Daca vrei sa zbori,

Lasa-te purtat de vantul Intelepciunii

Adevaratul Poet nu este acela care scrie versuri,ci acela care face din viata sa o preafrumoasa Poezie..

Adevarul poate fi vazut doar prin ochii Intelepciunii.

Minciuna este aidoma unei femei plina de vanitate.

Modestia este sora Smereniei.

Daca pasarile cerului ciripesc,oamenii de ce-ar tace? Iar daca ele zboara pe intreg cuprinsul orizontului,ei de ce se incapataneaza sa ramana intreaga

viata atintiti pe pamantul nisipos al indoielii. De ce n-ar zbura si ei spre Infinit?

Intr-una din zile,in timp ce ochii sufletului meu erau tristi din pricina Singuratatii,inima mea zambea. Revoltat in sinea mea,am intrebat-o :

„De ce zambesti?”

Iar ea mi-a raspuns:

„Zambesc,deoarece in inima mea bate Inima Intregului Univers...”

Si zicand aceasta,a cazut pe ganduri..Iar eu,m-am adancit si mai mult in Amaraciune,caci nu puteam pricepe cuvintele sale.

Cel mai frumos cantec e Tacerea.

Poate cineva asculta cum bate inima unui Colibri?

Lasati-va purtati de valurile Iubirii! Si nu veti mai dori niciodata sa ajungeti la tarm!

Pentru ce doriti sa atingeti cu picioarele voastre nisipul? Pasiti pe norii Cerului! Zburati spre Inaltimile Intelepciunii!

Catarati-va pe Muntele Adevarului, si de acolo ,din inaltimi, veti privi cu dispret minciuna!

Sarutati o floare si-i veti raspandi parfumul inmiresmat in intreaga natura!

Mangaie-ti iubita ,priveste-o in ochii ei suavi si spune-i :

Iubita mea,privind in ochii tai,vad Seninul albastru al Cerului! Ascultandu-ti glasul,mi se pare ca aud Cantecul Ingerilor! In tine eu vad Nevazutul si aud

Neauzitul!

Tie-ti ofer inima mea toata! Ea este a ta in intregime,pentru totdeauna!

Tu raspandesti in jur parfumul Fericirii! Tu Esti cea mai dulce Floare,Iubita mea!

Cufundati-va in Oceanul Luminii si nu veti mai privi niciodata intunericul noptii.

Inotati in Oceanul Desavarsirilor si nu va veti mai murdari niciodata vesmantul.

Fii tu o lacrima de-a mea, iubito, si spala-mi obrajii cu-al tau inmiresmat suras.

Alunga-ti tristetea de pe chip, Frumoasa mea,si zambeste-i inimii mele!

Caci ea te iubeste numai pe tine,Minunea sufletului meu!

Iadul inseamna lipsa Lui Dumnezeu in suflet,asa cum intunericul inseamna lipsa Luminii Divine.

Cel ce-si uraste aproapele,se uraste de fapt pe sine,iar cel ce-si iubeste aproapele,Il iubeste pe Dumnezeu.

Invata ce-i Iubirea,daca vrei sa afli cine esti.

Trebuie sa devii lumina pentru a putea vedea Lumina.

Trebuie sa devii iubire pentru a intelege Iubirea.

Trebuie sa devii inger pentru a-i putea vedea atunci cand sunt langa tine.

Ingerii salasluiesc in stralucirea Iubirii si in linistea Intelepciunii.

Devino iubire! Da glas intelepciunii din tine!

Ca sa inveti sa zbori,invata mai intai sa visezi. Iar ca sa poti visa,inchide portile indoielii si deschide-ti camarile inimii.

Daca vrei sa privesti Soarele,fara sa fii orbit de a sa stralucire,inchina-te Lunii.

Daca vrei sa asculti Glasul Tacerii,imbraca-te cu Vesmantul Puritatii.

Pentru a te face vrednic de Atingerea Dragostei,indragosteste-te de Eternitate!

Daca vrei ca toate dorintele ascunse ale inimii tale sa se implineasca,trebuie sa incepi a crede cu desavarsire in Desavarsire,iar ca sa-ti poti duce la

indeplinire visele in care ai crezut o viata intreaga,zambeste-i Fericirii si daruieste-i un sarut dulce Nemuririi!

In linistea noptii se aude clinchetul Veseliei!

Deveniti nebuni de Iubire!

Renasteti in Iubire!

Deveniti Ghioceii Libertatii si fiti voi primii vestitori ai Primaverii.

Readuceti zambetul pe chipurile copiilor!

Alungati razboiul din inimi!

Vorbiti despre Pace!

Daca privesti Cerul,insa mai inainte de aceasta,nu-ti alungi norii negri din suflet,il vei vedea mereu trist si inourat,asemenea inimii sufletului tau.

Daca privesti Marea din departare,ti se va parea o simpla apa statatoare.Apropie-te de tarmurile Luminii si Intelepciunii,si vei vedea

atunci ce Mare e Oceanul Iubirii Sale.

Atunci cand ochii tai sunt tristi,inima-ti plange.Iar atunci cand ochii tai plang de bucurie,inima ta ofera surasul sau Fericirii,iar sufletul tau saruta

Mantia Eternitatii!

Dincolo de norii intunecosi,Soarele-ti zambeste!

Nu exista altceva,mai presus de Frumusete.Poate doar Iubirea.Dar oare,Iubirea,nu este ea insasi Frumusetea,care da culoare ochilor tai,Iubito?

Daca nu poti muta muntii din loc,din cauza lipsei tale de Credinta,incearca sa indepartezi zidurile Indoielii cu ajutorul Ingerului Luminii.

Daca mergeti la Biserica,dar va intoarceti acasa la fel de posomorati cum ati plecat,inseamna ca nu L-ati intalnit pe Dumnezeu acolo.

Va intrebati,de ce...?

Iata ,va spun:

Pentru ca ati uitat sa-L cautati mai intai,in Templul inimilor voastre.

Ati devenit cu totii surzi,daca nu mai puteti auzi Glasul duios al Iubirii.

Atunci cand norii din cer plang,pamantul surade.

Pentru Dumnezeu,totul e cu putinta!

Abia dupa ce vei vedea Lumina,vei deveni constient de intuneric.

Odata cu trecerea ta de la intuneric la Lumina,teama din sufletul tau se va risipi.

Daca nu esti in Adevar,traiesti in minciuna,iar daca traiesti in minciuna,pacatuiesti chiar si atunci cand crezi ca nu pacatuiesti.

Iubirea pura,adevarata,este iubirea neconditionata,care iubeste si se daruieste fara a cere nimic in schimb.

Din Iubire se nasc copiii Iubirii!

Umilitatea este Intelepciunea Intelepciunii

Adevarul este cuvantul rostit de linistea Inimii

O mama isi adoarme copilul pe bratele delicate ale Iubirii

Fericit copilul ce crede cu desavarsire in puterea viselor si in indeplinirea tuturor dorintelor inimii.

Unica dorinta a Cerului este stralucirea Stelelor.

Limpeziti-va mintea !

Si

Alungati din cotloanele inimilor voastre,Nefericirea!

Sunt indragostit de visele mele,precum o floare de Razele Soarelui.

Privesc Viitorul Omenirii printre lacrimi de Bucurie!

Atunci cand am zarit pentru prima oara Surasul Noului Inceput,tristetea de pe chipul meu s-a rusinat si a fugit...N-am mai vazut-o niciodata din acea

zi...

In aceasta dimineata m-au trezit din somn cuvintele Intelepciunii

Iar in noaptea aceasta voi adormi cu visele...

Nu mai fii trista inima mea,caci peste cateva zile vei incepe sa bati din nou in pieptul Iubirii mele !

Lasati-ma! Si nu mai veniti sa-mi tulburati visele,zise Vesnicul Indragostit al Zarilor.

Mergeti in Natura si respirati Viata!

Parfumul florilor vorbesc despre Iubire!

Asculta-ti-va cantecul Inimii!

Invatati sa iubiti !

Sa stii despre tine ca esti rau,dar sa pretinzi ca esti bun,inseamna naivitate. Sa stii despre tine ca esti bun si sa declari despre tine ca esti bun,inseamna

vanitate.

Nu trebuie sa scrii ca sa te numesti scriitor,la fel cum nu trebuie sa pictezi ca sa fii pictor.

Oricine poate scrie carti vorbind prin faptele sale de fiecare zi, si oricine poate picta atunci cand pe Panza inimii sale isi pune amprenta Inocenta

Iubirii.

Cu un picior in iad si altul in rai,nu se poate..

Poate vedea cineva si intunericul si lumina in acelasi timp..?

Iubirea cladeste turnuri ale Sperantei catre Cerul instelat.

Iubirea zideste Fericirea.

Cand,dupa apriga furtuna,isi va face aparitia pe cerul senin din nou Curcubeul,vei crede atunci in Dragostea mea, Iubito ?

„Iubito,crezi in Culorile Curcubeului? Dar in Nori sub forma de inimioara?

Dar in flori ce nu se ofilesc...?

Daca le-as darui norii de pe cer,in forma unei inimi,ar reincepe sa creada in existenta Ingerilor?

..se intreba, vesnicul indragostit al Zorilor...

Asa cum amurgul vorbeste prin tacere,tot asa,indragostitii vorbesc prin atingerea delicata a buzelor inimii lor.

Cine-ti poate asculta glasul inimii?

Iubito,prin sufletul tau surade Cerul.

Atunci cand iubita atinge cu iubire petalele trandafirilor,ele devin aripile unui Inger.

Razele Soarelui saruta umbrele Intunericului.

Stelele de pe cer au forma inimii tale,celesta floare.

In linistea vazduhului se aude cantecul nesfarsit al Dragostei.

In linistea izvorului se aud glasurile pruncilor.

Tacerea vorbeste in linistea inimii.

Partea intunecata a lunii asteapta stralucirea surasului tau.

Seninul inimii tale a fost acoperit de tristete si uitare.

Ramurile copacilor imbratiseaza cu bucurie Soarele.

Anii s-au scurs.Dar tu ramai tot o copila,iubito!

Nasterea unui copil,da un nou sens existentei.

-Iubito,iti mai aduci aminte de noi..?

Ce trista e viata fara femeia din tine,iubito...!

Iti mai aduci aminte de primul nostru sarut?

El a avut loc in Gradinile Vesnice ale Paradisului,Iubirea mea!

Cat de frumos era Cerul cand il priveam amandoi din necuprinsele gradini ale Paradisului.

Toate aceste lucruri au avut loc cu adevarat..Undeva,Candva.....

Cine crede in Povesti,crede in Dragoste.

Cum de atunci cand privesc in ochii tai,eu pot zari stelele,iubito?

Frumusetea ta inchina oda floarei de nufar.

Daca nu va iubiti unul pe celalalt asa cum Cerul iubeste Pamantul,sau precum o floare iubeste roua in zorii zilei,atunci iubirea voastra va inceta,iar

indragostirea voastra unul de celalalt se va stinge...

„Dragostea (in cuplu) , este aidoma unui mar. Asa cum un mar are la exteriorul sau o coaja,la mijlocul sau,un miez,iar in interiorul miezului

samburele,care reprezinta viata sa,la fel si dragostea,poarta la exterior un invelis,la mijloc,un miez,in interiorul caruia se afla spiritul dragostei

pure,fara de inceput si fara de sfarsit.

Invelisul dragostei este constituit din atractia fizica,care este asemenea unei coji acre sau amare; spre deosebire insa de invelisul marului,cel al dragostei

nu contine foarte multe „vitamine”,adica virtuti,asadar,el nu intareste „organismul”,adica viata cuplului,dar il mentine totusi in viata.

Miezul Dragostei este alcatuit din : Sinceritate,Daruire,Iertare,Prietenie,Generozitate,Incredere si Echilibru,

acestea toate putand fi numite principii ale Existentei sau chiar Legi ale Naturii,pentru toti cei intru Fiinta.

In cele din urma,Samburele Dragostei reprezinta Iubirea a tot ceea ce este frumos,pur si luminos,o iubire care da nastere la vise,oferind putere cuplului de a-si implini toate dorintele inimii,aflandu-se mereu in cautarea Fericirii.

Aceasta este Iubirea care muta munti si stele,si totodata,cea care face imposibilul,Posibil.”

Principala arma a Eroului este Flacara Iubirii, fiind urmata de Coiful Intelepciunii cu care isi protejeaza mintea sufletului sau.

Sa stii pluti precum o Corabie pe valurile unduietoare ale acestei lumi nelinistite.Aceasta inseamna Intelepciunea,dragii mei.

Atunci cand Maestrul vorbeste,Discipolul asculta,iar atunci cand lumea vorbeste cuvinte sforaitoare,Discipolul isi astupa urechile inimii si se ascunde

in Sapienta.

Credinta in Absolut,este Credinta care muta Munti si Stele.

Nu confundati tacerea Divina cu tacerea Mortii.In timp ce Tacerea Divina ii sopteste inimii voastre cuvinte de Lumina,tacerea Mortii va azvarle sufletul

intr-un abis al uitarii,parasirii si tristetii.

Principala arma a Eroului este Flacara Iubirii, fiind urmata de Coiful Intelepciunii cu care isi protejeaza mintea sufletului sau.

Sa stii pluti precum o Corabie pe valurile unduietoare ale acestei lumi nelinistite.Aceasta inseamna Intelepciunea,dragii mei.

Atunci cand Maestrul vorbeste,Discipolul asculta,iar atunci cand lumea vorbeste cuvinte sforaitoare,Discipolul isi astupa urechile inimii si se ascunde

in Sapienta.

