementării PNA este condiţionat de capacitatea de a transforma principiile politice generale prevăzute în aceste documente în acţiuni de realizare la nivel local.

Ideea necesităţii PLAM-ului se bazează pe situaţia economică şi socială curentă şi se înscrie perfect în sarcinile expuse în documentele de bază ale Republicii Moldova, şi anume: Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 2044-111 din 15 octombrie 2004, privind declararea anului 2005 - Anul Comunităţilor Locale din Republica Moldova (Anexa 1), Iniţiativa Preşedintelui ţării şi Hotărărea Guvernului nr. 1311-1273 din 01.12.2004 privind elaborarea Programului Naţional „Satul Moldovenesc”, Dispoziţia Inspectoratului Ecologic de Stat nr. 137 din 09.12.2004 cu privire la elaborarea programelor de dezvoltare social-economică a localităţilor şi raioanelor pentru anii 2005-2015 şi altele.

În conformitate cu cele menţionate, stabilirea priorităţilor, în general, şi a celor de mediu de ordin local în particular, este o problemă deosebit de importantă şi complexă care impune realizarea câtorva principii:

1. Prioritatea in facilitarea problemelor locale de mediu şi dezvoltare. Localităţile aflate in municipiului Chişinău sunt afectate de poluarea apelor din fântâni, poluării aerului şi a de rampelor de depozitatare a deşeurilor etc. Rezolvarea problemelor menţionate conduce la îmbunătăţirea stării sănătăţii populaţiei şi a calităţii vieţii în general. în acelaşi timp, măsurile de reducere a poluării la nivel local va aduce şi la micşorarea emisiilor de poluanţi la nivel Naţional.

2. Încluderea populaţiei şi instituţiilor locale în procesul de stabilire a priorităţilor, luării deciziilor şi de implementare a măsurilor propuse. Experienţa acumulată la nivel local şi municipal va permite identificarea problemelor specifice de mediu, sociale etc în modul cel mai adecvat şi vor fi exprimate în programul de măsuri. în același timp, participarea activă a publicului larg este esenţială şi pentru asigurarea durabilităţii realizărilor pe termen lung.

3. Planul este bazat şi pe interesele tuturor părţilor implicate în reglementarea, utilizarea şi protecţia mediului - administraţia publică municipală şi locală, autorităţile locale de mediu, alte agenţii de stat locale, organizaţii obşteşti, agenți economici etc. Stabilirea unor relaţii de parteneriat va asigura implementarea durabilă a măsurilor preconizate.

Planificarea locală de mediu nu este o noţiune nouă pentru autorităţile locale şi cele de mediu. Diferite elemente al acestui proces au fost folosite şi mai înainte şi sunt utilizate şi în prezent. Încurajarea participării tuturor părţilor interesate, inclusiv a publicului larg, în procesul de planificare este o contribuţie esenţială şi valoroasă pentru asemenea activităţi.

PLAM-ul, după aprobarea sa de către Consiliul Municipal, va deveni o lege la nivel local şi va trebui respectat de agenţii economici, instituţiile administrative şi autorităţile locale.

Elaborarea acestui PLAM pentru mun. Chişinău, este o încercare de a propune un instrument pentru identificarea problemelor prioritare de mediu şi dezvoltarea unui program de acţiuni concrete privind îmbunătăţirea calităţii mediului la nivel local, punându-se accentul, în primul rând, pe activităţile care pot fi realizate cu aportul unor resurse financiare externe şi locale limitate. Necesităţile locale au fost formulate în acord cu părţile interesate la diferite niveluri în procesul de consultanţă cu autorităţile publice locale din mun. Chişinău pe parcursul anilor 2009 – 2010. Implicarea în luarea deciziilor a autorităţilor locale, agenţilor

5

economici şi a publicului general, a adus la identificarea priorităţilor cu care ei se confruntă în activităţile cotidiene cu evaluarea posibilităţilor actuale de implementare şi finanţare a activităţilor destinate dezvoltării socio-economice în municipiu Chişinău.

6

I. BAZELE METODOLOGICE ALE PLAMU-lui

1.1. Introducere.PLAM-ul este un proces şi o strategie din cadrul managementului de mediu care pune în

realizare prevederile Directivelor de mediu ale UE, Agendei 21, planurilor locale de dezvoltare socio-economică şi include discuţiile a celor mai importante probleme care afectează mediul. Acest document este legat cu dezvoltarea economică şi aspectele de protecţie a mediului, ceea ce reprezintă, de fapt, noţiunea de dezvoltare durabilă (Anexa 2). La baza acestuia se află colaborarea dintre instituţii, agenţii economici, mediu academic, ONG-uri şi comunităţile locale, care au interese comune în problemele de mediu.

Scopurile principale ale planului de acţiuni: Inventarierea situaţiei curente de mediu în mun. Chişinău; Crearea unei baze de date complete privind starea mediului; Identificarea problemelor şi obiectivelor de mediu în mun. Chişinău; Stabilirea măsurilor, activităţilor necesare pentru reducerea poluării şi dezvoltării

socio-economice; Implementarea măsurilor identificate în planul de Acţiuni de mediu pentru mun.

Chişinău; Program de monitoring asupra stării mediului şi implementării acţiunilor prevăzute; Implicarea în realizare a planului a societăţii civile, autorităţilor publice locale,

ONG etc Asigurarea colaborării şi transparenţei între factorii implicaţi şi interesaţi in

rezolvarea problemelor de mediu;

Beneficiile elaborării şi realizării PLAM-ului sunt: Îmbunătăţirea stării mediului în mun. Chişinău; Elaborarea instrumentelor de implementare a măsurilor privind dezvoltarea

durabilă şi protecţia mediului; Consolidarea organizaţiilor publice şi obşteşti în implementarea şi luarea deciziilor

în managementul de mediu; Abordarea tranşantă şi complexă a problemelor de mediului în mun. Chişinău.

PLAM-ul de mediu pentru mun. Chişinău constituie un proces de implicare a cetăţenilor în luarea deciziilor la diferite nivele şi presupune conlucrarea cetăţenilor şi reprezentanţilor autorităţilor publice locale, inclusiv, participarea diferitor autorităţi şi grupuri ţintă direct interesaţi în realizarea deciziilor privind managementul mediului. Aceste grupe sunt actori cheie în realizarea măsurilor elaborate în cadrul unui PLAM, inclusiv în dezvoltarea unei viziuni a comunităţii. Pentru aceasta este foarte important stabilirea priorităţilor de mediu, identificarea soluţiilor posibile şi sprijinirea implementării activităţilor necesare pentru îmbunătăţirea stării mediului şi dezvoltării socio-economice.

După aprobarea sa de către forurile abilitate, PLAM-ul devine un instrument la nivel local, ce va contribui la realizarea prevederilor de mediul stabilite în diferite documentele de dezvoltarea a municipiului Chişinău în cooperarea cu instituţiile administrative, autorităţile locale şi comunitate.

1.2. Necesitatea PLAM-uluiStarea actuală a mediului în Moldova şi în mun. Chişinău este un rezultat direct al

gestionării inadecvate a resurselor naturale şi a managementului iresponsabil de mediu în trecut.

7

Planificarea acţiunilor de mediu la nivel local este de o importanţă primordială şi presupune distribuirea mai echitabilă a resurselor financiare limitate, utilizarea mai eficientă a resurselor, implicarea autorităţilor publice şi grupurilor comunitare în planificarea şi promovarea politicii de mediu.

Elaborarea planului de mediu trebuie să fie realizată cu autorităţile la nivel local cu participarea activă a publicului larg, implicării comunităţii academice etc. Dezvoltarea societăţii se confruntă cu problemele de folosirea resurselor naturale şi stabilirea obiectivelor de mediu va contribui la elaborarea activităţilor şi măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea practicilor de management a resurselor necesare pentru dezvoltarea socio-economică în mun. Chişinău.

Scopurile PLAM-uluiPLAM-ul este un document necesar pentru dezvoltarea comunităţilor şi poate fi

implementat cu sprijinul nemijlocit al acestora. Scopul principal a Planului este facilitarea dezvoltarării durablie prin îmbunătăţire practicilor de management a resurselor naturale la nivel local, prin care societatea va ajunge la standarde de viață mai înalte pe baza folosirii raţionale a mediului, fără epuizarea resurselor acestuia.

Elaborarea PLAM-ului este necesară din cauza modului neadecvat de organizare al activităţilor umane în dezvoltarea socio-economică şi nu corespunde principiilor dezvoltării durabile, având multiple urmări negative pentru mediu. Activităţile economice în mun. Chişinău pe parcursul ultimilor decenii au adus la deteriorarea gravă a mediului.

Impactul negativ asupra mediului este strâns legat de structura şi dezvoltarea socio-economică. Deşi, pe teritoriul Republicii Moldova există unele deosebiri regionale, care sunt determinate de condiţiile naturale în specializarea activităţilor economice, gradul de urbanizare, perspectivei dezvoltării. Aplicarea şi utilizarea eficientă a potenţialului social-economic şi natural al fiecărei regiuni şi comunităţi, prin integrarea particularităţilor şi resurselor regionale, este unul din scopurile PLAM-ului.

1.3. Părţile implicate în elaborarea şi implementarea PLAM-uluiImplementarea prevederilor PLAM-ului prevede eforturilor comune din partea tuturor

părţilor implicate. Realizarea Planului necesită implicarea instituţiilor municipale şi locale cu asumarea responsabilităţilor privind elaborarea şi implementarea lui. Diferite grupuri ale societăţii (indivizi, întreprinderi, instituţii publice, mediu academic, ONG etc) trebuie să participe direct în realizarea obiectivelor Planului. Pentru această este important de a găsi un echilibru între aceste interese şi beneficii ale societăţii în ansamblu.

Administraţia publică locală are un rol decisiv în asigurarea folosirii raţionale a resurselor naturale şi protecţia mediului prin executarea funcţiilor sale în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, inclusiv în:

planificarea teritoriului; dezvoltarea infrastructurii şi asigurarea cu apă, energie electrică, încălzire; controlul poluării la surse; gestionarea adecvată a deşeurilor; protecţia mediului; informarea şi educarea ecologică a diferitor grupe de populaţie.

Rolul autorităţilor locale în realizarea documentelor de dezvoltarea socio-economică inclusiv şi de mediu a crescut mult o dată cu reforma teritorial-administrativă. Dat fiind contextul economic curent, este de aşteptat că autorităţile locale vor trebui să planifice şi să promoveze dezvoltarea localităţilor şi a regiunilor fără a conta pe o finanţare substanţială de

8

surse bugetare centrale. Stabilirea priorităţilor de mediu, ca şi, de altfel, stabilirea priorităţilor locale în general, este o cerinţă importantă pentru a cheltui eficient finanţele publice.

Un rol important vor avea autorităţile publice locale, în special consilieri locali, responsabili în probleme de protecţie a mediului şi gestionarea resurselor naturale din cadrul Primăriei municipiului şi localităţilor rurale subordonate primăriei Chişinău.

Responsabilii de respectarea legislaţiei ecologice şi gestionarea resurselor naturale la nivel local sunt comisiile consilierilor primăriei în probleme de mediu şi Serviciu cadastral.

Funcţiile acestor autorităţi pot fi: asigurarea implementării prevederilor de management de mediu; coordonarea elaborării şi implementării acţiunilor locale în domeniul protecţiei

mediului; armonizarea activităţilor cu cerinţele regionale şi Naţionale privind protecţia

mediului; coordonarea (controlul) realizării măsurilor de protecţie a mediului la nivel local; asigurarea transparenţei activităţilor de protecţie a mediului şi de utilizare a

resurselor naturale; participarea în procesul de informare şi conştientizare a populaţiei în domeniul

protecţiei mediului; antrenarea populaţiei în procesul de luare a deciziilor în domeniul mediului.

Întreprinderile publice şi private, folosind resursele naturale în procesul de producere, produc deşeuri, astfel poluând apa, aerul, solul etc. Conform legislaţiei în vigoare, întreprinderile poluatoare plătesc taxe pentru poluarea mediului şi folosirea resurselor naturale. Deseori, conducerea acestor întreprinderi percepe aceste taxe doar ca pe „un rău necesar”. în afară de achitarea taxelor pentru poluare, întreprinderile producătoare suportă şi o parte din cheltuielile pentru renovarea facilităţilor de protecţie a mediului. Totodată, reprezentaţii sectoarelor de producţie trebuie să conştientizeze faptul că protecţia mediului, introducerea unor tehnologii mai curate aduc nu numai cheltuieli, dar şi beneficii financiare datorită economiei de materii prime, apei şi energiei.

Publicul larg, adică fiecare membru al societăţii, comunitatea ONG-urilor etc. are o contribuţie importantă la îmbunătăţirea stării mediului înconjurător prin: organizarea şi participare în activităţile publice privind îmbunătăţirea stării mediului prin

acţiunile publice de înverzirea şi menţinerea curăţenii în localităţile, participărea la luarea deciziilor, etc. în managementul mediului în general;

în calitate de generator de idei şi măsuri privind îmbunătăţirea mediului la locul de muncă, la școală, acasă etc.;

în calitate de consumator al mărfurilor şi serviciilor, se asigură comportamentul adecvat de folosire a resurselor naturale, influențând astfel indirect asupra rezolvării problemelor de mediu.

Una din condiţiile implicării active a membrilor societăţii în rezolvarea problemelor ecologice este o bună informare a publicului în conformitatea cu prevederile Convenţiei de la Arhus, ratificate de R.M. în anul 1999.

Participarea activă a ONG-urilor, ecologiste, cât şi a asociaţiilor de consumatori, a sindicatelor şi a asociaţiilor profesionale în acest domeniu, va avea o importanţă deosebită pentru informarea şi educarea publicului.

Organele de stat în probleme de mediu. Ministerul Mediului este Autoritatea Centrală de Mediu în Republica Moldova împreună cu subdiviziunile sale: Inspectoratul Ecologic de Stat (IES), Institutul de Ecologie şi Geografie (IEG) şi Serviciul de Stat „Hidrometeo”.

IES îşi desfăşoară activitatea la nivel de regiune, raion şi comunitate prin Agenţiile Zonale Ecologice, iar acestea la rândul lor prin Direcţiile Ecologice Municipale. Sarcina de

9

bază a Direcţiei respective este controlul de stat asupra respectării legislaţiei ecologice de către persoanele fizice şi juridice, agenţii economici, beneficiarii resurselor naturale; limitelor de emisii şi deversării nocive în mediu, a limitelor poluării fonice şi a limitelor de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere. Secţia organizează supravegherea stării mediului şi prezintă autorităţilor publice locale informaţia privind starea mediului.

Conform regulamentului IES, secţia îşi desfăşoară activitatea în baza programului de lucru al inspectoratului conlucrând cu primăriile şi specialiștii comunităţilor respective.

IEG efectuează cercetări științifice şi expertize ecologice, dar şi elaborează recomandări şi propuneri de îmbunătăţire a situaţiei ecologice în Republica Moldova. Conform Legii cu privire la protecţia mediului, IEG elaborează Raportul anual privind Starea Mediului în Republica Moldova.

Serviciul de Stat „Hidrometeo” supraveghează starea climei şi a mediului în aspecte generale şi regionale şi emite avertizări şi informaţii operative şi periodice în domeniul hidrometeorologiei.

Fondul Ecologic. Există Fondul Ecologic Naţional sub auspiciul Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale şi Fondului Ecologic Local sub auspiciile fiecărei Agenţii Ecologice Zonale. Fondul Ecologic se formează din taxele pentru poluare, amenzile pentru încălcarea legislaţiei ecologice, sumele recepţionate pentru repararea prejudiciilor materiale aduse mediului şi altele. Sumele acumulate în fondul ecologic sunt folosite exclusiv pentru finanţarea activităţilor de protecţie a mediului şi reconstrucţie a ecosistemelor la nivel Naţional şi local. Fondul Ecologic Local este administrat de un consiliu, format din reprezentanţii Autorităţilor Publice Locale, ai Agenţiei Ecologice, ai Centrului de Medicină Preventivă (CMP) şi ai ONG-urilor.

Organele competente în problemele de sănătate în relaţie cu mediul. în mun. Chişinău activează CMP - funcţiile de bază a căruia sunt: supravegherea situaţiei sanitare în localităţi; în zonele sanitare şi nemijlocit la locul de muncă; prevenirea situaţiilor epidemiologice; informarea comunităţii privind starea sănătăţii publice.

1.4. Metodologia elaborării PLAM-uluiPrincipala idee pentru elaborarea planului este armonizarea practiclor de management

de mediu în mun. Chişinău cu cele prezentate în Directivele de mediu ale UE în baza evaluării cunoștinţelor existente la nivel local şi rezultatelor cercetărilor efectuate de mediu academic în mun. Chişinău.

Procesul de elaborare a planului are mai multe etape, prezentate în figura 1.Acest plan a fost realizat cu

participarea autorităţilor locale, a Direcţiei Secţiei ecologice din Primăria mun. Chişinău, a Centrului de Medicină Preventivă Municipal, a reprezentanţilor sectoarelor agricol, industrial şi comunal, mediului academic din Institutul de Ecologie şi Geografie al A.Ş.M. Unul dintre instrumentele în elaborarea planului a servit consultările cu autorităţile publice municipale şi locale, organizarea întâlnirilor cu reprezentanţii autorităţilor publice locale, mediu ştiinţific, ONG.

10

Figura 1. Schema de elaborare a PLAM-ului

Pe parcursul acestor întâlniri au fost evidenţiate principalele probleme de mediu, legate de activităţile de producere şi de funcţionare a comunităţilor ce intră în componența mun. Chişinău.

Activităţile menţionate au permis elaborarea unui şir de măsuri şi fişele proiectelor pentru îmbunătăţirea practicilor de management de mediu prioritare, definirea în termeni de timp a unor indicatori calitativi şi cantitativi, care vor permite de a evalua succesul realizării măsurilor şi proiectelor prioritare.

Conținutul şi rezultatele elaborării Planului.Descrierea situaţiei curente. Pentru arealizarea Planului, studiul s-a iniţiat de la

evaluarea stării actuale a mediului în mun. Chişinău prin utilizarea datelor statistice şi rezultatelor cercetărilor efectualte în Institutul de Ecologie şi Geografie al AȘM pe parcursul anilor 2006-2010, pe baza unui sistem de indicatori ai calităţii mediului. Această etapă a cuprins, pe lângă evaluarea stării mediului, atât determinarea principalilor factori de impact, cât şi identificarea tuturor părţilor interesate de îmbunătăţirea performanţelor în domeniul gestionării şi protecţiei mediului, identificarea zonelor funcţionale a municipiului cu cuantificarea surselor de poluarea din diferite sectoare economice a municipiului. Rezultatul principal al acestei etape a fost raportul privind starea şi protecţia mediului, prezentat părţilor implicate în elaborarea planului la ședință comună a primăriei şi colaboratorilor al Institututlui de Ecologie şi Geografie din 5 noiembrie 2009.

Determinarea şi descrierea sectoarelor şi activităţilor cu impact ecologic negativ a ținut să combine cunoștinţele şi opiniile autorităţilor publice locale, experţilor din diferite sectoare economice ale mun. Chişinău, ONG etc.

Definirea măsurilor prioritare în cadrul planului local de acţiuni a fost efectuată parţial în cadrul întâlnirilor respective menţionate şi definitivate de către grupul de experți pentru elaborarea planului. O parte importantă a acestui capitol este descrierea indicatorilor realizării planului, care definesc calitatea factorilor de mediu şi starea sănătăţii populaţiei după înfăptuirea măsurilor de dezvoltare sectoriale. Atunci când a fost posibil, acești indicatori au fost evaluaţi în raport cu standardele existente şi cu valorile din trecut.

Obiectivele procesului de elaborare a Planului Local de Actiune pentru Mediu în mun.Chişinău:

utilizarea informaţiei privind starea calităţii mediului pentru identificarea obiectivelor generale şi specifice precum şi a ţintelor necesare pentru management durabil de mediu în mun. Chişinău;

evaluarea şi ierarhizarea problemelor / obiectivelor de mediu utilizînd metodologia bazata pe evaluarea impactului asupra mediului şi evaluarea strategică de mediu in baza Directivelor de mediu ale UE;

stabilirea structurilor instituţionale necesare implementării PLAM precum şi componenta acestor structuri reieşind din experienţa lor în managementul mediului urban, dezvoltarea sectoarelor economice şi sociale a mun. Chişinău şi o reprezentare larga a întregii comunităti municipale;

stabilirea modalităţilor de soluţionare a problemelor de mediu (fişele de proiecte, indicatori, acţiuni, termene, responsabilităţi etc.);

consultarea publică cu privire la conţinutul şi viziunea de implementare a PLAM-ului

adoptarea PLAM de către autorităţile publice municipale implicati în evaluare, implementare şi monitorizare şi adoptarea acestui document de către primăria mun. Chişinău.

11

12

II. CONDIŢIILE FIZICO-GEOGRAFICE ŞI NATURALE ALE ECOSISTEMULUI URBAN CHIŞINĂU

2.1. Aşezarea geograficăSistemul ecourban Chişinău este amplasat în partea centrală a RM. Limitele extreme ale

sistemului ecourbanistic posedă următoarele coordonate topografice: la nord - 47004'47'' lat. N; la sud - 46055'14'' lat. N; la vest - 28044'42'' long. E; la est - 28058'18'' long. E. Suprafaţa teritoriului constitui aproximativ 220 km2.

2.1.1. Condiţiile naturale ale ecosistemului urbanProcesele geologice. În limitele mun. Chişinău şi în preajma lui sunt larg dezvoltate

procesele de formare a reliefului - procesele de erodare şi alunecări de teren ce aduc la complicarea construirii şi exploatării clădirilor şi construcţiilor [ Кîнстантинîâîй, Кишинев, 1993ă [1].

Municipiul Chişinău ca şi tot teritoriul RM e aşezat în regiunea seismică Carpatică şi este supus cutremurelor de pământ. Conform raionării seismice se găseşte în raionul cu seismicitate de 7 grade pe scara Richter (Прîблемы тектîники и сейсмîлîăии Мîлдаâии, âып. 1: Сейсмическîе микрîрайîнирîâание ă. Кишинева. Кишинев: «Картя Мîлдîвеняскэ», 1963 [2]).

Clima. Clima mun. Chişinău este temperat - continentală, cu ierni relativ blânde şi cu puţină zăpadă, cu veri lungi şi cu umiditate redusă. În mediu pe an se înregistrează 2132 ore cu soare.

Vara este caldă, secetoasă, se începe în mediu la 10 mai. Vara este cel mai îndelungat anotimp (134 zile), însă durata anotimpului poate să varieze de la 96 până la 172 zile. Cea mai caldă lună - iulie (21,40C). În unele zile ale anotimpului temperatura aerului poate să se ridice până la 390C, numărul zilelor cu temperatura 25 şi 300C (şi mai sus) constituie corespunzător 70 şi 20. Acest regim de temperaturi creează disconfort pentru om. În iulie zilele calde şi înăbuşitoare se ţin aproape pe parcursul lunii. Precipitaţiile medii anuale variază între 543 şi 617 mm.

Pentru anotimpul de iarnă este caracteristic un timp nestabil (variabil). Numărul mediu a zilelor cu dezgheţ în timpul iernii constituie 58, însă poate varia de la 23 până la 76 zile. Perioadele cu temperatura aerului – 15-250C şi mai jos de obicei se observă destul de des. Pentru toamnă şi primăvară este caracter un timp nestabil (nestatornic). Valorile temperaturilor medii pe an în mun. Chişinău - 9,50C.

Râurile şi bazinele de apă. Fluviu principal, ce curge pe teritoriul mun. Chişinău, este r. Bâc cu 9 afluenţi. Scurgerea naturală anuală a r. Bâc în mun. Chişinău (raionul Vesterniceni, 1914-1962) variază de la 2,24 până la 170,41 mln.m3/an.

În prezent în oraş există 18 bazine artificiale de apă, diferite după mărime. Lacul Valea Morilor are un volum mai mare de 1mln.m3 şi se atribuie la categoria bazinelor mici. Iazuri mari (cu volumul 300 mii m3) sunt 3; medii (cu volumul 100-300 mii m3) – 4; mici (până la 100 m3) - 10. Volumul total a bazinelor din oraş în prezent constituie 3,4 mln. m3, suprafaţa totală a oglinzii de apă – 121ha. Lungimea liniei de mal a tuturor bazinelor – 18,7km.

Bazinele oraşului sunt amplasate la periferie: în sectorul Botanica - 6 bazine, Sculeni - 4, Rîşcani - 3, Buiucani - 1 (cel mai mare bazin Valea Morilor).

Solul. În partea de nord–vest a municipiului prevalează cernoziomurile levigate, malul stâng şi porţiunile medii a versanţilor în raioanele de pe malul drept sunt ocupate de cernoziomuri obişnuite. În partea de sud-vest a oraşului sunt prezente porţiuni cu cernoziomuri carbonatice. Ultimul tip de sol ocupă şi porţiunile inferioare a versanţilor în lunca r. Bâc.

13

În vîlcele şi văile râpelor mari, în rezultatul scurgerilor temporare şi permanente sunt prezente cernoziomuri freatic umede, iar în luncile r. Bâc şi afluenţii cei mai mari - soluri de luncă freatici umede stratificate, care în partea inferioară a r. Bâc în limitele municipiului pot avea indici de salinizare moderată.

Însă solurile indicate s-au păstrat numai în unele parcuri. În alte părţi a municipiului ele sunt puternic transformate, ce permite în general să fie clasificate ca antropogene.

Conform raionării geobotanice a Moldovei (Гейдман, Кравчук, 1978) [3] teritoriul Chişinăului şi suburbiilor lui este situat în zona frontierei a două regiuni: regiunea europeană de pădure foioasă (regiunea pădurilor foioase a Codrilor) şi regiunea mediterană de pădure (regiunea dumbravelor subaride de gârneţ din sudul Moldovei).

În mun. Chişinău ecosistemele naturale de pădure în principal sunt formate din asociaţii secudare. În parcuri şi parcuri - pădure aproximativ a doua treime din vegetaţie se referă la plante introduse.

2.2. Compoziţia geomorfologică şi hidrogeologică a teritoriului2.2.1. Compoziţia geomorfologică

Sistemul ecourban Chişinău, din punct de vedere geomorfologic, este amplasat în partea de est a Podişului Central Moldavenesc (Codrii), care se referă părţii de sud-vest a masivului Cristalin Ucrainean, care la rândul său aparţine părţii extreme de sud-est a Câmpiei Europei de Est.

Suprafaţa teritoriul studiat este fragmentată în urma proceselor de eroziune, care au dat naştere multiplelor forme de relief erozionale şi acumulative, cum sunt terasele, văile, vâlcele, râpele. Altitudinea maximală pe cumpăna de apă în preajma teritoriului studiat constituie 243 m şi cu altitudinea 37-40 m în lunca r. Bâc. Aşa dar amplituda înălţimilor constituie mai mult de 200 m.

Fragmentarea reliefului este condiţionată de o activitate erozională a reţelei hidrografice. Bazinul comun de eroziune (erodare) pentru partea centrală a Moldovei serveşte r. Nistru în care se revarsă r. Bâc ce curge prin mun. Chişinău.

