U poznu jesen poezie [ ]

 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Vojislav Ilic [Vojislav_Ilic_ ]

2009-11-14  |     |  Înscris în bibliotecă de Petru Dincă

Čuj, kako jauče vetar kroz puste poljane naše, I guste slojeve magle u vlažni valja do...Sa krikom uzleće gavran i kruži nad mojom glavom; Mutno je nebo svo. 

Frkće okiso konjic i žurno u selo grabi, I već pred sobom vidim ubog i stari dom: Na pragu starica stoji i mokru živinu vabi, I s repom kosmatim svojim ogroman zeljov s njom;

A vetar sumorno zviždi kroz crna i pusta polja, I guste slojeve magle u vlažni valja do... Sa krikom uzleće gavran i kruži nad mojom glavom; Mutno je nebo svo.

http://silvy1102.wordpress.com/2012/03/25/%D0%B2%D0%B5%D1%82%D0%B0%D1%80-%D0%B8%D0%B2%D0%B0%D0%BD-%D0%B2-%D0%BB%D0%B0%D0%BB%D0%B8%D1%9B/

http://miroslavantic.blogspot.com/2008/08/druga-strana-vetra-neverovatna-morska.html

http://cikajovazmaj.iz.rs/vetar.aspx

http://sr.wikisource.org/sr/%D0%9F%D0%B5%D1%81%D0%BC%D0%B5_%D1%81%D1%83%D0%BD%D1%86%D0%B0_1_(%D0%94%D1%83%D1%87%D0%B8%D1%9B%D0%B5%D0%B2%D0%B5_%D0%BF%D0%B5%D1%81%D0%BC%D0%B5)

http://aleksandrija.wikispaces.com/%D0%A1%D1%80%D0%BF%D1%81%D0%BA%D0%B0+%D0%BC%D0%BE%D0%B4%D0%B5%D1%80%D0%BD%D0%B0

http://neclintit.com/2011/08/07/simbolurile-duhului-sfant-vantul/

http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/melancolie.htmhttp://basm.scoala-online.eu/legende/cosmogonice/legenda-vantului/

Vântulde Vasile Alecsandri                        Vântul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare,

                        Care împinge-n rea furtună toate vasele pe mare,

                        Şi, ca lupul după turme, se alungă după nori,

                        Şi doboară stejari falnici şi desfoaie blânde flori.

 

                        Vântul fură o scânteie şi-n girezi el o aruncă,

                        Privind cum se pierde rodul unui an întreg de muncă,

                        Apoi merge la copile ce culeg laur de in

                        Şi râzând le despleteşte, dezmierzând albul lor sân.

 

                        În tuspatru părţi a lumii turbat vântul se tot duce,

                        Ca păgânul pe mormânturi răsunând creştina cruce,

                        Şi de-a morilor blesteme alungat, fuge nebun

                        Printre tufe înţepătoare şi nuiele de alun.

 

                        Iar când el se-ntoarce în codri, mama lui ce-l tot boceşte

                        Zile-ntregi îl scaldă-n lapte şi de răni îl lecuieşte...

                        - "Nu mai plânge, măiculiţă! zice el, aşa cum sânt,

                        Când sărut ochii lor veseli, se dau fetele în vânt!"

 

Tu eşti aerul, eu harpaCare tremură în vânt,Tu te mişti, eu mă cutremurCu tot sufletul în cânt.

catren de Mihai Eminescu (1869)

Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt.Ce pătimaş îi cântă de sus privighetoarea!Bea! Ca să uiţi că vântul va scutura azi floareaŞi va lua cu dânsul fermecătorul cânt...

catren de Omar Khayyam

Toamnă devreme

Lumina zilei către apusca o frunză tremură-n vânt.Am prea multe de spusşi – nici un cuvânt.

poezie de Nicolae Dabija

Vântul sfârtecat de boală poezie [ ]din vol. Argotice 

 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Nichita Stănescu [Nichita_Stanescu ]

2005-02-27  |     |  Înscris în bibliotecă de x

Vantul, sfartecat de boala imi atarna greu in maini Plang si plang de oboseala colindand din caini in caini 

Si-mi smucesc din colb calcaiul... Pasule, de ce ramai? Poate-i drumul tau, dintaiul, ce-ti atarna de calcai 

Falcile cu scrasnitura mi le strang si-n van asud doar scrasnitul surd, de ura, al maselelor l-aud 

Nu-i cantarea cea mladie cu vedenii vechi, de mit ...Cantule de drumetie te urasc ca ai murit! 