Credinta in Absolut,este Credinta care muta Munti si Stele.

Printesa Marilor si Vesnicul Indragostit

Astfel grai Printesa Marilor,vesnicului indragostit :

„Alunga-ti tristetea de pe chipul tau sfant,si vino de atinge cu varful degetelor tale Nemarginirea.

Uita trecutul,si-ti voi darui tot ceea ce-ti doresti.

Nu mai plange in zadar...nimeni nu priveste la lacrimile tale...

Cea pe care inca o iubesti e doar o trista amintire...

Chiar nu vezi?

Dragostea pentru acea copila,ti-a intunecat gandirea.

Tu iubesti o himera...

Ea nu mai e! Ai auzit aceasta chiar din gura ei...

Uito!

Si incepe o noua iubire!

Eu sunt aici,doar a ta!

Eu sunt Printesa Marilor!

Frumusetea mea nu are egal pe tot intinsul Pamantului.

Sunt vesnic tanara!

Sunt pe veci Fecioara!

Ce-ti poti dori mai mult?”

Dupa cateva clipe,continua...:

„Pentru tine as fi in stare sa fac orice!”

„De ce-mi spui mie toate astea,si de ce ma doresti atat de mult?”,intreba vesnicul Indragostit..

„Deoarece pe pamant,nu mai e nimeni ca tine...”,raspunse intristata,Marea...

„Ce vrei sa spui cu aceste cuvinte...?Eu sunt un simplu muritor...”

„Te inseli,vesnicule indragostit!Ce mult te inseli....!Tu nu esti un simplu muritor,si nici n-ai fost vreodata...

Mi-am dat seama de acest lucru de cand ti-am vazut inima,si de cand am vazut cat de mult iti iubesti semenii...

Ce pacat ca ei nu stiu asta..

Daca ar putea privi in interiorul tau,ar incremeni de uimire...”

Tu te consideri un simplu om,dar nici prin cap nu-ti trece cine si ce ai fost candva...

Dar poate-i mai bine sa nu stii...”

Tanarul ramase uimit de ceea ce auzise...cazu pe ganduri...

Frumusetea tinerei Fecioare stralucea precum Soarele.Tanarul era din ce in ce mai vrajit de frumusetea ei...

Dupa cateva clipe de tacere,tanarul o intreba:

„Spune-mi,Preafrumoaso,unde se afla cealalalta jumatate a inimii tale?”

La auzul acestor cuvinte,Printesa isi pleca capul,nevoind a spune nimic...Dupa cateva clipe insa ,ea zise:

„Alesul meu e Cerul la care privesti acum,copile.Din coasta Seninului Sau,am luat fiinta,de-o Eternitate...

Insa din cauza arogantei mele,el m-a parasit...m-a lasat singura,a nimanui..Din acea zi,nu am mai putut privi nicicand Cerul...eu de

atunci,privesc in departari...

Si uitandu-ma astfel,eu te-am zarit pe tine,Micule Print!

Vazandu-ti iubirea inimii tale,si vazand cat de mult o iubesti pe acea fata,pana-ntr- acolo,incat ai renuntat cu totul la tine,de dragul ei,desi ea a

fost cea care te-a parasit,vazand toate acestea,am devenit geloasa!

Si aveam de gand sa-ti fac rau!Voiam sa te inec in apele mele...Insa n-am putut face aceasta...”

„Ce te-a oprit in a-ti duce planul la indeplinire?”

„Lacrimile tale”,raspunse Regina Marilor...

Te aflai in acea zi pe malurile triste ale apelor mele,si-ti plangeai iubita...Iar in clipa in care o lacrima de-a ta mi-a atins inima,iubirea mea a reinviat...

Tu ai fost cel care m-a facut sa iubesc din nou...

Tie-ti datorez acum Viata mea,Ingerul meu preafrumos!”

„De ce ma numesti Inger?Nu vezi ca sunt un simplu om,ca toti ceilalti...’?

„Nu ! Tu,mai inainte de a fi om,esti Inger! Un Inger de Lumina!

Iata,acum stii!”

Dar,daca eu sunt un Inger,asa cum spui,atunci...cea pe care o iubesc...este...

Baiatul se opri...lacrimile il napadira...izbucnise in plans....

„Da,zise Printesa Marilor...si ai stiut aceasta,de la inceput...

Va urma...

Povestile de Dragoste sunt nemuritoare..

Ce pacat ca noaptea ti-a adormit visele,iubito!

Bunatatea este copilul Iubirii.

Rabdarea este fiica Sperantei.

Timpul si Spatiul sunt copiii Eternitatii.

Iubirea este vesnic tanara.

Prietenia este darul Ingerilor.

Gelozia e un sentiment nefericit.

Invidia urateste chipul si ucide sufletul.

Ce trista-i viata fara Iubire...!

Viata fara Iubire e precum o planta fara apa...neudand-o,se ofileste.

Zorii zilei saruta Eternitatea.

Lacrimile unui copil fac ca Cerul sa suspine,iar norii sa planga.

Rugaciunile copiilor sunt mai puternice decat valurile marii.

Daca iubirea s-ar stinge,intregul Univers ar disparea.

Minutele se scurg in asteptarea Iubirii.

Anii trec,in asteptarea Eternitatii.

Visele haladuiesc prin universul mintii sufletului vostru.

Cine nu stie sa viseze cu ochii deschisi,nu stie sa traiasca.

Renuntarea la vise,inseamna renuntarea la dorinte,iar renuntarea la dorinte,inseamna renuntarea la viata.

Cine nu crede in indeplinirea dorintelor inimii,e un ateu.

Un singur lucru avem infinit in noi,iar aceasta e Dorinta.

Stelele isi pierd din stralucire,atunci cand omul isi pierde credinta.

Nu cauta speranta in sicriul credintei.

Speranta este vie doar atunci cand inima credintei bate in pieptul Iubirii.

Omul ce in viata n-a iubit e precum o foaie alba de hartie,sau precum o carte fara pagini,precum paginile fara cuvinte,precum cuvintele fara litere.

Faptele unui om fara Iubire,nu sunt scrise in Cartea Vietii.

Cel ce-si uraste aproapele,se uraste pe sine,iar cel ce-l iubeste,Il iubeste pe Dumnezeu.

De multe ori,privim in dreapta si-n stanga,nestiind ca de fapt,ceea ce cautam se afla exact in fata noastra.

„Cum de inca mai esti trista Regina a Marilor,devreme ce Alesul inimii tale,Cerul,se oglindeste iarasi in tine...?”

„Tristetea mea nu va trece niciodata,caci amintirea trecutului ma urmareste oriunde merg...”

„Ca sa nu te mai urmareasca,trebuie sa o alungi din viata ta.O poti face! Incearca!”

Regina Marii,urma sfatul Indragostitului. Cu o suflare,indeparta Corabia Trecutului si a Tristetii si o arunca dincolo de Tarmurile sale.

Acum era libera...

Va urma.

Sfintiti-va ziua cu Mirul Rabdarii.

Cufundati-va sufletele voastre in Plinatatea virtutilor Frumusetii,si mintea voastra in Plenitudinea cunoasterii de Sine.

Descopera-ti Sinele si vei descoperi Nemarginirea. Descopera Nemarginirea si-L vei descoperi pe Dumnezeu cel Necuprins.Descopera Necuprinsul si vei

sti ce inseamna sa traiesti in Vesnicie.

Pentru cel care iubeste,Moartea inseamna Viata.

Principala cauza a nefericirii oamenilor este lipsa Iubirii. Tot ea,reprezinta si cel mai mare pacat.

Lipsa Iubirii inseamna pierderea adevaratei Credinte ; lipsa Credintei inseamna moartea Sperantei,iar moartea ei conduce sufletul spre un

neintrerupt drum al suferintei,drum intesat de gropile Depresiei si de pietrele Disperarii,acest lucru insemnand moartea din punct de vedere

spiritual,adica moartea vesnica.

Nu va mai amagiti si renuntati la imaginile false pe care vi le-ati creat.Fiti voi insiva clipa de clipa

Daca intr-o relatie de Prietenie lipseste Sinceritatea,ea(Prietenia),moare. Este ca si cum inima din pieptul vostru ar inceta sa mai bata.

Adevarata cunoastere a Divinitatii nu te indeparteaza ci te apropie de semenii tai.Cu toate astea,daca vrei sa le fii semenilor tai de real

folos,pastreaza o anumita distanta fata de ei.Vorbesc despre acea departare care va apropie unul de celalalt si face din voi o singura inima si-

un singur suflet.

Nu te lasa atins de ambitie.Sagetile ei pot fi otravitoare.

Curajul este limbajul Eroului

In singuratate auzi cel mai bine Glasul Iubirii.

In linistea Singuratatii vei putea citi deslusit din Cartea Vietii.

Cel mai bun prieten nu-l vei gasi in larma acestei lumi,ci in linistea inimii.

Inteligenta este sora cea mica a Intelepciunii.

Generozitatea este Mana intinsa a Iubirii.

Visul trebuie sa aiba privirea atintita spre Nemarginire

Nisipul de pe malul Marii vorbeste despre Credinta

Viata pe acest pamant nu este usoara...Sa puteti trai cu adevarat,sa va bucurati din toata inima pe acest pamant,in ciuda greutatilor si suferintelor

pe care le veti intalni pe parcurs,este un miracol...

Sa puteti iubi neconditionat? Aceasta este o mare virtute!

Sa poti zambi atunci cand iti vine sa plangi? E Eroism!

Sa suferi si sa taci,cand cineva te-a ranit..?Este Iubire!

Sa privesti Aurora Diminetii,sa privesti Cerul instelat,privirea sa ti-o mentii ridicata spre El,chiar daca esti incapabil de a-L putea privi....?

E Speranta..,Incredere,Rabdare...

Nimeni,nicaieri si niciunde nu exista...

Tu existi acum,totdeauna,pretutindeni! Stiai aceasta?

Visul isi are propriul sau vis iar acesta este:”Implinirea”

Dorinta de a iubi vine de sus,din Cer…ea coboara usor si-si afla lacasul doar in inimile deschise spre o noua Viata…,cea a Iubirii Nemarginite……

Nimeni nu poate ajunge pe culmile Iubirii,fara sa treaca prin spinii suferintei.

Iubirea inseamna totodata lacrimi.

Fericirea este cununa de lauri cu care Dumnezeu va impodobeste sufletele.

Primavara,natura reinvie.De ce n-ar face asta si oamenii?

Tacerea vorbeste intotdeauna in soapta.

Iubirea este Viata,iar Viata este Iubire.

Incercati sa deveniti candva raze de Lumina si de Speranta pentru toti aceia ce-si plimba pasii rataciti prin eternitatea intunericului constiintei

vatamata de vina.

Deveniti cu totii Ingeri de Lumina

Inchideti ochii si deschideti-va ferestrele inimii.

Totul este posibil! Doar temerile aduc imposibilul in viata ta.

Darul cel mai de pret al Iubirii este Viata.

Voi sunteti copiii Iubirii.

Umilitatea este Intelepciunea Intelepciunii.

Tacerea cunoaste toate limbile pamantului.

Zambetul copiilor este precum mireasma florilor; are iz de Fericire.

-Ce frumos e cantecul inimii tale,iubito!

Nemarginirea este Sarutul Eternitatii.

Este Vesnicia Paradisului.

Deveniti un Ocean al nemarginirilor!

Ridicati-va ochii inimilor voastre spre Nemarginirea Nemarginirilor,spre Dumnezeu,Tatal vostru Preasfant!

Caci Iubirea Sa este nesfarsita!

Schimba-te pe tine insuti si vei schimba Lumea. Ramai in ignoranta si mediocritate si totul se va sfarsi prost..!

Indeparteaza Ura!

Alege sa Iubesti!

Ofera-ti Viata semenilor tai!

Si zambeste-i Nemuririi !

Daca nu asculti Cantecul inimii tale vei ramane surd la Cantecul Dragostei Ceresti

In pieptul Aurorei bate inima Universului.

- Daruieste-i iubitei tale libertatea si stralucirea Soarelui,siragul amintirilor de pe vremea cand voi doi erati un singur suflet si o Singura Inima,daruieste-

i visele si dorintele tale,dar mai ales,Iubirea pe care o porti de o Vesnicie in inima ta.

Daruieste-i Speranta si Lumina Lunii,daruieste-i Credinta si Parfumul Orhideelor. Da-i sa guste din Mierea Iubirii si fa-o sa asculte din nou

Zumzetul Naturii.

Ce trist este ca numai copiii mai cred in povesti.

Mai asculta oare cineva,vocea naturii si cantecul pasarelelor?

Daca nu va veti lasa visele sa zburde prin gradina sufletului vostru,ci le veti tine captive in colivia inimilor voastre,le veti frange aripile.Iar atunci cand le

veti elibera,ele nu vor mai sti sa zboare.

Afara,o pisica priveste spre Cer ; cine i-a spus ca Iubirea exista,Dragoste?

Ce triste sunt florile cand Fluturii plang...

Cel ce spulbera visele copiilor,merita moartea.

Ce glas sublim are Tacerea.

Tineti-va patimile in frau,daca nu vreti sa pieriti o data cu ele atunci cand se va arata Desavarsirea.

Misterele universului pot fi deslusite doar gandind cu mintea inimii.La fel se intampla si cu misterele Iubirii..

Intregul Univers poarta pecetea Intelepciunii si a Dragostei.

Daca vrei sa vezi cum arata un Inger,priveste-te in oglinda la Lumina Inocentei.

Daca vreti sa patrundeti in Templul sufletelor voastre,

descaltati-va mai intai de prejudecati si stergeti talpile inimilor voastre de praful cel negru al pacatelor.