Conform surselor publicate (V. Alcaz, A. Drumea şi alţii Dezvoltări metodologice privind microzonarea seismică şi aplicarea lor pentru teritoriul or. Chişinău) [4] pe teritoriul or. Chişinău sunt evidenţiate următoarele forme de relief: 1) lunca r. Bâc; 2) primele terase a r. Bâc; 3) văi torenţiale (râpi) şi văgăuni; 4) podişuri şi pante de eroziune denudaţionale; 5) martori de eroziune a calcarelor recifale de vârsta sarmaţian mediu; 6) teritorii (arii) tehnogene.

Râul Bâc traversează ca o fîşie largă tot teritoriul oraşului de la nord-vest spre sud-est. Valea r. Bâc reprezintă o luncă bine nivelată, lăţimea căruia ondulează de la 1000-1800 m până la 15-400 m. Ultima este condiţionată de dezvoltare în aceste locuri a calcarelor recifale a sarmaţianului mediu. Rocile materne în lunca Bâcului sunt prezentate de argile şi nisip a sarmaţianului mediu [Гîльденберг И.М Кишинев, 1968г.) [5].

Malul stâng a luncii r. Bâc este foarte fragmentat, înalt şi pe alocuri abrupt, malul drept este mai puţin fragmentat, însă se caracterizează cu o reţea hidrografică dezvoltată (r. Durleşti, Buiucani).

Prima (I-a) terasă a r. Bâc se urmăreşte pe întreaga lungime a văii r. Bâc pe ambele maluri ale râului. În relief ea se evidenţiază clar, pe unele sectoare este surpată (rasă) de numeroase vâlcele şi râpi. Altitudinea absolută a soclului terasei este de 25-30m. Lăţimea ei ondulează în limitele 100-600m.

Terasa II-a a r. Bâc la fel se urmăreşte pe tot parcursul văii cu o latitudine de 100-400m pe ambele maluri în limitele altitudinilor 45-55m. În relief este reflectată slab.

14

A III-a terasă este aşezată în limitele cotelor absolute 55-63 m pe ambele maluri (pante). Lăţimea ei constituie 300-400 m, în relief, mai cu seamă, pe panta (malul) dreaptă este reflectată slab.

A IV-a terasă se reflectează în relief cu o claritate mai slabă şi s-a păstrat numai în versantul drept a văii r. Bâc. Lăţimea ei constituie 125-300 m, baza terasei menţionate este situată la altitudinea 76 m.

Terasa V se semnalează numai pe panta dreaptă a văii r. Bâc. Ea se manifestă prin suprafeţe de denudaţie cu lăţimea 100-150 m. Altitudinea soclului constituie 85-93 m.

Terasa VI se semnalează numai episodic. Ea de asemenea este slab reflectată în relief cu suprafeţe mici de denudaţie cu lăţimea de 100-150 m. Altitudinea soclului constituie 100-105 m.

Bazinele râurilor Bâc şi Işnovăţ sunt separate de cumpănă înaltă cu lăţime de la 10 până la 12 km pe care este situată o parte considerabilă a oraşului. În majoritatea cazurilor cumpăna este dezmembrată de numeroase sisteme de vâlcele şi râpi ale ambelor bazine şi în plan prezintă forma şerpuită a lanţului de dealuri. Cotele absolute a suprafeţelor undulează între 200-240 m (pe cumpene) şi 40 m (în văile râurilor).

Activitatea erozională a râpelor şi vâlcelelor conduc la formarea intensă a alunecărilor de teren.

După (Шапирî А.И. г.Кишинев, 1951г.) [6] formele primare a reliefului au început să se formeze încă în perioada postglacială sau glacială. Fragmentarea suprafeţei rocilor materne, cum şi în partea centrală a teritoriului oraşului, aşa şi în preajma oraşului, demonstrează surparea (spălarea, erodarea) lor intensivă de către apele de suprafaţă încă până la formarea formelor contemporane acumulative a reliefului.

Geomorfologic teritoriul mun. Chişinău în suprafaţă se prezintă prin diversitatea elementelor reţelei hidrografice în trei nivele ierarhice integrate genetic în potenţialul şi structura văii r. Bâc de nivelul IV ierarhic.

Morfogenetic suprafaţa terestră existentă reprezintă o sculptura a proceselor eroziunii liniare în predominare elemente constructive ale versanţilor de diferit nivel ierarhic, care însumează 70-75% din teritoriu, luncile şi segmentele acumulative pe nivele inferioare ale bazei locale de eroziune (12-15%) şi cumpenele de apă sub formă de relicte insulare şi trepte erozionale alungite racordate la nivelul corespunzător de diversificare cu reţeaua hidrografică.

Potenţialul gravitaţional din spaţiul mun. Chişinău determină o stadie activă de dezvoltare a eroziunii plane şi liniare la indicii supranormelor admisibile 56 t/ha pe an. Concomitent se prezintă şi regimul hidrografic cu predominare excesivă a scurgerii de suprafaţă în raport de 65-70% la cantitatea precipitaţiilor naturale. Un capitol special prezintă starea geotehnică a teritoriului. Circa 40% din suprafaţă este afectată de alunecările vechi de teren, care sunt predispuse la reactivare şi peste 28-30% din suprafaţă denotă potenţialul alunecărilor active.

Studiul geomorfologic va urma direcţia integrării sistematice în structura geoecosistemelor naturale şi antropizate cu o deosebită atenţie la descrierea şi menţionarea interacţiunilor între componente.

2.2.2. Structura geologicăÎn baza surselor publicate şi observărilor pe teren [4, 5, 6] în structura geologică a

teritoriului mun. Chişinău participă formaţiunile precambrianului, paleozoicului (cambrianului, silurianului), mezozoicului (cretacicului) şi cainozoicului (paleogen, neogen, cuaternar).

Mai detailat au fost studiate formaţiunile paleozoice, mezozoice şi cainozoice. Formaţiunile paleozoice sunt reprezentate prin sedimentele cambrianului şi silurianului.

15

Grosimea totală a paleozoicului constituie 900 m. Pe suprafaţa erozională a silurianului discordant se depun rocile cretacicului. Grosimea lor este de 140-150 m.

Paleogenul este reprezentat prin roci sedimentare a şelfului marin. Partea superioară este compusă din argile, marne şi gresii. Grosimea totală circa 15-20 m.

În componenţa neogenului sunt sedimente din sarmaţian şi meoţian. Formaţiunile meoţiene s-au păstrat numai pe sectoare situate pe terenuri ridicate ale reliefului şi sunt compuse din sedimente continentale (nisipuri, argile) cu o grosime până la 55 m.

Formaţiunile sistemului neogen sunt reprezentate prin etaje badenianului (N1b) şi sarmaţianului. Sedimentele etajului badenian sunt reprezentate de argile asemănătoare cu bentonitele cu o grosime de 56 m.

Formaţiile sarmaţianului sunt compuse de trei subetaje: inferior, mediu şi superior. Sarmaţianul inferior (N1S1) este compus din calcare. Grosimea calcarelor 39-78 m. Rocile sarmaţianului mediu (N1S2) sunt larg reprezentate de calcare recifale, de argile cu straturi de nisip şi aleurolite şi cu intercalaţii de marne în partea inferioară. Grosimea sedimentelor variază între 90-240 m. Sarmaţianul superior (N1S3) este răspândit pe sectoare de cumpănă şi sunt reprezentate de conglomerate, argile cu straturi subţiri de nisipuri.

Formaţiunile cuaternare sunt reprezentate de roci eolo-deluviale, eolo-aluviale şi luturi nisipoase loessice, răspândite pe cumpenele şi pantele lor cu o grosime de 0,5-40 m. De aceeaşi vârstă sunt de asemenea sedimentele aluviale (nisipuri poligranulate cu prundiş), intercalaţii de nisipuri argiloase cu grosimea de 5-7 m care constituie terasele r. Bâc. Sedimentele recente sunt constituite din roci aluviale (mâluri, argile, prundiş, argile nisipoase loessice) cu grosimea până la 10m.

2.2.3. HidrogeologiaApele subterane a teritoriului studiat, în dependenţă de caracteristica (particularităţi)

hidrodinamică şi genetică, se împart în două categorii independente: apele subterane (orizonturile acvatice adânci) şi apele freatice (Мîрару К.Е., Зинченкî Î г. Кишинэу. Кишинэу, 2005г.) [7].

Apele subterane datorită alternării diverselor straturi sedimentare cu grade diferite de permeabilitate, pe teritoriul studiat, sunt prezentate de următoarele orizonturi acvifere (de jos în sus) [8]:

1.Orizontul acvifer de vârsta siluriană;2. Orizontul acvifer în depuneri cretacice;3. Orizontul acvifer de vârsta eocenă;4. Orizontul acvifer a sarmaţianului inferior;5. Orizontul acvifer a sarmaţianului mediu.Valoare practică au numai orizonturile acvifere a sarmaţianului inferior şi mediu ce

formează în limitele oraşului un complex acvifer egal. Ca rocă colectoare servesc calcarele. Apele sarmaţiane au fost utilizate în diverse domenii de activitate umană, inclusiv şi în alimentaţie. În prezent se utilizează parţial.

Complexitatea orizonturilor acvifere a sarmaţianului inferior şi mediu în prezent este bine studiată [6, 7], sunt calculate rezervele apelor subterane acestor orizonturi (orizonte) şi studiată geochimia apelor. În prezent în mun. Chişinău funcţionează circa 150 de sonde instalate (aranjate) în orizontale acvifere adânci.

6. Orizontul acvifer a sarmaţianului superior. Este slab evidenţiat. Ca rocă colectoare servesc nisipurile, iar ca rocă impermeabilă servesc argilele.

După [6, 7] în limitele mun. Chişinău se disting următoarele orizonturi acvifere a apelor freatice: 1. Orizontul acvifer în depuneri aluviale contemporane;

2. Orizontul acvifer în depuneri aluviale vechi;3. Orizontul acvifer în depuneri aluvial-deluviale;

16

4. Orizontul acvifer în depuneri eolian-deluviale.

2.2.3.1. Raionul orizontului acvifer în depuneri aluviale contemporaneOrizontul acesta este hidrodinamic legat cu apele de suprafaţă. Apele freatice pe tot

teritoriul studiat sunt stratificate la adâncime de la 0,0 până la 5,0 m, mai rar la o adâncime mai mare de 5 m. Rocile acvifere sunt nisipuri de diferită granulare şi argile nisipoase. Stratul impermeabil este reprezentat de argile dense de culoare sur-albastriu şi sur-verzui a sarmaţianului mediu. Grosimea stratului acvifer variază în limitele de la 3 până la 8 m. Acest orizont acvifer se alimentează din contul precipitaţiilor atmosferice, afluenţa apelor freatice din terasele de luncă, dar în perioada inundaţiei din contul apelor revărsate. Apele acestui orizont sunt de o mineralizare înaltă şi poluate bacterial.

2.2.3.2. Raionul orizontului acvifer în depuneri aluviale vechiAcest raion se compune din trei subraioane legate unul cu altul. Primul subraion o fâşie

nu prea largă a teraselor aluviale a r. Bâc şi se întinde de la nord-vest a oraşului până la r. Durleşti. Roca acviferă este reprezentată de nisipuri mărunt granulat şi fin granulat. Ea conţine un singur orizont de apă freatică. Roca impermeabilă este reprezentată de argile a sarmaţianului mediu. Se alimentează din contul precipitaţiilor atmosferice. Adâncimea stratificării acestui orizont acvifer constituie 2-5 m pe prima terasă şi 12-20 m pe a doua şi a treia terase a r. Bâc. Apele freatice sunt condiţional potabile şi tehnic utile.

Al doilea subraion ocupă partea lărgită a luncii r.Bâc. Este reprezentat de un orizont de apă freatică. Stratul acvifer este reprezentat de nisip de granulare diferită, care posedă de capacitate bună de filtrare. Ca rocă impermeabilă servesc argilele. Adâncimea stratificării apelor freatice acestui subraion constituie 4 m şi mai adânc.

Al treilea subraion este limitat la vest de vâlcea (râpă) Malina Mică, la nord şi nord-est de r. Bâc şi de vâlceua Bacioi. Prima şi a doua terase conţin un orizont de ape freatice, care se alimentează de precipitaţii atmosferice. Stratul impermeabil este prezentat de argile dense de culoare sur-albastriu a sarmaţianului mediu. Adâncimea stratificării apelor freatice acestui subraion variază de la 3-5 m pe prima terasă până la 10-12 m pe a doua terasă.

În general, apele acestui raion sunt caracterizate printr-o varietate mare a componenţei chimice, poluate bacterial, cu mineralizarea înaltă şi inutilizabile ca apă potabilă.

2.2.3.3. Raionul orizontului acvifer în depuneri aluvial-deluviale Acest orizont acvifer este caracterizat îndeosebi pentru malul stâng a r. Bâc şi ocupă

poziţia (altitudine) între orizontale acvifere în depuneri aluviale contemporane şi eolian- deluviale. Rocile acvifere sunt reprezentate de roci loessoide uşoare cu straturi subţiri intermediare de nisip fin granulat. Adâncimea stratificării a nivelului de apă variază în limitele 3-5 m şi 5-10 m. Ca rocă impermeabilă servesc argile a sarmaţianului mediu.

2.2.3.4. Raionul orizontului acvifer în depuneri eolian-deluviale a malului stâng r.Bâc

Malul stâng a r. Bâc este înalt şi abrupt. Terasele care îl formează sunt compuse din nisip mărunt şi fin granulat. Acestea depuneri (sedimente) conţin un singur orizont de ape freatice, care este stratificat la diferite adâncimi, în dependenţă de situaţia hipsometrică şi variază de la 10-15 m până la 35 m. Stratul impermeabil este reprezentat de argile dense de coloare sur-albastriu a sarmaţianului mediu. Apele acestui orizont acvifer se folosesc ca apă potabilă.

17

2.2.3.5. Raionul orizontului acvifer în depuneri eolian-deluviale a malului drept a r.Bâc

Acest raion este compus de roci loesoide eluviale şi deluviale ce conţin lentile şi straturi subţiri intermediare de nisipuri fin granulate. Adâncimea stratificării a apelor în acestea depuneri este considerabilă şi variază de la 5 m până la 20-30 m. Apele freatice se caracterizează de o mineralizare şi duritate înaltă, nu sunt potabile şi tehnic utile.

2.2.4. Reţeaua hidrografică a or. ChişinăuArtera principală de comunicare pe apă este r. Bâc care îşi ia începutul din Codri.

Coordonatele începutului (izvorului) şi vărsării (gura) corespunzător constituie: 47015' lat. N, 28004' long. E şi 46055' lat. N, 29028' long. E.

În general lungimea r. Bâc constituie 155 km. Suprafaţa bazinului - 2040 km2, lungimea bazinului - 126 km, lăţimea medie a bazinului – 20 km.

Alimentarea r. Bâc, în general se efectuează din contul precipitaţiilor atmosferice. La alimentarea r. Bâc iau parte şi apele subterane, fiindcă valea râului şi afluenţii lui trasează nu numai orizonturile apelor freatice ci şi orizonturile acvifere în depuneri sarmaţiene.

În limitele or. Chişinău r. Bâc curge de la nord-vest spre sud-est, avînd lungimea circa 10-12 km. La staţia Ghidighici r. Bâc trasează recifele calcaroase, de acea valea râului brusc se îngustează şi are maluri abrupte. În sectorul or. Chişinău valea râului se lărgeşte şi variază de la 1000 până la 1800 m în regiunea vărsării râuleţului Durleşti în Bâc. În regiunea Visterniceni şi „Apă Canal” lărgimea variază în limitele 15-400 m.

Albia r. Bâc în limitele oraşului are lăţimea 10-12 m, adâncimea 0,5-8 m. Viteza scurgerii 0,1-0,2 m/sec. Rîul Bâc are un număr mare de afluenţi, unul din cei mai mari este r. Durleşti.

18

III. Caracteristica generală municipiului ChişinăuSistemul ecourban Chişinău reprezintă o parte componentă a mun. Chişinău. Municipiul

Chişinău este format din 19 unităţi administrativ teritoriale din care 7 oraşe şi 12 comune. Teritoriul mun. Chişinău are o suprafaţă totală de 57164 ha din care 14763 ha în intravilan. Din punct de vedere al raportului teren urban-teren rural, suprafeţele unităţilor administrativ teritoriale indică pentru zonele urbane o cifră totală de 26491 ha (din care 10899 ha în intravilan) şi pentru zonele rurale o suprafaţă totală de 30673 ha (din care 3864 ha în intravilan).

Suprafaţa administrativă a oraşelor reprezintă 46% din totalul suprafeţei municipiului, dar variază considerabil în suprafaţă. Arealele cele mai întinse le are oraşul Chişinău, urmat de Sângera, iar cea mai restrânsă suprafaţă o înregistrează oraşul Cricova. În tabelul nr.1 şi 2 prezintă sintetic bilanţul teritorial al unităţilor administrative ce compun municipiul Chişinău.

Tabelul 3.1. Zonele urbaneOrașe Total Intravilan Locuitori (în mii)

XV. Chişinău 12301 8345 593,8XVI. Codru 2636 688 14,5XVII. Cricova 766 283 9,8XVIII. Durlești 3087 530 15,6XIX. Singera 4946 649 7,4XX. Vadul lui Vodă 1443 275 4,5XXI. Vatra 1312 129 3,3

Total urban 26491 606 648,9

Tabelul 3.2. Zonele ruraletotal intravila

nLocuitori(în mii)

total intravilan Locuitori(în mii)

1. Băcioi 6466 606 11,3 2. Cruzești 1214 180 1,73. Bubuieic

i2757 344 8,9 4. Ghidighic

i2378 270 5,6

5. Budești 2839 310 5,2 6. Grătiești 2834 505 6,77. Ciorescu 603 329 6,5 8. Stăuceni 2746 241 8,29. Colonița 2644 239 3,5 10. Tohatin 1519 144 2,411. Condrița 191 63 0,7 12. Trușeni 4482 633 8,2

Total rural

30673

3864 69,0 Total municipiu

57164 14763 717,9

Tabelul 3.3. Dinamica populaţiei în or. ChişinăuDenumirea Numărul populaţiei la începutul anului, mii oameni

1995 1996 1997 1998 1999Or. Chişinău 661,5 662,7 653,1 649,4 647,6Zona de atracţie 79,1 80,3 81,2 81,8 82,2În total pe municipiu 740, 743 743,3 731,2 729,8

Datele din tabelă demonstrează că numărul populaţiei municipiului încet se micşorează în mediu cu 2,6 mii oameni în fiecare an. Acest proces are loc din cauza imigrării populaţiei după hotare. Populaţia or. Chişinău, în ultimii cinci ani s-a micşorat cu 14,0 mii oameni.

Populaţia or. Chişinău, constituie 89,3% din populaţia municipiului.

19

Deoarece calculele următoare se fac în secţiunea raioanelor-sectoare administrative, în tab. 3.4 se aduc datele repartizării populaţiei municipiului la 1.01.1999.

Tabelul 3.4. Divizarea populaţiei în or Chişinău după sectoareDenumirea Populaţia, mii oameni

Total Centru Botanica Buiucani Râșcani CiocanaOr. Chişinău 647,7 107,5 187,8 125,6 148,9 77,7Zona de atracţie 82,6 12,7 12,1 28,5 13,2 16,1Total pe municipiu 730,1 120,5 200,8 153,3 162,8 92,7% 100,0 16,5 27,5 21,0 22,3 12,3

Cel mai mare sector după populaţie este sectorul Botanica, tot el are minimala masă specifică a populaţiei intraurbane – 5,7%. După acest indice în frunte se află sectorul Buiucani, unde populaţia intraurbană alcătuieşte 17,5% şi Ciocana – 16,3%.

Tabelul 3.4. Numărul populaţiei şi divizarea lor în clădiri cu multe niveluri şi case individuale şi a numărului de automobile care le aparţin acestora

Sectorul Populaţia Numărul automobilelor individuale

Numărul automobi

lelor individuale la 1000 locuitori

Total Inclusiv Total InclusivÎn clădiri cu multe

nivele

În case individual

e

În clădiri cu multe

nivele

În case individual

eCentru 107,5 95,9 11,6 6112 5452 660 57Botanica 187,8 182,9 4,9 10624 10348 276 57Buiucani 125,6 115,3 10,3 9106 8359 747 73Râșcani 148,9 140 8,9 10867 10218 652 73Ciocana 77,7 73 4,7 4307 4044 263 55Total 647,5 607,4 40,1 41018 38434 2584 63% 100,0 93,8 6,2 100,0 93,7 6,3 -

Datele din tabel demonstrează că nivelul de automobilizare pe sectoarele oraşului balansează în limite destul de largi. Este evident că o mare importanţă a acestui indice sunt caracteristice pentru acele raioane, unde masa specifică a populaţiei, care locuieşte în clădiri cu puţine nivele, deoarece, aici, de regulă, sunt mai bune condiţii de păstrare şi deservire a automobilului.

3.1. DensitateaMunicipiul Chişinău este locuit de un număr de 717.900 locuitori. Zonele urbane

însumează 648.900 locuitori, restul de 69.000 locuind în zonele rurale. Sub aspectul distribuţiei teritoriale a populaţiei, caracteristic pentru mun. Chişinău este concentrarea a 82,7% din total populaţie în or. Chişinău, pe o suprafaţă reprezentând 21,5% din suprafaţa totală a municipiului. Aceasta determină o presiune ridicată asupra utilităţilor publice şi a trensportului public.

Densitatea populaţiei variază de la 10 locuitori/ha în zonele rurale la 400 locuitori/ha în sectoarele centrale ale oraşului. Teritorial densitatea ridicată a populaţiei se înscrie pe coridoarele Centru-Vatra şi Centru-Ciorăscu-Cricova. În consecinţă presiunea pe servicii şi utilităţi publice se va înregistra cu prioritate pe aceste coridoare.

Dinamica schimbărilor demografice înregistrează aspecte diferite atunci când ne referim la zonele urbanizate sau la cele rurale. Zonele rurale din cadrul suburbiilor se

20

confruntă cu o creştere demografică provenită din sporul natural sau migraţia forţei de muncă, fenomen prezent acolo unde există teren liber în apropierea oraşului Chişinău, sau se stabilesc noi agenţi economici.

Acest fenomen se întâlneşte în comunele Băcioi, Bubuieci, Budeşti, Ciorăscu, Cruzeşti, Ghidighici, Tohatin, Truşeni, s. Coloniţa, Stăuceni, or. Codru, Durleşti Sângera. Informaţiile culese prezintă o creştere nesimnificativă în comuna Grătieşti şi o scădere a populaţiei în oraşele Vatra, Vadul lui Vodă şi satul Condriţa.

3.2.Zonare funcţionalăTerenurile urbane sunt ocupate, sau rezervate prin planurile urbanistice, unor funcţiuni

de reprezentare politică şi administrativă. Aceste funcţii sunt localizate în zona centrală a oraşului Chişinău, având dispuse pe perimetru zone cu funcţii de locuire şi mai ales zone verzi de recreere.

În cea mai mare parte terenurile, în zonele urbane sunt rezervate locuinţei şi a serviciilor adiacente educativ, cultural, de sănătate şi de recreere. Într-o categorie aparte zonele economice şi cele tehnologice, perimetrul oraşului şi amplasate cu prioritate în partea de nord-vest a oraşului şi de-a lungul r. Bâc.

Zonele rurale se constituie din terenuri cu funcţiunea structurale pe funcţiuni cu prioritate de locuire. Adiţional se găsesc terenuri cu funcţiuni administrative şi sociale precum şi pentru activităţi economice în special pentru activităţi agricole. Un centralizator privind destinaţia funcţională şi suprafeţele acestor funcţiuni este prezentat în tabelul 3.5

Tabelul 3.5. Structura funcţională a terenurilor din municipiul Chişinău

Uni

tate

adm

inis

tra-

tivte

rito

rial

ă

Intr

avila

n

Loc

uinţ

e, so

cial

-cu

ltura

le e

duca

tive

Indu

stri

e,

tran

spor

t, te

leco

m.

şi c

u de

stiN

aţie

sp

ecia

lă

Spaţ

ii ve

rzi

Fond

ul si

lvic

Fond

ul a

pelo

r

Fond

ul d

e re

zerv

ă

Ter

en a

gric

ol

Tot

al te

ren

Total suburbie

6819,36

6443,49 1303,49 628,2

83994,

391186,

546644,

6624662

,144862,

9Orașul Chişinău

12234,9

8351,73 2700,58 152,0

0 - 134,01

259,36

703,52

12301,2

Total municipiu

19054,34

14795,22 4004,07 780,2

93994,

391320,

556904,

0125365

,657164,

1

3.3.Fondul de locuinţePe teritoriul municipiului Chişinău există două forme de locuire: cea colectivă, în zone

cu preponderenţă urbane şi cea individuală, în zone preponderent rurale. Locuinţa colectivă se caracterizează prin ansambluri şi cartierer cu sau fără spaţii comerciale la parter şi echipate edilitar. Regimul de înălţime este de 1-4 etaje, 5 etaje, până la 9 etaje şi cu 9 şi mai multe etaje.

Organizarea locuinţei individuale în zonele rurale este influenţată de ocupaţia de bază – cultivarea terenurilor agricole, pomicultura şi viticultura şi a determinat folosirea eficientă a vetrei satului şi o concentrare în aliniament la artera de circulaţie pentru a lăsa cât mai mult teren disponibil pentru agricultură.

21

Municipiul Chişinău numără 245589 de gospodării, din care 226376 în mediu urban şi 19213 în mediul rural. Mărimea medie a unei gospodării este de 2,9 persoane, cu o diferenţiere semnificativă între mediu urban (2,8 persoane/gospodărie) şi cel rural (3,5 persoane/gospodărie). În ceea ce priveşte numărul total al membrilor din gospodării per total municipiu se înregistrează un total de 700855 persoane din care în mediul urban 633819 persoane, iar în mediul rural 67036 persoane.

Structura fondului locativ după formă de proprietate se compune din: fondul Primăriei cu o pondere de 51%; fondul departamental cu o pondere de 7%; fondul CCL cu o pondere de 9,1%; fondul APLP cu o pondere de 16,6%, şi fondul particular cu o pondere de 16,3%.

Primăria municipiului Chişinău are în portofoliu o suprafaţă de 5410,34 mii m.p. în total figurează 5105 blocuri locative, din care 4040 case cu 1-4 etaje, 684 cu 5 etaje, 284 cu până la 9 etaje, şi 97 cu 9 şi mai multe etaje.

3.4. Piaţa imobilirăPiaţa de locuinţe este dinamică pentru un segment de populaţie de venit de sub 2% din

populaţia municipiului. Strategia Politicii locative a mun. Chişinău demonstrează că numai „un respondent din sută posedă toată suma pentru construcţia sau procurarea unei locuinţe proprii” şi numai 2% ar putea finanţa 50% din valoarea unui apartament.

Un rol important în dinamica construcţiei de locuinţe îl joacă populaţia care lucrează în străinătate şi care finanţează construcţia de locuinţe, nu pentru că există o cerere, ci pentru că doresc să găsească o formă de „salvare” a valorii banilor prin investiţii imobiliare.

Din punct de vedere spaţial oferta de locuinţe se manifestă în zona centrală a oraşului Chişinău şi pe terenuri din imediata vecinătate a acestei zone, precum sectorul Ciocana, oraşele Cricova şi Codru sau comunele Băcioi, Grătieşti şi Stăuceni.