George Cosbuc - Vântul

De fete mari e lunca plină, Iar vântul, răsfăţat copil, S-apropie tiptil-tiptilDe pe sub fagi, de pe colină.Şi fetele cu drag suspină:O, Doamne, Doamne, adă-ni-l!

Pe umeri blondele lui pleteTresar şi sar încetinel.El e frumos şi tinerel, Dar e sfios când e cu fete.Iar ele râd şi râd şireteŞi pe furiş privesc la el.

El umblă ca la el acasăŞi-ascultă fetele ce zic;Mai rupe-n palme câte-un spicŞi răsfăţat apoi îşi lasăPe spate capul şi nu-i pasăDe fete şi de câmp nimic.

Şi printre spice el şopteşte, Vorbind aiurea şi-alintat!Şi, cum se plimbă-n lung şi-n lat, Cu fetele să-mprieteneşteŞi din copil sfiios el creşteFlăcău întreg de sărutat.

Apoi ca-n glumă el le prindeDe mânecă, şi-aprins de dor, Îşi face joc prin părul lor, În urmă braţul şi-l întinde, Pe cea mai dragă o cuprindeŞi-o strânge către el uşor.

Tot mai aprins, tot mai aproape:Să te sărut, drăguţo, vrei?Ce ochi frumoşi ai, viorei, Ca un întins adânc de ape.De el nu-i nici un chip să scapeŞi-atâta lucru-n urmă ce-i?

Ea stă la pieptul lui pierdută, Dintâi cu ochii la pământ.El zice-aşa câte-un cuvânt, Ea zice trei şi-l tot ajută, Şi uite-l, uite-l c-o sărutăEi, vezi tu, fetele cum sânt!

El a crezut că nu se poate, 

Şi iacă poţi! Dar să te ţii!E greu să dai de căpătâiDar dacă dai, merg strună toate;Şi fata mult nu se socoate, Când pierde mintea cea dintâi.

El o sărut-acum pe salbă, Şi fetele-mprejur se strâng!Dar e prea mult! Am să mă plângLa toţi vlădicii, să dau jalbă!Auzi, să duci tu lume albăP-un câmp cu oameni, ca-ntr-un crâng!

Ba ele-şi mai desfac şi sânul, Şi-n sân el li se joac-acumÎl prind odată şi-l sugrum, Că prea s-obrăznici românul, Auzi, dar cine-i el, păgânul, Ca să-mi sărute fete-n drum?

Nu ştie nimeni de-unde vine, Şi capu-i stă la sărutat!De-ar fi măcar de-aici din satVoi, câţi sunteţi flăcăi ca mine, Să-mi spuneţi voi acum, e bineSă faci ca vântul, nu-i păcat?

Adică stăi! Ce fată moareDac-o săruţi puţin? Da zeu!Cum aş voi să fiu mereuUn vânt şi eu, în zi cu soare, De-ar fi numai secerătoareO fată pe care-o ştiu eu! 

Vântul poezie [ ]versuri 

 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Mihai Serban [Frigonul ]

2004-03-13  |     | 

Vântul s-a întors cu veşti triste.Îmi spune că nu mi-a văzut iubita,I-a scăpat aşa cum i-am scăpat şi euSau s-a ferit aşa cum toţi se feresc de el.Trist ca şi mine,

Mi-a mai spus ca vrea sa rămâna.L-am dus ca de obicei în gradinăŞi l-am lăsat copacilorCe nu se pot feri in nici un fel,Să le scuture frunzele bolnave,Să se joace cu statuia lipsită de amintiri.Vântul, bătrânul vântAre şi el o iubită, o iubită de apăPe care o duce câteodata cu elŞi o dă oricui.Dar şi de ea ceilalţi se feresc,Aşa că mi-a adus-o mie.I-am lăsat pe amândoi în grădinăEl să alerge, ea să plângă.M-am întors înăuntru să-mi aştept iubita,Apoi să-i privim împreună de la fereastrăŞi să-i ascultăm de câte ori închidem ochii,Sau, daca vrea, să mergem cu ei în grădină,Eu să alerg, ea să plângă.

Vasile Alecsandri

Soarele, vântul şi gerul 

Trei călători fantastici cutreieră pământul:Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vântul.