Imbracati-va sufletul cu fapte de iubire.

De cate ori vorbesc despre cat de frumoasa e Iubirea, despre tine vorbesc, Iubito.

Inima iubitei mele a devenit o Fereastra deschisa spre Primavara.

Culorile Curcubeului au inviat sufletul preafrumos al Aurorei.

Cat de sublim este surasul Divin al Primaverii!

In majoritatea limbilor,scrierea are loc de la stanga spre dreapta.Sunt alte limbi in care scrierea se face de la dreapta spre stanga. Limba Iubirii insa,pe

care putini o cunosc,incepe de la mijlocul paginii sufletului,dupa care jumatate din literele iubirii,merg spre stanga,iar jumatate,spre

dreapta,mergand in josul paginii,de la inima,catre inima...

Cum ai vrea sa vorbesti limba Iubirii cu gura plina de cuvinte inutile? Da-le afara pe toate si clateste-ti gura inimii cu apa desavarsirii.

Cerul plange pe umerii Muntelui.

Iubirea este cel mai frumos Martisor.

Povestile de dragoste se scriu cu suspine.

Muza cuvantului este Iubirea.

Povestile de dragoste autentice se incheie intotdeauna

cu un Happy End.

Cerbii se adapa din izvorul Iubirii.

Cuvintele Dragostei sunt nepieritoare.

Priveste Cerul si alunga-ti tristetea.

Pentru ce ingraditi Iubirea si n-o lasati libera sa zburde prin Gradina Fericirii?

Daca o veti tine captiva in egoismul vostru,ea va muri,odata cu voi.

Nu cuvintele pompoase demonstreaza cat esti de intelept,ci simplitatea inimii tale.

Cum ati vrea voi sa vedeti limpede,cand ochii vostri sunt mereu acoperiti de voalul desertaciunilor?

Ingratitudinea oamenilor este dezgustatoare.

Omul intelept,este umil,deoarece stie ca tot ceea ce este al sau,nu e de fapt al sau.

Nu exista om mai prost decat ingamfatul.

Visele si-au facut salas pe aripile norilor.

„Ce face ,oare,Vesnica Regina a Marilor?”

se intreba intr-o frumoasa zi de vara,Vesnicul Indragostit...

„Cu lacrimile sale sfinte isi imbogateste Apele,cu buzele sale,saruta Muntele,

si se oglindeste in Eternitate..”

Se auzi Vocea Corbului,venind dinspre Rasarit.

Sufletul omului a devenit o incapere goala,Doamne.

Praful pacatelor v-a acoperit prisma inimii,zise Corbul Intelept..

Odaile inimilor voastre s-au racit,caci n-au mai fost incalzite de focul Iubirii Dumnezeiesti.

Sufletul omului a devenit asemenea unei pivnite in care s-au adunat toate lucrurile inutile si rele.

Mintea si sufletul vostru sunt invelite de panzele nestiintei si ale uitarii.

Indreptati-va privirile sufletelor voastre spre Stele,si admirati-le stralucirea.

Ce trista-i viata fara Divinul din tine.

Cea mai grea lupta a Eroului este aceea cu el insusi.

Invingeti-va teama!

Pe Taramul Frumusetii si Fericirii,inimile copiilor surad neincetat.

Cantecul Intelepciunii poate fi auzit doar de cei indragostiti de Vesnicie

Intr-o dimineata mi-am auzit inima vorbind astfel:

„ Eu sunt iubirea dinlauntrul tau. Vino la mine! Nu mai privi ce este in exterior.Nu mai asculta vocea asurzitoare a lumii.Renunta la poftele

trupului tau. Descopera-ma pe mine! Si astfel te vei afla pe tine.”

Asculta-ti bataile inimii prietene!Asculta-le cu urechile sufletului tau. Ele iti vorbesc despre Copilarie prietene!Iti vorbesc despre Iubirea dinlauntrul tau.

Acesta este cel mai mare Mister. Misterul Inimii!

Dumnezeul Universului,Cel Atotputernic si de Necuprins, si-a facut locas in inima ta micuta...

Oare cine da glas Cerului? Dar picaturilor de ploaie?

Dar inimii omului?

Oare nu Iubirea?

O inima fara iubire,prietene, e o inima fara Viata,caci Viata s-a nascut din Iubire,asa cum Lumina s-a nascut din Intelepciunea Divina Primordiala.

Iar daca in inima noastra nu exista Viata,mormant se cheama ca este si putreziciune.

Cum puteti asadar sa fiti astfel fericiti,iar inimile voastre sa se odihneasca in bucuria Linistii Ceresti?

In inima se afla Comoara cea mai de pret a omului,comoara fiind scanteia Divina din inima sa. Caci in ea salasluieste Viata dintru Inceputuri,adica

Viata Eterna care s-a nascut din Dumnezeu-Iubire.

Nefericita este inima noastra,Prietene,caci a incetat sa bata in Pieptul Iubirii Divine. Ne-am indepartat de Curcubeul Dragostei.Iata de ce am devenit

incapabili sa distingem culorile Iubirii.

Acela care nu mai poate vedea cu ochii sai trupesti si sufletesti culorile Dragostei ce-si au locasul in inima Spiritului,acela este orbit de propria-i

ignoranta.

Spune-mi,prietene,nu-i asa ca suntem orbi amandoi?

Sa nu ne descurajam insa,caci este un semn bun faptul ca ne dam seama de orbirea inimii noastre.Aceasta inseamna ca inca ne-am pastrat auzul

,Prietene,caci ne-am auzit sufletul gemand,dorind Iluminarea Sufletului.

Nu exista Drum Spiritual fara un Nou Inceput,la fel cum nu exista Viata duhovniceasca fara Rugaciune si fara lectura Cartilor Sfinte.Caci

cunoasterea vine din Cuvant. Lumina la randul ei provine din Intelepciune,iar ea este cheia tuturor lucrurilor.Din Intelepciune se naste

Umilinta,pe care noi o consideram ca fiind cea mai mare virtute caci prin ea ia fiinta omul cel nou,transformat de lacrimile smereniei.

Gandurile mele sunt si gandurile tale,iar citind aceste cuvinte,tu de fapt te citesti pe tine insuti,ascultand prin acestea,inima ta si gandul sufletului tau.

Uneori gandurile noastre iau forma unui nor,transformandu-se in reverii,alteori iau forma Cuvantului metamorfozandu-se in ceva

concret,palpabil.

Alteori ele iau infatisarea Tacerii,transformanu-se in lacrimi,dar de cele mai multe ori ele sunt asemenea unei simfonii,adica a unor cantece de dragoste

inchinate Creatorului. Aceste ganduri se nasc din Rugaciunea Inimii,prietene!

Uitarea de sine il ajuta pe om sa se elibereze de egoul sau propriu,permitand iubirii dinlauntrul fiintei sale sa se manifeste in viata sa si implicit a fratilor

sai intru Domnul.

Aceasta uitare de sine aduce cu sine smerenia,autodisciplina dar mai ales daruirea totala a inimii,a sinelui nostru,Iubirii Divine a Tatalui.

Fara aceasta renuntare a noastra la noi insine,fara aceasta uitare de sine,nu putem sa facem nici macar un singur pas pe Calea Drumului nostru

Spiritual,ramanand astfel captivi intr-o lume iluzorie,stereotipa si rece. Cu alte cuvinte,sufletul nostru,nu va putea niciodata avea parte de a Doua

Nastere Spirituala,nascuta din Caldura Luminii si a Dragostei Ceresti.

Iar fara aceasta Renastere sufleteasca,omul nu poate cu adevarat trai,caci scopul fiintei umane este Viata intru Iubire,si nu Moartea eterna.

Mai exista insa un alt tip de uitare de sine,cu care omul se naste si cu care trebuie sa lupte toata viata sa , intru Aducere Aminte!

Acest tip de uitare desi pare a fi un blestem pentru omul nascut din Iubire,este de fapt o binecuvantare.

Odata ce ne nastem pe acest Pamant al Incercarilor,devenim invatacei,patrunzand vrem nu vrem in Scoala Vietii Terestre,care are

menirea de a transforma inima omului intr-o Flacara a Iubirii Divine,adica intr-o Icoana a Dumnezeirii.

De aceea ,omul,toata viata sa trebuie sa lupte mai ales cu sine insusi,in incercarea de a se debarasa de toti demonii sai interiori,adica de toate

patimile rele ce pun stapanire pe el inca din frageda pruncie.

Caci din pricina Pacatului Stramosesc,omul se naste in Nestiinta,se scalda in Suferinta,ca mai apoi sa moara intru Fiinta,dobandind astfel Viata Eterna

a Spiritului Iubirii!

Netarmurita-i Dragostea dinlauntrul inimii tale,Prietene al meu. Ea e precum Oceanul Infinit.Ii poti vedea Inceputul,nu insa si sfarsitul..

Plina de iubire este inima ta,Prietene al meu,chiar daca esti incapabil sa vezi aceasta.Eu pot vedea aceasta insa,caci am privit in adancul inimii tale,mai mult decat oricine altcineva,in momentul contemplarii Cerului Dragostei...

Adevarul se naste din Lumina,spre deosebire de minciuna care se naste din intuneric.Nascandu-se din Lumina,el reprezinta insasi

Viata.Asadar,Adevarul este Viata.

Cel lipsit de Viata,este lipsit si de lumina,implicit de Adevar. El traieste astfel in cel mai adanc intuneric cu putinta,aflandu-se in imposibilitatea de

a recunoaste Adevarul si Viata.

Aceste lucruri sunt incomprehensibile pentru el.La fel de incomprehensibila devine insasi existenta sa. Caci nu poate intelege de unde provine si care este sensul existentei sale. Traind doar din punct de vedere trupesc,el se

aseamana cu un animal fara minte,care se lasa ghidat doar de instinct,neavand ratiune.

Omul lipsit de viata spirituala,orbecaieste in intunericul nestiintei.Iar viata traita doar din punct de vedere trupesc este echivalenta cu moartea.

De aceea,daca omul nu incearca sa patrunda in interiorul fiintei sale,acolo unde se afla Adevarata Viata a Spiritului,si nu se debaraseaza de

intunecimea faptelor sale rele,traind in continuare doar pentru trupul sau,iubind exclusiv doar aceasta viata terestra efemera,care este doar un

Test al Iubirii,pentru dobandirea Eternitatii si a Nemuririi,in vederea atingerii Infinitei Fericiri, va ramane in continuare lipsit de adevarata

Omenie,se va lasa in continuare ghidat doar de instinct,invidia,gelozia si mania ii va ucide tot mai mult sufletul,vazandu-se parasit de propriul sau Eu,bantuind prin noaptea simturilor,si orbecaind prin noaptea iluziilor...

Tocmai de aceea dragul meu prieten,haide sa parasim aceasta lume iluzorie si rece,si vino impreuna cu mine,sa patrundem in Viata Iubirii

Eterne,laudand Infinita Bunatate si Gratie a Lui Dumnezeu,devenind astfel

vrednici de a ne numi Copiii Sai,intru bucuria noastra nesfarsita si Pacea inimilor noastre.

Cuvintele scrise de mana unui Intelept,lumineaza intunericul nestiintei,facand sa rasara Soarele Adevarului pe firmamentul inimilor

noastre.

Mai inainte de a picta norii,Luna si Stelele,Dumnezeu a pictat ochii,buzele,si Cerul inimii tale,Aurora mea.

Increde-te mereu in inima ta si nu vei orbecai nicicand prin intuneric.

In inima se afla Adevarul.Nu-l cauta in afara ta,caci nu-l vei gasi.

Duiosia Iubirii Divine indeparteaza ura din suflete si face ca obrajii inimilor voastre sa roseasca

Nu cauta bunatatea in afara ta,ci caut-o inlauntrul fiintei tale. Te vei regasi astfel pe tine.

Iubeste-ti aproapele!

Zambeste-le celor ce te calomniaza. Apreciaza-i pe cei ce te dispretuiesc.

Invinge-ti teama!

Nu astepta nimic de la aproapele tau.

Iarta-te pe tine insuti. Inceteaza in a te mai invinovati.

Accepta-ti slabiciunile si invata din propriile-ti greseli.

Nu ramane blocat in trecut si nici nu te gandi la ce va fi in viitor. Traieste constient clipa prezenta si bucura-te de propria ta existenta. Fa din ea o

rugaciune continua. Comunica cu tacerea dinlauntrul inimii tale.

Devino lumina! Vino si lumineaza intunericul constiintei semenilor tai. Bucura-te alaturi de ei,in ei si pentru ei.

Aproapele tau este ghidul vietii tale. Suferintele pe care el ti le provoaca reprezinta suferintele pe care tu insuti ti le provoci,constient sau inconstient.

Atunci cand vei inceta sa-ti faci tie insuti rau,bunatatea dinlauntrul inimii tale te va vindeca de propriile tale sentimente negative si nimeni nu te va

mai putea rani in niciun fel. Vei deveni liber de tot si de toate.

Nu poti avea incredere in nimeni si-n nimic atata timp cat nu ai mai intai,incredere in tine.Fii increzator asadar in capacitatile tale. Nu-ti mai

pune piedici.

Nu naste teama! Temerile sunt produsul autoinvinuirii tale. De aceea,iti repet.Iarta-te pe tine insuti! Fa pace cu trecutul tau si vei vedea cum pasii tai

vor deveni liberi,mergand pe calea mantuirii tale.

Inceteaza in a te mai gandi la rau! Indeparteaza din mintea ta toate gandurile negative caci ele atrag asemenea unui magnet,tot felul de

nenorociri.