3.5. Infrastructura de transportExistă o densitate bună privind reţeaua de drumuri în interiorul municipiului, dar din

punct de vedere fizic se află în stare precaută atât în ceea ce priveşte fundaţia drumului, cât şi mai ales al covorului asfaltic. Sistemul de transport public acoperă reţeua de localităţi municipale, dar nu este satisfăcător din punct de vedere al numărului de curse şi al stării parcului auto.

3.6. Unităţi publiceAlimentaţia cu apă şi canalizarea, managementul întegrat al deşeurilor, sunt considerate

probleme prioritare în majoritatea localităţilor, în special în mediul rural. Calitatea apei din fântâni reprezintă o problemă serioasă cu impact asupra sănătăţii locuitorilor. Lipsa canalizării coroborată cu lipsa unui sistem de colectare şi depozitare a deşeurilor menajere şi industriale generează poluarea terenului, a pânzei de apă subterane şi a emisarilor.

3.7. Resursele naturaleCadrul natural este propice dezvoltării activităţilor de turism, agricultură/zootehnie,

precum şi resurse naturale ce susţin o industrie a materialelor de construcţie (piatră, pietrişuri şi nisipuri).

Mediu: există zone cu potenţial ridicat de producere de alunecări de teren (ex. Vadul lui Vodă), cu pericol de inundaţii, precum şi unităţi industriale cu riscuri tehnologice, aparţinând industriei miniere prelucrătoare.

22

IV. CARACTERISTICA ECOSISTEMULUI URBAN CHIŞINĂU

Sistemul ecourban Chişinău reprezintă un spaţiu natural cu suprafaţa totală de 12301 ha, intravilan 8345 şi locuitori 593,8 mii. În structură de destinaţie: construcţii şi curţi – 5678 ha cu o extindere anuală de 40–45 ha; drumurile ocupă 1287 ha; teren agricol intravilan – 1536 ha, inclusiv 1350 ha arabil şi peste 200 ha cu plantaţii multianuale; pădurile şi spaţiile verzi au suprafaţă de 3157 ha în tendinţă de reducere. Obiectivele cercetărilor se integrează într-un sistem perfect, diversificat în spaţiu geografic cu suprapunere a subsistemelor social şi economic. Factorii antropogeni modifică condiţiile de interacţiune şi unele particularităţi ale naturii dar ordinea organizaţională şi funcţională de fond se păstrează în sistemul natural ca suport de integritate, component primar activ, gestionare şi relaţiile cu activităţile social–economice.

Informaţia se determină ca factor social-economic cu nuanţe ecologică şi de calitate a mediului. Se organizează pe principii de descriere adecvată a componentelor naturii la integritatea lor ca suport pentru argumentarea identităţilor diversităţii geografice (spaţiale) şi evaluarea structurilor antropogene în componentele sociale, urbanistice suprapuse în concordanţă sau descrepantă cu fundamentul natural. Al treilea strat informaţional este cel ce se referă la impactul ecologic prin devărsări, emisii sau deformări de structură a mediului natural sub influenţa platformelor industriale.

Sectorul „Tracom”. Acest sector este amplasat în regiunea uzinei de tractoare. Analiza gestionării terenurilor a demonstrat că unele sectoare (sec. Tracom) a fost construit în anii 1946-1950. În unele locuri (părţi ale sectorului) sunt dens populate. La fiecare casă sunt construcţii suplimentare (căsuţe mici, garaje).

Teritoriul adiacent luncii r. Bâc care este amplasat în acest sector este gestionat neraţional (sunt construite diverse staţii de reparaţii auto, depozite, garaje ceea ce demonstrează o gestionare inadecvată a terenului acestui sector. Are loc valorificarea luncii Bâc (construirea întreprinderilor de încălţăminte, mobilă, etc.). În sectorul dat lipseşte aprovizionarea centralizată cu apă potabilă (cu unele excepţii). Lipseşte sistemul unic de aprovizionare cu apă potabilă şi cel de canalizare a AR menajere. AR în raionul dat sunt deversate în segmente de ţevi de scurgere care se canalizează în lunca r. Bâc. Sistema de canalizare care există în raionul dat merge la Staţia de epurare a uzinei de tractoare care practic nu funcţionează, de unde ulterior apele poluate sunt deversate în lunca r. Bâc.

Gestionarea deşeurilor lasă mult de dorit. Pubele de colectare a DMS sunt amplasate în unele locuri speciale a sectorului.

Sectorul Râşcani. Este amplasat între str. Kiev - A. Ruso şi Dimo. Majoritatea construcţiilor sunt blocuri locative cu 5 niveluri, amplasate sub un ungi faţă de str Kiev şi perpendicular faţă de str. A. Ruso şi paralel faţă de str.Dimo. Pe teritoriul sectorului sunt amplasate 2 şcoli, câteva grădiniţi, terenuri sportive. DMS de la şcoli sunt colectate în pubele speciale metalice amplasate în imediata apropiere a şcolilor. Deşeurile din blocurile locative sunt depozitate în pubele amplasate în locuri speciale. În sectorul dat starea ecologică este caracterizată de prezenţa unui număr mare de pomi, parcuri, regnul vegetal (de plante este relativ bogat). Sectorul dispune de apeduct şi sistem de canalizare centralizat. Mai puţin plăcut este partea sectorului dinspre str. Dimo. Este mai poluat, blocurile sunt foarte aproape de stradă şi un unele locuri sunt aruncate multe deşeuri.

Sectorul str. Ialoveni. Este amplasat de-a lungul str. Ialoveni ce merge spre orăşelul Durleşti. Este caracterizat prin case private amplasate pe cunpăna apei circa 1 km, după care sunt amplasate blocuri locative cu 9 niveluri. În acest sector sunt mulţi arbori şi arbuşti. Regnul vegetal este relativ bogat. După cumpăna apei în partea lacului Valea Morilor sunt aruncate multe deşeuri, practic s-a format o gunoişte neautorizată.

Sectorul Ciocana. Este unul din sectoarele administrative ale mun. Chişinău care cuprinde, pe lângă o parte din teritoriul de bază al municipiului, şi oraşul Vadul lui Vodă şi comunele Bubuieci, Budeşti, Coloniţa, Cruzeşti şi Tohatin.

23

V. STAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

5.1. Sursele de poluare a aerului în ecosistemul urban ChişinăuSursele principale de poluare a aerului atmosferic în mun. Chişinău sunt prezentate de:

producerea energiei electrice la termocentrale, sistemele de încălzire a locuinţei, traficul auto şi activitatea industrială. Poluanţii cei mai importanţi rezultă şi din aceste procese sunt: oxizii de carbon, sulf, azot, particulele în suspensie, formaldehidă, benz(a)pirenul etc. Cea mai mare sursă de poluare atmosferică rămâne combustia. Prin impuritătile prezente în combustibili, carburanţi, prin fum (arderea incompletă) sau prin oxizii de azot şi sulf aerul este poluat în proporţii importante.

Sursele de poluare ale bazinului aerian din ecosistemul urban Chişinău includ: sursele mobile – peste 300 mii unităţi de transport; sursele staţionare – 1002 întreprinderi industriale, 292 cazangerii, 111 staţii PECO, 7 baze petroliere ş.a. Un caz aparte îl reprezintă Staţia de Epurare Biologică a apelor uzate, unde în rezultatul fermentării anaerobe a nămolului în paturile de uscare şi lucrului suflantelor în bazinele de aerare emisiile de gaze nocive sunt semnificative.

În rezultatul monitorizării calităţii aerului în ultimii ani s-a stabilit, că din totalul de probe analizate, depăşiri a CMA pentru diferiți indici (monoxid de carbon; oxizi de azot; pulberi; funingine; plumb; ozon ş.a.) se depistează permanent.

Conform datelor statistice, parvenite de la CMPM Chişinău, sursa principală de poluare a spaţiului aerian în or. Chişinău este transportul auto, ceea ce constituie 96,0% (în Republica Moldova ponderea emisiilor de noxe de la transportul auto în aerul atmosferic constituie circa 80% din totalul emisiilor de la toate sursele de poluare a aerului) şi 4% de la sursele fixe.

Poluarea aerului de la sursele mobile în mun. Chişinău nu este echivalentă pe întreg teritoriul. Evident, aerul atmosferic este mai poluat în sectoarele cu trafic intens al transportului auto. Însemnătatea problemei actuale constă, în faptul, că în procesul de activitate transportul are un impact negativ considerabil asupra mediului înconjurător, sănătăţii populaţiei, mediului de trai. Una din cauzele principale a poluării excesive este creşterea continuă a numărului de transport auto, care conform datelor statistice ale Biroului municipal de statistică a constituit în mun. Chişinău în anul 2007 – 196058 unităţi, iar în anul 2008 a crescut până la 216628.

Conform investigaţiilor de laborator a calităţii aerului atmosferic în punctele permanente de control procentul probelor ce depăşeşte CMA s-a micşorat de la 15,1% în anul 2007 până la 6,1% în anul 2008, inclusiv: pulberi de la 44,3% până la 20,7%; dioxid de azot de la 5,1% până la 3,3%; aldehidă formică de la 38,4% până la 4,8%. Concomitent s-a majorat procentul probelor de aer, care n-au corespuns după concentraţia ozonului, crescînd de la 7,9% în anul 2007 până la 15,4% în anul 2008. O tendinţă de majorare o are şi concentraţia monoxidului de carbon, de la 0% în anul 2007 până la 1,1% în anul 2008.

Cauzele principale de contribuire la poluarea solului şi aerului atmosferic sunt neefectuarea salubrizării planificate, mecanizate şi spălării tuturor străzilor localităţilor; transportarea deşeurilor solide şi materialelor de construcţie cu transport nespecializat; starea deplorabilă a reţelelor de canalizare pluvială; lipsa schemei generale de circulaţie a transportului urban confirmată prin calcule; starea deplorabilă a părţii carosabile a străzilor; circulaţia transportului cu un grad de uzură sporit; utilizarea unităţilor de transport în lipsa utilajului de neutralizare a gazelor de eşapament şi întreţinerea nesatisfăcătoare a lor.

24

Tabelul 5.1. Cantitatea de poluanţi emişi în urma arderii combustibilului (benzină, motorină, gaz lichefiat)

2008 2009CO, (t) 112833,77 109329,87NOx , (t) 12869,26 12646,86SO2, (t) 817,814 797,838

Hidrocarburi, (t) 17629,74 5254,8204Funingine, (t) 5553,752 16939,26

5.2. Acţiuni privind reducerea gradului de poluare a aerului în ecosistemul urban Chişinău

În vederea diminuării emisiilor de poluanţi şi îmbunătăţirii calitătii aerului sunt benefice următoarele realizări:

Implementarea tehnologiilor nepoluante prin care să fie excluse emisiile toxice în aerul atmosferic;

Instalarea utilajului performant de purificare a gazelor evacuate la întreprinderile industriale cu emisii nocive;

Aducerea în concordanţă cu normele sanitare a fîşiilor de protecţie din jurul întreprinderilor furnizatoare de emisii, dar şi menţinerea spaţiilor verzi din ariile locative în corespundere cu aceste norme;

De construit centura de ocolire a oraşului care ar asigura excluderea transportului de tranzit prin oraş şi legătura între diferite sectoare ale oraşului;

De continuat procesul de optimizare a traficului rutier (diferenţierea auto-magistralelor după categorii de transport, construcţia auto-magistralelor predestinate transportului ce tranzitează or. Chişinău pe „centură”, limitarea transportului greu pe anumite direcţii în anumite ore, utilizarea largă a transportului ecologic electric urban şi electrificarea căilor ferate, crearea pasajelor pentru circulaţia bicicletelor, elaborarea schemei de amplasare a parcărilor şi parcajelor şi amenajarea lor);

Limitarea importului autovehiculelor vechi; Schimbarea radicală a sistemelor de control al tehnicii şi calităţii combustibilului; În sectorul energetic este necesar de a implementa pârghii de sporire a eficienţei şi

conservării energiei, introducerea surselor energetice regenerabile (radiaţia solară, vântul) în cazurile când acestea se dovedesc a fi competitive din punct de vedere economic;

Este necesar de aplicat măsuri de prevenire a incinerării resturilor vegetale (prin compostare), valorificarea deşeurilor industriale şi menajere prin implementarea colectării lor separate şi reintroducerea în ciclul tehnologic (hârtia, plasticul);

Necesită a fi perfecţionat sistemul de monitoring ecologic integrat si asigurat controlul asupra surselor principale de poluare de către structurile administrative locale şi agenţii economici;

Dezvoltarea sistemului pluvial şi sanarea teritoriului. Aceasta acţiune trebuie să fie realizată în primul rînd în partea inferioară ale oraşului (lunca r. Bîc);

Atragerea celor mai bune practici de compostarea a nămolului colectat de SEB in cadru proiectului privind remedierea misrosului (tehnologia „geotub”);

Introducverea sistemului de remedierea nutrienţilor (azot şi fosfor) la SEB; Organizarea zonelor de protecţie în preajma municipiului Chişinău cu aces limitat a

persoanelor; Restaurarea zonelor umede in luncele cursurilor de apă in limitele mun. Chişinău

(lunca r. Bîc inferior după SEB);

25

VI. RESURSELE ACVATICE

6.1. Starea actuală a resurselor acvatice în municipiul ChişinăuResursele de apă ale ecosistemului urban Chişinău sunt formate din apele de suprafaţă,

apele freatice şi subterane.Apele de suprafaţă includ r. Bâc cu afluenţii săi – 9 la număr, 17 lacuri (V total - 3,5 mln.

m3) şi 2 bazine de acumulare – Ghidighici (V=34 mln. m3) şi Ialoveni (V=21,7 mln. m3).Monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă în ecosistemul urban Chişinău în ultimii 4 ani,

au evidenţiat gradul de poluare a acestora cu diverse substanţe toxice, inclusiv metale grele, elemente biogene ş.a.

S-a stabilit, că gradul de poluare organică (CCO) a râului Bâc depăşeşte CMA în amonte de 1,5-2,5 ori, iar în aval de 3-4 ori. Un aport considerabil în această poluare îl aduc afluenţii râului, unde s-au depistat depăşiri de CMA a substanţelor toxice de zeci de ori.

Comparând datele analizelor saprobiologice, hidrochimice şi toxicologice a obiectelor acvatice ale ecosistemului urban Chişinău s-a stabilit, că acestea pot fi apreciate după starea lor ecologică de la starea de risc (lacurile de recreaţie şi agrement) până la „dezastru ecologic” (r. Bâc în aval de staţia de Epurare Biologică a apelor uzate).

Râul Nistru este principală sursă de alimentare cu apa a municipiului Chişinău. După gradul de poluare, apa Nistrului se încadrează în clasele 2 şi 3 de calitate („moderat poluată”). Calitatea apelor în municipiu este supusă deteriorării, ceea ce complică problema raportului resurse – cerinţe.

Apreciată conform standardului CES-UN/668 al CEE de clasificare statistică a calităţii apelor naturale în 5 clase (excelentă, bună, moderat poluată, poluată, foarte poluată) şi în baza investigării a 7 clase de indicatori, calitatea ecologica a apelor de suprafaţă indică prezenţa unor procese de depreciere, care pun în pericol biodiversitatea şi productivitatea naturală a râurilor.

Apa râurilor mici, de regulă, corespunde claselor 4 şi 5 de calitate. „Tratamentul” râurilor mici este o problemă de reconstrucţie şi reamenajare ecologică a bazinelor.

În confirmare cu investigaţiile Centrului Municipal de Medicină Preventivă, apa potabilă în municipiu corespunde cerinţelor STAS „Apa potabiIă” 2874-82, însă metoda de clorare a apei nu este acceptabilă atât din punct de vedere al caracteristicelor organoleptici, cât şi a influenţei negative asupra sănătăţii omului în rezultatul formării derivaţilor halogeNaţi cu polimerii naturali, care se caracterizează printr-un grad de toxicitate mai înalt decât clorul.

Protecţia contra poluării şi folosirea raţională a apelor subterane este o problemă a economiei naţionale. Din diversitatea resurselor de apă, cele subterane reprezintă cea mai mare valoare. Ele au un şir de avantaje faţă de apele râurilor, bazinelor de apă şi a lacurilor. În municipiu Chişinău sunt 274 fântâni arteziene, dintre care sunt gestionate de catre S.A. „Apa-Canal Chişinău” 113 fântâni arteziene, în suburbii - 65 fântâni arteziene şi de agenţi economici - 96 fântâni arteziene.

Starea ecologică a resurselor acvatice în municipiu Chişinău este determinată de dezvoltarea factorilor economici, activitatea umană şi calamităţile naturale.

Pe parcursul ultimilor cinci ani a fost efectuată monitorizarea calităţii apei r. Bâc şi afluenţilor lui în limitele ecosistemului urban Chişinău. Au fost prelevate probe de apă din r. Bâc şi afluenţii lui naturali, precum şi din scurgerile artificiale provenite din diverse surse (autorizate, neautorizate). În timpul expediţiilor pe teren a fost evaluat gradul de poluare a malurilor râului cu diverse deşeuri industriale, din construcţii, menajere, etc. Punctele de prelevare a probelor de apă pe segmentul r. Bâc sunt prezentate (Fig.6.1).

26

Fig.6.1. Punctele de prelevare a probelor de apă pe segmentul r. Bâc

Datele obţinute demonstrează că apa râului Bâc ca şi în anii precedenţi este puternic poluată (tab. 6.1.).

La intrare în oraş (staţia hidrometrică, s. Pruncul) apa râului Bâc se caracterizează prin duritatea totală 8-9 mg.ecv/dm³ şi mineralizare de 1000-1100 mg/dm³. În componenţa chimică predomină anionii de hidrocarbonat şi cationii de sodiu. pH-ul apei este slab - alcalin, variază între 8,3-8,4.

Traversând ecosistemul urban Chişinău, calitatea apei râului este supusă unor schimbări vizibile. Deja la intersecţia râului cu podul de pe str. M.Viteazul duritatea apei creşte până la 10-11 mg.ech/dm³, iar mineralizarea constituie 1200-1350 mg/l. Îmbogăţirea apei cu săruri minerale este determinată de conţinutul chimic al deversărilor. Principalul debitor de apă a râului pe acest segment este afluentul Durleşti, lacul tehnologic „Tracom”, mineralizarea apei cărora depăşeşte 1500 mg/dm³.

Următoarea sursă de impact pentru r. Bâc a fost depistată în zona complexului sportiv „Niagara” situată la nord de parcul de agrement „Sculeni”. Aceasta reprezintă un pârău ce se formează din izvorul situat pe versantul din dreapta a str. L. Deleanu, sec. Buiucani şi care traversând lunca se varsă în r. Bâc.

Apa pârăului se caracterizează prin cantităţi sporite de elemente biogene (tab. 6.2). Azotul nitriţilor şi amoniului ating valori de 0,75 şi 2,42 mg/l, iar azotul nitraţilor constituie cca. 9,2 mg/l. Conţinutul fosfaţilor constituie cca 3,18 mg/l. Originea acestor poluanţi sunt apele menajere (CCO-Cr = 45,6 mg O2/l) şi care redau apei pârăului un miros neplăcut.

Pe măsura deplasării din amonte spre SEB calitatea apei se înrăutăţeşte, fapt demonstrat de indicii toxicologici, cât şi de tendinţa de creştere a mineralizării (vezi tab. 6.1, 6.2).

27

Tabelul 6.1. Caracteristica probelor de ape colectate din r. Bâc şi afluenţii lui (an. 2009)

Nr. Pro-bei

Punctele de prelevare a probelor, segmentul r. Bâc

Ingredienți, mg/dm3

pHDuritatea

totală, mg echiv/l

CO32- HCO3

- Cl- SO42- Ca2+ Mg2+ Na+ K+

Mineralizarea totală

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 121. r. Bâc, Staţia Hidrometrică 8,3 7,04 3,0 458,7 60,3 117,8 58,1 50,4 531,3 1279,62. r. Bâc, 30 m in aval de Staţia Hidrometrică 8,4 6,64 12 414,8 54,6 145,0 56,1 46,8 519,5 1248,83. r. Bâc, Pod 60 m aval de Staţia Hidrometrică 8,4 6,6 24 451,4 60,3 171,0 64,1 42,2 600,4 1413,44. r. Bâc, (apă de drenaj, lângă pr. 3) 7,3 9,07 3,0 1063,8 83,0 46,5 112,2 62,4 1140,2 2629,55. Pârău ce se scurge în r. Bâc, strânga, pod șos.

Balcani 8,4 5,7 6,0 373,3 52,1 171,2 60,1 31,2 511,3 1205,2

6. r. Bâc, vis-а-vis de compexul sportiv “Niagara” 7,6 5,9 - 458,7 58,9 145,0 76,1 25,6 561,0 1325,37. r. Bâc, pîrău din dreapta, complex sportiv

“Niagara” 8,2 7,5 - 519,7 51,1 117,8 72,1 47,0 569,5 1377,2

8. r. Bâc, 50 m amonte restaurantul “La Izvor” 8,3 6,8 - 451,4 60,3 171,2 56,1 48,4 578,4 1365,89. Lac 1 de agreement, Sculeni 8,5 7,0 30 451,4 76,3 117,8 60,1 48,4 567,0 135110. Lac 2 de agreement, Sculeni 8,6 8,0 48 427,0 92,6 131,2 40,0 70,8 588,0 1397,611. r. Bâc, Parcul de agreement Sculeni 8,4 7,2 24 427,0 61,0 145,0 62,1 51,6 543,3 131412. r. Bâc, 300 m mai jos de Parcul de agreement 8,4 7,2 27 439,2 65,3 96,5 58,1 54,0 515,9 125613. r. Bâc, str. Mesager 5/4 7,6 7,4 - 512,4 66,3 117,8 52,1 58,0 587,4 139414. r. Bâc, Podul Mihai Viteazul 8,2 11,2 57,0 524,6 77,3 171,2 106,2 70,8 653,1 166015. r. Bâc, 10 m mai jos de deversarea r. Durlești 8,3 11,3 24,0 551,4 81,6 183,7 112,2 70 658,5 1681,416. Râulețul Durlești la deversare 8,4 6,8 36,0 475,8 68,8 183,7 68,1 41,2 655,0 1379,117. Lacul tehnologic “Tracom”, partea superioară 7,9 10,3 12,0 561,2 160,4 197,5 34,8 105,1 791,2 1862,218. Scurgere betonată de la Uzina Tracom (ape rezid.) 6,4 8,8 - 414,8 60,3 96,5 38,0 84,4 449,2 1143,219. Lacul tehnologic “Tracom”, partea inferioară 8,2 8,35 - 579,5 135,2 197,5 98,1 42,0 772,1 1824,420. r. Bâc, în zona lacului tehnologic “Tracom” 8,3 7,0 51,0 434,3 67,4 117,8 72,1 40,8 557,6 1341,021. r. Bâc, 150 m de la pod, str. Mihai Viteazul 6,92 12,3 9 570,3 79,7 171,2 80,1 102 648,1 1660,422. Lac (dreapta) vis-a-vis proba 21 6,87 10,7 12 854 702,9 330 100,2 269,7 1729 3797,823. r. Bâc, lângă semafor pe str. Albișoara 7,0 12,7 15 567,3 58,6 91,2 92,2 99,6 540,3 1464,224. Podul de lângă Circ, 5 m până la pod 6,9 10,7 18 256,2 56,5 145 100,2 70,4 305,1 951,4

28

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1225. Vis-a-vis de „Damulus” 6,88 11,2 63 259,3 57,5 117,8 88,2 82,6 323,8 995,226. r. Bâc , apă tulbure 6,87 9,1 54 366 55,9 145 80,1 63,2 477,6 1241,827. r. Bâc, mai jos de SA „Moldova-Gaz” 6,95 4,4 33 219,6 38,7 91,2 60,1 17 305,4 765,028. r. Bâc, mai jos de podul Ismail 6,88 12,3 10,5 396,5 58,6 171,0 92,2 94,8 439,8 1273,429. r. Bâc, la podul de metal lîngă elevator 6,87 12,3 10,2 420,9 57,5 357,5 96,1 92,3 657,6 1692,130. r. Bâc, Malina Mică la izvor 6,95 9,0 12 366 55,9 64,6 68,1 68 338 972,631. După cofluiența. R. Malina Mică cu r. Bâc 6,86 11,3 12 244 57,5 64,6 104,2 75,3 198,8 756,432. SA “Carmez”, deversarea pârăului din “Grădina

Botanică”, aval 6,86 8,8 12 247,1 55,3 96,5 80,1 58,3 272,4 821,7

33. SA “Carmez”, deversarea pârăului din “Grădina Botanică”, amonte 6,87 10,6 12,1 256,2 56,4 99,2 92,2 73 258,8 847,9

34. r. Bâc (stînga), podeț, vis-a-vis barul Boston 6,89 11,8 18 260,1 57,5 104,5 108,2 77,7 254,2 880,235. r. Bîc (malul stîng) sub podul de cale ferată 6,84 10,6 21 262,3 57,6 51,37 100,2 68,1 223,9 784,436. r. Bâc, rîuleț ce se scurge în zona AGEPI 6,88 15,5 34,5 260,12 57,5 197,5 120,2 116,6 312,8 1099,237. r. Bâc, stînga, 20 m mai jos de deversarea pîrîului 6,95 11,7 18 62,3 56,4 117,8 100,2 82,6 271,7 709,038. Apă de drenaj, ce izvorăște de sub beton 6,88 15,9 27 301,9 57,5 223,7 124,2 121,5 364,4 1220,239. r. Bâc, scurgere rpin țeava de beton – 15m mai sus

de podul nordic de la SA “Tutun CTC” 6,84 10,5 - 463,6 55,3 131,2 84,1 77,7 460,7 1272,6

40. r. Bâc (strînga) 30 m mai sus de podul Daac-Pant (str. Varnița) 6,87 11,7 21 366 57,5 77,8 92,2 87,4 342,7 144,6

41. r. Bâc, str. Varnița “Mercedes-Center” 6,84 12,3 18 405,7 57,5 123,1 96,2 91,8 416,3 1208,642. r. Bâc, amonte de SEB, vi-a-vis de “Bicar” 5,58 10,2 - 396,5 98,5 85,8 74,1 78,9 427,8 1161,143. r. Bâc aval de SEB, vis-а-vis de coțul CET 5,55 8,6 - 5493,0 105,1 38 76,1 58,3 557,7 1384,244. r. Bâc (stânga) din scurgere de la SEB 5,54 7,8 - 610 83 51,37 66,1 54,6 623,7 1488,745. r. Bâc, apă din satul Bâc, dinspre SEB 5,60 9,6 - 579,5 97,4 251,2 40,1 92,3 434,8 1856,246. r. Bâc, a doua parte a satului Bâc, str.Grădinarilor 6,02 15.3 - 671 99,9 120,5 126,5 109,3 585,3 1782,547. r. Bâc, str. Grădinarilor (fântână) la intersecţie cu

drumul spre com. Bubuieci 5,99 23.8 - 427 138.4 330 264,6 128.8 502 1790,8

48. s. Bâc, mijlocul s. Bâc, bar Steals 6,19 17.4 - 457,5 96,3 410 172,4 106,9 737 1980,149. Fântână str. Grădinarilor 176, la ieșire din s. Bâc. 6,23 10.2 - 396.5 70,8 91.25 80,2 75,3 403 1117,050. r. Bâc (stânga) vis-а-vis de str. Grădinarilor 176 6,19 10,7 - 427,0 32,1 126,2 114,3 61,9 409,1 1170,9