Unul dă viaţă, altul dă moarte, aparând,Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând.

Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară,Ca soarele de vie, ca vântul de uşoară.

Şi-i zic: "Copilă dragă, alege din noi trei,De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei!"

Românca le răspunde cu o veselă zâmbire:"Sunt sprintenă ca vântul, pe dânsu-l vreau de mire!"

"Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins?Am să mă răzbun la vară cu focul meu nestins."

"Cum? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine?Am să îngheţ la iarnă şi inima din tine."

"Nu-mi pasă, mândre soare, de focu-ţi arzătorCât mi-a suflă în faţă un vânt răcoritor.

Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o gerule de gheaţă,Cât vântu-n mezul iernii nu mi-a suflă în faţă."

Vantul

VantulAdaugata in 07 Jan - poezie compusa de Tudor Arghezi

Nu stiu cine, pe furis,Mi-a smuls toamna-n miez de noapte,Din gradini, ca un afis.Cineva, vorbind in soapte,De pe-o scara de cosar,A-ntocmit-o-n sase, sapte,Si-a varat-o-n buzunar.Hot de frunze, cine-l stieSa ia seama: vine iar

http://www.poeziile.com/autori/George-Cosbuc/vantul40.php

VAnt strainTrimis la data:2003-04-20Materia:RomanaNivel:GimnaziuPagini:3Poezia "Vant strain", care face parte din volumul "Hore" al lui Tudor Arghezi înfaţiseaza un tablou de natura în care Poezia "Vant strain", care face parte din volumul "Hore" al lui Tudor Arghezi înfaţiseaza un tablou de natura în care este protagonist vantul "personificat". Plin de miscare, acest element al naturii este privit dintr-o dubla perspectiva: de prieten si de dusman al omului. Accentul cade pe ipostaza de adversitate, de dusmanie a vantului, a carui forţă surprinzatoare poetul o hiperbolizeaza.

Ce te legeni...'' de Mihai Eminescu

- Ce te legeni, codrule,Fara ploaie, fara vant,

Cu crengile la pamant?- De ce nu m-as legana,Daca trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea cresteSi frunzisul mi-l rareste.

Bate vantul frunza-n dunga -Cantaretii mi-i alunga;

Bate vantul intr-o parte -

Iarna-i ici, vara-i departe.Si de ce sa nu ma plec,

Daca pasarile trec!

Peste varf de ramureleTrec in stoluri randunele,Ducand gandurile meleSi norocul meu cu ele.

Si se duc pe rand, pe rand,Zarea lumii-ntunecand,

Si se duc ca clipele,Scuturand aripele,Si ma lasa pustiit,Vestejit si amortit

Si cu doru-mi singurel,De ma-ngan numai cu el!

http://tineriortodocsi.webs.com/Poezii/poezii.html

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/penes.php

Macedonski

Poezia Vant de stepeSpre locuri unde nu se afla societati organizate,Pustii, intinse, fara urme de plug, de-orase sau de sate,Nemarginiri ce-n timpul verii sunt oceane de verdeti,Cu flori albastre, cu flori rosii, in raza clarei dimineti,Cu aerul umplut de-arome salbatice si muscatoare,Ce razvratind musculatura o reincarca cu vigoare,Uitand ce sunt si unde m-aflu, imi duc al cugetului cort,Si renascand la viata noua, naufragiat ajuns la port,Sunt principe stapan pe stepa cat pot cuprinde cu vederea...Imi creste paru-n stufuri negre si-n ochi imi fulgera placerea,Sunt june, sunt puternic, liber, - incalec repede-armasar,Apun ici-colo ca naluca si dincolo din nou rasar...Jiletca mea e de matase cu fir de aur ceaprezata,Camasa am cu maneci rosii, si cizma mea e-mpintenataDe-un fel de bold ce poarta-n varfu-i o boaba chiar de

diamant...Am pantaloni ce cad in cute si am mustata de amant,O Varinka cu ochi albastri ca stelele sub fruntea seriiPe granita pustietatii m-asteapta-n vantul primaveriiSi impletindu-si a ei coada cu fir de-argint si cu panglici,Imi zice: ,,Suflete, alearga, de-un veac de cand te-astept aici!”

La rascruce de vanturiEmily Bronte

Kenneth Grahame: Vântul prin sălcii

daniela Zeca – Demonii vântului