Nu mai da vina pe destin pentru tot ceea ce ti se intampla in viata ta,si nu-L mai invinui pe Dumnezeu pentru insuccesele si esecurile tale. Aproape totul

depinde doar de tine.

Fii atent la semne!

Asculta-ti mereu inima!

Fii increzator in viata si mergi in intampinarea propriului tau Eu.

Indeparteaza-te de egoul tau.

Iubeste din toata inima.

Pastreaza o anumita distanta fata de oameni.

Comunica prin tacere!

Nu mai privi la faptele semenilor tai.

Nu lua in seama cuvintele lor.

Fii indiferent la critici.

Fugi de lingusitori!

Invata intotdeauna!

De la animale,invata loialitatea.

De la arbori,invata tacerea.

De la pasari,curajul si maretia

Fii limpezimea apei,

Stralucirea stelelor

Si zborul Ingerilor!”,

PRIETEN DRAG!

Albinele se indragostesc de zambetul Florilor.

Inimile indragostitilor de Iubire sunt mereu surazatoare.

Dragostea inseamna Daruire.

Maturati odaile sufletelor voastre de pulberile pacatelor.

Daca este prea mult zgomot in interiorul sufletului tau,devii incapabil de a-ti asculta propriile ganduri.

Priveste cu ochii inimii si vei putea vedea Nemarginirea.

Prietenia este cu adevarat Darul Ingerilor. Pretuiti acest mare Dar.Pretuiti-va prietenii.Iubiti-i!

Respectul se naste din Iubire,asemenea tuturor lucrurilor.De aceea,daca nu aveti Iubire,nu aveti nimic..

Fiti sinceri unii cu altii caci Prietenia inseamna totodata si Sinceritate.Daca nu sunteti sinceri unul fata de celalalt,inseamna ca va ascundeti dupa

perdeaua ipocriziei,iar daca faceti aceasta,deveniti proprii vostrii dusmani.

Fiti asadar,mai intai de toate,prietenii sufletelor voastre!

Nu va mai lasati amagiti de aparente,ci debarasati-va de monotonia obisnuintei,cea care va ucide Spiritul Veseliei.

Parasiti omul cel vechi! Deveniti cu totii fii si fiice ale Luminii!

Alungati bezna din inimi si aveti grija de ceilalti...

Ce mult as vrea sa-ti mangai visele copilariei,Iubito!

Cei ce au gasit Fericirea,afland-o deasupra norilor,n-o vor mai cauta niciodata la umbra copacilor

Cei ce regasesc sensul existentei privind in ochii unui copil,isi regasesc amintirea propriei copilarii,adica sufletul pierdut,dar regasit.

Mi-am zarit propria frumusete oglindindu-se in stralucirea surasului tau.

N-am fost constienta de ea,pana-n clipa in care tu mi-ai deschis portile sufletului,redand vederea ochilor inimii mele,ce fusesera orbiti de intunericul

tristei nopti prin care ma saturasem sa ratacesc.

Tu esti prima mea raza de Soare...tu esti asfintitul si apusul;esti stralucirea ochilor mei..esti totul pentru mine...

Fara iubirea ta si acum as fi pribegit prin labirintul uitarii,fiind cea mai buna prietena a umbrelor..

Tu m-ai invatat sa iubesc!

Fara tine,nu m-as fi aflat astazi aici,si nu m-as fi plimbat prin Gradinile Fericirii,ale Frumusetii si ale Iubirii!

Inainte de a te intalni,mi-era greu sa cred in povesti cu printi si printese...dar,cum as fi putut crede..?Caci eu nu intalnisem inca Iubirea...”

Acum stiu,caci tu mi-ai aratat acest lucru...

Cand un prieten iti spune ca are nevoie de tine,el vrea sa-ti spuna ca de fapt are nevoie de el insusi. Iar atunci cand te cheama pe nume,se cheama pe

sine,la sine.

Cand simti nevoia de a fi cautat,de a ti se oferi sfaturi,inseamna ca eul tau este absent. Inseamna ca nu poti comunica cu tine insuti deoarece ferestrele

sufletului tau sunt inchise in fata cunoasterii tainelor Ceresti. Realizezi in acel moment ca esti mai pamantean decat ti-ai dori.

Vrei sa fii liber,dar nu cunosti ce-i Libertatea. Iti doresti sa fii fericit,dar nu cunosti ce-i Fericirea. Doresti sa iubesti,insa nu cunosti Iubirea.

Cunosti doar definitia acestor cuvinte,nu si intelesul lor tainic,caci daca le-ai cunoaste,ai fi tu insuti Libertate,Fericire si Iubire.

Doar atunci cand vei deveni tu insuti Iubire,vei putea darui la randul tau Iubire. Si numai in momentul in care vei deveni propriul tau prieten,vei putea

darui,daruindu-te pe tine insuti Prieteniei.

Prietenia este Darul Ingerilor. Ea reprezinta insa si o jertfa,deoarece implica renuntarea la tine insuti.

Renuntarea la sine inseamna renuntarea la ego,adica la orgoliul trufiei si la aroganta mandriei. Mai inseamna totodata si dezgolirea sufletului de toate

atasamentele ei.

Ai nevoie de liniste pentru a-ti putea asculta vocea propriei constiinte,adica glasul inimii.

Ai nevoie de tacere pentru a asculta glasul Tacerii.

Ai nevoie de tine prezent cu toata fiinta ta,pentru a putea asculta Cuvantul Lui Dumnezeu,care iti vorbeste in inima.

Rugaciunea nu inseamna doar „ a cere”,dragii mei prieteni! Ea reprezinta un dialog cu Dumnezeu ce are loc in Inima Tacerii. Rugaciunea este o Jertfa a

Comuniunii, o Impartasire a Harului si a Gratiei Divine.

Rugaciunea este cheia care deschide portile Paradisului,adica ferestrele inimii.

Daca vrei sa cunosti pe cineva,cunoaste-te pe tine insuti. Iar daca vrei sa-l intelegi,intelege-te pe tine.

Nu poti insa sa te intelegi pe tine,fara ca mai intai sa te cunosti,asa cum nu poti vedea fara sa privesti,si nici nu poti auzi fara sa asculti.

Nimic nu se pierde,totul se transforma. Gandurile creatoare dau nastere realitatii,iar realitatea ucide iluziile.Odata indepartate iluziile omul ganditor renaste in Absolut,devenind el insusi Adevarul pe care l-a cautat in intreaga

sa existenta.

Minciuna il tine pe om captiv in nimicnicia-i.

Libertatea se naste din Adevar,iar Adevarul ia nastere din Lumina Intelepciunii.

Cea a toate nascatoare si creatoare a toate este Iubirea.

Fara Credinta nu exista Speranta. Fara Speranta,nu e Lumina. Fara Lumina,nu-i Adevar.Fara Adevar,nu e Dreptate. Iar fara toate acestea,totul

e doar „desertaciune si vanare de vant”.

Fiti Lumina! Adevar si Dreptate. Si fiti liberi sa traiti si sa iubiti!

N-ai aflat inca cine esti? Nu dispera! Raspunsul se afla la tine.

Gaseste-l!

Atunci cand cineva citeste ceva,nu apropie paginile cartii prea mult de ochii sai,caci facand aceasta,n-ar mai distinge bine scrisul. Tine astfel cartea la o

anumita distanta de ochi,ca sa distinga bine literele.

=

Daca vrei sa cunosti lumea,nu te apropia prea mult de ea. Pastreaza distanta,ca sa poti vedea bine si sa-i intelegi mersul. Apropie-te in schimb de

tine,ca sa poti cunoaste intr-o zi nemarginirea inimii tale.

Patrunde inlauntrul inimii tale cu umilitate,iar mandria las-o la usa afara,caci ele nu pot convietui impreuna.

Invizibilul locuieste tot in inima omului. In acest Cer al Inimii,locuiesc impreuna :

Lumina,Adevarul,Bunatatea,Dreptatea,Generozitatea,

Daruirea,

Evlavia,Intelegerea,Rabdarea,Smerenia,Cunoasterea,Intelepciunea,Credinta,Speranta.., Dragostea..

De aceea,cel ce nutreste in inima sa aceste sentimente,se afla in Paradis,iar Paradisul se afla in inima lui. Cu alte cuvinte,a ajuns la desavarsire.

Unitatea de masura a sfinteniei este Iubirea.

Omul se vede mai repede influentat de rau decat de bine,caci binele trebuie mai intai aflat si integrat in fiinta sa,pe cand raul face parte deja din el.

Daca n-ar fi asa,omul ar ajunge foarte usor la desavarsire. De aceea,intreaga viata a omului reprezinta o lupta cu sine si cu patimile lui

rele,care sunt atat de numeroase. Chiar daca reuseste sa scape de una

dintre ele,mai are atatea si atatea de care sufletul sau trebuie sa se desparta. Ca drumul sau spre desavarsire sa fie scurtat,el are nevoie de

post,rugaciune si foarte multa renuntare de sine.

Se spune ca :„soarele apune insa nu dispare niciodata”, si ca:

„Intotdeauna intunericul e mai profund inainte de Ivirea Zorilor.”

Unitatea de masura a Iubirii este Martiriul

Iubito! Asta noapte am avut un cosmar. Am visat ca nu te mai iubesc...

Intr-o zi,plimbandu-ma de unul singur prin parc,am intalnit doua fete frumoase care mi-au spus:

„Te iubim si dorim sa-ti oferim inimile noastre.Mai mult decat atat,ne oferim cu totul tie!”

Auzindu-le,m-am rusinat si am fugit...

Cineva mi-a spus sa nu mai stau de unul singur..

Stii ce i-am raspuns?

I-am zis ca daca eu nu raman sotul singuratatii,ea nu va mai putea iubi vreodata.

La auzul acestor cuvinte s-a indepartat de mine,caci iubea pe cineva in ascuns...insasi fiinta mea.

Iubita mea! Stii cand am realizat ca te iubesc cu adevarat?

In clipa in care am renuntat la mine pentru tine,renuntand la tine,pentru noi.

Caci neavandu-te,te-am dobandit,

Necautandu-te,te-am aflat

Renuntand la tine,te-am iubit.

TE IUBESC! DECI ESTI CU MINE !

Ce mult as vrea sa-ti mangai dragostea si sa ne iubim in asternutul inimii tale!

Pleaca-ti capul pe umarul Dragostei mele,

si ai incredere in mine,Iubito!

Te voi face fericita!!!

Pierzandu-ma in Universalitatea Cunoasterii,m-am regasit pe mine,si regasindu-ma,te-am aflat pe Tine Frumusete,atat de veche si atat de noua.

Ca sa incepi sa asculti Glasul Inimii,pastreaza Tacerea. Ca sa pastrezi Tacerea,trebuie insa sa afli Linistea,iar ca sa afli Linistea,trebuie sa renunti

la aceasta lume plina de vicii.

Pentru a renunta la lume,trebuie sa renunti mai intai la tine,iar ca sa renunti la tine,trebuie sa ai curajul Eroului. Pentru a avea acest curaj al

Eroului,trebuie sa treci prin grele incercari si pentru a trece prin ele si a le face fata,trebuie sa-ti oferi inima la Altarul Iubirii...

Dincolo de stralucirea Soarelui se afla stralucirea surasului tau.

In inima Codrului inverzit rasuna Cantecul Intelepciunii.

Rugati-va dorind! Doriti-va iubind!

Cel ce se roaga doar cu varfurile buzelor e un imitator imperfect al perfectiunii. E prietenul nedesavarsirii.

Cel ce se roaga insa cu inima este el insusi Inchinaciune,adica desavarsire in Desavarsire.

Atunci cand te rogi,invoca Ingerii de Lumina. Ei iti vor sustine bratele sufletului,indreptandu-le catre Infinitul Luminii.Vei deveni astfel un

receptacol al Dragostei,privind cu ochii spiritului in indepartatul Ocean al Intelepciunii Divine,din Inima Iubirii!

Nu cautati perfectiunea in afara voastra. Ea se afla deja in voi. Indreptati-va pasii spre ea. Aflati-o!

Nu va luati prea mult in serios. Invatati sa radeti de voi insiva Facand asta,va veti hrani umilitatea,lasand flamanda trufia si orgoliul.

Nedandu-le hrana,vor inceta sa mai existe,iar voi veti fi hraniti cu Mana Intelepciunii ce creste pe Pamantul Plenitudinii.

Daca ma voi supara pe tine,ma voi supara in acelasi timp pe mine;si daca ma supar pe mine,il voi supara pe Cel ce Este dincolo de mine. De aceea,nu ma

voi supara pe nimeni de acum inainte,

pentru a nu aduce ofense Cerului.

Daca cineva de jigneste,spune-i la ureche ca Dumnezeu il iubeste. Daca te blesteama,binecuvanteaza-l. Daca doreste sa-ti ia viata,daruieste-i-o.

Da-ti viata pentru Viata si mori intru moarte,fata de trebuintele tale si fata de tine si vei primi la sfarsitul tuturor incercarilor,cununa invingatorilor.

Sprijina-te pe credinta in Dumnezeu si ai incredere in promisiunile Sale. Mergi pe Caile Sale.

Nu te da batut. Lupta pana la capat. Fii un erou.

Devino ceea ce esti! Iubeste !

Minciuna este lipsa Adevarului.

Adevarul Este Ceea Ce Este.