29

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1251. Izvor, zona motocrosului, str. Ialoveni sub pantă 6,9 12,7 - 701,5 140,6 115.1 124,2 79,8 753,1 1914,352. Pârăul format de izvorul Nr. 1, 100 m mai jos 7,2 11,5 - 533,7 123,9 145 80,1 91,9 754,4 1729,053. Izvorul sf. Gheorghe şi Maria 6,88 13,3 - 555,1 118,4 104,5 164,3 64,13 549,6 1451,554. Pârăul din zona motocrosului la divizarea

artificială 6,9 11,3 - 503,2 88,5 38 111,4 70,66 449,4 1261,1

55. Fântâna Str. Dragomirna 52 7,1 23,5 - 610 207,0 383,7 212,4 157,8 830 2400,956. Pârău, str. Dragomirna 1 6,95 11,8 - 594,7 94,1 145 110,2 77,4 646,2 1667,657. r. Durlești la inter. MoldExpo 6,98 11,9 - 579,5 84,3 95,2 119,4 73,1 566,4 1517,9

Tabelul 6.2. Indicii organoleptici şi toxicologici ale apei r. Bâc şi afluienţii în perimetrul or. Chişinău (an. 2009)Nr. probei Punctele de prelevare a apei pe segmentul or. Chişinău - r. Bîc Ingredienţii, mg/dm3

N-NO2- N-NO3

- N-NH4+ P-PO4

2- CCO-Cr1 2 3 4 5 6 71 Staţia Hidrometrică 0,12 2,01 0,22 2,05 30,42 30 m in aval de Staţia Histrometrica 0,15 2,10 0,20 2,2 30,23 Pod 60 m aval de Staţia Hidrometrica 0,14 4,82 0,18 2,0 40,84 Malul râului Bâc (apă de drenaj, lingă pr. 3) 0,24 7,81 0,26 2,78 48,25 Pîrău ce se scurge în r. Bâc, strânga, in preajma podului șos. Balcani) 0,36 9,49 0,85 2,9 46,16 Vis-а-vis Compex sportiv „Niagara” 0,21 6,36 0,72 2,48 42,37 Pârău scurgere din dreapta r. Bâc, lingă compex sportiv „Niagara” 0,75 9,20 2,42 3,18 45,68 50 m amonte restaurantul „La Izvor” 0,32 3,42 0,58 2,94 46,39 Lac 1 de agreement, Sculeni 0,14 4,80 0,16 2,30 38,210 Lac 2 de agreement, Sculeni 0,13 3,94 0,18 2,62 40,711 Parcul de agreement Sculeni 0,28 3,72 2,08 3,15 30,212 300 m mai jos de Parcul de agreement Sculeni 0,31 5,60 3,13 2,92 37,613 str. Mesager 5/4 0,22 4,38 2,45 2,68 35,814 Podul Mihai Viteazul 0,52 5,16 1,74 3,11 32,615 10 m mai jos de deversarea r. Durlești 0,42 5,18 1,76 3,07 34,816 Râulețul Durlești la deversare 0,47 6,17 2,04 3,17 40,817 Lacul tehnologic Tracom, partea superioară 0,37 7,80 3,15 3,21 45,618 Scurgere betonata de la Uzina Tracom (ape reziduale) 2,2 6,15 2,16 3,04 56,4

30

1 2 3 4 5 6 719 Lacul tehnologic Tracom, partea inferioară 0,35 7,0 2,92 3,06 44,220 Zona lacului tehnologic SA „Tracom” 0,43 5,04 2,00 3,12 38,421 Proba de apă 150 m de la pod, str. Mihai Viteazul 0,38 6,31 3,05 2,92 36,322 Proba de apă din lac (dreapta), vis-a-vis proba 21 0,36 7,15 2,92 3,10 46,723 Proba de apă lângă semafor pe str. Albișoara 0,35 6,18 2,97 3,16 37,224 Pod de lângă Circ, 5 m până la pod 0,21 8,16 2,05 2,19 38,425 Vis-a-vis de „Damulus” 0,26 7,08 2,14 2,70 38,926 r. Bâc, apă tulbure 0,28 6,90 3,07 3,01 42,627 Mai jos de SA „Moldova-Gaz” 0,47 5,82 1,16 3,21 40,528 Podul str.Ismail 0,36 9,18 2,30 2,72 39,829 Podul de metal peste r. Bâc, lângă elevator 0,28 8,34 2,04 2,68 40,630 Râulețul Malina Mică, la izvor în r. Bâc 2,34 7,44 3,16 3,24 46,831 După cofluiența r. Malina Mică cu r. Bâc 0,36 7,84 2,35 2,94 39,732 SA “Carmez”, deversarea pârăului din “Grădina Botanică”, aval 0,21 6,40 1,82 2,56 40,133 SA “Carmez”, deversarea pârăului din “Grădina Botanică”, amonte 0,28 5,82 2,18 3,10 38,934 Vis-a-vis de barul „Boston”(podeț, malul stâng), 0,18 7,20 1,19 2,84 35,835 Podul de cale ferată, (malul stâng) 0,62 8,34 3,85 3,90 42,636 Râuleț ce se scurge în r. Bâc, zona AGEPI 0,21 5,40 2,16 3,05 36,337 Deversarea pârăului, malul stâng, 20 m mai jos 0,27 6,12 4,12 3,17 36,838 Apă de drenaj, ce izvorăște de sub betonul peretelui râulețului 1,87 32,6 16,7 8,9 67,339 Scurgere prin țeava de beton – 15 m mai sus de podul SA „Tutun CTC” 0,67 8,30 4,15 4,04 42,140 Podul SA „Daac-Pant”, str. Varnița, (30 m mai sus de pod, malul strâng) 0,62 7,18 3,82 3,94 40,541 „Mercedes-Center” str. Varnița 0,52 7,24 1,96 4,02 57,642 Amonte de SEB, vi-a-vis de „Bicar” 0,87 12,18 24,28 10,16 94,843 Aval de SEB, vis-а-vis de coțul Centralei Termice 0,62 6,24 28,30 12,10 162,444 Scurgere de la SEB, malul stâng 0,48 4,12 22,60 7,30 187,5

CMA 0,02 9 0,39 0,2 30

31

6.2. Problemele prioritare în domeniul protecţiei resurselor acvaticeAcceptarea conceptului dezvoltării durabile, în care protecţia mediului natural devine

„principiu central de organizare a cosietăţii”, practic nu poate avea loc fară o potenţializare adecvată a capitalului uman, resurselor financiare, îmbunătăţirea sistemului educaţional în domeniu mediului, resurselor culturale etc. Reconsiderarea acestor aspect în compartamentul societal este un efort care cere a fi susţinut prin programe speciale de educaţie ecologică, dezvoltarea sistemului informaţional, implicării societăţii civile în managementul resurselor natural, cît şi cooperarea cu instituţiile din EU în domeniul mediului.

Unele probleme ale mediului înconjurător în mun. Chişinău continuă să fie destul de actuale. Problema ecologică principală o constituie calitatea apei potabile, în special a celei provenite din apele freatice. Deşi în ultimii ani a avut loc o reducere considerabilă a proporţiilor de aplicare a îngrăşămintelor, este de aşteptat că în condiţiile unei înviorări economice acestea se vor ridica din nou. Aceasta perspective cere elaborarea măsurilor pentru orientarea producătorilor spre o agricultură ecologic inofensivă. Pentru a soluţiona problema apei potabile se recomandă dezvoltarea sistemului de alimentare cu spa, înglobîndu-se lichidarea focarelor de poluare a apei, inclusive şi surselor neautorizate de stocarea deşeurilor.

Poluarea resurselor de apă freatică pare a fi mai ameninţătoare decât a celor de suprafaţă, deoarece mulţi agenţi poluanţi se pot acumula în apele subterane. Există patru opţiuni distincte pentru abordarea problemei poluării apelor freatice, în cazul în care aceasta prezintă o ameninţare pentru sănătatea populaţiei: Investiţii în alimentarea cu apă de o calitate adecvată (în special pentru localităţile din

suburbii) prin conducte din surse alternative, cu condiţia că această calitate se va menţine un timp suficient de lung pentru a justifica investiţiile;

aprovizionarea cu apă potabilă şi pentru bucătărie în sticle (butelii) folosind apa din sursele existente pentru alte scopuri, cu un impact minimal sau nul asupra sănătăţii;

epurarea apei poluate livrate curent pentru consumul casnic; acţiuni preventive pentru reducerea poluării.

Apele reziduale din sistemul comunal de canalizare prezintă o sursa importantă de poluare a apelor freatice şi de suprafată. Având în vedere că volumul de ape reziduale domestice nu s-a micşorat în perioada declinului economic, poluarea a crescut în mod semnificativ datorită funcţionării necorespunzătoare în bazinele acvatice.

Resursele de apă suferă un impact considerabil datorită activităţilor agricole, folosirii agrochimicalelor şi din cauza sectoruilui zootehnic cît public atît şi privat. Văile râurilor, povârnişurile şi câmpiile riverane au fost cultivate în ultimii ani până la malurile râurilor, ce a adus la distrugerea fâşiilor de protecţie. Ca rezultat, starea corpurilor de apă s-a deteriorat şi apele sunt poluate cu îngrăşăminte şi reziduri de pesticide, deşi aplicarea acestora a scăzut substanţial în ultimii câtiva ani. Mai mult chiar, prezenţa unui stoc de pesticide interzise sau cu termenul expirat, care nu mai pot fi folosite constituie un motiv de îngrijorare majoră şi una din problemele prioritare ecologică în municipiu.

Sectoarele industriale care prezintă o îngrijorare deosebită în privinţa poluării cu metalele grele şi afectării stării biodiversităţii sunt ateliere de galvanizare. În municipiu au fost construite staţii de epurare locale a apelor reziduale industriale, însa multe din ele nu funcţioneaza sau sunt exploatate nesatisfăcător. Funcţionarea defectuoasă a sistemelor de tratare a apelor din atelierele de galvanizare conduce la deversarea apelor reziduale neepurate parţial sau total. Astfel, metalele grele pătrund în sistemul staţiilor urbane de epurare a apelor reziduale, afectînd treapta biologică de epurare, ceea ce le cauzează disfuncţii. În plus, nămolul biologic provenit de la staţia de epurare are un conţinut înalt de metale grele şi nu este bun pentru a fi folosit în agricultură. Soluţionarea problemelor de tratare şi utilizare va contribui la lichidarea unor focare esenţiale privind poluarea bazinelor acvatice.

Ţinând cont de dificultăţile financiare din ultimele ani, investiţiile în domeniile prioritare

32

s-au micşorat brusc. Incasările înterprinderilor comunale, responsabile de alimentarea cu ape şi epurarea apelor reziduale au scăzut. Aceasta a condus la micşorarea eficienţei de funcţionare şi la mărirea gradului de uzur a fondurilor fixe. Mai mult, a sporit probabilitatea unor scurgeri considerabile sau avarierii colectoarelor de canalizare.

Preţurile la apă şi la serviciile de canalizare sunt în discordantă cu investiţiile capitale. În sectorul industrial preţurile se apropie în cele mai multe cazuri de preţurile economic fundamentate privind aprovizionarea cu apă şi serviciile de canalizare. În acelaşi timp, tarifele comunale sunt prin comparaţie foarte mici. Faptul acesta are un impact considerabil asupra situaţiei financiare în consumul apei.

Conform CNMP Chişinău, asigurarea populaţiei municipiului cu apă potabilă este efectuată din 101 surse subterane şi o sursă de suprafaţă (r. Nistru) prin 6 apeducte comunale rurale, 2 apeducte comunale urbane şi 77 apeducte departamentale.

Pe parcursul a. 2008 din r. Nistru în locul de captare a apei au fost prelevate 26 probe de apă, inclusiv 14 în perioada inundaţiei, care a avut loc în lunile iulie-august.

Conform rezultatele investigaţiilor de laborator efectuate pe parcursul anului din numărul total a probelor de apă investigate din r. Nistru, 20,8% n-au corespuns normelor igienice după indicatorii sanitaro-chimici (culoare – 45 grade, norma fiind 35 grade; turbiditate – 40,6 mg/dm3, norma – 20,0-40,6 mg/dm3; CBO5 – 8,0 mg O2/dm3, norma fiind 6,0 mg O2/dm3) şi 38,5 % după indicatorii sanitaro-microbiologici (Indexul Bacilelor Coli Lactozo-Pozitivi – 24x106 UFC/dm3

norma fiind – 1x103 UFC/dm3, Coli fagi – 100-1700 UFP/dm3, norma până la 100 UFP/dm3). Microflora patogenă nu a fost depistată.

Tratarea apei din r. Nistru se efectuează la staţiile de tratare a apei SA „Apă-Canal Chişinău” – STAN din or. Vadul lui Vodă şi STA Chişinău.

Pe parcursul anului curent a fost asigurată supravegherea sanitaro-epidemiologică asupra procesului de purificare a apei, au fost prelevate şi investigate 18 probe de apă de la STA Chişinău şi 22 probe de la STAN din or. Vadul lui Vodă, inclusiv 6 şi 11 respectiv au fost prelevate în perioada inundaţiei (iulie-august).

Conform rezultatelor investigaţiilor efectuate calitatea apei investigată de la staţiile de tratare 100% corespunde cerinţelor Normelor nr. 934/2 din 15.08.07 după indicatorii sanitaro-chimici şi sanitaro-microbiologici.

Conform datelor prezentate în tabelul 6.3 se menţine creşterea procentului de probe de apă investigată ce nu corespund cerinţelor igienice după indicatorii sanitaro-chimici: ai apeductelor comunale urbane din sursele de suprafaţă (or. Chişinău, or. Vadul lui Vodă) de la 0,8% în anul 2007 până la 3,3% în anul curent; din apeductele comunale rurale care se alimentează numai din sursele subterane de la 9,2% în anul 2007 până la 12,5% în anul curent.

Totodată se menţine micşorarea procentului probelor ce nu corespund cerinţelor igienice investigate din apeductele comunale urbane din sursele subterane de la 3,3 până la 0%, apeductele instituţiilor pentru copii de la 50% până la 30%, apeductele departamentale de la 55,1% până la 26,8% şi din reţelele de distribuţie de la 14% până la 6,3%.

După indicatorii sanitaro-microbiologici se menţine creşterea procentului probelor ce nu corespund cerinţelor igienice din apeductele departamentale de la 6,2 % până la 15 % şi apeductele instituţiilor pentru copii de la 4,1 % până la 8,3 %. Procentul probelor ce nu corespund cerinţelor igienice după indicatorii sanitaro-microbiologici s-a micşorat în comparaţie cu anul 2007 la apeductele comunale urbane din sursele subterane de la 3,8 până la 2,7 %, apeductele comunale urbane de suprafaţă de la 17,3 % până la 4,1 %, din apeductele rurale de la 17,3 % până la 4,1 % şi din reţelele de distribuţie de la 5,4 % până la 4,4 %.

Datele privind calitatea apei din apeductele comunale urbane şi rurale, departamentale, inclusiv şi ale instituţiilor pentru copii din mun. Chişinău sunt prezentate în tabelul6.3.

Este necesar de menţionat că pe parcursul a. 2007-2008 petiţii de la populaţie privind calitatea apei nu au fost înregistrare.

33

Tabelul 6.3. Dinamica probelor nestandarte din apeductele mun. Chişinău (2007-2008)(datele Centrului de Medicină Preventivă a mun. Chişinău)

Nr. d/r

Denumirea obiectului

% probelor investigate ce nu corespund cerinţelor igienice după

indiciiSanitaro-chimici microbiologici2007 2008 2007 2008

1 Aped. comunale urbane din surse subterane 3,3 0 6,0 4,42 Apeducte comunale urbane din surse de suprafață 0,8 3,3 3,8 2,73 Apeducte comunale rurale 9,2 12,5 17,3 4,14 Apeducte departamentale 55,1 26,8 6,2 15,05 Apeducte ale instituţiilor pentru copii 50,0 30,0 4,1 8,36 Apa din rețele de distribuire 14,0 6,3 5,4 4,4

6.3. Acţiuni privind reducerea poluării resurselor acvaticeMăsurile de menţinere a calităţii apelor în ecosistemul urban Chişinău pot fi efectuate în

două direcţii: Măsuri ce ţin de diminuarea poluării din sursele industriale, agricole, menagere etc. aflate în bazinele de acumulare a corpurilor de apă; Măsuri ce ţin de procesele fizico-chimece şi biologice în ecosistemele obiectului acvatic.

La prima direcţie se referă: Limitarea pătrunderii în bazinul acvatic a substanţelor poluante prin scurgeriiîle de

suprafaţa din bazinul de acumulare; Monitorizarea calităţii scurgerilor (pâraie, ape meteorice, ape uzate, ape freatice,

izvoare) şi elaborarea complexului de măsuri de reducerea volumului şi gradului de poluare a acesteia.

Amenajarea zonelor de protecţie a bazinelor care includ proceduri antierozionale, hidrotehnice, spaţii verzi etc.

Construcţia zonelor umede artificiale în preajma surselor de poluare.Direcţia a doua este mai complicată şi cere un suport ştiinţific mult mai amplu. La această

direcţie se referă: Elaborarea şi implementarea unui mecanism de dirijare a factorilor biotici şi abiotici în

bazinul acvatic în aşa mod încât procesele de autoepurare a apei să prevaleze asupra proceselor de acumulare;

Elaborarea pentru fiecare corp de apă în partea măsurilor de îndepărtare a surselor care duc la excesul de elemente biogene, prin formarea biofiltrelor (stuf, papura) din plante superioare acvatice. În acest caz este necesar de prevăzut scoaterea din circuit a biomasei vegetaţiei pentru a preveni poluarea secundară în urma biodegradării acestora.

Asigurarea unui regim hidrologic al r. Bâc în conexiune cu lac de acumulare Ghidighici în aşa mod, încât volumul de apă al râului să fie suficient pentru diluarea apelor din afluenţi conform cerinţelor normelor sanitare.

34

VII. FONDUL FUNCIAR

Monitoringul fondului funciar, ca parte componentă a monitoringului general al naturii, reprezintă un sistem de supraveghere permanentă a schimbărilor resurselor funciare, de analiză a lor şi de pronosticare a acestor schimbări. Fondul funciar al municipiului Chişinău la 01.01.2000 constituia 56350 ha, inclusiv suprafata terenurilor din intravilan constituia 20818 ha sau 36,9 la sută din suprafata totală.

Suprafata terenurilor cu destinatie agricolă este de 32707 ha sau 58,0 la sută din suprafata totală, inclusiv arabil 20801 ha (63,6 %), plantaţii multianuale – 8 147 ha (24,9 %), dintre care, livezi – 3591 ha (44,1 %), vii – 4377 ha (53,7 %), alte culturi multianuale (plantaţii de nuci, dud, etc.) – 179 ha (2,2 %), pădurile forestiere 8234 ha sau numai 14,6 la sută din suprafata totală (Tabelul 7.1.).

Tabelul 7.1. Starea fondului funciar a mun. Chişinău (01.01-2008)mun.Chişinău

Nr. Denumirea unităţilor

administrative

Total terenuri agricole

(ha)

Din care supuse

cercetărilor pedologice

(ha)

Nota medie

ponderată de

bonitate,(puncte)

Teritorii erodateTotal inclusiv

slab Moderat

puternic

1 2 3 4 5 6 7 8 91 or. Chişinău 784,401 508 46

sect. Botanica2 or. Sîngera 3970,16 3081 53 2007 1080 693 2343 com. Bacioi 5237,63 4815 66 1744 954 529 261

sec. Buiucani4 or. Durlești 2111,62 1867 55 1083 574 430 795 or. Vatra 45,51 30 17 176 sat. Condrița 84,66 467 sat. Ghidigici 1839,29 1649 69 416 157 160 998 com. Trușeni 2721,07 1929 47 903 445 371 87

sect. Centru9 or. Codru 1938,31 1498 70 280 176 90 14

sect. Ciocana10 or. Vadul lui

Vodă510,85 345 45 51 16 35

11 com. Bubuieci 1894,61 1574 71 1065 869 121 7512 com. Budești 2129,4 2062 71 834 452 296 8613 sat. Colonița 2037,99 1824 64 1004 590 258 15614 com. Cruzești 1093,19 871 75 295 225 53 1715 com. Tohatin 1066,74 891 77 269 138 92 39

sect. Râșcani16 or. Cricova 320,1 72 54 11 7 417 com. Ciorescu 376 167 65 13 6 718 com. Grătiești 1881,97 1631 65 959 443 349 16719 com. Stauceni 2071,61 1977 73 985 648 194 143

Total 32115,111 26761 64 11936 6780 3678 1478

35

Solul este una dintre cele mai importante componente ale biosferei. După definiţie, solul reprezintă un corp natural specific, parţial regenerabil; strat afânat, moale şi friabil de la suprafaţa pământului, format prin interacţiunea îndelungată a factorilor pedogenetici, constituind baza ecosistemelor; resursă naturală unică ce aşigură produsele alimentare, textile şi forestiere necesare pentru bunăstarea continuă a generaţiilor prezente şi viitoare. Degradarea solului este impactul negativ asupra funcţiilor solului, care poate cauza daune, dezavantaje, incomodităţi considerabile pentru mediu şi societate. Procesele dăunătoare, ce duc la degradarea solului sunt acele procese ce condiţionează schimbarea componenţei şi proprietăţilor solului (dehumificarea, reducerea conţinutului elementelor biofile), precum şi procesele care reduc calitatea şi productivitatea solului (destructurarea, tasarea, poluarea - mecanică, biologică, chimică, radiaţională), eroziunea prin apă şi eoliană, alunecările, salinizarea, soloneţizarea (alcalizarea), irigarea iraţională, inundarea, supraumezirea, înmlăştinarea; transformarea antropică etc.). Ca urmare a proceselor dăunătoare rezultă soluri degradate – soluri ale căror funcţii naturale şi social utile sunt afectate.

Cauzele degradării solului datorate activităţii umane sunt: exploatările miniere, defrişările pădurilor, desecările, aratul necorespunzător, exploatarea intensivă, folosirea excesivă a îngrăşămintelor şi pesticidelor, păşunatul excesiv, turismul practicat necorespunzător. Un aspect major al degradării mediului înconjurător, constă în folosirea neraţionala a solurilor, scoaterea unor suprafeţe întinse de terenuri de la producţia vegetală.

În Republica Moldova protecţia mediului înconjurător constituie o problemă de interes naţional în scopul păstrării echilibrului ecologic, menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii factorilor naturali, asigurării unor condiţii de viaţă şi de muncă tot mai bune generaţiilor actuale şi viitoare. În afară de beneficiile unei vieţi într-o lume mai puţin poluată şi mai echilibrată din punct de vederea mediului, necesitatea unei dezvoltări raţionale, devine din ce în ce mai acută, odată cu răspândirea globală a urbanizării.

Stabilirea proceselor de degradare a solurilor ca urmare a cauzelor naturale şi antropice în oraşe are o importanţă majoră, deoarece dă posibilitatea de a înţelege natura acestora pentru a avea instrumentele necesare de combatere şi stopare a degradării învelişului de sol. Combaterea degradării solurilor are ca consecinţă îmbunătăţirea stării generale a mediului înconjurător deoarece solul reprezintă un adevărat laborator complex şi eficace de depoluare, neutralizare, reciclare şi valorificare a reziduurilor ca habitat pentru specii de vegetaţie şi animale. De asemenea, prin protecţia solului şi combaterea degradării acestui corp natural putem preveni bolile produse de poluare şi nu s-ar mai ajunge la dispariţia unor specii de floră şi faună.

Procesele de eroziune a solurilor, care constituie factorul primordial al degradării învelişului de sol în Republica Moldova, datorită reliefului fragmentat şi caracterului precipitaţiilor atmosferice de tip torenţial manifestă tendinţa de a perpetua şi în viitor. Actualmente în mun. Chişinău nota medie de bonitare a solului constituie 64 puncte. În total solurile afectate de eroziune au următoarea pondere din suprafaţă: cele slab erodate – 6780 ha, moderat erodate 3678 ha, puternic erodate – 1478 ha. Suprafaţa totală a terenurilor agricole din municipiul Chişinău constituie 31139,89 ha.

Tabelul 7.1. Cuantumul de suprafaţă al solurilor erodate în comunele mun.ChişinăuNr.d

e ord.

Suprafața solurilor puternic erodate Total, ha

1. Com. Sângera 2342. Com. Băcioi 2613. Com. Durlești 794. Com. Vatra 175. Com. Ghidighici 99

36

6. Com. Trușeni 877. Com. Codru 148. Com. Bubuieci 759. Com. Budești 8610. Com. Colonița 15611. Com. Cruzești 1712. Com. Tohatin 3913. Com. Cricova 414. Com. Grătiești 16715. Com. Stăuceni 14316. Total pe municipiu 11936

Protecţia solului împotriva eroziunii se poate realiza prin culturi agricole şi prin tehnologii agricole avansate:

Cultivarea culturilor agricole, în functie de nivelul de protectie pe care-l oferă solului; ele sunt clasificate în urmatoarele categorii:

foarte bune protectoare - gramineele (speciile de lolium şi dactylis) şi leguminoasele perene (lucerna, trifoi, ghizdei);

bune protectoare - cereale paioase (grâu, orz, ovaz, mei, iarba de Sudan etc.); mediu protectoare - leguminoase anuale (mazare, mazariche, soia, lupin, fasole etc.);

Pe terenurile cu pante de peste 10% se aplică sistemul de culturi în fâşii cu benzi înierbate, a căror lăţime variază în funcţie de pantă:

a) panta de 5-10 % - lăţimea fâşiei de 60-150 m;b) panta de 10-15 % - lăţimea fâşiei de 30-60 m;c) panta de 15-20 % - lăţimea fâşiei de 20-30 m;d) panta de peste 25 % - lăţimea fâşiei de 20 m.În zone secetoase, cu pante de peste 15 %, lungi şi uniforme şi cu soluri cu o textura medie

se execută valuri de pământ la diferite distante, iar pe pante de peste 20 % se execută agroterase.Pentru ameliorarea calitătii solului şi refacerea stratului de humus, se va aduce un aport de

îngrăşăminte organice, resturi vegetale, îngrăşăminte verzi. Şi în acest caz, practicarea culturilor ascunse este foarte utilă.

Controlul poluării solului include şi aprecierea stării sanitaro-igienice a solului din mun. Chişinău care, într-un fel sau altul, exercită o influenţă considerabilă nu numai asupra sănătăţii omului, ci şi asupra condiţiilor lui de trai. Starea sanitaro-igienică nesatisfăcătoare se datoreşte îndepărtării şi depozitării neigienice a reziduurilor lichide şi solide rezultate din activitatea omului, a dejecţiilor animaliere şi cadavrelor acestora, a deşeurilor industriale sau a utilizării necorespunzătoare în practica agricolă a unor substanţe chimice. Principalele elemente poluante sunt microorganismele patogene, paraziţii intestinali, diverse substanţe organice, substanţele chimice potenţial toxice şi substanţele radioactive. În linii mari, poluarea solului se poate subdivide în două categorii: poluare biologică şi poluare chimică (Tabelul 7.2).

În scopurile de evaluare a riscurilor de poluare a mediului cu metale nocive au fost efectuate cercetări ce prevedeau determinarea concentraţiei unor metale grele (Cu, Zn, Pb, Cr) în platformele industriale a ecosistemului urban Chişinău, stabilirea surselor de emisie în platformele industriale cercetate, compararea situaţiei actuale cu cea din anii 90. Datele prelevate demonstrează că în platforma industrială Buiucani doar pe teritoriile întreprinderilor S.A. „Tracom” şi S.A. „Pielart” au fost depistate concentraţii de Cu care depăşesc CMA 1,2-1,5 ori. Pe teritoriul S.A. „Viorica-Cosmetic” concentraţia formelor totale de Cu sunt cu mult sub CMA (C=28,9-32,4mg/kg, CMA Cu=132,0mg/kg).

În platforma Buiucani Zn de asemenea are valori sub CMA în toate probele, doar pe teritoriul întreprinderilor concentraţia acestui element în stratul superficial de sol se apropie de

37

CMA (teritoriul S.A. „Pielart” – 136,1 mg/kg, S.A. „Topaz” - 138,1 mg/kg, S.A. „Viorica-Cosmetic” - 90,9 mg/kg). În lunca râului Bâc concentraţia Zn constituie sub 50% din CMA. Cantităţi sporite de Pb ce depăşeau CMA s-au depistat de asemenea nemijlocit pe teritoriile întreprinderilor menţionate. Pe teritoriul uzinei S.A. „Topaz” – 1,30 CMA. Pe teritoriul S.A. „Pielart” – 1,43 CMA. În ariile de influenţa a platformelor CET-1 şi CET-2 cantităţi mari de Zn şi Pb s-au identificiat în proba colectată pe str. M. Drăgan, şcoala nr. 35.

Aici conţinutul de Pb constituie 2,57 CMA. Platforma SEB se caracterizează prin cantităţi sporite de metale grele. În unele puncte de pe teritoriul SEB Cu atingea 5,3 CMA, Pb - 4,3 CMA, Cr – 51,2 CMA. În teritoriile din imediată apropiere a SEB conţinutul de metale grele este ridicat, însă nu depăşeşte valoarea CMA. Oricum, această se datorează folosirii nămolului ca îngrăşământ.

Analizele probelor de sol colectate în cadrul platformelor industriale au demonstrat: depăşiri pentru Cu - la uzina de tractoare şi la SEB; pentru Pb - la uzina „Pielart”, „Topaz” şi str. Dragan, pentru Cr - la staţia SEB, o poluare neesenţială.

Analiza gradului de poluare a solului după indicii chimici, colifagi şi microbiologici demonstrează că are loc diminuarea nivelului de poluare. După indicii chimici în a. 2003 nu corespundeau ceriţelor 82,4 %, iar în 2006 - 48,5 % din probele analizate. După indicii colifagi în a. 2003 nu corespundeau cerinţelor 25,4; iar în a. 2006 - 25,8 %; după indicii microbiologici în 2003 nu corespundeau cerinţelor 37,3 %, iar în a. 2006 - 31,7 %. Acest fapt se explică prin influenţa factorilor climaterici (precipitaţii atmosferice, vîntului, ş.a) care duc la spălarea şi migrarea metalelor grele din sol şi asimilarea acestora de către ecosisteme şi are loc procesul de autoasanare a solului.

Pe parcursul anului 2008 din teritoriul municipiului au fost prelevate şi cercetate 518 probe de sol.

Conform investigaţiilor de laborator procentul probelor de sol, care au corespuns cerinţelor sanitaro-igienice în anul 2008 s-a micşorat în comparaţie cu anul 2007, cu excepţia metalelor grele. În 19 probe de sol prelevate în anul 2008 şi 4 prelevate în anul 2007 pesticide nu au fost depistate.

Datele privind calitatea solului sunt prezentate în tabel 7.2.Tabelul 7.2. Dinamica probelor nestandarte a solului din mun.Chişinău (2007-2008)

(datele Centrului de Medicină Preventivă a mun. Chişinău)Nr.d/o Denumirea indicatorilor

% probelor investigate ce nu corespund cerinţelor igienice

2007 20081 Sanitaro-chimici 45,7 31,82 Sanitaro-microbiologici 31,7 9,53 Săruri ale metalelor grele 10,0 11,14 Helminți 25,8 17,3

38

Fig. 7.1. Concentrația metalelor grele în probele de sol colectate în ariile platformelor

industriale a or. Chișinău

În rezultatul monitorizării indicatorilor sanitaro-chimici a probelor de sol s-a stabilit, că din 3 probe, prelevate în preajma străzilor cu transport auto intens (punctele permanente de control), în 2 a fost depistat plumb în cantităţi corespunzătoare de 137,6 şi 170,0 mg/kg (norma fiind până la 20,0 mg/kg), fapt care denotă influenţa transportului auto asupra calităţii solului. Din 19 probe, prelevate în locurile de producere a legumelor, în 5 au fost depistaţi nitraţi în cantităţi de 180-348 mg/kg (norma fiind până la 130 mg/kg), ce confirmă o poluare organică a acestor terenuri.

La indicatorii sanitaro-bacteriologici din 3 probe de sol din zona de trai, 2 n-au corespuns normativelor igienice. Din 26, prelevate în zonele de protecţie sanitară (ZPS) a surselor de apă şi zonele de recreaţie, 7 nu au corespuns normativelor. Cele 66 probe de pe terenurile pentru copii ale instituţiilor preşcolare au corespuns normativelor igienice. În toate cele 95 de probe, investigate la indicatorii sanitaro-bacteriologici, microflora patogenă nu a fost depistată.

La helminţi din 46 probe de sol din zona de trai, în 10 (21,7%) au fost depistate ouă viabile de helminţi. Din 298 probe de pe terenurile pentru copii ale instituţiilor preşcolare, în 35 (11,7%) au fost depistate ouă viabile de helminţi Toxocara canis şi Vlasoglav, iar din 2 prelevate de pe teritoriul ZPS a surselor de apă, în una au fost depistate ouă de helminţi Toxocara canis. Din 15 probe de nisip, prelevate din zonele de recreaţie, în 14 (93,3%), deasemenea, au fost depistate ouă de helminţi. Acest fapt denotă o poluare recentă a solului cu deşeuri de origine antropogenă şi animalieră.

Concluzii şi recomandări practice Institul de Ecologie şi Geografie în comun cu Primăria municipiului şi Ministerelor de

resort urmează să elaboreze un plan de acţiune pentru menţinerea fertilităţii solurilor slab şi moderat erodate din aria municipiului.

Ministerrul mediului şi subdiviziunile municipale ale Inspectoratului Ecologic de Stat în comun cu Primăria municipiului şi Î.S. „Moldsilva” sunt datoare să implementeze măsuri care prevăd stoparea proceselor de eroziune în adâncime şi lichidarea riscurilor de degradare ale solurilor.

Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului din cadrul Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru urmează să efectuieze paşaportizarea loturilor de teren de folosinţă individuală ce presupune gestionarea echitabilă a impozitului funciar.

Primăria municipiului în comun cu Centrul de Medicină Preventivă urmează să monitorizeze gunoiştele neautorizate de deşeuri menagere unde apare incidenţa riscurilor formării zonei cu concentraţii sporite de metale grele din categoria celor nocive, inclusiv, 1,2-2 CMA pentru Zn, Pb, Cu, Mo, Ni etc.

Institutul de Ecologie şi Geografie urmează se elaboreze un plan de acţiuni privind îmbunătăţirea sistemului de management a deşeurilor şi propune măsuri privind lichidarea gunoiştelor neautorizate;

Institutul de Ecologie şi Geografie în colaborarea cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Primăria municipiului şi Direcţia de Poliţie rutieră să elaboreze conceptul proiectului drumului de ocolire (centură) a municipiului Chişinău cu scopul evitării traficului de transport de mare tonaj şi de tranzit din zona oraşului şi diminuării riscurilor de poluarea a mediului cu gaze de eşapament.

39

VIII. FLORA ŞI FAUNA

8.1. Spaţiile verziEcosistemele urbane au o importanţă deosebită pentru protecţia mediului şi conservarea

biodiversităţii, impunându-se ca un component de valoare în crearea ambianţei dintre blocurile de construcţii (spaţiu locativ) şi mediul înconjurător.

Suprafata totală a terenurilor silvice din mun. Chişinău în prezent constituie circa 7648.49 ha (19 % din suprafata totală a municipiului). Spatiile verzi din intravilan ocupă circa 3623.49 ha (24 % din suprafaţa totală a oraşului).

Terenurile silvice sunt gestionate de autoritatea silvică de stat (în proporţie de 26,15 %), de asociaţia de gospodarire a spaţiilor verzi (40,93 %), de autorităţile administraţiei publice locale şi alţi deţinători (32,92 %).

Vegetaţia silvică este reprezentată prin păduri de foioase de tipul celor din Europa Centrală. Răspândirea lor pe teritoriul ţinutului depinde de nivelurile hipsometrice, de expoziţia şi gradul de inclinare a pantelor, de sol şi de alte condiţii.

Toate pădurile, terenurile destinate împăduririi şi zonele verzi din mun. Chişinău sunt încadrate în grupa I-a funcţională şi au următoarele funcţii:

îmbunătăţirea calităţii mediului prin reducerea poluanţilor şi îmbogăţirea atmosferei cu oxigen;

combaterea eroziunii solurilor şi alunecărilor de teren; reducerea zgomotului; menţinerea genofondului autohton; armonizarea peisajelor artificiale cu cele naturale. crearea condiţiilor de agrement pentru populaţia oraşuluiDin punct de vedere geomorfologic teritoriul este caracterizat de elemente de nuanţă

stepică. Predomină un relief deluros, reprezentat prin dealuri joase ce s-au format prin fragmentarea Podişului Moldovenesc. Principalele forme de relief sunt reprezentate prin pante de diferite forme, expozitii şi lungimi diferite.

Majoritatea versanţilor s-au format prin alunecări de teren sau procese de eroziune combinate cu alunecări vechi de teren. Configuraţia terenului este de regulă ondulată, adesea plană.

Relieful teritoriului a influenţat şi influenţează în continuare asupra: folosirii solurilor, dezvoltarii proceselor pedogenetice, stării vegetaţiei şi a proceselor geomorfologice.

Din punct de vedere geologic teritoriul se încadrează în unitatea fundamentală neogen-sarmaţian şi parţial cuaternar.

Teritoriul menţionat este amplasat în bazinul hidrografic al r. Bâc şi afluenţilor acestuia şi sunt considerate ca râuri mici, cu albiile puţin adănci, slab înclinate cu cantităţi mici de apa, care uneori în perioada ploilor, ridică nivelul apelor freatice.

Solurile predominante pe teritoriul mun. Chişinău sunt: cernoziom argilo-iluvial; erodisoluri; soluri desfundate.

Solurile din zona menţionată sunt puţin favorabile pentru dezvoltarea vegetaţiei forestiere. Cunoaştere adecvată a pretabilităţii speciilor folosite la împădurire se poste conta atât pe permanentizare a vegetaţiei forestiere cât şi pe o refacere rapidă a capacităţii de productivitate a lor.

Clima este reprezentată prin climă continental moderată, sub ţinutul climatic al climei de dealuri joase. Conform raionării geobotanice teritoriul mun. Chişinău apartine subprovinciei Basarabene din Provincia Europeană a pădurilor de amestec de foioase, zona pădurilor de silvostepa.

40

Regimul termic al zonei se caracterizează prin temperature medii anuale de 9,10C şi precipitaţii medii anuale de 475 mm.

Climatul local este modificat în funcţie de formele de relief, altitudine, expoziţie, vegetaţie, bazin hidrografic, etc.

Perioada de vegetaţie în zona menţionată este de 179 zile. Perioada îngheţurilor este de 186 zile.

Gospodărirea spaţiilor verzi va trebui să aibă un caracter intensiv şi să fie făcută în mod diferenţiat ţinând cont de condiţiile staţionale foarte diverse a teritoriului ce se afIă la limita de vegetaţie a speciilor forestiere. În staţiunile cu condiţii extreme de creşterea a plantelor, se recomandă sădirea sălcioarei şi cătinei, deoarece alte specii nu vor rezista, rolul vegetaţiei în aceste ecosisteme fiind numai de protecţie a solului şi stoparea procesului de eroziune. În zonele (staţiuni) cu condiţii mai bune se vor introduce speciile de stejar, frasin, paltin şi altele.

Ca urmare a faptului ca până în prezent pentru stabilizarea învelişului de sol s-a folosit cu precădere salcâmul şi se recomandă introducerea lui şi în continuare, dar numai acolo unde conţinutul de carbon în sol este mai mic de 10 % şi argilă nu mai mult de 30-40 % şi fără săruri solubile. Regenerarea se va asigura din semânţe, originate din zona Codrilor.

8.2. FaunaPe teritoriul municipiului au fost înregistrate 27 specii de mamifere, 75 specii de păsări şi

14 specii de reptile şi amfibii. Dintre mamifere se întâlnesc mai des cârtiţe, arici, soareci-de-câmp, lilieci, diferite rozătoare, veveriţe şi altele. Dintre animalele de pradă: nevastuici, dihori, jderi.

Cuibăresc circa 53 specii de păsări, altele sunt migratoare, altele rămân numai pe timpul iernii. În ultimii ani a sporit considerabil numărul porumbeilor de pădure, 1ăstunilor, graurilor, vrăbiilor. S-au format populaţii orăşenşti de grauri şi de ciori-de-câmp, care de la începutul anilor 60 iernează an de an la Chişinău. Componenţa reptilelor şi amfibiilor nu este prea bogată. Cel mai des se întâlnesc şopârlele, şerpii, broaştele, broaştele-de-râu.

În lacul Valea Morilor şi în cel de la Ghidighici sunt circa 20 specii de peşti. În rezervoarele de apă din oraş vieţuiesc: băbuşca, plătica, soreanul, carasul, răspărul, bibanul, crapul, etc.

Urbanizarea teritoriului mun. Chişinău a schimbat din temelie aspectele lui naturale ducând la înrăutăţirea calităţii tuturor factorilor de mediu.

8.3 Arii naturale protejateActualmente suprafata totală a ariilor naturale protejate de stat din mun. Chişinău

alcătuieşte 225.175 ha, ce constituie circa 0.56 % din teritoriu, pondere insuficientă pentru menţinerea echilibrului ecologic. Conform Legii cu privire la fondul ariilor naturale protejate de stat, fondul include următoarele obiecte ce sunt reprezentate în tabelul 8.1:

Tabelul 8.1 Ariile naturale si obiectele protejate de statNr.d/o Denumirea Numărul Suprafața

totală (ha)1 Grădina Botanică 1 1052 Grădina Zoologică 1 37.13 Grădina Dendrologica 1 834 Parcul Muzeului National de Etnografie şi Istorie Naturală 1 0.0755 Arbori seculari, specii rare floristice 87 -

41

Tabelul 8.2 Repartiţia spaţiilor verzi în municipiul Chişinău

Nr.d/o Denumirea Suprafața totală, (ha)Spaţiile verzi din perimetrul intravilanului: 3507.39

1. Spaţii verzi de folosință generală: 2514.18 Parcuri silvice; 1121.9 Parcuri; 955.32 Scuaruri; 124.41

Spatii verzi din cuprinsul arterelor de circulatie;312.55

2. Spaţii verzi cu acces limitat: 616.84 Din interiorul cartierelor locative; 616.84

3. Spatii verzi cu profil specializat: 376.375 Gradina Botanică; 105 Gradina Zoologică; 37.1 Parcul Etnografic; 151.2 Parcul Dendrariu; 83 Parcul Muzeului National de

Etnografie şi Istorie Naturală0.075

Plantaţii verzi din extravilan: 4141.09

Zone verzi din localităţile rurale (fond silvic, fond de rezervă a primăriilor, etc);

4141.09Total 7648.49

42

IX. GESTIONAREA DEŞEURILOR

9.1 ObiectiveleGestionarea deşeurilor în perioada de tranziţie la economia de piaţă şi stabilizarea a

situaţiei social-economice constituie o problemă prioritară în domeniul protecţiei mediului.Prioritatea gestionării deşeurilor, de rând cu alte probleme, care au impact asupra mediului

şi pot afecta sănătatea umană, a fost reflectată în Programul National de valorificare a deşeurilor de producţie şi menajere, elaborat întru realizarea prevederilor Legii privind deşeurile de producţie şi menajere (Monitorul Oficial, nr. 16-17 din 05.03.1998), aprobat prin Hotarârea Guvernului Republii Moldova nr. 606 din 28 iunie 2000. Realizarea măsurilor programului naţional este divizată pe etape cu aportul tuturor agenţilor economici, activităţile cărora pot genera deşeuri, sub coordonarea autorităţilor publice centrale şi locale.

În contextul celor menâionate autoritătile administraţiei publice locale necesită să elaboreze planuri şi programe regionale şi locale de asanare a stării mediului, o parte componentă a cărora trebuie să fie elaborarea strategiei în domeniul gestionării deşeurilor de producţie şi menagere în concordanţă cu principiul "poluatorul plăteşte".

Obiectivele de bază ale prezentului capitol al Planului Local de Actiuni pentru Mediu în mun. Chişinău sânt: valorificarea şi neutralizarea deşeurilor existente; minimizarea generării deşeurilor in procesele tehnologice; excluderea din utilizare a materiei prime cu conţinut de substanţe toxice; implementarea colectării separate a deşeurilor menajere; perfecţionarea cadrului legislativ şi aplicarea adecvată a prevederilor actelor legislative şi normative în teritoriu; stimularea agenţilor economici care practică activitatea de colectare, reciclare şi neutralizare a deşeurilor, aplicând mecanismele economice.

La elaborarea planului s-a ţinut cont de complexitatea a factorilor: economici, sociali, ecologici şi de faptul, că realizarea lui la etapa actuală va fi posibilă numai cu condiţia dacă vom conştientiza faptul, că administrarea greşită a creşterii economice poate şi reuşeşte să dăuneze mediul, atât la nivel local, cât şi global, datorită poluării aerului şi apei, contaminării solului şi distrugerii resurselor naturale.

9.2 Baza legislativă şi normativă a gestionării deşeurilorActivităţile în domeniul gestionării deşeurilor sunt reglementate în Republica Moldova de

un cadru legislativ, constituit din: Legea privind protecţia mediului înconjurător nr. 1515-XII din 16 iunie 1993, cu

completările şi modificarile operate ulterior; Legea cu privire la resursele materiale secundare nr. 787-XIII din 26 martie 1996 MO,

1996 nr. 31, art. 319); Legea cu privire la regimul produselor şi substanţelor nocive nr. 1236-XIII din 03 iulie

1997 (MO, 1997, nr. 67-68, art. 557); Legea privind deşeurile de producţie menajere nr. 1347-XIII din 09 octombrie 1997

(MO, 1998, nr. 16-17, art. 10); Legea privind plata pentru poluarea mediului nr. 1540-XIII din 25 februarie 1998 (MO,

1998, nr. 54-55, art. 378 ); Legea pentru completarea unor acte legislative nr. 315- XV din 28 iunie 2001 (MO,

2001, nr. 81-83, art. 616 ).Legile enumerate stipulează obligaţiile persoanelor juridice şi fizice în domeniul

gestionării deşeurilor, determină modalităţile de stimulare economică a acelor activităti, care contribuie la minimizarea deşeurilor, ceea ce micşorează impactul acestora asupra mediului.

43

Importantă este implementarea principiilor producerii mai pure, care permite: Micsorarea şi prevenirea generării deşeurilor; prevenirea poluării; aplicarea tehnologiilor nonpoluante.

Concomitent actele legislative enumerate prevăd şi sancţionarea agenţilor economici pentru nerespectarea cerinţelor privind protecţia mediului.

Activităţile de gestionare a deşeurilor sunt reglementate şi de cadrul normativ, constituit din standarde şi reglementări tehnice. În dependenţă de activităţile de producere diferite tipuri de deşeuri se formează şi ca rezultate agenţii economici şi serviciile specializate ale gospodăriei comunale aplică unele standarde străine, declarate naţionale de Departamentul Standardizare şi Metrologie, inclusiv şi următoarele standarde ale României:

SR 13330:1996. Salubrizarea localităţilor. Vocabular. SR 13350:1996. Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane şi rurale. Clasificare. SR 13351:1996. Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane şi rurale. Prescripţii generate de colectare selectivă. SR 13343:1996. Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane. Prescripţii generale de proiectare pentru depozitarea controlată. SR 13388:1997. Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane. Prescripţii de amplasare a depozitelor controlate.

9.3. Obiectivele şi sarcinile planului în managementul deşeurilorSoluţionarea problemei de gestionare adecvată a deşeurilor trebuie să se bazeze pe

principiul „poluatorul pIăteşte” ce va asigura implementarea principiior dezvoltarii durabile. Realizarea măsurilor, trasate în plan, va fi posibilă prin atingerea următoarelor obiective ale acestuia:

valorificarea şi neutralizarea deşeurilor existente; minimizarea generării deşeurilor; excluderea din utilizare a materiei prime toxice; micşorarea volumului şi toxicităţii deşeurilor până la eliminarea lor din procesele

tehnologice; introducerea colectării separate a deşeurilor menajere; perfectionarea sistemului de colectare a informaţiei in domeniul gestionării deşeurilor.

Este necesară perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ în domeniul gestionării deşeurilor privind concretizarea mecanismului de:

stimulare economică a agentilor economici, care vor contribui la valorificarea deşeurilor existente;

sancţionare a persoanelor juridice şi fizice, care poluează mediul; aplicarea taxelor locale pentru colectarea şi prelucrarea ambalajului folosit.

9.4 Situaţia existentăGestionarea adecvată a deşeurilor a devenit o problemă socială, ecologică şi economică

deosebit de actuală şi stringentă, soluţionarea căreia este pusă în seama autorităţilor administraţiei publice locale.

Municipiul Chişinău dispune de un poligon pentru depozitarea deşeurilor menajere şi de producţie cu o suprafaţă de 19,4 ha, suprafaţa totală cu căile de acces şi serviciile specializate constituie 22,5 ha, amplasat în apropierea s. Creţoaia, raionul Anenii noi (la o distanţă de 30 km de la staţia municipală de tranbordare a deşeurilor), dat în exploatare în primul semestru al anului 1990, cu o capacitate de 44 mln. m3.

Până în prezent, la poligonul municipal sunt depozitate circa 15 mln. m3 de deşeuri. Ca atare potenţialul acestui poligon este utilizat în proporţie de 35 %, dar din cauza pericolului

44

alunecărilor de teren, a apărut necesitatea examinării altor alternative întru reducerea volumului deşeurilor evacuate la gunoiştea municipală, până la sistarea definitivă a activităţilor ei şi recultivare.

Volumul de deşeuri depozitate la gunoiştea municipală se estimează pe parcusul anilor 2008-2009 în volum de 1248, şi respectiv 1444 mii m3, pe prima jumătate a anului 2010 – 623 mii m3. Pentru comparaţie: anul 2005 – 997 mii m3, în 2006 – 1059 mii m3 de deşeuri conform datelor obţinute de întreprindere.

Pentru evacuarea deşeurilor de la 400 de platforme de acumulare şi camerele de acumulare sunt implicate 75 de unităţi de transport specializat, care a fost practic înnoit în ultimii 5-6 ani. Au fost procurate 28 autocamioane specializate moderne cu capacitatea de încărcare de 2,5 ori mai mare. Pentru colectarea deşeurilor, pe străzile centrale au fost instalate în jur la 1800 containere de tip german, fapt care a îmbunătăţit aspectul estetic al oraşului, ameliorând şi starea ecologică în locurile de acumulare a deşeurilor. Pentru menţinerea containerelor de tip vechi la nivelul cuvenit de exploatare, care sunt în număr de peste 8 mii, ele permanent se repară şi se vopsesc. Încărcarea mecanizată a deşeurilor a fost implementată la 85%.

Trebuie de menţionat, că la rampa de la Creţoaia se depozitează în special deşeurile din Chişinău şi or. Codru (de 2 ori pe săptămînă), în celelalte localităţi ale municipiului ele sunt stocate la gunoiştele locale, unele dintre care sunt autorizate, altele – nu. Din cele 17 Primării ale municipiului doar în 5 (Vatra, Vadul-lui-Vodă, Cricova, Grătieşti, Stăuceni) este câte o gunoişte autorizată şi amenajată. Pe lângă amenajarea suprafeţelor de stocare, câteva localităţi sunt asigurate cu containere de gunoi (Cricova, Durleşti, Vatra).

În celelalte localităţi (Bubuieci, Coloniţa, Ciorescu, Sîngera, Cruzeşti, Ghidighici, Tohatin, Băcioi, Budeşti) gunoiştele necesită amenajare şi nu sunt încă autorizate.

Doar în 6 localităţi (Cricova, Vatra, Vadul-lui-Vodă, Durleşti, Codru, Ciorescu) deşeurile sunt transportate la gunoişti cu maşini specializate; în 3 din ele (Stauceni, Tohatin, Grătieşti) – cu tractoare, în restul Primăriilor (Truşeni, Băcioi, Coloniţa, Sângera, Bubuieci) – aceste lucrări nu se efectuează, apar gunoişti neautorizate (spontane). În total, în localităţile municipiului, anual se acumulează circa 100 mii tone de deşeuri.

Cantităţile de deşeuri menajere se acumulează în cantităţi considerabile, deoarece în ele nimeresc deseori şi cele de construcţie - 20 la sută (cu toate că pentru astfel de deşeuri sunt prevăzute rampele de la carierele „Purcel” şi „Pruncul”, la care se acumulează anual 27 mii m3), de producţie şi de alt gen.

Referitor la asigurarea colectării separate a deşeurilor, pe cca. 400 platforme de acumulare a deşeurilor menajere au fost instalate containere special pentru colectarea deşeurilor din masă plastică şi organizată evacuarea lor de către agenţii economici la întreprinderea respectivă de prelucrare din Peresecina, ceea ce reduce esenţial volumul deşeurilor evacuate de către Î.M. Regia „Autosalubritate”.

Deoarece exploatarea gunoiştii a fost prevăzută doar numai până la 31 decembrie 2010, Primăria trebuia să găsească o soluţie întru soluţionarea problemei în cauză.

În anul 2009 prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 8/5 din 15.09.2009 a fost aprobat contractul şi acordul adiţional la Contractul nr. 1-inv din 14.11.2006, încheiat între Primăria mun. Chişinău şi STR. „Engineering Consulting” SRL (Italia) privind proiectarea şi construierea uzinei de termovalorificare a deşeurilor.

Prin decizia nominalizată Consiliului municipal a luat act de rezultatele Expertizei ecologice, elaborate de Institutul de Ecologie, iar STR „Engineering Consulting” SRL a fost împuternicită să prezinte Studiul de evaluare a impactului asupra mediului şi Studiul privind fezebilitatea investiţiei.

Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare, prin aceeaşi decizie, a fost obligată, în termen de 10 zile, să prezinte spre examinare Consiliului municipal Chişinău

45

propuneri privind repartizarea unui lot de pămînt cu suprafaţa nu mai mare de 10 ha, pentru construirea uzinei respective.

La data de 23.03.2010, prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 3/20 a fost aprobat acordul – adiţional nr. 2 din 22.03.2010 (inclusiv Graficul de emitere actelor de autorizare, efectuarea lucrărilor de proiectare şi construire a uzinei de termovalorificare a deşeurilor solide şi nămolului).