Ceea Ce Este,este Ceea Ce a fost Dintotdeauna,iar Ceea Ce a fost Dintotdeauna va fi pentru Totdeauna-

DUMNEZEU-IUBIRE

Multi sunt cei ce cauta Adevarul. Putini sunt insa cei ce-l si gasesc. Majoritatea acelora care-l cauta,se invart de jur imprejurul sau. Ei se

aseamana cu un roi de albine ce roiesc in jurul unei flori. Daca albina insa nu culege polenul de pe anterele florilor,cum ar putea supravietui?

Asadar,atata timp cat omul se invarte in jurul Adevarului,alergand astfel in jurul supozitiilor,a legendelor,sau a superstitiilor,va ramane captiv in intunericul mintii sale,orbecaind prin noaptea minciunii si a iluziilor.

Ati auzit spunandu-se :

„Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot cugetul tau..”

Dumnezeu ne-a dat asadar porunca sa-L iubim. V-ati intrebat vreodata pentru ce ne cere acest lucru? Oare Dumnezeu are nevoie de dragostea

noastra,are nevoie ca noi sa-L iubim? Cine sustine ca Dumnezeu are nevoie de ceva de la creaturile Sale,nu tine cont de un aspect important si anume:

Dumnezeu este Atotputernic, si ca Fiinta Suprema,Isi este suficienta Siesi.

El nu ne-a creat astfel pentru Sine,ci pentru noi; Atunci cand ne-a dat porunca sa-L iubim,a facut acest lucru tot pentru fericirea noastra,caci

iubindu-L,ne iubim pe noi insine si inchinandu-ne Lui,primim Viata Spiritului.

Atunci cand ne rugam,noi comunicam cu linistea dinlauntrul nostru. De aceea rugaciunea este comuniune. Asadar,Dumnezeu vrea ca noi sa-L

iubim,pentru a fi fericiti,caci El este Fericirea.

Fara aceasta Fericire a inimii,ce reprezinta Paradisul,Lumina Intelepciunii,omul traieste in intuneric,fiind mort din punct de vedere

sufletesc.

Omul nu poate trai fara Dumnezeu. Cine se indeparteaza de El,se desparte de Viata. Insa,se poate spune ca un om s-a despartit de Divinitate,devreme

ce nu s-a unit niciodata cu Ea ?

Se poate spune despre un om ce nu L-a cunoscut pe Dumnezeu si care n-a cunoscut adevarata viata a spiritului,ca s-a despartit de El,renuntand la

Viata? Este limpede ca nu putem afirma asa ceva. Atunci,ce se poate spune despre acel om,si cum il putem denumi altfel,decat o oaie ratacita ?

De aceea va spun : Nu condamnati pe nimeni in inima voastra. Nu judecati ! Faceti tot ceea ce depinde de voi pentru ca fratii vostri sa gaseasca Calea

spre Imparatia Luminii.

De la lumina la intuneric drumul este foarte scurt. De la intuneric la lumina insa,poate dura o vesnicie.

Omul traieste prin si datorita faptelor credintei sale.

Trezirea spirituala inseamna nasterea din nou despre care se vorbeste in evanghelie. Fara aceasta nastere,omul nu poate ajunge la cunoasterea

Adevarului,

care sa-l elibereze din inchisoarea iluziilor.

Actiunea Duhului Sfant este eliberatoare,eliberandu-l pe om de sine,unindu-l cu Dumnezeu in Nemarginire,in desavarsita comuniune de Iubire.

Viata Spiritului inseamna manifestul Iubirii fata de josniciile trupului.

Viata spirituala este Iubirea traita la superlativ,este Imparatia Divina a Pacii si a linistii,ce se afla pe Pamantul Spiritual al Dreptatii.

Pentru o mai buna cunoastere este nevoie de multa staruinta in bine si de citirea zilnica din Cartea Vietii.

Fiti atenti la fiecare detaliu si lasati la o parte teoriile conspirative,legendele si superstitiile,ca sa nu va abateti de la dreapta Credinta.

Inaltati-va mai presus de stelele Cerului!

Daca privesti un lucru finit,nu poti vedea decat finitul,iar tot ce e finit,e efemer. De aceea,iesi in natura si contempla cu ochii inimii,Cerul Infinit. Vei vedea atunci Nemarginirea,Absolutul,Eternitatea,oglindindu-se in ochii tai.

Medicamentele sufletului sunt Iubirea si Smerenia. Ele trebuiesc luate impreuna cu ceaiul onestitatii,indulcit cu mierea rugaciunii din inima.

Nu diferentele dintre noi ne indeparteaza unul de celalalt si nici modul de a gandi ci mai degraba egoismul si narcisismul de care dam dovada de foarte

multe ori.

Nu putem fi toti la fel caci altfel n-am mai avea ce invata unul de la celalalt. Suntem diferiti si totusi atat de asemanatori in autenticitatea noastra.

Omul este asemanator cu o pasare rapitoare.Cand se simte liber zboara spre Inaltimile Intelepciunii. Cand este trist coboara in tinuturile deznadejdii.

Cand se simte singur zboara deasupra apei Prieteniei..Iar atunci cand este flamand de Dumnezeu,isi ia zborul spre meleagurile Adevarului.

TOT CEEA CE ESTE FRUMOS IN NOI SI IN VIATA ,II APARTINE LUI DUMNEZEU.RESTUL VINE DE LA CEL CE INSEALA. CA SA FIM FRUMOSI

TREBUIE SA CAUTAM FRUMOSUL. INSA NU IN EXTERIOR CI IN INTERIOR,ADICA IN NOI,NU IN AFARA NOASTRA(IN CEEA CE NU TINE DE

NOI)

OMUL E CA O OGLINDA. EL REFLECTA IN SINE MARETIA UNIVERSULUI,EL INSUSI FIIND UN MICROCOSMOS IN MACROCOSMOS.

OMUL MAI POATE FI ASEMANATOR CU UN OCEAN.

APA OCEANULUI REPREZINTA CUNOASTEREA MISTERELOR INIMII. DELFINII OCEANULUI REPREZINTA VIRTUTILE SI CALITATILE NOASTRE.

RECHINII REPREZINTA INVIDIA SI EGOISMUL NOSTRU. TOATE PLANTELE MARINE REPREZINTA ADANCUL INTELEGERII SI INTELEPCIUNII. PERLELE

AFLATE ASCUNSE IN SCOICI REPREZINTA SUFLETUL TAINUIT AL OMULUI. SCOICILE GOALE REPREZINTA LIPSA VIETII SI-A IUBIRII DIN OAMENI. CERUL DE DEASUPRA OCEANULUI REPREZINTA PRIETENII NOSTRI. NORII AFLATI PE CER REPREZINTA NEINTELEGERILE. BRIZA

MARII REPREZINTA ATINGEREA DRAGOSTEI. PESCARUSII CE ZBOARA PE DEASUPRA OCEANULUI NOSTRU ,SUNT INGERII NOSTRI PAZITORI.

ADIEREA VANTULUI REPREZINTA ASPIRATIILE NOASTRE SPRE DIVIN. NISIPUL PURTAT DE VANT REPREZINTA INSTRAINAREA NOASTRA FATA

DE TOT CE NE INCONJOARA. CIOBURILE DE STICLA AFLATE PE MALURILE OCEANULUI SUNT OAMENII CE NU NE INTELEG SI CARE NE

DISPRETUIESC,DEOARECE NU NE CUNOSC. TALAZURILE MARII REPREZINTA SCURGEREA TIMPULUI.

VEDETI? NIMIC NU E CEEA CE PARE A FI. VOI NU SUNTETI CINE CREDETI CA SUNTETI. SUNTETI CU MULT MAI MULT DECAT V-ATI PUTEA

VREODATA IMAGINA.

Poate descrie cineva mirosul unei flori? Sau sunetul unei harfe?

Adevarata Viata este Viata traita in Spirit. In Spiritul Iubirii.

Ratiunea umana este destul de limitata;la fel si stiinta si puterea de intelegere a omului.

Pentru a intelege un lucru spiritual,omul trebuie sa se detaseze de materie,adica de trup si sa patrunda in interiorul mintii sufletului sau,iar de

acolo sa scoata la lumina adevarul pur al Divinei Iubiri.

De aici,intelegem,ca doar acela care iubeste poate patrunde cu mintea sa in adevarurile de credinta. Mai trebuie mentionat si faptul ca cel ce iubeste este

totodata si smerit in cunoasterea sa?

Fara smerenie omul nu poate face nici macar un pas spre itinerariul vietii traite in Dumnezeu.

Adevarata cunoastere a Divinitatii are loc odata cu umilitatea inimii.

Prin contemplarea Luminii omul devine Lumina.

Prin meditarea Patimilor Mantuitorului,omul care traieste in Dumnezeu-Iubire,devine Apa din Coasta Sa,cu care stropeste pamantul arid al inimilor

noastre,pentru ca el sa devina intr-o zi

O gradina bogata in cele mai mari virtuti.

Prin Credinta,omul devine Credinta.

Prin Speranta,omul devine Speranta.

Iar prin Iubire,omul se Indumnezeieste.

Atatia oameni,

atatea vieti,atatea ganduri..

Atatea nazuinte. Framantari,tristeti si bucurii.

Atatea zumzete-n natura,atatea glasuri de copii si-atatea jocuri.

Cate culori,cate peneluri,atatea portrete.

Atatea carti,atatea semne,ce de comori!

Atatia munti,atatea ape,atatia arbori..

Atatea pasari,atatia pesti,atata bogatie..

Atatia oameni...

Un Singur Dumnezeu.

Unii oameni raman incruntati chiar si atunci cand ar putea sa zambeasca. Sunt tristi chiar si atunci cand s-ar putea bucura.

Oamenii in general sunt tristi deoarece nu-L cunosc pe Dumnezeu.

Teama provine din nesiguranta,iar nesiguranta provine din necunoasterea sinelui. Nimeni nu poate ajunge la adevarata cunoastere de sine,a Eului

propriu,fara ajutorul Lui Dumnezeu.

Numai El ne poate descoperi tainele sufletului nostru

Spune-mi cine esti. Care este adevaratul tau nume?

„Numele meu este...”

Nu te-am intrebat cum te cheama! Te-am rugat sa-mi spui cine esti. Imi poti spune adevaratul tau nume ?

„........?”

Asemenea stelelor este si sufletul omului...-O lume fara margini..

Ca un carbune aprins este inima omului divin. Ea arde de Iubire,in Eternitate.

Omul este un penel aflat in Mainile Lui Dumnezeu. Cu el,Pictorul Suprem picteaza pe panza Nemarginirii,Infinitul Iubirii.

Inainte de a porni la drum,nu uita sa te trezesti pe deplin din somn,caci altfel vei umbla asemenea unui somnambul.

Trezeste-te. Clateste-ti fata cu apa smereniei si vino apoi la

Masa Cerului si infrupta-te cu Harurile Desavarsirii.

Despre Rugaciune.

Dragii mei,adevarata rugaciune cea mult placuta Domnului,este rugaciunea inimii. Ea va deschide Portile Paradisului,transformandu-va in adevarati

adoratori a Cuvantului Vesnic.

Adevarata rugaciune este totodata o Arta. Este o capodopera a inimii.

Rugaciunea mai este aidoma unei picturi.

Pictorul sunteti voi.Panza pe care pictati este inima voastra,iar culorile din penelul inimii o reprezinta virtutile si dorintele sufletelor voastre.

In aceasta dimineata am mers la Sala Vietii si mi-am exersat Intelepciunea.

La pranz am mers si-am mancat la Cantina Smereniei,

Painea Biruintei.

Seara am iesit si m-am plimbat singur pe Aleia Universului.

Am mers apoi si m-am culcat in Patul Sperantei,alaturi de Iubita mea,Credinta,invelindu-ne amandoi cu Cearsaful Desavarsirii.

A doua Zi dimineata a sunat Ceasul.

Sosise Ziua Fericirii!

Copilul

si

INTELEPCIUNEA

Privind prin fereastra inimii mele,ascultand zumzetul Izvorului,privind la stralucirea stelelor,si asteptand zorii multasteptatei Zile,ma aflam intr-un extaz de Iubire,in timp ce Intelepciunea imi luminase mintea sufletului,iar

Necuprinsul Cerului isi asternuse Visele in inima Curcubeului.

Cuvintele Intelepciunii imi saruta buzele,

Imi lumineaza chipul,

Imi ingroapa grijile,

Imi daruieste Speranta,

Imi alunga tristetea,

Si ma face sa privesc spre Cer,

Sa visez Necuprinsul

Si sa iubesc Eternitatea!

Nimeni si Nimic nu ma poate trezi din Visul Feeric ce-mi incanta spiritul,aducandu-mi aminte de Inocenta copilariei si de clipele pe care le-am

petrecut,atunci...acolo....Intr-un Taram al Reveriilor si a Fericirilor.

Din preaplinul Iubirii Sale m-am adapat, ca o Caprioara ce soarbe din Izvorul Codrului Vesnic...

Ca un delfin am inotat in Oceanul Bucuriei....

Si ca un porumbel am zburat spre Neatins!

Atunci cand paseam pe norii Deznadejdii,Ea imi spunea sa privesc spre sinele meu si sa-mi ascult vocea inimii...

Iar atunci cand paseam pe norii Tristetii,Intelepciunea mi-era Pavaza Inimii.

Ce Prietenie dulce ne lega pe amandoi!

Cat de duios vorbea ea inimii mele,si ce sarutari dulci ii daruia sufletului meu!

Spiritul mi-l atingea cu bratele delicate ale Iubirii,si ma cuprindea in Imensitatea sa.

Noaptea imi daruia Vesnicia Clipelor iar ziua Puterea Viselor,facandu-ma sa visez neincetat Iubirea.

Mi-a daruit Coiful Intelepciunii Sale!