S-a permis STR „Engineering Consulting” SRL (Italia) folosirea cu drept de superficie, fără achitarea redevenţei, pe un termen de treizeci de ani, a lotului de pământ cu suprafaţa de 10,0286 ha din str. Lunca Bâcului pentru proiectarea şi construirea uzinei.

Totodată, STR „Engineering Consulting” SRL (Italia) a fost obligată să elaboreze, în termen de zece luni, documentaţia de proiect a obiectului şi să o prezinte, în mod stabilit, spre coordonare Agenţiei Ecologice Chişinău, Centrului municipal de Medicină Preventivă, Direcţiei Generale Situaţii Excepţionale a mun. Chişinău, Institutului de Proiectări „Acvaproiect”, SA „Apă Canal” Chişinău şi spre aprobare Direcţiei Generale de Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare.

La coordonarea şi aprobarea documentaţiei de proiect să prezinte studiul de evaluare a impactului asupra mediului.

Pe 10.06.2010 Primăria mun. Chişinău prin demersul nr. 06-111/434, s-a adresat Inspectoratului Ecologic de Stat pentru obţinerea avizului respectiv pentru terenul din str. Lunca Bâcului, atribuit în folosinţă STR „Engineering Consulting” SRL (Italia), pentru proiectarea şi construirea uzinei.

La demersul nominalizat Primăria nu a primit aviz de la Agenţia Ecologică Chişinău, care s-a referit la Legea Republicii Moldova nr. 851 din 29.05.1996 „Privind experctiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător” menţionând că, conform prevederilor Regulamentului cu privire la evaluarea impactului asupra mediului înconjurător cap. VIII, p. 27, numai documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător aprobată în modul stabilit, poate servi drept temei pentru atribuirea prealabilă a terenului, elaborarea compartimentului „Protecţia mediului înconjurător”.

Actualmente, a fost elaborat studiul privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, care urmează a fi aprobat în modul stabilit.

În scopul eliminării mirosului pestilenţial la Staţia de epurare a fost implementat proiectul de deshidratare nămolului cu utilizarea sacilor de nămol – Geotube, producătorul – compania TenCate, Olanda.

Această tehnologie de procesare nămolului va fi utilizată până la reconstrucţia Staţiei de epurare din Chişinău, unde va fi preconizată deshidratarea mecanică a nămolului cu utilizarea în procesul de producer a energiei electrice şi termice.

Implementarea temporară a proiectului respectiv a dat posibilitatea obţinerii următoarelor avantaje:

îmbunătăţirea situaţiei socio-ecologice în mun. Chişinău; menţinerea cheltuielilor de prelucrare a nămolului la nivelul actual; reducerea mirosului pestilenţial (peste 70 %); eficientizarea procesului de exploatare a platformelor de nămol: micşorarea suprafeţei platformelor de nămol exploatate de la 32 ha până la 10 ha; îmbunătăţirea calităţii apei de drenare în procesul de dehidratare a nămolurilor; producerea compostului fertile pentru folosirea potenţială in scopurile agricole.

Deşeurile toxice constituie un sector aparte care, prin natura, proprietăţile şi cantităţile enorme existente în municipiu, revendică atenţia deosebită a autorităţilor publice locale. Astfel, deşeurile petroliere, acumulatoarele şi bateriile uzate, deşeurile galvanice, lămpile luminiscente, deşeurile cu conţinut de ferocianură generează o multitudine de probleme ce ţin de gestionarea

46

corespunzătoare a lor (evidenţa, depozitarea, includerea maximal în circuitul economic, neutralizare).

Un mare pericol, la etapa actuală, prezintă deşeurile de clasa I de toxicitate 0,165 kg (arseniu) formate şi păstrate pe teritoriul SA „Vibropribor”; de clasa II de toxicitate 486,1 t., care revin şlamului semilichid cu conţinut de nichel, vanadium, cupru format în urma spălării cazanelor de la CET-1 şi CET-2.

Deşeurile cu conţinut de cianură constituie 1037 t de deşeuri vinicole, inclusiv: Combinatul de vinuri Cricova – 507 t; Institutul Naţional al Viei şi Vinului – 22 t; Fabrica vinicolă „Stăuceni” – 508 t.

O influenţă negativă asupra mediului ambiant o au lămpile luminiscente cu conţinut de mercur - substanţă toxică de clasa I de toxicitate. La începutul anului 2008 pe teritoriul întreprinderilor se păstrau circa 273352 bucăţi, din care pe parcursul anilor 2008-2010 firma licenţiată „Vanis-Prim” a prelucrat 44493, 53060 şi repectiv, 36680 lămpi luminiscente.

Actualmente, la depozitul Organizaţiilor aflate pe teritoriu mun. Chişinău sunt depozitate circa 159484 şi la instituţiile bugetare de nivel municipal – circa 33000 tuburi luminiscente.

Însă aceste cifre nu redau situaţia reală, deoarece intituţiile medicale, pedagogice, comerciale, cultural etc. nu prezintă Raportul Statistic, însă folosesc de 2-3 ori mai multe lămpi, decât întreprinderile industriale. De menţionat faptul, că o bună parte din lămpile uzate sunt aruncate la gunoişte.

O problemă importantă în gestionarea deşeurilor este colectarea, prelucrarea, dezinfectarea şi nimicirea deşeurilor medicinale.

Cu toate că se întreprind anumite măsuri referitor la gestionarea deşeurilor medicinale (numirea persoanelor responsabile în fiecare instituţie medicală, elaborarea planurilor individuale de acţiuni, asigurarea instituţiilor medicale cu încăperi speciale pentru colectarea deşeurilor etc.), până la moment nu este soluţionată problema colectării şi depozitării centralizate a deşeurilor în instituţiile medicale din municipiu.

9.5 Problemele în domeniul gestionării deşeurilor în municipiuAnaliza situaţiei în municipiu reflectă activitatea insuficientă a autorităţilor abilitate cu

funcţiile in gestionare a deşeurilor. Un element important în soluţionarea problemelor işi constitute programul local de valorificare a deşeurilor, care necesită modificare şi extinderea acestuia până la nivelul tuturor localităţilor din cadrul municipiului.

Problemele de bază in managementul deşeurilor:

acumularea continuă a deşeurilor de producţie; depozitarea nesancţionată a deşeurilor menajere; lipsa fondurilor pentru implementarea metodelor avansate de valorificare a deşeurilor; scăderea interesului a producătorilor pentru producrerea produsele durabile şi reparabile; creşterea cantităţii de produse electronice de uz casnic, inclusiv baterii mici, cinescoape

folosite de populaţia şi lipsa locurilor special amanajate pentru colectarea acestor deşeuri; nivelul scăzut de informare şi educaţie ecologică a populaţiei, precum şi atitudinea

inconstientă a populaţiei faţă de problemele de mediu; prevederile legislaţiei sânt în unele cazuri contradictorii, imperfecţiunea sau lipsa

mecanismelor de aplicare a legislaţiei; lipsa interacţiunilor între organele de control, precum şi conlucrarea neadecvată a

acestora cu organele administraţiei publice locale; organizarea insuficientă a sistemului de colectare şi transportare a deşeurilor.

În ultima perioadă de timp tot mai frecvente sânt problemele poluarii mediului cu

47

deşeurile, formate în ramura transportului. Având mii şi zeci de mii de anvelope uzate fără a dispune de capacitate de prelucrare a acestora, continuă importul în ţară a anvelopelor parţial uzate. Se face din intenţia de a crea posibilităţi pentru procurarea anvelopelor la un preţ mai redus comparativ cu cele noi. Aici se manifestă, chipurile, grija pentru soluţionarea problemelor sociale sub aspectul economic. În rezultat are loc faptul ignorării factorului ecologic. Anvelopele după uzura completă se transformă în deşeuri, care nefiind administrate, prezintă un focar de poluare a componentelor naturii şi a mediului în ansamblu.

În ultimul timp s-a trasat o soluţie de neutralizere a acumulatoarelor uzate – acestea sânt recepţionate în momentul realizării celor noi.

Necesită soluţionare prelucrarea deşeurilor galvanice, deşeurilor cu conţinut de cianură, pentru care există metode, dar din lipsa finanţării nu se aplică. Această problemă prezintă şi un interes economic, fiind profitabilă prin realizarea produselor fabricate după prelucrarea deşeurilor.

9.6. Rolul gestionării deşeurilor în soluţionarea problemelor de mediu

Fiind declarată drept problemă prioritară, gestionarea deşeurilor continuă să rămână o problemă prioritară la etapa actuală de relansare a economiei naţionale, scopul final al careia este asigurarea calităţii mediului şi condiţiilor normale de trai pentru populaţie.

La nivel local primariei mun. Chişinău, de comun acord cu primăriile comunelor din teritoriu, le revine funcţia de bază în elaborarea şi promovarea politicii eficiente de protecţie a mediului şi de utilizare raţională a resurselor naturale, care are ca scop reducerea volumului deşeurilor.

Principalele căi de soluţionare a problemelor existente din domeniul gestionării deşeurilor în mun. Chisinău pot fi considerate următoarele:

reducerea maxim posibilă a acumularii de deseuri menajere solide prin asigurarea: implementării colectării selective, compostării şi utilizării lor ulterioare în calitate de materie

primă; dezvoltarea şi promovarea tehnologiilor de producere mai pure, care vor contribui la:

utilizarea raţională a materiei prime şi energiei in procesul de producţie şi in viaţă populaţiei; reducerea până la eliminarea totală a deşeurilor industriale. utilizarea raţională a resurselor neregenerabile cu trecerea la sursele alternative prin

reintroducerea şi reciclarea surselor regenerabile, precum şi prin minimizarea materiei prime şi energiei la o unitate de producţie.

perfecţionarea sistemului de colectare şi evidenţă a informaţiei în domeniul gestionării deşeurilor;

asigurarea procesului de educaţie continuă pentru diferitori grupe ţîntă populaţiei.Principiile de bază, care necesită de a fi implementate în procesul realizării activităţilor de

gestionare a deşeurilor, trebuie să fie: minimalizarea deşeurilor la sursă de producere; poluatorul plăteşte; responsabilitaţi comune; precauţie.

Important în procesul reducerii impactului negativ al deşeurilor asupra mediului, cauzat de creşterea volumului acestora, este implementarea managementului durabil a deşeurilor - componentă a sistemului managementului mediului.

După prioritate acesta include următoarele măsuri de prevenire a producerii deşeurilor şi de gestionarea lor:

prevenirea generării deşeurilor prin nefolosirea sau folosirea limitată a materiei prime cu sunstanţe pereculoase, fabricarea produselor durabile şi reparabile;

48

reutilizarea deşeurilor prin utilizarea recipientelor (ambalajelor) reincărcabile; reciclarea/utilizarea deşeurilor în calitate de materie primă secundară, compostarea

deşeurilor organice; crearea unui circuit complet al deşeurilor reciclabile; colectarea selectivă a deşeurilor menajere; instalaţii de reciclare consumare; perfecţionarea şi aplicarea mecanismelor de stimulare economică a activităţilor de

protecţie a mediului; aplicarea corectă a taxelor locale pentru salubrizarea localităţilor, utilizarea ambalajului şi

deşeurilor menagere solide şi de producţie.

Pentru realizarea planului local sânt necesare:

cercetari ştiintifjce în vederea elaborării unor procedee şi tehnologii experimentale de valorificare sau lichidarea deşeurilor;

instruirea profesională prin: completarea programelor de instruire ecologică ale universităţilor şi colegiilor cu

compartimentele privind gestionarea deşeurilor; elaborarea programelor pentru reciclarea specialiştilor din institutţiile publice locale

în domeniul supravegherii şi monitorizării deşeurilor; instituirea sistemului de pregdtire şi reciclare a specialiştilor în protecţia mediului,

care activează în cadrul intreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din teritoriu; asigurarea accesului publicului la informaţie şi participării la elaborarea şi aprobarea

deciziilor privind activităţile desfăşurate în domeniul gestionării deşeurilor; informarea publicului despre iniţierea proceselor de elaborare a actelor legislative,

normative şi instructive ce ţin de gestionarea deşeurilor.

9.7. Măsuri privind îmbunătăţirea managementului deşeurilor în mun. Chişinău

Crearea unui serviciu unic specializat de salubrizare a teritoriului mun. Chişinău şi a rampelor de depozitarea a deşeurilor;

Reexaminarea normelor sanitare de salubrizare a mun. Chişinău; Implicarea în procesul de salubrizare a întreprinderilor private; Stabilirea şi gestionarea locurilor de înhumare a frunzelor pe teritoriul instituţiilor de

învăţământ, medicale cât şi pe teritoriile gestionate de către ÎM „Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi”.

Stabilirea şi amenajarea locurilor speciale pentru plimbarea câinilor în cartierele rezidenţiale, elaborarea şi implementarea măsurilor privind reglemntarea numărului câinelor vagabonţi.

Amenajarea şi deservirea sistematică a terenurilor de joacă pentru copii în preajma blocurilor locative.

Evacuarea pieţei agricole din centrul oraşului. Inventarierea întreprinderilor cu impact negativ asupra mediului ambiant şi

examinarea posibilităţii strămutării lor din zona sanitară a râului Bâc.

X. SĂNĂTATEA

10.1 . Factorii de risc de mediu pentru sănătateFactorii de risc sunt acei factori de mediu care influenţează negativ starea de sănătate.

Legat de această noţiune se defineşte riscul ca fiind totalitatea condiţiilor sau circumstanţe

49

speciale ce presupun probalitatea apariţiei unor procese premorbide, morbide şi decese. Factorii de risc sunt consideraţi de mulţi savanţi ca posesori ai bolii sau ca stadii incipiente a bolii.

Cercetările efectuate în mai multe ţări au dovedit destul de argumentat că majoritatea stărilor morbide cronice, cel puţin la vârsta aptă de muncă, sunt consecinţele ale impactului factorilor de risc asupra organismului şi sunt potenţial prevenibile la etapa incipientă.

Conform G. Dever, starea de sănătate a indivizilor într-o comunitate este determinată de patru mari categorii de factori:

modul de viaţă ce constituie 50-55 %; starea mediului înconjurător 20-25 %; factorii genetici 15-20 %; activitatea instituţiilor medico-sanitare 8-10 %.

La momentul actual este binevenită orientarea spre îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, cu ameliorarea indicilor de sănătate prin intermediul implementării largi a mecanismelor de prevenire a influenţei nocive a factorilor de risc asupra sănătăţii.

Unul din cele mai eficiente mecanisme la etapa actuală este monitorizarea condiţiilor de existenţă a omului sau supravegherea sistemică a stării sănătăţii populaţiei în corelaţie cu componentele de mediu (apă, aer, sol), deoarece odată cu schimbarea condiţiilor de trai, înrăutăţirea bruscă a situaţiei ecologice şi alte cauze de ordin social, prezente la etapa actuală în societate, au drept consecinţă faptul că măsurile medico-sociale tradiţionale au devenit insuficiente în combaterea patologiei cronice nontransmisibile.

Astfel în realizarea acestei majore probleme în multiple ţări dezvoltate economic se folosesc metode de estimare a riscului, bazat pe analiza şi prognozarea probabilităţii dezvoltării şi evaluării efectelor morbide rezultate în urma acţiunii factorilor de mediu asupra populaţiei. În primul rând având orientarea spre protecţia sănătăţii populaţiei, de acţiunea nocivă a unor factori de mediu ambiant.

Majoritatea publicaţiilor de specialitate pledează pentru gruparea factorilor de mediu ce determină sănătatea în felul următor: Factorii chimici: nivelele substanţelor chimice în aerul atmosferic, apa de băut, produsele

alimentare, solul, alte elemente de mediu; Factorii fizici: radiaţiile electromagnetice, zgomotul, vibraţia, parametrii microclimatului,

presiunea atmosferică; Factorii biologici: factorii ce determină bolile infecţioase (microorganismele, ouăle de

helminţi); Factorii psihici: necesitatea prelucrării unui volum mare de informaţie, singurătatea,

divorţul, schimbul locului de trai şi de muncă, situaţii de conflict în familie şi la serviciu, şomajul;

Factorii ce reies din trecutul individului: prezenţa în trecut a maladiilor grave de lungă durată, disconfortul fizic şi psihic în urma cărora organismul nu şi-a putut recupera complect forţele;

Factorii “nivelului de studii”: studiile generale şi speciale, atitudinea individului faţă de sănătatea proprie, compartimentul în cazul contactului cu factori ce prezintă pericol pentru sănătate.

10.2. Factorul urbanSe cunoaşte că, elementele mediului ambiant (aerul, apa şi solul) dispun de capacitate

înaltă de autopurificare şi respectiv de dezagregare şi neutralizare a substanţelor poluante, revenind după un timp mai mult sau mai puţin scurt la proprietăţile lor anterioare poluării. Când capacitatea de autopurificare nu este depăşită, atunci aerul, apa şi solul se debarasează de aceşti poluanţi pe care-i reintroduce în circuitul materiei în natură. Însă când capacitatea de autopurificare a elementelor de mediu este depăşită, atunci au loc poluări intense, masive sau

50

chiar la degradări complete ale acestor elemente, cu efecte economice, sociale şi sanitare deosebit de grave asupra omului şi colectivităţilor omeneşti.

Conform cercetărilor efectuate în ultimele decenii, o serie de autori menţionează faptul că între structura morbidităţii şi mortalităţii populaţiei şi mărimea colectivităţilor urbane există o corelaţie. S-a constatat că există o diferenţă certă între morbiditatea şi mortalitatea din localităţile urbane şi cele rurale şi ca urmare s-a concis asupra unui “factor urban” sau “gradient urban” al morbidităţii prin boli cronice pulmonare nespecifice, sensibil mai crescută în mediul urban

decât în cel rural. În ce ar consta acest “factor urban”, incriminat predominanţa bolilor cronice în marile oraşe este greu de precizat, aspectul problemei fiind foarte complex. Se pare însă că urbanizarea şi aglomerarea populaţiei în marile centre urbane industrializate şi poluarea elementelor de mediu ar fi principalii factori care ar condiţiona existenţa acestui factor urban.

Datele mai recente din literatură scot în evidenţă faptul că următoarele afecţiuni ar fi caracteristice marilor centre urbane dezvoltate din punct de vedere urbanistic, tehnic şi industrial: Arterioscleroza, hipertensiunea arterială şi infarctul de miocard – care, pe lângă incidenţa în

permanentă creşte, manifestă o tendinţă evidentă de a afecta vârste tot mai tinere, în plină capacitate de producţie;

Bolile neoplazice şi în particular, neoplasmul bronhopulmonar; Bolile cronice respiratorii şi mai ales bronşita cronică, astmul şi emfizemul; Nevrozele, neurastenia şi distonia neurovegetativă, perturbări ale coordonării, tulburări

fizice emoţionale şi psihice; Accidentele de tot felul şi, îndeosebi, cele de circulaţie; Boala ulceroasă, care în unele teritorii ale lumii a devenit o boală de masă “populaţională”,

obezitatea, diabetul şi alte boli de metabolism; Surditatea şi dificienţele de auz datorite zgomotului a cărei incidenţă este în continuă

creştere; Afecţiunile cavităţii bucale şi, în particular, cariile care merg în mână cu civilizaţia, diverse

boli profesionale, alergice etc.; Malformaţiile congenitale ca urmare a trecerii micropoluanţilor de la mamă la descendenţi

prin placentă, laptele matern etc.

51

Fig. 10.1 Riscuri de mediu pentru sănătatea umană

Se pare că cele mai multe din aceste afecţiuni sunt polietiologice. Procesul patologic este determinat de mai multe noxe care acţionează repetat, după cum şi un acelaşi factor etiologic poate juca un rol important în dezvoltarea diverselor boli menţionate.

Principalii factori etiologici ai afecţiunilor menţionate au fost grupaţi de majoritatea autorilor în următoarele categorii:

Nocivităţile chimice la care organismul este expus şi care ar parveni din industrie, trafic, agricultură, din folosirea în gospodărie a diverselor substanţe chimice, droguri, sanogeneză necorespunzătoare etc.;

Radiaţiile şi folosirea izotopilor radioactivi în scop de diagnostic şi terapeutic, în industrie şi în alte ramuri ale economiei;

Zgomotul şi trepidaţiile, câmpurile electromagnetice şi alţi agenţi fizici; Stresurile nervoase, care sunt legate de o societate în permanentă schimbare; Pulberile de diferite naturi şi origini, al căror efect creşte în mod sensibil când sunt

asociate şi cu diverse substanţe chimice; Aditivii alimentari, modificarea nutriţiei omului şi consumul crescut de băuturi alcoolice.

Astfel, dacă ne-am referi numai la unele procese moderne de condiţionare a produselor alimentare ca rafinarea, purificarea, concentrarea, colorarea, aromatizarea şi conservarea acestor produse, toate aceste procese implică folosirea a numeroase substanţe chimice, care pătrund în organism şi ale căror efecte singulare sau în asociaţie nu sunt încă suficient cunoscute.

În momentul de faţă cunoaştem în linii mari efectele pe care diverşi poluanţi ai mediului (apei, aerului, alimentelor) le exercită asupra omului. Nu e mai puţin adevărat însă că există multiple aspecte ce nu ne sunt încă cunoscute şi care trebuie să constituie probleme de cercetare în vederea elucidării lor, deoarece fără a cunoaştere temeinică nu se pot întreprinde măsuri suficiente de sanogeneză. Este necesar să se

studieze sistematic procesele de formare şi pătrundere în mediu a poluanţilor, de migrare a lor şi de repartizare în diversele elemente de mediu, de circulaţia a lor prin diversele verigi ale lanţului

52

Fig. 10.2 Riscuri de natură biologică asupra sănătăţii umane

Fig. 10.3. Risc de mediu pentru sănătatea umană

nutriţional, de pătrundere şi repartizare în organismul uman, de căile metabolice pe care poluanţii le urmează în organism şi de efectele lor, singulare sau în asociaţie, asupra organismului uman, asupra florei şi faunei.

Nu e posibil să enumerăm aici numeroasele probleme insuficient cunoscute, dar cu efecte importante asupra stării de sănătate a populaţiei. Vom menţiona doar câteva: Dimensiunile şi mecanismul reacţiilor premorbide faţă de poluanţii mediului, evidenţiate prin

investigaţii fiziologice, biochimice şi toxicologice. Aceste studii trebuie să evidenţieze reacţiile cele mai precoce la nivelul celular, care apar înaintea reacţiilor vizibile, înaintea insuficienţilor funcţionale sau a bolilor evidente;

Mecanismul prin care biochimia normală a celulei este alterată, respectiv punctul de plecare al perturbărilor funcţionale şi apoi a bolii;

Răspunsul în termen lung al organismului faţă de concentraţiile scăzute ale diverşilor poluanţi precum şi efectele ulterioare ale expunerilor de scurtă durată, dar la concentraţii mai crescute. Mecanismul efectelor în termen lung a poluanţilor asupra tractului respirator sau al altor organe şi ţesături;

Rolul careinegenilor din aer, apă şi alimente în producerea cancerului uman. Modul de pătrundere al careinegenilor, cantităţile în care pătrund în organism pe diferite căi, relaţia lor cu diverşi iritanţi sau substanţe particulare, care promovează acţiunea careinohgenelor, rolul afecţiunilor anterioare ale pulmonului sau tubului digestiv, de pildă, în localizarea cancerului pe aceste organe;

Aspectele de mutagenitate, teratogenitate şi cancerogeneză a substanţelor din mediu, efectele gonadotrope şi embriotoxice ale unor poluanţi. Se consideră că, în afara radiaţiilor ionizante, substanţele chimice de asemenea pot provoca mutaţii la nivelul genelor. Ele aparţin la patru categorii de substanţe: aditivi alimentari, pesticide, medicamentele şi diversele substanţe eliminate din industrie. Unii compuşi au totodată şi efecte teratogene şi cancerogene;

Aspectele de imunologie şi imunochimie ale poluanţilor din mediu. Capacitatea antigenică a poluanţilor mediului de muncă şi a mediului comunal; identificarea persoanelor susceptibile la boală prin metode de laborator în vederea protecţiei lor;

Acţiunea biologică a oscilaţiilor electromagnetice de înaltă frecvenţă şi argumentarea ştiinţifică a normativelor care limitează influenţa acestui factor de mediu;

Relaţia între mortalitatea perinatală şi poluarea aerului, apei şi alimentelor; Interrelaţia între agenţii chimici, fizici şi cei biologici (infecţioşi), adaptarea organismului la

stres-urile determinate de poluanţi şi substanţele care protejează organismul împotriva efectelor acestor poluanţi.

Aceasta ar fi doar câteva din multitudinea de probleme insuficient cunoscute privind efectele poluării mediului asupra organismului uman, care îşi aşteaptă rezolvarea în scopul fundamentării măsurilor de profilaxie.

53

Fig. 10.4. Riscuri de mediu pentru sănătatea umană

10.3. Mortalitatea populaţiei rămâne a fi în continuare unul din principalii indici al stării sănătăţii populaţiei, este cel de al doilea fenomen demografic, care se răsfrânge direct sau indirect asupra procesului demografic. Variaţia ratelor de mortalitate, în mare măsură, determină nivelul natalităţii, sporului natural, speranţei de viaţă, naşterii, nupţialităţii. La rândul ei, mortalitatea este influenţată de factori socioeconomici şi biologici (mediul ambiant, stilul de viaţă), de nivelul serviciilor de sănătate.

Conform datelor statistice ale Centrului Ştiinţifico-practic Sănătate Publică şi Management Sanitar (CSPSPMS), în perioada estimării stării sănătăţii populaţiei în municipiul Chişinău (anii 2000-2009) indicii mortalităţii generale rămân a fi stabili. Pe toată această perioadă de timp schimbări esenţiale în structura generală nu avut loc. Bolile sistemului cardiovascular, ca şi în anii precedenţi, deţin stabil primul loc, fiind urmate de tumori, traume şi otrăviri şi bolile sistemului digestiv. Această tendinţă se manifestă pe toată perioada de evaluare.

Aşa dar, în structura generală a mortalităţii a populaţiei mun. Chişinău, bolile aparatului cardiovascular deţine cauza principală a deceselor, pe toată perioada evaluării (anii 2000-2009), având cota parte peste 50 la sută din numărul total de decese.

Deci, dacă în anul 2000 mortalitatea prin aceste maladii a constituit 49,8 la sută din numărul total de decese, atunci, spre anul 2009 valoarea acestui indicator s-a majorat până la 51,6 % din numărul total de decese sau 416,5 la 100 mii locuitori. Valoarea maximă a fost în anul 2005, când a fost înregistrată 449,1 la 100 mii locuitori, iar cea minimă în anul 2001 (397,9 la 100 mii locuitori). Comparativ cu anul 2000 mortalitatea prin bolile sistemului circulator a

crescut cu circa 3,4 %.Concomitent a

crescut şi cota parte a deceselor prin infarct miocardic acut, rămânând cauza principală de decese în cadrul bolilor sistemului circulator, majorându-se comparativ cu anul 2000 de circa 1,6 ori.

Analiza structurii mortalităţii pe cauze de deces în anul 2009, relevă, că cele multe decese (51,6%) au drept cauză bolile aparatului circulator, având cea mai înaltă pondere, fiind urmate de tumori cu 19,1 la sută, traumele şi otrăvirile (8,8 %) şi bolile aparatului digestiv (8,7 %), vezi fig. 10.5 şi 10.6.

Fig. 10.5. Mortalitatea generală in municipiu Chişinău

54

În structura cauzelor de deces, în perioada de analiză, rata mortalităţii prin tumori se menţine stabil pe locul II, cât în mun. Chişinău atât şi în republică.

Pe toată perioada evaluării indicii ratei mortalităţii prin tumori au o tendinţă spre majorare continuă, crescând comparativ cu anul 2000 cu circa 1,2 ori. Aşa dar, dacă în a.2000 în mun. Chişinău s-a înregistrat

129,3 cauze la 100 mii locuitori (ce constituie 16,0% din numărul total de decese), atunci către anul 2009 acest indice atinge una din valorile maxime, estimându-se cu 154,2 la 100 locuitori (sau 19,1 %).

Este alarmant faptul că peste 98 la sută sunt cauzate de tumori maligne. Acest fenomen se manifestă cât la nivel republican, aşa şi în mun. Chişinău.

Ca şi în anii precedenţi, la nivel de municipiu, un loc de frunte aparţine mortalităţii prin traume şi intoxicaţii, deţinând stabil locul III. Este îmbucurător faptul că comparativ cu anul 2000 rata mortalităţii scade încontinuu, având o valoare minimă pentru anul 2009 şi se estimează la 70,7 la 100 mii locuitori (valoarea maximă s-a înregistrat în anul 2003 cu 94,1 la 100 mii locuitori).

În structura generală a mortalităţii locul IV în mun. Chişinău stabil o deţine mortalitatea prin bolile aparatului digestiv constituind peste 8% din numărul total de decese. Este importat de remarcat faptul, că în cadrul acestui grup de maladii hepatite cronice şi ciroze hepatice ocupă stabil peste ~ 70 %.

În structura generală a mortalităţii locul V aparţin bolilor aparatului respirator şi menţinându-se aproximativ la acelaşi nivel pe parcursul perioadei anilor 2000-2009 (28,4-35,7 la 100 mii loc.), constituind circa 4 % din numărul total decese. În cadrul acestor boli - pneumoniile rămân a fi cauza principală de decese şi constituie 63,6-83,4 % din numărul total, iar la nivel republican acest indice constituie (27,8-38,3 %).

Din relevate mai sus, populaţia în mun. Chişinău, cât şi în ţară rămâne a fi stabilă pe parcursul perioadei de evaluare (anii 2000-2009). Structura generală a structurii mortalităţii nu au parvenit schimbări esenţiale, dar având mici divieri în dinamica acestor ani. Principalele boli la nivel republican şi mun. Chişinău, rămân a fi mortalitatea prin: bolile aparatului cardiovascular, tumori, traume şi otrăviri şi bolile sistemului digestiv (vezi tabelul 10.3.). Rata

55

. Fig.10.7Mortalitatea prin tumori

înaltă prin tumori şi bolile aparatului digestiv se poate explica prin starea ecologică nefavorabilă la nivel republican, cât şi la nivel de municipiu.

Conform DSM, în perioada anilor 2005-2007 se constantă o tendinţă de reducere a mortalităţii generale în toate sectoarele municipiului.

Aşa dar, dacă în anul 2005 în mun. Chişinău au decedat 6912 persoane, atunci spre anul 2009 au decedat 6511 persoane, ce este cu 401 persoane mai puţine. Indicele mortalităţii generale în anul 2005 a constituit 8,9 ‰ micşorându-se cu 6,74 % până la 8,3 ‰.

56

Tabelul 10.3. Rata mortalităţii după principalele cauze de deces la 100 mii locuitori A

nii

Tot

al

Bol

ile in

fecţ

ioas

e şi

pa

razi

tare

Tum

ori

Incl

usiv

tum

ori

mal

igne

Bol

ile si

stem

. ne

rvos

Bol

ile si

stem

. cir

cula

r

Incl

usiv

infa

rctu

l m

ioca

rdic

acu

t

Bol

ile si

stem

. re

spir

ator

Incl

usiv

pne

umon

ii

Bol

ile si

stem

. di

gest

iv

Incl

usiv

hep

atite

cr

onic

e şi

cir

oze

hepa

tite

Mal

form

aţii

cong

enita

le

Tra

ume

şi o

trăv

iri

Incl

usiv

acc

iden

te

de tr

ansp

ort

Div

erse

Mun. Chişinău 2000 808,8 27,1 129,3 126,7 5,1 402,8 40,0 35,7 22,7 68,2 46,8 5,9 90,0 12,7 43,92001 778,8 20,0 127,6 126,1 5,7 397,9 43,3 30,8 21,6 62,7 41,7 4,0 90,6 17,3 38,82002 812,6 22,8 136,8 134,2 6,9 421,5 44,5 34,9 24,0 65,1 43,8 5,9 80,3 16,6 38,42003 824,7 21,7 142,5 140,8 5,1 420,4 46,5 34,0 24,0 67,7 46,4 4,0 94,1 16,8 35,32004 810,8 25,1 143,7 141,5 5,3 406,5 41,5 33,6 22,2 69,1 45,8 4,2 87,1 15,1 36,22005 864,8 25,7 141,2 139,3 5,0 449,1 51,3 33,6 22,5 76,8 54,0 4,0 92,2 17,3 37,12006 817,3 25,3 141,2 139,3 4,9 421,0 54,8 32,3 25,0 72,5 51,3 3,9 79,4 13,5 36,92007 838,8 23,5 152,2 149,9 6,3 439,0 57,9 32,5 27,1 69,5 51,5 3,6 76,8 14,2 35,72008 815,3 20,4 156,6 154,4 4,1 422,2 62,3 32,5 25,0 65,5 47,1 4,5 75,9 15,3 33,72009 806,4 22,3 154,2 151,7 6,2 416,5 65,1 28,4 21,0 70,1 46,4 4,1 70,7 11,5 34,0media 817,83

±22,3923,39±2,369

142,53±9,79

140,39±9,71

5,46±0,82

419,69±15,61

50,72±8,95

32,83±2,09

23,51±1,86

68,72±3,99

47,48±3,74

4,41±0,82

83,71±8,07

15,03±2,02

37±2,94

57

10.4. Rata incidenţei1 generale a populaţiei în mun. Chişinău comparativ cu a. 2004 s-a majorat cu circa 25,1 % şi a atins în anul 2009 valoarea maximă, ce se estimează 5694,8 la 10 mii locuitori (a. 2004 - 4552,5 la 10 mii locutori). Valoarea medie pe perioada anilor 2004-2009 se estimează la 4870,0 la 10 mii locuitori (vezi fig.10.8.).

Analiza indicelui respectiv ne permite să constatăm că schimbări esenţiale în structură pe perioada estimării (anii 2004-2009) nu au avut loc (fig. 10.8.). Ca şi în anii precedenţi bolile principale rămân a fi: bolile sistemului respirator; leziunile traumatice şi otrăvirile; bolile infecţioase şi parazitare; bolile pielii şi ţesutului celular subcutanat şi bolile sistemului genito-urinar.

În structura generală a incidenţei a populaţiei în mun. Chişinău pe primul loc se plasează bolile sistemului respirator. În anii 2004-2005 au fost înregistrate valori medii a acestui indice (1450,3 la 10 mii locuitori). În decursul următorilor 3 ani

rata incidenţei prin bolile sistemului respirator au avut o micşorare nesemnificativă, atingând valori minime în anul 2007 (1277,0 la 10 mii locuitori), pentru ca în anul 2009 acest indice să atingă valoarea maximă pe perioada estimării şi a constituit 2017,7 la 10 locuitori. Comparativ cu anul 2004 incidenţa prin bolile sistemului respirator s-a mărit cu circa 43 %. Valoarea medie a acestui indicator este de 1453,9 la 10 mii locuitori, rămânând cea mai înaltă valoare în structura incidenţei generale.

În mun. Chişinău valoarea medie este cu circa 36 % mai înaltă ca media republicană. Acest fapt se poate de explicat prin faptul că în municipiu densitatea populaţiei este mai înaltă şi răspândirea infecţiilor respiratorii se petrece mai intensiv.

Un loc de frunte pe toată perioada de analiză sunt ocupate incidenţa prin leziuni traumatice şi otrăviri. Acest grup de maladii se afla stabil pe locul II în structura generală a incidenţei, având cea mai înaltă pondere după bolile sistemului respirator.

În a. 2008-2009 a avut loc o majorare bruscă a acestor grup de maladii semnificativă a incidenţei prin leziuni traumatice şi otrăviri, cu circa 39 % - faţă de a. 2007, plasându-se pe primul loc în structura incidenţei şi a constituit 1296,3 la 10 mii locuitori (a. 2007 – 927,0 la 10 mii loc.). Cota parte a acestui grup de maladii este de 22 la sută din numărul total de îmbolnăviri. Valoarea medie este de 1066 la 10 mii locuitori.

Rata incidenţei prin bolile pielii şi ţesutului celular subcutanat, de asemenea, ca şi în anii precedenţi ocupă stabil locul III, constituind 8,15 % din numărul total. Ca şi în cazul bolile infecţioase acest grup de maladii în perioada de analiză se află într-o creştere permanentă până în anul 2008. Dacă în a. 2004 s-a înregistrat 378,4 la 10 mii locuitori, atunci în a. 2007 a atins valori maxime de 418,5 la 10 000 locuitori, adică s-a majorat cu circa 11 %, iar din a. 2007 se înregistrează o diminuare de circa7,9 la sută. Valoarea medie pe municipiul Chişinău este de 395,2 la 10 mii locuitori, ce este de 1,6 mai înaltă decât media republicană, ea fiind de 240,1 la 10 000 locutori.

După gradul de manifestare bolile infecţioase ocupă stabil locul IV, înregistrându-se o creştere anuală până în anul 2008, pentru ca în anul 2009 să se micşoreze cu 28 %. Aşa dar, dacă în a. 2004 incidenţa se estima la 336,6 la 10 mii locuitori, atingând valoarea maximă în a. 2008 - 451,7 la 10 mii locuitori, micşorând-se până la 353,2. Valoarea medie este de 374,1 la 10 mii

1 Incidenţa - numărul de cazuri noi apărute la o anumită populaţie, pe o anumită perioadă determinată

58

locuitori, având cota parte – circa 8 % (7,7 %). Comparativ cu anul 2004 acest indice s-a majorat nesimnificativ, având pe toată această perioadă o dinamică relativ stabilă.

La nivel municipal structura incidenţei generale medie pe primele locuri se înscriu bolile sistemului respirator (30 la sută din numărul total); leziunile traumatice şi otrăvirile – 22 %; bolile pielii şi ţesutului celular subcutanat – 8 %; bolile infecţioase şi parazitare-7,7 %; şi bolile sistemului genito-urinar - 5,7 %.

Este important de remarcat că valorile înregistrate pe teritoriului sunt mai înalte decăt cele republicane. Rata totală a incidenţei în municipiul Chişinău este de 4847,1 la 10 mii locuitori, iar cea la nivel republican este 3452,7, ce este de circa 1,4 ori mai joasă.

10.5. Rata prevalenţei2 generale a populaţiei în municipiu Chişinău comparativ cu a. 2004 a crescut cu circa 25,96 %, iar faţă de a. 2008 s-a majorat cu 7,83 %. Valoarea medie este de

8525,7 cazuri la 10 mii locuitori, ce este de circa 1,3 ori mai inaltă decât la nivel republican (vezi fig. 10.9.).

Este alarmant faptul că pe parcursul acestei perioade prevalenţa generală a avut o tendinţă continuă de majorare, atingând valoarea maximă în anul trecut (9821,7 la 10 mii locuitori).

În structura prevalenţei generale, pentru a. 2009 schimbări esenţiale nu au avut loc. Ca şi în anii precedenţi cele mai înalte rate se înregistrează la rata

incidenţei prin bolile sistemului respirator; leziuni traumatice, otrăviri; bolile sistemului circulator, digestiv şi genito-urinar şi bolile sistemului genito-urinar (vezi fig. 10.8).

În structura medie a prevalenţei generale pe anii 2004-2009 cea mai înaltă pondere din numărul total au avut bolile aparatului respirator 19,81 la sută în structura prevalenţei generale; leziuni traumatice şi otrăviri 12,52 %; circulator 11,43 %; digestiv 9,24 % şi bolile aparatului genito-urinar 6,92 %.

Este alarmant faptul că pe perioada estimării rata prevalenţei generale în municipiul Chişinău este într-o creştere continuă. Dacă, în anul 2004 rata prevalenţei a fost de 7797,6 la 10 mii locuitroi, atunci spre anul 2009 ea atinge valoarea maximă de 9821,7 la 10 mii locuitori, deci a avut loc majorarea ei cu circa 26 %. Valoarea medie este de 8525,7 la 10 000 locuitori, ce este de 1,3 ori mai înaltă decât cea înregistrată la nivel republican.

Aşa dar, după cum s-a menşionat în structura generală a ratei prevalenţei pe primul loc se plasează bolile sistemului respirator. Dacă în anul 2004 în municipiul Chişinău s-a înregistrat 1645,1 la 10 mii locuitori. Pe parcursul anilor următori a avut loc o micşorare nesimnificativă, înregistrându-se o valoare minimă în anul 2007 (1500,0 la 10 mii locuitori). Atunci faţă de anul 2008 a avut loc o creştere bruscă a acestui indice şi s-a majorat cu circa 14,7 %, înregistrându-se o valoare maximă pe toţi anii de evaluare şi anume 2261,9 la 10 mii locuitori.

La nivel republican acet grup de maladii, deasemenea, se plasează pe primul plan cu valoarea medie de 1275,2 la 10 mii locuitori, fiind de 1,3 mai mică decât în municipiul Chişinău.2 Prevalenţa - ponderea cazurilor la o anumită populaţie la un moment dat sau într-o perioadă determinată de timp

59

Locul II în structura prevalenţei sunt ocupate leziunile traumatice şi otrăvirile. În anii 2008-2009 a avut loc o majorare bruscă a cestui indice de la 929,4 la 10000 locuitori, în anul 2007, până la 1293,5 în anul 2009, deci s-a majorat cu circa 39 %. Valoarea medie pe perioada anilor 2004-2009 este 1067,5 la 10 mii locuitori, ce este de 2,5 ori mai înaltă decât cea republicană (429,5 la 10 mii locuitori).

Locul III stabil le ocupă bolile sistemului circulator. Este important de remarcat faptul că acest grup de maladii are o tendinţă stabilă şi continuă de majorare. Dacă în anul 2004 rata prevalenţei generale prin bolile cardiovasculare a fost de 633,3 la 10 mii locuitori, atunci spre anul 2009 a atins valoarea maximă şi de 1202,7 la 10 mii locuitori. Deci, pe perioada anilor 2004-2009 ea a crescut de circa 2 ori.

Valorile ratei prevalenţei prin bolile aparatului circulator la nivel republican sunt de 1,2 ori mai mici decât valorile înregistrate la nivel municipal. Valoarea medie a acestui indice este de 1030,5 la 10 mii locuitori, ocupând locul II în structura prevalenţei generale, fiind urmate de bolile sistemului digestiv cu valoarea medie pe anii 2004-2009 de 811,0 la 10 mii locitori.

Analizând structura generală a prevalenţei generale la nivel republican se poate de remarcat că schimbări esenţiale pe perioada anilor 2004-2009 nu au avut loc. Ca şi în anii precedenţi pe primul loc se plasează bolile sistemului respirator, urmate de bolile sistemului circulator, digestiv şi genito-urinar, leziunile traumatice, otrăvirile.

În generalizare populaţia Republicii Moldova este afectată de acelaşi grup de maladii ca şi populaţia municipiului Chişinău. Deosebirea este că valorile ratei prevalenţei la nivel republican au valoari mai mici decât cele înregistrate în mun. Chişinău.

60

Tabelul 10.4 Rata incidenţei şi prevalenţei generale a populaţiei în municipiul Chişinău(la 10,000 locuitori)

Ani

i

Tot

al

Bol

ile si

st. c

ircu

lato

r

Bol

ile si

st.

resp

irat

or

Bol

ile si

st.

dige

stiv

Bol

ile si

st. g

enito

-ur

inar

Bol

ile p

ielii

Bol

ile in

fecț

. şi

para

zita

re

Bol

ile si

st.

oste

oart

icul

ar, a

le

muș

chilo

r

Tum

ori

Tul

bură

ri m

inta

le

Bol

ile e

ndoc

rine

m

etab

olis

m

Bol

ile si

st. n

ervo

s

Lez

iuni

trau

mat

ice,

ot

răvi

ri

Bol

ile sâ

ngel

ui

Bol

ile o

chiu

lui

Bol

ile u

rech

ii

Mal

form

aţii

cong

enita

le

Incidența generală2004 4552,5 109,4 1410,1 136,8 254,9 378,4 336,6 160,1 47,5 86,6 52,9 65,0 968,5 48,2 163,6 118,5 22,42005 4802,1 173,1 1450,3 201,2 286,9 386,6 365,7 169,8 59,9 65,7 56,8 57,0 971,5 55,9 147,5 112,0 29,72006 4476,7 143,9 1290,2 178,1 251,0 395,8 361,8 186,1 48,9 69,0 51,1 53,2 938,6 43,6 123,8 104,7 28,12007 4488,3 130,7 1277,0 169,0 263,2 418,5 375,5 199,0 47,8 74,3 49,8 46,3 927,0 44,3 106,7 101,7 17,62008 5068,1 132,4 1278,2 189,5 293,1 412,3 451,7 209,3 49,9 87,1 54,6 63,9 1296,1 41,1 148,3 103,1 18,22009 5694,8 121,9 2017,7 189,6 313,7 379,6 353,2 202,6 52,7 96,6 60,6 61,1 1291,3 48 143,1 95,4 19,1Media 4847,1 135,2 153,9 177,4 277,1 395,2 374,1 187,8 51,1 79,9 54,3 57,8 1066 46,9 138,8 105,9 22,5±5,24

Prevalența generală2004 7797,6 633,3 1645,1 673,1 528,0 489,1 442,3 244,2 330,6 621,1 244,0 118,7 969,9 120,7 359,3 136,7 47,32005 8048,1 848,0 1671,7 784,5 595,1 405,5 443,7 250,3 371,4 410,4 273,1 118,0 973,9 136,3 363,6 131,6 57,22006 8133,4 954,1 1514,9 792,6 573,8 462,1 467,6 286,1 379,6 479,3 296,2 113,1 940,8 132,4 353,3 123,6 53,72007 8244,3 1073,7 1500,0 811,2 589,9 433,6 460,3 310,6 400,3 474,5 308,0 102,4 929,4 127,5 315,2 120,5 44,92008 9108,8 1134,1 1538,3 811,2 613,1 429,3 535,3 350,9 429,4 626,6 323,0 124,2 1297,7 109,3 378,7 121,2 46,92009 9821,7 1202,7 2261,9 856,5 643,3 393,5 432,5 358,2 457,7 531,6 353,5 118,0 1293,5 116,9 399,5 110,4 43,0Media 8525,7 974,3 1688,7 788,2 590,3 435,5 463,6 300,1 394,8 523,9 299,6 115,7 1067,5 123,9 361,6 124,0 48,8

61

XI. PLANUL DE ACŢIUNI

Analiza calităţii mediului şi a factorilor de impact, permite formularea scopurilor PLAM-ului pentru ecosistemul urban Chişinău, care constau în următoarele: Îmbunătăţirea calităţii mediului şi reducerea riscurilor pentru sănătatea populaţiei din

localitate, în primul rînd prin: îmbunătăţirea calităţii apelor; restabilirea şi menţinerea biodiversităţii; stoparea proceselor de eroziune a solului; managementul optimal al deşeurilor.

schimbarea modului de abordare a problemelor de mediu: trecerea de la combatere la prevenirea poluării, stimularea folosirii raionale a resurselor naturale;

schimbarea mentalităţii populaţiei, care are dreptul şi responsabilitatea de a participa la procesul de luare a deciziilor şi implementarea acţiunilor în domeniul protecţiei mediului;

îmbunătăţirea colaborării între instituţiile locale.Aceste scopuri pot fi atinse prin realizarea măsurilor de mediu complexe sectoriale, care

prevăd integrarea dezvoltării agriculturii, industriei şi sectorului comunitar cu cerinţele ecologice stabilite de politica ecologică naţională şi internaţională.

Integrarea dezvoltării economice şi a protecţiei mediului pe termen lung, poate asigura o dezvoltare viabilă a societăţii.

Măsurile complexe sectoriale sunt doar o parte a PLAM-ului şi trebuie privite ca o schiţă generală, care defineşte cadrul în care trebuie să se înscrie măsurile de reglementare şi proiectele de mediu prioritare.

Pachetul de proiecte este compartimentul Planului de acţiuni care răspunde exact ce şi cum trebuie de făcut.

Pe parcursul desfăşurării oricărui program de activităţi este important să avem posibilitatea verificării gradului său de realizare, pentru a putea introduce corecţiile necesare pe parcurs, desigur, dacă este nevoie. În acest scop, au fost stabiliţi un şir de indicatori, verificabili în mod obiectiv, care ar oglindi în ce măsură PLAM-ul a avut succes din punctul de vedere al atingerii obiectivelor şi satisfacerii cerinţelor înaintate.

62

AnexăTabelul 11.1. Măsurile de soluţionare a problemelor de mediu

în teritoriul municipiului Chişinău

Nr.Ord

Măsurile şi activităţile preconizate Responsabili de implementare

Perioada de implementare

1 2 3 4A. Perfecţionarea cadrului legislativ şi Instituţional

1. Propuneri de modificare a Legilor RM privind: protecţia mediului înconjurător, plata pentru poluarea mediului înconjurător, Regulamentului fondurilor ecologice şi Legii cu privire la statistica oficială

Primăria mun. Chişinău 1 an

2. Pregătirea regulamentului nou privind gestionarea Fondului ecologic municipal Consiliul municipal 6 luni3. Constituirea Centrului de management al deşeurilor în baza Direcţiei socio-ecologice Consiliul municipal 1 an

B. Gestionarea deşeurilor4. Crearea serviciului unic specializat de salubrizare Consiliul municipal 1 an5. Implementarea colectării separate a deşeurilor la sursa de generare Primăria mun. Chişinău 6 luni6. Reexaminarea normelor sanitare de salubrizare a municipiului Chişinău Consiliul municipal 1 an7. Implicarea companiilor private în procesul de salubrizare Consiliul municipal 1 an8. Proiectarea şi construirea uzinei de prelucrare a deşeurilor de producţie şi menajere Primăria mun. Chişinău 2-3 ani9. Stabilirea şi gestionarea locurilor de înhumare a frunzelor pe teritoriul instituţiilor de

învățămînt, medicale cît şi pe teritoriile gestionate de către Î.M. „Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi”

Primăria mun. Chişinău6 luni

10. Asigurarea finanţării (din contul fondului ecologic) pentru evacuarea lămpilor luminiscente de la instituţiile bugetare şi evidența agenţilor economici care au evacuat lămpile luminiscente

Primăria mun. Chişinău6 luni

11. Elaborarea propunerilor privind elaborarea mecanismului de impunere a agenţilor economici care dispun de deşeuri vinicole pentru neutralizarea lor

Primăria mun. Chişinău, Institutul de Ecologie şi Geografie al AȘM

6 luni

12. Organizarea şi efectuarea investigatiilor asupra compozitei şi calităţii nămolurilor de la staţiile de epurare a apelor uzate şi elaborarea recomandărilor privind utilizarea lui

Primăria mun. Chişinău, SA ”Ap-Canal-Chişinău”, Institutul de Ecologie şi Geografie

2 ani

63

AȘM13. Proiectarea şi constructia în mun. Chişinău a: 2-3 ani

cuptoarelor de incinerare a materialului spitalier infectat Primăria mun. Chişinău, Direcţia Sănătăţii 2-3 ani

crematoriului pentru incinerarea materialului patomorfologic Primăria mun. Chişinău, Direcţia Sănătăţii

14. Cooperarea internatională în scopul atragerii asistentei tehnice şi financiare pentru soluţionarea problemelor gestionării deşeurilor de producţie şi menajere

Primăria mun. Chişinău,Direcţia relaţii interne şi cooperare interNaţionale, Institutul de Ecologie şi Geografie

Permanent

15. Propagarea de către mijloacele de informare în masă a importanţei activităţii de prevenire a poluării mediului cu deşeuri

Primăria mun. Chişinău, Institutul de Ecologie şi Geografie AȘM

Permanent

16. Informarea sistematică a populaţiei despre măsurile înreprinse de către administraţia publică locală în domeniul gestionării deşeurilor

Primăria mun. Chişinău,Institutul de Ecologie şi Geografie

Permanent

C. Protectia aerului atmosferic17. Elaborarea schemei de amplasare a parcărilor şi parcajelor Direcţia arhitectură şi

transport public, Institutul de Ecologie şi Geografie AȘM

6 luni

18. Crearea pasajelor pentru circulaţia bicicletelor Direcţia arhitectură şi transport public 3 ani

19. Evacuarea pieţei agricole şi găprii auto din centrul orașului în scopul evitării poluării intensive a orașului cu gaze de eșapament.

Consiliul Municipal3 ani

20. Proiectarea şi construcţia șoselei de centură în jurul or. Chişinău în scopul ocolirii centrului orașului de transportul urban şi de tranziţie.

Consiliul Municipal, Direcţia arhitectură şi transport public, Institutul de Ecologie şi Geografie AȘM

3 ani

64

21. Descărcarea nodului de transport, intersecţia str. Moșilor-Calea Basarabiei-Izmail Primăria mun. Chişinău 3 aniD. Protectia resurselor de apă

22. Investigarea calităţii apei din fîntîni şi izvoare, măsurile de îmbunătăţire, informarea populaţiei despre calitatea şi modul de utilizare

Primăria mun. Chişinău, SA ”Ap-Canal-Chişinău”, Centrul de Medicină Preventivă Municipal, Institutul de Ecologie şi Geografie

Permanent

23. Curățarea lacurilor, rîului Bâc şi afluienţilor lui cu amenajarea zonelor de agrement Primăria mun. Chişinău, ONGuri Permanent

24. Transformarea luncii r. Bâc în zonă de odihnă şi agrement. Restaurarea zonelor umede in lunca r. Bâc şi afluenţilor

Primăria mun. Chişinău,Direcţia arhitectură şi transport public, Institutul ACVAPROIECT, Institutul de Ecologie şi Geografie AȘM

2 ani

25. Inventarierea întreprinderilor cu impact negativ asupra mediului ambiant şi examinarea posibilităţii strămutării lor din zona sanitară a rîului Bâc

Primăria mun. Chişinău, Institutul de Ecologie şi Geografie AȘM

1 an

E. Protectia spatiilor verzi26. Renovarea spaţiilor verzi şi păstrarea intactă a terenurilor cu spaţii verzi Primăria mun. Chişinău,

Asociaţia Gospodăririi spaţilor Verzi

Permanent

27. Amenajarea şi deservirea sistematică a terenurilor de joacă pentru copii în preajma blocurilor locative

Preturile sectoarelor Permanent

28. Stabilirea şi amenajarea locurilolui cînelor vagabonți. Primăria mun. Chişinău,Direcţia arhitectură şi transport public, Institutul de Zoologie, Serviciu veterinar

1 an

29. Restaurarea zonelor de protecţie a malurilor corpurilor de apă in mun. Chişinău cu o Primăria mun. Chişinău 2 ani

65

distanţă cel puţin 50 de metri în locuri unde sunt spaţiile libere30. Restaurarea zonelor de luncă pentru diminuarea consecinţelor a inundaţiilor in lunca r.