Increderea in Absolut si-n Desavarsita Frumusete!

Minutele alunecau usor spre Infinit....iar eu paseam cu pasi repezi spre Lumina!

O Luminita mi-a fost ghid prin Viata,invatand de la ea Puterea Rugaciunii si Credinta in Nesfarsit!

Intelepciunea priveste in ochii Iubirii precum copilasul in ochii Mamei sale.

Faptul ca doresti fericirea aproapelui tau inseamna ca-l iubesti,

chiar daca nu-i arati acest lucru.

Dorinta este in sine o rugaciune tacuta,facuta in linistea inimii,adica in interiorul fiintei tale.

Sa mananci nesanatos,din punct de vedere spiritual inseamna sa te hranesti cu credinte false,adica iluzii,care cu trecerea timpului pot duce la aparitia

cancerului,adica a mortii sufletului.

Daca simti ca nu mai ai nimic de zis,pastreaza tacerea!

FLUTURII SPERANTEI

I-am zarit pentru prima oara in perioada Copilariei mele. Zburau cu aripile lor argintii prin Gradinile sufletului meu,alaturi de Visele Mangaierii,dorind sa

anunte prin zborul lor diafan sosirea Zorilor pe meleagurile triste ale Amurgului Inimii.

In acele zile preafericite, in care Inocenta Copilariei saruta cu bucurie Aripile Infinitului,inima mea ii canta Nemuririi cantece de Slava.

Nu eram constient de ceea ce vad sau aud. Stateam cufundat in Nemarginire,visand cu ochii deschisi la Frumusetea Cuvantului,si-mi

imaginam o Lume fericita,fara Tristete si fara lacrimi. Nu intelegeam de ce imbatranesc oamenii pentru ca mai apoi sa moara,si ma intrebam,care este

scopul Suferintei si cine a fost acela care a creat-o.

Stiam ca suferinta exista deoarece o vedeam de multe ori plimbandu-se prin paradisul inimii mele.De multe ori nu era singura,ci era insotita de Tristete si

de Deznadejde.

Mi se facea frica ori de cate ori le vedeam infatisarea bolnavicioasa oglindindu-se in apele Fericirii mele.

Nu ma simteam niciodata singur,desi imi placea sa ma plimb in compania Singuratatii,pe care o consideram sora mea cea mare. O luam de mana si

mergeam cu ea prin Parcul Solitudinii.Ne plimbam deseori pe Strazile Necunoscutului,obisnuind sa dam un nume celor fara nume si sa-i indrumam

pe cei al caror pasi se ratacisera prin labirinturile lumii,spre Meleagurile Linistii.

Eram atat de bucuros cand vedeam veselie in ochii Tristetii...si atunci cand zaream lacrimi de bucurie pe obrajii Nefericirii....

Ce mult imi placea sa visez! Visele reprezentau pentru mine hrana sufletului meu,iar gandurile si dorintele reprezentau cheia Implinirii.Nu trebuia sa fac

altceva decat sa-mi doresc ceva din toata inima,si orice imi doream cu inflacarare,se implinea mai devreme ori mai tarziu.

Am fost cel mai bun prieten al Rabdarii. Ea ma indragea mult deoarece imi spunea ca sunt un Fiu al Sperantei,iar noi eram frati,deoarece ea era Fiica

aceleasi Mame.

Cand am auzit acestea am sarit in bratele ei si am inceput sa-i sarut obrajii inimii sale.

Intr-una din zile,in timp ce ma plimbam prin Parcul Inocentei, am vazut undeva in departare o tanara deosebit de frumoasa.M-am apropiat de ea cu

sfiala,caci nu stiam cine este. Imi zambea atat de frumos! In ochii sai albastri se oglindea Cerul,iar eu simteam ca ma topesc,vazand-o cat e de

frumoasa!

Stateam neclintit la umbra Copacului ce ne adapostea pe amandoi sub Crengile Vesniciei Sale.

Simteam o fericire de nedescris! Pacea imi mangaia inima, iar Surasul Tinerei Fecioare imi saruta Privirea.

„Ia-ma cu tine” ,imi zise ea...

„Unde”,am intrebat-o eu...

„In lumea ta”,imi raspunse...

„Dar lumea mea e trista si e plina de nori...acolo oamenii sunt rai...Mi-e teama ca daca te-as lua cu mine,ai putea pati ceva...Mai bine ramai unde esti,caci daca te-ar vedea acei oameni de care ti-am vorbit,probabil n-ai

putea sa scapi de privirile lor indecente si nici de vorbele lor pline de venin...Asadar,ramai aici...”

„Insa eu doresc sa vin cu tine,imi spuse ea! Caci te iubesc si doresc sa-ti fiu sotie!”

„Dar eu sunt doar un copil...cum poti tu sa-mi fii sotie...?”

„Cine iubeste,nu cunoaste piedici”,mi-a zis ea...

Atunci ,eu,plin Iubire fata de acea tanara al carei nume inca nu-l cunosteam,am grait :

„O,vesnica Fecioara,Glasul tau duios imi face inima sa cante,iar Ochii tai cei albastri imi fac sufletul sa vibreze...Cum as putea eu sa te refuz,sau sa-ti

refuz ceva?

Vino cu mine asadar! Iar atunci cand voi creste un pic mai mare te voi lua de sotie.”

Iar ea zambindu-mi mi-a zis :

„Eu sunt deja a ta din Vesnicie!”

Am luat-o apoi cu mine in lumea mea...in Casa mea. Dormitorul nostru era Inima mea,iar ca asternut,Sufletul sau.

Iar numele Tinerei Fecioare,in caz ca va intrebati,era

FRUMUSETEA

Dar ma voi opri cu povestirea aici...caci ceea ce a urmat...este o alta poveste,ce va fi povestita intr-o alta lume....si pe un alt pamant....,cel al

Iubirii...

.........

Cuvintele venite din inima ne mangaie sufletul,iar vorbele rostite de Cuvant patrund in fiinta noastra.Astfel au loc transformarile....

Unii oameni ne considera visatori.Altii ne considera ingamfati,confundand Demnitatea cu infumurarea.

Altii vorbesc despre cat de singuri suntem noi,si cat de lamantabil ne traim existenta....

Unii ne dau sfaturi dar ne parasesc in lacrimi,iar altii arunca sageti in inimile noastre,deoarece au in maini Arcul Rautatii...

Multi nu ne inteleg si nu inteleg modul nostru de a fi,iar lacrimile noastre raman si ele neintelese...

Altii refuza Iubirea noastra de dragul Confortului,alegand o viata fara griji...spun ei...

Unii oameni se nasc atunci cand mor, iar altii mor mai inainte de a se naste...

Unii viseaza Nemarginirea,iar altii isi ingroapa visele in desertul uitarii...

Unii plang,iar altii rad....insa cei care plang,plang de fericire,iar altii rad de prostia lor....

Unii se plimba brat la brat cu Obisnuinta,iar altii se plimba de mana cu Generozitatea...

Unii oameni isi cer iertare fata de cei carora le-au gresit,altii insa nu-si cer iertare nici macar inimii lor...

Cel ce greseste fratelui sau,isi greseste siesi...iar cel ce da o palma surorii sale,isi palmuieste Fericirea...

Unii scriu carti de dragul de a scrie,fara a avea nimic de zis,iar altii le citesc precum „Epigonii”.

Unii se pretind atoatestiutori,scriind si vorbind despre tot si despre toate...

Altii raman ascunsi in scrierile lor,nevoind nimic de la nimeni,nici macar un suras,o vorba buna sau recunostinta...

Multi nu dau doi bani pe el si pe scrierile sale,cu toate ca el si-ar da si viata pentru cel care i-ar citi povestile...

Unii cred ca sunt doar povesti....altii nu cred in povesti,iar altii nu cred in nimic...

Unii vorbesc despre cat de absurda este viata...iar altii se opresc din a visa...

Unii isi uita Copilaria....si devin apoi incapabili de a-si asculta vocea inimii...

Altii vorbesc dar nimeni nu-i asculta....

Unora le place sa pozeze in Costumul Fericirii....iar altora le place sa faca din viata lor O Piesa de teatru...

Multi au uitat sa zambeasca...la fel de multi au uitat sa-si doreasca.....dar cei mai multi,au uitat sa iubeasca...

Multe cupluri se despart....iar altii sunt despartiti de-o Casnicie nefericita....

Unii danseaza pe muzica Tristetii....

Iar altii canta,cantecul Nefericirii...

Unora le place sa predice despre Viata....din moarte....

Iar altii continua zi de zi sa moara....

Mi-ar placea sa va vorbesc despre Fericire!

Si va voi vorbi,insa nu prin cuvinte...

Mi-ar placea sa va vorbesc despre Viata!

Si va voi vorbi,insa nu prin cuvinte....

Mi-ar placea sa va pot vorbi despre Iubire....

Insa n-o voi face-o eu....

Ea insasi va va vorbi....

Si nu prin cuvinte...

Ce pacat ca noaptea va adormit Visele....

Treziti-va din somnul Uitarii!

Si puneti-va cate o dorinta fiecare!

Si va asigur ca vi se va indeplini!

...

Intr-o zi, stateam intins pe Covorul Amintirilor,zambandu-i Singuratatii....

Intr-o alta zi, stateam intins pe Velinta Bucuriei,zambindu-i Eternitatii... Ma aflam in compania Gandurilor mele care purtau in inimile lor dorintele

sufletului si Visurile Iubirii.

In Intunericul Noptii priveam stelele stralucitoare de pe Cerul Existentei,ascultand muzica Izvorului viu, unduindu-se pe Cantecul

Insufletirii si a Entuziasmului.

Era pace in sufletul meu...si asa o armonie pe Cerul Necuprinsului!

Vorbeam cu Luna de pe Cer,adresandu-i intrebari,iar ea nu intarzia sa-mi raspunda la toate intrebarile inimii mele. Si o puteam auzi atat de

deslusit!La fel cum auzeam si Ciripitul Pasarelelor ce-si aveau cuibul in inima Codrului Inverzit.

Era Primavara in sufletul meu.

Florile Campului imi zambeau,oferindu-mi in dar Parfumul lor Celest. Unele se aplecau in fata mea,in semn de respect parca,fata de Dragostea ce o

purtam in inima sufletului meu.Caci ele simteau cat de mult le iubesc!

Cel mai mult iubeam Trandafirii! Caci ei imi aduceau aminte de Copilaria mea.

Intotdeauna am crezut in flori ce nu se ofilesc,la fel cum credeam in Nemurire,sau in Frumusetea Iubirii. Pentru mine,aceste lucruri existau...Iar

ele existau deoarece eu traiam in Vastitatea Viselor,pe taramul Credintei,acolo unde toate lucrurile devin posibile....

Traiam intr-o Poveste, o Poveste ce nu avea nici Inceput,si nici sfarsit...

Era Povestea unui copil ce credea din tot sufletul sau in Puterea Infinita a Iubirii!

Aceasta era Povestea mea!

Insa nu o voi povesti eu acum ,aici,ci voi lasa pe altcineva sa v-o povesteasca in locul meu,atunci,acolo,pe taramurile Necuprinse ale Vietii....

Iar atunci cand ii veti auzi Glasul Acelui Cineva,

Deschideti-va bine Urechile inimii si ascultati-I Cuvantul.

Pacea Iubirii sa fie cu voi toti!

Iata-i venind din Departari...

Sunt

FLUTURII SPERANTEI

In Murmurul Tacerii,

Glasul Iubirii canta Cantecul Primaverii..

Iubita Marilor asteapta cu nerabdare Bucuria Revederii.

Copilul Sperantei priveste in departari...

Copila privi Cerul cu ochii inimii sale.Deasupra norilor vazu zambetul Curcubeului.

Acela era Timpul Implinirilor.

Surasul Trandafirului o facu pe fata sa-si aminteasca parfumul Primului Sarut! El avusese loc in Ceruri! In prezenta Ingerilor!

Indeplinirea Dorintelor!

Langa Izvorul Vietii,fata isi desfacu Podoaba Fericirii!

Ingenunche. Iar cu un sarut, prefacu Izvorul intr-un suvoi de Iubire!

Versetul Muntilor!

O adiere de vant aducea zambetul pe chipul Iubitei.

Era zambetul copiilor!

Ii era dor de Vesnicie!

Stralucirea ochilor sai lumina Amurgul!

Desi afara se innoptase,in inima sufletului sau

era mereu Dimineata!

Cantecul Greierilor se auzea in intreaga natura!

Iar fericirea Iubitei canta Psalmi Floarei de Nufar!

Era Pace!

In Inima Orizontului,fata canta cantecul Intelepciunii.

Era vremea descoperirilor

A minunilor Ceresti!

Ea auzea glasul iubitului chiar si in linistea unei ape

Si ori de cate ori privea spre Rasarit

Vedea Chipul Ingerului sau!

Miracolul Intruparii!

Alunga-ti tristetea! Si lasa-ti visele sa zburde asemenea Fluturilor Iubirii prin gradina sufletului tau!

Toate dorintele inimii tale sunt pe cale a se implini!

Anii s-au scurs.

Timpul tristetii a trecut!

Anotimpul inghetat al desertaciunilor s-a spulberat,precum frunzele nefericirii in trista toamna a uitarii.

Primavara soseste!

Si aduce cu Ea

Imbratisarea Paradisului!

Pentru prima oara

Te-am intalnit prima oara intr-o zi de Primavara

Dulce Primavara a sufletului meu..

Erai trista si tacuta..

Lacrimi dulci ti se prelingeau

pe obrajii insetati de puritatea Iubirii

O,iubito! Erai ascunsa in sufletul meu..