Bîc. Reglemantarea şi limitarea activităţilor economice şi de construcţia in lunca r. BîcPrimăria mun. Chişinău, Institutul de Ecologie şi Geografie AȘM

3 ani

31. Alocarea spaţiilor pentru activităţi de resaturare ecologică a luncii r. Bîc in partea superioară şi inferioară a cursului in limitele mun. Chişinău a r. Bîc.

Primăria mun. Chişinău, Institutul de Ecologie şi Geografie AȘM

3 ani

1) .

Notă - costurile vor fi calculate de către responsabilii de fiecare activitate.

66

XII. IMPLEMENTAREA MĂSURILOR ȘI ACTIVITĂĂȚILOR DE MEDIU

12.1. Mecanismele de implementare

Implementarea reprezintă activităţile pe care şi le propun părţile implicate în realizarea acestui PLAM, pentru atingerea obiectivei stabilite.

Implementarea PLAM-ului se va baza pe: Exercitarea funcţiilor statutare ale responsabililor de mediu, atît a celor cu funcţii de

control, cît şi a celor cu funcţii de gestionare resurselor naturale şi umane în acest domeniu. O importanţă deosebită va avea îmbunătăţirea coordonării între diferiţi actori, delimitarea clară a funcţiilor şi responsabililor.

Respectarea şi aplicarea mai riguroasă a legislaţiei de mediu. Întărirea capacităţii Secţiei Ecologice municipale - factor important pentru asigurarea respectării legislaţiei de mediu.

Răspîndirea fluxului de informaţie de mediu (colectare, stocare prelucrare, schimb de date între diferite instituţii). Disponibilitatea datelor privind starea mediului are importanţă deosebită pentru luarea deciziilor. Necesitatea asigurării accesului publicului la informaţia de mediu.

Atragerea publicului larg. Deosebit de important în acest cont este rolul ONG-urilor, instituţiilor educativ-instructive şi mass-media în primul rînd. Va fi necesar să se asigure o mai bună informare a publicului, inclusiv popularizarea prevederilor PLAM-ului. Se va asigura accesul publicului la luarea deciziilor de mediu şi la justiţie.

Dezvoltarea şi aplicarea pîrghiilor administrative şi economice de promovare a legislaţiei de mediu. Dintre acestea poate fi amintită introducerea unor taxe locale sau, invers, scutirea de taxe locale - după caz. De asemenea, se recomandă folosirea fondului ecologic local pentru stimularea alocării finanţelor din sursele locale şi pentru atragerea finanţării de către instituţiile străine, în special a donaţiilor.

Un element principal al transpunerii în viaţă a planurilor locale şi a planificării în general este elaborarea şi implementarea proiectelor.

Proiectul poate fi definit ca o descriere detailată a tuturor acţiunilor necesare pentru atingerea unui anumit scop. Proiectul trebuie să prevadă foarte clar:

De ce este necesar de a întreprinde acţiuni imediate într-un domeniu sau altul (justificarea proiectului);

Ce vrem să obţinem prin acţiunile ce vor fi întreprinse (obiectivele şi rezultatele proiectului);

Cum vor fi atinse obiectivele şi rezultatele scontate (descrierea etapelor şi activităţilor din cadrul proiectului);

În cît timp poate fi realizat complexul de măsuri planificate (durata proiectului); Cine trebuie să participe la realizarea măsurilor planificate (părţile implicate); Ce fel de contribuţii (spre exemplu resurse umane, echipament, materiale) sunt

necesare pentru a realiza activităţile planificate; Care sunt resursele financiare necesare (bugetul proiectului); Ce împrejurări pot împiedica realizarea activităţilor proiectului (riscurile proiectului).

12.2. Finanţarea PLAM-uluiNecesităţile de finanţare din cadrul PLAM-ului se împart în categorii: Fonduri pentru activităţile tehnice care cuprind: studii, acţiuni demonstrative şi pilot;

instructajul şi întărirea instituţiilor; monitoring şi colectarea datelor; identificarea investiţiilor, întocmirea studiilor de fezabilitate;

Fonduri pentru realizarea investiţiilor capitale; Fonduri pentru asigurarea funcţionării infrastructurii create in urma investiţiilor.

Finanţarea PLAM se va baza pe alocarea mijloacelor pentru proiecte concrete. De fapt, acesta este mecanismul principal de finanţare, adoptat de instituţiile finanţatoare internaţionale. Totodată, finanţarea prin proiecte este aplicabilă şi în cazul folosirii mijloacelor locale. Spre exemplu, această modalitate de lucru a fost adoptată de fondurile ecologice din Moldova.

67

În procesul alocării finanţelor pentru proiectele prioritare se va ţine cont de următoarele: Eficienţa: acţiunile care au cel mai mare impact asuprea realizării unui sau, şi mai bine, a mai

multor obiective concomitent vor avea prioritate mai mare; Raportul cost-beneficiu: este preferabil de a finanţa acţiunile ci cer alocarea minimală a

mijloacelor băneşti şi vor avea prioritate mai mare; Viabilitatea (instituţională, economică şi financiară): acţiuni care au nevoie de intervenţie

financiară permanentă vor avea o mai mare prioritate decît proiectele ce supravieţuiesc doar pe baza subvenţiilor de stat;

Realizarea pe etape: proiectele care pot contribui imediat a rezolvarea problemelor printr-o realizare pas cu pas a unor etape aparte vor avea prioritate față de cele care necesită programe multianuale pînă la obţinerea efectului dorit;

Nivelul de elaborare a proiectelor investiţionale: proiectele care au studii de fezabilitate deja încheiate sau aflate într-o stare avansată (presupunînd că ele satisfac celelalte criterii) vor avea o prioritate mai mare decît proiectele pentru care studiile nu au început încă;

Valoarea demonstraţională: acţiunile şi proiectele care au valoare demonstrativă şi studii-pilot trebuie să deţină o prioritate mai mare;

Riscurile: proiectele care prezintă un risc mai mare în raport cu realizarea lor, cer introducerea de tehnologii noi, prezintă complicaţii operaţionale sau risc financiar, vor deţine o prioritate mai mică;

Urgenţa măsurilor: datorită ireversibilităţii pagubelor sau riscului mărit pentru sănătatea umană;

Acţiunea asupra mai multor componente de mediu: sunt prioritare acţiunile care au un efect favorabil asupra mai multor factori de mediu, inclusiv aerul, apa, solul şi pădurile.

Pentru finanţarea PLAM, trebuie să fie folosite pe cît posibil resursele financiare locale şi externe (tab. 12.1).

Organizaţiile donatoare vor avea un rol special în ceea ce privește dezvoltarea instituţiilor, conştientizarea publicului, pregătirea proiectelor investiţionale. Se anticipează că pe termen mediu şi lung aceste necesităţi de sprijin din partea organizaţiilor donatoare se vor diminua. Totodată, folosirea împrumuturilor de la instituţiile financiare naţionale şi internaţionale, investiţiile din sectorul privat vor deveni din ce în ce mai intense, pe măsură ce se va întări economia ţării.

Tabelul 12.1 Sursele posibile de finanţare a PLAM-urilorSursele locale de finanţare Sursele externe de finanţare

• Bugetul local • Organizaţiile donatoare multilaterale: Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Programele al Uniunii Europene etc.

• Bugetul naţional • Organizaţiile donatoare bilaterale: Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltarea Internaţională Agenţia Japoneză pentru Cooperare Internaţională şi altele

• Mijloacele proprii ale întreprin-derilor

• Băncile internaţionale de dezvoltare: Banca Mondială, Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare etc.

• Fondul ecologic local • Investitorii privaţi locali şi străini• Fondul ecologic naţional • Fundaţiile de binefacere privatei (de ex. Fundaţia

Soros)• Fondul de Investiţii Sociale al Moldovei

• Alte surse

• Alte surse

12.3. Monitorizarea şi revizuirea PLAM-ului

68

Pentru a atinge obiectivele PLAM-ului, este necesară monitorizarea unui şir de indici, care au fost prezentaţi în cadrul fiecărui program sectorial. Mijloacele de verificare constituie datele monitoringului curent efectuat de organele de mediu – Secţia Ecologică, CMPM, Serviciul Hidrometeo, SA Apă-Canal şi alte instituţii de stat. Datele obţinute prin monitorizarea obştească a calităţii mediului, spre exemplu, pe parcursul expediţiilor ecologice ale ONG-urilor, de asemenea, vor fi folosite pentru a evalua reuşita PLAM-ului. Frecvenţa evaluării indicilor va corespunde cu cea adoptată de către organele de mediu. În cazul cînd rezultatele monitorizării nu sunt satisfăcătoare, se va face analiza PLAM-ului, pentru a revedea sau chiar reformula obiectivele şi instrumentele de realizare a lor.

Situaţia ecologică, economică şi socială se poate schimba cu timpul, de aceea va fi nevoie să se urmărească mersul implementării planului şi, în caz de necesitate, PLAM-ul va fi revizuit.

Este preferabil de a evalua rezultatele PLAM-ului odată la patru ani, în corelaţie cu perioada de activitate a Consiliului Local. Succesul sau insuccesul PLAM-ului va fi adus la cunoştinţa electoratului. O dată cu noile alegeri, Consiliu local va veni cu un plan de acţiune revăzut.

69

XIII. Concluzii şi recomandări practice

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Institutul de Ecologie şi Geografie în acord cu Primăria municipiului ar trebui să întocmească un plan cu privire la păstrarea fertilităţii solurilor slab şi moderat erodate.

Ministerul Mediului şi subdiviziunile raionale ale Inspectoratului ecologic de Stat, Institutul de Ecologie şi Geografie în comun cu Primăria municipiului şi ÎS „Moldsilva” ar trebui să elaboreze şi să implementeze un plan cu privire la plantarea fâşiilor forestiere de protecţie în vederea stopării proceselor de eroziune în adâncime şi diminuării riscurilor de degradare a solurilor.

Asociaţia Republicană de Stat pentru protecţia Solurilor din cadrul Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, Institutul de Ecologie şi Geografie ar trebui să elaboreze şi să implementeze proiecte de măsuri ameliorative de stopare a proceselor de eroziune în adâncime în hotarele administrativ teritoriale a comunelor din componenţa municipiului Chişinău.

Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului din cadrul Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru ar trebui să efectueze paşaportizarea loturilor particulare de pământ ceea ce se impune de necesitatea realizării echitabile şi economic justificate a gestionării impozitului funciar.

Primăria municipiului Chişinău în comun cu Centrul de Sănătate Publică a municipiului ar trebui să monitorizeze depozitele neautorizate de deşeuri menagere şi de construcţii unde se formează zone de pericol al concentraţiilor sporite de metale grele din categoria celor nocive, precum şi excesul de 1, 2 - de 2.0 ori ai valorilor maxim admisibile pentru unele elemente (Zn, Pb, Cu, Mo, Ni etc.).

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Institutul de Ecologie şi Geografie în comun cu Primăria municipiului, Direcţia Poliţie Rutieră şi Direcţia Poliţiei Transporturi ai MAI ar trebui să elaboreze proiectul planului drumului de ocolire a municipiului Chişinău în vederea evitării traversării transportului de tranzit de camioane de mare tonaj a oraşului pentru diminuarea riscurilor de poluare a mediului urban cu metale grele.

70

XIV. Propuneri pentru Planul strategic de mediu pentru municipiul Chişinău

2) Crearea unui serviciu unic specializat de salubrizare. 3) Reexaminarea normelor sanitare de salubrizare a municipiului Chişinău. 4) Implicarea în procesul de salubrizare a firmelor private.5) Stabilirea şi gestionarea locurilor de înhumare a frunzelor pe teritoriul instituţiilor de

învăţămînt, medicale cît şi pe teritoriile gestionate de către Î.M. „Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi”.

6) Stabilirea şi amenajarea locurilor speciale pentru plimbarea cîinilor în cartierele rezidenţiale, reglemntarea numărului cînelor vagabonţi.

7) Amenajarea şi deservirea sistematică a terenurilor de joacă pentru copii în preajma blocurilor locative.

8) Elaborarea schemei de amplasare a parcărilor şi parcajelor şi amenajarea lor.9) Proiectarea şi construcţia şoselei de centură în jurul or. Chişinău.10) Crearea pasajelor pentru circulaţia bicicletelor.11) Evacuarea pieţei agricole din centrul oraşului.12) Inventarierea întreprinderilor cu impact negativ asupra mediului ambiant şi examinarea

posibilităţii strămutării lor din zona sanitară a rîului Bâc.13) Pentru stoparea procesului de diminuarea calităţii aerului în mun.Chişinău se propune

construirea unui drum de centură, şi înlocuirea transportului intern prin transport electric (troleibuse) şi autobusele noi

14) Pentru diminuarea gradului de poluare se propune obligarea strictă a întreprinderilor poluatoare pentru efectuarea purificărrii apelor reziduale deversate în afluenţii r. Bâc.

15) Restaurarea zonelor de protecţie a malurilor corpurilor de apă in mun. Chişinău cu o distanţă cel puţin 50 de metri in locri unde sunt spaţiile libere.

16) Restaurarea zonelor de luncă pentru diminuarea consecinţelor a inundaţiilor in lunca r. Bîc. Reglemantarea şi limitarea activităţilor economice şi de construcţia in lunca r. Bîc

17) Se aloca spaţiu pentru activităţi de resaturarea ecologică a luncii r. Bîc in partea superioară şi inferioară a cursului in limitele mun. Chişinău a r. Bîc.

18) Pentru soluşionarea problemei deşeurlor se propune: ca Primăria mun. Chişinău să asigure participarea în realizarea salubrizării oraşului şi a companiilor private; să creeze infrastructura necesară pentru introducerea obligatorie a colectării selective pentru DMS; deşeurile cianurice să fie lichidate prin metoda cu bază (Ca(OH)2) elaborată în cadrul laboratorului; deşeurile cu conţinut de vanadiu să fie tratate prin metoda de extreagere a vanadiului, de asemenea elaborată în cadrul laboratorului.

19) Pentru diminuarea impactului asupra biodiversităţii se propune: îmbunătăţirea managementului deşeurilor pe întreg teritoriul municipiului şi remedierea terenurilor neautorizate de stocharea deşeurilor. Implementarea colectării selective a deşeurilor, reducerea transportului în oraş va asigura diminuarea esenţială a poluării solului cu metale grele, gaze de eşapament şi influenţa lor negativă asupra biodiversităţii.

20) Primăria să intervină pentru amenajarea şi protejarea gazoanelor, spaţiilor verzi de distrugere din imprudenţă, prin instalarea indicatoarelor

21) Pentru diminuarea impactului asupra sănătăţii se propune primirea măsurilor urgente de către organele de conducere publice Centrale şi locale a Primăriei mun.Chişinău privind realizarea propunerilor susnumite.

71

DEFINIȚII DE BAZĂ

Autonomie locală - drepturi recunoscute şi garantate unor colectivităţi locale, în vederea rezolvării în limitele competenţelor lor, lesa stabilite, şi sub propria responsabilitate, fără amestecul organele centrale, a unor probleme care interesează în mod nemijlocit locuitei acestor colectivităţi;

Autorităţile locale - organe publice locale (primării, consilii locale, prefecturi) legal abilitate cu funcţii reprezentative sau executive in afacerile din cadrul unităţii teritorial-administrative;

Calitatea mediului înconjurător - starea acestuia la un moment dat, rezultată din integrarea tuturor elementelor sale structurale şi funcţionale, capabile să asigure o ambianţă satisfăcătoare multiplelor necesităţi ale vieţii omului;

CMA - (concentraţia maxim admisibilă) – concentraţia cea mai mare a unui poluant, permisă de reglementările în vigoare pentru anumite zone şi intervale de timp, la care nu apar efecte negative asupra organismelor şi bunurilor materiale;

Comunitatea locală - comunitatea care acţionează în cadrul unei sau altei unităţi teritorial-administrative;Consiliul local - autoritatea colegială din administraţia publică locală, aleasă în vederea soluţionării

problemelor de interes local al comunei;Grad de poluare – concentraţia probabilă dintr-un factor de meci. Într-un punct sau zonă, stabilită pe baza

unor măsurători sistematic; şi evaluată în raport cu anumite criterii (CMA, risc pentru sănătate etc.);Decizie de mediu - orice decizii adoptate de instituţiile de stat, de autorităţile publice locale privind la

protecţia mediului şi utilizarea resurselor naturale, asigurarea securităţii ecologice a populaţiei;Informaţie de mediu - orice informaţie ce ţine de calitatea mediului, de resursele naturale, de impactul

activităţii umane, de protecţia mediului şi de securitatea ecologică a populaţiei;Mediu înconjurător - ansamblul de factori naturali şi artificiali, fizici, biologici şi sociali, în care trăieşte

omul, organizîndu-şi viaţa biologică, materială şi spirituală, din care îşi procură resursele organice şi neorganice necesare şi în care înapoiază deşeurile sau materialele refolosibile din procesele de producţie şi de consum;

Noxe – agenţi chimici, fizici sau biologici care au acţiune dăunătoare asupra organismelor umane, vegetale şi animale;

Planul Local de Acţiuni de Mediu (PLAM) - este un document care, pe baza analizei stării mediului, stabileţte măsurile primordiale pentru îmbunătăţirea performanţei în domeniul gestionării resurselor şi al protecţiei mediului. PLAM-ul urmăreşte corelarea dezvoltării economice cu aspectele de producţie a mediului şi defineşte sarcinile întăririi capacităţilor instituţiilor locale de a atinge acest scop;

Poluant - orice substanţă în stare solidă, lichidă, gazoasă (de vapori) sau energie (radiantă, electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrantă), prezentă în mediu sau componentele acestuia, care poate avea o acţiune negativă asupra sănătăţii oamenilor şi/sau mediului;

Potenţial poluant - nivel posibil al poluării mediului înconjurător din cauza surselor şi factorilor de poluare dintr-o anumită zonă;

Protecţia mediului înconjurător - păstrarea echilibrului ecologic, menţinerea şi ameliorarea factorilor naturali, prevenirea şi combaterea poluării, dezvoltarea valorilor naturale, asigurarea condiţiilor de viaţă şi muncă tot mai bune generaţiilor viitoare. Totalitatea mijloacelor şi măsurilor întreprinse în acest scop;

Principiul participării publicului - principiul conform căruia orice cetăţean sau asociaţie obştească au accesul nelimitat atît la sursele de informaţie de interes public şi dreptul de a fi informat, la luarea deciziilor privind chestiunile publice, cît şi accesul la justiţie, în cazurile necesităţii apărării drepturilor sale constituţionale;

Publicul – cetăţenii republicii, asociaţiile obşteşti sau ONG-urile care activează individual sau în asociaţii în interes comun;

Societatea civilă - societatea în care fiecare cetăţean, asociat obşteşti au dreptul şi participă la toate deciziile şi acţiunile de interes comun şi care dispune de instituţii democratice dezvoltate şi garantează în practică toate drepturile constituţionale ale cetăţenilor săi;

Subiectele participării publicului - orice activitate ce ţine de luarea deciziilor de mediu, conservarea naturii prin mijlocirea activităţii practice a protecţiei mediului, educarea şi conştientizarea ecologică;

Tehnici fără deşeuri - reprezintă aplicare în practică a cunoştinţele metodelor şi mijloacelor ce vizează utilizarea cît mai raţională a resurselor naturale şi a energiei pentru satisfacerea nevoilor oamenilor protejînd, în acelaşi timp, mediul înconjurător;

Viabilitatea, durabilitatea - este un concept ecologic cu consecinţe economice; el recunoaşte dependenţa creşterii economice şi a bunăstării oamenilor de resursele naturale pe care se sprijină toate sistemele vii. O societate viabilă este cea care îşi moderează sistemul, economic şi social astfel încît resursele naturale şi sistemul de supo-ale vieţii să fie menţionate.

72

Anexa 1

Propuneri la compartimentul ”Protecţia mediului”

al Programului Naţional ”Satului Moldovenesc”Pentru anii 2005-2015

1. Amenajarea fîntînilor şi izvoarelor

2. Stabilirea şi înverzirea zonelor şi fîşiilor de protecţie a apelor rîurilor şi lacurilor

3. Construicţia sau reconstrucţia sistemelor de alimentare cu apă şi canalizarea localităţilor

4. Restabilirea, conservarea sau lichidarea prizelor de apă subterane

5. Ameliorarea terenurilor degradate prin împădurire

6. Extinderea suprafaţelor împădurite şi spaţiilor verzi

7. Utilizarea durabilă a zăcămintelor minerale utile larg răspîndite

8. Legiferarea carierilor de uz local (lutăriile, nisipăriile, petrăriile), prin elaborarea unor scheme-proiecte de dobîndire şi recultivare, marcarea cu borne de hotar şi învăluirea lor în amonte cu valuri-canale de evacuare a apelor pluviale

9. Asigurarea regimului de protecţie de stat

10. Propuneri pentru de a lua sub protecţia statului a obiectelor şi teritoriilor cu semnificaţie culturală şi naturală

11. Elaborarea planurilor locale de gestionare a deşeurilor în conformitate cu Programul naţional de gestionare a deşeurilor de producţie şi menagere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 606 din 28 iunie 2000

12. Amenjarea gunoiştilor autorizate şi lichidarea celor neautorizate

13. Susţinerea întreprinderilor de neutralizare şi reciclare a deşeurilor

14. Utilizarea gunoiului de grajd şi rămăşiţilor vegetale ca îngrăşăminte organice

15. Asigurarea asistenţei metodologice în domeniul protecţiei mediului şi utilizării durabile a resurselor naturale

16. Instruirea şi conştientizarea ecologică a populaţiei privind necesitatea protecţiei mediului prin organizarea seminarelor, orelor ecologice, publicarea diferitor materiale

17. Selectarea terenurilor pentru restaurarea zonelor umede in lunca r. Bâc şi afluenţi

73

Anexa 2

74

BIBLIOGRAFIE:

1. Экîлîгî геîграфические прîблемы г. Кишинева. пîд редакцией Т. С. Кîнстантинîвîй, Кишинев, 1993 г.;

2. Прîблемы тектîники и сейсмîлîгии Мîлдавии, вып. 1: Сейсмическîе микрîрайîнирîвание г. Кишинева. Кишинев: «Картя Мîлдîвеняскэ», 1963;

3. Гейдман Т.С, Кравчук Ю.П. Растительнîсть // Атлас Мîлдавскîй ССР. М.,1978;

4. V Alcaz, A Drumea şi alţii Dezvoltări metodologice privind microzonarea seismică şi aplicarea lor pentru terutoriul or. Chişinău. Chişinău, 2005;

5. Гîльденберг И.М. Îтчет пî результатам геîлîгî-съемîчных рабîт, прîведенных на территîрии г.Кишинева м-ба 1: 10000, для целей сейсмическîгî микрîрайîнирîâания. МТГФ, Кишинев, 1968г.;

6. Шапирî А.И. Îтчет пî геîлîгическîй и гидрîгеîлîгическîй съемке территîрии г. Кишинева. МТГФ, г.Кишинев, 1951г.;

7. Мîрару К.Е., Зинченкî Î. Пîдземные вîды г. Кишинэу. Кишинэу, 2005г.;

8. Cristea,V., Baciu, C.,Gafta, D. eds., 2002. Municipiul Cluj-Napoca şi zona perourbană. Studii ambientale, Ed. Accent, Cluj-Napoca;

9. Republica Moldova. "Agenda -XXI". Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă, Chişinău, 2000,125 p.;

10.Republica Moldova. Planul Naţional de Acţiune pentru Mediu, Banca Mondială. Washington. August,1995, 47p.;

11.Planul Local de Acţiuni pentru Mediu pentru judeţul Bălţi, august, 1999, 118 p.;

12.Judeţul Ungheni: Planul Local de Acţiuni pentru Mediu, septembrie, 1999, 98 p.;

13.Judeţul Cahul: Planul Local de Acţiuni pentru Mediu, octombrie, 1999, 72 p.;

14.Ghid de implementare a Programelor de Acţiune pentru Mediu în Europa Centrală şi de Est, Centrul Regional de Protecţia Mediului pentru Europa Centrală şi de Est, Institutul pentru Comunităţi durabile, 2001, Szentendre, Ungaria, 168 p.;

15.P. Cocîrţă, N. Bodrug, Angela Alexei // Programul Local de Acţiune pentru Mediu, Material cognitiv pentru autorităţile locale, Buletinul Informativ Nr. 17 // Ministerul Ecologiei Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Inspectoratul Ecologic de Stat // Chişinău, 2004, pp. 61-102.;

16.Атлас Мîлдавскîй ССР, Мîсква 1978, 131 стр.;

17.S. Andrieş, V. Cerbari, V. Filipciuc şi alţii // Metodologia valorificării superioare a solului în noile condiţii de gospodărire a terenurilor agricole, Ed. "Ruxanda", Chişinău, 1999.;

18.Agenţia de Stat pentru Silvicultură "Moldsilva" ICAS. A. Popuşoi. Raport privind starea sectorului forestier din Republica Moldova. Chişinău, 2003, p.13-33.;

19.Гейдеман Т. С. Îпределитель высших растений Мîлдавскîй ССР. Кишинев „Штиинца", 1986,636 стр.;

20.Cristea V. Fitocenologie şi vegetaţia României (îndrumar de lucrări practice), Cluj-Napoca, 1991, p. 54-65.;

21.Кузнецîв B.A. Îпределитель пîзвîнîчных живîтных. Фауна СССР. Млекîпитающие. Мîсква, 1950,442 стр.;

75

22.REC // Noi şi mediul în care trăim: Ghid privind participarea publicului la elaborarea şi implementarea Planurilor Locale de Acţiuni pentru Mediu. "PRAG-3", SRL, Chişinău, 2000, 79 p.;

23."Forum" Nr. 5, vol.4 2004, Revistă lunară a Institutului pentru dezvoltare şi iniţiative sociale, "Viitorul", 22 p.;

24.Manual de aplicare în practică a unui program de protecţie a mediului înconjurător: programarea implementării, Bucureşti, "SIC PRESS DESIGN";

25.Ghidul funcţionarului public din administraţia locală. "Cartier" Chişinău, 1997,121 p.;

26.Gh. Bularda, D. Bularda, Th. Catrinescu. Reziduuri menajere stradale şi industriale. Editura Tehnică, 1995, p. 321;

27."Obţinerea biogazului"http://www.e-referate.ro/referate/bio-Iogie/0b004.shtml (2004);

28.Planul Local de Acţiuni de Mediu, comuna Buliboaca /P.Cocîrţă, N.Bodrug, Angela Alexei etc.; Inst. Naţ. De Ecologie. Asoc. Obştească Pronatura. Consiliul raional Anenii Noi; Primăria Buliboaca. – Ch.: Continental Grup, 2005. -80p.

29.Sănătatea publică în Moldova, anul 2006 // Centrul Ştiinţifico-practic Sănătate Publică şi Management Sanitar //, Chişinău 2007, p.308;

30.Sănătatea publică în Moldova, anul 2007 // Centrul Naţional de Management în Sănătate// Chişinău 2008, p.322;

31. http://www.ms.gov.md/public/info/analiza/statistics/indicatori/ .

76