Am venit la tine,coborand din mine,

Alergand spre inima ta

Insa tu te-ai speriat si-ai fugit,

Caci nu mai cunosteai cine sunt..

Te-ai adancit in vise si sperante

Nascand dorinte-Stele pe firmamentul Cerului..

Alergai desculta prin ploaia Tacerii

Atingand cu talpile tale fine

Nobletea pamantului udat de timp..

„Cine esti?”

m-ai intrebat in gand..

„eu nu te recunosc..”

Insa eu nu ti-am raspuns..

Te-am auzit vorbind cu florile..

Ce le spuneai..?

Te-am vazut sarutand Vantul..

La cine visai?

Te-am vazut contempland Cerul..

La ce sperai?

Te-am vazut iubind..

Privind catre tine din departare,

mi s-a parut ca vad o Stea..

o Stea stralucitoare..

pe firmamentul inimii mele..

Erai Tu..

O ! Luminoasa Stea..!

Tu esti si vei ramane

Doar a mea...

Mi s-a parut ca te vad pentru prima oara...

Oare asa era...?

O inima si-un cant...

Prietene,stii cum e sa traiesti fara a trai, sa fii in viata si cu toate astea sa nu simti ca existi?Sa fii prezent doar in amintirile copilariei?Stii cum e sa duci o viata a altcuiva? Sa privesti lucruri pe care nu vrei sa le vezi, sau sa auzi sunete pe care n-ai vrea sa le auzi?Stii cum este sa traiesti alaturi de un strain o viata intreaga,iar la final sa descoperi cu stupoare ca acel strain esti chiar tu?Imagineaza-ti cum se simte un copil ale carui jucarii dragi i-au fost furate...Imagineaza-ti cum s-ar simti norii fara curentii de aer... Oare ar mai putea ei pluti pe bolta cerului?Cum s-ar simti oare crengile fara o adiere de vant?

Florile campului fara razele soarelui? Sau pamantul intreg fara ploaie?Oare poate exista fericire in desert? In desertul inimii desigur...?!Cu siguranta,nu!Si-atunci ma intreb toate intrebarile posibile, incercand sa aflu raspunsul la doar cateva dintre ele. Dar n-o pot face... Si iata de ce continuu sa-mi duc existenta pe pamant..., Sa invat de la oameni,de la animale si plante,de la intreaga natura,de la intregul univers,ce este Iubirea!

Mi se pare adeseori ca o zaresc in natura,pe cea plina de mister. Dulce si suava ca o zi de Primavara,isi desface petalele oferindu-si in dar frumusetea. Te zaresc in flori,Iubire!

Te vad chiar si-n picaturile de ploaie,chiar de-afara-i intuneric,tu stralucesti atat de mult!

Blanda si tacuta e Dragostea. Asemeni unei fecioare plina de candoare,ea iti vorbeste in soapta,in linistea inimii. Chiar de e departe,o simti langa tine mereu.E pretutindeni! Trebuie doar sa privesti cu atentie,cu ochii inimii larg deschisi catre Orizontul Iubirii Desavarsite.

Nimeni nu poate vedea sau aprecia frumusetea naturii,fara a avea sufletul curat,fara a fi el insusi o mica parte din Desavarsirea ei nemasurata. Si nimeni nu poate intelege ce este Dragostea,fara a iubi.Cum te astepti sa fii treaz devreme ce-ti tii mereu ochii inchisi? Sa vezi fara a privi? Sa auzi Sunetul Vesniciei atata timp cat asculti Efemerul?

Totul tine de Vointa. Vrei sa fii fericit? Atunci fii! Nu renunta niciodata! Atat Fericirea cat si Iubirea se lasa greu descoperite,insa odata gasite,sunt ale tale pentru totdeauna,asemeni unei mirese din Ceruri.

Viata m-a invatat ca nu este usor sa traiesti. Iar sa traiesti cu adevarat pare de cele mai multe ori imposibil,deoarece fara sa ne dam seama,murim putin cate putin in fiecare zi. Murim fata de viata si fata de noi in acelasi timp. Pare ca filozofez,dar nu-i asa. Murim fata de viata deoarece nu mai

tinem cont de frumos,dispretuind tot ceea este bun si nobil,atat in noi cat si-n afara noastra,desacralizandu-ne.

Desi vietile noastre par de multe ori lipsite de sens,patrunzand in adancul fiintei noastre vom putea descoperi contrariul. Am invatat ca exista un sens chiar si in Nonexistenta. Cu atat mai mult exista un sens asadar si in Vietile noastre.Pentru unii,sensul vietii lor il reprezinta aflarea adevarului. Il cauta toata viata,dar la final ajung la concluzia ca adevarul ori nu exista ori daca exista,nu poate fi niciodata descoperit in intregime.Cu adevarat,viata e plina de mistere...Pentru altii,sensul sau mai bine zis in cazul lor,scopul vietii lor este acela de a trai o viata fara griji,lipsa grijilor fiind oferita de siguranta zilei de maine,siguranta oferita de abundenta banilor. Acesti oameni nu-si doresc altceva decat sa fie fericiti in aceasta viata,sa fie vazuti de ceilalti semeni cat mai bine,si apreciati peste masura. Ei isi pun cariera pe primul loc,apoi urmand si celelalte de importanta mai scazuta...In ochii lumii par cei mai demni de urmat. Priviti de undeva de sus,merita mai degraba compatimiti,caci n-au gasit,necautand nici in ei si nici in afara lor,adevarata valoare a Vietii.

Iar adevarata valoare a Vietii este data dupa parerea mea de Grandoarea Iubirii.

Iubesti,inseamna ca traiesti! Traiesti pentru ceilalti mai mult decat pentru propriul sine,inseamna ca esti pe cale de a descoperi Adevarul.La sfarsitul vietii nu te va intreba nimeni cate facultati ai terminat sau cate comori ai reusit sa aduni,ci cate daruri ai impartit din vistieria inimii... Cati prieteni ai reusit sa-ti faci...? Si cati dusmani,de dragul binelui?Cate vieti ai reusit sa schimbi...? Cate vise ai implinit...? Cati oameni sarmani ai ajutat? Si cand spun sarmani,nu ma refer neaparat la cei saraci din punct de vedere material ci la cei saraci in spirit. Caci Spiritul inseamna Fericirea Regasirii. Daca esti bogat in Spirit,esti un suflet

implinit,descoperind intr-un final Sensul propriei existente,al intregului Univers,de ce nu...

Am mai realizat in aceasta Viata ca daca vrei sa traiesti,trebuie mai intai sa mori fata de dorintele proprii,pentru a putea renaste in Spirit. Aceasta

Renastere insemnand inceputul unei vieti noi,intrarea in Noul Ierusalim Ceresc al inimii indragostite de Iubire.

Iubirea este cu adevarat o Flacara Celesta. Cine se incalzeste la Lumina ei,nu va mai suferi niciodata de infrigurarea inimii si nici nu-i va mai fi

teama de pustiul intunericului, caci va trai Aievea...

Ma privesc ca-ntr-o oglinda

Ma descopar pe mine,

Inlauntrul fiintei mele

Trecutul,Prezentul,Viitorul,

Sunt

Una

Ma bucur de Vesnicie..

Ma privesc ca-ntr-un Ocean

Ma descopar pe mine

Inlauntrul valurilor

Sunt fluxul si refluxul

Imaginea

Si infinitul apei..

Ma bucur in Eternitate..

Privesc in Oglinda propriei mele existente.

Simt ca traiesc

Sunt parte integranta din Primordial

Ma contopesc cu Lumina

Sunt o scanteie Divina

Sufletul Sperantei..

Inima Credintei..

Insasi Iubirea

Am devenit o Stea

Lumea este oglinda in care ne privim

Ea reprezinta o reflexie

a partii invizibile

din Universul ce nu poate fi vazut

decat cu ochii Spiritului

Gandurile sunt puteri creatoare ale sufletului uman

Gandurile pozitive reprezinta Cunoasterea

Cele negative,Nestiinta.

Cel ce cunoaste Viata,

isi proiecteaza Viitorul in Prezentul continuu

si contempla Infinitul

Cel ce nu cunoaste ce este Viata,

Se impiedica de trecut,

Proiectandu-l mereu in prezentul nefericit si trist

Visele creatoare au privirea atintita spre Nemarginire

Ele dau nastere Realitatii

Iar Realitatea naste Lumina,

Spre deosebire de iluzie, ce naste intunericul

Intunericul este lipsa Luminii

Iar lipsa Luminii inseamna moarte

Lumina naste caldura

Asa cum caldura la randul ei naste Lumina

Lumina este Viata

Cuvintele reprezinta ganduri asternute pe papirusul Vietii

Stiti voi de unde provin gandurile?

Din mintea sufletului

Sufletul este omul insusi

Trupul este doar un acoperamant,

O locuinta temporara a sufletului

Iar sufletul este locuinta Spiritului

Esenta sufletului este Lumina

Trupul este materie

Iar Spiritul este Spirit

Viata traita in Spirit si Adevar,

Reprezinta Teologia Iubirii

Teologia Iubirii nu se invata decat la Scoala Vietii

Studentii sunteti fiecare dintre voi,

Unici si irepetabili

Nu confundati Eul cu Egoul

Nu va confundati pe voi insiva cu ceea ce nu sunteti

Nu confundati Intunericul cu Lumina

Nici minciuna cu Adevarul

Autodefiniti-va!

Lumina ramane Lumina

Cuvantul ramane Cuvant

Adevarul ramane Adevar

Voi sunteti insa in cautarea Devenirii

Autodesavarsirii

A intoarcerii la origini

Universul se extinde spre Infinit

Odata cu nasterea sa,

Omul se extinde de la – infinit

La + infinit

Minusul reprezinta uitarea si nestiinta

Plusul reprezinta Cunoasterea,Intelepciunea

Omul devine Om

Atunci cand se naste din nou,

La o Noua Viata

Rememorati-va trecutul

Zambiti-le amintirilor

Nasteti prezentul

Privind spre viitor

Imprieteniti-va cu inima voastra

Mangaiati-va sufletul

Oferiti-i hrana Spiritului vostru

Relaxati-va

Inchideti ochii

Deschideti Cartea propriei voastre Vieti

Si cititi din ea

Nu cititi decat cuvintele subliniate cu culoarea Vie a Dragostei

Celelalte,stergeti-le cu buretele Caintei.

Inmuiati buretele Caintei in Oceanul de lacrimi cristaline

Cititi povestile nemuritoare ale Iubirii..

Nu gasiti pagina?

Vedeti o pagina goala?

Nu disperati!

Luati stiloul si incepeti sa scrieti in propria voastra Carte a Vietii

Sunteti cu totii scriitori

Poeti ai Regasirii

Filozofii Lumii necreate inca

Creatori ai propriului vostru Univers

Adevarata filosofie este reprezentata de Claritatea Cunoasterii

Si de simplitatea cuvintelor

Adevarata filosofie inseamna patrunderea mintii sufletului in Universul Stiintei si-a Intelepciunii

Indepartati-va de pe ochii mintii,

Voalul nestiintei

Hraniti-va sufletul cu mierea Cuvintelor

Adapati-va Spiritul cu apa Desavarsirii

Sarutati Infinitul cu buzele inimii

Si-ncepeti sa priviti spre Departari..

Incercati sa fugiti de voi insiva

Indepartati-va de egoism

Alungati-va invidia si gelozia

Caci aceste sentimente va tin captivi

In inchisoarea propriei voastre inimi

Veti deveni liberi,

doar in momentul in care va veti elibera de ele..

adica de voi,cei din prezent

Greselile pe care le faceti sunt firesti

Caci traiti in nestiinta

Sunteti niste copii nestiutori..

Dar si neascultatori

Tocmai de aceea,nu va mai invinuiti pt.esecurile voastre..

Pentru greselile voastre

Ci invatati din ele

De aceea va spun: Imprieteniti-va cu propriul vostru Eu

Si fiti rabdatori!

Nu puteti lupta cu Intunericul

Si nici nu puteti fugi de el

Ceea ce trebuie sa faceti

este sa transformati Intunericul in Lumina

Cum puteti face asta?

Lasandu-va transformati la randul vostru.

Cum puteti voi alunga intunericul din sufletele voastre

Atata timp cand voi sunteti intunericul?

Asadar,deveniti Lumina,

Iar Viata voastra va deveni senina

Pentru voi,nu va mai exista noapte

Caci intunerciul va disparea,

Fiind inlocuit de Lumina

Umbra tristetii va fi inlocuita de razele jucause ale Soarelui vostru interior

Cu totii sunteti o imagine a Universului

O reflectie a Luminii

Nu va mai lasati coplesiti de tristete

Si incercati sa nu va mai ganditi la ce va fi

La ce veti face

Caci sunteti cu totii in Bratele Gingase ale Iubirii

Iar Iubirea are grija de voi..

Mai devreme ori mai tarziu,va veti convinge de asta..

Daca va simtiti tristi,

Daca va simtiti singuri,

Imbratisati-va tristetea

Si alinati-va singuratatea

Nu incercati sa scapati de ele,

Caci va fi in zadar..

Nu veti reusi

Si chiar atunci cand credeti ca ati scapat de ele,

Ele raman tacute,undeva..

Ascunse intr-un ungher al inimii,

Asteptand ca voi sa le readuceti la viata

La acea viata iluzorie,traita in moarte.

Lasati-le asadar sa coexiste cu voi

Nu impartasiti semenilor vostri decat bucuriile voastre..

Acele bucurii nascute din vistieria inimii

Acele bucurii nepieritoare

Ce se nasc

Si nu mai mor..

Totul e tacere

E o liniste galagioasa

O auziti?

Nu va uitati pe fereastra?

Zgomotul acela tacut provine din voi

Din interiorul vostru

Si de ce?

Pentru ca n-ati stiut sa ascultati pana acum

Cantecul Vietii

Si neascultand Cantecul,la un moment dat ati devenit surzi,

La tot ce inseamna Viata

Va mai mirati ca nimic nu va mai impresioneaza?

Ca ati devenit reci si distanti,

Chiar si fata de voi?

Mai ales fata de voi..

Cantecul Vietii reprezinta vocea voastra interioara

Cand incetezi sa-ti asculti glasul

Astupandu-ti urechile inimii

Incepi sa devii surd la tot ce te inconjoara..

Iar atunci cand incetezi a te privi

Asa cum ai fost creat,

Devii orb,

Nemaiputand vedea culorile Dragostei

Ale Naturii vii..

Iar toate acestea inseamna lipsa Vietii

In inima si suflet

Caci Viata inseamna Fericire!

Trebuie sa crezi!

Curand,Ingerii te vor invata sa zbori..

Pune-ti o Dorinta

Ba nu..mai multe!

Caci a sosit Timpul Implinirilor!

Timpul Iubirii!

E Timpul Lui Dumnezeu!

TE IUBESC !!!

Eu ma voi opri acum,aici..

Te las pe tine sa scrii mai departe

In Cartea Vietii..

Cu multa Dragoste..

Semnat : inima ta..

VREAU

Sa privesc Cerul si sa ma minunez de frumusetea lui..

Sa zbor deasupra norilor..

Sa aflu unde-i casa Domnului..

Sa-mi revad intreaga copilarie si toate clipele frumoase..

Sa nu mai fiu nicicand trist si abatut.Sa nu mai supar pe nimeni..

Sa-mi intemeiez o familie si sa am multi copii..

Sa plang de fericire..

Sa fac inconjurul lumii

Sa vad cum suferinta oamenilor ia sfarsit!

Sa iubesc din toata inima

Sa fiu asemenea Ingerilor

Sa nu mai mor niciodata...

Sa privesc Fericirea in ochi..

Vreau sa ma inalt spre Infinit

Sa vad stelele stralucitoare

de pe Cerul Existentei

Sa cred in visele Nemarginirii,

Sa ascult respiratia Vantului,

Sa ma las imbratisat

de Cunoastere si Adevar

Vreau sa ma intalnesc

Din nou cu mine,

Sa ascult propria-mi constiinta

Vreau sa patrund cu privirea

In adancul sufletului meu

Si sa vad Iubirea

Vreau sa alerg spre Libertate

Sa merg brat la brat cu Necunoscutul

Iar inima mea sa devina Lumina

Vreau sa privesc Soarele

Fara sa fiu orbit de stralucirea-i,

Sa colorez Curcubeul cu propriile-mi

Culori ale Dragostei,

Sa caut inspiratia in adierea Vantului

Si sa fiu sarutat pe frunte,

De buzele Constiintei.

Vreau sa devin din nou copil,

Sa devin prietenul Zarilor..

Sa fac Castele din nisipul Nazuintelor

Sa respir aerul Dreptatii.

Vreau sa fiu privit asa cum sunt..

As vrea sa ma indragostesc

Din nou de femeia iubita

Iar ea sa se indragosteasca

De Gingasia Iubirii..

Vreau sa mangai chipul Desavarsirii

Si sa plutesc pe norii Cunoasterii

Vreau sa privesc Rasaritul

Din Cerul Entuziasmului

Sa ma pot bucura de Fericire

Vreau sa cobor din nori

Cu picaturile de ploaie

Si sa fiu ridicat la Cer

De Visele Ingerilor

Vreau sa gandesc cu propria-mi minte..

Vreau sa sterg

Litera deznadejdii

Din Cuvantul Credinta.

Vreau sa fiu tu!

Vreau sa privesc o floare

prin ochii Albinei

Sa te privesc pe tine,

Prin ochii Iubirii.

Sa privesc Cerul,

Prin ochii lui Francisc de Assisi

Iar Clara sa-mi fie Aurora.

Vreau sa vorbesc cu Vocea Cuvantului

Sa scriu cu mana Poetilor

Sa pictez cu penelul Bucuriei

Pe panza inimii mele

Vreau sa surad precum copiii

Sa joc jocurile Nemuririi

Spatiul si Timpul sa fie fratii mei

Iar eu Eternitatea

Vreau sa devin o Constelatie in Universul

Cunoasterii,

Un gand Infinit,

Un vis nemuritor.

Vreau sa fiu eu povestea ce adorme copilul

Vocea tuturor tatilor

Si mainile calde ale mamei.

Vreau sa te fac sa crezi!

Vreau,de ziua ta de nastere

sa-ti daruiesc un Curcubeu

iar norii sa-i modelez

prin cuvant,

si sa devina o Inima

Vreau sa stii ca Iubirea face imposibilul,posibil!

Vreau ca toate cuvintele mele sa devina candva realitate

Iar tu sa fii..

Eu..

Vreau sa fiu glasul celui ce striga in pustiu.

Vreau sa devin mugurii copacilor,

Sa fiu aripile randunicilor,

Zborul maiastru al vulturilor,

Albul norilor

Vreau sa fiu mangaiat de mainile tristetii

Sa ma invelesc cu velinta veseliei

Vreau sa plutesc

pe valurile acestei lumi

fara a-mi uda vesmanturile

copilariei,

fara a-mi uda camasa virtutilor

cu apa viciilor,

caci nu vreau sa sting

ce am mai sfant in mine.

Vreau sa fiu carmaciul vietii mele,

Sa ma bucur de propria-mi existenta,

De eul meu launtric,

De ceea ce-am devenit.

Vreau sa-mi astup urechile

Atunci cand noaptea incepe sa cante

Imi doresc sa ascult doar cantecul

Diminetii.

Vreau sa fiu eu cuvantul

din interiorul Cuvantului,

nota melodica a Iubirii

din sonetele Vesniciei.

Vreau sa spulbar,

Sa risipesc,

cu propriu-mi avant

Nisipurile indoielii

aflate in deserturile Credintei.

Doresc sa inot

in oceanul Compasiunii

sa zbor in inaltul infinitului.

Sa-mi sarut iubita

Si sa-i mangai

Visele copilariei,

Sa adulmec mireasma primaverateca

a parfumului ei celest.

Vreau sa-i mangai

sanii gingasiei..

Iubito,vreau sa-ti fiu

Prieten si Iubit,

Un cavaler al dreptatii

Trubadurul cantecelor nepieritoare.

Vreau sa cant despre Dragoste

Aspir sa fiu inchinaciune

„Rugaciunea este aripa celor neinaripati”

Vreau sa-ti fiu aripa si scut,

Pentru a te apara pe tine..

de tine..

Vreau sa fiu lacrima

ce ineaca amaraciunea tristetii

prin propria-i bucurie launtrica..

Vreau sa fiu:

apa botezului...

neprihanirea..

zambetul copiilor,

jocul Ingerilor,

hrana saracilor,

cojocul celor infrigurati

de nedreptate,

sprijinul batranilor,

speranta celor deznadajduiti,

parintele orfanilor,

mangaierea femeilor indurerate,

Mirele mireselor,

Lumina Intelepciunii,

Umilinta apei,

Stralucirea stelelor,

Razele Soarelui,

Lumina lunii.

Vreau sa masor Timpul

Cu compasul rabdarii

Si Spatiul

Dupa principiul Eternitatii.

Vreau sa reprezint anii solari,

Lunile prunciei,

Zilele Noului Inceput,

Noptile sub clar..de stele..

Vreau sa privesc lumea

Cu ochii Intelegerii,

Oamenii,

Cu ochii Iubirii,

Intunericul,

Cu cei ai Luminii.

Vreau sa ma fac scrum,

Sa ard in mine

Tot ceea ce nu ma face

Vrednic de..Tine..

Vreau sa visez cu visele

Si sa adorm cu cantecul ploii.

Vreau ca Cerul sa devina Un Loc pe Pamant

Vreau sa potolesc furtunile,

Sa poruncesc vanturilor sa te aduca

La mine,

Alaturi de inima mea,

In mijlocul nazuintelor mele.

Daca as fi Mare,

As vrea sa mangai muntii..

Daca as fi munte,

m-as pogori in Mare..

Daca as fi Floare,

mi te-as darui!

Daca as fi un Arbore,

m-as inalta pana la Cer.

Daca as fi Inger,

Ti-as spune :

TE IUBESC !

Vreau sa fiu..

SUNT..

Nu poti sa nu admiri femeile curajoase care isi cladesc Fericirea din zidurile daramate ale Nefericirii,care saruta Mana Destinului,construind Acoperisul casei Credintei cu caramidele rosiatice ale Sperantei. Indiferent de situatie

le auzi spunand aceste cuvinte:“Totul va fi bine”!

Nu poti sa nu te intrebi de unde au puterea de a merge inainte,de a uita,de a ierta,dar mai presus de toate de a iubi. Pentru ca nimic nu se compara cu dragostea unei femei,a unei mame eroine. S-a vorbit mult despre curajul femeilor in trecut,un exemplu fiind Ioana D’arc.S-au facut si filme bazate

pe aceasta tema,insa nu cred ca a reusit cineva sa desluseasca acest mister. Femeia. Femeia integra,aproape perfecta,stralucind de frumusete in

interiorul fiintei sale,demna de a fi iubita,iubita pentru stralucirea ochilor sai,pentru privirea plina de mister,pentru unduirea corpului sau.De multe ori provocatoare, putin excentrica si poate un pic prea

posesiva,ea face ca sentimentul geloziei sa para frumos. Totul in jurul ei ia o anumita nuanta,de la florile colorate ale campului ce par a se transforma

in fluturi ai Bucuriei,la Fericirea din ochii copiilor ce incepe a vorbi prin glasul lor de fiinte angelice.

Cel ce nu poate vedea frumusetea din ochii femeii asa cum a fost ea dinainte cladita de Dumnezeu,este un om nefericit. Eu ma simt insa un om

norocos,deoarece reusesc sa privesc in trecut si sa vad ca-ntr-o oglinda Arhetipul Femeii Perfecte! Da,cu adevarat ea este intruchiparea

Desavarsirii! N-o pot compara cu nimic altceva!Sunt absolut convins ca cine priveste in aceste momente prin ochii mei,nusunt eu,acest ego invaluit intr-o mantie a arogantei,care nici nu poate iubi

si nici nu poate plange,caci,cum ar putea Iubirea excesiva de sine si indiferenta sa poata simti ceva? Exista insa ceva in mine,mai presus decat

stelele Cerului. Eu exist cu adevarat in afara mea. Si numai atunci cand reusesc sa privesc dincolo de aceste porti ale existentei mele,ma regasesc

printre stelele Cunoasterii,dand mana cu Mana intinsa a Universului pe care eu il numesc simplu : Tata.

Si iata ca am ajuns unde voiam poate sa ajung,reusind sa dezleg acest mister legat de Femeie,insa o fac doar in interiorul fiintei mele.

Am vorbit insa din nou mai mult decat poate ar fi trebuit…Scopul acestor cuvinte insa a fost acela de a arata din nou cat de mult TE (VA) IUBESC !

......”Sa straluceasca noaptea-mi lumina necreata

sperand ca tu,Iubito,ma vei iubi vreodata..

De nu, nu-ti sunt eu Rege,

iar tu nu-mi esti Regina.

Nu sunt eu Trubadurul cantatelor povesti?

De ce atuncia’ taci, pretinzi ca nu traiesti?

Aici. Sa-mi asculti glasul trairilor Ceresti..

Degeaba te ascunzi de mine printre stele,

Caci tu,Iubita mea,nu esti de printre ele.

Tu esti din alta lume a Lumilor adanci,

De asta in genuni de lacrimi tu alungi,

Tristetea de pe chipu-ti.

Priveste-n departare,priveste-un Mandru Soare

Ce stralucirea-ti canta.

De tine se incanta Celestele povesti.

Traieste copilaria cuvantului Divin,

Iar eu din Cerul meu la tine-am sa revin

Ca sa te fac Printesa.

A mea esti si-n cantare,

Un Inger din Ceruri-‚ti va oferi o Floare

O Floare-a lunii Mai. Mai stai!

Nu risipi Tacerea nascuta din Iubire

Cerescul tau iubit,vorbeste despre tine.

Asculta-i glasuirea,asculta-i intristarea

De cate ori a plans,

Cu el a plans si Marea.

De dorul tau Iubito!

Ramai acum cu bine! Cerescul duh se stinge..

De vrei sa ma atingi,o floare tu atinge,

Eu sunt al ei parfum,surasul,alinarea..

Acum,iar merg si plang,

In mine plange Marea..

...

Vino la mine Tristete si invata-ma sa plang.

Vino la mine Fericire si invata-ma sa rad.

Vino la mine ploaie si invata-ma cum sa ma cobor spre

mine.

Veniti la mine pasari ale Paradisului si invatati-ma sa-mi

inalt sufletul catre Dumnezeu.

Vino la mine mama si invata-ma ce-i Daruirea.

Vino la mine,tata si invata-ma ce-i munca.

Vino la mine frate,si impreuna s-avem un singur tel.

Vino la mine sora si-nvata-ma sa sper!

Veniti spre mine,oameni,sa-nvat ce-i Adunarea.

Vino la mine Briza,sa-nvat sa plang cu Marea.

Vino si tu,Copile,invata-ma ce-i Jocul,

si-n ochii tai adanci sa-mi regasesc Norocul..

VINO LA MINE !